METODE DE FIXARE A PRETURILOR IN

INTREPRINDERI BAZATE PE COSTURI

-STUDIU DE CAZ-

-2010-

Metode de fixare a preturilor in intreprindere pe baza costurilor

Metode generale de fixare a preturilor

Acestea sunt:
a)fixarea pretului pe baza costului care porneste de la costurile de cumparare,putandu-se
aplica un coeficient multiplicator pentru toate produsele ,fie coeficienti distincti.
b)fixarea pretului pe baza cererii adica cererea pentru un bun sa reflecte intensitatea
nevoii pe care el o satisface i sa se concretizeaz n cantitatea ce se cumpr ntr-o
perioad dat, la un anumit nivel al preului.
c)fixarea pretului in conditiile concurentei pretul este stabilit in functie de piata si de
caracterul concurentei.
Fixarea preturilor pe baza costului in intreprindere
Costul este un element de fundamentare a pretului in viziunea producatoruluivanzator deoarece costul influenteaza indirect pretul format la piata, prin intermediul
costului de oferta in pretul fundamentat.
Tipologia costurilor de producie
Un criteriu important in analiza i caracterizarea evoluiei costurilor l reprezint
timpul. Din acest punct de vedere exist dou categorii de costuri:
- costuri pe termen scurt;
- costuri pe termen lung.
A. Costurile de producie pe termen scurt
ntr-o perioad scurt de timp, un agent economic i desfoar activitatea n
aceleai condiii tehnice de nzestrare cu mijloace de munc (maini, utilaje, construcii
etc.), iar producia poate crete sau descrete pe seama celorlali factori de producie,
variabili, cum ar fi: materii prime i materiale, for de munc etc.
Pe o perioad scurt de timp modificarea costurilor este influenat, mai ales de
schimbrile produse n elementele capitalului circulant i a cantitii i eficienei muncii
depuse. n cadrul acestui orizont scurt de timp, costurile de producie se pot clasifica dup
coninutul i modul lor de calcul n:
- cost total (cost complet, full cost);
- cost mediu (cost unitar);
- cost marginal.
a) Costul total (CT) cuprinde ansamblul cheltuielilor necesare pentru realizarea
unui volum de producie (Q) n anumite condiii concrete. Se includ aici: cheltuielile cu
aprovizionarea, fabricaia i desfacerea mrfurilor. Dup comportamentul lor fa de
modificarea volumului fizic al produciei, costul total se mparte n:

- costuri variabile;
- costuri fixe.
Costurile variabile reprezint costurile care se modific ntr-o anumit
proporie,n acelai sens cu modificarea volumului fizic al produciei. Nivelul costurilor
variabile fiind n funcie de volumul produciei (f(Q)) se poate scrie relaia:
CV = f(Q)
(4.1)
Exist elemente de cost care se pot modifica direct proporional cu producia, cum
ar fi: consumul de materii prime, de semifabricate ncorporate n produse etc., precum i
care nu se modific strict proporional cu producia, cum ar fi: salariile pentru plata orelor
suplimentare, cheltuielile cu combustibil etc.
Cheltuielile variabile se impart in:
- cheltuieli varibile proportionale
- cheltuieli varibile degresive
- cheltuieli varibile regresive
- cheltuieli varibile progresive
- cheltuieli varibile flexibile
a. Cheltuieli variabile proportionale se modifica in acelasi sens si ritm cu volumul
fizic al productiei.
Indicele de variabilitate este egal cu 1.
Iv = 1
Se impart in :
- cheltuieli cu materiile prime si materiale directe
- cheltuieli cu manopera directa si protectia sociala aferenta
Ch

Ch

Chelt. totale

Chelt. unitare

b. Cheltuieli variabile degresive sunt acele cheltuieli care cresc odata cu cresterea
volumului fizic al productiei dar intr-un ritm mai lent decat acesta. Indicele de
varicbilitate este mai mic decat 1.
Iv < 1
sau
0 < Iv < 1 ( teoretic )
Se impart in:
- cheltuieli cu intretinerea si functionarea utilajelor;
- cheltuieli cu personalul auxiliar si de deservire
Ch

Ch

Chelt. totale

Chelt. unitare

c. Cheltuieli variabile regresive sunt acele cheltuieli care scad sensibil odata ce
procesul de fabricatie a fost declansat. Scad sensibil dupa obtinerea primei sau unei
unitati de produs.
Iv < 1
sau 0 < Iv < 1
Se impart in:
- cheltuieli cu incalzirea cuptoarelor, cazanelor, furnalelor, aparatelor pana la
obtinerea primei unitati de produs.
Aceste cheltuieli se gasesc numai la anumite categorii de intreprinderi, in timp ce
cheltuielile degresive se regasesc la toate intreprinderile , indiferent de profulul de
activitate.
Ch
Ch

