nainte cu o zi de a -i da obtescul sfrit, seara, Caragiale a avut o lung
conversaie cu fiul su, Ion Luca, despreShakespeare cu referire la Macbeth. Divinul Brit era pentru el o adevrat revelaie, impresionat cum dintr-un fiu de negustor, trecnd prin mai multe avataruri ale vieii, de la calf de mcelar pn la gloria de mare dramaturg, a ajuns s cucereasc ntreg mapamondul cu piesele lui. I-a vorbit despre Macbeth i despre Branco, cei doi generali ai Scoiei, care se ntorc victorioi dintr-o btlie ctigat pentru regele lor, Duncan. Din dorina nemsurat a ledyei Macbeth de a-i vedea soul rege, pune la cale uciderea lui Duncan. El i va ucide pe toi care-i vor sta mpotriv, dar crimele lui vor revolta toat ara. ntre timp ledy se sinucide, roas de remucri, dup care este ucis i el ntr-o aprig lupt. Concluzia lui Caragiale era c odat intrat n jocul crimei, nu te mai poi opri, o crim duce la alt crim, dar i c orice criminal va fi pedepsit. Lui Caragiale i plcea adncimea analizei psihologice care a fcut din aceast dram una dintre cele mai puternice drame n care tragicul se mbin cu grotescul. Fiul su, Mateiu ajunsese la vrsta cnd trebuia s termine Facultatea de Drept i s-i clarifice statutul de intelectual. Merseser mpreun la Iai iar Mateiu era purttorul unui caiet de poezii care voia s-l prezinte Vieii Romneti i Opiniei. Planul lui Caragiale era ca Mateiu s se stabileasc la Iai pentru a-i lua licena n drept. Caragiale prea ,, ostenit, dar rdea Unul din prieteni doctor, i lu pulsul. ,,E frecvent al dracului!, zisese Caragiale, dup care pe un ton vehement:,, Ce, m, s mor de inim?Avea ntradevr pulsul foarte accelerat. Era un semnal ca un dangt de clopot care anuna marea tragedie. De la Iai, Caragiale a dat pe la Roman pentru a-i vizita prietenii. Apoi s-a grbit s plece acas n Germania, unde se mutase, autoexilndu-se. Invitat de Zarifopol la restaurantul Sachseinhof pentru a lua masa, veniser cei doi cu soiile plus Cella Delavrancea. n seara de 8 spre 9 iunie n familie era linite i voie bun. Cella exersa la pian, doamna Alexandrina pregtea menajul iar fiul cu tatl se retrseser n aprinse discuii referitoare la Sakespeare. Dup discuii, Caragiale, obosit, ceru s se retrag n camera lui de lucru i s nu fie deranjat, voia s aib linite i singurtate. Parc prietenii i familiadeveniser de prisos. Caragiale nu a mai fost deranjat pn a doua zi, cnd Luki, mergnd s-l cheme la dejun, l gsi mort, czut din pat, cu gura deschis i cu privirea fix. Noaptea auziser accese de tuse. Seara vestea tragic se rspndi i n ar. A fost informat mai nti Palatul, apoi consternare general. ara intr n lungi zile de doliu. De la ,,amicii anonimi i pn la Carmen Sylva, lumea romneasc intelectual deplngea pe disprut. Vduvei i se trimiser 2000 de lei pentru cheltuieli de urgen, apoi ncepur s curg sumele de ajutor. Cineva fcuse i o glum pe aceat tem: Mult srmane Caragiale, Curg la sume de parale O, guvernu-i este foarte Bun i darnicdup moarte ,,Din autopsia sumar ce i s-a fcut, s-a constatat c suferea de o artero- scleroz i de un defect al inimii. Medicii au rmas uimii de frumuseea structurii creierului. Corpul a fost mblsmat i expus n capela primului cimitir protestant din Schoneberg. Pe 27 iunie, la orele 4 dup amiaz, rmiele defunctului au fost coborte n cripta capelei zisului cimitir, n prezena fiului su cel mare, Matei Ion Caragiale i a d-lor Vlahu, Delavrancea, Dobrogeanu-Gherea, cu