Universitatea de Stat din Tiraspol Facultatea Fizic, Matematic i Informatic Catedra Pedagogie i Psihologie eneral

Tema:Intelectul i componentele lui structurale

! efectuat" on#a Simion rupa" $$I ! verificat" %usu &lena

Chiinu 2013 Intelectul, sau facultatea de a ntelege, este proportional cu dezvoltarea creierului. ntelegerea oricrui fenomen se realizeaz prin intermediul inteligentei, notiune care a nlocuit treptat pe cea de intelect, mai rar utilizat astzi. Adesea, intelectul sau inteligenta snt echivalente cu

gndirea sau ratiunea, dar oricare dintre acesti termeni, aproape n mod egal, definesc ansamblul aptitudinilor care-i permit omului s se adapteze la situatiile complexe n care se afl. Se mai stie c inteligenta se opune sensibilului pentru c ea ordoneaz si udec datele experientei, pe cnd sensibilitatea tine numai de senzatii. !ilozofia se foloseste de limba ul fie biologic, fie psihologic si trece la distinctii, mprtind lumea n dou" cea #inteligent$ si cea 'sensi(il)*
Inteligena este facultatea de a descoperi proprietile obiectelor i fenomenelor ncon urtoare, c%t i a relaiilor dintre acestea, dublat de posibilitatea de a rezolva probleme noi. Inteligena unui sistem nu este definit de modul n care este el alctuit, ci prin modul n care se comport. &ermenul de inteligen este prezent din timpuri imemorabile n limba ul natural, consacrat n literatur' (se pare, de )icero* i caracterizeaz' (sub diverse unghiuri* puterea i funcia minii de a stabili leg'turi i a face leg'turi ntre leg'turi" este ceea ce sugereaz' inter-legere, reunind dou' sensuri-acela de a discrimina ntre i a lega (a culege, a pune laolalt'*. +xprim%nd aciuni i atribute ale omului totodat', faber i sapiens, inteligena n-a putut (nici dup' ce a devenit obiect al tiin ei* s' beneficieze de o definiie clasic', prin delimit'ri de gen proxim i diferen ' specific'. n psihologie, inteligena apare at%t ca fapt real, c%t i ca unul potenial, at%t ca proces, c%t i ca aptitudine sau capacitate, at%t form' i atribut al organiz'rii mintale, c%t i a celei comportamentale (,aul ,opescu .eveanu, /icionar de psihologie*. Intelectul este capacitatea creierului uman de a n0elege u1or 1i repede probleme noi 1i nefamiliare. 2 problem practic sau teoretic devine familiar n urmtoarele moduri " a* comunicare-predare.intelectul nu se confund cu cunoa1terea. Informa0ia de0inut de o persoan poate avea fie o provenien0 extern (comunicarea*, fie o surs intern (intelectul propriu* 3 n primul caz este vorba de cunoa1tere (1tiin0*, n cel de al doilea - de intelect. )omunicarea prin intermediul limba ului face posibil transmiterea informa0iilor ntre fiin0ele umane, ns informa0ia dobndit pe aceast cale (este vorba despre 4nv0tura$ preluat de la alte persoane " educa0ia prin0ilor, materia predat n 1coli, literatura de specialitate, tehnici sau metode deprinse de la prieteni sau cunoscu0i etc.* nu reprezint intelect. 5eprezint intelect numai concluziile dobndite prin ra0iune proprie, descoperirile pe care intelectul le face 4de unul singur$. (6otivul este unul simplu " n cazul cunoa1terii este vorba despre udecata altor persoane comunicat .* Spre exemplu, un copil poate s fac el nsu1i descoperiri despre lume 1i s de0in informa0ii ce nu i-au fost comunicate (4lebda e rud cu gsca$ 4t 1i 1 formeaz 7$ etc.* n practic,intelectul reprezint un procent infim al cunoa1terii, cea mai mare parte a informa0iilor de0inute de o

