Tehnician in silvicultura si exploatari forestiere

Lucrari de reimpadurire
ARGUMENT
In lucrarea de fata am abordat problema reimpadurii unei suprafete de
5,9 ha din u.a 45B u.a 49C si u.a 10B din UP IV Dolhasca, O.S Dolhasca, ca
urmare a faptului ca vechiul arboret existent pe cele 3 suprafete mentionate
mai sus a fost pus in valoare atingand varsta exploatabilitatii.
Lucrarile prevazute a se executa in prezenta lucrare vor fi aplicate
incepand cu primavara anului 2009 in parcelele mai sus amintite care fac
parte din U.P IV Dolhasca, O.S Dolhasca, Directia Silvica Suceava.
In scopul instalarii vegetatiei forestiere am realizat un studiu al
vegetatiei si statiunii pe baza descrierii parcelare din amenajamentul U.P IV
Dolhasca, O.S Dolhasca.
Din analiza efectuata a rezultat ca parcelele luate in studiu fac parte
din forma de relief caracteristica luncii inalte, altitudine medie fiind de 250
m.
In conformitate cu recomandarile normelor tehnice numarul 1 in
Silvicultura pentru tipul de statiune 5254 si tipuri de padure 9111 se
recomanda introducerea salcamului, fapt pentru care am stabilit ca viitoarele
arborete sa aiba compozitia 10 Sc.
Instalarea vegetatiei forestiere se va face pe cale artificiala prin
plantarea in gropi a puietilor utilizandu-se o schema de impadurire de 2x1,25
m.
Pentru instalarea vegetatiei vir fi utilizati puieti forestieri achizitionati
de la pepiniera centrala Salcia.
De la aducerea puietilor in santierul de impadurire si pana la plantarea
acestora ei vor fi depozitati la sant astfel incat sa-si pastreze viabilitatea.
Pentru instalarea vegetatiei forestiere in primavara lui 2009 am
prevazut pregatirea solului pe toata suprafata. La plantarea celor 5,9 ha am
utilizat un nr de 23.600 puieti salcam considerand o pierdere de 10%.

Prin aplicarea lucrarilor prezentate in proiectul de fata avem

certitudinea ca arboretele instalate vor fi viabile prin ele insusi asigurandu-se
obtinerea unei productii corespunzatoare a solului din u.a 45B, u.a 49C si u.a
10B apartinand U.P IV Dolhasca, O.S Dolhasca.
La instalarea vegetatiei se vor utiliza uneltele existente in dotarile O.S,
iar forta de munca va fi asigurata de firma prestatoare de servicii care a
castigat licitatia.
CAP I DESCRIEREA GENERALA A
UNITATII DE PRODUCTIE
1. Elemente de identificare
1.1.

Elemente de identificare a fondului forestier

Padurile ce alcatuiesc unitatea de productie aflata in studiu sunt situate

de-a lungul raurilor Siret si Suceava intre localitatile Lespezi si Fantanele.
Din punct de vedere teritorial administrativ sunt situate pe teritoriul
comunelor Dolhasca, Udesti si Fantanele din judetul Suceava, Lespezi din
judetul Iasi si Vorona din judetul Botosani.
Este interesant de specificat ca U.P IV Z Siretului este dispusa pe o
lungime aproximativ 28 km, de-a lungul raurilor mentionate.
2. Vecinatati, limite, hotare
2.1.

Vecinatati, limite, hotare

Tabel nr. 1.2.1

Vecinatati, limite, hotare

Puncte cardinale

Vecinatati

Nord

O.S Suceava

Sud

O.S M.Eminescu
U.P.V Dolhasca
O.S M.Eminescu

Limite, felul si
denumirea lor
D.J Udesti-VerestiBanesti
D.J Lespezi- Silistea
Noua- Raul Siret

O.S Pascani
Est
Vest

O.S Pascani
U.P I Probota
U.P II Dolhesti
U.P III Liteni

D.J Lespezi- Silistea

Noua
D.J Pascani- Falticeni
Limita ferata LespeziDolhasca
D.J Dolhasca- Suceava

Limitele unitatii de productie sunt in general artificiale ( sosele, cai

ferate ), doar pe o mica portiune fiind pe raul Siret
3. Conditii geologice si geomorfologice
3.1.

Elemente geologice:

Geologie litologie
Subtratul litologic este constituit din nisipuri dispuse in straturi de
grosimi diferite.
Ele altereaza uneori cu orizonturi de solificare in alcatuirea carora
intra si material pamantos fin, dar in care procesul de solificare este
neevoluat.
Solurile formate pe substratul litologic mentionat sunt aluviale in
proportie de 96%
3.2 .

Elemente geormofologice

Geomorfologia
Forma geomorfologica predominanta este lunca joasa, frecventa
inundabila si lunca inalta. Altitudinea minima este de 220 m ( parcela 1), cea
minima 245 m ( parcela 43 ) media fiind de 235 m.
Configuratia terenului este plana, iar expozitia insorita.
Desi diferentele de nivel sunt mici, acestea influenteaza regimul de
umiditate al solului mai redusa, conditiile de solificare fiind mai putin
evoluate.

4. Conditii hidrologice
Reginul hidrologic si de umiditate este caracterizat printr-un deficit de
umiditate estivala si un usor plus de umiditate primavara, cauzat de topirea
zapezilor si alimentarea plu
viala frecventa.
Cu o frecventa medie de 3-4 ani se produce si alimentarea din inundatii,
fara ca acestea sa fie principalele surse de alimentare cu apa.
Apa freatica este in general, la adancimi mai mici in cursurile vechi
parasite ( 1-2 m ) si mai adanca pe masura ce se indeparteaza de rau ( 2-5
m)
Regimul hidrologic este in proportie de 84% pe rolativ freatic ( H2 ) si
superficial percolativ de inundatie ( H3 ).
Regimul hidrologic si de umiditate favorizeaza partial cultura plopilor
euramericani sigurand o productivitate mijlocie.
5. Conditii climatice
Principalele caracteristici climatice se pot sintetiza astfel :
5.1.

