Sunteți pe pagina 1din 80

[Cursul 1 - 4.02.

2015]
SEDINTA DE JUDECATA
Activitatea premergatoare sedintei de judecata
Activitatea este facuta de grefierul de sedinta. Acesta:
- preia dosarele de la arhiva;
- verifica dovezile de inmanare ori de comunicare a citatiilor si altor acte de procedura;
- intocmeste lista de procese (da indicatii cu privire la ordinea proceselor, trece intervalele orare orientative de strigare a
cauzelor, afiseaza lista cu cel putin o ora inaintea inceperii sedintei - art. 215 NCPC; intocmeste comunicarile fixate de lege
inaintea primului termen de judecata, preda corespondenta la arhiva in vederea comunicarii - art. 103 ROI);
- preda dosarele completului de judecata.
Unele prevederi sunt in NCPC, altele sunt in ROI. Aceasta activitate facuta de grefier este esentiala pentru bunul mers al
sedintei. Un grefier bun care il informeaza pe judecator exact cum stau lucrurile scurteaza foarte mult activitatea judecatorului in
instanta.
Presedintele de complet
Rolul principal apartine presedintelui de complet. Orice complet de judecata are un presedinte. De multe ori, mai ales in
variantele mai vechi, vom gasi presedintele instantei. De multe ori, notiunea de presedinte al instantei se refera la presedintele
completului pentru ca, de multe ori, codul vechi si doctrina considerau notiunea de instanta ca avand un dublu sens (institutie si
complet de instanta). Astfel, cand se spune presedintele instantei, uneori se refera la presedintele instantei ca institutie si uneori
la presedintele de complet. NCPC a aranjat lucrurile astea si vorbeste de presedintele completului de judecata. Acesta:
- conduce sedinta (deschide, suspenda si ridica sedinta).
- ceilalti judecatori (daca e cazul) se adreseaza prin intermediul presedintelui catre parti sau alti participanti la proces,
dar pot solicita sa se adreseze si direct. Ei pot solicita presedintelui, de exemplu, sa intrebe direct martorul ceva.
- exercita politia sedintei (de exemplu, evacuarea din sala - art. 217 NCPC). Cei care se adreseaza instantei in sedinta
publica trebuie sa stea in picioare, insa presedintele poate incuviinta si exceptii de la aceasta regula. Nu au voie minorii si
animalele. Presedintele e cel care atrage atentia partii sau oricarei alte persoane care tulbura sedinta sa respecte ordinea. Daca
persoana respectiva nu asculta, poate fi indepartata din sala. Daca inainte de inchiderea dezbaterilor una dintre parti a fost
indepartata din sala, aceasta va fi informata ulterior cu privire la actele facute in timpul cat a lipsit. Daca are reprezentant, nu mai
e chemata sa fie informata pentru ca ii vor fi prezentate actele de acesta. Daca cel care tulbura sedinta este chiar aparatorul,
presedintele il va chema la ordine si daca nici asa nu se rezolva, procesul se va amana si i se va da o amenda judiciara si
cheltuielile de amanare vor fi in sarcina sa (de exemplu, daca partile vor fi citate din nou). E vorba despre avocat sau consilier
juridic, in opinia lui. Daca sunt infractiuni in sala de sedinta, acestea poarta denumirea de infractiuni de audienta. Se intocmeste
un proces-verbal de presedinte care il si identifica pe faptuitor si trimite cauza procurorului. Daca situatia este grava, presedintele
poate sa dispuna si retinerea faptuitorului. In ce priveste solutia, presedintele nu are un drept superior. Voturile sunt egale.
Totusi, el isi exprima ultimul punctul de vedere ca sa nu ii influenteze pe ceilalti.
Momentele principale in desfasurarea sedintei de judecata
- Ordinea in care se examineaza cauzele (art. 215).
Ar trebui sa se examineze mai intai procesele urgente, procesele ramase in divergenta si procesele pentru care s-a dat
termen in continuare. Mai pot fi si procesele in care partea e asistata de avocat sau consilier juridic care sa se dezbata cu
prioritate. La cererea partii interesate, cu motive intemeiate, judecatorul poate schimba ordinea de pe lista (de exemplu, daca
vine din alta localitate si trenul ajunge in gara mai tarziu decat ora la care era programat sa fie strigat dosarul). In ROI, se prevede
ca la cererea partilor, instanta va putea lasa dosarul mai la sfarsit si sa stabileasca o ora. Aceste doua texte nu se contrazic. ROI se
refera la o cerere facuta de toate partile si care nu trebuie justificata.
Cauzele care se amana fara discutii vor putea fi strigate la inceputul sedintei la cererea partilor. Aici avem 2 reglementari
(daca aceste cereri nu sunt in stare de judecata si nici nu provoaca dezbateri, cum ar fi atunci cand nu s-a indeplinit procedura de
citare si o parte constata acest lucru ; daca completul de judecata e format din mai multi judecatori, amanarea fara dezbateri
poate fi luata si de unul singur dintre ei - art. 220
; in ROI se prevede ca aceste cauze pot fi strigate la inceputul sedintei daca

este cerut acest lucru de parti si daca amanarea nu provoaca discutii; in ROI ni se spune ca, chiar daca nu sunt toate partile
prezente, daca sunt unele care au cerut judecarea in lipsa nu trebuie sa le mai astepti si pe acelea).
Apelul este facut de grefierul de sedinta (striga numele sau denumirea partilor). Dupa strigarea partilor, grefierul de
sedinta face un referat al cauzei care cuprinde o prezentare pe scurt a obiectului pricinii, stadiul in care se afla judecata, modul in
care s-a indeplinit masura de citare sau s-au realizat alte proceduri (de exemplu: cauza avand ca obiect actiune in anulare, la
primul termen/la al doilea termen/termen de dezbateri, procedura legal indeplinita/lipsa de procedura, cazuri de
incompatibilitate absoluta).
- Situatia in care partile sunt absente (art. 223)
- Analizarea posibilelor cauze de amanare a judecatii (art. 220-222)
Amanarea poate interveni cand este lipsa de procedura.
De asemenea, poate interveni in temeiul invoielii partilor. Partile, de comun acord, pot solicita amanarea procesului o
singura data in tot cursul procesului. Daca au cerut o amanare de comun acord si nu staruiesc la termenele urmatoare in
judecarea cauzei, va interveni suspendarea de drept a procesului. Din moment ce partile nu vor sa se confrunte (principiul
contradictorialitatii), procesul este suspendat. Instanta e obligata sa cerceteze daca amanarea ceruta de parti dupa ce au luat o
amanare de comun acord nu reprezinta in realitate o nestaruinta in judecata si este considerata o amanare fictiva cea la care
partea cealalta s-ar putea impotrivi. De exemplu, se hotarasc sa amane, dar nu mai au cum, si atunci o parte depune un inscris
pe care cealalta parte il cunoaste, dar cere totusi sa i se acorde termen pentru a il cunoaste. Aici e o marja de apreciere a
judecatorului. Uneori e usor sa observe aceste amanari fictive.
Un alt motiv de amanare este cel in care partea solicita amanarea pentru lipsa de aparare. Art. 222 permite ca
amanarea judecatii sa se faca pentru lipsa de aparare in mod exceptional, pentru motive temeinice, iar motivele sa nu fie
imputabile partii ori reprezentantului acesteia. Motive temeinice ar putea fi acela ca partea a suferit o boala ce a necesitat
internare si nu a avut timp sa angajeze avocat. Daca se refuza amanarea pentru lipsa de aparare, instanta, la cererea partii, va
amana pronuntarea in vederea depunerii unor concluzii scrise.
Daca niciuna dintre parti nu raspunde la apel, ROI prevede ca pricina va fi lasata la a doua strigare. Daca nici la a doua
strigare nu se prezinta, procesul se va judeca daca o parte a cerut judecarea in lipsa. Daca partile au fost citate si lipsesc, procesul
se va suspenda.
- Incercarea de impacare a partilor (art. 227)
Daca judecatorul apreciaza ca e necesara prezenta personala a partilor, el poate dispune citarea lor chiar daca au
reprezentant. Daca nu, el poate da aceste sfaturi si reprezentantului. Judecatorul poate sa informeze partile cu privire la faptul ca
exista o procedura a medierii si avantajele ei si cu privire la faptul ca pot solicita administrarea probelor de catre avocati,
reducand sarcina si durata procesului.
- Ordinea analizei: examinarea exceptiilor, administrarea probelor si dezbaterea cauzei
Lucrurile nu sunt chiar asa usoare. Exista o regula de ordine a exceptiilor, o ordine a administrarii probelor.
- Ordinea in care au cuvantul participantii la proces (art. 216 alin. 2)
In orice problema (exceptii, dezbateri etc.), mai intai ia cuvantul reclamantul, apoi paratul, precum si celelalte parti din
proces in functie de pozitia lor procesuala si calitatea pe care o au in proces. Reprezentantul Min. Public ia cuvantul ultimul. Daca
actiunea e facuta de Min. Public, el va vorbi primul. Daca Min. Public are calitatea de parat, vorbeste al doilea (de exemlpu, daca
nu i-a platit salariul unui angajat). Intervenientul principal va vorbi dupa reclamant. Chematul in garantie va vorbi dupa cel care la chemat in garantie. Intervenientul accesoriu va vorbi dupa partea in favoarea careia a intervenit.
Instanta va da o incheiere prin care declara cercetarea procesului incheiata si da termen pentru dezbaterea pe fond.
NCPC separa cercetarea procesului si dezbaterile. Cercetarea incepe de la primul termen si merge pana cand instanta se
considera lamurita cu privire la administrarea probelor. In acel moment, judecatorul da o incheiere prin care spune ca s-a
incheiat cercetarea procesului si acorda termen pentru dezbaterea pe fond a cauzei. Aceasta segregare despartita printr-un
termen nu se aplica, in principiu, acum, pentru ca mai e o prevedere care spune ca cercetarea se face in sedinta de consiliu si
dezbaterile in sedinta publica. Totusi, exista o prevedere legala care spune ca textele privitoare la cercetarea in camera de
consiliu se aplica din ianuarie 2016. De aceea, se considera si ca acest text referitor la acordarea unui termen pentru trecerea din
camera de consiliu in sedinta publica nu se aplica deocamdata. In realitate, cand cei care au facut codul au spus ca se da acel
termen s-au gandit la 2 lucruri. Primul este acesta ca trebuia sa se treaca din camera de consiliu in sedinta publica si nu puteai sa
alergi cu dosarul pe holuri. In al doilea rand, e bine sa se acorde pentru ca partile sa se focuseze asupra dezbaterilor finale intr-un
singur termen, iar partile deja ar fi obosite dupa exceptii si administrarea probelor si calitatea concluziilor pe fond sufera pt ca
avocatul, pe de o parte, nu credea ca se ajunge pana acolo, iar instanta isi pierdea atentia. Asadar, acest al doilea motiv pentru
care e necesara amanarea ar fi trebuit sa se aplice si acum, dar instantele au preluat-o doar pe prima si de aceea deocamdata nu
se amana procesul. Cand va incepe sa se aplice, partilor li se pune in vedere sa depuna si conluzii scrise inainte de dezbateri cu 5

zile,judecatorul avand timp sa le citeasca. Astfel, judecatorul poate sa nu ii mai asculte in tot ce vor sa vorbeasca, ci poate sa ii
roage sa vorbeasca despre un anumit lucru (de exemplu, vorbiti-mi despre problema prescriptiei). Din 2016, daca partle sunt de
acord, concluziile pot fi depuse chiar in sedinta in care se termina cercetarea procesului (deci in camera de consiliu).
- Concluziile scrise (art. 214, art. 394)
- Repunerea pe rol (art. 398, 399)
Dupa inchiderea dezbaterilor, judecatorii se retrag pentru deliberare. Nu se mai pot depune inscrisuri. Partile pot
depune doar concluzii scrise. Judecatorii ar putea sa repuna cauza pe rol in 2 cazuri. Primul caz este acela de divergenta intre
judecatori. Al doilea este acela cand nu exista divergenta intre membrii completului, dar completul considera ca mai e necesara
administrarea de noi probe ori noi lamuriri. De exemplu, observa o exceptie de ordine publica pe care a uitat sa o invoce (ea
oricum ar putea fi invocata in apel). Atunci, completul poate sa nu repuna cauza pe rol, dar e o hotarare casabila, sau poate sa
repuna cauza pe rol si sa dea o hotarare buna. Partile trebuie citate din nou pentru ca ele nu mai au termen in cunostinta.
Primul termen de judecata la care partile sunt legal citate
Acest termen are o importanta deosebita si de aceea il tratam distinct.
Pentru parat
- Poate formula cereri de atragere a tertilor in proces (daca intampinarea nu este obligatorie)
- Poate invoca necompetenta materiala si teritoriala exclusiva
- Poate invoca nulitati relative cu privire la neregularitati savarsite pana la inceperea judecatii.
- Poate formula cerere reconventionala (daca intampinarea nu este obligatorie).
Pentru reclamant
- Poate modifica cererea de chemare in judecata
- Poate propune noi dovezi (dovezile noi sunt referitoare la modificarile aduse cererii de chemare in judecata)
Pentru instanta
- Verifica, din oficiu, competenta generala, materiala si teritoriala exclusiva
- Verifica identitatea partilor si calitatea de reprezentant (art. 219).
Necesitatea ca instanta sa verifice acestea este generata si de aceea ca neregularitatile legate de reprezentare atrag
nulitati neconditionate de prezentare. Instanta verifica daca exista procura, forma procurii, daca este avocat sau nu, daca are
drept de practica la instanta respectiva (stagiarii pot depune concluzii doar la judecatorie, pentru ICCJ trebuie o vechime de cel
putin 5 ani de la definitivare), daca e suspendat sau nu din profesie. Daca se incalca aceste reguli, toate actele facute sunt nule.
Instantele pot sa verifice in timp real modificarile tabloului avocatilor.
- Procedeaza la estimarea duratei procesului
Este un concept nou introdus in NCPC. La primul termen la care partile sunt legal citate, din oficiu, judecatorul asculta
partile si apreciaza cam care va fi durata tinand cont de numarul partilor, cauza, numarul probelor cerute, exceptii etc. si trece in
incheiere ca cercetarea procesului va dura o luna, doua, trei, 10 termene etc. Daca se depaseste termenul, nu se incheie procesul
brusc. Depasirea acestui termen fara ca instanta sa aiba motive temeinice ar putea avea efecte negative in cazul unei cereri
facute la CEDO.

[Cursul 2 - 11.02.2015]
Incheierile de sedinta
Notiune
Aceste incheieri sunt niste hotarari judecatoresti, o specie a hotararilor. Ceea ce le da particularitate este aceea ca prin
ele nu se finalizeaza procesul. Ele se dau in cursul unui proces. Incheierile sunt hotararile pe care completul le da pentru fiecare

termen de judecata in parte. Ele permit partilor si judecatorului urmarirea evolutiei procesului, a dosarului. Uneori un dosar
poate sa aiba o viata de ani de zile si este foarte complicat pentru ei sa mai tina minte ce s-a intamplat la un anumit termen din
trecut. De asemenea, trebuie sa luam in considerare si problema modificarii completului care, desi exceptionala, este posibila. La
fel si in cazul controlului facut de o instanta superioara.
Pentru termenul la care a avut loc chiar judecata, nu se redacteaza incheiere deoarece ce s-a intamplat in sedinta
respectiva va fi reflectat si in hotararea finala la inceputul ei, in practicaua acesteia.
Daca judecatorul nu decide sa se pronunte chiar in ziua in care au avut loc dezbaterile finale si amana pronuntarea,
atunci se redacteaza incheiere pentru ziua in care au avut loc dezbaterile si aceasta incheiere poarta denumirea de incheiere de
dezbateri. Are un regim foarte important pentru ca hotararea judecatoreasca ce se va pronunta nu va mai cuprinde partea
dispozitiva numita practicaua, ci numai mentiunea ca ceea ce s-a intamplat este deja mentionat in incheierea aferenta
termenului in care au avut loc dezbaterile. Daca amana de mai multe ori pronuntarea, pentru fiecare amanare de pronuntare se
redacteaza o incheiere.
Este importanta aceasta incheiere de dezbateri. Daca aceasta incheiere de dezbateri nu este valabila, nulitatea se
extinde asupra hotararii judecatoresti pentru ca ele fac corp comun.
Incheierile de sedinta ca acte ale instantei nu trebuie confundate cu incheierile executorului judecatoresc. Regimul
juridic al lor este diferit.
Redactarea incheierilor
Prin modificarea recenta a NCPC, s-a stabilit urmatorul regim de redactare a incheierii de sedinta.
Rolul primordial revine grefierului. El e obligat sa ia note cu ceea ce se discuta. Aceste note se tin intr-un caiet al
grefierului vizat de presedinte. Partile pot cere sa citeasca notele si sa ceara corectarea lor. Pot contesta ceea ce a fost
consemnat. Contestarea se poate face doar la sedinta imediat urmatoare, doar daca exista procedura completa.
Orice sedinta de judecata se inregistreaza. In caz de contestare a notelor, notele vor fi confruntate cu inregistrarea
sedintei. Partile, pe cheltuiala lor, pot obtine o copie electronica a inregistrarii sedintei de judecata. Copiile inregistrate ale
sedintei de judecata se pot cere si de catre instanta de control judiciar.
Pe baza notelor, eventual cu verificarea si a inregistrarilor, se redacteaza incheierea de sedinta in termen de 3 zile de la
termenul la care a avut loc sedinta. Redactarea va fi verificata de judecator si o semneaza.
Feluri
Avem doua mari categorii: incheieri interlocutorii si incheieri preparatorii.
Incheierile interlocutorii sunt definite ca fiind cele care, fara a hotari asupra fondului procesului, solutioneaza exceptii
procesuale, incidente procesuale sau alte chestiuni litigioase. In cazul acestor incheieri, instanta nu poate reveni asupra masurilor
dispuse. Ele pot fi desfiintate doar pe calea controlului judiciar la instanta ierarhic superioara. Instanta nu poate reveni nici daca
s-a modificat completul, chiar daca noul judecator din complet nu este de acord cu masura dispusa.
Exemple de incheieri interlocutorii: incheierea prin care s-a respins exceptia de necompetenta, exceptia capacitatii
procesuale, exceptia lipsei de interes, incheierea de admitere in principiu a unei cereri de partaj (intr-un proces de partaj, mai
intai, judecatorul stabileste calitatea partilor, drepturile pe care le au in legatura cu masa partajabila si bunurile ce compun masa
partajabila si pronunta o incheiere de admitere in principiu), incheierea prin care instanta se pronunta asupra suspendarii
procesului sau asupra exceptiei de nelegalitate a actului administrativ (legalitate care poate fi verificata chiar in procesul civil).
Incheierile preparatorii adopta simple masuri de administrare a judecatii si nu dezleaga chestiuni litigioase. In cazul
acestor incheieri, instanta poate reveni motivat asupra lor.
Exemple de incheieri preparatorii: incheierea prin care s-a estimat durata procesului (instanta poate sa revina asupra
acesteia, sa spuna ca nu avea de unde sa stie ca o sa moara una dintre parti si a asteptat 6 luni sa se gaseasca mostenitorii),
incheierea de incuviintare a probelor (la un moment dat, instanta aproba o serie de probe pe care le crede ca fiind necesare
pentru aflarea adevarului, dar pe parcursul administrarii probelor, administrarea unor probe devin inutile prin administrarea
altor probe; de asemenea, poate sa administreze si alte probe, nu numai cele din incheierea initiala). Orice incheiere de
incuviintare a probelor are doua componente: o componenta prin care se pronunta asupra legalitatii probelor si o componenta
prin care se pronunta asupra utilitatii probelor. Doar componenta prin care se pronunta asupra utilitatii este preparatorie.
Componenta prin care se pronunta asupra legalitatii este o chestiune litigioasa. Asadar, unele incheieri pot fi si preparatorii si
interlocutorii, cuprinzand ambele tipuri de mentiuni. Clasificarea facuta de cod este data in functie de efectele ce apar in urma
acestor incheieri.

Forma incheierilor
O incheiere are forma hotararii judecatoresti. Ea insasi e o hotarare judecatoreasca, numai ca e o hotarare pregatitoare,
nu una finala. Elementele componente le gasim in NCPC, la articolul 233.
Regimul cailor de atac
Regula este ca incheierile premergatoare se ataca odata cu fondul. Apelul sau recursul facut impotriva unei hotarari se
pronunta a fi facut si impotriva tuturor incheierilor pronuntate in hotararea respectiva daca partea nu mentioneaza contrariul.
Folosirea expresiei "incheieri premergatoare" nu este o greseala pentru ca exista si incheieri care nu sunt premergatoare si sunt
incheieri finale. De exemplu, sunt incheieri finale incheierea prin care se acorda un sechestru judiciar. E o incheiere care
finalizeaza o procedura. Un alt exemplu este atunci cand vrem sa asiguram o dovada si inca nu a inceput procesul de fond pentru
ca, sa zicem, dreptul inca nu este actual. Aici se poate parcurge o procedura speciala si anume administrarea de probe in futuro.
Aceasta procedura presupune doar conservarea unei probe ce ar putea sa dispara si se incheie printr-o incheiere care iar nu e
premergatoare pentru ca nu mai urmeaza nimic dupa ea. Este adevarat ca exista situatii exceptionale in care incheierile
finalizeaza anumite proceduri. Acele proceduri nu vizeaza fondul pretentiei. Acele incheieri care sunt finale se ataca dupa regimul
stiut, adica imediat. Nu se ataca odata cu fondul. Nu trebuie sa astepti.
Lasand la o parte acele ipostaze in care avem incheieri care nu sunt premergatoare, in genere, lumea vorbeste despre
incheieri in sensul incheierilor premergatoare. Avem in cazul incheierilor premergatoare reguli derogatorii de la cea privind
atacarea odata cu fondul. Atacarea separata este o exceptie pentru care trebuie sa existe o prevedere expresa a legii. Avem, de
exemplu respingerea ca inadmisibila a cererii de interventie (incheierea de admitere se ataca odata cu fondul), incheierile date
asupra cererilor de suspendare a procesului (de exemplu cand partile lipsesc, desi sunt legal citate si niciuna nu a cerut
suspendarea in lipsa), incheierea asupra cererii de suspendare a executarii provizorii (hotararile atacate cu apel nu sunt
executorii pentru ca apelul e suspensiv de executare; totusi, sunt unele hotarari care sunt executorii; in cazul lor, in cursul
procesului de apel, poti sa ceri suspendarea executarii cu plata unei cautiuni).
O a doua mare exceptie este aceea cand nu exista o cale de atac. Avem, ca exemplu, incheierea prin care se
solutioneaza cererea de abtinere.
Cercetarea procesului
Cercetarea procesului e etapa procesuala prin care se indeplinesc actele de procedura pentru pregatirea dezbaterilor
finale ale procesului.
Actele de procedura indeplinite
Se rezolva exceptiile, se examineaza cererile de interventie, se constata eventuale achiesari, renuntari, tranzactii, se
dispun anumite masuri asiguratorii, se incuviinteaza si se administreaza probe etc.
Reguli privind cercetarea procesului
Potrivit codului, locul cercetarii procesului este camera de consiliu, dar asta numai din 1 ianuarie 2016. Pana atunci,
locul cercetarii procesului va fi tot sedinta publica, ceea ce antreneaza o serie de consecinte. In primul rand, partea care se
adreseaza instantei in camera de consiliu poate sa stea jos, in timp ce in sedinta publica trebuie sa stea in picioare. O alta
consecinta este aceea ca instanta nu mai e obligata sa acorde un termen exclusiv pentru dezbateri si o poate continua acolo in
situatia in care au loc in sedinta publica si cercetarea si dezbaterile.
Se stabilesc probele si daca probele se administreaza de instanta sau avocati ori consilieri juridici. Sunt cazuri cand
probele pot fi administrate in afara instantei.
In faza de cercetare, termenele sunt scurte, chiar de la o zi la alta. Aceasta prevedere se respecta mai mult sau mai putin
dupa gradul de incarcare pe care il are un judecator. Este o hotarare CSM privind programul optim de lucru al judecatorilor. In
principiu, nu poate primi mai multe dosare decat un anumit numar. Dispozitiile acestea privind termenele scurte tin de numarul
de dosare pe care le are.
Se stabilesc chestiuni privitoare la renuntari la drept, tranzactii etc.
Daca judecatorul se considera lamurit, declara prin incheiere incheierea cercetarilor si fixeaza termen pentru dezbateri.

Pana in 2016 nu mai dau incheiere si se trece direct la dezbateri.