persoan fiind dobndite pe calea comunicrii. b* memorie (experien0 anterioar*. )aracteristica inteligen0ei fiind aceea c nva0 din experien0a anterioar, rezult cintelectul este solicitat numai atunci cnd persoana se ntlne1te pentru prima dat n decursul vie0ii cu o anumit problem 3 memoria va permite aplicarea n viitor a solu0iei nv0ate la toate problemele identice sau asemntoare. Aceia care au solu0ionat o anumit problem, nu mai au ulterior nici o dificultate n a rezolva probleme identice sau asemntoare 3 o problem practic sau teoretic solicitintelectul numai atunci cnd este cu totul nou 1i nu seamn cu nici una din experien0ele anterioare. ()u alte cuvinte, n materie de intelect nu exist antrenament, pregtire - exersarea testelor i.8. nu mre1te coeficientul de intelect*. n via0a de zi cu zi, n ma oritatea situa0iilor n care ni se cere s rezolvm probleme, aplicm solu0iile de a 1tiute (memoria* 1i nuintelectul (rezolvri 4pe loc$, spontane*. c* ,erioada ndelungat de gndire face 1i ea ca o problem s devin, treptat, familiar. /in acest motiv la testele de evaluare a inteligen0ei subiec0ilor li se impune o limit de timp - atunci cnd li se acord timp nelimitat gsesc fr gre1eal solu0ia, dar n acest caz testul nu are relevan0. ,erioada ndelungat de gndire supline1te lipsa inteligen0ei 3 o intelect slab va ob0ine acelea1i rezultate (sau chiar mai bune* dect o intelect superioar atunci cnd i se acord suficient timp. (9a fel stau lucrurile 1i n ce prive1te descoperirile din domeniul 1tiin0ei " dac ele survin ntr-un interval relativ scurt, atunci se datoreaz inteligen0ei 3 dac vin dup cercetri ndelungate 1i mult 4btaie de cap$, atunci nu.* /efini0ia inteligen0ei va con0ine, deci, sintagma 4u1or 1i repede$. n via0a de zi cu zi omul 1i distribuie singur timpul alocat diferitelor activit0i " munc, recrea0ie, distrac0ie etc. (cu alte cuvinte, stabile1te singur dac perioada de gndire va fi una ndelungat sau nu*. +xperien0a acumulat ntr-un anumit domeniu va depine, deci, nu att de coeficientul de intelect al persoanei, ct de aceast repartizare a timpului (experien0a acumulat depinde n mare msur de raportul hrnicie:trndvie 1i mai pu0in de intelect*. +roarea cea mai frecvent n studiul acestei materii este aceea de a confunda talentul sau aptitudinile cuintelectul. Se consider n zilele noastre c persoanele care exceleaz n diferite domenii ar fi oameni cu o intelect ie1it din comun. Spre exemplu, ndemnarea motric specific sportivilor 1i categoriilor profesionale de dexteritate (scamatori, cartofori etc.* este clasificat drept 4 intelect ;inestezic$, talentul muzical e clasificat drept 4 intelect muzical$, talentul literar - 4 intelect lingvistic$, aptitudinea n diverse domenii ale 1tiin0ei - 4 intelect logico-matematic$ 1i a1a mai departe. n realitate, este vorba n aceste cazuri de 4cantitate de experien0$ 1i nu de intelect, aceste abilit0i fiind strict legate de durata exerci0iului, de experien0a individului n domeniul respectiv. +xist persoane care de1i dispun de o intelect ie1it din comun, nu posed nici un talent 1i nici o aptitudine pentru un motiv destul de simplu - lipsa interesului (gsesc c munca grea este plictisitoare 1i prefer n locul ei