Regimul termic

Temperatura medie anuala 7,80C

Luna cu temperatura medie cea mai scazuta este ianuarie ( - 4,50C )
Luna cu temperatura cea mai ridicata este iulie ( +18,90C)
Data medie a primului inghet 16 octombrie
Data medie a ultimului inghet 15 aprilie
Durata intervalului cu temperatura medie 100C in sezonul de vegetatie
este peste 150 de zile.
5.2.

Regimul pluviometric

Cantitatea medie anuala de precipitatii 550-600 mm

5.3.

Regimul colian

Vanturile dominante sunt din directia N si NE

Indicele de ariditate De Martonne este 28-30
5.4.

Sinteza climatica

Ca o caracteristica generala, pe vaile Siretului si Sucevei, conditiile de

iarna sunt mai aspre, iar vara este mai cald si mai uscat decat pe culmile
dealurilor.
6. Conditii stationale si pedologice
6.1.

Tipuri de statiuni

Datorita conditiilor stationale relativ asemanatoare tipurile de statiune

sunt putin diversificate.
Practic, in cuprinsul unitatii de productie analizate se intalnesc doua
tipuri de statiune :
-

Deluros de gorumete- fagete Bm-s, aluvial moderat humifer, in

lunca joasa 369,9 ha (93%)

Deluros de gorunete si fagete, Bs-m, brun gleizat si semigleic in

lunca inalta 28,2 ha (7%)

Evident ca tipurile de statiune mentionate sunt incluse intr-un singur

etaj fitoclimatic
-

Etajul deluros de gorunete, fagete si goruneto-fagete.

In tabelul 4.4.1 se prezinta descrierea sintetica a tipurilor de statiune.

6.2.

Conditii pedologice

Actiunea factorilor climatici pe fondul conditiilor de solificare din

regiune, a determinat procese de pedogeneza, caracteristice luncilor joase si
inalte, afectate periodic de inundatii.
Solurile formate pe aluviuni sunt moderat la puternic alcaline, cu un
continut moderat de humus.
Desi diferentele de nivel sunt mici, acestea influenteaza regimul de
umiditate al solului, in sensul ca, pe locurile mai asezate, regimul de
umiditate este mai ridicat.
Deoarece nisipurile altereaza uneori cu orizonturi formate din material
pamantos in apa freatica nu este accesibila decat pe microdepresiuni si pe
timp scurt in perioada inundatiilor, cand nivelul ei se ridica.
Tipurile de sol identificate in cuprinsul unitatii de productie se prezinta in
tabelul 4.3.1

Solurile predominante sunt aluviale, din care subtipul tipic ocupa 86%
din suprafata.
Solul aluvial tipic s-a format pe aluviuni eterogene din punct de vedere
grenulometric, este moderat la puternic alcalin cu pH = 8,2-8,6, moderat
humifer cu un continut de humus de 3,02% pe grosime de 34 cm, slab la
moderat carbonatic ( 1,59-2,286), mijlociu aprovizionat in azot total ( 0,15g
%); nisipo-lutos la lutos.

Este de bonitate mijlocie spre superioara pentru plopii euroamericani si

indigeni.
Solul aluvial gleizat este format in lunca joasa pe aluviuni, moderat acid
si moderat humifer, mijlociu aprovizionat cu azot total; luto-nisipos la
suprafata si luto-argilos in profunziune.
Solul aluvial alcalizat este localizat pe o suprafata restransa, in parcela 14
Este moderat alcalin ( pH = 8,1 8,3), slab humifer; cu sodiu in complex,
foarte slab aprovizionat in azot total ( 0,06 g%); nisipos la luto-nisipos; de
bonitate inferioara pentru plop alb si negru.
Lista unitatilor amenajistice pe tipuri si subtipuri de sol se prezinta in
continuare, iar buletinul de analiza se reda, centralizat la nivel de studiu
general..
6.3.

Sinteza stationala

Avand in vedere datele prezentate anterior, referitoare la conditiile

stationale si de vegetatie, se pot concluziona urmatoarele :
-

Zavoaiele de plop si salcie din cadrul unitatii de productie

analizate sunt situate in bazinul mijlociu al raurilor Siret si Suceava

Regiunea se caracterizeaza, din punct de vedere climatic, printr-un

continentalism pronuntat ( cu ierni mai lungi si geroase), cu scaderi
accentuate de temperatura, cu veri foarte calde, umiditate relativa a
aerului scazuta, geruri tarzii destul de frecvente;

Precipitatiile medii anuale sunt coborate in perioada estivala si

insuficiente alimentarii freatice datorita nisipului, determinand un
deficit de umiditate in sezonul de vegetatie;

Solurile sunt aluviale solificate;

Productivitatea mijlocie a statiunilor este limitata de lipsa

materiilor nutritive minerale ( fosfor, potasiu). Prin administrarea
de ingrasaminte chimice productivitatea actuala poate creste;

Unele culturi de plop euroamericane de pe statiunile 5.2.5.3

realizeaza numai clasa a IV-a de productie. Acestea, insa, sunt
plantatii executate cu clone neselectionate;

Vegetatia forestiera este dispusa intr-un singur etaj fitoclimatic, iar

tipurile de statiune si de padure sunt putin diversificate daorita
conditiilor relativ omogene;

Conditiile climatice si substratul litologic format din nisipuri,

uneori cu pietrisuri la mica adancime, ridica probleme atat pentru
plopi, cat si pentru salcii.