Partile depun concluziile scrise cu cel putin 5 zile inainte de termenul la care vor avea loc dezbaterile finale.
Exceptiile procesuale
Notiune
Exceptiile sunt niste aparari. Ele sunt mijloace de aparare care privesc incalcarea normelor de organizare, de procedura
sau privind exercitiul dreptului la actiune, iar sub aspectul efectelor lor, tind fie la amanarea cauzei, fie la respingerea pretentiilor
fara o analiza in fond. Plecam de la ideea ca exceptiile reprezinta o specie a apararilor si care poate fi determinata prin 2 aspecte:
determinari raportate la incalcarile pe care le pretinde (apararile de fond, in general, se refera la modul de interpretare a textului
de lege ori principiilor ori probelor, iar exceptiile au ca obiect sa stabileasca modul in care a fost incalcat o norma de organizare,
de procedura sau exercitiul dreptului la actiune). Daca apararile de fond tind la respingerea cererii ca nefondata atunci cand
textul de lege invocat de reclamant nu conduce la consecintele solicitate de reclamant, sau neintemeiata cand probele solicitate
si administrate nu conduc la cele pretinse de reclamant, exceptiile tind fie la amanare, fie la respingerea cererii nu ca nefondata
sau ca neintemeiata, ci fara o analiza pe fond.
Avem aparari lato sensu ca totalitatea mijloacelor folosite pentru respingerea pretentiilor care se separa in aparari de
fond care sunt la randul lor aparari de fapt si de drept si o alta categorie cea a exceptiilor.
Nu sunt exceptii, ci sunt aparari de fond o serie de institutii care au in componenta lor denumirea de exceptii. Cum s-a
ajuns sa se numeasca exceptii este una ocolita. Exceptia de nelegalitate, exceptio mali procesus, exceptia nulitatii actului ce sta la
baza judecatii etc nu sunt exceptii, ci aparari, chiar daca au cuvantul "exceptie" in cuprinsul lor. Ele sunt preluate din dreptul
roman. S-a mers pe o traducere ad literam a expresiilor din latina, uitand ca s-ar putea sa facem prin asta o suprapunere cu un
termen romanesc si anume exceptia.
Nu sunt exceptii, ci veritabile aparari pe fond: nemo auditur, compensatia legala, beneficiul de diviziune si discutiune,
cererea reconventionala etc.
Nu trebuie sa confundam exceptiile cu unele incidente procedurale precum exceptia de neconstitutionalitate (este o
aparare de fond ce nu poate fi solutionata de instanta la care se judeca pentru ca ea este deferita unui alt organism; vizeaza
inlaturarea dintr-o cauza a unui text de lege), exceptia de nelegalitate a actului administrativ, exceptia trimiterii preliminare la
CJUE, sesizarea ICCJ cu pronuntarea unei hotarari prealabile in dezlegarea unei probleme de drept.
Exceptiile sunt forme de manifestarea a actiunii civile, deci trebuie sa indeplineasca toate conditiile de exercitiu
prevazute pentru aceasta (de exemplu, interes, capacitate, calitate etc).
Sunt consecinte juridice mari cu privire la regimul juridic diferit al apararilor si exceptiilor.
Clasificarea exceptiilor
1. Dupa obiectul lor:
a). exceptii de procedura - vizeaza incalcarea normelor de procedura, de organizare, de competenta (ex: exceptia de
necompetenta, de incompatibilitate, de perimare etc.)
b). exceptii de fond - vizeaza lipsuri ale dreptului la actiune (ex: exceptia lipsei de interes, lipsei calitatii procesuale,
lipsei capacitatii, prematuritatii, prescriptiei, autoritatii de lucru judecat etc.). Nu trebuie confundate cu apararile de fond. Se
deosebesc de apararile de fond pentru ca vizeaza respingerea cererii fara a fi analizate in fond.
In doctrina s-a mai vorbit despre inadmisibilitati, ca fiind o categorie intermediara intre apararile de fond si exceptii.
Aceasta teza a existentei inadmisibilitatilor ca o categorie separata de apararile de fond si exceptiile de fond nu este corecta, ea
este imprumutata din perspectiva terminologica din legislatia, jurisprudenta si doctrina franceza din asa numitele fine de primire
din dreptul francez, adica exceptiile noastre. Nu putem primi o astfel de teza pentru ca s-ar suprapune pe o definitie legala a
noastra si anume exceptiile de fond. Nu putem avea doua denumiri care definesc aceeasi realitate. Prin urmare, in doctrina s-a
respins posibilitatea existentei inadmisibilitatilor, dar accepta inadmisibilitatea ca efect al admiterii unei exceptii. De exemplu,
avem actiunile in constatare ale carei conditii sunt: partea sa nu aiba la dispozitie o actiune in realizare, sa vizeze un drept si nu o
situatie de fapt, nu au caracter executoriu. Primele doua sunt conditii de exercitiu speciale care vin peste cele 4 generale. Daca
se cere constatarea unei situatii de fapt, se poate invoca o exceptie de fond si admitand exceptia, cererea este respinsa ca
inadmisibila. Este o exceptie de fond vizand lipsa exercitiului dreptului la actiune. Un alt exemplu este acela unde legea prevede
ca hotararea e data fara nicio cale de atac (declinarea de competenta). Daca se exercita cale de atac, apelul ala primeste un
numar de dosar. Vine un judecator si ii spune ca apelul e inadmisibil. Se invoca din oficiu de catre instanta si va respinge apelul ca

inadmisibil. Se ascunde in spatele acestei inadmisibilitati o lipsa a dreptului de a face apel. Se exercita un mijloc fara existenta
unui drept in spatele lui.
2. Dupa efectul spre care tind:
a). exceptii dilatorii - duc la amanarea procesului (exceptia de nulitate a citarii uneia dintre parti, exceptia
necompetentei, exceptia de litispendenta)
b). exceptii peremptorii - duc la paralizarea judecatii prin respingere, anulare (exceptiile de fond sunt, in general,
peremptorii; ex: lipsa de interes, lipsa capacitatii, prescriptia, autoritatea de lucru judecat, exceptia de perimare)
Sunt unele exceptii care incep printr-un efect dilatoriu, dar care se pot transforma intr-un efect peremptoriu (ex: lipsa
calitatii de reprezentant, lipsa capacitatii de exercitiu, netimbrarea cererii). Este situatia in care se da un termen si in urma
termenului nu se indreapta erorile (i se da termen sa timbreze, sa isi dovedeasca calitatea de reprezentant etc.).
Necompetenta are efect peremptoriu doar cand instanta respinge cererea pentru ca nu e de competenta instantelor
romane sau de competenta unui organ cu activitate jurisdictionala.
3. Dupa caracterul normei invocate:
a). exceptii absolute - vizeaza norme de ordine publica
b). exceptii relative - vizeaza norme de ordine privata
Reguli privind invocarea exceptiilor
Se face diferit in functie de natura exceptiei.
La exceptiile absolute, pot fi invocate de parti, instanta sau procuror daca participa si pot fi invocate, in principiu, in
orice stare a procesului. In recurs pot fi invocate doar daca solutionarea lor nu impune administrarea altor probe decat proba cu
inscrisuri.
La exceptiile relative, pot fi invocate doar de partea care justifica un interes si pot fi invocate cel mai tarziu la primul
termen de judecata dupa savarsirea neregularitatii procedurale, in etapa cercetarii procesului si inainte de a se pune concluzii in
fond. Dupa punerea concluziilor, nu se mai pot invoca exceptii daca ele sunt relative.
Conform art. 247 alin. (3), partile sunt obligate sa invoce toate mijloacele de aparare si toate exceptiile procesuale de
indata ce le sunt cunoscute. In caz contrar, ele vor raspunde pentru pagubele pricinuite partii adverse. Nu este o decadere. Ele
pot fi invocate si mai tarziu. Ele pot fi sanctionate pentru reaua-credinta cu plata de despagubiri pricinuite partii adverse.
Toate cauzele de nulitate ale actelor deja efectuate trebuie invocate de indata sub sanctiunea decaderii. Aici avem si
nulitati de ordine publica si nulitati de ordine privata. Prin urmare, daca se invoca nulitati de ordine privata cu privire la un
anumit act, nu mai poti sa vii ulterior si cu nulitati absolute. Trebuie sa prezinti toate cauzele de nulitate odata. Avem trei ipoteze:
ignoranta totala (nu si-a dat seama ca e nul), stiu ca actul este nul, dar tac (invoc mai tarziu ca sa sterg cat mai mult din efectele
procesului si sunt de rea-credinta), stiu ca actul e nul si invoc doar o parte din nulitati, lasandu-le pe cele de ordine publica
pentru mai tarziu.
Regimul privind solutionarea exceptiilor
Regula este ca exceptiile se solutioneaza inainte de administrarea probelor si dezbaterea in fond a cauzei.
Exceptia de la regula este aceea cand exceptiile pot fi unite cu administrarea probelor sau cu fondul cauzei daca sunt
indeplinite cumulativ urmatoarele conditii cumulative:
- pentru judecarea exceptiei este necesar sa se administreze dovezi
- aceste dovezi sunt comune cu cele necesare pentru finalizarea cercetarii procesului sau pentru solutionarea fondului.
Unirea exceptiilor cu fondul are loc, in general, in cazul exceptiilor de fond. De exemplu, la actiunile reale (revendicarea),
problema calitatii procesuale nu e altceva decat identitatea intre reclamant si titularul dreptului. Problema calitatii se confunda
cu problema fondului. Daca are un titlu si i se opune si de catre parat un titlu, trebuie vazut care titlu e preferat. In cazul acesta, o
reunire cu fondul este absolut fireasca. Exista uniri cu fondul corecte si in cazul prescriptiei, de exemplu atunci cand prescriptia se
calculeaza diferit in functie daca a cunoscut sau nu viciile. Cunoasterea sau necunoasterea viciilor de catre constructor presupun
o problema de fond.
Daca se invoca simultan mai multe exceptii, instanta va determina ordinea de solutionare in functie de efectele pe care
le produce eventuala admitere a unora dintre exceptii asupra celorlalte.

Exemple:
1 necompetenta, 2 prescriptia, 3 autoritatea de lucru judecat (ordine de solutionare 1, 3, 2). Intai trebuie sa vad daca
sunt competent. Dupa aceea, ma pronunt pe autoritate pentru ca trebuie sa vad daca mai exista un drept in discutie. Un drept
poate fi prescris, dar el exista. El e prescris sub aspectul posibilitatii de a solicita forta coercitiva a statului. Doar dupa verificarea
autoritatii de lucru judecat putem vedea daca mai exista sau nu ca sa vedem daca ne pronuntam asupra unei eventuale
prescriptii.
1 necompetenta, 2 incompatibilitatea (sau orice problema privitoare la compunerea sau constituirea completului de
judecata), 3 lipsa calitatii procesuale civile (ordine de solutionare 2, 1, 3). Daca esti incompatibili, nu poti sa te pronunti nici pe
necompetenta. Ca sa se decida daca instanta e competenta, trebuie sa vedem daca judecatorul respectiv se poate pronunta.
1 netimbrare 2 necompetenta 3 conexitatea (1, 2, 3). Asta nu o sa avem la examen pentru ca exista puncte de vedere
divergente. Unii autori spun ca primeaza timbrajul (opinie T. Briciu). Oricum timbrajul facut la instanta necompetenta ramane
platit pentru instanta competenta. Altii spun ca necompetenta ar fi prima pentru ca problemele cu privire la timbraj pot fi
rezolvate doar de o instanta competenta. Totusi, in timp ce timbrajul poate fi rezolvat in cadrul procedurii de regularizare,
necompetenta nu poate fi decat daca vorbim de repartziarea pe sectii sau complete de judecata. Dupa competenta vorbim de
conexitate. Am putea fi tentati sa spunem ca ar trebui intai conexitatea pentru ca daca s-ar uni pricinile, ar ramane fara obiect
exceptia de necompetenta. E corect ca necompetenta e prima si abia dup-aia conexitate. Asupra exceptiei de conexitate trebuie
sa se pronunte o instanta competenta.
1 perimare, 2 autoritate de lucru judecat, 3 litispendenta (aceasta este ordinea)
1 netimbrare 2 necompetenta teritoriala 3 lipsa calitatii de reprezentant (1,2,3)
1 perimare 2 lipsa interesului 3 timbraj 4 gresita compunere a completului 5 lipsa calitatii de reprezentant 6
litispendenta 7 lipsa procedurii prealabile 8 autoritatea de lucru judecat 9 conexitatea 10 prescriptia 11 citarea 12 necompetenta
-----> 11, 3, 4, 12, 5 (ar putea sa fie si dupa 7 si 1), 7, 1 (unii autori cred ca ar trebui sa fie inainte de 4 si 12 - boroi), 8, 10, 2, 6, 9.
Solutii
Daca exceptia se admite, distingem dupa cum ea e peremptorie sau dilatorie. Daca e peremptorie, masura e anularea
cererii, respingerea cererii ca perimata. In ceea ce primeste calea de atac, daca e finala, se ataca odata cu cea finala. Daca e
dilatorie, se amana cauza pentru refacerea actului, declina cauza etc.
Daca exceptia se respinge, se pronunta incheiere (daca respingerea are loc in cursul procesului) sau hotarare (daca
exceptia s-a unit cu fondul). Se ataca odata cu fondul, exceptiile fiind de strictisima interpretare.
PROBELE IN PROCESUL CIVIL
Legea aplicabila
Art. 26 din NCPC stabileste ca legea care guverneaza conditiile de admisibilitate si puterea doveditoare a probelor
preconstituite si a prezumtiilor legale e cea in vigoare la data producerii lor ori, dupa caz, a savarsirii faptelor juridice care fac
obiectul probatiunii. Administrarea probelor se face potrivit legii in vigoare la data administrarii lor. Trebuie facuta deosebirea
intre admisibilitatea unei probe, administrarea ei propriu-zisa si puterea doveditoare.
Natura normelor
Admisibilitatea, obiectul si sarcina probelor sunt reglementate prin norme dispozitive de la care partile pot deroga. Pot
face, in principiu, obiectul unor conventii ale partilor. Nu se pot face conventii avand ca obiect drepturi asupra caror partile nu
pot dispune, ori daca se aduce atingere bunelor moravuri (folosirea unor probe obtinute prin mijloace nelegale) sau ordinii
publice sau daca se face imposibila administrarea unei probe (de exemplu, se convine ca nicio proba sa nu fie admisa cu privire la
un anumit fapt). Probele asupra acestor domenii nu pot fi convenite de parti.
In ce priveste administrarea dovezilor, nu se poate deroga. Exista doar o exceptie si anume atunci cand probele sunt
administrate de avocati. Ambele parti trebuie sa convina si ambele trebuie sa aiba avocat sau consilier juridic.
Seminar: Exista exceptii absolute care se invoca diferit fata de regula: necompetenta materiala si teritoriala; litispendenta ( in
prima instanta sau apel, nu si in recurs-938(2)), conexitatea (la primul termen inaintea instantei ulterior sesizate- 139 (2)),
perimarea (nu se poate invoca prima oara in calea de atac- 420 (3)).

Regula este ca hotararea prin care se solutioneaza o exceptie si se dezinvesteste se ataca cu aceeasi cale de atatc ca si
fondul (ar fi ca o exceptie perimarea- care se ataca cu recurs, nu cu apel; hotararea de necompetenta care se ataca cu recurs la
instanta superioara cand e respinsa).
Exceptiile relative, care se invoca pana la termenul urmator in general, trebuie coroborate cu prevederile de la nulitati
de la art 178, in ceea ce priveste invocarea acestora.

[Cursul 3 - 18.02.2015]
Subiectul probei
Nu avem prea multe de discutat. Subiectul probei este cel caruia i se adreseaza intentia de a convinge cu privire la un
act sau fapt juridic, judecatorul. El va fi obligat ulterior sa aprecieze probele.
Obiectul probei
Sunt actele sau faptele ce trebuie dovedite (fapte lato sensu).
Nu poate face obiectul probei ceea ce instanta este tinuta sa ia la cunostinta din oficiu. In art. 252 ni se spune ca dreptul
in vigoare din Romania e prezumat a fi cunoscut de judecator (orice judecator stie legea). E vorba de actele normative publicate
in M. Of. Cele nepublicate (ordine, adrese ale ministerelor) vor trebui probate. Conventiile si tratatele sunt deja integrate intr-un
text de lege de obicei. Totusi, daca vorbim de tratate neintegrate inca avem dispozitii care ne clarifica aceste aspecte. De
exemplu, uzantele trebuie dovedite de partea care le invoca. Uzantele publicate in reviste de specialitate se prezuma ca exista
pana la proba contrara. Continutul legii straine se stabileste de instanta judecatoreasca prin atestari de la organele statului care
au edictat-o. Partea care a invocat-o este tinuta sa faca dovada ei. Daca nu se poate face dovada ei in niciun fel, NCC spune ca se
va aplica legea romana. Trebuie dovedita jurisprudenta. (mai putin cea a CCR, RIL, dezlegarile prealabile date unor probleme de
drept pentru ca ele se publica in M. Of.)
De asemenea, nu pot face obiectul probei faptele necontestate de parti, faptele notorii sau faptele negative
nedeterminate. Pentru faptele negative nedeterminate sunt imposibil de a fi dovedite (nu poti sa dovedesti ca n-ai fost niciodata
intr-o localitate). Faptele notorii sunt prezumate a fi cunoscute de oricine. Faptele necontestate de parti nu se dovedesc, desi
daca judecatorul are o suspiciune in virtutea rolului activ, el poate solicita administrarea unei probe chiar daca partile nu contesta
un anumit fapt.
Sarcina probei
Cel care face o sustinere trebuie sa o dovedeasca. De la aceasta regula exista o serie de exceptii:
- existenta unei prezumtii legale. O prezumtie legala absolva partial de probe. Este o prezumtie pe care legea o trage de
la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut dar conex cu primul. De exemplu, regimul bunurilor comune (art. 339 NCC - trebuie sa
probezi totusi ca au fost dobandite in timpul casatoriei), remiterea voluntara a inscrisului original al creantei facuta de creditor
debitorului naste prezumtia stingerii obligatiei de plata (art. 1303 NCC, proba contrara trebuie facuta de creditor). Aceste
prevederi din NCC nu sunt singurele. O alta exceptie o gasim tot in NCC -420, in materia filiatiei la contestarea recunoasterii
filiatiei. In cazul in care se contesta de catre copil sau alte persoane recunoasterea de paternitate facuta de o persoana, sarcina
probei e inversata. Cel care a facut recunoasterea de paternitate va trebui sa dovedeasca ca el este tatal, iar nu cel care contesta.
De exemplu, copilul contesta declaratia de paternitate facuta de X spunand ca nu e adevarata. X, paratul, trebuie sa dovedeasca
declaratia de recunoastere a paternitatii facuta anterior. Mai sunt si alte exceptii: legea 202/2001 prevede ca persoana care
reclama o discriminare nu este obligata sa faca sarcina probei, ci paratul trebuie sa o faca. In litigiile de munca, sarcina probei
revine angajatorului, nu angajatului (angajatorul trebuie sa dovedeasca culpa angajatului). De asemenea, avem multe prevederi
in materia litigiilor intre profesionisti: legea 193/2000 unde in materia clauzelor abuzive se prevede ca faptul negocierii trebuie
dovedit de profesionist si nu de consumator, OUG 34/2014 incumba profesionistului obligatia de a dovedi ca l-a informat pe
consumator cu privire la toate elementele despre care trebuia informat.

Reguli comune privind admisibilitatea, administrarea si aprecierea probei


Admisibilitatea probelor
Avem 4 conditii pt admisibilitatea probei:
- sa fie legala (sa nu fie oprita de legea de drept material sau procesual). De exemplu, proba cu interogatoriul la recuzare
nu este admisibila; Contractul de asigurare nu poate fi probat cu martori chiar atunci cand exista un inceput de dovada scrisa
(art. 2200).
- sa fie verosimila - sa tinda la fapte credibile.
- sa fie pertinenta - sa aiba legatura cu obiectul pretentiilor sau apararilor partilor.
- sa fie concludenta - sa duca la solutionarea cauzei. O proba concludenta este si pertinenta pt ca nu poate duce la
solutionarea cauzei daca nu are legatura cu pretentie. In schimb, pot fi probe pertinente care sa nu fie concludente, cum ar fi
ipoteza in care paratul vrea sa dovedeasca ca la fapta care reprezinta delict au mai participat si alte persoane. O astfel de proba
este pertinenta, dar nu e concludenta pentru ca raspunderea fiind solidara, el oricum ar raspunde pentru intreaga dauna. Daca
paratul ar vrea sa dovedeasca ca la fapta respectiva a contribuit si culpa victimei, fapta este si concludenta si pertinenta.
In art. 254, reclamantul propune probele prin cererea de chemare in judecata. Paratul propune probe prin intampinare.
Reclamantul poate la primul termen de judecata sa modifice cererea de chemare in judecata solicitand si probe noi. De
asemenea, daca modifica ccj, paratul va avea termen sa depuna o noua intampinare in care sa propuna probe noi. Exista o
problema cu posibilitatea de a se putea propune probe prin raspunsul la intampinare sau nu. Unii spun ca daca reclamantul
observa ca din probele propuse de parat este necesar sa puna mai multe probe, recclamantul ar trebui sa ceara acest supliment
de probe prin raspunsul la intampinare (T. Briciu). Altii spun ca nu poate sau chiar daca poate, el nu e obligat. Ei spun ca
reclamantul trebuie sa o faca la primul termen de judecata. Toti recunosc ca reclamantul este indreptatit sa suplimenteze
propunerea de probe in urma intampinarii paratului, dar diferenta este ca unii spun ca trebuie sa o faca prin raspunsul la
intampinare si altii spun ca trebuie sa o faca la primul termen de judecata. Daca insa nu se solicita probele in acest termen
intervine sanctiunea decaderii. Nu trebuie sa confundam sanctiunea decaderii care intervine pentru neinvocarea unei probe cu
cea a nulitatii care intervine daca invoci o proba prin ccj, dar intr-un caracter inform. De exemplu, daca soliciti proba cu martori,
dar nu le spui numele. Aici nu avem o decadere, ci o nulitate care ar putea interveni in faza de regularizare a ccj. Decaderea apare
cand nu ai solicitat o proba si nu o mai poti solicita ulterior. Partea decazuta din dr de a administra probe va putea sa discute in
fapt si in drept temeinicia sustinerilor si dovezilor partii potrivnice. De exemplu, ea nu are martori. Are dr sa ii intrebe pe martorii
adversi diverse lucruri, sa ceara confruntarea lor, reaudierea lor. Nu poate sa ceara expertiza, dar ar putea sa discute daca
obiectivele propuse de partea adversa prin expertiza solicitata de ea sunt corecte sau incorecte. Totusi, nu trebuie sa uitam ca
instanta are posibilitatea sa administreze probe si din oficiu.
De la regula care indica cand se poate solicita o proba avem 5 exceptii:
1. situatia in care necesitatea probei rezulta din modificarea ccj. Reclamantul modifica ccj, paratul are dreptul sa
formuleze intampinare prin care sa ceara probe noi.
2. nevoia administrarii probei reiese din cercetarea judecatoreasca si partea nu o putea prevedea. De obicei, aceasta
ipoteza apare din invocarea unei exceptii de ordine publica ce n-a fost invocata prin intampinare, ori din administrarea altor
probe care ar dezvalui un deficit de probatoriu. De exemplu, sa zicem ca se face o expertiza si din acea expertiza rezulta niste
lucruri pe care partile nu le puteau anticipa si a caror lamurire cere extinderea probatoriului. Proba respectiva ar putea fi admisa
pt ca partile nu o puteau prevedea de la inceput.
3. partea arata instantei ca din motive temeinic justificate nu a putut propune in termen probele solicitate. Anterior, in
vechiul CPC, acest text se raporta la nestiinta partilor, in sensul ca din nestiinta nu a invocat proba. Motivul s-a extins pana la
motive temeinic justificate care pot cuprinde si necunoasterea din vechiul cod (de exemplu, daca partea nu e aparata de avocat
sau consilier juridic).
4. administrarea probei nu duce la amanarea judecatii (de exemplu depunerea unui inscris). O proba cu martori amana
procesul pt ca martorii trebuie citati. La interogatoriu, daca se admite proba si partea e in sala, nu se amana. Daca nu e in sala,
trebuie citata si se amana
5. daca exista acordul expres al tuturor partilor. Notiunea de acord expres elimina ipoteza in care una dintre parti solicita
o proba si celelalte parti nu se manifesta in niciun fel. Acum, existand o astfel de prevedere, se intelege ca cererea celorlalti nu
valideaza proba, ci o invalideaza si faptul ca instanta va putea sa invoce decaderea chiar daca niciuna dintre parti nu a invocat-o.
Regulile privind propunerea probelor au mai mult natura unei norme de ordine privata. Solicitarea unei probe peste termen ar

10

vatama in primul rand partea impotriva careia soliciti proba. Din acest punct de vedere, se poate ajunge la concluzia ca daca
niciuna dintre parti nu se opune, proba este bine solicitata. Totusi nu este de ignorat faptul ca aceasta propunere jeneaza si
instanta care are obligatia sa termine procesul intr-un termen optim si previzibil. De aceea, legiuitorul a unit interesul public cu
interesul privat si s-a mers pe varianta de mijloc. Cand exista tacere din partea unor parti, instanta poate invoca decaderea si sa
decada partea din dreptul de a mai cere proba.
Daca ne aflam in una dintre aceste 5 ipoteze, NCPC discuta si problema cum si cealalta parte ar putea sa solicite contraproba. Daca se admite o proba in cele 5 situatii, partea adversa are si ea dreptul la proba. Daca se accepta acum audierea unui
martor despre care reclamantul credea ca e mort, paratul poate sa propuna si el o proba pe care nu a propus-o in intampinare
fiindca nici reclamantul nu a propus proba cu martorul considerat mort. Art. 254 alin (4) ne spune o serie de reguli ce trebuie
avute in vedere daca proba se administreaza conform exceptiilor acestea. In cazul amanarii in cazurile 1 2 3 5 (4 nu presupune
amanare),partea trebuie sa depuna in 5 zile lista cu martori daca ceri proba cu martori, trebuie sa depuna copii certificate dupa
inscrisurile solicitate cu cel mult 5 zile inainte de termenul urmator, trebuie sa depuna interogatoriul in 5 zile daca se ia in scris,
trebuie sa depuna dovada platii expertului in 5 zile de la numirea lui.
In art. 260 alin 6 se spune ca atunci cand proba cu martori a fost incuviintata pentru una din aceste exceptii, dovada
contrara va fi ceruta sub sanctiunea decaderii in aceeasi sedinta daca ambele parti sunt de fata. Partea care a lipsit la sedinta in
care s-a admis o astfel de proba e obligata sa ceara proba contrara la sedinta urmatoare sau la primul termen in care se
infatiseaza. Daca s-a cerut o proba cu martori: partea se afla in sedinta si e obligata sa ceara proba cu martori; partea nu e in
sedinta si e obligata sa o ceara la sedinta urmatoare; daca e impiedicata sa ajunga la sedinta urmataore, trebuie sa o faca la
urmatoarea la care se prezinta.
Contradovada se solicita cu privire la acelasi aspect. Nu se genereaza o repunere in termen a partii celeilalte ca sa faca
un probatoriu care nu are nicio legatura cu dovada solicitata peste termen.
Instanta poate din oficiu, cand considera ca probele partilor nu sunt indestulatoare, sa puna in discutia partilor si dupa
aceea sa administreze anumite probe care i se par necesare. Dreptul de a administra probe din oficiu trece peste disponibilitatea
partilor. Instanta poate sa administreze proba chiar daca partile refuza. Instanta isi asuma adevarul din hotarare, deci trebuie sa
aiba control asupra probatoriului. Daca instanta, totusi, nu solicita probe din oficiu, partile nu vor putea invoca in caile de atac
acest lucru drept un viciu al hotararii judecatoresti. Pe de o parte, legiuitorul lasa instantei un camp larg de apreciere, dar nu lasa
partile sa critice lipsa de rol activ al instantei sub aspectul administrarii din oficiu de probe.
Incuviintarea probelor are loc printr-o incheiere motivata in care trebuie mentionate faptele, mijloacele de proba si
obligatiile ce revin partilor in legatura cu administrarea acestora (orice proba necesita anumite cheltuieli). Nu e dezirabila o
incheiere prin care se indica mijloace de proba si nu se spune ce trebuie dovedit cu ele. Prin proba cu martori poti dovedi
anumite fapte, dar nu poti dovedi anumite acte juridice. Fara sa delimitezi ce fapte vrei sa dovedesti, partile au posibilitatea sa
incerce sa demonstreze anumite acte ce nu pot fi dovedite cu martori. Sigur ca instanta oricum poate sa cenzureze, dar trebuie
sa stea sa cenzureze ceva ce ar fi putut evita de la inceput.
Incheierea aceasta este preparatorie. Art. 259 ne spune ca instanta poate reveni asupra unor probe incuviintate daca
dupa aprecierea altor probe apreciaza ca nu mai e necesara administrarea altora. Partile trebuie sa puna in dezbaterea partilor
acest lucru. Art. 259 se refera la dreptul instantei de a reveni asupra concludentei probei. Nu se vorbeste de posibilitatea de a
reveni asupra legalitatii probei. Asadar, sub aspectul legalitatii, incheierea are caracter interlocutoriu.
Administrarea probelor
De regula, administrarea se face in fata instantei de judecata in camera de consiliu din ianuarie 2016. Probele se
administreaza in faza cercetarii procesului care din 1 ianuarie 2016 se face in camera de consiliu.
De la aceasta regula avem o serie de derogari. Principiul nemijlocirii spune ca probele se administreaza in fata instantei
care judeca procesul cu exceptia cazului in care legea prevede altfel. Sunt situatii in care legea dispune altfel: comisia rogatorie,
asigurarea dovezilor, probele administrate de o instanta necompetenta, probele administrate in cazul in care ulterior a intervenit
perimarea (probele administrate pana la aparitia cazului de perimare vor putea fi folosite daca incepe procesul din nou dupa
perimare).
Comisia rogatorie e reglementata in art. 261 si vizeaza situatia in care o proba trebuie administrata in alta localitate
decat cea in care are resedinta instanta in fata careia se judeca procesul. De exemplu, o expertiza care urmareste expertizarea
unor bunuri mobile sau imobile aflate in alta localitate, un martor care se afla in alta localitate si care nu poate fi transportat, o