ocuri, distrac0ii etc.*intelectul superioar faciliteaz procesul de nv0are, asigurnd o asimilare mai rapid 1i durabil a informa0iilor, ns nu supline1te lipsa interesului. /iferen0a dintre un matematician genial 1i unul mediocru nu este una de intelect, ci de interes 1i de preocupare, de timp afectat studiului (cu alte cuvinte, realizrile profesionale relev dac un om e muncitor sau lene1 1i nu dac e inteligent sau nu*. /iferen0a esen0ial ntre cele dou este aceea c talentul reprezint priceperea (cantitatea de experien0* ntr-un domeniu n care individul are o experien0 ndelungat, pe cndintelectul reprezint 4priceperea$ ntr-un domeniu n care nu are experien0 (intervalul de timp n care e capabil s fac descoperiri n domeniul respectiv*.intelectul este prin esen0 polivalent 1i are caracter universal (este eficient n orice aspect al vie0ii treburi inginere1ti, 1tiin0ifice, sociale, politice, emo0ionale etc.* pe cnd talentul are caracter special (este eficient numai n domeniul su*. Spre exemplu, < exceleaz la matematic pentru c petrece mult timp rezolvnd exerci0ii de matematic 3 = exceleaz la ocuri pe calculator pentru c petrece mult timp ucndu-se pe calculator 3 pentru a afla care din cei doi posed un coeficient superior de intelect vom apela la un domeniu n care att < ct 1i = nu au nici o experien0 (despre care nu cunosc absolut nimic*. Ilustrarea cea mai potrivit ar fi aceasta " dac un grup de persoane nefamiliare fa0 de o anumit activitate (spre exemplu, pescuitul* ncep deodat s o practice, fr a beneficia de sfaturi sau ndrumri de specialitate, vor a unge s priceap n intervale scurte sau lungi, n func0ie deintelectul fiecruia, ceea ce e de priceput n domeniul respectiv (n exempul nostru concret " loca0ia cea mai avanta oas, momeala potrivit pentru fiecare tip de pe1te etc.* Se regsesc toate cele trei elemente constitutive ale inteligen0ei " a* indivizii 1i folosesc propriul intelect, fr a beneficia de sfaturi sau instruc0iuni 3 b* nu au o experien0 anterioar n domeniu 3 c* perioada de timp n care a ung s n0eleag dificultatea problemei va fi mai scurt sau mai ndelungat n func0ie deintelectul fiecruia. )nd unui matematician i se cere s rezolve probleme de matematic nu i este testat intelectul, ntruct matematica nu este pentru el 4un domeniu nou 1i nefamiliar$. n limba comun termenul de 4 intelect$ este perfect sinonim cu acela de 4iste0ime$ sau 4ingeniozitate$. Intelectul prive1te numai capacitatea de rela0ionare (de a n0elege* a intelectului, nu 1i alte calit0i ale min0ii (capacitate de memorare, capacitate de calcul, baga de cuno1tin0e, ndemnare motric etc.* .umim activitate de calcul acele procese n care intelectul parcurge rela0ii de a cunoscute, iar procese de n0elegere, acelea n care stabile1te rela0ii noi. ,rocesul de n0elegere se refer, n principiu, la stabilirea a dou tipuri de rela0ii " de

asemnare 1i de cauzalitate. Spunem despre un fenomen c l 4n0elegem$ atunci cnd i cunoa1tem cauza sau cnd cunoa1tem categoria de abordare n care se ncadreaz (1tim cu ce se aseamn*. )apacitatea intelectului de a sesiza analogii 1i similitudini ntre fapte, situa0ii, lucruri i permite s aplice o solu0ie nou nv0at la problemele pe care ulterior le va identifica a fi asemntoare 3 datorit ei sntem capabili s folosim n limba ul uman formule precum 4etc.$ 41i a1a mai departe$ 41i altele$ 1i altele - n1irarea unor trsturi comune permite intelectului s n0eleag (asemenea expresii snt, deocamdat, imposibil de introdus n limba ele artificiale de programare*. n manuale 1i n tratatele de specialitate enun0ul abstract, teoretic este nso0it de exemple concrete pentru a oferi celor ce studiaz o baz n stabilirea acestor rela0ii (asemnri ntre enun0ul abstract 1i exemplul concret*. n ce prive1te cellalt tip de legturi pe careintelectul le stabile1te (rela0iile de cauzalitate*, intelectul uman este capabil s prevad consecin0ele sau repercusiunile unui anumit eveniment, sau s identifice cauza care l-a determinat. !enomenele complexe, n care o multitudine de factori se suprapun, converg sau 1i anihileaz reciproc efectele (de exemplu, fenomene sociale, politice, economice etc.* snt mai dificil de n0eles, ntruct necesit 1i o capacitate de a sesiza esen0ialul, de a discerne n multitudinea de factori ponderea cu care fiecare contribuie la producerea rezultatului (de a discerne ce este important 1i ce este detaliu, cine cauzeaz 1i cine doar favorizeaz*. Spre exemplu, este mai dificil de n0eles din ce cauz se produce infla0ia, dect din ce cauz se produc valurile pe mare. )and vorbim despre inteligenta ca sistem complex de operatii care conditioneaza modul general de abordare si solutionare a celor mai diverse sarcini si situatii problematice, avem in vedere operatii si abilitati, cum ar fi" adaptare la situatii noi, generalizarea si deductia, corelarea si integrarea intr-un tot unitar a partilor relativ disparate, anticiparea deznodamantului consecintelor, compararea rapida a variantelor actionale si retinera celei optime, rezolvarea usoara si corecta a unor probleme cu grad crescande de dificultate. &oate aceste operatii si abilitati releva cel putin trei caracteristici fundamentale ale inteligentei" >. capacitatea ei de a solutiona situatiile noi. cele vechi, familiare, fiind solutionate cu a utorul deprinderilor, obisnuintelor3 ?. rapiditatea, supletea, mobilitea, flexibilitatea ei3 @. adaptabilitatea adecvata si eficienta la impre urari Inteligenta apare deci ca o calitate a intregii activitati mentale, ca expresia organizarii superioare a tuturor proceselor psihice inclusiv a celor afectiv-motivationale si volitionale..umai pe masura ce se formeaza si se dezvolta mecanismele si operatiile tuturor ceorlalte functii psihice vom intalni o inteligenta supta si flexibila.9eibniz a intuit cel mai bine acest