doamna, D. Gusti- Iai, Cerna i Ivacu ,,Pe sracu nenea Iancu l-am aezat ieri ntr-un cavou, de unde tocmai la toamn va fi transportat n ar,scria Panait Cerna lui Romulus Cndea. i cu aducerea n ar a rmielor pmnteti ale lui Caragiale a fost o ntreag poveste hazlie. De la Berlin, printr-o eroare de calcul, cosciugul expediat, ,, ntr-un vagon rou, de marf, fr scrisoare de trsur, intr ntr-un joc grotesc, ca ntr-o schi a lui MarkTwain, fiind rtcit pe liniile moarte din diferite gri. La Bucureti, sosirea cociugului era ateptat pe 19 noiembrie de Emil Grleanu, Ion Brezeanu, pictorul Satmary, Garabet Ibrileanu i civa ziariri. A fost depus la Biserica Sf. Gheorghe, de unde plecase i Eminescu pe drumul de veci. Slujba de nmormntare a fost inut de Take Ionescu, urmat de Delavrancea, Sadoveanu, Mihail Dragomirescu i I. Procopiu. Cortegiul a strbtut stada Colei, Bulevardul Carol, strada Academiei Regale,Calea Victoriei, stada Carol, Calea Rahovei, i strada 11 Iunie. Timpul a fost urt, un cer plumburiu i ploios, plngndu-l parc pe marele dramaturg care disprea din acest lume.
Marele dramaturg roman a fost, n decursul vieii sale, un mare admirator al eternului feminine, ale crei particulare graii, aparinnd uneia sau alteia dintre urmaele Evei, le-a cultivat pn la capt. Sunt cunoscute aventurile sale cu tinere femei din lumea teatrului i nu numai. n captarea ateniei frumoaselor femei, drumurile lui s-au intesectat i cu cele ale lui Mihai Eminescu, prietenul su (mai puin bun dup astfel de injonciuni: chiar dac n dragoste, ca i n rzboi, totul este permis, nimeni nu se poate atepta s fie i iubit de rivalul la mna unei femei..). este vorba, bineneles, de Veronica Micle. Drumurile de sear ale lui Caragiale l vor duce i la ferestrele, respective n patul altor femei. Ultima iubire a dramaturgului a fost ns cu una din fiicele bunului i vechiului su prieten Barbu tefnescu Delavrancea. Cella Delavrancea, nscut n 1887, era cu 35 de ani mai tnr de ct maestrul. Caragiale a remarcat-o pentru marele talent pianistic nc din 1909. Laudelor ditirambice le-a luat locul, spun gurile rele, o relaie sexual foarte concret, cnd Cella nu mplinise nici 15 ani.
Era totui o vrst la care fetele erau nubile, iar n societatea vremii relaiile sexuale cu fete de aceast vrst nu atrgeau nicidecum acuzaia de pedofilie. S nu uitm c cealalt iubit a lui Caragiale, Veronica Micle, se cstorise la 14 ani cu soul su, profesorul universitar tefan Micle, iar la 16 ani i se va nate primul copil! Aceleai guri rele afirm c moartea lui Caragiale s-a petrecut n timpul unei pasionale partide de sex cu Cella Delavrancea. Suprasolicitat, inima marelui dramaturg a cedat Fapt este c n colecia mea personal se gsete o carte potal ilustrat cu chipul lui Caragiale, din care, cu ochelari i plrie, acesta ne privete drept n fa. Dedesubt, cu scrisul su ngrijit, sunt aternute urmtoarele cuvinte: a Cella Delavrancea, Caragiale. Pe verso, cu acelai scris ngrijit, st scris: Christos anviiat! Drag Cellico, te pomenim i te dorim mult. Fii snetuoas i vesel! Dumnezeu cu tine! Al teu credincios admirator Caragiale. Este o dovad, peremptorie, este drept, i nu absolut, a relaiei mai mult dect amicable dintre cei doi. Tonul maestrului este astfel calculate nct s nu trezeasc bnuielile terelor personae. Totui, pentru cei ct de ct iniiai n formulrile epistolare ale vremii, din scrisul su rzbate mai mult dect ceea ce ar fi presupus o simpl relaie platonic. Dup Caragiale Cella Delavrancea a mai avut multe relaii, ntotdeauna ns cu brbai de un nivel intellectual remarcabil. Prima iubire ridicase, pentru tot restul vieii sale mai mult dect centenare, tacheta preteniilor foarte, foarte sus