11

cercetare la fata locului in alta localitate decat cea in care are sediul instanta in fata careia se judeca procesul.
Prima regula este ca comisia rogatorie nu e obligatorie. Instanta poate sa dispuna doar daca este prea impovorator. Daca
vrea, instanta poate sa mearga la Baia Mare sa audieze un martor.
Instanta fixeaza probatoriul si stabileste o alta instanta egala in grad sau mai mica in grad decat ea de la locul unde se
afla proba, insarcinand-o pe aceasta cu administrarea efectiva a probei respective. Instanta insarcinata prin comisie rogatorie
procedeaza la administrarea probei cu citarea partilor si are aceleasi atributii pe care le avea si instanta sesizata. Dupa ce se
incheie administrarea probei, instanta fixeaza termen pentru continuarea procesului. Aprecierea probei o face instanta care
judeca procesul, nu instanta care apreciaza proba.
In ce priveste asigurarea de dovezi, avem si acolo o exceptie partiala de la principiul nemijlocirii.
In ce priveste cheltuielile necesare, instanta stabileste aceste cheltuieli in incheiere si carei parti ii revin aceste cheltuieli
si termenul in care trebuie depuse cheltuielile. Daca partea in sarcina careia s-au pus anumite cheltuieli privind administrarea
unor probe nu suporta respectivele cheltuieli, sanctiunea e decaderea din dreptul de a administra proba respectiva. Totusi, NCPC
prevede ca intarzierea in depunerea cheltuielilor nu atrage decaderea daca dosarul s-a amanat din alte motive (de exemplu,
instanta a pus in vedere partii sa depuna onorariul de expert, nu a depus suma, dar la termenul urmator se constata ca expertul a
depus o cerere prin care zice ca e incompatibil, astfel incat oricum procesul s-ar fi amanat). Daca instanta solicita sa fie
administrate probe din oficiu sau cand sunt solicitate de Min Public daca participa, tot instanta e cea care pune in sarcina uneia
dintre parti plata cheltuielilor cu aceste probe intrucat instanta si Min Public nu au buget pt administrarea probelor in cazurile
civile. Daca partea nu suporta cheltuiala, unii spun ca e decaderea. T. Briciu nu este de acord pentru ca nu ar fi util. Partea nu a
dorit proba. Instanta sau Min Public a solicitat-o. Solutia corecta ar fi aceea ca proba nu se va administra, dar partea care nu
plateste costul probei va suporta consecintele procedurale ale neadministrarii probei respective. Astfel, daca instanta a avut in
vedere sa se dezvaluie ceva ce ar fi venit in favoarea reclamantului, cererea i se respinge ca nefondata, nu ca neintemeiata. In
practica, toate cheltuielile se pun in sarcina reclamantului si daca reclamantul nu le indeplineste, procesul se suspenda pentru
neindeplinirea obligatiilor stabilite in cursul judecatii.
In ce priveste regulile generale privind administrarea probelor, acestea se administreaza in ordinea stabilita de instanta
de judecata. Dovada si dovada contrara vor fi administrate in aceeasi sedinta pe cat posibil. In practica, cand exista un motiv de
amanare din partea unui martor, instanta amana procesul pentru ca vrea sa audieze toti martorii in aceeasi sedinta. Aceasta
ramane la aprecierea instantei, nu este o norma de ordine publica.
Daca exista o cercetare la fata locului, ea se va efectua inainte de administrarea celorlalte probe.
Aprecierea probelor
In ceea ce priveste aprecierea probelor, ca regula, instanta va aprecia probele fiecare in parte si toate in ansamblul lor.
Nu avem o clasificare a probelor sub aspectul gradului de incredere. Avem probe legale si probe nelegale cand legea interzice
anumite probe cu privire la anumite acte sau fapte. Inainte de 1950, marturisirea era cea mai importanta. Daca se facea, nu mai
era nevoie de nicio proba.
Avem situatii in care exista o ierarhie a probelor. Fie una explicita stabilita in anumite texte pentru anumite situatii
concrete, fie una generala impusa de natura probelor. In jurisprudenta s-a mentionat in mai multe randuri ca in materia stabilirii
paternitatii sau actiunii in tagada paternitatii trebuie sa prevaleze probele tehnice. O expertiza facuta pe baza de ADN care spune
ca e exclusa legatura dintre pretinsul tata si minor nu poate fi combatuta prin proba cu martori care spun ca intr-adevar intre
mama minorului si tata au existat anumite relatii care ar circumstantia si ar face posibil ca minorul sa le apartina. Mai sunt si alte
situatii tot in zona actiunilor privind filiatia. Prin mijloace de proba stiintifice se poate face dovada prin care se rastoarna timpul
legal al conceptiunii.
Asigurarea probelor
Este o procedura care constituie o exceptie de la principiul nemojlocirii probelor si are ca scop conservarea unor probe
care ar urma sa fie folosite intr-un proces viitor sau intr-un proces in curs care nu a ajuns in etapa administrarii probelor.
Conservarea implica si un pericol de pierdere a probei. Logica acestei proceduri care presupune administrarea unei probe in
viitor este acela de a evita pericolul pierderii probei dintr-un proces care nu a ajuns intr-un stadiu care sa permita discutarea
probei. Ceea ce ar trebui sa se produca in cursul procesului se produce in avans (inainte sa se introduca o ccj sau dupa ce s-a
introdus o ccj, dar nu s-a ajuns pana la primul termen).

12

Procedura asigurarii de dovezi are 2 forme: constatarea unei dovezi si constatarea unei situatii de fapt.
Constatarea unei dovezi
Ar putea fi asigurate orice probe, mai putin prezumtiile. Poti conserva un fapt conex care ar genera prezumtii. Este
nevoie, pt a se administra dovezile de doua lucruri: interesul in adminsitrarea unei dovezi si urgenta. Urgenta reprezinta pericolul
ca proba sa dispara sau sa fie greu de administrat in viitor. Aceasta cerinta speciala trebuie probata de cel care solicita
administrarea de probe pentru viitor. Exista si o exceptie. Urgenta nu trebuie dovedita daca si cealalta parte isi da acordul cu
privire la administrarea probei pentru viitor. Exemple: un martor ar urma sa plece in strainatate, un martor este pe moarte.
Expertizele sunt utilizate in aceasta procedura. De exemplu, daca avem un contract intre antreprenor si beneficiar.
Antreprenorul pleaca si lasa lucrarea neterminata. Beneficiarul continua lucrarile cu alt antreprenor, dupa care il da in judecata
pe primul. El trebuie sa dovedeasca care era starea lucrarilor la momentul parasirii santierului. Cel mai bine era sa faca o
expertiza inainte sa inceapa lucrarile cu noul antreprenor.
Aceasta procedura are o natura contencioasa, chiar daca nu se discuta dreptul pe fond. Reclamantul va fi cel care
doreste proba si paratul este cel impotriva caruia i se va putea opune proba. Nu se verifica admisibilitatea si concludenta probei.
Ele se verifica in timpul procesului.
Procedura de solutionare:
Pe cale principala, competenta revine judecatoriei in circumscriptia careia se afla obiectul constatarii (domiciliul
martorului, locul unde se va face cercetarea la fata locului etc.).
Pe cale incidentala, este competenta instanta care judeca procesul in prima instanta.
Cererea trebuie sa evidentieze probele ce se doreste a fi conservate, faptele si sa arate in mod necesar motivele care fac
necesara asigurarea acestora.
Procedura este, de regula, cu citarea partilor. In mod exceptional, poate avea loc si fara citarea partilor cand pericolul de
disparitie este unul maxim. Intampinarea nu este obligatorie. Nici macar nu se face toata procedura de regularizare.
Solutii posibile:
Daca se admite proba, se da o incheiere executorie fara nicio cale de atac.
Daca se respinge proba, se da o incheiere care se ataca separat cu apel, termenul fiind de 5 zile de la pronuntare daca sa dat cu citare si 5 zile de la comunicare daca s-a dat fara citarea partilor.
Daca se incuviinteaza proba (admiterea), instanta va acorda un termen daca e necesar in vederea administrarii efective
a probei. Dupa ce proba se administreaza, se da incheiere prin care se constata administrarea probei. Aceasta incheiere nu este
supusa niciunei cai de atac.
Asupra cheltuielilor se dispune doar prin procesul de fond.
Aprecierea probelor administrate se face de instanta care judeca procesul pe fond. Ea poate sa readministreze daca vrea
aceste probe daca mai este posibil.
Constatarea de urgenta a unei stari de fapt
Conditii:
- Obiectul constatarii este o stare de fapt, nu de drept, care sa nu presupuna o evaluare tehnica fiindca altfel am intra in
domeniul expertizei.
- Interesul este acela de asigurare a dovezii.
- Urgenta consta in pericolul ca starea de fapt sa inceteze sau sa se schimbe pana la administrarea probelor.
Cand administrarea probei presupune acordul partii adverse, atunci trebuie sesizata instanta de judecata. Aceasta
asigurare de dovezi poate fi facuta si fara instanta prin simpla solicitare catre un executor judecatoresc. De exemplu, daca ar fi sa
constati starea unor lucruri din spatiul public e in regula, sau daca lucrurile se afla in posesia celui care cere proba. Daca e nevoie
de acord din partea altcuiva, e nevoie de sesizarea instantei.
Procedura de solutionare:
Competenta revine executorului in circumscriptia caruia se constata starea de fapt. Se poate incuviinta fara citarea celui
impotriva caruia se cere.
Se intocmeste un p-v de constatare care se comunica aceluia impotriva caruia s-a facut constatarea, daca nu a fost citat
si are valoare de inscris autentic. El trece in p-v ceea ce poate observa prin propriile simturi in limita atributiilor lui. Astfel, poate
sa zica doar ca peretele e ud, nu ca au fost infiltratii de la acoperis.
Daca constatarea starii de fapt prezinta o maxima urgenta, ea poate fi facuta si in zile nelucratoare sau in afara orelor

13

legale, insa doar cu incuviintarea expresa a instantei. Orele legale sunt intre 6 dimineata si 20 seara.
Proba cu inscrisuri
Notiunea se gaseste in art. 265 NCPC: orice inscriere sau alta consemnare care cuprinde date despre un act sau fapt
juridic indiferent de suport sau modalitate de stocare.
Sunt clasificate astfel:
- in functie de scopul intocmirii in inscris preconstituit/nepreconstituit.
- in functie de semnarea sau nu a inscrisului: semnat/nesemnat
- in functie de obiectul inscrisurilor preconstituite: originare/recognitive/confirmative
- in functie de modul de intocmire: autentice/sub semnatura privata/pe suport informatic/in forma electronica. Actele
autentice pot fi contestate doar prin inscrierea in fals.
- in functie de raportul dintre inscrisuri: originale/duplicate/copii.

Inscrisul autentic
Inscrisul autentic e definit in art. 269 si art. 90 din Legea 36/1995 a notarilor publici. Inscrisul autentic e primit si
autentificat de o autoritate publica, de notarul public sau alta persoana investita de stat cu autoritate publica in forma si
conditiile stabilite de lege (de exemplu, executorul judecatoresc). Notarul public e doar unul dintre cei care pot da autenticitate.
Definitia din legea 36 se refera doar la inscrisul notarial si anume cel intocmit sau primit de notarul public sau personalul
diplomatic sau al oficiilor consulare.
Autenticitatea inscrisului cade asupra identitatii partilor, exprimarea consimtamantului (exteriorizarea lui, nu existenta
lui), semnatura si data. Este posibil sa fie o exteriorizare corecta, dar sa nu existe un consimtamant (stau camatarii afara cu
pistolul la tampla sotiei).
La actele notariale, partile primesc doar duplicate. Originalul se pastreaza la notar. Duplicatele au aceeasi valoare ca si
originalul.
Caracteristici:
1. putere doveditoare
Pana la declararea sa ca fals, actul face dovada cu privire la constatarile facute persoanei de catre cel care a autentificat
inscrisul.
Reprezinta constatari personale ale notarului cele facute prin propriile simturi:
a). faptul prezentarii partilor si a tuturor persoanelor participante la procedura de autentificare, precum si identificarea
acestora
b). locul si data incheierii actului
c). exteriorizarea consimtamantului
Declaratiile partilor cuprinse in inscrisul autentic notarial fac dovada, pana la proba contrara atat intre parti, cat si fata
de oricare alte persoane.
2. caracterul de titlu executoriu
Inscrisul autentic al notarului public care constata o creanta certa si lichida are putere de titlu executoriu la data
exigibilitatii acesteia. Trebuie intai investit cu formula executorie. Investirea e o procedura care nu verifica fondul ci doar daca el
respecta din pdv formal, daca e autentic etc.
Nulitatea si convertirea actului autentic:
Inscrisul autentic intocmit fara respectarea formelor prevazute pentru incheierea sa valabila ori de o persoana
incompatibila, necompetenta (atentie nu si incompetenta!) sau cu depasirea competentei este lovit de nulitate absoluta, daca
legea nu prevede altfel.
Inscrisul de mai sus face insa deplina dovada ca inscris sub semnatura privata, daca este semnat.

14

Inscrisurile sub semnatura privata


Ele au o conditie generala: sa fie semnat de catre parti. In absenta semnaturii, ar putea sa valoreze cel mult un inceput
de dovada scrisa.
In ceea ce priveste puterea doveditoare (art. 272), intre parti face dovada deplina, dar nu se bucura de prezumtie de
validitate fata de terti. Daca partile contesta semnatura, nu trebuie sa inscrie neaparat in fals. Se va proceda la verificarea de
scriptae.
Inscrisurile sub semnatura privata mai au doua conditii separate: pluralitatea de exemplare si mentiunea "bun si
aprobat".
Pluralitatea de executare se foloseste in cazul contractelor sinalagmatice.
Mentiunea bun si aprobat se foloseste cand o parte se obliga sa dea o suma de bani sau o cantitate de bunuri fungibile.
Cu aceste doua conditii suplimentare se acopera o buna parte din inscrisurile sub semnatura privata. Astfel, incepe sa nu
mai fie de ajuns doar conditia generala a existentei semnaturii.

[Cursul 4 - 25.02.2015]
Formalitati speciale ale inscrisului sub semnatura privata
1. Multiplul exemplar
In cazul contractului sinalagmatic, inscrisul sub semnatura privata are putere doveditoare doar daca este facut in atatea
exemplare cate parti in contradictoriu sunt si doar daca se precizeaza in fiecare exemplar numarul de exemplare. Logica este ca
nu cumva unul dintre contractanti sa aduca adaugiri, modificari, textului, in cazul in care ar fi singurul care are contractul
respectiv.
Numarul de exemplare este important pentru ca daca exista un conflict intre 2 parti si judecatorul observa ca sunt 4
exemplare, atunci judecatorul poate sa ceara aducerea si a celorlalte 2 exemplare.
Lipsa acestei mentiuni duce la anularea inscrisului ca mijloc de dovada, dar el poate fi primit ca inceput de dovada
scrisa, poate fi completat cu alte probe.
S-a stabilit anterior in jurisprudenta si acum avem si text de lege ca lipsa mentiunii multiplului exemplar nu ar putea fi
opusa de cel care si-a executat partial sau total obligatia. Aceasta prevedere se gaseste la art 273 alin. 3.
De la aceasta formalitate exista cel putin 2 exceptii:
- cand partile de comun acord au stabilit sa se faca un singur exemplar si sa fie pastrat de un tert (notar public, avocat)
pentru ca atunci se prezuma ca nu mai exista acel pericol de alterare de catre partea interesata.
- de asemenea, textul nu se aplica in raporturile dintre profesionisti (art. 277).
- situatia unui inscris nul ca inscris autentic, dar care poate valora ca inscris sub semnatura privata. Cum actele autentice
nu au aceasta conditie a multiplului exemplar, evident ca nu mai trebuie sa ii aplicam aceasta conditie inscrisului respectiv care
este considerat acum inscris sub semnatura privata.
- alte cazuri
2. Mentiunea bun si aprobat
Formalitatea se aplica tot inscrisurilor sub semnatura privata si anume acelor inscrisuri prin care o parte se obliga sa dea
o suma de bani sau o cantitate de bunuri fungibile. E un act prin care se constata o obligatie unilaterala. Aceasta conditie are tot
2 elemente, doar ca sunt alternative, nu cumulative:
- fie inscrisul e redactat in intregime de cel care se obliga si semnat (olograf)
- fie, daca nu este olograf, la sfarsitul inscrisului se pune o mentiune olografa "bun si aprobat pentru" si se trece suma de
bani, cantitatea de bunuri, mijlocul de determinare a acelor bunuri fungibile, dupa care se semneaza.
E o masura de protectie contra inscrisurilor semnate in alb si eventual completate de creditor. De principiu, inscrisurile
in alb nu sunt acceptate. Cele care se accepta sunt strict reglementate (cecurile, cambiile, biletele la ordin). Legiuitorul vrea
garantia ca cel care se obliga a stiut dimensiunea obligatiei sale cand semneaza si acest lucru se realizeaza prin indeplinirea celor
2 elemente (alternativ).
S-a consacrat ca aceasta mentiune nu ar fi necesara in unele situatii:

15

- cand inscrisul e nul ca inscris autentic, dar valabil ca inscris sub semnatura privata
- cand obligatia are ca obiect un bun individual determinat
- cand obligatia are ca obiect o obligatie de a face
- in cazul profesionistilor
- in cazul chitantelor liberatorii. Cel care le redacteaza nu se obliga sa dea ceva. Din contra, spune ca a primit ceva.
La articolul 275, se arata ca atunci cand suma aratata in cuprinsul inscrisului e diferita de cea din formula bun si aprobat,
se prezuma ca obligatia nu exista decat pentru suma mai mica, afara numai daca se dovedeste in care parte e greseala sau daca
prin lege se prevede altfel. Este o prezumtie relativa. Se poate dovedi prin alte mijloace de proba. De exemplu, daca e vorba de o
suma de bani care s-a transferat ulterior intr-un cont bancar. Se va vedea clar ca dupa acel inscris, la 3 zile, debitorul i-a transferat
un milion si nu 100 000 cum era in inscris, deci aici nu se mai ia suma mai mica, pentru ca cea de 1 milion e dovedita prin alt
mijloc de proba.
Nerespectarea formalitatii produce decaderea acestui instrument din categoria inscrisuri, dar daca e inscris de mana
celui care obliga, chiar daca nu poarta semnatura, el va fi considerat inceput de dovada scrisa. Trebuie sa existe o scriere a celui
care se obliga.
Opozabilitatea inscrisului sub semnatura privata in raporturile cu tertii
Fata de terti, inscrisul sub semnatura privata e opozabil numai de la data la care a dobandit data certa.
Exemplu: Daca se incheie un contract de inchiriere intre un locator si un locatar. Locatorul care e si proprietar, e supus
unei executari silite din partea unui tert care ii scoate bunul imobil la vanzare si il executa. Fata de de creditorul respectiv,
locatarul are o situatie precara. Trebuie ca contractul de locatiune sa aiba o data certa anterioara inscrierii in cartea funciara a
datoriei locatorului. De asemenea, sa zicem ca locatarul a fost diligent, a facut un contract pe 10 ani notat in cartea funciara si a
platit si chiria pe 5 ani in avans. Cine il va crede ca chitanta descarcatoare privind chiria pe 5 ani a fost reala? Adjudecatarul va
spune ca stia ca debitorul lui are un chirias, dar il pune sa plateasca chiria pentru ca el considera ca acea chitanta sub semnatura
privata nu are data certa si nu poate fi dovada. Data certa e esentiala in raporturile cu tertii. Chiriasul nu e de rea-credinta, n-are
vreo vina, alta decat ca nu s-a protejat suficient.
Cazurile de primire a datei certe (art. 287):
- prin prezentarea actului la notar, executor sau alt functionar competent
- din ziua cand au fost infatisate la o autoritate sau institutie publica, facandu-se despre aceasta mentiune pe isncrisuri
(de exemplu, depui contractul de locatiune la administratia financiara)
- de la data cand au fost inregistrate intr-un registru sau document public
(si avocatul poate sa acorde data certa inscrisurilor)
- din ziua mortii sau ziua in care a survenit neputinta fizica de a scris a celui care a intocmit actul sau a unuia dintre cei
care l-au subscris, dupa caz.
-din ziua in care cuprinsul lui este reprodus chiar si pe scurt in inscrisuri autentice intocmite in conditiile art. 269,
precum incheieri, procese verbale pentru punerea de sigilii sau pentru facere de inventar (de exemplu, se face perchezitie
domiciliara)
- din ziua in care s-a petrecut un al fapt de aceeasi natura care dovedeste in chip neindoielnic anterioritatea inscrisului.
Opozabilitatea inscrisului sub semnatura privata in raporturile dintre profesionisti (art. 277 NCPC)
La art. 277, se prevede ca inscrisul sub semnatura privata intocmit in exercitiul activitatii unei intreprinderi este
prezumat a fi fost facut la data consemnata in cuprinsul sau. Acest lucru poate fi combatut prin orice mijloc de proba. Daca nu
exista nicio data, aceasta se poate stabili in raporturile dintre parti prin orice mijloc de proba.

Inceputul de dovada scrisa


Notiune (art. 310)
Se socoteste inceput de dovada scrisa orice scriere, chiar nesemnata si nedatata, care provine de la o persoana careia
acea scriere i se opune ori de la cel al carui succesor in drepturi este acea persoana, daca scrierea face credibil faptul pretins.
Constituie inceput de dovada scrisa si inscrisul, chiar nesemnat de persoana careia acesta i se opune, daca a fost intocmit in fata

16

unui functionar competent care atesta ca declaratiile cuprinse in inscris sunt conforme celor facute de acea persoana.
Conditii:
- sa existe o scriere, indiferent de forma sau motivul pentru care a fost facuta
- scrierea sa provina de la cel caruia i se opune
- scrierea sa faca credibil faptul pretins de adversar
Valoare de inceput de dovada scrisa o mai au si alte imprejurari:
- cand una dintre parti refuza sa raspunda sau sa se prezinte la probatoriu, judecatorul are posibilitatea sa considere
acest lucru ori inceput de dovada scrisa, ori o recunoastere deplina.
Puterea probatorie
Particularitatea e aceea ca el nu poate proba faptul per se, prin el insusi, dar poate dovedi faptul respectiv daca e
completat cu alte mijloace de proba, inclusiv prezumtii. De exemplu, in cazurile in care legea nu permite proba cu martori, daca
ai un inceput de dovada scrisa, poti sa completezi cu martori.