Conditiile stationale si de vegetatie prezentate, fundamenteaza bazele de

amenajare ( cap 5 ) si lucrarile silvotehnice propuse ( cap. 6).
2. Caracterizarea generala a arboretelor
In trecut arboretele din U.P. IV zavoaiele Suceava si Siretului au fost
proprietati taranesti, exceptie facand trupul ,, Maftei Galateanu care era
proprietate de stat. Evident ca pentru aceste paduri nu au existat
amenajamente pana in anul 1950, taierile fiind realizate dupa interesul
fiecarui proprietar.
Suprafata fondului forestier a suferit schimbari prin modul de arendare a
unor parcele aflate pe teritoriul Botosani si Iasi. Prin modificarea cursurilor
de apa Siret si Suceava o serie de parcele au disparut, iar terenurile
neproductive si-au majorat suprafata.
Evident conditiile stationale sunt cele caracteristice luncilor joase si
inalte din bazinul mijlociu al raurilor Siret si Suceava ( cu inundatii
periodice, modificari de curs, etc ), dar cu exceptia factorului antropic, nu se
poate vorbi de factori destabilizatori.
La actuala revizuire functiile atribuite arboretelor sunt aceleasi ca la
revizuirea anterioara, respectiv protectia malurilor raurilor Siret si Suceava,
intreaga unitate fiind incadrata in grupa I functionala.
Este foarte adevarat ca in ultimul deceniu nu s-au mai facut lucrari de
intretinere a solului, nu s-au mai facut mobilizari ale solului prin intermediul
culturilor agricole si nici nu s-au aplicat ingrasaminte fosfatice.

Datorita conditiilor economice nefavorabile, ultimile masuri sunt foarte

greu de aplicat, solutia optima fiind utilizarea clonelor selectionate.
Obiectivele care se urmaresc in principal sunt :
-

Protectia malurilor Siret si Suceava;

Obtinerea de mase lemnoasa.

Nu trebuie omis faptul ca, in ultimii doi-trei ani a inceput sa fie

reconsiderat furnirul obtinut din plopi.
Ocolul Silvic ar trebui sa ia in considerare aceasta oportunitate.
CAP II. STABILIREA SI DESCRIEREA SUPRAFETEI DE
REIMPADURIT
1. Identificarea si caracteristicile stationale
In prezentul proiect vom executa lucrari de reinpadurire in u.a 45B,
U.P.IV Dolhasca , OS Dolhasca, u.a 43C, U.P.IV Dolhasca, OS Dolhasca, cu
o suprafata totala de 5,9 ha.
U.a 45B, u.a 43C precum si u.a 10B se caracterizeaza prin urmatoarele
elemente, diferentele fiind si ele intalnite in fisa unitati stationale pentru
fiecare in parte. Astfel intalnim regiunea geografica si unitatea de zonare
ecologica in Podisul Moldovei.
Natura lucrarilor de regenerare este artificiala cu o expozitie plana,
profunzimea si grosimea fiziologica a solului este mijlocie cu o textura
nisipo-lutos la lutos. Telul social economic care se urmareste este productia
de regenerare este de 10 Sc. Se urmareste reimpadurirea suprafetelor
exploatate, schema de regenerare si nr puieti/ha folosita este de 2X1,25;
4000 puiti/ha.
Diferentele care se intalnesc intre u.a. 45B, u..a. 43C si u.a. 10B sunt la
nivelul urmatoarelor elemente intalnite in fisa unitatii stationale a acestor
u.a.
Astfel aven :

Altitudinea u.a. 45B este de 243 m, a u.a. 43C este de 244 m, iar
u.a. 10B este de 227 m;

Tipul natural de padure la u.a. 45B precum si la u.a. 10B este de

9112, iar la u.a. 43C este de 9111.

Caracteristicile intalnite in fisa unitati stationale sunt caracteristici

pentru specia ce urmeaza sa reinpadureasca suprafetele celor trei u.a. si
pentru a indeplini telul social-economic care se urmareste si anume

productia de lemn

CAP. III. FUNDAMENTAREA SOLUTIILOR DE REIMPADURIRE

1. Necesitatea si oportunitatea interventiilor cu lucrari de reimpadurire
Lucrarile de impaduri cuprind un ansamblu de probleme legate de
instalarea artificiala a vegetatiei forestiere. Scopul actual al impaduririlor
este de a instala padurea artificiala cu rol de productie si protectie acolo unde
regenerarea naturala este posibila.
Prin imaduriri se urmareste obtinerea unor culturi forestiere de cea mai
inalta valoare si utilitate practica.
Impaduririle permit instalarea vegetatiei forestiere in cele mai variate
conditii stationale si in forma celor mai diferite compozitii de specie. De
regula, padurea naturala asigura o productie de material lemnos pana la
limitele ingaduite de speciile care populeaza arboretele, de factorii stationali,
pe cand metoda impaduririlor prin tehnologiile de lucru adoptate de la caz la
caz realizeaza o perfectionare a capacitatii stationali. Prin lucrari de
impadurire, padurea poate fi creata acolo unde ea lipseste, in cuprinsul sau in
afara zonei forestiere, iar padurea existenta, poate fi artificiaal regenerata si
substantial ameliorata structural.
In ultima vreme o importanta mai mare se acorda interventiilor artificiale
pentru restaurarea arboretelor degradate, necorespunzatoare din punct de
vedere al cantitatii si calitatii productiei de biomasa.
Dupa scopul si conditiile in care sunt aplicate lucrarile de impadurire pot
fi concepute si executate in moduri diferite. Luand in considerare scopul
urmarit, conditiile stationale si in deosebi cele edafice in care se aplica,
precum si tehnologiile adoptate, lucrarile de impadurire pot fi grupate in mai
multe categorii:
-

Propriu-zise si impaduriri;

Substituiri, refacere si ameliorari de arborete.