Ion Luca Caragiale. A murit prea devreme. Avea multe proiecte. Mai avea foarte multe caractere de observat, de analizat, de descris. Ii forfoteau in minte. Asa cum el ne forfoteste noua astazi, nu ne lasa sa trecem cu vederea peste faptele Trahanachilor, Catavencilor, Mitelor, Bibicilor, Miticilor, Mangafalelor, Mamitelor si asa mai departe. Pentru ca, foarte des (daca nu chiar in fiecare zi, aproape banalizand) spunem: ce actual e Caragiale! Avand in vedere ca a trecut un secol de la moartea sa! Ne-am obisnuit sa vedem in Caragiale un individ care sta intr-un colt si pune lupa pe lume. Ei bine, Caragiale era si el... om. Ii era teama de microbi, ii era teama de foc, ii era teama de inaltimile muntilor. Mai avea grija copiilor, a banilor. Si, desi a ras tinandu-se cu mana de burta de caracterele proaste din tara, de fapt, Caragiale era un mare patriot. Spera, poate, ca sagetile lui sa mai invinga prostia si trufia. Era pasionat de muzica clasica. Idolul sau era Beethoven. A murit in noaptea de 8 spre 9 iunie (21/22 iunie) 1912, la Berlin, in autoexil'. Avea 60 de ani. Prietenii si admiratorii sai au fost socati. Octavian Goga a scris A murit Caragiale', in Precursori: Cand am citit ca s-a prabusit de fulgerul unei clipe, am ramas uluit si nu-mi pot inchipui nicidecum imaginea stranie a mortii lui Caragiale. Un nenea Iancu neputincios, cu grumazul plecat de povara batranetii, sau un Caragiale cu mainile incrucisate pe piept, amutit pentru totdeauna, niciodata nu mi-a trecut prin minte. Cum sa se inchida pe veci ochii lui care patrundeau sufletul si straluceau de departe ca doua suliti de argint? Ce sa faca pamantul cu ei?... Cum sa se impace cu repaosul de veci creierul lui pururi framantat, acest complicat si sensitiv seismograf intelectual, care nu avea clipe de odihna?... Ramai infrant, prostit, ti se moaie bratele... Te cuprinde in mreaja lui gandul zadarniciei tuturor celor omenesti, te supune un dezgust de materia urata, de carnea care ne tine in stapanirea ei... Iti vine parca sa-ti frangi in doua condeiul si sa-l arunci ca pe-o unealta netrebnica... La ce e toata goana asta chinuitoare, cand ursita nu acorda nici un privilegiu celor alesi, cand domnesc pe de-antregul aceleasi legi, cand si Caragiale a putut sa moara. L-au ingropat si i se va topi tarana... vremea va trece... vor veni oamnei invatati sa-i cantareasca scrisul, profesori cu ochelari sa-i descifreze cartile, sa scrie studii cu adnotatii derspre Conul Leonida sau Catavencu... Au sa-l claseze, sa-i deie locul cuvenit in istoria literaturii, sa-i fac un monument la Bellu... Noi insa, care am avut norocul sa-l vedem si sa-l auzim, vom ramanea toata viata stapaniti de senzatia ca prin moartea lui Caragiale s-a deschis o prapastie, s-a facut un gol in natura, ca de-o perturbatie cosmica. Cu cat va trece vremea, va creste tot mai mult silueta lui si vom ramanea totdeauna vrajiti de farmecul celui mai luminat creier romanesc. Ii vom spune povestile, ii vom repeta glumele. Se vor crea legende si personalitatea lui va lua proportii mitice. Generatiile viitoare nici nu vor putea intelege daca din