Simbolismul

Simbolismul este un curent literar aparut in Franta la

sfarsitul secolului al XIX-lea, ca reactie impotriva romantismului
si parnasianismului. Precursor al simbolismului in Franta este
considerat Charles Baudelaire, prin volumele de versuri "Les
Corespondences" ("Corespondente") si "Les fleurs du mal"
("Florile raului"). Precursor al simbolismului romanesc a fost
Mihai Eminescu, prin poeziile "Dintre sute de catarge" si
"Melancolie".
Numele curentului a fost dat de Jean Moreas in articolulmanifest intitulat "Le symbolisme" (1886). Simbolismul are
meritul de a reface sensibilitatea poeziei, apeland la
simbol, aluzie, sugestie. Poetul francez Mallarme (18421898) a definit rostul si rolul poeziei simboliste: "A numi un
obiect inseamna a suprima trei sferturi din bucuria
poemului care e facuta sa ghiceasca putin cate putin; a
sugera, iata visul".
in Romania, simbolismul a aparut sub auspiciile revistei
"Literatorul" a lui Alexandru Macedonski, care s-a
evidentiat mai ales ca teoretician al acestui curent si mai
putin ca poet simbolist.
Reprezentantii romani ai simbolismului au fost: Ion
Minulescu, George Bacovia, Stefan Petica, Dimitrie Anghel,
Traian Dcmetrescu, Elena Farago etc.
Trsturile simbolismului:
tema generala a poeziilor simboliste o constituie conditia
nefericita a poetului intr-o societate superficiala, meschina,
incapabila sa perceapa, sa inteleaga si sa aprecieze nivelul
artei adevarate; alte teme si motive simboliste: orasul de
provincie sufocant, tema naturii, tema anotimpurilor
dezintegratoare de materie, iubirea, moartea, motivul apei
ca substanta eroziva, motivul instrumentelor muzicale,
solitudinea etc.

 raportul dintre simbol (semn, cuvant) si eul poetic nu este

exprimat, ci sugerat, deci sugestia este o modalitate
obligatorie simbolismului;
poezia simbolista exprima numai atitudini poetice sau stari
sufletesti specifice acestui curent literar: spleen-ul,
angoasa, oboseala psihica, disperarea, apasarea
sufleteasca, nevroza, toate fiind insa sugerate, fara a fi
numite: "a numi obiectul este a suprima trei sferturi din
farmecul poemului; a sugera, iata visul!" (Stephane
Mallarme);
corespondenta dintre cuvinte si elemente din natura este
principala modalitate de realizare literara a poeziilor; de
exemplu: cuvantul plumb are drept corespondent in natura
un metal greu, de culoare cenusje, maleabil si cu o
sonoritate surda (patru consoane si doar o vocaia), care
simbolizeaza starile sufletesti sugerate de trasaturile
acestui metal: greutate sufleteasca, angoasa, instabilitate
psihica, monotonie, claustrare intr-un spatiu fara solutii de
evadare;
muzicalitatea versurilor: fie prin prezenta instrumentelor
muzicale sau a ariilor ca simbol ("Muzica inainte de toate" P.Verlaine), fie prin muzicalitatea interioara a versurilor
( "Arta versurilor e arta muzicii" Al. Macedonski);
versul liber, ca noutate prozodica, rima fiind considerata o
simpia conventie, accentul punandu-se pe forma si ritmul
versului;
cromatica este, de asemenea, fie exprimata direct prin
culori cu putere de simbol, fie sugerata prin corespondente
(ex. simbolul plumb = cenusiu), toate simbolizand stari si
atitudini poetice;
olfactivul sugereaza in poezia simbolista stari ale eului
poetic, fiind in general sugerate mirosurile puternice prin
simboluri foarte sugestive (cadavre, mort).

Este, asadar, un lucru cert faptul ca poezia simbolista apeleaza

la toate simturile omului, pentru o receptare totala si profunda a
starilor poetice exprimate.