Impadurirea rezida in posibilitatile mai mari pe care le ofera padurea

artificiala de a interveni mai eficient in biocenoza prin reglarea compozitiei
si prin introducerea in cultura speciilor forestiere repede crescatoare de
inalta productivitate si de valoarea ridicata. Avantajul economic al lucrarilot
de impadurire rezulta din sporirea productiei si productivitatii padurilor

artificiale fata de padurile naturale, iat costurile necesare infiintarii acestor

culturi, precum si intretinerea lor pana la exploatare fiind rentabila.
Totodata , padurea artificiala ofera mai multa suplete de adoptare la
cerintele economiei, ceea ce nu se poate astepta intotdeauna de la padurea
naturala, care, din cauza particularitatilor sale biologice urmareste in
cresterea ei, natura. Chiar daca este greu sa se prevada cu precizie si cu mult
timp inainte, modificarile cererii pentru diferite produse derivate din lemn
sau consecintele progreselor rapide ale tehnologiilor de prelucrare,
recurgand la padurea artificiala se poate preconiza cultura unor specii care sa
permita producerea cantitatilor mari de lemn apt pentru o gama cat mai larga
de utilizari finale.
Pentru toate aceste motive, instalareavegetatiei forestiere pe cale
artificiala va fi si in viitor o preocupare de baza a silviculturii. Problemele de
baza care fac obiectul disciplinei de impaduriri sunt : Producerea
materialului seminologic si de plantat, instalarea culturilor forestiere prin
semnaturi directe si plantatii, cultura si extinderea speciilor lemnoase repede
crescatoare si de valoare economica ridicata, refacerea arboretelor slab
productive etc.
Toate aceste probleme sunt strans legate intre ele, astfel incat numai
cunoasterea lor in ansamblu poate sa conduca la adoptarea celor mai
judicioase solutii tehnice menite sa asigure scopul urmarit prin impaduri
majorarea productiilor si productivitatii padurilor. Reusita culturilor
forestiere depinde de fiecare latura a procesului de impadurire si de
fundamentarea stiintifica a tuturor componentelor sale.
Este usor de inteles ca impaduririle, pentru a-si atinge obiectivele
urmarite, trebuie sa se sprijine in primul rand pe cunoasterea amanuntita atat
a particularitatilor biologice ale plantelor cultivate, cat si a caracteristicilor
statiunilor forestiere. De aceea intre stiintele teoretice ce stau la baza
impaduririlor, cele ce se ocupa cu biologia plantelor lemnoase si cu studiul
conditiilor de viata, au cea mai mare insemnatate
2. Consideratii generale privind alegera speciilor
Datorita conditiilor stationale intalnite in cele trei u.a si anume ( u.a. 45B,
43C si 10B ) se va instala un arboret pur de salcam, compozitia tel fiind de
10 Sc . Se urmareste reimpadurirea suprafetelor exploatate.

Conform acestor conditii stationale, intalnite in fisa unitatilor stationale

salcamul este cea mai potrivita specie pentru a fi instalata pe un sol cu o
textura nisipo-lutos.
Prin alegerea acestei specii nu se urmareste doar productia de lemn, ci si
mobilizarea solului, evitandu-se astfel producerea unor alunecari de teren
precum si alte accidente ce pot avea loc in urma unor calamitati.
3. Stabilirea formulei de impadurire
Asortimentul de specii arborescente si arbustive ce intra in alcatuirea unei
culturi forestiere este redat principala formula de impadurire. Conventional,
formula de impadurire indica nominal, prin simboluri, speciile componente
si precizeaza procentual proportia lor de participare.
Ca regula generala, pentru fiecare unitate de cultura forestiera se
alcatuieste si adopta o anumita formula de impadurire corelata cu compozitia
tel care trebuie realizata la varsta exploatabilitatii.
Dupa functia atribuita in cultura de amestec, speciile lemnoase din
formula de impadurire se impart in trei categorii, si anume:
-

Specii principale

Specii secundare

Specii pentru protectia si ameliorarea solului.

Speciile principale sunt specii arborescente de marimea l capabile in

statiunea respectiva sa se situieze totdeauna in plafonul superior al
arboretului. Ele urmeaza sa asigure productia de lemn in cantitati si
sortimente conforme cerintelor economice. Functia lor principala fiind
productia de lemn, ele trebuie sa reflecte prin proportia de participare,
compozitia arboretului la varsta exploatabilitatii.
In raport cu prevederile compozitiei tel, o cultura forestiera poate fi
alcatuita din una sau mai multe specii principale. Cand se asociaza mai
multe specii principale aceea care este preponderenta prin proportia de
participare sau la numar aproximativ egal, specia cea mai valoroasa din
punct de vedere economic purtand denumirea de specie principala de baza.
Celelalte specii principale insotitoare se numesc specii principale de

amestec. Dintre cele de amestec, unele sunt destinate sa sporeasca

importanta economica a padurii prin folosirea maxima a resurselor stationale
si prin diversificarea sortimentelor valoroase de lemn, iar pe langa productia
de lemn pot indeplini si un rol cultural prin ameliorarea solului si prin
sporirea rezistentei arboretelor fata de adversitati.
Speciile secundare indeplinesc mai multe functii importante care justifica
pe deplin alegerea si includerea lor in formula de impadurire. Aceste specii
formand de regula un al doilea etaj, stimuleaza cresterea in inaltime si
elagajul natural al speciilor.
Culturile amestecate sunt mult mai stabile, utilizeaza mai bine spatiul
aerian si solul, mentin fertilitatea acestuia si sunt mai rezistente la actiunea
negativa a factorilor biotici si abiotici. Amestecurile pot fi intinse, grupate
sau mixte. In cele intinse speciile sunt uniform distribuite pe suprafata
cultivata si reprezinta forma ideala de amestec din punct de vedere al
folosirii solului si spatiului aerian.
In cele grupate, speciile care se introduc intr-o propozitie mai mica, se
instaleaza sub forma unor buchete grupate sau palcuri in masa formata de
specia majoritara. In amestecurile mixte, buchetele, grupurile sau palcurile
( pure sau in amestec intim ) sunt amplasate in masa unui amestec intim.
Speciile pentru protectia si amelioarea solului indeplinesc in general
functii definite prin insasi denumirea lor. Din aceasta categorie fac parte
arbusti. Acestia avand talie mica ( pana la 7 m ) si tulpin adeseori sub forme
de tufe sau coroane larg dezvoltate alcatuiesc un etaj propriu ( subarboret )
care este raspandit uniform si dens, protejeaza solul impotriva uscaciunii, iar
prin sistemul de radacini bogat fasciculat si prin litiera produsa imbogatesc
si amelioreaza solul.
Acolo unde speciile principale de baza si de amestec au temperamente
mai de umbra si reusesc sa formeze singure un platou incheiat si dens in
stare sa protejeze in conditii optime solul si sa stimuleze elagaj natural nu
este totdeauna necesara introducerea speciilor de ajutor si de arbustive asa
cum este cazul de fata unde se va instala un arboret pur de 10 Sc.
Stabilirea formulei de reimpadurire se face numai dupa determinarea
grupei ecologice pe tipuri de statiuni si de padure, a factorilor limitatii tinand
cont si de experienta locala, astfel incat formula aleasa sa corespunda cel
mai bine statiuni respective.