stralucirea unei minti s-au intrupat veodata astfel de raze orbitoare...' Tudor Arghezi surpinde intr-un articol al sau reactia bucurestenilor cand presa a publicat disparitia dramaturgului. Pentru Caragiale. Ma gaseam duminica, zi de 10 iunie, dimineata, intr-un democratic vagon de tramvai, incarcat cu lume bucuresteana. Tramvaiul se opri in Piata Teatrului, si o hora sprintena de tigani marunti, cu ziare subsuoara, se prinse in jurul nostru: Moartea lui Caragiale! editie speciala!... sau Moartea lui Caragea! Numele autorului glumet al atator cuvinte stalcite si fraze pompoase conrupte suferea soarta neologismelor rostite de cetatenii din Obor care vorbeau pe la 1880 pe ridicatele, sau cum se mai zicea in stil academic, tot pe atuncea, in mod radical. Intelesei numaidecat, cu mult tumult de voci sentimentale in sufletul meu, ca Ion Caragiale murise. De balconul Teatrului zarii spanzurand, ca o bucata de noapte, drapelul negru, care cu catva timp mai devreme se clatinase deasupra sicriului lui Petre Liciu. Ochii imi alunecara pe fata beatificata de brici si de pudra a conpasagerilor mei duminicali, imbracati in cele mai proaspete straie: cateva evantalii sprijinite de umerii cucoanelor asudate bateau ca niste aripi desfacute si taiate scurt, in aceasta primavara, de pasari domestice, cu penele pestrite, rosii, verzi si albe. Domnii, raniti, ai fi crezut, la cap, isi tamponau fruntea cu batista cocolosita-n palma sau si priveau cu multumire forma ghetelor galbene, prin care totusi relieful de la degetul mare al piciorului, comprimat de rigorile boxului calf, pana la lustru, le amintea de suferintele indurate la incaltare. Erau in tramvai cu totii ca la vreo cincizeci de insi, cu doamne cu tot, indeletnicindu-se in cate feluri toate, fiestecarele din ei. Vestea mortii lui Caragiale nu pricinui nici o miscare, nu dete loc la nici un zvon de glasuri, vagonul se urni din statie, si ziarele, racnite de vocile puilor de tigani, gasira un singur cumparator, in persoana slugii dumneavoastra. Eu stiu, desigur, ca a murit intr-o buna zi si Goethe si tot nu s-a clatit de pe fata luminii nici macar o frunza ca sa coboare de la sinesi pe mormantul lui. Si nesimtirea lucrurilor a fost deopotriva de mare ori de cate ori s-a povarnit in prapastia glorioasa a omenirii vreununul dintre curajiosii alpinisti ai gandirii. () Ma asteptam insa la o treasarire generala a tovarasilor mei de tramvai; voiam sa-i vad ca iau parte si dansii oarecum (...) la gandurile noastre, ale celor care, exagerat de mult sau exagerat de putin punem pret pe viata stinsa a lui Caragiale. O clipa, jignit, m- as fi sculat sa tin un discurs de invective. Caragiale nu exista pentru niciunul din cei cincizeci, nici in cea mai pierduta din amintiri. El care s-a scoborat in toti acestia; care i- a dumicat cu de-amanuntul; care si-a-nmuiat condeiul in gura si in creierii lor; care i-a batjocorit cu atata iubire ca sa-i faca tot pe ei sa rada... (...) E nevoie sa mai spunem cine a fost Caragiale? Sa taiem in scrisele lui luminisuri ipotetice, cand tot ce-a scris el e atat de limnepde si de just luminat? (...) El vedea stilul aproape material, cu scobituri, cu reliefuri, cu linii si arabescuri, si, cetind pe Caragiale, stravezi conturul si graficul ideilor. Pe unele din paginile lui pare ca ti-ai plimba pipaitul, ca sa descoperi sub fluiditatea degetelor, ca atunci cand inconjuri cu mana o tiara veche de aur, pietrele scumpe prinse definitiv in metalul de pret...'