Chelt. unitare
Chelt. totale
0
Q
0
Q
d. Cheltuieli variabile progresive sunt acele cheltuieli care cresc in acelasi timp
cu volumul fizic al productiei, dar intr-un ritm superior fata de volumul fizic al
productiei.
Iv > 1
Aici sunt cuprinse acele cheltuieli variabile generate de suprasolicitarea
capacitatii de productie:
- cheltuieli cu salariile pentru lucrul de noapte sau sarbatori legale;
- cheltuieli cu repararea utilajelor sau in cazul folosirii peste parametrii normali.

Ch

Ch

Chelt. totale

Chelt. unitare

f. Cheltuieli variabile flexibile sunt acele cheltuieli care urmeaza ritmul

de crestere al productiei dar cu anumite alternante. Aceste cheltuieli la un anumit timp au
un anumit comportament.
Ch

Ch

Chelt. totale

Chelt. unitare

Costurile fixe sunt acele costuri care n totalitatea lor rmn relativ constante la o
variaie a volumului fizic al produciei ntr-un orizont de timp scurt. Aceste costuri
nu se modific dac nu intervin diverse modificri n legislaie, n nivelul
preurilor, n regimul de amortizare a mijloacelor fixe etc. Se impart in:
- cheltuieli fixe propriu-zise
- cheltuieli relativ fixe
a. Cheltuieli fixe propriu- zise se impart in :
- cheltuieli cu amortizarea
- alte cheltuieli legate de pastrarea, conservarea capacitatii de productie;
b. Cheltuieli relativ fixe se impart in:
- cheltuieli de personal
- cheltuieli de functionare pentru personalul din administratia intreprinderii
Costul total se obine prin nsumarea costurilor fixe cu cele variabile.
CT=CF+CV=CF+f(Q)
(4.2)
b) Costul mediu sau costul unitar cuprinde cheltuielile de producie necesare
pentru producerea unei uniti de produs. El se calculeaz prin raportarea costului de
producie la volumul produciei.
Costul mediu sau costul unitar se poate calcula pe cele 3 categorii de costuri
prezentate anterior, astfel:
Costul total mediu (CTM) se determin prin raportarea costului total (CT) la
volumul produciei (Q), conform relaiei:
CTM

CT CF CV CF f Q

Q
Q
Q

(4.3)

Costul fix mediu (CFM) se calculeaz raportnd costul fix (CF) la volumul
produciei (Q), pe baza relaiei:
CFM

CF
Q

(4.4)

Costul variabil mediu (CVM) se stabilete pe baza raportului dintre costul variabil
(CV) i volumul produciei, conform formulei:
CVM

CV f Q

Q
Q

(4.5)

c) Costul marginal (Cmg) reprezint echivalentul valoric al consumurilor de

resurse generate de fabricarea ultimei uniti de produs fabricat pentru a atinge un nivel
de producie dat. Cu alte cuvinte, costul marginal exprim sporul de cheltuieli totale
determinate de creterea cu o unitate a produciei.
C mg

CT
Q

(4.5)

Costurile totale medii, costurile variabile medii i costurile marginale, n

interaciunea lor cu preurile pieei, pot constitui instrumente de reglare a ofertei de
produse.
B. Costurile de producie pe termen lung
n timp ce pe termen scurt este evident distincia dintre factorii variabili i cei
fici, pe perioada lung se poate afirma c toi factorii de producie au caracter
variabil. Pe termen lung, ntreprinztorii pot s modifice capacitile de producie prin
investiii (dac se urmrete creterea dimensiunilor produciei) sau renunnd la o serie

Costuri
medii

de capaciti, prin casri sau pe alte ci (dac restrngerea produciei devine necesar).
Astfel, paralel cu modificarea volumului produciei, variaz i costurile cu amortizarea
capitalului fix, care se transform n costuri variabile. De asemenea, posibilitile de
schimbare a metodelor de management i organizare a proceselor de producie odat cu
modificarea scrii produciei contribuie la trecerea altor categorii de costuri fixe n grupa
celor variabile. Analiznd comparativ curbele costului mediu pe termen lung i pe termen
scurt, se obine graficul din figura 4.1.
CM