Administrarea probei cu inscrisuri


Inscrisul se afla in posesia partii
Se depune odata cu cererea de chemare in judecata sau odata cu intampinarea sau cu cererea reconventionala,
raspunsul la intampinare.
Se depune intr-un numar suficient de copii certificate. Partea e obligata sa aiba asupra ei originalul acelui inscris.
Instanta poate oricand, din oficiu sau la cerere, sa solicite prezentarea inscrisului. Daca nu il are la el, probabil se acorda termen
pentru depunerea originalului pentru confruntare.
Daca este intr-o limba straina, se depune si traducerea legalizata.
Inscrisurile depuse in original nu vor putea fi retrase decat dupa ce sunt depuse copii legalizate de grefierul instantei.
Inscrisurile depuse in copie nu pot fi retrase deloc.
Inscrisul se afla in posesia adversarului
In acest caz, partea va solicita instantei sa-l oblige pe adversar sa depuna respectivul inscris. Pentru a afla daca inscrisul
se afla in posesia adversarului e nevoie de administrarea unei probe, cum ar fi interogatoriul. Il intreaba daca inscrisul se afla sau
nu asupra sa.
NCPC stabileste cazuri in care infatisarea isncrisului este obligatorie.
- e obligatorie cand inscrisul este comun partilor din proces. De exemplu, una dintre parti, reclamant, pretinde, invocand
un anumit inscris, ca acel inscris are anumite efecte si ca se refera si la parat si la el intrucat o autoritate publica a comunicat acel
inscris si unuia si altuia. Paratul spune ca depune si reclamantul spune ca nu il are. In acest caz, reclamantul poate fi obligat
pentru ca a zis deja ca e un inscris comun.
- cand partea adversa s-a referit ea la acest inscris.
- cand dupa lege partea e infatisata sa prezinte inscrisul.
Daca inscrisul nu e prezentat la partea adversa, sanctiunea este ca instanta va putea considera dovedite afirmatiile
facute cu privire la cuprinsul acelui inscris de catre partea care a solicitat infatisarea. Tot aici se incadreaza si alte situatii precum:
partea refuza sa raspunda la interogatoriu sau sa se prezinte, reiese din dovezi ca a ascuns inscrisul ori l-a distrus dupa ce s-a
dovedit in prealabil detinerea lui. Nu trebuie facuta confuzie intre dovedirea pretentiilor partii si dovedirea afirmatiilor cu privire
la cuprinsul inscrisului. Sunt si situatii cand legea permite judecatorului sa respinga cererea de infatisare a inscrisului:
- cand se refera la mentiuni strict personale privind demnitatea sau viata privata a unei persoane (de exemplu,
corespondenta privata)
- cand depunerea inscrisurilor ar incalca indatorirea legala de pastrare a secretului profesional.
- cand depunerea inscrisului ar atrage urmarirea penala a partii, a sotului sau a unei rude ori afin pana la gradul al
treilea inclusiv.

17

Pentru cercetarea acestor inscrisuri, aceasta poate fi facuta de un judecator delegat cand aducerea inscrisului ar fi prea
costisitoare pentru instanta (art. 296). De exemplu, inscrisurile privind secrete militare care nu pot fi scoase din institutie.
Inscrisul se afla la un tert
Tertul va fi chemat ca martor pentru a se afla existenta sau inexistenta inscrisului asupra sa. Daca se probeaza existenta,
el va fi obligat sa aduca inscrisul respectiv si, de asemenea, tertul ar putea sa refuze prezentarea inscrisului daca se afla in acele 3
ipoteze in care si partea ar putea sa refuze prezentarea inscrisului.
Cand tert este o autoritate publica sau o institutie publica, institutiile publice sunt obligate, la solicitarea instantei, sa
prezinte inscrisurile solicitate de aceasta. Daca autoritatea publica nu prezinta inscrisurile, instanta poate amenda conducatorul
autoritatii publice respective pana cand va depune inscrisurile.
Sunt si inscrisuri care nu pot fi depuse: cele detinute de notari, avocati, autoritati publice (de exemplu, continutul
cartilor funciare, planurile cadastrale). In aceste ipoteze se prezinta extrase sau sunt cercetate de judecator la locul unde acestea
se afla.
Verificarea inscrisurilor
Inscrisul sub semnatura privata (verificarea de scriptae)
Este o procedura facuta atunci cand o parte nu recunoaste inscrierea sau semnatura sau cand succesorii ei spun ca nu
cunosc sau nu recunosc semnatura celui pe care il succed. Contestarea inscrisului poate fi facuta pana la primul termen dupa
depunerea inscrisului, sub semnatura decaderii.
Odata contestat inscrisul, instanta procedeaza la verificarea lui.
1. Mai intai, instanta compara scrierea si semnatura de pe inscris cu alte inscrisuri necontestate. Acestea se numesc
scriptae de comparatie. Ar putea fi, de exemplu, scrierea si semnatura facute in fata judecatorului (judecatorul il pune sa scrie
dupa dictare in fata lui), inscrisurile autentice (inscrisurile notariale acum se pastreaza intr-un singur exemplar la notar si
judecatorul le poate verifica doar acolo), inscrisuri necontestate de parti (de exemplu, scrisori facute in perioada in care se
pretinde ca ar fi semnat respectivul inscris). Se poate utiliza chiar partea din inscrisul respectiv daca ea nu e contestata. E posibil
ca instanta sa nu se convinga si atunci recurge la expertiza
2. Expertiza nu e obligatorie. Intervine doar daca instanta se declara nelamurita dupa simpla comparatie. De obicei,
instanta se declara nelamurita ca sa nu isi asume o asemenea responsabilitate. Oricand o parte poate sa isi modifice scrisul in
timp. De aceea, instanta recurge, de obicei, la expertiza.
3. Orice alte mijloace de proba admise de lege.
Daca instanta constata ca inscrisul apartine celui care il contesta, el va fi folosit. Daca constata ca nu apartine, el va fi
inlaturat. Aceasta procedura nu are valente penale, ci e strict civila.
Inscrisul autentic
Poate fi verificat numai prin procedura falsului. Ea nu este interzisa si in cazul inscrisurilor sub semnatura privata (art.
304 se refera la inscrisuri, nu se mentioneaza ca inscrisul trebuie sa fie neaparat autentic). In cazul unui act autentic, problema e
ca o autoritate garanteaza identitatea unei persoane care a semnat. De aceea se verifica doar prin procedura falsului, pentru ca
doar printr-o fapta penala se poate induce in eroare autoritatea in acest fel.
Termenul pana la care poate fi invocata procedura falsului este cel mai tarziu la primul termen dupa prezentarea
inscrisului in proces.
Procedura falsului si cea a verificarii de scriptae pot fi declansate in recurs? Raspunsul este afirmativ, cu conditia ca
inscrisul sa fie depus direct in recurs. Expertiza va fi facuta, dar nu pentru aflarea motivelor de recurs, ci in interiorul administrarii
probei cu inscrisuri pentru a se vedea daca isncrisul poate fi utilizat sau nu.
Pentru a defaima ca fals un inscris, cererea trebuie facuta fie de parte personal, fie de un mandatar cu imputernicire
speciala. Simplul mandat nu este suficient, chiar daca e ad litem.
Odata defaimat ca fals, daca partea lipseste, ea va fi citata punandu-i-se in vedere ca trebuie sa se prezinte personal sau
prin mandatar special in vederea discutarii procedurii falsului. Daca partea care foloseste inscrisul nu se prezinta desi a fost legal

18

citata, instanta va considera ca ea renunta la folosirea inscrisului. De asemenea, daca partea se prezinta si sustine ca foloseste
inscrisul chiar daca el a fost defaimat ca fals, judecatorul va solicita si partii care a defaimat ca fals daca insista in procedura,
atragandu-i-se atentia si de consecinte (denuntarea calomnioasa). Judecatorul va proceda la intocmirea unui p-v, va constata
starea materiala a inscrisului si va semna inscrisul impreuna cu grefierul si partile, spre neschimbare.
Daca partea care a denuntat inscrisul in fals lipseste, refuza sa raspunda sau isi retrage declaratia de denuntare, inscrisul
va fi considerat recunoscut.
Prin toate acestea, se incearca sa nu se ajunga la penal. Se incearca sa se ramana la civil.
Instanta va proceda la trimiterea procesului-verbal si a inscrisului denuntat ca fals catre parchetul competent pentru
cercetarea falsului. Judecata civila va putea fi suspendata daca se indica autorul falsului sau complicele acestuia, adica daca fapta
este cat de cat conturata. Daca partea doar declara ca fals inscrisul, dar nu isi asuma sa spuna ca partea adversa este cea care a
falsificat, instanta nu va suspenda procesul.
Procesul se suspenda pana se termina procesul penal.
Daca procesul nu se suspenda, el va fi suspendat de drept daca se pune in miscare actiunea penala (art. 27 CPP, penalul
tine in loc civilul). E posibil ca pana atunci, instanta civila sa termine procesul civil. Daca in urma procesului penal se va ajunge la
concluzia ca intr-adevar inscrisul este falsificat, este un caz de revizuire a hotararii judecatoresti pronuntate pe baza acelui inscris.
Este nevoie ca inscrisul sa fi fost determinant.
Exista si o alta ipoteza si anume in cazul in care potrivit legii actiunea penala nu poate fi pusa in miscare ori nu poate
continua, cercetarea falsului se face de instanta civila prin orice mijloc de proba. Aceasta se poate intampla cand se indica
autorul, dar autorul a decedat. Daca partea decedeaza pe parcursul urmaririi penale, procurorul poate sa declanseze el actiunea
civila pentru desfiintarea inscrisului. La art. 315 CPP ne vorbeste despre clasarea cauzei de catre procuror ca mijloc de incetare a
UP. Se spune ca clasarea se dispune cand exista unul dintre cazurile de la art. 16 alin. 1. Sunt acolo unele cazuri cand se conserva
totusi posibilitatea ca actlul sa fie fals, de exemplu daca se constata ca actul este fals, dar nu se dovedeste care este persoana
care l-a falsificat. Aici se dispune clasarea. De asemenea, daca intervine amnistia sau prescriptia, nu inseamna ca acesta e un
inscris adevarat. Prin ordonanta de clasare, procurorul sesizeaza judecatorul de camera preliminara cu propunerea de desfiintare
a inscrisului. Astfel, se poate sa nu se ajunga la dispozitiile din NCPC care se refera la situatia in care penalul nu se pronunta
asupra desfiintarii inscrisului deoarece judecatorul de camera preliminara este tot instanta penala sesizata de procuror cu
desfiintarea acestui inscris. Dispozitiile NCPC ramane fara aplicare.
Proba cu martori
Initial, in Roma Antica, proba cu martori era considerata secundara dupa proba cu inscrisuri. Dupa aceea, aceasta regula
s-a schimbat si s-a spus ca marturia bate inscrisului. Romanii erau oameni practici. Afacerile erau afaceri, nu se confundau cu
religia. Ei erau oameni destul de stiutori de carte. Efectuarea de isncrisuri nu era complicata. Nu aveau incredere in marturie
pentru ca societatea romana nu exceda in moralitate in ultima ei perioada. De aceea, inscrisul era baza din cauza usurimii cu care
se incheia si din cauza credintei in ceea ce e scris. Dupa caderea Imperiului Roman, europenii erau mult mai putin stiutori de
carte decat romanii si aveau o religiozitate specifica in care juramantul valorifica mult mai mult decat ai scrie. De aici si
schimbarea regulii. De-abia la 1600 in Franta apare ideea ca inscrisul poate bate din pdv probatoriu marturia. Regula a evoluat si
a ajuns pana la NCPC, la regula celor 250 de lei in cazul dovedirii prin martori.
Proba cu martori este intr-o decadere totala. Societatea se fereste de caracterul subiectiv al acestei probe. Ea ramane o
proba esentiala in cazul dovedirii faptelor.
Admisibilitatea
Proba cu martori e folosita fara limite de admisibilitate in zona faptelor juridice. In ceea ce priveste actele juridice, exista
reguli si exceptii.
Niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori daca are o valoare mai mare de 250 de lei. Avem o exceptie de la
aceasta regula cand proba se face impotriva unui profesionist si actul a fost facut de acesta in exercitiul activitatii sale
profesionale.
O alta regula este cazul in care legea cere forma scrisa pentru validitatea unui anumit act. El nu poate fi dovedit prin
depozitia martorilor.
E inadmisibila proba cu martori contra unui inscris. Daca exista un inscris, chiar ipotetic vorbind, daca ne aflam sub
pragul de 250 de lei, proba cu martori nu mai poate fi facuta impotriva lui. De la aceasta regula, avem exceptii:
- partea s-a aflat in imposibilitate materiala si morala de a intocmi un inscris pentru a dovedi actul juridic (acte intre

19

rude, intre sef si angajat etc.)


- daca exista un inceput de dovada scrisa, el se poate compelta cu martori chiar daca nu exista un inscris.
- daca a existat un inscris, dar a fost pierdut sau distrus din motive de forta majora. Daca inscrisul a existat si distrus de o
parte, se aplica prezumtia legala conform careia se considera ca acel inscris avea continutul presupus de cealalta parte.
- daca partile convin sa se foloseasca proba cu martori. Este cazul in care se solicita proba cu martori pentru un act de
peste 250 de lei si partea adversa nu se opune.
- daca vorbim de frauda, eroare, dol, violenta, lipsa de cauza sau cauza imorala, toate acestea sunt fapte si pot fi
dovedite prin martori chiar daca exista un inscris.
- daca se doreste lamurirea unor clauze indoielnice ale actului. Nu se poate ajunge prin marturie de judecator la
concluzia ca partile au convenit si la alte aspecte decat cele din act.
Prin incheierea de incuviintare a probei trebuie sa se arate martorii care urmeaza sa fie audiati si obligatiile partilor cu
privire la administrarea probei respective. Daca instanta pune in sarcina partilor cheltuieli si ele nu le indeplinesc, instanta
dispune decaderea din dreptul de a mai audia martori. Decaderea nu intervine daca martorii vin si fara sa ceara costurile
necesare deplasarii lor.
Legea prevede si ipoteza in care martorii nu se prezinta desi au fost legal citati. Daca martorul nu se prezinta la prima
citare, instanta va dispune aducerea lui cu mandat. In cazurile urgente, el ar putea fi adus cu mandat chiar de prima data.
Aducerea cu mandat nu inseamna ca martorul va fi retinut. Se prezinta un politist la el si il invita sa il insoteasca la instanta.
Politistul nu poate sa il retina. Daca martorul e slab de inger, de obicei martorul merge la instanta. Daca martorul e stiutor si
cunoaste cum stau lucrurile, ar putea sa spuna ca nu vrea sa vina si politistul nu are ce sa ii faca. Daca chiar si cu emiterea
mandatului martorul nu e gasit sau nu vrea sa vina, instanta va judeca cauza fara audierea martorului respectiv. Partea care ar
putea fi afectata de faptul ca martorul nu e audiat, ar putea solicita suplimentarea probei cu martori si sa ceara alt martor pentru
ca aceasta cauza a aparut in timpul cercetarii procesului. E o exceptie de la regula conform careia trebuie sa ceri proba cu martori
doar la inceput.
In legatura cu marturia, exista si regula ca martorii nu se pot inlocui. E important sa se prezinte exact martorii care au
fost incuviintati. Odata incuviintata proba, se incuviinteaza proba cu martori determinati. Martorul poate fi inlocuit doar in caz de
moarte, disparitie sau motive bine intemeiate. In acest caz, noul martor trebuie depus in termen de 5 zile sub sanctiunea
decaderii. Daca partea nu mai vrea sa audieze un anumite martor propus de ea si nu e motiv de inlocuire, partea cealalta ar
putea sa ceara ea audierea lui.
Depunerea marturiei nu este un act de vointa si de facultate a martorului. Este o obligatie impusa de lege. Orice
persoana e obligata, cu exceptia a doua categorii: cei care n-au voie si cei care au voie si care nu pot fi obligati.
Exceptii de la regula conform careia toate persoanele sunt obligate sa depuna marturie
Persoane care nu pot depune marturie (daca partea impotriva careia ar fi invocata aceasta proba ar accepta sa se
administreze totusi proba, proba se administreaza. Pentru ultimele 2 cazuri, nu se poate deroga pt ca e norma de ordine publica):
- rudele si afinii pana la gradul al treilea inclusiv
- sotul, fostul sot, logodnicul sau concubinul
- cei aflat in dusmanie sau in legaturi de interese cu vreuna dintre parti
- persoanele puse sub interdictie judecatoreasca
- cei condamnati pentru marturie mincinoasa
Persoane care nu pot fi obligate:
- slujitorii cultelor (dezlegarea ar trebui sa fie luata de foarte de sus), avocatii (nici macar daca se da dezlegare de la
parte), notarii, judecatorii, procurorii (asupra a ce au luat la cunostinta in desfasurarea activitatii), cei care si-ar expune sotul sau
o ruda apropiata la o pedeapsa penala etc. (art. 317)
Exista si o categorie de persoane care sunt martori:
- cei care nu au implinit varsta de 14 ani si cei lipsiti de discernamant in momentul audierii dar fara sa fie pusi sub
interdictie. Ei pot fi audiati ca martori pentru ca ei pot fi unice persoane care detin informatii foarte importante. Li se pot pune
intrebari simple precum ce culoare era semaforul. Totusi, ei pot fi ascultati doar fara juramant si instanta va tine seama la
aprecierea depozitiei de situatia lor speciala.

20

Audierea propriu-zisa
Martorii sunt audiati separat si cei care nu sunt audiati stau in afara salii de sedinta ca sa nu isi creeze marturia auzind
marturia celorlalti. Este importanta aici si regula conform careia martorii trebuie audiati in acelasi termen.
Martorii sunt identificati (art. 318) cu rolul de a contura profilul martorului avand importanta in aprecierea lui si
descoperirea anumitor elemente care l-ar putea inlatura de la marturie si se depune juramantul (art. 319). Juramantul este
obligatoriu. Referirea la divinitate se face dupa confesiunea martorului. Sunt si martori care nu au confesiune (atei). Ei spun doar
ca jura pe onoare si constiinta sa spuna adevarul. Sunt si martori care au confesiune, dar confesiunea le interzice sa jure. Ei spun
in acest caz doar ca se obliga sa spuna adevarul si ca nu vor ascunde nimic din ce stiu. Minorii nu vor depune juramant. Marturia
fara juramant, acolo unde este obligatoriu, este nula. Inainte ca martorul sa fie audiat, judecatorul ii atrage atentia ca daca nu
spune adevarul, se face culpabil de savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa si ca va fi sanctionat, spunandu-i-se si
sanctiunile.
Martorul este lasat sa isi faca liber depozitia. El nu trebuie sa citeasca un raspuns, dar poate sa citeasca anumite
insemnari cu privire la date, cifre etc.
Dupa relatarea libera, ii sunt puse intrebari de judecator (prin intermediul presedintelui daca e un complet colegial; un
judecator poate sa ceara dreptul de a se adresa direct), de partea care l-a propus, de celelalte parti (in ordinea lor la cuvant).
Partile pun intrebari tot prin intermediul presedintelui, dar pot cere incuviintarea de a pune intrebari directe. Instanta poate sa
cenzureze intrebari sau sa le reformuleze. Daca partea pune intrebari direct, judecatorul poate sa intervina si sa ii spuna
martorului sa nu raspunda. De asemenea, o alta parte poate sa intervina si sa ii ceara judecatorului sa interzica martorului sa
raspunda la o anumita intrebare.
Martorii, odata ascultati, raman in sala pt ca ar putea fi reascultati. Martorii pot fi si confruntati.
Consemnarea marturiei se face de grefier sub dictarea judecatorului. Dupa marturie, martorului i se va da sa citeasca
marturia si va fi semnata de judecator, grefer si martor. Orice adaugiri, modificari, schimbari pot fi incuviintate, dar se semneaza
la fel.
Aprecierea probei
E o problema de sinceritate a martorului si de apreciere a masurii in care aceasta depozitie corespunde realitatii.
Judecatorul poate chiar si sa sesizeze parchetul.
Judecatorul poate sa oblige partea sa plateasca martorului prin incheiere cheltuielile in cazul in care inca nu fusesera
opuse acestuia.
Prezumtii
Prezumtiile sunt consecintele pe care legea sau judecatorul le trage dintr-un fapt cunoscut spre a stabili un fapt
necunoscut. Intre faptul cunoscut si cel necunoscut trebuie sa existe o legatura de conexitate.
Cel care beneficiaza de o prezumtie e scutit de sarcina probei. Aceasta afirmatie e relativa. El trebuie sa dovedeasca
totusi faptul cunoscut care ii da dreptul ca ulterior sa traga concluzia.
Exemplu: un barbat e casatorit cu o femeie (fapt cunoscut), femeia a nascut un copil conceput in perioada legala de
conceptiune (fapt cunoscut) ---> acel barbat e si tatal copilului (fapt necunoscut).
Clasificare
Avem prezumtii legale sau judiciare (dupa organul care stabileste probabilitatea ca faptul necunoscut sa fie adevarat).
Prezumtiile legale sunt simple, absolute sau mixte.
Avem prezumtii simple (care permit proba contrara) si prezumtii absolute (nu permit proba contrara). Exista si prezumtii
mixte (care permit proba contrara doar prin anumite mijloace de proba, numai de catre anumite persoane sau numai in anumite
situatii). Exemple de prezumtii mixte: timpul legal al conceptiunii (art. 412 NCC), prezumtia de filiatie fata de mama, prezumtii de
coproprietate asupra despartiturilor, remiterea voluntara a inscrisului original constatator al creantei facute de creditor catre
debitor (art. 1503 NCC - se naste prezumtia stingerii obligatiei de plata). Prezumtii absolute nu se mai intalnesc.
Abolirea recunoasterii unor prezumtii absolute este corecta. Prezumtiile absolute nu ar trebui sa existe, pentru ca atunci

21

nu ar fi prezumtii. Prezumtia este o probabilitate. Nu exista o probabilitate de 100% pentru ca atunci nu ar mai fi probabilitate.
Pot fi probabilitati mai mici sau mai mari, dar nu absolute. Prezumtiile absolute sunt, de fapt, reguli de drept, nu prezumtii. De
exemplu, cel pus sub interdictie nu are discernamant. Aceasta este o prezumtie, dar s-a transformat intr-o regula de drept. La fel
si cu autoritatea de lucru judecat. Orice hotarare ramasa definitiva exprima adevarul. Regula s-a nascut in baza logicii ca o
hotarare data de judecator e si buna. Ea nu a ramas o prezumtie, pentru ca nu mai e nimic de dovedit..
In ce priveste prezumtiile judiciare, ele sunt acelea pe care judecatorul le creeaza. Sunt doua conditii pentru ca ele sa
poata opera:
- sa aiba puterea si greutatea sa nasca probabilitatea faptului pretins (si recunoscut)
- sa fie admisibila proba cu martori. Nu poti dovedi existenta unui act juridic cu valoarea de peste 250 de lei prin
prezumtii.
Efectul prezumtiilor
Partea trebuie sa dovedeasca doar faptul vecin si conex celui generator de drepturi si obligatii. Trebuie sa dovedesti ca
copilul a fost conceput cat timp erau casatoriti. Dupa aceea, intervine o scutire de proba pt faptul care trebuie dovedit si anume
faptul ca respectivul copil il are ca tata pe sotul mamei.

[Cursul 5 - 4.03.2015]
Expertiza
Notiune
Expertiza este un mijloc de prob prin care se lmuresc aspecte de fapt pentru care sunt necesare cunotine de
specialitate. Nu vizeaz aspecte de drept pentru c pe acestea le poate lmuri instana i implic domenii de specialitate, adic
nu vizeaz nici situaii de fapt care pot fi apreciate de instan prin cunotinele obinuite ale oricrui om
Domenii de specialitate: expertize tehnice care pot fi de mai multe feluri: evaluatoare, privind starea construciilor,
topografice, contabile, medico-legale, criminalistice (n materia falsului de nscrisuri)

Caractere
Regula o reprezint faptul c au caracter facultativ, instana stabilete dac aspectul de fapt respectiv poate fi apreciat
sau este necesar opinia unui specialist, deci instana stabilete limita n care poate nelege o anumit situaie de fapt.
Sunt i situaii excepionale n care expertiza este obligatorie, adic legiuitorul a stabilit c anumite situaii nu pot fi
stabilite de judector:
1) expertiza psihiatric n cazul punerii sub interdicie, art. 937 din care rezult c expertiza este obligatorie n astfel de
situaii
2) n cazul conceperii copilului ntr-o anumit perioad a timpului, art. 412 Cod civil, mijloace tiinifice de prob, adic
expertize
3) n cazul nregistrrii tardive a naterii, Legea nr. 199/1996 prevede obligativitatea avizului unui expert
4) n cazul stabilirii despgubirilor n caz de expropriere
Sunt i cazuri cnd dei legea nu prevede, jurisprudena a stabilit c ar fi necesar, spre exemplu: n stabilirea
paternitii sau de tgad a paternitii, domenii n care instana nu ar da o hotrre temeinic fr o expertiz tiinific.

22

ncheierea de ncuviinare a probei


Expertiza se cere odat cu cererea de chemare n judecat, prin ntmpinare, prin cerere reconvenional, dac se
modific pn la primul termen sau n condiii speciale n cursul procesului
Dac se admite, se d ncheiere care cuprinde:
1. desemnarea expertului/experilor, pot fi desemnai 1 sau 3 experi, trebuie s fie numr impar
- principiul este c ei sunt alei de pri, de obicei prile se neleg, dac nu se neleg, experii se vor trage la sori de
ctre instan, dar indiferent de modalitate, ei sunt desemnai dintre experii aflai pe lista biroului local de expertiz
- dac nu exist experi autorizai ntr-un anumit domeniu, se va recurge la opinia unor specialiti reputai n domeniu
- sunt situaii n care expertiza nu este fcut de un expert, ci de laboratorul sau institutul de specializare, astfel,
stabilindu-se c este necesar expertiza, se trimite institutului ncheierea, iar conducerea laboratorului sau a institutului
stabilete cine va face expertiza
- aceste expertize se fac numai n 2 instituii:
a. la expertiza medico-legal se face de ctre Institutul Naional de Medicin Legal Mina Minovici
b. n cazul expertizelor criminalistice se face de ctre Institutul Naional de Expertize Criminalistice
- exist i experi criminaliti privai, mai ales n civil nu este obligatoriu ca expertiza s se fac de expertul criminalist
din laborator
- legea prevede posibilitatea pentru fiecare parte de a-i desemna i consilieri avizai din domeniul respectiv care s
asiste partea la efectuarea expertizei, aceti consilieri sunt peste numrul de 1 sau 3 desemnai de instan i vor fi pltii de
pri, ei sunt angajai pentru consiliere
2. obiectivele expertizei, adic ntrebrile la care trebuie s rspund expertul
3. termenul n care trebuie efectuat expertiza
4. onorariul provizoriu care se depune n 5 zile de la ncuviinare, de la numirea expertului, sub sanciunea decderii din
dreptul de a administra proba
- onorariul este provizoriu, la finalizarea lucrrii, dup ce depune raportul de expertiz i dup rspunsul la ntrebri,
expertul are dreptul s solicite reexaminarea onorariului i majorarea acestuia, instana hotrte asupra acestui lucru cu citarea
prilor
- experii desemnai de instan nu pot primi de la pri alte sume dect cele stabilite prin ncheierea instanei, fie
ncheierea iniial, fie ncheierea prin care se majoreaz, orice sum primit n afara acestora reprezint infraciunile de dare i
luare de mit
- experii au dreptul, la fel ca martorii, la cheltuieli de transport, cazare i mas, cheltuieli care vor fi trecute n sarcina
prilor, dar dac sunt primite de la pri trebuie trecute n ncheiere, instana stabilind crei pri revin i trebuie s fie aprobate
de instan pentru a nu fi exagerate, reprezint cheltuieli de deplasare
- sunt situaii n care instana poate fixa un termen scurt, n camera de consiliu, atunci cnd consider c este necesar s
consulte expertul cu privire la termenul n care va efectua expertiza, obiectivele pe care prile le-au propus i cheltuielile care ar
fi presupuse; n acest caz, instana poate cita prile i stabili n camera de consiliu; onorariul se depune n 5 zile de la ncheiere
Recuzarea
Expertul poate fi recuzat pentru aceleai motive pentru care ar putea fi recuzai judectorii, art. 41 i 42, aplicabile n
mod corespunztor
Termenul de formulare a recuzrii este de 5 zile, termen care curge de la numire sau de la momentul ivirii motivului
pentru celelalte cazuri n care motivul a aprut dup numirea expertului, cu toate astea, dac partea dovedete c dei motivul
exista, dar nu l putea cunoate, se poate cere repunerea n termen i instana va aproba .
Cererea se judec n camera de consiliu cu citarea prilor i a expertului (a nu se confunda cu cererea pentru recuzarea
judectorului care se face n camera de consiliu cu ascultarea acestuia) .
Incheierea se atac doar odat cu fondul (din nou, a nu se confunda cu cea pentru judectori) .