. In volumul Amintiri despre Caragiale', aparuta in 1972 la editura Minerva, au fost tiparite si aduceri aminte mai putin triste. Fiica dramaturgului, Ecaterina Logadi, spune in Din amintirile mele despre tata': (...) In scrierile tatii regasesc multe din obiceiurile si intamplarile din viata lui. Farfuriile cu dunga conabie, din Doua loturi, au existat cu adevarat la noi in casa la Bucuresti. Mama era foarte gospodina si-si imbogatea averea casnica prin schimburi in natura cu chivutele. Cand tata cauta vreo haina veche, de care i se facuse dor, mama marturisea scuzandu-se: Dar nu mai era de purtat, n-o mai puteai pune si nu stii ce farfurii frumoase cu dungi roz am luat pe ele. Daca tata era bine dispus totul se sfarsea cu glume si rasete, dar daca tata avea o zi rea, discutia se transforma in adevarata tragedie, exact ca in nuvela.' La Sinaia, Caragiale mergea in fiecare an (se pare, pentru binele si sanatatea copiilor). Iata ce isi aminteste fiica sa: In curte, tata isi construise o cabana cu scanduri cu un gemulet si o mica usa. Inauntru erau covoare de iuta cu miros acru, cateva fotografii pe pereti, o masa de scris, o canapea si o lampa sistem cu acetilena. Acolo isi facuse el un refugiu unde se retragea sa lucreze. Dar cum incepea Dimitriu (un muzician apreaciat de scriitor n.r.) sa cante, tata iesea in prag si dupa cateva ezitari mergea intr-acolo, lasandu-si lucrul si cedand pasiunei lui pentru muzica. Venea sa-l asculte pe papa Haydn. Eu ma pitulam in dosul casei lui Dimitriu ca sa aud muzica si comentariile entuziaste ale tatii. Se emotiona la fiecare bucata, glasul lui devenea cald si vorba vibranta. Stiam atunci ca si in coltul ochilor ii stralucea o lumina neobisnuita.(...)' La Berlin a plecat cu orgoliul sangerand. Nu primise premiul Academiei. Dar a continuat sa scrie cu si mai mult foc. Fiica sa ne introduce in intimitatea sa de creator. Aveam noua ani cand ne-am mutat la Berlin. () Imi amintesc odaia de lucru a tatii, unde si-a petrecut ultimii ani. Era orientata spre nord, caci tata nu suporta mult soare. In odaie era numai strictul necesar: un pat, un birou, cateva scaune, rafturi de carti la care umbla mereu lasandu-le ravasite. Pe masa de scris o lampa verde ardea zi si noapte, luminand teancuri de manuscrise. Cu slova lui frumoasa si ingrijita, multe din ele pastrau semnele nepieritoare, mult altele erau sfasiate si aruncate la cos. Pe peretele de care era lipit patul, mai totdeauna ramas nefacut, erau batute doua portrete dupa fotografii, in marime naturala, care infatisau pe tatal si pe mama lui. Mai erau si cateva scaune simple si inca o masuta la capataiul patului. Intre cele doua biblioteci, pe o fasie de perete, atarna o rogojina fina chinezeasca, aceea in fata careia este el fotografiat in costum oriental, cu pantaloni stramti si ciorapi albi de lana groasa. Ferestrele erau mari si fara perdele. De acolo privea tata spre piata din fata, plina de flori si impodobita in mijloc cu o fantana. Pe podea era o mica scoarta. Pe ea rasfoia tata atlasurile, visand la departate calatorii, in care ne asocia uneori si pe noi: Hai sa ne plimbam putin. In odaia aceea nu avea voie sa intre nimeni in afara de mama.' Un spatiu ca o scena din piesele sale. Decorul, zicea el, in care evolueaza personagiile, trebuie sa fie