In u.a. 45B, 43C si 10B din U.P.IV Dolhasca formula de reimpadurire

este de 10 Sc.
4. Principii generale privind asocierea speciilor
In raport cu scopul urmarit, caracteristicile mediului stational si insusirile
biologice ale speciilor folosite, o cultura forestiera poate fi alcatuita din una
sau mai multe specii care definesc compozitia specifica a viitorului arboret.
Amestecurile in randuri se realizeaza atunci cand acestea sunt formate
din una sau mai multe specii si alterneaza cu randuri compuse din alte specii.
Amestecurile in benzi ( fasii ) se realizeaza atunci cand randurile
constituite din aceleasi specii sau din specii diferite se grupeaza in fasii
alterne.
In u.a. 45B, u.a 43C si in u.a. 10B se va instala un arboret pur de salcam
specific pentru conditiile stationale intalnite.
5. Scheme de impadurire
Modul real de asociere a celor trei categorii de specii din formula de
impadurire cat si dispunerea lor spatiala pe anumita suprafata de cultura sunt
redate prin schema de impadurire, prin simboluri intr-o prezentare grafica
indicand amplasarea grafica a speciei, dispozitivul de plantare si desime a
culturilor.
In general numarul de puiti sau de cuiburi ( vetre ), la ha variaza in
functie de caracteristicile speciei principale, de etajul sau zona de vegetatie,
bonitatea statiunii, tipul de cultura si categoria de terenuri ( goale,
completarea regenerarii naturale ).
Schema de impadurire trebuie sa fie in asa fel conceputa incat prin
modul de amplasare sa asigure o buna dezvoltare a tuturor speciilor ce intra
in compunerea unui amestec. O atentie deosebita trebuie sa fie acordata
speciilor principale de baza si de amestec, in scopul asigurarii premizelor
necesare pentru realizarea compozitiei dorite la exploatabilitate. In general
pe fondul mai bine reprezentat al speciei principale de baza, se introduc
specii principale de amestec grupat, in buchete cu pana la 20.25 exemplare,
in palcuri mici de 25-100 de exemplare si in palcuri mari de peste 100

exemplare. Gruparea poate fi realizata in ochiuri cu forme geometrice

diferite ( dreptunghi, cerc ) sau in benzi continue sau intrerupte.
In regiunile de deal si de munte unde datorita configuratiei terenului nu
este posibila realizarea unor dispozitive regulate de plantare se va urmari ca
prin folosirea numarului de puieti la ha prevazuti, sa se asigure impadurirea
intregii suprafete. In aceste regiuni plantatiile se mai pot executa si in
randuri, pe terase amplasate pe curba de nivel.
Desimea culturilor se exprima prin numarul de puieti la ha si reda
gradul de apropiere intre exemplarele instalate artificial, respectiv distantele
dintre randuri si dintre puieti pe rand. Ca regula generala, desimea culturilor
trebuie sa fie in asa fel conceputa incat sa conduca intr-un timp mai scurt la
realizarea mediului specific forestier, prin inchiderea masivului. Atunci cand
este posibil sa se intervina la timp cu operatiuni de reglare a desimii, la
inceput este de preferat o cultura mai deasa deoarece realizeaza mai curand
starea de masiv iar arboretul inregistreaza in primii anii cresteri sustinute,
elimina vegetatia erbacee si amelioreaza insusirile principalele ale solului.
Desimea culturilor se stabileste obisnuit in functie de scopul urmarit, natura
terenului si a materialului de impadurit, insusirile biologice ale speciilor,
folosite fara sa piarda din vedere o serie de consideratii de ordin economic.
Dispozitivul de cultura exprima modul in care sunt dispuse exemplarele
cultivate pe suprafata terenului de impadurit. In functie de desimea adoptata
si de natura terenului de cultura, puietii pot fi amplasati in dispozitiv
neregulat la distante variabile sau in dispozitiv regulat la distante constante .
In sistemul amplasariiuniforme a puietilor la distante constante,
dispozitivul de cultura poate fi in patrat, in dreptunghi, sau in chinconos,
dupa figura geometrica pe care o formeaza patru puieti alaturati, cate doi din
doua randuri invecinate.
In u.a. 45B, 43C si 10B se vor folosi 4000 de puieti la hectar, distanta
dintre puieti fiind de 2m. Iar pe randuri de 1,25 m.
1,25m
X
X