CM

CM

CM
2

CM

CM
3

CM

CTML

Figura 4.1
0

Producia

Se observ c fiecrui punct de pe curba costului pe termen lung i corespunde o

valoare minim a costului pe termen scurt. Costul mediu minim pe termen scurt va avea
valori descresctoare pn la un anumit nivel al produciei, dup care acesta va ncepe s
creasc.
Forma respectiv a curbei poate fi explicat n felul urmtor: dezvoltarea
capacitilor de producie conduce la diminuarea costului mediu datorit economiilor de
scar concretizate n posibilitatea de exploatare a unor avantaje tehnice i financiare ale
firmei. Avantajele tehnice ale creterii produciei sunt: creterea specializrii, posibilitatea
introducere progresului tehnic (automatizare, robotizare etc.) care este eficient doar la
un anumit nivel al produciei, utilizarea cu eficien sporit a forei de munc etc.
Avantajele financiare ale produciei de scar mare rezid n facilitile intervenite n
aprovizionare (condiii de pre i de livrare mai avantajoase oferite de furnizori),
obinerea de bonificaii pentru comenzi importante, mbuntirea condiiilor de creditare
i finanare acordate de ctre bnci etc.
Pe msur ce firma i extinde producia, apar i unele disfuncionaliti numite
deseconomii de scar care vor aciona n sensul sporirii costului total mediu pe termen
lung. Acestea se leag de apariia unor probleme de natur administrativ cum ar fi:
dificulti de comunicare i coordonare, apariia unor noi sarcini de management,
gestiunea dificil a stocurilor, reducerea vitezei de adoptare a deciziilor, inflexibilitate n
adaptarea la modificarea condiiilor de pia etc. De aceea, optimul economic al
produciei se consider a fi punctul n care ncepe s se manifeste fenomenul
deseconomiilor de scar care vor conduce la creterea costului mediu pe termen lung.
In functie de raportul cerere-oferta,costul fiecarui producator poate fi mai
mic,egal sau mai mare decat pretul,astfel:
a)c < p ,cand pretul acopera integral costul si asigura profit;
b)c = p ,cand pretul este egal cu costul,deci acopera integral cheltuielile,dar nu se obtine
profit;

c)c < p ,and pretul este mai mic decat costul,nu se acopera in intregime cheltuielile si
astfel se inregistreaza pierderi.
Pretul nu se formeaza in functie de cost, ci in functie de potentialul cererii si a ofertei de
a atinge echilibrul ,la un moment dat insa,costul nu intotdeauna se integreaza global in
cheltuielile de productie.Preocuparea producatorului este de a-si optimiza costul astfel
incat sa realizeze si o marja a profitului.
Situatii in care costul este privit ca si element de fixare a pretului de vanzare
In limbajul si metodologia fundamentarii si stabilirii preturilor, costul de productie
se infatiseaza astfel :
a)costul ,ca masura a efortului producatorului cuprinde urmatoarele cheltuieli :materii
prime si materiale ,combustibili ,energie si apa ,salarii ,contributiile pentru asigurari
sociale si ajutorul de somaj ,dobanzi ,s.a.
b)costul in raport cu timpul se foloseste in fundamentarea preturilor pe baza costurilor
antecalculate.Un cost determinat este un cost prospectiv(cost antecalculat) al perioadei
de producere si comercializare a produselor.Folosirea antecalculatiilor de costuri si
stabilirea preturilor noilor produse este strans legata de necesitatea utilizarii produselor
etalon,prin costurile si preturile recunoscute in relatiile de schimb pe piata interna si
externa.Pentru produsele la care nu se pot gasi etaloane in stabilirea preturilor se folosesc
costuri postcalculate.
c)Costurile individuale ,costurile de echilibru si costurile concurentiale.Costul individual
este folosit in calculele economice privind fundamentarea pretului de oferta.Un
producator isi fixeaza pretul de oferta astfel incat sa-si asigure remunerarea costului pe
baza relatiei :
pp0=CI+ i
In care :
Pp0=pretul de oferta propus de producator ;
Ci=costul individual al producatorului ;
i=marja profitului individual al producatorului,luand in calcul obligatia de plata a
impozitului pe profit.
Costul de echilibru este determinat prin formarea libera a pretului la piata si este
recunoscut pe piata pe baza raportului cerere-oferta.
Costul concurential este costul individual cu nivelul cel mai scazut.El actioneaza prin
crearea unor premise de reducere a preturilor.Concurenta directa prin pret are in spate
concurenta indirecta prin costuri.
Costul marginal este costul cresterii productiei peste nivelul optim al
acesteia,productie obtinuta cu cel mai coborat cosst mediu.
Costul comparabil pe piata mondiala sta la baza apropierii preturilor interne de
cele externe si a competitivitatii produselor prin pret ( competitivitatea performantelor
tehnice,productivitatea muncii,factorul monetar,rata inflatiei,s.a).
d)costul ca baza de calcul al profitului in momentul fundamentarii pretului de oferta ,cand
venitul net se apreciaza in raport cu efortul total de productie.