condensat, esential, ca pe el sa se profileze puternic eroul. Cat despre personajele sale, iata secretul sau: Nu incep niciodata sa scriu pana ce nu aud si vad omul, cu toate amanuntele lui in fata mea. Intai ii zic pe nume, iar dupa aceea incepe el sa ma conduca pe mine; caci eu doar numele i l-am gasit inainte sa-l fi cunoscut.' Iata ce alte trucuri' mai folosea Caragiale. Ele au fost dezvaluite de Horia Petra-Petrescu, un tanar scriitor care si-a luat doctoratul la Leipzig, in 1911, cu lucrarea Ion Luca Caragiale viata si opera'. Aflat in vizita la Caragiale, a aflat unele dintre micile lui secrete de creatie. Aici sunt notitele referitoare la comedie. O multime de foite mici de hartie, pe cari se afla scrise fraze observatii, bon-moturi, calambururi. Intr-un alt caiet mai mic e scheletul piesei, continutul fiecarei scene redat in stil telegrafic. Pe o fisa vad intreg planul scenei in orizontal, desemnat cu creionul: Nu pot sa lucrez altfel. Trebuie sa vad persoanele aievea: cum se plimba de la un loc la altul, cum vin, cum gesticuleaza, pe care use ies caci altfel nu sunt persoane vii. Pe alta fisa observ un desen fragmentar al mobilierului din comedie. (...) Uite sa-ti arat si alte taine ca sa vezi mai bune dupa culise. Imi deschide inainte un catalog cu alfabetul de pe margini. Citesc numai nume: la fiecare litera zeci si zeci de nume. Vezi, de aici imi aleg si imi botez persoanele. Nu pot sa scriu nici un randulet pana ce nu mi-am botezat pe Tache si pe Titirca si pe toti ceilalti. (...)' Cella Delavrancea, fiica bunului si iubitului sau prieten Barbu Delavrancea, a fost cea de a doua fiinta care l-a vazut mort pe Caragiale in dimineata aceea urtata. Intr-o dimineata, caragiale n-a aparut in salon sa asculte o fuga de Bach. Am lucrat singura () si am inceput sa studiez marea sonata de Schumann in fa diez minor. (...) Dintr-odata, un tipat a sfasiat firul melodic. M-am ridicat cuprinsa de frica si m-am indreptat spre odaia de culcare a lui Caragiale. Usa era deschisa. El, alunecat jos, langa pat, cu mana stanga crispata pe cearsaf, capul dat pe spate, fata alba, ochii ficsi. Ingrozita, sotia lui (Alexandrina Burelly n.r.) il privea. () Moartea il atinsese rapid, fara sovaire, asa cum desigur si-o dorise, esenta in spatiu, verb fara adjectiv. De atunci, nici n-am mai studiat sonata de Schumann, nici n-am mai suportat s-o aud.' (Din Cella Delavrancea Scrieri', editura Eminescu, 1982) Se stinsese pentru totdeauna cel care, spune aceeasi Cella Delavrancea, cu privirea lui adanca cerceta cu solemnitate de bufnita cotloanele sufletesti, prindea pricinile mecanismului psihologic, inregistra neiertatore toata gama vanitatii omenesti, samanta cea mai de seama a inspiratiei sale'.
Nscut n 1852, I.L Caragiale afirm c mi-am fcut instruciunea cu slov popeasc n curtea bisericii Sfntul Gheorghe, am tocat la biseric i am tras clopotele cu dragoste. Prima slov pe care am nvat-o a fost cu dasclul de la biserica Sfntul Gheorghe. De aceea n-a fost gsit printre elevii de la coala domneasc nr. 1 din Ploieti dect din clasa a doua, n anul 1860-1861. Institutorul clasei erea Zaharia Antinescu, un personaj activ i ambiios, cu veleiti de scriitor i ciudat colecionar de diplome ale societilor culturale din Europa i din ar. Foarte posibil ca el s fi fost sursa de inspiraie pentru personajul Zaharia Trahanache, membru n celebrele comitete i comiii.