23

Inlocuirea expertului are loc dac expertul nu se nfieaz, n fapt ns, uneori poate fi nlocuit i dac nu depune
raportul de expertiz n termenul prevzut i i este imputabil acest fapt sau dac a intervenit un caz de boal i nu mai poate
efectua expertiza, prin urmare, exist i alte ipoteze pentru motive temeinice .
Administrarea probei cu expertiza
Sunt doua posibilitati:
1) judectorul poate s chestioneze expertul asupra nelmuririlor de ordin tehnic pe care le are n edin, dac
problemele sunt simple, punctuale i nu presupun o lucrare laborioas, judectorul invit expertul n edin, expert care trebuie
citat i instana poate doar s l asculte atunci cnd este posibil, n edin, prin declaraie verbal
In cazul n care nu se prezint, instana poate dispune nlocuirea lui. Ascultarea expertului n edin se face cu citarea
prilor care pot pune ntrebri, opinia se menioneaz n proces-verbal. Regulile de la martori referitoare la citare, amend i
aducerea cu mandat sunt aplicabile i expertului, acestea nu se aplic specialitilor care nu sunt experi judiciary. Expertul se afl
pe o list pe care s-a nscris de bunvoie, specialistul nu se afl pe list, este identificat de pri, specialistul nu i-a asumat nicio
obligaie fa de instan, el face o favoare c se prezint, nu poate fi obligat s se prezinte, el nu i-a asumat, spre deosebire de
expert i, prin urmare, nu poate fi adus cu mandat sau amendat
2) efectuarea unui raport de expertiz
Aceasta reprezint regula, atunci cnd expertul face lucrarea.
Legea precizeaz c efectuarea expertizei are loc cu citarea prilor n 2 situaii:
- dac este nevoie de o lucrare la faa locului, spre exemplu: se msoar un teren sau e vorba de viciile unor construcii
i expertul trebuie s se deplaseze s vad starea construciei sau stabilete fapte legate de o grniuire sau semne de hotar
- sunt necesare explicaiile prilor, nu este necesar cercetarea la faa locului, dar expertul simte nevoia unor explicaii,
nu trebuie invitat doar partea care ar putea da explicaiile, trebuie s fie chemate ambele pri, chiar dac este ntrebat doar
una dintre ele
Sunt i situaii n care nu este necesar citarea, spre exemplu: expertiz contabil pentru care expertul nu simte nevoia
c ar mai fi necesare i de alte nscrisuri de la pri dect cele care sunt depuse la dosar, dac are nevoie de explicaii ns, invit
prile
Daca se face cu citarea prilor, atunci se face prin scrisoare recomandat cu coninut declarat, cu 5 zile nainte de
termen
Daca dei ne aflm ntr-una din cele 2 ipoteze expertul nu a citat prile sau a citat-o doar pe una, intervine nulitatea
relativ a raportului de expertiz care poate fi invocat numai de ctre partea prejudiciat i numai la primul termen dup
depunerea raportului de expertiz, sub sanciunea decderii
Atunci cnd este nevoie de o deplasare poate s existe opoziia prilor la efectuarea lucrrii, atunci cnd acest fapt ine
de capacitile lor de opoziie, spre exemplu: evaluarea unui apartament care trebuie vizualizat, iar prtul nu i d voie s intre,
anterior, se evalua un alt apartament similar
Acum, dac una dintre pri se opune, se creeaz o prezumie relativ mpotriva prii care a mpiedicat efectuarea
lucrrii, n sensul c afirmaiile fcute de partea advers cu privire la situaiile de fapt ce privesc lucrarea ce face obiectul
expertizei, sunt corecte, prezumia este relativ
In cazul evalurii apartamentului, nu prea funcioneaz prezumia , dar dac spre exemplu: se face expertiz dac un
apartament este sau nu corespunztor, adic dac are baie sau alte utiliti i prtul nu i d voie s intre, se prezum c
reclamantul are dreptate i c apartamentul este corespunztor. Uneori ns este mult prea complex ceea ce se cere expertului
pentru a putea fi folosit prezumia
Partea care se opune va suporta cheltuielile expertizei, chiar dac iniial nu i reveneau ei
In mod excepional, instana va autoriza, prin ncheiere dat n camera de consiliu, cu citarea prilor, ncheiere care
este executorie, va autoriza folosina forei publice pentru efectuarea expertizei
Expertul face cerere instanei pentru a se utiliza fora public, dar instana trebuie s aprecieze i are la ndemn mai
multe msuri atunci cnd partea se opune: prezumia mpotriva prii adverse, partea advers poate fi amendat, dar ea poate
s insiste n comportament, renunarea la expertiz i utilizarea altor mijloace sau, dac constat c proba este foarte

24

important, dispune utilizarea forei publice (adic expertul va fi nsoit de un jandarm care va permite intrarea lui n spaiul n
cauz)
Raportul de expertiz
Se depune cu 10 zile nainte de termenul fixat pentru judecat, cu excepia cazurilor urgente cnd instana poate stabili
i un termen mai scurt. Sanciunea nclcrii termenului este nulitatea relativ a raportului de expertiz. Eventualele nuliti i
obieciuni se pot face numai la primul termen de la depunerea raportului, deci instana nu poate ncuviina o amnare. Dac se
ncalc termenul de 10 zile, prile pot cere o amnare pentru a-i formula eventualele obieciuni sau nuliti. Dac se ncalc
termenul de 10 zile, expertul poate fi i amendat, dar acest fapt nu are influen asupra drepturilor prilor.
Forma raportului de expertiz este prevzut de lege:
a) exist o parte introductiv care conine organul care a dispus efectuarea expertizei i obiectivele
b) o parte de coninut care conine operaiunile fcute de expert: c s-a deplasat la faa locului, c a fcut msurtori,
calcule
c) o parte final care conine rspunsul la fiecare dintre obiective i concluziile
Daca au fost mai muli experi, ei trebuie s semneze ntreg raportul, dac au preri diferite pot face opinii separate n
cadrul aceluiai raport care este semnat de fiecare
Experii consilieri ai prilor fac raporturi separate n care fie sunt de acord cu experii, fie i completeaz, fie i contrazic,
dar nu este obligatoriu acest raport i ei nu semneaz raportul de expertiz fcut de experii desemnai de instan
Contestarea raportului
Lmuriri, completri, noua expertiz
Pot interveni urmare a 2 evenimente:
a) la cererea prii
b) din oficiu, de ctre instan, deci chiar dac prile nu o cer, instana se poate declara nelmurit
- la cererea prilor: la primul termen de la depunerea raportului prile pot formula obieciuni care, dac sunt admise,
ar conduce la lmuriri sau completri ale raportului
- obieciunile se fac n 3 ipoteze:
1) expertiza cuprinde aspecte neclare (lmuriri)
2) expertiza conine contradicii ntre prerile experilor (lmuriri)
3) nu se rspunde la toate obiectivele stabilite de instane (completare)
Mijlocul este obieciunea, motivele sunt 3, iar rezultatul dispus de ctre instan depinde n funcie de contradicii,
neclariti sau omisiuni
Exist i cererea de refacere a expertizei atunci cnd neclaritile sunt profunde, cnd partea nu are ncredere c
aceiai experi mai pot rspunde la problemele respective i atunci se poate dispune o nou expertiz dac exist contradicii
majore. Noua expertiz nu se confund cu refacerea expertizei ca urmare a anulrii raportului, efectele sunt diferite, cnd se
dispune nulitate i refacere, primul act e nul i nu mai poate fi valorificat n niciun fel, n cellalt caz n care instana este
nemulumit, ambele acte sunt valabile, instana stabilind care dintre cele 2 rapoarte va fi folosit sau faptul c niciunul nu va fi
Cnd se dispune o nou expertiz pentru refacere, se pltete din nou onorariul, cnd se dispune nulitatea raportului,
nu
Lmuririle i completrile se dau de acelai expert
In cazul refacerii, expertiza se face de un alt expert/experi
Cererea trebuie fcut la primul termen de la depunerea raportului, dac a fost depus cu 10 zile nainte, dac nu, se
poate face mai trziu cererea pentru refacerea expertizei
La primul termen de la depunerea raportului sau de la obieciuni sau de la rspunsul la completrile expertizei, instana
poate s fie de bun-credin i s cear doar lmuriri, expertul depune rspunsul la lmuriri, dar partea poate cere totui
refacerea expertizei
Instana nu poate fi deczut din dreptul de a cere lmuriri, completri sau o nou expertiz

25

Aprecierea probei cu expertiza


Instana nu este inut de raportul experilor, fapt care este ciudat pentru c instana s-a declarat din start incapabil s
cerceteze un domeniu, dup care poate s nu fie de acord, acest fapt pleac de la suverana lor apreciere.
De regul, proba este lsat la libera apreciere a instanei, totui, instana nu poate s se nlture concluziile experilor
dect n mod motivat, iar argumentele utilizate s fie din aceeai zon tiinific cu cea utilizat de ctre expert.
Acest lucru este consacrat de mult n jurispruden, n sensul c posibilitatea de a nu primi trebuie s priveasc aspecte
comparabile, valoarea tiinific a argumentelor instanei trebuie s fie comparabil cu valoarea argumentelor experilor, adic
nu poate fi admis posibilitatea ca, (n perioada comunist) dei spre exemplu: expertiza medico-legal stabilea c nu este tatl
copilului, instana a admis proba cu martori prin care se declarase c mama intrase mpreun cu prtul n scara blocului, astfel
de soluii nu pot fi acceptate.
Judectorul trebuie s aib argumente tiinifice suficient de serioase pentru a combate expertiza.
Atunci cnd exist 2 opinii ale experilor, instana poate s o aprecieze fie pe una, fie pe alta, dar nu poate face o medie
ntre cele 2, s le combine pentru c nu este tiinific.
Constatrile de fapt ale experilor, precum prezena prilor, susinerile acestora, data, artarea operaiunilor
efectuate, fac dovada pn la nscrierea n fals pentru c experii sunt delegai ai instanei.
MIJLOACELE MATERIALE DE PROBA
Sunt lucruri care prin nsuirea lor, aspectul, semnele sau urmele pe care le pstreaz conduc la stabilirea unui fapt.
Spre exemplu: fotografii, benzi de nregistrare a sunetului, fotocopii, filme, discuri .a.
Condiia pentru admiterea probei este ca obinerea acestor mijloace s fie legal i s nu fie contrar bunelor moravuri,
spre exemplu: interceptarea ilegal a convorbirilor telefonice sau s nu fi intrat n casa persoanei i s sustrag ilegal.
Aceste mijloace sunt de obicei mai bune dect proba cu martori i surprind aspecte care sunt mai obiective, spre
exemplu: sunt foarte importante n pricini urgente cnd nu este timp pentru administrarea unor probe complexe ca expertiza,
spre exemplu: prin ordonan preedinial cere evaluarea unei construcii pentru c blocheaz vederea i suspendarea
construciei, cealalt parte susine c ordonana trebuie s aib interes, adic dac chiar se obtura vederea, prtul declar c
acea construcie este deja nlat i c nu se poate admite pe motivul c se obtureaz pentru c prtul lucreaz la interior i
vederea este obturat deja, nu mai exist motiv pentru suspendarea lucrrii, ci poate cere eventual, pe fond, demolarea;
instana ntreab la ce nivel se afl construcia i o parte poate s declare c lucrarea se afl la etajul 2, iar cealalt c se afl la
etajul 10, astfel, se poate administra o fotografie care demonstreaz starea actual a lucrrii care are 10 nivele; ordonana se
judec la un termen, prin administrarea probei cu martori erau necesare mai multe termene, la fel i n cazul expertizei; n cazul
raporturilor de familiei se pot administra ca probe scrisori.
Mijloacele de prob se pun la dispoziia instanei, dac aducerea lor este imposibil, atunci vor fi lsate n depozit i vor
fi consultate de instan la locul respectiv, dac se administreaz n instan, mijloacele de prob se dau n pstrarea grefei i se
ncheie proces-verbal, ele se restituie prii la finalul procesului.
Mrturisirea
Este regina probelor, reprezint recunoaterea de ctre una dintre pri de bunvoie sau provocat prin intermediul
interogatoriului a unui fapt pe care partea advers i ntemeia preteniile sau aprrile.
Mrturisirea poate s fie:
a) spontan, din propria iniiativ a prii
b) provocat prin interogatoriu
Mrturisirea vizeaz un fapt, nu un drept, dac se vor recunoscute drepturile, se face o cerere de achiesare la drepturile
pretinse de reclamant sau dac este reclamant, de renunare la judecat, la drept.
Mrturisirea poate s fie specific i reclamantului, nu doar prtului, pentru c pot fi mrturisi cu privire la pretenii
sau cu privire la aprri. Mrturisirea are un caracter personal, cnd se face mrturisire pentru un altul devii martor.
Mrturisirea presupune recunoaterea faptelor alegate de ctre adversar, nu exist mrturisirea propriilor fapte, aceasta este o
declaraie, nu se poate lua interogatoriul propriu. Art. 353 problema reprezentantului legal, reprezentantul legal poate fi chemat

26

la interogatoriu, dar numai n legtur cu actele sau faptele fcute de el n calitate de reprezentant, nu cu privire la ce a fcut
minorul sau interzisul.
Astfel, exist i cazul cnd interogatoriul se ia reprezentanilor dac este vorba de un minor sau de un pus sub
interdicie.
Feluri:
1) mrturisirea extrajudiciar este admisibil numai n cazul n care este admisibil i proba cu martori
Mrturisirea extrajudiciar este fcut n afara instanei care judec procesul, poate fi mrturisire judiciar fcut ntrun alt proces care se judec, o mrturisire fcut ntr-un proces penal nu se folosete dect ca mrturisire extrajudiciar
Spre exemplu: faptul c tatl declar c d bunul su fiului X, actul nu are form autentic, deci este nul ca donaie, nu
poate fi supus conversiunii actelor pentru c trebuia ca forma autentic s fie cerut ad probationem, nu ad validitatem, dar
cuprinde o mrturisire extrajudiciar, i anume faptul c tatl a recunoscut c donatarul este copilul su i acest fapt poate fi
folosit, dei actul este nul ca donaie (nu ar fi declaraie?)
- mrturisirea extrajudiciar este admisibil doar n contextul admisibilitii probei cu martori pentru c altfel s-ar eluda
innd cont c de cele mai multe ori mrturisirile extrajudiciare sunt fcute n form verbal
2) mrturisirea judiciar face dovad deplin contra celui care a fcut-o
In principiu, nu poate fi divizat, poate fi divizat dac cuprinde fapte distincte i care nu au legtur ntre ele.
La interogatoriu poate s fie o mrturisire pur i simplu spre exemplu: prtul este ntrebat dac a mprumutat 100 de
euro de la reclamant i el rspunde c da, dar aceast situaie este rar ntlnit pentru c altfel nu ar mai exista proces, dar dac
va declara c a primit, dar nu cu titlu de mprumut, ci cu titlu de pre, dac se adaug un fapt concomitent cu cel pretins i
recunoscut, dar care are natura s anuleze mrturisirea, aceasta este o mrturisire calificat, ea nu se poate diviza, judectorul
va considera acesta un rspuns negativ
Ins n cazul n care se declar c da, s-a primit suma de bani, dar persoana declar c i-a i restituit, n aceast situaie
se adaug un fapt ulterior i se poate face o divizare, se accept faptul c a existat mprumut cu privire la suma de 100 euro, dar
trebuie s se fac dovada restituirii, fiind fapte distincte (este o mrturisire complex)
Mrturisirea nu poate fi revocat, dect pentru eroare de fapt scuzabil care este apreciat de instan
Mrturisirea trebuie s provin de la o persoan cu discernmnt, fiind un act de dispoziie i nu poate privi drepturi de
care partea nu poate dispune
Trebuie fcut personal sau prin mandatar cu procur special
Reguli cu privire la administrarea interogatoriului
a) persoanelor fizice
b) persoanelor juridice
Interogatoriul persoanelor fizice
Persoana trebuie s fie chemat n faa instanei care face judecata, persoana nu tie cuprinsul ntrebrilor,
interogatoriul are un element de surpriz, persoana trebuie s fie citat, dar citarea trebuie s poarte meniunea c este pentru
un interogatoriu pentru c lipsa de la termenul respectiv poate produce anumite efecte mai grave, spre exemplu: se poate
considera o recunoatere a preteniilor prii adverse, astfel el trebuie s cunoasc faptul c este citat cu un anumit scop i c
dac nu se prezint, acest fapt i-ar putea produce prejudicii
Partea chemat la interogatoriu trebuie citat, chiar dac are termen n cunotin, mai puin n situaia n care a fost
prezent la termenul la care s-a ncuviinat interogatoriul i s-a stabilit termen pentru luarea acestuia, dar dac interogatoriul s-a
dispus n lipsa persoanei, ea va trebui s fie citat totdeauna
Partea care ntreab face o list pe care o remite preedintele completului, acesta fiind cel care ntreab respectivele
chestiuni pe interogat

27

Partea interogat poate s dea rspunsul n scris, fr s se prezinte n instan n cazul n care are domiciliul n
strintate i este reprezentat n proces, dac nu exist convenii ntre state care s prevad contrariul, partea va depune
rspunsul prin mandatarul cu procur care cuprinde i rspunsurile la ntrebri, procura trebuie s fie autentic, deci nu
mandatarul d rspunsul, el este doar mandatat s depun rspunsurile, n acest caz ntrebrile se comunic odat cu citaia, nu
se aplic regula de a veni n edin
Dac nu are reprezentant se face comisie rogatorie sau va fi citat s vin, de principiu i se pune n vedere s i
mandateze reprezentant, dac partea este reclamant i nu i alege reprezentant, instana poate s suspende judecata
Dac mandatarul este avocat, este suficient o procur certificat de avocat, nu mai trebuie s fie autentic
Rspunsul dat n scris reprezint o excepie
Preedintele completului, cu ocazia citirii ntrebrilor poate i s nlture anumite ntrebri, fcnd o cenzur atunci
cnd consider c acestea sunt inutile sau c nu au legtur
Atunci cnd rspunsurile se dau n scris, instana poate s cenzureze ntrebrile n momentul n care ncuviineaz
proba i cnd face comunicarea menioneaz c se rspunde doar la acele ntrebri pe care le-a admis
Dac interogatoriul se ia n scris, atunci cnd se cere proba, se depun odat cu cererea i ntrebrile, cnd se ia verbal,
ntrebrile se depun n ziua de judecat
Ceilali judectori, procurorul i prile pot pune ntrebri, dar prin preedinte care le poate cenzura, aceste persoane
pot pune i ntrebri directe, dar cu ncuviinarea preedintelui de complet
Partea nu poate citi un rspuns, dar se poate folosi de nsemnri cu privire la cifre sau denumiri, ns doar cu
ncuviinarea instanei
Exist posibilitatea confruntrii prilor adverse
Rspunsurile se consemneaz pe foaia cu ntrebrile care se semneaz pe fiecare pagin de preedinte, de grefier, de
partea care le-a pus i de partea care a rspuns, partea care a rspuns poate s refuze semntura, n acest caz se face procesverbal
Atunci cnd se nasc alte ntrebri pe parcursul primelor ntrebri, se aplic art. 254 alin. (2) punctul 2, situaia n care se
cer alte ntrebri, nu se aplic articolul dac se cer doar lmuriri cu privire la ntrebarea respectiv, spre exemplu: la mrturisirea
complex cnd declar c a primit 100 de euro, dar i c i-a restituit, reclamantul poate s cear lmuriri cu privire la momentul
n care pretinde c i-a restituit i dac are sau nu vreo chitan
In cazul interogatoriului dispus din oficiu nu se face o list, ntrebrile i rspunsurile se consemneaz n ncheiere de
ctre grefier
Interogatoriul persoanelor juridice
- fie c sunt de drept public sau de drept privat, vor rspunde n scris, ntrebrile li se comunic, rspunsurile trebuie s provin
de la cel care poate s angajeze persoana juridic, de la preedintele consiliului de administraie n cazul societilor comerciale,
n cazul unei uniti administrativ-teritoriale de la primar, n cazul ministerului de la ministru .a.
- se excepteaz de la regula rspunsului n scris societile de persoane, n cazul lor, asociaii cu drept de reprezentare vor fi
citai personal i se aplic regulile de la persoana fizic
Neprezentare la interogatoriu sau refuzul de a rspunde
Problem mai larg: efectul probei cu mrturisirea
Dac se mrturisete, efectul probatoriu este deplin, dac ns mrturisirea este complex se poate face o divizare
Dac partea d rspunsuri evazive, rspunznd spre exemplu: cu nu tiu la toate ntrebrile, n acest caz, proba nu are
valoare juridic i judectorul trebuie s i ntemeieze hotrrea pe alte mijloace de prob
Exist i situaia n care:
1) partea nu se prezint la interogatoriu dei a fost legal citat sau
2) refuz s rspund sau n cazul persoanei juridice, aceasta refuz s transmit rspunsurile la ntrebri sau persoana
cu domiciliul n strintate nu trimite rspunsul la ntrebri n termenul stabilit de instan, n toate aceste cazuri, instana poate
aprecia acest fapt fie ca o recunoatere deplin (se dovedete adevrat ceea ce pretinde cealalt parte), fie cel care a propus

28

interogatoriul beneficiaz de un nceput de dovad scris, deci nu poate ctiga procesul doar pe aceast baz, ci trebuie s
completeze cu alte probe: martori, prezumii
Dei legea prevede n art. 349 c mrturisirea face deplin dovad mpotriva celui care a fcut-o, aceasta nu este i
absolut, nu nltur celelalte probe, dac judectorul o consider nesincer va putea s o coroboreze cu celelalte mijloace de
prob, deci mrturisirea face dovada, dar instana poate s o coroboreze

INCIDENTE PROCEDURALE
Suspendarea procesului
Incidentele procedurale sunt uzitate pentru examene i admiteri, au i valoare practic.
Noiune: rmnerea n nelucrare a dosarului pentru motive dorite de pri sau independente de voina acestora. Voina
prilor poate fi expres sau tacit.
Clasificare
1) suspendare voluntar, atunci cnd ea eman din voina prilor (expres, tacit, poate s fie chiar presupus)
2) suspendare legal, care poate fi de mai multe feluri:
a) de drept, atunci cnd n prezena unui caz de suspendare instana nu mai are dreptul s analizeze utilitatea,
oportunitatea acesteia, ci simpla prezen a existenei cazului atrage suspendarea
b) facultativ, este tot un caz de suspendare legal, dar n aceast situaie instana poate aprecia dac este sau nu este
cazul s analizeze utilitatea suspendrii
Spre exemplu: la conflictul de competen, instana care intr n conflictul de competen suspend cauza i trimite
pricina la regulatorul de competen, nu se pune n discuie faptul dac poate continua procesul sau poate s l suspende, acest
fapt era cert, trebuia doar s constate conflictul i s suspende, suspendarea fiind de drept
Spre exemplu: procedura falsului, dac se indic autorul sau complicele instana poate aprecia dac poate s suspende
procesul pn la terminarea procesului penal sau dac poate s continue judecata, n acest caz suspendarea legal este
facultative.
Suspendarea voluntar
Cazuri de suspendare voluntara
1) la cererea prilor, toate prile trebuie s solicite instanei verbal sau n scris suspendarea, toate prile procesului
respectiv ntruct procesul civil este un proces al intereselor private, astfel, dac prile nu mai vor s insiste n judecat,
conflictul nefiind stins, dar nu se mai insist, instana nu poate s rezolve din oficiu problema respectiv, nu mai exist
contradictorialitatea specific procesului civil pentru c niciuna dintre pri nu mai dorete s se judece
2) acest caz reprezint tot o concretizare a lipsei de contradictorialitate, dar legiuitorul presupune voina prilor de a
nu mai continua conflictul din comportamentul lor procesual: prile s fie legal citate i s nu se prezinte niciuna la judecare i
niciuna s nu fi cerut judecarea n lips (condiii cumulative), dac vreuna dintre ele a cerut judecarea n lips, prezumia nu mai
opereaz pentru delsarea procesului pentru c partea a menionat c vrea s se judece n lips
Cazurile de suspendare nu se aplic n anumite situaii:
1. cnd cererea e fcut de procuror (n interesul uneia dintre persoanele pentru care poate: minor, pus sub interdicie,
persoan disprut)
2. n materie de contravenii pentru c dac se face o plngere contravenional, ea, de obicei, suspend executarea
procesului-verbal de constatare i executare, uneori organul constatator nu se prezint la proces i nici nu cere judecarea n lips
(sunt multe procese contravenionale, fiind puin probabil s se prezinte la toate acestea), pentru contravenient, dac nu se
prezenta nici el s-ar fi suspendat procesul pentru 6 luni, deci cel puin 6 luni era suspendat plata amenzii, dup care l repunea
pe rol i din nou intervenea suspendarea, astfel, dat fiind c scopul nu era acesta s-a prevzut n OG nr. 2/2001 c textul nu este
aplicabil