In structura pretului fundamentat pornind de la cost ,profitul poate fi stabilit ca

marja cu ajutorul rentabilitatii aplicata la cost si ca marja cu nivelul absolut.
Astfel :
pp0=Ci+ i
sau
pp0=Ci+Ci*r% unde, r%= i/Ci * 100
pp0- pretul de oferta fundamentat si propus de producator fara impozit indirect
Ci si i costul pe produs si profitul stabilit pe produs in pretul unitar de oferta al
producatorului
r%- rata procentuala a rentabilitatii prestabilita in raport cu costul si pretul de oferta
e)costul ca element de corelare a preturilor-in aceasta situatie ,costul unui produs nou este
comparat cu un produs etalon (produs reprezentativ) din economia interna.
Metode de fixare a preturilor pe baza costului complet
Metoda full cost pricing
Cunoaterea costului complet aferent produselor fabricate i/sau vndute reprezint
un element de informare important pentru conducerea unei ntreprinderi i controlul
gestiunii sale. Acesta permite:
- evaluarea stocurilor pe diferite etape ale ciclului de fabricaie i de vnzare;
- compararea structurii costului complet pentru ntreprindere cu activiti
asemntoare (pe diferite stadii ale produciei, dup mijloacele de exploatare
utilizate, pe grupe de clieni) i determinarea punctelor tari i a celor slabe
vizavi de concuren;
- elaborarea unui pre (sau tarif) pentru comercializarea unui bun (sau a unui
serviciu) i pentru care, acel pre (sau tarif) nu este practic definit sau impus de
concuren;
- stabilirea devizului pentru execuia pieselor individuale, fabricarea unei serii mici
sau executarea de lucrri speciale.
Metodele de calculaie absorbante departajeaz cheltuielile ncorporabile n dou
categorii: costuri directe i costuri indirecte.
Fluxul cheltuielilor ncorporabile pentru calculul costului complet al produselor poate fi
schematizat astfel :

COSTURI
DIRECTE

Afectare direct
COSTUL
COMPLET

CHELTUIELI
NCORPORABILE

(al produselor)

COSTURI
INDIRECTE

Afectare

Cent
re de
anali
z

Imputare

Metodele de calculaie a costului complet preconizeaz un calcul al costurilor pe

stadii de fabricaie care trebuie s respecte realitatea procesului de producie din fiecare
ntreprindere. Organizarea i ordonarea calculaiei se sprijin pe logica elaborrii
produselor. ntr-o viziune foarte global, ciclul de exploatare el unei ntreprinderi
industriale se poate rezuma astfel:
APROVIZIONARE >

PRODUCIE

DISTRIBUIE

n consecin, cheltuielile ncorporabile trebuie s fie delimitate corespunztor

apartenenei lor la una sau alta din etapele (fazele) ciclului de exploatare, respectnd n
acelai timp gruparea lor n costuri directe i indirecte, corespunztor posibilitii de
identificare a consumurilor de resurse.
Constituirea costurilor pe fazele ciclului de exploatare permite determinarea
urmtoarelor categorii de costuri:
- costul de achiziie;
- costul de producie;
- costul de distribuie.
Obinerea costului complet al produselor se realizeaz prin integrarea succesiv a
acestor categorii de costuri, conform schemei
APROVIZIONARE
COST DE
ACHIZIIE
CHELTUIELI
NCORPORABILE

PRODUCIE

DISTRIBUTIE

COST DE
PRODUCIE
COST DE
DISTRIBUIE

COSTUL
COMPLET
(al
produselor)

Costul de achiziie este costul care regrupeaz totalitatea cheltuielilor generate de

activitatea de aprovizionare i stocare a valorilor materiale destinate consumului
productiv materii prime, materiale i furnituri consumabile. Modul de identificare i
localizare pe elementele materiale stocabile care genereaz aceste cheltuieli ofer
posibilitatea delimitrii lor, astfel nct s formeze:

costuri directe de achiziie reprezentnd preul de cumprare al elementelor

stocabile, cheltuielile de transport, comisioane, taxe variabile i alte taxe
nedeductibile;
- costuri indirecte de achiziie reprezentnd cheltuielile sectorului de
aprovizionare, de recepie, manipulare, transport i stocare a valorilor materiale.
Prin calculul costului de achiziie se asigur determinarea valorii de intrare n stoc a
diferitelor elemente materiale ce vor face ulterior obiectul consumului n procesul de
producie.
Aceasta nseamn c n costul complet al produsului nu se va regsi valoarea
elementelor materiale determinat n momentul cumprrii, ci valoarea lor de ieire
(corespunztor metodei de evaluare adoptat: CMP, FIFO, LIFO etc.), adic valoarea de
cumprare influenat de stocul existent i la care se adaug cota parte a costurilor
indirecte de achiziie repartizate n baza unui criteriu ales de repartizare.
Costul de producie cuprinde totalitatea cheltuielilor efectuate n procesul de
producie i se calculeaz ntre stocajul de materii prime, materialul i stocajul de produse
finite.
Complexitatea calculaiei lui depinde de complexitatea procesului tehnologic i de
natura produselor care apar n cursul fazelor (etapelor) de fabricaie materiale
recuperabile, rebuturi producie neterminat, semifabricate a cror valoare influeneaz
costul produselor de baz produsele finite.
Costul de producie al produsului finit este constituit din:
- costuri directe de producie care cuprind: costul de achiziie aferent materiilor
prime i materialelor directe eliberate din stoc pentru consumul productiv, costul
cu manopera direct i alte costuri directe (amortizarea unui echipament specific
etc.);
- costuri indirecte de producie cuprind costurile comune sectoarelor productive
(energie, combustibil, reparaii i ntreinere, amortizare, salariile personalului
indirect productiv etc.).
Costul complet cuprinde totalitatea cheltuielilor efectuate pentru producerea i
desfacerea unui produs, lucrare sau serviciu.
n timp ce costul de producie se calculeaz pentru producia finit obinut i predat
depozitului, costul complet se calculeaz pentru producia vndut.
n structura costului complet sunt urmtoarele componente:
- costul de producie aferent produciei vndute;
- costurile din afara produciei la rndul lor constituite din:
- costul de distribuiei
- costul administraiei generale.
Costul de producie aferent produciei vndute reprezint valoarea de ieire din stoc a
produselor finite destinate vnzrii i se determin apelnd (ca i n costul de achiziie) la
una din metodele adoptate n evaluarea stocurilor.
Costul de distribuie reprezint totalitatea cheltuielilor efectuate n procesul de
distribuie a produselor; poate fi delimitat n cele dou categorii:
- costuri directe de distribuie cuprind cheltuielile de livrare, expediie, publicitate,
ambalaj, transport special cnd se poate identifica pe produs consumul de resurse;

costuri indirecte de distribuie reprezentnd cheltuielile de funcionare a

sectorului de distribuie, magazinaj (stocaj), transport, servicii de postvnzare,
studii de marketing etc.

Costul administraiei generale

Anumite funcii rmn specifice unitii economice sau sunt comune mai multor
activiti. Este vorba de: activitatea de cercetare, planificare-programare, control,
gestiune financiar, contabilitate, informatic, managementul general. Cheltuielile
generate de aceste activiti devin din ce n ce mai importante n ansamblul cheltuielilor
ntreprinderii i sunt, de regul, independente fa de volumul de activitate. Repartizarea
lor s-ar impune astfel a fi efectuat numai asupra produciei vndute ns reglementrile
n vigoare nu exclud posibilitatea repartizrii lor i asupra produciei stocate, integrnd
costul administraiei generale n costul de producie al produciei finite obinute.
n ceea ce privete costurile indirecte, obinuina de a le trata numai n legtur cu
procesul de producie trebuie reconsiderat, deoarece ele influeneaz toate fazele
circuitului economic, deci i aprovizionarea, respectiv distribuia.
Din aceast cauz apare, pe de o parte:
- necesitatea calculrii celor dou categorii de costuri apar n amontele, respectiv n
avalul produciei costul de achiziie i costul de distribuie; pe de alt parte,
apare necesitatea analizrii costurilor indirecte pe locurile generatoare ale acestora
i care, corespunztor funciilor ntreprinderii aprovizionare, producie,
distribuie, administraie pot constitui centre de analiz.
Centrele de analiz sunt utile pentru calculaia costurilor deoarece, regrupnd
costurile indirecte pe categorii omogene, exist posibilitatea repartizrii mai corecte a
acestora asupra produselor. Condiia principal este de a determina corect unitatea fizic
denumit unitate de lucru i baza de repartizare pentru care se poate defini un consum. De
asemenea, urmrirea costurilor indirecte, la nivelul centrelor de analiz, faciliteaz
instituirea responsabilitilor n evoluia centrelor lor. n aceast optic, costurile directe
pot fi adugate costurilor indirecte ale unui centru de analiz, dac au legtur cu unitatea
de lucru ce i msoar activitatea (exemplu manopera direct) alctuind un ansamblu
omogen care poate fi atribuit responsabilitii unui cadru i deci centrul de analiz devine
centru de responsabilitate.
Metoda globala
Metoda global numit i metoda diviziunii simple sau a calcului direct const n
colectarea tuturor costurilor de producie dintr-o perioad de gestiune ocazionate de
obinerea produciei, n mod global la nivel de atelier, secie, ntreprindere, pe articole de
calculaie:
Costul unitar (cu) al produsului rezult din raportarea totalului costurilor
ncorporabile (directe i indirecte) la cantitatea de produse fabricat (Qf), exprimat n
uniti naturale, folosind relaia:
Cu =