Harta Principatelor Unite Materiile studiate de Caragiale erau catehismul moral, geografia Principatelor, aritmetica, citirea i caligrafia. Desigur fr mult btaie de cap i rvn dup distincii, dar avnd putere de asimilare i memorie, Ion Luca reuete s fie al treilea din clas, premiant cu coroan, primind n dar cri. Urmtorul an Cragiale va fi n clasa lui Bazil Drgoescu, un om erudit, insuflnd elevilor si cunoaterea temeinic a limbii i compunerea ct mai ngrijit. I-a fost mentor, l-a educat s foloseasc sintaxa perfect i cuvntul ales. ncurajat de aprobrile dasclului, Ion Luca ncepe s compun i chiar s imite slova lui Bazil. n acest an se produce un eveniment care va rmne adnc spat n inima viitorului dramaturg. Cuza-Vod, ntr-o vizit oficial la Ploieti, intr n clasa lui Bazil, ntr-o barac vast, unde se ineau dup metoda lankasterian, cursurile din clasa ntia i a doua primar. Domnitorul s-a aezat pe catedr i a ascultat cuvntarea lui Bazil. Adnc emoionat d-abia stpnindu-i tremurtura brbii, institutorul spune:
Mria-Ta, Dumnezeu tie numai ce se petrece acuma n sufletul unui biet dacl ca mine, venit aici din prile romneti de dincolo (era ardelean). Rog pe Dumnezeu s Te ie sntos i voinic pentru fericirea poporului romnesc. Mintea, braele, sngele nostru i al acestor copii sunt de-acuma nchinate Neamului Romn, Patriei Romne, Domnului Romn, Mriei Tale! Toi s-au ridicat n picioare, dimpreun cu domnitorul, pentru c, dup norocoasa expresie a lui Caragiale, nimeni nu mai putea sta jos- prea se ridicaser sufletele. Dup aceea, ndreptndu-se ctre elevi, Bazil a urmat: Copii! Dup secole de-ncruntare, astzi ne zmbete i nou, romnilor bunul Dumnezeu. De astzi ncolo ne-am cptat iar onoarea de popor liber, de popor latin. Jos slova strin! Sus litera strbun! Cu scrisul su frumos ca de tipar aa cum s-a nvat i Caragiale s scrie- institutorul a scris pe tabl, cu litere strbune, adic latineti, aceste cuvinte: Vivat Romnia! Vivat Naiunea Romn! Vivat Alexandru Ioan nti, Domnul Romnilor. De remarcat faptul c nu a spus domnul Principatelor Unite ci al romnilor, incluzndu-i astfel aici i pe cei din Ardeal i Bucovina care pe atunci erau sub coroana habsburgic, dar i pe basarabeni care se aflau sub stpnire arist. Finalul vizitei este unul cu puternic impact emoional. i bravul nostru dascl n-a mai putut stpni emoia sa i s-a pornit pe plns, a plns toat lumea, i prini i copiii, iar Vod, inndu-se ct putea i tergndu-se la ochi cu batista, a btut pe umeri pe dascl i i-a zis - S trieti! Cu romni ca tine n-am team!
Caragiale n coala primar Ne-a mngiat apoi pe noi, ne-a-ndemnat s ascultm pe dasclul nostru i a plecat cu suita, cu poprul i noi toi dup el. A doua zi, l-am dus iar toat lumea, pe jos, mprejurul i-n urma trsurii, pn la Brcneti, la civa kilometri afar din ora. Acolo s-a oprit trsura domnului iar el ridicndu-se n picioare a strigat - V mulumesc pentru buna primire! Acum ducei-v acas, c nu mai putei merge cu mine pn la Bucureti i eu am treab mine acolo. Trebuie s dm bice cailor. S mergem fiecare la datoria noastr i de-acu, toi pe treab. Rmnei sntoi! S ne vedem sntoi! Am strigat ura pn cnd ntr-un nor de praf s-au pierdut departe trsura domneasc i suita. Aa entuziasm n-am mai vzut de atunci. Cuza a fost puternic impresionat de cuvntarea lui Bazil Drgoescu. n timpul domniei sale s-a luat decizia de a face trecerea de la alfabetul de tranziie (caractere chirilice i latine) la cel exclusiv latin. Jos slova strin! Sus litera strbun!. Caragiale a rmas n memorie cu imaginea lui Cuza. n operele sale a ridiculizat metehnele romnilor, ncercnd s le corecteze pentru ca poporul s se poat ridca la nlimea unor mari personaliti precum cea a lui Alexandru Ioan Cuza.
sursa erban Cioculescu, Viaa lui I.L. Caragiale, editura Eminescu,