aspect, el referindu-se la inteligenta ca expresie a efortului evolutiv al constiintei. In psihologie, aceasta caracteristica a fost descrisa magistral de ,iaget in epistemotogia sa genetica. )and vorbim de inteligenta. ca o aptitudine generala, avem in vedere implicarea ei cu succes in foarte multe activitati. Aizam nu atat continutul si structura ei psihologica ci finalitatea ei. B asemenea acceptiune este insa limitata deoarece stim ca exista nu numai o inteligenta generala, cu a utorul careia rezolvam cu succes o multitudine de activitati, ci si forme specializate de inteligenta (teoretica, practica, sociala, tehnica, stiintifica* ce permit finalizarea cu succes doar a unui singur tip de activitati. In acest caz, se pare ca definirea ei ca sistem de operatii este mai convenabila. 2ricum, cele doua acceptiuni sunt strans legate intre ele, neputand fi considerate independent una de alta. /e aceea se recurge la o definitie compozita. Clnteligenta este capacitatea globala de cunoastere a lumii, gandire rationala, capacitatea de a invinge provocarile vietii. )omentatorii acestei definitii arata ca importanta ei consta in faptul ca vede in inteligenta capacitatea de a acumula cunostinte, de a functiona rational si efectiv, si mai putin un simplu rezervor de cunostinte. Dnii autori au avut curiozitatea de a compara notiunea populara de inteligenta cu cea academica. 2amenii simpli intervievati in librarii, in statii de metrou au considerat ca inteligenta dispune de trei componente" >. abilitati de rezolvare a problemelor3 ?. abilitati verbale @. competenta sociala. ,sihologii experti au fost de acord cu aceste caracteristici, adaugand insa doua corective" >. cred ca motivatia este un ingredient important al inteligentei academice ?. inlocuiesc competenta sociala cu atribute specifice inteligentei practice Atunci cand omul este trezit din preocuparile sale materiale si recunoaste realitatile spirituale, el intelege ca lucrurile ce sunt de natura materiala trebuie cu adevarat sa fie reale intrucat intelectul sau este capabil sa le perceapa ca atare. /e aici omul a unge la urmatoarea observatie paradoxala" in calitate de creatura mica, omul cunoaste realitatea lumii materiale prin intelectul sau, care in sine nu impartaseste atributele lumii materiale, nici nu poate deveni un obiect material, nici nu poate fi pipait prin intermediul simturilor. )hiar daca intelectul uman este de neinteles prin formele realitatii materiale, totusi, esenta invizibila a intelectului constituie criteriul pentru toate realitatile vizibile din cadrul universului material.

Intr-adevar, omul simte si intelege adeseori ca intelectul, chiar daca este nepalpabil, invizibil si imaterial, este totusi mai real decat orice alta realitate supra-subiectiva ce exista in lumea materiala. in plus. toate realitatile isi au propriul fundament in intelect care este in sine nematerial. &ocmai aici se afla suprematia, taina si maretia nuntii omenesti. 2mul trezit, calauzit de mintea lui nemateriala prin rama lumii materiale, naturale, intelege mai limpede faptul ca nuntea sa este realitatea sa cea mai mare si mai apropiata si. in acelasi timp. este cea care are cea mai mare importanta pentru el.