2m
X

X
X
X
X
X
X
X
X
X
Legenda :
X= salcam
6. Justificarea economica si culturala a speciilor
Specia aleasa corespunde cerintelor economice si culturile cerute aceasta
fiind specia ( Sc ) care corespunde tipului de statiune intalnit.
De asemenea specia aleasa, si anume salcamul are un rol ecologic foarte
ridicat deoarece prin introducerea lui in respectiva zona se va urmari

stabilizarea solului astfel aratandu-se posibilele alunecari de teren, dar si alte

calamitati.
Aceasta specie nu necesita costuri mari deoarece puieti sunt ieftin, la fel
fiind si manopera. Se urmpreste ca, costurile sa fie mici, iar rezultatul sa
corespunda cerintelot.
7. Tehnica de instalare a culturilor
Procedeul de plantare in gropi are un camp nelimitat de aplicabilitate si
multe avantaje de ordin tehnic.
In gropi puietii pot fi plantati in soluri nepregatite, compacte, inierbate
sau expuse inierbarii acolo unde plantatiile in despicatura sunt incluse.
Cu pamant de imprumut, plantatiile in gropi pot fi executate chiar in
terenuri lipsite de sol. Datorita acestor importanta avantaje, plantare in gropi
reprezinta procedeul cel mai des folosit in practica silvica. Gropile de
plantat, prin sapare, pot capata forma prismatica sau cilindrica.
Dimensiunile lor se stabilesc in functie de marimea si forma radacinilor,
de natura terenului si a solului. Pentru puietii de talie mica, folositi la lucrari
obisnuite de impadurire, se recurge la gropile de forma cubica, cu latura de
40 cm, in soluri grele si mijlocii si respectiv de 30 cm in soluri de textura
mai usoara.
Daca solul este intelenit, stratul inierbit se cojeste si se inlatura pe o
suprafata de 60/60 sau 60/80, rezulta astfel vatra in mijlocul careia se
executa groapa de plantat. Pe teritoriile inclinate, vatra se amenajeaza terasat
cu usoara contrapanta, in gliile cu iarba se aseaza sub forma de val in partea
de vale. Executarea vetrelor si a gropilor cu mult timp inainte de plantare,
risca sa expuna pamantul uscarii excesive. Indiferent de locul unde se
executa plantatia si se sapa gropile se cauta ca pamantul curat, structurat si
bogat in humus din straturile de la suprafata solului sa fie asezat separat,
pentru a servi la acoperirea radacinilor.
Acest lucru este posibil cand saparea gropilor se executa manual. Dupa
saparea normala sau mecanizata a gropilor se procedeaza la plantarea
propriu-zisa a puietilor. Folosirea pamantului de imprumut apare frecvent
necesara atunci cand plantatiile se executa in soluri scheletice si sarace in
teren mai mult sau mai putin lipsite de sol. La plantare puietul se

incorporeaza in sol pana la 2-3 cm deasupra coletului, astfel incat, prin

tasarea ulterioara a pamantului, radacinile sa nu ramana descoperite.
In cazul puietilor cu radacinare trasanta, se formeaza pe fundul gropii un
musuroi pe care se rasfira ramificatiile radacinii.
Daca puietii au radacinare pivotant-trasanta, pe fundul gropii se face o
excavatie in care se introduc ramificatiile mai lungi. In regiunile cu climate
mai umede, dupa plantare, pamantul se aduna la baza tulpinii sub forma de
musuroi prin regiunile secetoase se executa o usoara coneavitate in jurul
puietului pentru retinerea apei din precipitatii.
7.1.

Pregatirea terenului pentru culturile forestiere

De obicei terenurile care se impaduresc sunt situate in conditii foarte

variate de clima, relief si grad de acoperire cu vegetatie lemnoasa si erbacee.
Solurile pe care se instaleaza culturile forestiere pot sa difere foarte mult:
-

Sub adapostul padurii si in suprafetele recent exploatate, solurile

isi pastreaza caracterul forestier oferind in general conditii
prielnice pentru executarea lucrarilor de impadurire dar si in acest
caz se pot intalni soluri cu textura grea sau cu orizont compact,
greu permeabil si soluri cu exces de humus brut la suprafata, care
ingreuneaza instalarea si dezvoltarea culturilor.

In arboretele degradate, bracuite, precum si terenurile goale,

solurile sunt in general intelenite, batatorite, indesate si
destructurate.

De regula terenurile de impadurit sunt presarate cu resturi de

exploatare, cioate sau sunt acoperite partial cu tufisuri, semintis neutilizabil.
Pentru a crea de la inceput culturilor forestiere conditii de vegetatie
cat mai favorabile este necesar sa se execute o serie de lucrari cu scopul de a
realiza un strat de sol cat mai afanat, lipsit de buruieni, permeabil pentru apa
si aer. In solul astfel pregatit radacinile patrund si se dezvolta usor, asigurand
o buna aprovizionare cu apa si substante nutritive.
De cele mai multe ori, pentru a trece la pregatirea ( lucrarea ) solului
este necesar ca terenul sa fie mai intai eliberat de diferite materiale ( resturi

de exploatari ) sau de excesul de apa, care stanjenesc sau impiedica

executarea lucrarilor.
Curatirea resturilor de exploatare, in gramezi alungite sau in siruri
intrerupte ( martoane ) orientate pe linia de cea mai mare panta. Distanta
dintre siruri trebuie sa fie un multiplu al intervalului dintre randurile de
puieti iar latimea sirului sa fie mai mica decat intervalul dintre randuri.
Excesul de apa se elimina cu ajutorul unor santuri de scurgere
orientate catre un colector natural.
Pentru u.a 45B, 43C si 10B pregatirea terenului consta in curatirea
locului de rugi, zmeurisuri si ierburi inalte aflate pe locurile de plantare.
7.2.

Pregatirea partiala a solului

Particularitatile terenului de impadurit sunt determinate de modul de

folosinta, zona fitoclimatica, forma de relif, insusirile solului si gradul de
inierbare.
Solul din cuprinsul terenului de impadurit poate prezenta caracteristici
extrem de variate. Astfel sub adapostul padurii sau pe suprafete de teren
descoperite prin taieri rase, doboraturi de vant, solul pastreaza
caracteristicile forestiere, fiind neinierbat sau putin inierbat. In arboretele
degradate si intens rarite solurile sunt de regula puternic intelenite si
compactizate.
Prin pregatirea terenului se urmareste intotdeauna, sa se asigure culturile
forestiere, de la inceput conditii de vegetatie cat mai bune. Obiectivele
principale urmarite in cadrul lucrarilor de pregatire a terenului sunt lucrarea,
afanarea si eventual fertilizarea solului.
Prin lucrarea solului se produc modificari favorabile de asezare,
consistenta, aeratie, se pregateste astfel, un strat de pamant afanat, lipsit de
vegetatie erbacee, permeabil pentru apa si aer, cu un regim de caldura
favorabil, in care puietii plantati pot creste viguros, realizand in scurta vreme
starea de masiv.
In regiunea de munte, pe terenuri cu panta mai mare de 100 - 120 , si cand
intelenirea nu este puternica, lucrarea solului pe toata sufrafata nu este
necesara si nici indicata, se va face cel putin o lucrare partiala a solului.