29

Cererea de judecare n lips produce efecte numai la instana n faa creia a fost formulat, dac s-a cerut judecarea n
lips la prima instan, s-a judecat procesul i s-a pronunat o hotrre i se face apel de ctre oricare dintre pri, dac n apel
nu se mai cere din nou judecarea n lips prin cererea de apel, prin ntmpinare sau printr-un alt act separat, cererea fcut la
prima instan nu se reporteaz n sensul c va valora n tot timpul procesului, ci trebuie rennoit n calea de atac a apelului
In materia divorului se impune prezena personal la proces a reclamantului, art. 921, dac la termenul de judecat n
prim instan reclamantul lipsete nemotivat i se prezint doar prtul, cererea va fi respins ca nesusinut, n doctrin s-a
considerat c se aplic textul dac se prezint prtul, dac nu se prezint niciuna dintre pri, se suspend procesul (Briciu: nu
prea e de acord, consider c important este doar faptul c nu se prezint reclamantul, dac nu i-o susine, ceea ce e indiferent
dac se prezint sau nu prtul)
Divor: art. 927 apelul reclamantului mpotriva hotrrii prin care s-a respins cererea de divor va fi considerat ca
nesusinut dac nu s-a prezentat reclamantul i se prezint numai prtul; apelul prtului va fi judecat chiar dac se
nfieaz numai reclamantul, ideea este s se ncurajeze rmnerea n cstorie dac nu este clar dorina de divor
Reluarea judecii dup suspendare
Judecata poate fi reluat la cererea prii, oricare dintre ele poate cere reluarea judecii, dar n acest caz trebuie s
plteasc, partea care vrea repunerea pe rol pltete 50% din taxa de timbru datorat pentru cererea care s-a suspendat, nu
conteaz ce poziie are partea, poate fi chiar i prtul, dei teoretic nu ar avea motive, dar pltete 50% din taxa de timbru pe
care o pltise la nceput reclamantul
Dosarul poate fi repus pe rol i din oficiu, dar numai n vederea constatrii perimrii, dac trec 6 luni de la suspendare i
niciuna dintre pri, de principiu prtul, nu cere repunerea pe rol n vederea constatrii perimrii, chiar instana, din oficiu, va
repune cauza pe rol, dar numai pentru discutarea perimrii, dac va admite cererea de perimare, dosarul se stinge, cererea
principal se respinge, dac va respinge cererea de perimare (nu s-au mplinit 6 luni), procesul rmne n continuare suspendat
pentru c trebuie s existe voina prilor, altfel, s-ar eluda condiiile privitoare la taxa judiciar de timbru
Suspendarea legal de drept
Sunt cazuri de suspendare legal de drept grupate ntr-un singur articol, 412, dar dincolo de aceste cazuri, care
reprezint sediul principal al materiei, dreptul comun, sunt multe alte cazuri de suspendare de drept prevzute i de CPC i de
alte legi speciale
Suspendarea legal de drept se refer la situaia n care este suficient ca instana s constate c existe un caz dintre
cele prevzute de lege i este obligat s suspende judecata, neavnd drept de apreciere
Cazuri de suspendare legal de drept prevzute de art. 412 (trebuie tiute perfect!)
1. prin decesul uneia dintre pri
Momentul pn la care dinuie suspendarea n acest caz: pn la introducerea n cauz a motenitorilor; oricare dintre
prile interesate poate cere repunerea pe rol a cauzei identificnd prezumtivii motenitori ai defunctului (instana stabilind
ulterior dac sunt sau nu adevraii motenitori)
In aceast privin, trebuie reinut c dei este un caz de suspendare legal de drept, dac se invoc i se dovedete
moartea uneia dintre pri, totui, n mod excepional, instana va putea amna o dat procesul pentru introducerea n cauz a
motenitorilor, evitnd astfel suspendarea
La momentul respectiv, partea poate spune c tie care sunt motenitorii i s se angajeze s i aduc pn la urmtorul
termen, astfel, se face doar cerere de amnare, fr suspendare, dac nu se pretinde o cunoatere i nu se face cerere, intervine
suspendarea i judecata se va relua dup aflarea motenitorilor
2. punerea sub interdicie sau sub curatel a uneia dintre pri
Aceasta va dinui pn la numirea tutorelui sau curatorului, intervine pentru c partea nu are reprezentant.

30

3. prin decesul reprezentantului sau al mandatarului uneia dintre pri, dar s fi intervenit cu mai puin de 15 zile
nainte de ziua nfirii, partea fiind n situaia de a nu se putea pregti pentru termenul respectiv, cele 15 zile fiind considerate
un termen optim pentru pregtirea pentru proces
Suspendarea de drept va interveni pn la numirea noului reprezentant
4. prin ncetarea funciei tutorelui sau curatorului pn la numirea noului tutore sau curator (se coreleaz foarte uor cu
punctul 2.)
5. cnd persoana juridic este dizolvat, aceast suspendare intervine pn la numirea lichidatorului pentru c nu are
cine s reprezinte societatea
6. prin deschiderea procedurii insolvenei, n temeiul unei hotrri judectoreti definitive pn la numirea unui
administrator judiciar sau a unui lichidator, dac debitorul trebuie reprezentat, a nu se confunda cu prevederea din Legea nr.
85/2006 care reprezint un alt caz de suspendare de drept:
De la data deschiderii procedurii prevzute de Legea nr. 85/2006 se suspend de drept toate aciunile judiciare,
extrajudiciare sau msurile de executare silit, pentru realizarea creanelor asupra debitorului sau bunurilor sale; diferena este
esenial pentru c acest text vizeaz numai ipoteza aciunilor ndreptate asupra debitorului, vizeaz numai realizarea unor
creane, astfel, aciunile reale pot continua, se vizeaz oricum poziia de prt a debitorului, n acest caz suspendarea dinuie
pn la finalizarea procedurii de insolven (pn la salvarea debitorului sau pn la radierea societii)
Si aceasta este ns caz de suspendare legal de drept, dar nu este din CPC
Cazul din CPC vizeaz ipoteza n care debitorul nu se afl n situaia s se suspende pentru cazul special, spre exemplu:
debitorul este reclamant ntr-un proces, deci nu se suspend pentru c a intrat n insolven, se suspend pn la numirea
administratorului judiciar sau lichidatorului pentru ca ei s reprezinte debitorul, astfel, se acoper 2 ipoteze: ipoteza debitorului
reclamant i ipoteza debitorului prt pentru alte aciuni, spre exemplu: aciuni reale, obligaii de a face sau de a nu face, deci
nu drepturi de crean pentru a se aplica legea special
7. caz nou n NCPC: n cazul n care instana formuleaz o cerere de pronunare a unei hotrri preliminare adresat
Curii de Justiie a Uniunii Europene, intervine suspendarea de drept, dar potrivit prevederilor tratatelor pe care se ntemeiaz
Uniunea European, instana nu este obligat, trimite doar dac apreciaz c este necesar, n schimb, este obligat s trimit
dac respectiva cauz a instanei este ntr-o cale de atac final
Observaie: toate aceste motive sunt valabile i determin suspendarea dac au intervenit pn la terminarea
dezbaterii, dac intervin cnd judectorul delibereaz sau cnd redacteaz hotrrea, nu vor avea niciun efect asupra procesului
pentru c ele se refer fie la contradictorialitate, fie la asigurarea dreptului la aprare, mai puin punctul 7, dar care oricum, prin
esen, nu poate s apar dect pn la ncheierea dezbaterilor, celelalte cauze, chiar dac ar interveni dup ncheierea
dezbaterilor nu ar prejudicia prile cu nimic
Alte cazuri de suspendare de drept:
1. n cazul cererii de abinere, procesul se suspend, este o suspendare legal de drept, n schimb, dac se formuleaz
cerere de recuzare, instana, cel mult nu poate s pronune hotrrea dect dup soluionarea cererii de recuzare, art. 49 alin.
(1) starea cauzei pn la soluionarea declaraiei de abinere, efect: instana nu poate face niciun act de procedur n cauz, la
alin. (2) se precizeaz c formularea unei cereri de recuzare nu determin suspendarea judecii (per a contrario, declaraia de
abinere determin suspendarea)
2. pe durata judecrii apelului mpotriva respingerii ca inadmisibil a cererii de intervenie, procedura de admitere n
principiu a cererii de intervenie se finaliza prin ncheiere, dac era de admitere, se ataca odat cu fondul, dac era de
respingere, se ataca de ndat la instana superioar, art. 64 alin. (4): judecarea cererii principale se suspend pn la
soluionarea cii de atac exercitate mpotriva ncheierii de respingere ca inadmisibil a cererii de intervenie
Textul se aplic i celorlalte cereri de atragere a terilor n proces (chemarea n judecat, cererea de chemare n
garanie, artarea titularului dreptului), nu doar pentru intervenie pentru c textele fac trimitere la art. 64

31

3. n cazul disjungerii cererii de chemare n garanie, dac cererea de chemare n garanie era de natur s ntrzie
judecarea cererii de chemare n judecat, se disjungea cererea de chemare n garanie, n acest din urm caz, cererea de
chemare n garanie va fi suspendat pn la judecarea cererii principale, ceea ce este logic pentru c dreptul la despgubiri
(dreptul de regres) se nate dac partea pierde n cererea principal, altfel s-ar respinge ca prematur introducerea cererii de
chemare n garanie i astfel, legiuitorul dect s o resping ca prematur, a preferat s o suspende; dei textul este nou i
anterior instanele aplicau suspendarea, dar aceasta era facultativ
4. n cazul conflictului de competen, instana n faa creia intervine conflictul va sesiza regulatorul de competen i
cauza se suspend pn la soluionarea de ctre regulator
5. n cazul litispendenei, litispendena poate fi invocat numai n faa instanei de fond, dar dac exist totui 2 pricini
ntre aceleai pri, cu acelai obiect i aceeai cauz, iar una dintre cauze se afl n recurs, nu poate fi invocat nici
litispendena, nici autoritatea de lucru judecat i atunci, conform art. 138 alin. (6) soluia fireasc este suspendarea judecii din
faa instanei de fond pn la soluionarea cererii de ctre instana de recurs; instanele sunt obligate s suspende judecata
pn la soluionarea recursului, deci este caz de suspendare de drept
6. dac dup o amnare prin nvoiala prilor, acestea nu struiesc n judecat, intervine suspendarea legal de drept
pentru c se presupune c nu mai exist contradictorialitate, art. 221 (o singur dat n cursul procesului prile pot cere
amnarea, este o derogare de la contradictorialitate, prilor fiindu-le totui permis s rmn n cadrul procesual, n mod
normal dac nu vor s se judece, ar trebui s suspende voluntar), dup amnare, dac prile nu struiesc n judecat, aceasta va
fi suspendat i va fi repus pe rol cu plata a 50% din taxele pentru cererea de chemare n judecat, la alin. (3) se precizeaz
faptul c instana trebuie s cerceteze dac nu cumva un motiv de amnare tinde la amnarea prin nvoiala prilor, invocarea
unui motiv de amnare la care cealalt partea ar putea s se opun i nu o face, fiind a doua oar cnd se cere amnare fr
motivare, intervine suspendarea de drept, argument: lipsa de contradictorialitate, dar n acest caz prile o ascund pentru a nu
repune cauza pe rol cu plata taxelor datorate pentru introducere
7. sesizarea naltei Curi de Casaie i Justiie pentru pronunarea unei hotrri prealabile pentru dezlegarea unei
probleme de drept, procedur nou n NCPC, se ncearc unificarea practicii i prevede faptul c atunci cnd o instan care
judec n ultim grad, instan care ar trebui s dea o hotrre definitiv, se confrunt cu o problem de drept de care depinde
soluionarea cauzei i care este nou i nu exist un RIL pronunat sau pe rol n ceea ce o privete, instana n cauz va putea s
suspende judecata i s trimit ntrebarea naltei Curi pentru ca aceasta s i spun cum se interpreteaz chestiunea de drept
respectiv
- dup ce nalta Curte de Casaie i Justiie se pronun, se repune cauza pe rolul instanei care a pus ntrebarea
- se aseamn cu ntrebrile preliminare ctre CJUE, mecanismul fiind acelai: se evit o casare viitoare prin ntrebarea
prealabil pentru c instana vrea s unifice practica pentru a nu face o greeal i ntreab nalta Curte care oricum s-ar fi
pronunat apoi printr-un RIL, dar nu se ateapt RIL-ul pentru c acesta nu se mai aplic hotrrilor deja pronunate
8. regula penalul ine n loc civilul art. 27 alin. (1) CPP1: dac nu s-a constituit parte civil n procesul penal, persoana
vtmat sau succesorii acesteia pot introduce la instana civil aciune pentru repararea prejudiciului cauzat prin infraciune,
alin. (7): n acest caz, judecata n faa instanei civile se suspend (deci este o suspendare de drept) dup punerea n micare a
aciunii penale i pn la rezolvarea n prim instan a cauzei penale, dar nu mai mult de 1 an
- alin. (3): regula se aplic i n situaia n care persoana vtmat sau succesorii acesteia care s-au constituit parte civil n
procesul penal pot s introduc aciune n faa instanei civile dac procesul penal a fost suspendat, dar n caz de reluare a
procesului penal, va interveni suspendarea procesului civil n condiiile alin. (7)
9. dac se deschide procedura prevzut de legea insolvenei, se suspend de drept toate aciunile judiciare,
extrajudiciare sau msurile de executare silit, pentru realizarea creaneilor asupra debitorului sau bunurilor sale, rol: procedura
prevzut de legea insolvenei este o procedur colectiv i toi creditorii trebuie s i valorifice creanele n cadrul aceleiai
proceduri, n faa judectorului-sindic, iar nu prin cereri separate, adic ei trebuie s constituie masa credal i se vor certifica
creanele lor n cadrul acelei proceduri; suspendarea intervine pn la terminarea procedurii care poate s nsemne fie radierea
debitorului fie ieirea din insolven

32

Suspendarea legal facultativ


Sediul principal al cazurilor facultative l reprezint art. 413, dar sunt i multe alte prevederi n cod sau n alte legi,
cazurile de la art. 413:
1. cnd dezlegarea cauzei depinde n tot sau n parte de existena sau inexistena unui drept care face obiectul unei alte
judeci
De multe ori, cazul respectiv s-ar putea elimina prin conexare pentru c dac un drept depinde de soluia din alt proces,
sunt ntrunite condiiile de la conexare, dar pot s nu fie ntrunite toate condiiile, s se afle ntr-o stare procesual care nu mai
permite conexarea sau nu mai poate interveni pentru c nu s-a invocat n termenul prevzut de lege, astfel, pentru c dreptul
dintr-un proces depinde de soluionarea dreptului dintr-un alt proces, se va dispune suspendare cauzei pn la soluionarea
dreptului de care depinde, spre exemplu: se invoc rezoluiounea unui contract sau executarea unui contract ntr-un proces, iar
n altul se invoc nulitatea contractului n legtur cu care s-a cerut rezoluiunea sau executarea, astfel, pentru a se dispune
rezoluiunea sau executarea unui contract trebuie s existe un contract valabil ncheiat i deci trebuie s se pronune mai nti
instana pe nulitate, existena sau inexistena dreptului face obiectul unui alt proces
Spre exemplu: cerere n revendicare ntr-un proces, iar ntr-un alt proces se susine c titlul care st la baza revendicrii
este nul, astfel nu se poate dispune revendicarea pentru c aceasta presupune o comparare de titluri, iar titlul pe care i
ntemeiaz preteniile reclamantul este contestat ntr-un alt proces
Spre exemplu: pot s existe i ipoteze cu un proces civil i altul de contencios administrativ; ntr-un proces civil ntr-o
accesiune se invoc faptul c partea a avut autorizaie de construire, ceea ce nseamn c a fost de bun-credin i n alt proces
se discut valabilitatea autorizaiei de construire respective, susinndu-se c a fost obinut prin fraud, n acest caz, buna sau
reaua credin st n mare msur n soluionarea procesului privind legalitatea autorizaiei
2. situaia n care s-a nceput urmrirea penal pentru o infraciune care ar avea o nrurire hotrtoare asupra
hotrrii ce urmeaz s se dea, dac legea nu prevede altfel
Este vorba de nceperea urmrii penale, nu doar de o plngere penal sau de o faz preliminar, iar infraciunea trebuie
s aib o nrurire hotrtoare, adic s fie determinant pentru soluionarea pricinii civile, spre exemplu: o mrturie este
absolut necesar n procesul civil, iar pentru n legtur cu depoziia martorului n acel dosar se ncepe urmrirea penal pentru
infraciunea de mrturie mincinoas, acest caz poate s duc la suspendarea procesului, dar dac aceast mrturie nu este
considerat de judector ca important, ci ca fiind marginal, atunci el poate decide s nu suspende procesul, chiar dac exist
urmrire penal pentru c este cazul unei suspendri legale facultative, deci judectorul are drept de apreciere
Observaii:
a) suspendarea dinuie pn cnd hotrrea care a generat suspendarea devine definitiv
b) instana va putea reveni asupra suspendrii, ncheierea nu are chiar un caracter interlocutoriu, instana poate reveni
dac constat c partea care a cerut-o nu are un comportament diligent n cadrul procesului care a determinat suspendarea,
tergiversnd soluionarea acestuia, se refer la primul caz, n situaia unui proces civil, astfel, dac se suspend un proces pentru
c exist un altul n care se discut un drept esenial n acel proces, dac prile nu se prezint la termen, va fi suspendat i cel
din urm i nu se ntrevede o soluie imediat, n acest caz, se va putea repune pe rol procesul respectiv
Pentru a doua ipotez, dac urmrirea penal dureaz mai mult de un an de la data la care a intervenit suspendarea,
atunci se va putea repune pe rol cauza civil i se va judeca, este o corelare cu dispoziiile din CPP
Alte cazuri de suspendare facultativ
1. cererea de strmutare: n sine, nu suspend procesul, dar instana care judec cererea de strmutare va putea
dispune suspendarea procesului n legtur cu care s-a cerut strmutarea la cererea celui interesat, cu depunerea unei cauiuni
n cuantum de 1000 lei; pentru motive temeinice, suspendarea poate fi dispus n aceleai condiii, fr citarea prilor, chiar
nainte de primul termen de judecat, art. 143 alin. (1)
2. art. 242 CPC atunci cnd instana constat c desfurarea normal a procesului este mpiedicat din vina
reclamantului prin nendeplinirea obligaiilor stabilite n cursul judecii, spre exemplu: i dispune reclamantului s depun actul
n multiple exemplare pentru a fi certificate, iar reclamantul refuz, dac prtul nu dorete s i asume acest fapt i s fac

33

copii, judectorul poate s constate comportamentul reclamantului i s decid suspendarea cauzei sau spre exemplu: dac este
esenial aducerea unui nscris pentru soluionarea cauzei, iar reclamantul nu depune nicio diligen pentru aducerea lui sau s
fac rost de acel nscris, cu toate c judectorul poate s nu in cont i s dea soluia, iar reclamantul s piard, dar dac
consider c nu va da o hotrre corect n lipsa nscrisului, fiind obligat s afle adevrul, poate s suspende din oficiu sau spre
exemplu: atunci cnd o prob este dispus din oficiu i judectorul pune n sarcina reclamantului plata cheltuielilor, instana ar
putea s l declare deczut din prob, dar nu ar fi o soluie pentru c s-ar ajunge la acelai lucru pentru c nu reclamantul a cerut
proba, astfel, se dispune suspendarea (nalta Curte precizeaz c se decade partea din drept, nu c se va dispune suspendarea,
dar CCJ a soluionat o cauz specific, nu poate fi preluat cu caracter de generalitate, este clar c CCJ nu analizeaz n general
faptele i nu are, deci, perspectiva probelor), instana de fond poate avea mai multe atitudini, poate s l i decad i este
acoperit legal, dar este posibil ca instana s nu cread n soluia respectiv i fiind obligat s afle adevrul, care poate s fie i
n interesul reclamantului, nu doar ntr-al prtului, ca judector nu poate da astfel o hotrre care are autoritate de lucru
judecat pe baza unei prezumii sau pe baza lipsei unei probe dac lipsa probei nu duce la convingerea c adevrul este de partea
prtului
Problema care se pune este dac instana poate s pronune o hotrre pe baza nedovedirii i exagernd din
nedovedire, inexistena sau instana nu poate s i asume, s declare cu toat fermitatea c nu exist acel drept pentru c are
un dubiu, adic instana s pronune o hotrre greit care este conform cu procedura, dar nu cu adevrul; unele legislaii
permit acest fapt, dar acolo exist soluia respingerii cererii ca nedovedit, la noi nu exist
3. dac partea s-a nscris n fals i a indicat autorul sau complicele acestuia i nu s-a pus n micare aciunea penal, nu
este obligatoriu s fi nceput urmrirea penal, este suficient nscrierea n fals i indicarea autorului falsului sau a complicelui,
nu se aplic total dispoziiile art. 413, sunt ipoteze diferite, acesta este o particularizare a art. 413, dar i cu alte condiii: nu
trebuie s fi nceput urmrirea penal i s fie indicat autorul sau complicele
4. n cazul sesizrii naltei Curi pentru pronunarea unei hotrri prealabile pentru dezlegarea unei probleme de drept,
n situaia unei cauze similare celei n legtur cu care s-a nscut incidentul
Este posibil ca problema s fie incident i n alte instane n pricinile lor, astfel, dup ce s-a pus problema respectiv la
CCJ, celelalte instane constat c au i ele aceeai problem i nu mai sesizeaz din nou, ci ateapt soluionarea dat de CCJ,
diferena este c pentru instana care a ridicat problema suspendarea de drept este obligatorie, pentru celelalte instane este
facultativ, instana este cea care sesizeaz, partea poate pune n discuie doar
5. pn la soluionarea excepiei de neconstituionalitate de ctre Curtea Constituional
Briciu crede n aceast soluie din istoria textelor, dei nu are o acoperire n legea Curii Constituionale a Romniei:
iniial, n 1992 s-a prevzut soluia ca ori de cte ori se sesizeaz Curtea Constituional cu o excepie de neconstituionalitate
instana s fie obligat s suspende cauza, deci suspendare legal de drept obligatorie, mai trziu, n 1997 s-a prevzut c ar
putea fi doar o suspendare legal facultativ, apoi iar s-a hotrt c este obligatorie, dup care, n 2010, pentru c se fceau
cereri abuzive, legiuitorul a vrut s revin la sistemul anterior, dar nu a abrogat textul modificator al articolului, ci a abrogat tot
alineatul, dei n expunerea de motive se preciza c se dorea revenirea la sistemul anterior, adic s se lase la latitudinea
instanei dac s dispun suspendarea sau nu, acum, abrognd ntregul alineat s-a ters posibilitatea suspendrii, Briciu: innd
cont de expunerea de motive, de voina legiuitorului se poate aplica n acest caz, puin forat, situaia de la art. 413 punctul 1
S-a dorit ca procesul s poat s continue dac excepia pentru neconstituionalitate nu ar avea nicio ans s treac,
dar este obligatorie trimiterea excepiei la Curte, ns, n situaia n care chiar judectorul pune problema constituionalitii,
atunci normal c procesul trebuie suspendat
Procedura suspendrii
Instana se pronun prin ncheiere care se atac cu recurs, mai puin dac ncheierea este dat de CCJ, situaie n care
ncheierea este definitiv
In doctrina relevant se gsete opinia conform creia numai ncheierea de admitere a cererii de suspendare se atac
cu recurs, iar nu i ncheierea de respingere a cererii de suspendare
Briciu i Ciobanu: din art. 414 reiese c oricare ncheiere poate fi atacat: asupra suspendrii judecrii procesului
instana se va pronuna prin ncheiere, care poate fi atacat cu recurs, n mod separat, la instana ierarhic superioar, deci nu se

34

precizeaz ncheierea prin care se admite sau prin care se respinge, ci asupra ncheierii, asupra presupunnd i situaia n care
se admite i situaia n care se respinge
Ceilali autori consider c doar atunci cnd se admite cererea de suspendare pentru c atunci cnd se suspend este
normal s se poat ataca separat pentru c este posibil s nu mai existe hotrre de fond final, pe cnd atunci cnd se respinge
cererea de suspendare va exista o hotrre de fond final
Briciu: dar dac ar fi un caz de suspendare pe care instana l ignor i respinge cererea de suspendare, dei ea ar fi
ntemeiat i s-ar judeca i pronuna hotrrea pe fond, n apel poi s precizezi c a fost greit ncheierea prin care s-a respins
cererea de suspendare i s-a continuat procesul, dar ar fi lipsit de efect pentru c nu va desfiina instana hotrrea i s se
ntoarc s suspende procesul dup ce deja s-a pronunat hotrrea (prea puin probabil), deci textul ar fi lipsit de efect, de fapt
nu ar mai exista cale de atac obiectiv vorbind, de aceea, pentru ambele cazuri se aplic regula atacrii cu recurs
Cnd se admite cererea de suspendare, recursul poate fi formulat ct timp dureaz suspendarea, doar dac se admite,
dac se respinge, se atac dup regulile de drept comun, de la comunicarea ncheierii
Dac s-a repus pe rol, nu mai exist interes pentru suspendare
Recursul se poate declara i mpotriva ncheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol
Efecte
Rmnerea cauzei n nelucrare, adic orice act de procedur care s-ar face dup ce a intervenit cauza de suspendare, ar
fi nul, mai ales la suspendarea legal de drept, dac nu sunt pltite taxele de timbru i prile nu se prezint, se anuleaz cererea
de chemare n judecat, nu se suspend cauza, dar poate fi repus pe rol cu plata nti a 50% pentru repunere pe rol, 50% din
taxa iniial, iar apoi primul lucru care se discut este excepia netrimbrrii i anularea cererii pentru netimbrare, dar nu se
anuleaz din prima pentru c ar fi un act nul, trebuie suspendat, la fel i n cazul decesului cnd se pot introduce motenitorii
care s plteasc taxa
Reluarea judecrii procesului poate avea loc:
1) prin cererea de redeschidere fcut de una dintre pri, cnd suspendarea s-a dispus prin nvoirea prilor sau din
cauza lipsei lor, repunerea pe rol va putea avea loc numai dac se pltete jumtate din taxa datorat pentru cererea
suspendat
2) prin cererea de redeschidere a procesului, fcut cu artarea motenitorilor, tutorelului sau curatorului, a celui
reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar ori, dup caz, a prii interesate, a lichidatorului, a administratorului
judiciar ori a lichidatorului judiciar, n cazurile prevzute la art. 412 alin. (1) pct. 1-6
3) n cazurile prevzute la art. 412 alin. (1) pct. 7, dup pronunarea hotrrii de ctre Curtea de Justiie a Uniunii
Europene
4) prin alte modaliti prevzute de lege: dac s-a suspendat procesul pentru c a nceput urmrirea penal, dup
trecerea unui an fr ca n procesul penal s se fi dat o soluie, la cererea prii, dac exist un alt proces de a crui soluionare
depinde soluionarea procesului pendinte care s-a suspendat pn la soluionarea cauzei respective, dac a intervenit conflict de
competen, pn la rezolvarea conflictului de competen de ctre regulatorul de competen, n cazul medierii, dac prile
solicit suspendarea procesului pentru a efectua medierea, pot s cear repunerea pe rol, dar nu dup mai mult de 3 luni de la
soluia medierii, fr plata a 50% din taxa iniial pentru c textul apare n ideea de a se degreva instana de o problem.