Cd Ci
Qf

Metoda se aplic n unitile care fabric un singur produs, lucrare sau serviciu
cum sunt cele productoare de energie, de oxigen, unitile extractive (crbune, iei),
fabrici de ciment, crmizi, n transporturi etc. Unde nu exist semifabricate sau
producie neterminat, la finele perioadei, iar dac exist ea este constant sau
nesemifabricat. De asemenea, se aplic n producia sortodimensional i cea cuplat,
unde din aceeai materie prim cu aceeai tehnologie, utilaje i for de munc se fabric
mai multe feluri, tipuri sau sorto-dimensiuni de produse. Ea se aplic i la seciile de
producie auxiliar din cadrul ntreprinderilor industriale care au producie omogen:
central electric, termic, de ap.
Caracteristica principal a metodei const n faptul c toate costurile de producie
se identific nemijlocit pe produsul sau grupa de produse care le-a ocazionat, avnd
caracterul de costuri directe.
Cu toate c totalul costurilor aferente produsului au caracterul de costuri directe,
totui costurile indirecte de producie i cele generale de administraie se asimileaz
costurilor indirecte n vederea cunoaterii costului pe articole de calculaie, nregistrnduse n condiiile de colectare cunoscute. La sfritul lunii, aceste costuri se trec n totalitate
asupra contului de calculaie al produsului respectiv.
n cazul produciei cuplate i sortodimensionale, costul efectiv pe produs se
determin cu ajutorul coeficienilor de echivalent.

Utilizarea metodelor de stabilire a preturilor in cadrul obiectivelor strategice

ale politicii preturilor intreprinderilor
n practica curent a stabilirii preurilor de ofert prin corelare pe baza costurilor se iau n
considerare costurile de producie antecalculate, care n general au n vedere un orizont
scurt de timp, i la care se adaug o marj de profit. n rile cu economie de pia
dezvoltat, firmele moderne nu se mulumesc doar cu determinarea unor astfel de calcule
pe perioade scurte de timp. Acestea urmresc un orizont lung de timp, n care, pe lng
problema supravieuirii, se are n vedere i rezolvarea problemelor privind meninerea
poziiei pe pia, creterea cifrei reale de afaceri, minimizarea riscurilor, obinerea unui
profit mai mare etc. Pentru realizarea acestor obiective pe termen lung, la stabilirea
preurilor de ofert se pot folosi mai multe metode.
a) Metoda Mark-up-Pricing presupune stabilirea preului prin adugarea la
costul mediu total al produsului a unei marje de profit care s asigure o remuneraie
rezonabil pentru capitalul investit i s asigure riscurile poteniale ale produciei
estimate.
Pentru a determina marja profitului, este necesar s se stabileasc mai nti un
cost standard, n funcie de o producie standard. Costul standard se calculeaz prin
estimarea costului variabil mediu (CVM) i costului fix mediu (CFM) n funcie de
producia standard. Astfel, costul standard este un cost total mediu (CTM) ce revine pe o
unitate de produs. Prin adugarea la acesta a unei marje de profit (R) se obine preul de
ofert al produsului (P).
Relaiile de calcul sunt:
CTM = CVM + CFM
(4.24)

P = CTM + R x CTM = CTM (1 + R)

(4.25)