In conditiile unui relief accidental, pentru a preveni eroziunea, pe versanti

cu inclinare mai mare de 100 solul intelenit se pregateste partial prin lucarea
lui in fasii, tablii sau vetre cat mai uniform repartizate pe suprafata de
impadurit.
Daca inclinarea terenului este mai mare de 450, plantatiile se fac in vetre
terasate, fara o alta pregatire a solului. Pentru desfundarea solurilor grele,
intelenite, se foloseste cazmaua forestiera sau tarnacopul. In cazul solurilor
usoare sau neintrebuintate se utilizeaza sapa de munte.
Maruntirea si afanarea solului, dupa desfundare se realizeaza cu sapa sau
cu grebla.
Pregatirea partiala a solului are avantajul ca se poate aplica fara
inlaturarea arborilor ( cioatelor ), elimina pericolul spalarii solului pe
versantii inclinati si este mai putin costisitoare.
Lucrarea partiala a solului se practica in urmatoarele situatii :
-

Cand impaduririle se fac sub masiv;

In parchetele taiate ras cu solul inierbat si afanat;

In regiunile de munte cu relief accidentat si pante mari.

Portiunile de teren lucrate pot avea forma de fasii, benzi, vetre,

suprafata efectiv lucrata putand ajunge pana la 25% - 40% din suprafata
totala a terenului.
In u.a 45B, 43C si 10B pregatirea solului se va face pe toata suprafata.
7.3.

Instalarea culturilor prin plantatii

Avand in vedere conditiile in care se executa lucrarile de impadurire, cel

mai ridicat mod de instalare a vegetatiei forestiere este prin plantatii.
La instalarea vegetatiei forestiere pe cale artificiala, prin plantare, se
utilizeaza puieti cu radacina nuda ( neprotejata ) produsi in pepinera si
sortati dupa criterii standardizate.

Folosindu-se puieti cu radacini suficient crescute si bine conformate se

vor obtine totdeauna si de la inceput, culturi forestiere rezistente la
adversitati. Datorita multiplelor si importantelor avantaje pe care le are,
plantarea este metoda de instalare pe cale artificiala a vegetatiei forestiere,
cu cea mai larga aplicabilitate practica in silvicultura.
Plantarea in gropi are mai multe avantaje fata de plantarea in despicatura
si aplicabilitate practica mult mai mare. Saparea unor gropi de forme si
marimi convenabile inlesneste asezarea radacinilor intr-o pozitie cat mai
apropiata de cea normala prin acoperirea puietilor cu pamant ales, oferind
puietilor cele mai variate conditii de prindere si crestere.
Daca solul este intelenit, stratul inierbat se cojeste si se inlatura pe o
suprafata de 40X60 cm sau 60X80 cm, rezultand astfel vatra in mijlocul
careia se executa groapa de plantat.
Amenajarea vetrelor si saparea gropilor, vor fi urmate imediat de
plantarea propriu-zisa, pentru a nu se usca excesiv pamantul. Saparea
gropilor se poate executa manual sau mecanizat.
La saparea manuala a gropilor se foloseste cazmaua, sapa forestiera sau
tarnacopul. La plantarea manuala in gropi, echipa de lucru este formata din 3
muncitpri, 2 sapatori si un plantator.
Plantarea manuala in gropi este deocamdata inevitabila, in terenurile
accidentate, cu soluri mai superficiale si cu mult schelet. Dupa saparea
manuala a gropilor se procedeaza la plantarea puietilor.
La plantare radacinile puietului se vor aseza cat mai convenabil in
groapa, apoi se vor acoperi cu pamant bogat, curat si reavan, acoperindu-se
radacinile puiesilor pana la suprafata. Pe masura ce radacinile se ingroapa
pamantul se taseaza bine.
La plantare puietul se incorporeaza in sol la 2-3 cm deasupra coletului
astfel incat prin tasarea ulterioara a pamantului, radacinile sa nu ramana
descoperite.
Avand vedere situatia concreta din teren, pregatirea solului pentru u.a va
fi facuta in vetre de 60X80 cm.

In u.a 45B, 43C si 10B aceasta operatiune se va face in vetre de 60X80

cm.
7.4.

Ingrijirea culturilor forestiere

Inca de la instalarea culturilor si pana la constituirea starii de masiv,

puietii au de infruntat actiunea unor factori vatamatori ( secete, insolatii,
buruienile, atacuri de insecte etc).
In aceasta perioada culturile au nevoie de aplicarea unor lucrari de
ingrijire cu scopul de a le crea conditii de dezvoltare cat mai favorabile.
Durata acestei perioade depinde de cresterea in primii ani a speciilor
folosite, de conditiile stationale, de numarul si calitatea lucrarilor de
ingrijire.
Lucrarile de intretinere de executat in primul an pentru impaduririle
propuse in u.a 45B, 43C si 10B sunt : revizuirea culturilor, descoplesirea
culturilor. In timpul dezvoltarii culturii sau instalate mai sunt necesare si
lucrari de completare a lipsurilor ce pot aparea.
7.4.1. Controlul lucrarilor de impadurire
Stabilirea reusitei culturilor si urmarirea evolutiei dupa infiintare se
efectuieaza sistematic prin controlul impaduririlor, care se executa anual in
perioada 1 iulie-20 septembri. Prin aceasta se verifica reusita, starea
fitosanitara si vigoarea de crestere a puietilor si se stabilesc masurile de
ingrijire necesare in viitor.
Controlul are ca obiect culturile de un an adica cele executate in
primavara anului precedent. Peusita si starea culturilor se stabilesc cu
ajutorul suprafetelor ( pietelor ) de control cu marimi intre 10 m2 si 400 m2,
iar forma lor poate fi patrata, dreptunghiulara sau circulara. Pietele de
control se numeroteaza si se borneaza.
Pentru a se reda cat mai bine starea culturilor, suprafata totala a
suprafetelor de control trebuie sa reprezinte cel putin 4% din suprafata
terenului de impadurit, iar pietele sa fie cat mai uniform raspandite.
Pietele de control se materializeaza pe teren prin borne si tarusi
mentinandu-se pe aceleasi amplasamente, incepand cu primul control anual
si pana la reusita definitiva a culturilor.

