Stavrache

- personaj principal de nuvela psihologica - personaj realist - personaj naturalist "In vreme de rdzboi", de Ion Luca Caragiale - nuvela psihologica, de factura naturalista -

Nuvela "In vreme de razboi" a aparut in 1898 si este o creatie realist-psihologica, avand si accente naturaliste. Firul epic al nuvelei urmeaza linia unei compozitii clasice si contureaza treptat evolutia obsesiei lui Stavrache pana la nebunie, cu toate simptomele acestei boli, eroul principal fiind urmarit prin analiza crizelor de constiinta si de comportament, ca intr-o adevarata fisa medicala. Hangiul Stavrache, personajul principal si "rotund" ("care nu poate fi caracterizat succint si exact", .!.Forster" al nuvelei, este prezentat in mod direct inca din expozitiune ca fiind un barbat respectat, cu un statut social bine consolidat si cu un aer "foarte multumit" pentru ca afacerile ii mer#eau bine. $tavrac%e avea %anul asezat "in drum", era "om cu dare de mana", de aceea fusese si infricosat sa nu-l calce %otii, asa ca rasuflase usurat cand auzise ca acestia cazusera in "lanturile &ustitiei". 'an#iul afla cu stupoare ca popa Iancu este "capul bandei de tal%ari", ca isi inscenase &aful "ca sa adoarma banuielile", iar acum re#reta amarnic, scuzandu-se ca "dracu-l impinsese" si cerand, speriat, a&utor fratelui mai mare. (a un bun crestin, $tavrac%e are cultul familiei, este foarte in#ri&orat de pericolul in care se afla fratele lui, dar fiind istet si descurcaret din fire profita de faptul ca sosesc la %an, cu #ala#ie mare, "vreo douazeci de voluntari tineri", condusi de un ofiter si trei ser#enti, care se duceau la razboi. i se oprisera la %an ca sa se odi%neasca pana dimineata, cand trebuia "s-apuce trenul militar". )ui $tavrac%e fi vine ideea sa-l trimita si pe frate-sau, lancu, voluntar pe front, il rade si il tunde * "muscaleste", dupa care acesta pleaca impreuna "cu vesela banda, fara sa se mai uite inapoi". Procedeele de analiza psihologica pe care naratorul le utilizeaza cu maiestrie sunt variate si eficiente pentru ilustrarea starilor interioare ale prota#onistului+ monologul interior, dialogul, introspectia constiintei si a sufletului, observatia atenta a naratomlui, autoanaliza siautointrospectia, obsesia, cosmarul. ,entru %an#iu parea ca viata cur#e ca inainte, dar in sufletul sau se iveste, neobservat, germenele lacomiei, de care, la inceput, nu este constient. Intorcandu-se de la parastasul de noua zile al mamei sale, $tavrac%e primeste o scrisoare de la fratele lui, care fusese expediata inaintea luptelor de la ,levna si din care afla ca lancu fusese numit ser#ent si decorat cu "-irtutea militara". Naratorul observa, indirect, cu o ironic acidastarea de spirit a lui $tavrac%e, care verifica din nou data expedierii scrisorii pentru a se convin#e ca era trimisa inaintea bataliei de la ,levna, in care, se stia ca murisera foarte multi romani+ "'an#iul mototoli %artia dupa ce mai privi bine data+ in adevar scrisoarea era expediata cu trei zile mai-nainte de luarea ,levnei". .e aceea %an#iul se intreba in subconstient, prin observatia atentd a naratomlui, daca Iancu o fi scapat cu viata+ "(urios lucru/ (ine ar fi vazut fi#ura lui neica $tavrac%e, 0...1 ar fi ramas in mirare pricepand bine ca in sufletul fratelui mai mare nu se petrece nimic analo# din bucuria la citirea vestilor despre succesul de bravura al raspopitului". l se intereseaza discret de pedepsirea tal%arilor si, afland ca acestia nu-si tradasera capetenia, $tavrac%e isi exprima dispretul pentru judecatorii incompetenti ("(e mai &udecatori/..."". $e simte macinat de indoiala si se intreaba, prin monolog interior, daca fratele lui ar indrazni sa se mai intoarca si sa-si revendice averea, care