[Cursul 6 - 11.03.2015]
Perimarea
Notiune
Perimare are o natura juridica mixta. Nu se poate spune daca e mai mult o sanctiune sau o modalitate de inlaturare a
dosarelor aflate in lucrare ca un fel de curatire a instantelor de aceste dosare. Pare a predomina a doua solutie. Perimarea este o
institutie de ordine publica. Daca ar predomina natura de sanctiune pentru partea neglijenta, logic ar fi ca ea sa nu fie de ordine
publica. Este si o sanctiune pentru partile neglijente, dar este clar ca exista un interes al sistemului judiciar de a nu lasa in

35

suspans probleme judiciare incepute.


Ipoteza este ca se angajeaza un litigiu (deci din pdv al statului, el are o misiune), dupa care cei doi uita, pleaca fiecare cu
problemele lui si statul ramane cu problema. Atunci, statul spune ca asteapta 6 luni, dar dup-aia inchide dosarul. Astfel, se
doreste scaparea sistemului de litigii care nu mai au contradictorialitate. In subsidiar, ar putea fi considerata si o sanctiune pentru
parti.
Domeniul perimarii
Se aplica la orice cerere de chemare in judecata, apel, recurs, revizuire si orice alta cerere de reformare sau retractare.
Asadar, orice cerere s-ar putea perima. Nu vorbim doar de perimarea unei cereri de chemare in judecata, ci si de perimarea unei
cai de atac. Nu exista o limitare legala din acest punct de vedere. Desigur ca in practica s-au dezoltat anumite teze conform
carora perimarea nu ar aparea.
De exemplu, atunci cand titularul actiunii este procurorul nu poate sa apara perimarea deoarece, fiind o sanctiune
aplicabila partilor, nu are cum sa joace aceasta sanctiune pentru el avand in vedere ca el nu este parte. Se poate contrazice
aceasta opinie deoarece se pleaca de la premiza gresita ca procurorul nu e parte. El are o calitate procesual ex lege, este o parte
mai speciala, dar el este, totusi, parte. Notiunea de participant sui generis nu e recunoscuta de NCPC.
S-a mai spus ca nu poate aparea perimarea atunci cand pe calea perimarii s-ar pune in discutie pe cale ocolita
renuntarea la anumite drepturi la care nu se poate renunta. De exemplu, art. 437 spune ca in actiunile privitoare la filiatie nu se
poate renunta la drept; de asemenea, cel care introduce o actiune privitoare la filiatie in numele unui copil sau a unei persoane
puse sub interdictie, nu poate renunta la judecarea ei. Totusi, daca partile nu se mai prezinta la proces, se suspenda procesul si
trec 6 luni, perimarea ar echivala cu o renuntare la drept.
La fel s-a mai spus ca nu opereaza perimarea in pricinile necontencioase. Intr-adevar, daca am lua practica mai veche a
instantelor romane, o sa gasim spete care spun ca nu opereaza perimarea in pricinile necontencioase. Totusi, e greu sa transporti
aceste spete in ziua de astazi. La momentul respectiv, perimarea era de ordine privata, adica putea fi invocata doar de partea
adversa, ori in pricinile necontencioase nu exista o parte adversa care sa o invoce si poate acesta era motivul. Intre timp, a
devenit de ordine publica.
Procedura perimarii nu este aplicabila la RIL-uri sau la pronuntarea unei hotarari prealabile cu privire la o problema de
drept sesizata de o alta instanta sau chiar de ICCJ.
In cazul actiunii civile atasate actiunii penale si disjunse nu se perima.
Pentru a vorbi de perimare mai sunt necesare 2 conditii:
- sa treaca 6 luni
- sa existe culpa partilor
Asadar, se pastreaza acest caracter de sanctiune.
Art. 416 ne da 3 exemple de situatii in care ramanerea in nelucrare nu este din culpa partilor (alineatul 3 reprezinta
numai un exemplu, el nu este singurul caz):
a). nu constituie caz de perimare cazurile in care actul de procedura trebuia efectuat din oficiu
b). nu constituie caz de perimare cand, din motive neimputabile partii, cererea n-a ajuns la instanta competenta
c). dosarul nu a ajuns la instanta competenta sau nu s-a putut fixa termen de judecata.
a). De exemplu, se face cerere de abtinere care blocheaza continuarea procesului. Procesul este intrerupt pana la
solutionarea cererii de abtinere. Sa spunem ca dupa solutionarea cererii de abtinere, instanta nu repune pe rol cauza timp de 6
luni. Aici nu este o culpa a partilor.
b). De exemplu, se declina competenta de la o instanta la alta si se uita sa se trimita dosarul. Un alt exemplu este in
cazul conflictului negativ de competenta si se uita sa se investeasca regulatorul. Partile nu pot investi ele regulatorul de
competenta. El este investit de instanta la care a aparut conflictul.
c). Normal ar fi sa se fixeze termen de judecata pentru rejudecare la instanta la care s-a trimis, dar dosarul nu a fost
trimis de instanta de casare. De asemenea, la regularizare trebuie citate partile si o parte nu este de gasit. Un alt exemplu este
acela in care moare o parte (paratul). Daca ar fi murit reclamantul, mostenitorii ar fi avut interesul sa se reia procesul. In cazul
paratului, mostenitorii nu au de ce sa se grabeasca. Ei ar putea chiar sa recurga la o mostenire tacita a mostenirii si nu depun o
cerere de acceptare si astfel ei nu pot fi descoperiti. Ei nu apar in registrul succesoral care trebuia verificat de reclamant.

36

Curgerea termenului
Spre deosebire de vechiul cod, acum nu se mai distinge intre litigii comerciale si civile. In toate litigiile in care se aplica
NCPC, termenul este de 6 luni.
Avem cazuri de intrerupere si cazuri de suspendare. Ele sunt speciale, aplicabile doar termenului de perimare.
Cazul de intrerupere:
Presupune un act de procedura facuta in vederea judecatii procesului de partea care justifica un interes. Astfel, actul de
procedura trebuie facut de una dintre parti si nu de catre instanta. O repunere pe rol facuta de instanta nu intrerupe perimarea.
Partea trebuie sa justifice un interes, adica de obicei reclamantul. Si paratul poate avea interes in formularea unei cereri de
repunere pe rol sau alt act de procedura atunci cand a formulat o cerere reconventionala. Sunt situatii in care e mai interesat
paratul sa continue procesul decat reclamantul. Sunt situatii in care reclamantul declanseaza un proces doar pentru a il sicana pe
parat fara sanse sa castige. Astfel, daca justifica un interes, instanta ar putea sa accepte ca e un act intrerupator de perimare. La
o intrebare de grila e corecta afirmatia care contine "in principiu, de catre reclamant".
Acest act de procedura trebuie facut in scopul judecarii. Nu este un act intrerupator de perimare cererea prin care
reclamantul solicita eliberarea unor copii din dosar, sau cererea de comunicare a unor acte din dosar. La fel, putem avea si situatii
mai complicate in sensul ca reclamantul repune cauza pe rol parand ca are scop de a se judeca, insa la primul termen iar nu se
prezinta si cauza ramane iar in nelucrare. Trebuie urmarit de instanta in ce masura actul respectiv s-a dorit sa fie unul de
continuare a procesului sau s-a dorit sa fie doar o intrerupere formala.
Cazui de suspendare:
Termenul de perimare se suspenda pe toata durata suspendarii judecatii in cazurile de suspendare legala facultativa.
Termenul se suspenda cat timp dureaza acele 2 suspendari. Daca vorbim despre situatia suspendarii pt existenta altei cauze
civile, daca se pronunta in acel proces o hotarare definitiva, este obligatia partii interesate sa ceara repunerea cauzei pe rol. In
cazul actiunii penale, situatia e mai complicata pentru ca, de exemplu, potrivit art. 27 alin. 7 din NCPP, daca s-a pus in miscare
actiunea penala, judecata civila se suspenda pana la rezolvarea in prima instanta a cauzei penale, dar nu mai mult de 1 an. Prin
urmare, daca a trecut 1 an si cauza penala care a generat suspendarea nu s-a solutionat macar in prima instanta, este datoria
partii sa ceara repunerea pe rol a cauzei civile ca altfel incepe sa curga termenul de perimare.
Pe langa acele 2 cazuri, termenul de perimare este intrerupt si pe durata existentei unor alte cauze de suspendare a
judecatii daca suspendarea nu este cauzata de lipsa de staruinta a partilor in judecata. De exemplu, i se pare ca aici s-ar putea
incadra ipoteza de la art. 412 punctul 7 (cand suspendarea intervine pentru faptul ca instanta a sesizat cu o intrebare privind
solutionarea unei hotarari preliminare CJUE). Daca Curtea s-a pronuntat, partile nu mai au vreo scuza si trebuie sa ceara
repunerea pe rol a cauzei. De asemenea, daca ne referim la art. 520 (dezlegarea unor chestiuni de drept), daca o instanta
considera ca problema de drept merita sa fie transata de ICCJ printr-o hotarare preliminara, se suspenda cauza. Termenul de
perimare nu curge nici el. Mai pot fi si alte exemple.
Al 3-lea caz se refera la cazurile de suspendare de la art. 412. In cazurile in care intervine suspendarea legala de drept,
cursul perimarii e suspendat timp de o luna de la data cand s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecatii daca
aceste fapte s-au petrecut in cele din urma 3 luni ale termenului de perimare. Ipoteza de la care pleaca textul este aceea ca
intreruperea s-a produs prin altceva, nu prin 412. Se poate sa se produca prin 412, dar pe parcursul suspendarii a aparut unul din
cazurile respective (de exemplu, nu s-au prezentat partile la proces, dar in ultimele 3 luni a murit una dintre parti).
Ultimul caz de suspendare este acela cand din motive temeinic justificate partea a fost impedicata sa staruie in judecata.
Mai sunt si cazuri speciale, de exemplu, in cazul legii medierii unde termenul de suspendare nu curge timp de 3 luni de
la momentul suspendarii cand timp de 3 luni trebuie sa se incheie un acord de mediere sau sa se repuna cauza pe rol.
Diferenta dintre intrerupere si suspendare e clara. La intrerupere incepe sa curga un nou termen de perimare. In cazul
suspendarii, doar perioada suspendarii este scoasa din termenul de perimare.
In materia perimarii, cazurile de intrerupere si cele de suspendare produce efecte pt toate partile, independent de
dispozitiile referitoare la independenta procesuala pe care le stim de la coparticipare (nu doar pt partile care ar fi solidare sau
intr-un raport de indivizibilitate cu cel care face actul). La efectul perimarii, ea opereaza in bloc, pentru toate cererile din dosar,
nu doar pt titularul cererii de chemare in judecata. Daca titularul ccj face un act intrerupator de suspendare, cererea
reclamantului produce efecte si asupra altor cereri, chiar si asupra celor cu interese contrare, precum asupra cererii
reconventionale, cererea de chemare in garantie.

37

Invocarea perimarii
Perimarea poate fi invocata de parti, procuror daca participa, dar si de instanta din oficiu. Fie instanta repune cauza pe
rol in vederea perimarii, fie una dintre parti solicita repunerea cauzei in vederea perimarii, fie se face o cerere de repunere si una
dintre parti invoca exceptia perimarii.
Procedura de verificare este una contradictorie, cu citarea partilor in termen scurt. Instanta solicita un referat grefei si se
pronunta printr-un act procesual care difera dupa cum admite sau respinge cererea de perimare sau exceptia de perimare. Daca
o respinge, pronunta o incheiere atacabila odata cu fondul. Daca admite cererea sau exceptia perimarii si constata perimat
dosarul, va pronunta o hotarare care va fi supusa numai recursului la instanta superioara in termen de 5 zile de la pronuntare.
Cand perimarea se constata de ICCJ, recursul se face la completul de 5 judecatori. Calea de atac a recursului este deschisa chiar si
in acele ipoteze in care pentru hotararea de fond nu ar fi prevazuta o atare cale de atac. Nu ne aflam in fata unui recurs la recurs
sau un recurs acolo unde legea interzice recursul. Daca pricina se afla deja in recurs si perima recursul, nu ne aflam in ipoteza
unui recurs la recurs daca ataci hotararea de perimare a recursului. Tu nu critici instanta de recurs cu privire la modul la care a
solutionat ea criticile tale referitoare la fond, ci critici ceva ce a aparut direct in recurs, nu este un obiect al acelui recurs. La fel e
si in situatia in care legea nu mai prevede recursul. Pt a pronunta hotararea, instanta trebuie sa verifice urmatoarele aspecte:
- daca pricina se incadreaza in domeniul de aplicabilitate al perimarii
- daca au trecut 6 luni
- daca nu e o intrerupere sau suspendare
- daca nu exista culpa partilor
- daca nu intervine alt caz de incetare al judecatii prin norme speciale.
De exemplu, art. 924 prevede ca sotii se pot impaca in tot cursul judecatii. In acest caz se dispune inchiderea dosarului.
Problema apare cand impacarea apare in apel dupa ce in fond s-a dat hotarare de pronuntare a divortului. Daca intre timp a
intervenit perimarea apelului, hotararea primei instante ramane definitiva. Astfel, ei raman divortati chiar daca nu mai doreau
asta.
Perimarea nu poate fi invocata direct in fata instantei de apel. Ai voie sa o invoci in tot cursul procesului, dar in fata
instantei in legatura cu care s-a produs lasarea procesului in nelucrare. Nu poate fi o critica a hotararii pentru a invoca pe calea
apelului.
Efecte
Efectul este lasarea fara efect a tuturor actelor de procedura de la acea instanta. Daca aveam perimarea ccj, se sterg
efectele actelor facute la acea instanta, inclusiv efectele cererii de chemare in judecata, precum intreruperea prescriptiei.
In NCC, daca dupa ramanerea definitiva a hotararii de perimare, in 6 luni reclamantul face o noua cerere, poate fi utilizat
efectul intreruptiv de prescriptie, cu mentiunea ca a doua cerere sa fie admisa, sa nu se perime si ea. Daca vorbim de ccj,
perimarea nu produce efecte asupra dreptului dedus judecatii. Ea desfiinteaza actele de procedura. Daca te mai afli in termenul
de prescriptie, poti sa exerciti acel drept.
In cazul perimarii cererii de apel sau cererii de recurs, teoretic nici ele nu produc efecte asupra dreptului subiectiv in
mod direct, dar pot produce efecte indirecte in sensul ca daca hotararea instantei a transat pe fond procesul, hotararea primei
instante ar ramane definitiva prin permarea caii de atac.
Cand se perima cererea de chemare in judecata, adica reclamantul intelege sa formuleze o cerere noua exista un
avantaj. Probele administrate in procesul perimat pot fi utilizate in noul proces daca instanta nu considera ca e necesara
readministrarea lor.
Perimarea instantei
Este acea situatie in care cererea ramane in nelucrare timp de 10 ani si intervine perimarea, indiferent de culpa vreunei
parti. Procedura e similara cu cea de la perimarea cererii.

38

Incidente procedurale ce constituie acte de dispozitie ale partilor


Dispozitii generale
Partea care le face trebuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina. Daca este reprezentata sau asistata, reprezentantul
trebuie sa aiba incuviintare de la instanta de tutela sau autoritatea tutelara.
Conform art. 81 in NCPC, actele de dispozitie facute in orice proces de reprezentantii minorilor, persoanele puse sub
interdictie si disparutilor, vor fi ignorate de instanta daca se considera ca nu sunt in interesul lor.
Daca vorbim de un act de dispozitie facut printr-un mandatar, mandatul trebuie sa fie in forma autentica si sa fie special,
adica sa cuprinda dreptul respectiv in interiorul mandatului. Daca mandatarul e avocat, nu ii trebuie o procura, dar trebuie sa se
mentioneze in contractul de asistenta dreptul de a face acte de dispozitie si ce anume acte de dispozitie.
Sunt o serie de cauze in care nu se pot face acte de dispozitie. Conform art. 437 din NCC, in actiunile referitoare la filiatie
nu se poate renunta la drept. Nici tranzactie nu se face ca nu e un drept care se poate ceda.
Institutiile publice nu pot renunta la drepturile in legatura cu care exista interese publice
Renuntarea la judecata
Este un act de dispozitie specific reclamantului, paratului daca are cerere reconventionala, intervenientului pentru ca
are pozitie de reclamant in cererea principala. Cererea de renuntare se face verbal in sedinta de judecata sau in forma scrisa.
Daca nu e prin act autentic, instanta va cita partea pentru a isi insusi semnatura.
Cererea poate fi facuta personal sau prin mandatar prin procura autentica si speciala.
Cererea de renuntare poate fi facuta oricand, teoretic. Insa, momentul cand este facuta importa foarte mult in ceea ce
priveste pozitia partii adverse. Daca renuntarea se face pana la comunicarea cererii de chemare in judecata partii adverse, nu
este nevoie de consimtamantul partii adverse pentru ca ea nici macar nu stie acest lucru. Daca se face dupa ce s-a comunicat
cererea de chemare in judecata partii adverse dar pana la primul termen, nu e nevoie de consimtamantul partii adverse, dar ea
poate solicita cheltuieli de judecata. In fine, daca cererea se face la primul termen de judecata sau ulterior, este nevoie de
consimtamantul partii adverse.
In ce priveste consimtamantul partii adverse, exista dreptul paratului de a starui in judecata procesului si a obtine o
hotarare care sa transeze pe fond problema cu autoritate de lucru judecat. Daca se renunta la judecata, reclamantul are
posibilitatea sa introduca o noua cerere. Paratul nu scapa de problema litigioasa si cel mult o amana. Partea mai diferita a
lucrurilor decurge din modul in care se ia consimtamantul. El poate fi si tacit. Daca nu e prezent, instanta il va cita pe parat
comunicandu-i cererea de renuntare si punandu-i in vedere sa isi exprime pozitia. Daca nu isi exprima nicio pozitie, se prezuma
ca e de acord.
Daca renuntarea are loc in fata instantei de apel sau de recurs, efectul e de anulare a hotararilor instantelor anterioare si
se dispune numai inchiderea dosarului ca urmare a renuntarii.
Se pronunta o incheiere care este supusa numai recursului. Legea spune ca e supusa recursului care va fi judecat la
instanta ierarhic superioara. Cand are loc in fata ICCJ, incheierea nu poate fi atacata. In opinia lui Boroi, daca vorbim de o
hotarare data in apel pt care nu se prevedea dr de recurs, textul nu ar fi aplicabil; daca vorbim de o renuntare in fata instantei de
recurs, textul nu ar fi aplicabil; ar fi aplicabil daca se renunta in fata primei instante sau daca se renunta in fata instantei de apel
dar exista recurs impotriva apelului si atunci se exercita recurs impotriva incheierii de renuntare. In opinia lui T. Briciu, incidentul
privitor la suspendare nu a facut obiectul cailor de atac. Nu poti sa spui ca in cazul aparitiei renuntarii in recurs nu poti sa faci
recurs pt ca ar fi un recurs la recurs.
Autorii care spun ca nu exista dr de recurs cand renuntarea intervine in recurs sau in apel care nu permite recursul spun
ca solutia este gresita si ca se cere modificarea legii.
Renuntarea la drept
Diferenta fata de renuntarea la judecata e esentiala. La renuntarea la judecata i se da posibilitatea reclamantului de a
mai putea incepe un alt proces. La renuntarea la drept, cererea se respinge ca nefondata. Daca mai introduce o cerere, i se va
opune autoritatea de lucru judecat. Sunt si autori care spun ca nu e o autoritate de lucru judecat pentru ca autoritatea de lucru
judecat decurge dintr-o verificare facuta de o instanta, ori aici nu s-a verificat nimic, doar a luat act de actul de dispozitie a
partilor.
Spre deosebire de renuntarea la judecata, renuntarea la drept poate fi facuta fara consimtamantul partii adverse pentru

39

ca partea adversa castiga pe fond. Aici nu se mai expune unui nou litigiu.
Daca renuntarea la judecata se putea face verbal sau prin cerere scisa, la renuntarea la drept e necesara cererea scrisa
in forma autentica.
Exista identitate de solutii in cazul in care cererea se face in apel. Daca se face cerere de renuntare la drept in recurs,
hotararile anterioare se desfiinteaza si se memtine doar hotararea referitoare la renuntarea la drept.
In ce priveste caile de atac, solutia e supusa recursului la instanta ierarhic superioara. Daca renuntarea are loc in fata
unui complet al ICCJ, recursul se judeca de completul de 5, spre deosebire de renuntarea la judecata unde nu se mai putea face
recurs. Acolo macar se mai putea incepe un proces diferit si poate de aceea aici s-a permis recursul.
Achiesarea la pretentiile reclamantului
Sediul materiei: 436, 437. Este un act de procedura care vizeaza recunoasterea in tot sau in parte de catre parat a
pretentiilor reclamantului.
Ca sa vorbim de o achiesare, trebuie sa vorbim de o marturisire pura si simpla. Aici judecatorul nu mai judeca, ia doar
act de faptul ca paratul recunoaste pretentiile reclamantului.
Trebuie sa fie vorba de o marturisire facuta in timpul procesului, nu extrajudiciar. Marturia extrajudiciara poate fi
folosita in proces, dar numai ca inscris sau cu martori, dar asta inseamna practic judecarea procesului, nu este o achesare.
Marturisirea nu trebuie neaparat sa fie provocata, poate fi si spontana. Nu trebuie neaparat sa recunoasca in cadrul
unui interogatoriu, de exemplu.
Recunoasterea poate fi totala sau partiala. Daca e vorba de o recunoastere partiala, se poate da la cererea
reclamantului o hotarare partiala in limita recunoasterii si sa continue procesul pentru restul aspectelor nerecunoscute.
Avantajul este ca, pronuntandu-se o hotarare partiala, in limita recunoasterii, acea hotarare devine executorie astfel incat ea
poate fi executata fara a mai astepta finalizarea procesului asupra aspectelor ramase cu adevarat in disputa. Este executorie
conform art. 448.
In ce priveste hotararea, daca coroboram art. 436 cu dispozitiile din materia cheltuielilor de judecata (art. 454)
observam va daca paratul face cererea de achiesare la primul termen de judecata si nu a fost pus in intarziere sau nu era de
drept pus in intarziere inaintea cererii de chemare in judecata, el ar putea fi exonerat de plata cheltuielilor de judecata. Ca sa fie
aplicabil art. 454, trebuie ca achesarea sa se intample la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate si marturisirea
sa fie spontana, nu prin interogatoriu. Art. 454 are o aplicabilitate redusa pt ca intra in conflict cu art. 1522 alin 5 din NCC care
spune ca daca n-a fost pus in intarziere, paratul ar putea sa il exonereze doar platind creanta intr-un termen rezonabil de la
momentul comunicarii ccj. NCPC mai joaca doar in acele domenii in care nu se aplica 1522.
In ce priveste calea de atac, poate fi atacata doar cu recurs. Nu se mai spune nimic de ce se intampla la ICCJ. In tacerea
textului, ar trebui sa existe recurs la hotararea de achiesare inclusiv cea din recurs si sa fie dedus completului de 5 daca apare in
fata unei sectii a ICCJ.
Achiesarea la hotararea pronuntata
Acesta nu este un act de procedura specific paratului. Reprezinta un act prin care partea care a pierdut procesul,
indiferent de pozitia initiala, intelege sa nu mai sustina calea de atac, adica e de acord cu solutia.
Prima regula de retinut este aceea ca achiesarea la hotararea pronuntata nu se poate exercita decat dupa pronuntarea
hotararii. E nula achiesarea anticipata. Trebuie intai sa se nasca actul.
Achiesarea poate fi neconditionata sau conditionata. Pana la noul cod, practica admitea doar achiesarile neconditionate
pt ca cele conditionate ar fi fost o veritabila oferta de tranzactie. Acum se accepta si achiesarile conditionate daca sunt acceptate
expres de partea adversa. Astfel, devine un act bilateral.
In ce priveste forma, achiesarea poate fi expresa sau tacita. Este expresa cand intervine printr-un act autentic sau printro declaratie verbala in fata instantei. Noutatea este ca poate fi si tacita. Ea poate fi dedusa din acte sau fapte precise si
concordante care exprima intentia certa a partii de a isi da adeziunea la hotarare. Simpla confuzie nu este suficienta. De
exemplu, i se comunica hotararea uneia dintre parti si in interiorul termenului de apel, nefiind vorba de o hotarare executorie de
drept, executa de buna voie hotararea. Nu ar fi o achiesare tacita daca ar executa hotararea de buna voie in urma inceperii unei
proceduri de executare silita. Alta ipoteza este ca se pronunta o hotarare in prima instanta, dar hotararea respectiva e executorie
de drept. Ai dreptul sa faci apel, dar apelul nu suspenda executarea.
In legatura cu achiesarea, textul spune ca se aplica si art. 404 in sensul ca renuntarea la calea de atac poate fi facuta
chiar si in sedinta publica cu ocazia pronuntarii.