b) Metoda Target rate of return pricing este folosit de firmele care pot
impune un pre concurenilor lor prin calcularea marjei de profit, n funcie de
randamentul dorit al capitalurilor utilizate.
Pentru stabilirea preului de ofert, se parcurg urmtoarele etape:
a) se determin profitul total (Prt) cu ajutorul randamentului capitalului (RK) i a
fondurilor mprumutate (K), astfel:
Prt = RK x K
(4.26)
b) raportnd apoi profitul total la costul total (CT) se obine rata profitului n
funcie de costuri (R), astfel:
Pr
R t x100
(4.27)
CT
c) rata profitului n funcie de costuri aplicat la costul total mediu conduce la
obinerea marjei de profit (M):
M = CTM x R
(4.28)
d) aceast marj de profit adugat la costul mediu determin obinerea preului
de ofert al produsului:
P = CTM + CTM x R = CTM (1 + R)
(4.29)
c) Metoda aplicrii marjei asupra costului variabil sau direct costing
Determinarea preului de vnzare se efectueaz adugnd la acest cost o marj
asupra costului variabil care reprezint n fapt o marj brut, deoarece trebuie s asigure
simultan att acoperirea costurilor fixe, ct i obinerea profitului. Marja poate s fie
diferit de la un tip de produs la altul, n funcie de cheia de repartiie a cheltuielilor fixe
i de strategia de pre aplicat de firm. Preul produsului se calculeaz:
P = (1+m) x CVM
(4.31)
n care:
m reprezint marja brut asupra costului variabil (exprimat procentual);
m x CMV reprezint contribuia fiecrei uniti de produs la acoperirea cheltuielilor
fixe i asigurarea profitului firmei.
d) Metoda aplicrii marjei la costul variabil bazat pe estimarea elasticitii
cererii. Aceast metod conduce la o soluie a echilibrului compatibil cu teoria
marginalist, lund n calcul n acelai timp i elasticitatea cererii pieei. Se pornete de la
condiia necesar a maximizrii profitului egalitatea dintre costul marginal i venitul
marginal:
Vmg = Cmg
(4.32)

1
e

Dar Vmg P 1

Pentru c
d VT
d p Q
Vmg

dQ

dQ

1
p 1

p dQ

Q dp

p 1 1

(4.33)

p dQ Q dp
dp
Q dp

p Q
p 1

dQ
dQ
p dQ

(4.34)

Dar evoluia costului marginal este imprimat de costul variabil, de unde:

Cmg CVM
(4.35)
1

CVM P 1
e

e 1
CVM P

e
e
P CVM
e 1

(4.36)
(4.37)
(4.38)

Dar P se poate determina, pornind de la metoda precedent n funcie de costul

variabil mediu i marja brut:
P = CVM x (1+m)
e
de unde: CVM 1 m CVM
e 1
1
e 1

ceea ce se reduce la:

1 m
e

care se poate scrie mai departe:

e = e + 1 + m x e +m
m x e = -1 m

(4.39)
(4.40)
(4.41)
(4.41)

1 m
e

Dac ntreprinderea se gsete n situaia de monopol i urmrete maximizarea

profitului su, puterea sa de monopol poate fi apreciat prin inversul coeficientului
elasticitii cererii n funcie de pre. Indicele Lerner, al forei monopolului este:
L

P CVM
CVM
1
m
1
1

1

P
P
1 m 1 m
e

Calculul marjelor
Cele mai utilizate marje ale profitului sunt:
-rata marjei pe baza cheltuielilor totale
-rata marjei pe baza cifrei de afaceri
-coeficientul multiplicator
a)Marja in valoare absoluta:
-marja unitara = pretul de vanzare - costul unitar;
-marja globala = cifra de afaceri - costul global;
b)marja in valoare relativa (m,m,k):

Marja in valoare absoluta

a)marja unitara = pretul de vanzare - costul unitar
= 2,73 1,53
= 1,2 lei
b)marja globala = cifra de afaceri - costul global
= 263000 215764,4
= 48235,6 lei
Marja in valoare relativa
Marja globala (k) = 264000 *100/215764,4
= 122,35 %
Marja unitara = 2,73*100/1,53
=178,43 %

Formarea preturilor la SC FERRERO ROMANIA SRL

SC Ferrero Romania SRL isi desfasoara activitatea pe str.Copilului, nr. 22, Loc.
Bucuresti Sector 1, Jud.Bucuresti si are ca obiect de activitate comertul cu ridicata al
zaharului,ciocolatei si produselor zaharoase.
Unitatea este o societate comerciala cu raspundere limitata fiind inregistrata la Camera de
Comert si Industrie a Municipiului Bucuresti, Oficiul Registrului Comertului din sectorul
1 ,Bucuresti cu nr J40/7003/2006, avand codul fiscal cu numarul RO18621132 ,capitalul
social subscris si varsat fiind 720.000 Ron.