era acum administrate de %an#iu+ "....ar o sa-ndrazneasca sa se mai intoarca2 0...1 ...3 veni2... n-o veni2...". (riza psi%olo#ica a lui $tavrac%e se declanseaza in momentul in care primeste alta scrisoare, de data asta cu "slova straina", prin care i se anunta moartea fratelui sau, "sublocotenentul lancu 4eor#escu, voluntar inaintat din #rad in #rad in timp de campanie", rapus "de trei #loante inamice primite in pantece". Introspectia constiintei si a sufletului scoate la suprafata starile emotionale ale prota#onistului. !a%nit peste masura de moartea fratelui sau, dupa ce "a plans mult, mult, zdrobit de trista veste", $tavrac%e se incura&eaza barbateste pentru ca "nu trebuie sa se lase coplesit asa de durere...", drept care face toate demersurile necesare ca sa mosteneasca oficial a#oniseala fratelui mai mic. (u o ironie subtila, naratorul deapana cu obiectivitate sirul intamplarilor si intervine cu scurte comentarii privind atitudinea si comportamentul %an#iului. (onsultand un avocat in privinta conditiilor le#ale de pastrare a averii mostenite, $tavrac%e afla ca numai popa ar avea dreptul sa-i ceara restituirea bunurilor. -estea ii aduce mostenitorului zambetul pe buze si si#uranta de sine, reactie care face "o impresie ciudata" asupra avocatului si de aceea %an#iul se #rabeste sa adau#e cu duiosie in #las+ "cine stie unde s-o fi prapadit bietul frate-meu". Dialogul purtat cu avocatul se distin#e prin rdspunsurile. scurte si grabite ale %an#iului, din care reiese, indirect, lacomia si nerabdarea subconstiente de a intra rapid in posesia averii decedatului+ "- ,opa are copii2 -Nu. - 5re femeie2 -Nu. - !ai are alt frate2 - Niciunul, decat pe mine." ,e $tavrac%e incepe sa-l c%inuie #andul in le#atura cu posibila intoarcere a fratelui mort, idee ce se infiripeaza in mintea lui din cauza cuvintelor usor persiflante ale avocatului, care ii spune ca numai "unul sin#ur pe lume" ar putea sa-i mai ia mostenirea, popa Iancu. .in acest moment, linistea prota#onistului este tulburata de %alucinatii ce capata infatisarea fratelui sau, sin#urul "care venea din cand in cand de pe alta lume, sa tulbure somnul fratelui sau". Visele c%inuitoare ale lui $tavrac%e devin obsesii, se transforma treptat in cosmaruri care il terorizeaza, el traind parca aievea momentele tulburatoare ale "vizitei instrainatului", dar de fiecare data isi linisteste sufletul cu o sfestanie in memoria fratelui mort. O prima imagine in cosmarurile hangiului este intruc%ipata de aparitia fratelui sau imbracat in haine de ocnas, "stins de oboseala, bolnav, cu fata %irava si cu oc%ii-n fundul capului ca in clipa mortii". Introspectia psihologica a naratorului se manifesta si in visele infricosatoare. $tavrac%e i se adreseaza cu un glas incarcat de ura fiind inspaimantat ca-si va pierde averea+ "6icaiosule, 0...1 ne-ai facut neamul de ras/ 0...1 ,leaca/ .u-te inapoi de-ti ispaseste pacatele/". )uptandu-se cu moartea, ocnasul se a#ata cu disperare "de frate-sau cu o mana de #at si cu alta de bratul stan# 0...1 cu o putere covarsitoare", il tranteste la pamant si, punandu-i #enunc%iul in piept, ii zice, razand "ca un nebun" si scrasnind din dinti+ 7- Gandeai c-ammurit, neica ". 