In cuprinsul pietelor se vor inventaria toti puietii viabili, instalati prin

plantare dar si cei rezultati pe cale naturala, care se incadreaza in compozitia
de impadurire sau de regenerare stabilite pentru u.a-urile respective.
Cu ocazia inventarierii se inregistreaza si starea de vegetatie a puietilor
determinandu-se si inaltimea acestora. Reusita impaduririlor se stabileste in
functie de procentul de reusita al puietilor tinandu-se cont de regiunea
fitogeografica si de varsta culturilor. Criteriile pentru stabilirea reusitei
impaduririlor din fondul forestier in zona montana se preuinta in tabelul nr.
13.
Concomitent cu stabilirea reusitei impaduririlor se stabilesc si pierderile
de puieti precum si cauzele care le-au determinat. Se considera pierderi
puietii uscati dar si cei din speciile principale vatamati care nu mai pot fi
readusi in stare normala de vegetatie. Pentru pierderile care depasesc
cuantumul considerat normal se intocmesc acte justificative.

Lucrarile pregatiroare in vederea controlului constau in :

-

Amplasarea si numerotarea pietelor de proba;

Inventarierea si clasificarea puietilor;

Inscrierea datelor in carnete;

Aceste date se culeg de personalul silvic de teren. Pe baza datelor din

teren la ocol se intocmeste centralizatorul controlului anual. Controlul
propriu-zis se face de catre o comisie formata din delegatii ocolului si

delegatii organelor silvice superioare si consta in verificarea starii culturilor

si a datelor inregistrate in carnete de personalul ocolului.
In inchiderea actiunii se intocmeste procesul-verbal de control anual,
in care se trec abaterile fata de datele raportate prin darile de seama
statistice, pierderile, raspunderile pentru pagubele inregistrate precum si
masurile preconizate.
Culturile care nu mai necesita completari si lucrari de ingrijire sunt
considerate lucrari cu reusita definitiva. Pentru acestea se intocmeste separat
actul de receptie a culturilor forestiere cu reusita definitiva.
7.4.2. Revizuirea culturilor
Revizuirea culturilor este necesara deoarece in timpul iernii, puietii
plantati pot suferii diferite vatamari cauzate de culcarea ierburilor,
rostogolirea pietrelor si colmatarea vetrelor cu pamant cu terenuri inclinate.
De aceea la sfarsitul iernii mai ales in primul an de vegetatie este
necesara revizuirea culturilor pentru remedierea deficientelor constatate.
Lucrarile care se fac cu aceasta ocazie sunt:
-

Inlaturarea ierburilor cazute peste puieti;

Despotmolirea puietilor;

Indepartarea pietrelor si a resturilor de exploatare de pe puieti si

din preajma lor;

Rectificarea vetrelor;

Indepartarea puietilor aplecati sau indoiti.

Cu ocazia revizuirii se stabilesc si pierderile suferite de culturi in

timpul iernii.
7.4.3. Completarea culturilor
O lucrare de impadurire corect executata asigura reusita deplina a
culturilor. In unele situatii, prinderea si mentinerea puietilor pot fi partial
compromise, fie datorita greselilor de manipulare si plantare a puietilor, fie

datorita actiunii unor factori vatamatori neprevazuti ( inghet, seceta

excesiva, inundatoo, atacuri de daunatori ). In asemenea situatii neprevazute
eexemplarele disparute se inlocuiesc cu altele viabile, pentru a se mentine
desimea initiala.
Necesitatea si volumul completarilor se stabilesc dupa ce culturile au
parcurs un sezon de vegetatie si in primavara urmatoare, cu ocazia
revizuirilor.
In cazul in care pierderile nu sunt prea mari ( sub 10% ) si uniform
distribuite, efectuarea completarilor ( exceptand culturile rare ) nu este
obligatorie, intrucat procentul de reusita poate fi considerat satisfacator.
Pentru u.a 45B, 43C si 10B s-au propus completari pe 15% din suprafata
cu specia principala de baza molid, lucrari ce se vor executa in anul II de
vegetatie.
7.4.4. Descoplesirea culturilor
Descoplesirea ( indepartarea vegetatiei coplesitoare ) se face in zonele de
munte, unde culturile dispun de suficienta umiditate, iar lucrarile curente de
ingrijire constau din indepartarea sau distrugerea vegetatiei coplesitoare din
jurul puietilor.
In mod obisnuit aceasta operatie se executa de 2-3 ori pe an in primii 2
ani, pentru ca dupa 3-4 ani sa se ajunga la o singura descoplesire pe an.
Pentru taierea ierburilor se folosesc seceri, coase, sau sape
Descoplesirea chimica se realizeaza cu ajutorul stropitoarelor manual
portabile. Pentru, a evita insolatia puietilor se recomanda ca lucrarile de
descoplesire sa nu se execute in perioade cu calduri excesive ( 15 iulie 15
august ).
Prin descoplesirile efectuate la sfarsitul verii sau inceputul toamnei se
previne culcarea ierburilor peste puietii in timpul iernii.