Firma SC FERRERO SRL are o capacitate de productie de 10000 kg /luna de

Kinder Chocolate.
Fazele procesului tehnologic care influenteaza direct calitatea ciocolatei sunt:

amestecarea masei de ciocolata timp de minimium: 5 ore operatiune prin care

se obtine gustul si aroma placuta;
turnarea in forme a masei fluide de ciocolata si racirea rapida.
Daca racirea decurge lent,se formeaza o structura grosiera formata din cristale mari de
zahar care dau asperitate la degustare.
SC FERRERO ROMANIA SRL produce si comercializeaza urmatoarele produse:
Kinder Chocolate
Kinder Bueno
Kinder Delice
Kinder Pingui
Kinder Joy
Kinder felie de lapte
Kinder Country
Kinder Happy Hippo
Structura numerica a personalului salariat
Categoria de
personal
Personal de
conducere
Personal
administrativ si de
specialitate
Muncitori total din
care :
Direct productivi

2007

2008

2009

13

22

Indirect productivi

2
10

2
18

2
27

Asigurarea calitatii
Asigurarea calitii produselor este realizat prin control sistematic i ordonat n toate
fazele procesului de fabricaie:
1. recepia controlul materiilor prime ;
2. controlul pe flux conform programelor de control pe grupe de produse;

3. controlul final produse finite i urmrirea stabilitii produsului n cadrul

termenului de garanie;
Controlul calitii se asigur de ctre Laboratorul societii n baza autorizaiei
emis de Oficiul Judeean pentru protecia consumatorului.
Calculatia pretului la produsul Kinder Chocolate
Pentru obtinerea a 10 000 de kilograme de ciocolata pentru produsul Kinder Chocolate se
folosesc urmatoarele produse:
Denumirea costurilor
I. Materiale
1. Unt
2. Lapte praf integral
3. Cacao
4.Zahar
5.Unt de cacao
6.Lapte praf degresat
7.Grasime
vegetala hidrogenata
Total materiale
Cost standard pe bucat

Luna noiembrie 2009

Standarde fizice
1500 kg
2500 kg
1000 kg
5000 kg
1500 kg
1000 kg
1000 kg

Pre unitar/tarif
standard
20
20
21
4.7
9.6
8
6.44

Valoare
30000
50000
21000
23500
14400
8000
64400
153340
1,533

Destinatia
cheltuielilor
Natura
cheltuielilor

Costuri directe
Cheltuielile activitatii de
baza
Produsul Kinder Chocolate

Materiale
Remuneratii
personal
Amortizarea
mijloacelor fixe
TOTAL
TOTAL
CHELTUIELI
INDIRECTE
COSTUL
TOTAL
COMERCIAL
Cantitatea de
productie ( buc.)
COSTUL
COMERCIAL
PE UNITATEA
DE PRODUS
Pretul de vnzare
Cantitatea
vnduta
TOTAL

An bilant
2007
noiembrie
2008
noiembrie
2009
noiembrie

Costuri indirecte
Cheltuielile
Cheltuieli
Cheltuieli
indirecte de generale de
de
productie
administratie desfacere
1
2
3

153340
10000

3000
9000

15000
6000

424,4

500

163764,4
32000

12500
-

19500
-

195764.4

10000

20000

2,73
10000

215764,4

Cifra de
afaceri
100.000

Venituri totale
265000

Cheltuieli
totale
210.000

Profit/pierdere
net (a)
55.000

170.000

300.000

370.000

-70.000

264.000

265.000

245.000

20.000

Pentru productia a 10000 de kilograme de produse finite reprezentand ciocolata

cu lapte Kinder Chocolate, firma are costuri in valoare de 215764,4 lei .Astfel ,pentru
realizarea unei unitati de produs finit se utilizeaza 100 de grame materie prima rezultand
astfel un cost de productie per unitate de 2,15 lei.
Societatea Comerciala Ferrero Romania SRL aplica produselor sale o cota a
adaosului comercial in valoare de 7% stabilind pretul de vanzare cu adaos comercial,
astfel:
Adaos comercial = pretul de productie * cota de adaos
= 2,15*7%
= 0,15 lei
Pretul cu adaos comercial = pret de productie + adaos comercial
= 2,15 + 0,15
= 2,3 lei
In vederea comercializarii produselor sale, firma aplica pretului cu adaos comercial
TVA in valoare de 19%, astfel:
Valoare TVA=pret cu adaos comercial * cota TVA(19%)
= 2,36 * 19%
=0,43 lei
In urma aplicarii cotei de Tva se obtine pretul de vanzare final dupa cum urmeaza:
Pret de vanzare = pret cu adaos comercial + valoare TVA
= 2,30 +0,43
= 2,73 lei
BIBLIOGRAFIE
Mosteanu Tatiana (coord.)- Preturi si concurenta ,editia a-III-a,Editura Didactica si
Pedagogica , Bucuresti ,2000

Partenie Dumbrava
agricultura,

-Contabilitate de gestiune aplicata in industrie si

Editura Intelcredo, Bucuresti ,2000

Jaba Octavian
www.referate.ro
www.studentie.ro
www.e-referate.ro

- Gestiunea productiei si a operatiilor, Editura Economica,

Bucuresti