5tunci cand "nebunul a voit sa-l su#rume", %an#iul, "smintit si el de frica mortii", si-a adunat puterile, l-a imbrancit pe ocnas afara din %an si acesta "a pierit in intunericul noptii". nspaimantat, "tremurand din toate inc%eieturile si facandu-si cruci peste cruci" pentru odi%na sufletului raposatilor, $tavrac%e s-a dus a doua zi la biserica, "a aprins lumanari pentru sufletele mortilor", simtindu-se foarte tulburat si neputand manca nimic. ! doua aparitie de cosmar are loc intr-o noapte, cand, incercand sa doarma, o "ploaie rece de toamna" le#ana cu "miscarea sunetelor" gandurile omului, care seroteau in cercuri din ce in ce mai lar#i si "tot mai domol", elementele naturaliste accentuand starea psi%ica a prota#onistului. 'an#iului i se pare ca aude "un cantec de trambite ...militari, desi#ur", iesind afara, $tavrac%e "ramane ca trasnit", recunoscand in capitanul care conduce compania pe fratele mort, care scoate usa din tatani si, "razand cu %o%ot", stri#a amuzat+ "- Gandeai c-am murit, neica ". Iancu alear#a

sa-l prinda pe %an#iu, care, speriat, se repede la capitan "s-l stran#e de #at, il stran#e din ce in ce mai tare", dar c%ipul militarului se lumineaza din ce in ce mai mult, rade z#omotos si vesel, intrebandu-l obsesiv+ "- Gandeai c-am murit, neica ". 8itandu-se tinta la frate-sau, popa Iancu da comanda de plecare, "trambitele sunara, soldatii isi ridicara armele si, urmata de obstea satului, compania pleca, avand in frunte pe capitanul al carui ras acoperea cantecui trambitelor si z#omotui multimii". Fraza obsedanta "- Gandeai c-am murit, neica?" este, in compozitia nuvelei, un laitmotiv, element de recurenta menit sa amplifice zbuciumul launtric al prota#onistului. In dimineata urmatoare, %an#iul se duce "tremurand de fri#uri" la popa din sat si-l roa#a sa faca ne#resit, pana-n seara, o sfestanie casei. Vremea urdta este in concordanta deplina cu sufletul agitat al lui $tavrac%e, (accente naturaliste", "o sloata nepomenita+ ploaie, zapada, mazarica si vant vra&mas" se abate peste sat si tine trei zile si trei nopti, iar drumurile sunt pustii, "niciun #las de caine nu se mai auzea". $tavrac%e isi schimbase firea, devenise irascibil, suspicios, avea reactii ciudate in relatiile cu clientii. 8n exemplu edificator il constituie atitudinea pe care o are %an#iul fata de fetita ca venise cu doua sticle sa cumpere "de un ban #az" si "de doi bani tuica", ru#andu-l "sa nu mai pui #az in a de tuica si tuica-n a de #az, ca alaltaieri" si sascrie in caietul de datorii, pentru ca n-avea bani. Dialogul cu fetita il include in lumea negustorilor avari si nemilosi. (opilul venise sa cumpere "de un ban #az 0...1 si de doi bani tuica", dar ii atra#e atentia ca randul trecut amestecase clondirele (vas de sticla - n.n.! si-i pusese #az in cel de tuica si invers. .in vorbele fetitei se desprinde indirect, starea de confuzie si dezorientarea %an#iului. In mod cu totul ilo#ic, $tavrac%e se enerveaza peste masura atunci cand fata ii spune ca nu are bani si sa scrie suma in condica de datornici, asa cum facea in mod obisnuit+ "$crie-v-ar popa sa va scrie, de parliti/ 0...1 .e mici va-nvatati la furat, fire-ati ai dracului/". Vremea cumplita de afara si gandurile tulburi ale eroului constituie un tablou naturalist su#estiv pentru evolutia obsesiilor, iar vedeniile, halucinatiile chinuitoare, invalmaseala de inchipuiri, marcate de obsedanta intrebare "Gandeai c-am murit, neica?", provoaca treceri de la realitate la vis, cele doua planuri se confunda, su#erand astfeldegradarea psihica progresiva a lui $tavrac%e. "unctul culminant al nuvelei coincide cu momeritul de cea mai mare incordare a lui $tavrac%e, declansata deintalnirea reala dintre cei doi frati. .esi afara viscolul urla, $tavrac%e aude #lasuri de oameni si batai in usa de la drum a pravaliei. .oi oameni infofoliti din cauza viforului solicita #azduire pentru noapte, intrucat caii erau "prapaditi" iar ei in#%etati bocna. 5r#atii dusesera caii in #ra&d, trasesera sania in curtea %anului, iar calatorii intra la caldura. (and $tavrac%e vine cu mancarea, unul dintre cei doi barbati se culcase in pat, cu spatele la el si incepuse sa sforaie. (elalalt drumet se asaza sin#ur la masa si lauda vinul bun al domnului $tavrac%e. 8imit ca-i stie numele, %an#iul afla ca prietenul care dormea il cunoaste, de aceea el se apleaca peste omul de pe pat, care-i raspunde razand+ "- (um sa nu te cunosc, neica $tavrac%e, daca suntem frati buni2". 5&uns la capatul incordarii psi%ice, %an#iul se clatina puternic, elementele naturaliste amplificand de#radarea si zbuciumul din mintea si sufletul prota#onistului+ "tot viforul care urla in noaptea #rozava" a napadit dintr-o data peste el. .in acest moment, analiza psi%olo#ica stapaneste si investi#%eaza starile si trairile prota#onistului. ,uternic impresionat de intalnirea cu fratele mort, $tavrac%e incremeneste si nu mai poate avea nicio reactie+ "deschise gura mare sa spuna ceva, dar gura far a sa scoata un sunet nu se mai putu inchide# ochii clipira de cateva ori foarte iute si apoi ramasera mari, privind tinta $...%# mainile voir a sa se ridice, dar cazura tepene de-a lungul trupului". &eplica lui lancu, "- 'a credeai mort, nu-i ash ", aproape la fel cu fraza din vise, constituie lovitura definitiva primita de mintea buimacita si confuza a lui $tavrac%e, care incurca realitatea cu ima#inile din cosmaruri. ,opa ii spune cu veselie ca ultima scrisoare "a fost o #luma" si venise ca sa-i ceara cincisprezece mii de lei, cu care sa acopere suma delapidata de el din fondurile re#imentului, ca altfel "trebuie sa ma-mpusc". (u o arta desavarsita, (ara#iale analizeaza reactiile, atitudinile si comportamentul

hangiului( ".rept orice raspuns, $tavrac%e se ridica in picioare foarte linistit9 se duse drept la icoane9 facu cateva cruci si matanii9 apoi se sui in pat si se tranti pe o urec%e, stran#andu-si #enunc%ii in coate", incepand sa %orcaie si sa #eama. .aca la inceput criza psi%olo#ica abia se infiripeaza, se adanceste, apoi, evolutiv sub imperiul confuziilor si al obsesiilor, ducand la omanifestare e"ploziva si violenta premer#atoare nebuniei si declansand dementa. Fratele ii pune mana pe umar, dar"la acea usoara atingere, un racnel - ca si cum i-ar fi implantat in rarunchi un junghi rosit in foc - si omul adormit se ridica drept in picioare, cu chipul ingrozitor, cu parul valvoi, cu mainile inclestate, cu gura plina de spuma roscata ". :asturnand masa, lumanarea se stin#e si "odaia ramase luminata numai de candela icoanelor". $tavrac%e se napusteste asupra fratelui sau, il tranteste la pamant si incepe sa-l stran#a de #at si sa-l muste. "5tunci incepu o lupta crancena". Incercand sa-i desparta, camaradul lui popa Iancu este si el doborat la pamant. ,rofitand de neatentia fratelui sau, popa isi scoate cureaua de la brau si lea#a strans picioarele %an#iului dezlantuit, apoi ii da cativa pumni in ceafa si in furca pieptului, pana cand ")tavrache $...% se prabusi ca un taur, scrasnind si ragind". *aturalismul manifestat prin dezlantuirea naturii accentueaza starea de alienatie a %an#iului, afard, viscolul ajunsese "in culmea nebuniei", facand sa trosneasca "zidurile hanului batran". In timp ce-i le#au mainile deasupra capului, $tavrac%e "li scuipa si radea cu hohot". (amaradul cauta lumanarea si o aprinde, dar, cum "ii dete lumina in ochi, Stavrache incepu sa cante popeste". Infatisarea lui $tavrac%e este conturata prin ochii altui personaj, fratele sau care, istovit de incaierare, il priveste cu amaraciune cum "canta nainte, le#anandu-si incet capul, pe mersul cantecului, cand intr-o parte cand intr-alta". 'an#iul innebuneste in ipostaza preotului, intrucat obsesia si zbuciumul permanent care-l c%inuisera in ultimii ani aveau drept cauza pe fratele sau, popa Iancu din ,odeni. 5cesta este inca un element alnaturalismului, care dezvolta in operele literare fenomenul cauzaefect, asa cum ilustreaza (ara#iale in aceasta nuvela. #inalul nuvelei prezinta un caz patologic tipic, scriitorul reusind sa intocmeasca o adevarata fisa clinica a lui Stavrache, in care notable simptomelor fiziologice sunt unele medicale+ "chipul ingrozit", "parul valvoi", "mainile inclestate", "gura plina de o spuma roscata", "scuipa si radea cu hohot", "incepu sa cante popeste". $roul principal, $tavrac%e, este conturat in evolutia sa de la lacomie la iluzie, apoi la %alucinatii, de la frica la spaima si groaza pana la nebunie, toate aceste stari definind natura psihica labila, predispozitia genetica pentru evolutia spre dementa. Caracterul naturalist al nuvelei este dat si de stransa relatie intre natura ce se dezldnfuie treptat si evolutia patologiei personajului ")e#anate de miscarea sunetelor, #andurile omului incepura sa sfaraie iute in cercuri stramte." !magined auditiva devine pre#nanta, ploaia marunta si rece de toamna cazand "in clipe ritmate pe fundul unui butoi do#it 0...1 facea un fel de cantare cu nenumarate si ciudate intelesuri." (and, in final, $tavrac%e se prabuseste, "vantul afara a&uns in culmea nebuniei facea sa trosneasca zidurile %anului batran". Nuvela "In vreme de razboi" este o proza psihologica de factura naturalista, urmarind starile de constiinta si de comportament ale eroului principal prin monolog interior, iar destinul dramatic are la baza nu numai lacomia e"agerata a acestuia, ci si tare genetice, intrucat "incontestabil exista o tara in familia in care un frate innebuneste, iar altul se face tal%ar ca popa si delapidator ca ofiter." (4eor#e (aiinescu". In "5rta prozatorilor romani", 6udor -ianu evidentiaza relatia autor-narator-personaj, atat de intalnita in proza lui I.).(ara#iale+ ",atrunzand in actualitatea sufleteasca a unora din persona&ele cara#ialiene, nu suntem obli#ati sa ne reprezentam pe autorul care o reflecta. .istantele dintre acesta si oamenii pe care-i zu#raveste este suprimata, prin fuziune simpatetica, incat viata interioara a acestora nu este *produsa;. Ideile si sentimentele oamenilor nu ne apar din perspectiva scriitorului, ci din aceea a eroilor. Nu ascultam pe autor vorbindu-ne, ci *vedem; oarecum persona&ele #andind si simtind." I.).(ara#iale isi priveste si asculta persona&ele, folosind ca modalitati te%nice de realizare stilul simpatetic (care provoaca stari sufletesti - n.n.! prin monolog interior si stilul indirect

liber, prin dialogurile sugestive. <arbu $tefanescu .elavrancea afirma ca Ion )uca (ara#iale este "scriitorul cel mai zolist, naturalistul nostru prin excelenta".