40

Tranzactia
Tranzactia poate fi facuta oricand in cursul procesului.
De tranzactie se poate lua act chiar si in zilele in care nu s-a stabilit sedinta. Partile se pot prezenta la judecator si intre
termene. De tranzactie poate lua act si un singur judecator daca completul e format din mai multi. Solutia se va pronunta in
sedinta publica, chiar daca se ia act inainte in camera de consiliu.
In urma tranzactiei se da o hotarare care are o anumita particularitate: dispozitivul va fi reprezentat chiar de tranzactia
partilor care ia locul judecatii judecatorului. Va fi o hotarare speciala. Se numeste hotarare de expedient.
Unele discutii apar in legatura cu capacitatea judecatorului de a cenzura tranzactia, avand in vedere faptul ca
judecatorul face o intreaga activitate de autentificare. Pe langa aspectele formale, judecatorul trebuie sa verifice daca tranzactia
nu cumva contravine ordinii publice. Daca sesizeaza cauza ilicita, frauda la lege sau alte aspecte care atrag nulitatea absoluta,
judecatorul poate sa refuze sa ia act de tranzactie. La fel poate sa refuze cand e incheiata de un reprezentant si contravine
intereselor reprezentatului, chiar daca a fost incuviintata de instanta de tutela.
Calea de atac este numai recursul. Recursul se exercita la instanta superioara si iar nu ne da detalii despre ICCJ. Astfel, si
atunci cand pricina a fost tranzactionata in fata ICCJ, exista drept de recurs la completul de 5 judecatori. Aceasta opinie nu e
impartasita de toata lumea.
Recursul impotriva hotararii de expedient vizeaza exclusiv aspecte procedurale, el nu va viza si aspecte legate de fondul
acordului. Insa, daca analizam NCC, vom observa ca in realitate partile sunt libere sa atace tranzactia chiar daca ea a fost
consimtita printr-o hot jud pe aspecte de fond. Tranzactia ramane un contract. Ea poate fi atacata cu actiune in anulare pt lipsa
consimtamantului, actiune in rezolutiune daca obligatiile asumate nu au fost respectate. Faptul ca ea a fost consimtita printr-o
hotarare nu inlatura atacarea ei pe cale separata pt ca partile nu ataca hotararea in cazul acesta. Instanta nu s-a pronuntat pe
fond si nu se poate spune ca printr-o actune de desfiintare a tranzactiei pe alte cai s-ar incalca vreo autoritate de lucru judecat.
Instanta nu a spus ce drepturi ale cui sunt, ci a spus doar ca partile s-au inteles si a consimtit intelegerea lor. Sigur ca daca existau
jud incompatibili, parti nelegal citate, instanta necompetenta etc. sunt motive de recurs. Daca se anuleaza tranzactia, hotararea
ramane valabila, dar devine ineficienta tranzactia.

[Cursul 7 - 18.03.2015]
Regula este ca cercetarea procesului se finalizeaza prin incheiere si se acorda termen pentru dezbateri. In practica
uneori nu se da un nou termen.
Exceptia este daca ambele parti sunt de acord sau una a facut cerere de judecare in lipsa si cealalta a solicitat sa se
judece atunci, se pun concluzii pe fond tot atunci, in sedinta publica.
Fiecare parte isi spune parerea cu privire la fond (la dezbateri). Dupa ce asculta pledoariile, instanta declara inchise
dezbaterile, deliberarile urmand a se face in camera de consiliu.
Secretul deliberarii presupune ca doar judecatorii iau parte la deliberare (nu si grefierul). Ca exceptie, in cazul litigiilor de
munca participa si asistentii judiciari la deliberare, avand rol consultativ. La ICCJ, de asemenea, participa la deliberari magistratii
asistenti tot cu rol consultativ.
Deliberarea este un secret. Nu se permite divulgarea modului in care s-a luat decizia respectiva. In ce priveste ordinea in
care judecatorii isi spun opiniile, mai intai isi exprima pdv judecatorul cel mai nou in functie si la sfarsit presedintele completului.
Se presupune ca presedintele ar avea autoritatea cea mai mare in cadrul completului. Atunci se incepe cu cel mai nou in functie
ca nu cumva exprimandu-si punctul de vedere cei cu o autoritate mai mare, cel mai nou sa nu mai aiba o opinie reala, ci sa o
preia pe cea a celor mai vechi in functie sau cu o autoritate mai mare.
In cadrul completelor colegiale, cand nu exista o unanimitate privind solutia, putem avea doua ipoteze: cand avem un
numar par sau un numar impar. Problema apare la completul de 2 judecatori pentru ca aici putem avea 2 opinii contrare. In acest
caz, intrucat nu se poate lua o solutie, NCPC reglementeaza institutia completului de divergenta. Daca cei 2 judecatori nu pot
ajunge la o solutie comuna, urmeaza sa se repuna cauza pe rol in vederea discutarii intr-un complet de divergenta numai a
problemelor asupra carora exista o disputa intre cei 2.
Compunerea acestui complet este urmatoarea: cei 2 judecatori initiali si un al treilea judecator care spune codul ca ar
putea fi presedintele, vice-presedintele sau un alt judecator desemnat de acestia. In ROI se prevede ca mai poate fi si judecatorul
din planificarea de permanenta din ziua in care se va judeca divergenta. Prin urmare, dupa constituirea completului de
divergenta vor fi citate partile pentru ca ele nu mai au termen in cunostinta, ele se asteptau sa primeasca hotararea. Termenul nu

41

poate sa depaseasca 20 de zile de la divergenta sau 7 zile in pricinile urgente.


Cu ocazia repunerii pe rol, partile vor rediscuta doar acele probleme care sunt in divergenta. Vechiul cod spunea ca pana
la momentul judecarii in complet de divergenta, jud trebuie sa isi motiveze opiniile divergente pentru ca partile sa stie care este
divergenta. Aceasta prevedere logica a fost contestata de judecatori cu ocazia noului cod spunand ca nu e buna pentru ca in felul
acesta partile ar putea sa ii recuze ca s-au antepronuntat. Este aberant pentru ca nu poti fi recuzat temeinic in acest mod. Nu
este vorba de o antepronuntare, ei s-au pronuntat in cadrul deliberarii. Astfel, a devenit neclar cum partile vor sti aspectele
ramase in divergenta. In concret, judecatorii vor spune partilor care sunt aspectele asupra carora sa puna concluzii in timpul
sedintei de judecata.
Este posibil ca din rezolvarea divergentei sa rezulte si necesitatea administrarii unor noi probe sau alte masuri, caz in
care acestea se vor lua de completul de divergenta. Daca dupa dezbaterea in completul de divergenta apar 3 opinii diferite in loc
de 2 opinii diferite, NCPC spune ca judecatorii ale caror opinii se apropie sunt obligati sa isi uneasca opiniile intr-una singura.
Aceeasi regula se aplica si la completele colegiale formate dintr-un numar impar unde nu se poate face complet de divergenta.
Cu ocazia discutarii divergentei si deliberarii in urma divergentei, judecatorii pot reveni asupra opiniilor pe care le-au
avut in deliberarea initiala.
In afara de situatia divergentei, exista posibilitatea ca fara a exista dispute intre judecatori, sa se repuna procesul pe rol
cu ocazia deliberarii. Acest lucru poate sa rezulte din faptul ca completul a omis sa puna in discutia partilor o anumita exceptie
invocata de catre parti sau atunci cand constata ca nu poate sa dezlege pricina intrucat mai are nevoie de administrarea unor
probe pe care nici partile nu le-au cerut si nici judecatorii nu le-au invocat din oficiu. In aceasta situatie instanta are de ales ori sa
dea o hotarare gresita, ori sa repuna cauza pe rol. Daca se repune cauza pe rol, partile vor fi citate intrucat nu mai au termen in
cunostinta.
In situatia in care un judecator care a participat la dezbateri nu mai face parte din instanta respectiva pana la momentul
pronuntarii si deliberarii (de obicei, deliberarea si pronuntarea ar avea loc chiar in ziua dezbaterilor, dar instanta poate amana
pronuntarea astfel incat dezbaterile sa aiba loc intr-o zi si deliberarea peste un numar de zile, timp in care un judecator poate sa
paraseasca instanta), trebuie sa se pronunte chiar daca nu mai este judecator al instantei respective, cu exceptia cazului in care,
in conditiile legii, i-a incetat calitatea de judecator sau este suspendat din functie. In aceasta a doua situatie nu mai poate
pronunta hotararea si nici nu va participa la deliberare. In acest caz se va repune cauza pe rol cu formarea unui alt complet si
partile vor fi citate din nou, vor depune din nou concluzii si va avea loc o alta deliberare si pronuntare in completul nou format.
Acest lucru nu prea se intampla.
De principiu, deliberarea are loc in ziua dezbaterilor. Totusi, in pricinile mai complexe cand completul are nevoie de timp
mai mult pentru deliberare, instanta poate amana pronuntarea cu cel mult 15 zile. Daca s-a stabilit un termen, instantele pot
totusi sa se intalneasca si sa amane din nou. Legea spune ca nu poti sa dai un termen mai mare de 15 zile, dar nu spune ca nu
poti sa amani din nou cu cate 15 zile. Este de retinut ca daca s-a amanat pronuntarea, hotararea nu poate fi pronuntata mai
inainte de data fixata de complet. Poti sa te pronunti mai tarziu doar daca dai o noua incheiere prin care dai un nou termen.
Nerespectarea acestor reguli se sanctioneaza cu nulitatea absoluta, fiind neconditionata de vatamare.
Pronuntarea are loc dupa deliberare. Dupa ce se ajunge la solutie, solutia se trece in condica de pronuntari a instantei si,
in aceeasi zi, se citeste in sedinta publica. Inainte de citirea in sedinta publica se intocmeste o minuta (solutia pe scurt). Ea este
scrisa, de principiu, chiar de mana judecatorului. Se semneaza doar de judecator. La ICCJ se semneaza si de magistratul-asistent.
La litigiile de munca se semneaza si de asistentii judiciari. Aceasta minuta nu mai poate fi schimbata, ceea ce inseamna ca apare
o intrebare. Daca hotararea ce se va redacta ulterior va avea un dispozitiv contrar minutei, ce solutie va interveni? La prima
vedere ar fi nulitatea. Nu intervine nulitatea, ci hotararea va fi refacuta conform minutei. Daca s-ar permite ca prin redactarea
unei hotarari diferite fata de minuta, acestia sa distruga practic hotararea, ar fi o acceptare implicita a unei reveniri asupra
solutiei. Practic, judecatorul ar face intentionat o hotarare defectuoasa si s-ar reveni asupra solutiei. De aceea, odata pronuntata
minuta, judecatorii nu mai pot reveni asupra solutiei. Daca nu sunt identice, nu se anuleaza intregul proces decizional, ci din
contra va presupune refacerea hotararii astfel cum este facuta minuta. Altfel, ideea ca judecatorul poate sa revina dupa
pronuntarea ar fi pusa sub semnul intrebarii. El nu poate din pdv legal sa revina, dar ar putea sa isi autodistruga hotararea. Dupa
ce se pronunta prin minuta, judecatorul devine un tert, nu mai poate sa influenteze cu ceva, chiar daca isi da seama ca a gresit.
Pronuntarea e prevazuta ca regula a avea loc in sedinta publica. Totusi, exista o exceptie de la aceasta regula. In primul
rand, trebuie spus ca regula pronuntarii in sedinta publica se aplica si cand legea prevede pronuntarea in camera de consiliu, cum
ar fi la masurile asiguratorii sau atunci cand pentru protectia minorului judecata a avut loc in camera de consiliu. Exceptia o

42

constituie situatia in care se amana pronuntarea, caz in care cu ocazia amanarii pronuntarii, presedintele completului poate
stabili ca pronuntarea hotararii sa nu se faca in sedinta publica, ci prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin intermediul
grefei instantei. Aceasta inseamna fie scrierea intr-un registru pe care partile pot sa il consulte sau afisarea pe portalul
instantelor. In legatura cu acest text s-a ridicat problema ca ar fi neconstitional, neconventional sub aspectul CEDO. Nu este chiar
asa. CEDO nu confunda pronuntarea cu judecata in sedinta publica. CEDO retine ca publicitatea e o conditie a unui proces civil,
dar prin publicitate sub aspectul cunoasterii solutiei, sfera e mai larga si permite accesul publicului si prin alte moduri. Anterior,
sub imperiul vechiului cod, nu exista nicio exceptie de la regula pronuntarii in sedinta publica si atunci mentalitatea juristilor din
Romania suprapunea notiunii de publicitate exclusiv pronuntarea in sedinta publica.
Hotararea judecatoreasca
Clasificare
a). In functie de nivelul judecatii: sentinte, decizii si incheieri.
Sentintele sunt hotararile prin care cauza e solutionata in prima instanta sau cea prin care instanta se dezinvesteste
chiar fara a solutiona cauza in fond. Sentintele se pronunta de prima instanta, ele vizeaza dezinvestirea instantei, dezinvestirea
putand fi prin solutionarea fondului sau prin solutionarea procesului pe baza unei exceptii peremptorii.
Deciziile sunt cele prin care instanta se pronunta asupra cailor de atac ordinare sau extraordinare de reformare, asupra
RIL precum si in cazul in care rejudeca cauza ca urmare a retinerii spre rejudecare intr-o cale de atac. Deciziile sunt apanajul
cailor de atac. Prin ele se pronunta o instanta intr-o cale de atac. Sunt si cai de atac de retractare cum ar fi revizuirea. Caile de
atac de retractare se exercita chiar la instanta care a pronuntat hotararea urmand ca ea sa o retraga, nu sa o reformeze. Un
exemplu este revizuirea. Daca revizuirea a fost exercitata impotriva unei hotarari de prima instanta si aceasta instanta si-o
retrage, se va pronunta o sentinta si nu o decizie chiar daca revizuirea este o cale de atac, pentru ca este o cale de atac de
retractare.
Restul hotararilor se numesc incheieri. Sunt hotararile care se pronunta in cursul solutionarii unui proces. Sunt si
incheieri care finalizeaza o procedura cum e in cazul sechestrului judiciar, sechestrului asigurator.
b). In functie de posibilitatea atacarii: hotarari nedefinitive (pronuntate in prima instanta), hotarari executorii (date in
apel sau date in prima instanta fara drept de apel - cand legea prevede numai recursul), definitive (hotarari ce nu sunt supuse nici
apelului si nici recursului, hotarari de prima instanta fara drept de apel si neatacate cu recurs, hotararile de prima instanta cu
drept de apel si fara sa se fi exercitat apelul, hotararile date in recurs, hotararile date in apel unde legea nu prevede recursul).
Aceasta clasificare e importanta. Hotararile nedefinitive nu pot fi puse in executare, in principiu. In cazul celor
executorii, nu exista o autoritate de lucru judecat care sa se fi definitivat, dar ai avantajul ca poti sa le executi. A treia categorie e
foarte importanta pentru ca pe langa faptul ca asigura executarea hotararii, dobandeste si autoritate de lucru judecat.
c). In functie de continutul lor: hotarari integrale si hotarari partiale (in cazul achiesarii partiale la pretentiile
reclamantului, acesta poate sa ceara instantei pronuntarea unei hotarari partiale in limitele achiesarii).
Hotararile partiale sunt executorii de drept daca vin in urma unei recunoasteri a pretentiei reclamantului.
d). In functie de actiunea in timp: nelimitate in timp si provizorii.
Hotarari provizorii nu au autoritate de lucru judecat, de exemplu o ordonanta presedentiala prin care se adopta unele
masuri pana la solutionarea procesului.
e). In functie de obiectul condamnarii: cu o singura condamnare sau cu condamnare alternativa.
E cu condamnare alternativa cand instanta il obliga pe parat sa predea un bun sau in absenta bunului sa ii plateasca
reclamantului o suma de bani. Asta se intampla de obicei in cererile de partaj unde se stie ce bunuri au mai fost, dar
coproprietarii au mai instrainat din ele in cursul procesului. Este important de retinut ca in cazul acestor hotarari executarea va
incepe pe baza condamnarii principale. Doar daca executorul constata ca nu mai poate fi facuta executarea in natura, se recurge
la obligatia subsidiara.
Redactarea si semnarea hotararii
Hotararea are 3 parti: partea introductiva (practicaua), considerentele, dispozitivul.

43

Practicaua
Nu prea se cunoaste istoric de unde vine aceasta hotarare. Este posibil sa aiba legaturi cu anumite hotarari ce se
pronuntau in Imperiul Bizantin in epoca tarzie.
Practicaua cuprinde dispozitiile pe care le gasim la incheierile judecatoresti (art. 233). Atunci cand se amana
pronuntarea hotararii, dezbaterile sunt consemnate intr-o incheiere de sedinta care se numeste incheiere de dezbateri. Acea
incheiere va cuprinde urmatoarele elemente: denumirea instantei, numarul dosarului, data, numele si prenumele judecatorilor,
grefierului, procurorului. Doar acestea vor fi cuprinse in hotarare. In schimb, hotararea va face mentiune ca toate celelalte de la
art. 233 se regasesc in incheierea de dezbateri, si nu vor mai fi trecute si in hotarare. Incheierea de dezbateri face corp comun cu
hotararea. Nulitatea incheierii de dezbateri atrage si nulitatea hotararii. E nevoie sa se scrie aici aceste lucruri. De exemplu, e
necesar sa se stie persoanele care au compus completul pentru a verifica daca sunt in numarul cerut de lege, daca exista cazuri
de incompatibilitate, daca cei care au participat la dezbateri sunt aceiasi cu cei care pronunta hotararea.
Considerentele
Se arata obiectul cererii, sustinerile partilor, situatia retinuta de instanta pe baza probelor, motivele de drept si de fapt
pe care se intemeiaza solutia, aratand atat motivele pentru care s-au admis cererile cat si motivele pt care s-au inlaturat anumite
cereri ale partii. Aceasta parte a hotararii e importanta pentru ca aici regasim ratiunile instantei. Aici vedem de ce instanta a
considerat o situatie ca fiind reala si alta ca fiind nereala.
In legatura cu aceasta parte, se retine ca o conditie ca ea sa raspunda la toate motivele invocate de parti. Nu e
acceptabila o motivare formala in care sa se spuna ca din administrarea probelor, pretentiile reclamantului sunt intemeiate. De
asemenea, trebuie sa se precizeze, de exemplu, de ce au fost inlaturate motivele celeilalte parti care a pierdut procesul. De
exemplu, fata de pretentia unui reclamant ce reiese dintr-un contract, paratul invoca exceptia anulabilitatii, vorbind despre un
viciu de consimtamant, eroarea. In sustinerea erorii el foloseste mai multe argumente (nu a fost informat asupra naturii
obiectului respectivului contract, obiectul nu putea fi cunoscut prin cunostinte generale etc.). Judecatorul trebuie sa raspunda la
motivul invocat si anume la motivul erorii, nu sa raspunda la fiecare argument.
Dispozitivul
Aici se arata numele partilor si toate datele lor de identificare, solutia data asupra cererilor si cheltuielile de judecata
acordate, daca este cazul.
In ce priveste solutia, judecatorii n-au voie sa se pronunte decat asupra a ceea ce s-au cerut. Ei nu pot sa dea mai mult,
mai putin (adica sa nu se pronunte cu privire la o problema) sau altceva. Nu se confunda admiterea in parte cu situatia cand da
mai putin. A se pronunta asupra a mai putin decat s-a cerut inseamna ca anumite capete de cerere sa nu fie antamate deloc. De
exemplu, reclamantul avea 3 capete de cerere si instanta a omis pronuntarea pe unul dintre ele. De la aceasta regula sunt si
exceptii: situatia cand instanta se pronunta din oficiu asupra unor probleme necerute de parti cand se prevede expres de lege,
cum ar fi autoritatea parinteasca in cazul procesului de divort.
Atunci cand cererea avand ca obiect pretentii privitoare la obligatia de intretinere, chirie, arenda, salariu, rate din pretul
vanzarii sau alte sume periodice, prin dispozitivul hotararii instanta il obliga pe parat si la plata sumelor devenite exigibile dupa
introducerea cererii de chemare in judecata. De asemenea, daca este cazul sa se acorde termen de gratie, judecatorul o va face
la cererea paratului tot prin dispozitivul hotararii.
Dispozitivul nu cuprinde motivari, pentru ca motivarile se regasesc in partea considerentelor. Aceasta parte a
dispozitivului se pune in executare. Pe executor nu-l intereseaza considerentele. Il intereseaza doar dispozitivul, iar acesta trebuie
sa fie clar, sa nu se contrazica.
Tot aici apar mentiuni daca este executorie sau nu, daca este definitiva sau supusa unor cai de atac, data pronuntarii,
mentiunea ca pronuntarea a avut loc in sedinta publica sau prin punerea la dispozitia publicului prin intermediul grefei si
semnaturile membrilor completului de judecata. Cand e supusa apelului sau recursului se arata si instanta la care poate fi
exercitata aceasta cale de atac si unde se depune cererea.
Daca considerentele sunt contrare hotararii din dispozitiv, se atrage casarea.
Cine redacteaza si termenul de redactare a hotararii
Redactarea se face de judecatorul unic sau, daca e compunere colegiala, presedintele va stabili care dintre ei va redacta

44

hotararea. Daca hotararea cuprinde opinie separata, cel care a facut opinia separata trebuie sa si-o motiveze si ea va face parte
din corpul hotararii. Exista si o alta varianta: situatia opiniei concurente. Este situatia cand un judecator dintre cei 3 e de acord cu
opinia celorlalti 2, dar cu o alta motivare.
Redactarea se face intr-un termen de 30 de zile de la pronuntare. Trebuie mentionat ca termenul de 30 de zile este de
recomandare. In realitate se poate intampla sa dureze si un an.
Hotararea se comunica din oficiu partilor chiar daca este definitiva. Aceasta regula e un castig al noului cod. Sub vechiul
cod, se comunica doar daca era necesar in vederea exercitarii unei cai de atac.
Executarea provizorie
Dupa forta lor executorie sunt hotarari nedefinitive pronuntate in prima instanta si care sunt supuse apelului si nu sunt
puse in executare, de principiu; hotarari executorii (se poate exercita doar recursul impotriva lor); definitive (au autoritate de
lucru judecat si sunt executorii).
Prima oara ne intereseaza hotararile nedefinitive.
In anumite cazuri prevazute de lege sau stabilite de instanta, hotararile nedefinitive se pot bucura de executie
provizorie. Ele vor putea fi puse in executare chiar daca impotriva lor se exercita apelul (in mod normal apelul este suspensiv de
executare).
Judecatorul permite executarea sub conditia rezolutorie sa nu se admita apelul.
Avem doua categorii:
1. Executarea de drept (prevazuta de lege).
- stabilirea modului de exercitare a autoritatii parintesti, locuinta minorului, dreptul la legaturi personale cu minorul
- plata salariilor sau altor dr din raporturile juridice de munca sau plata somerilor.
- despagubiri pentru accidente de munca
- rente ori sume datorate cu titlu de obligatie de intretinere sau alocatie pentru copii precum si pensii acordate in cadrul
asigurarilor sociale
- despagubiri pentru cauza de moarte sau vatamare a integritatii corporale sau sanatatii daca s-au dat sub forma
prestatiilor banesti periodice
- reparatii grabnice
- punerea sau ridicarea sigiliului ori facerea inventarului
- cereri privitoare la posesie, numai in cceea ce priveste posesia, nu si cheltuielile de judecata
- hotararile pronuntate in temeiul recunoasterii de catre parat a pretentiilor reclamantului (achiesarea), pronuntate in
conditiile 436
- in orice alte cazuri in care legea prevede ca hotararea este executorie (ex: ordonanta presedintiala, ordonanta de plata,
hotararea pronuntata in procedura evacuarii, sechestrul judiciar si cel asigurator etc.)
Daca ne aflam intr-una dintr aceste situatii nu este necesar sa scrie judecatorul in hotarare ca aceasta e executorie de
drept.
2. Executarea provizorie judecatoreasca
Este situatia cand instanta apreciaza ca se cere executarea de indata fara a mai astepta solutionarea apelului. Avem
urmatoarele conditii:
a). Conditii de fond:
- Procesul trebuie sa aiba continut patrimonial (art. 449 alin. 1 partea de inceput).
- Obiectul sa nu priveasca stramutarea de hotare, desfiintarea de constructii, intabularea sau radierea unui drept din CF
pentru ca aceste ipoteze nasc executari ireversibile prin aspectul continutului lor.
- Masura este necesara in raport cu urmatoarele conditii: temeinicia vadita a dreptului, starea de insolvabilitate a
debitorului, faptul ca neadoptarea de indata a masurii este vadit prejudiciabila pentru creditor. Temeinicia vadita a dreptului se
refera atunci cand apararile paratului sunt de neluat in seama. Celelalte 2 conditii vizeaza un pericol din cauza intarzierii (de
exemplu, creditorul are nevoie neaparat de banii respectivi sau va intra in faliment). Conditiile sunt alternative. Trebuie sa se
gaseasca una dintre ele, nu toate la un loc.
- Plata unei cautiuni cand instanta apreciaza ca este necesar.

45

b). Conditii de fond:


- Executia provizorie se da doar la cerere scrisa sau verbala facuta pana la inchiderea dezbaterilor.
In apel, poate fi reiterata cererea de executie provizorie chiar daca a fost respinsa la prima instanta. Daca nu a fost
formulata in prima instanta, nu poti sa o mai faci in apel. Totusi, se poate permite direct in apel cand cele 3 criterii de la conditiile
de fond se contureaza in apel direct si nu existau in cazul primei instante.
Suspendarea executarii provizorii
Executarea provizorie este o exceptie de la regula ca apelul este suspensiv de executare. Aceasta exceptie are la randul
ei o alta exceptie care presupune ca apelul sa ramana suspensiv de executare. Este vorba despre suspendarea executarii
provizorii, adica atunci cand instanta de apel apreciaza ca desi judecatorul primei instante sau chiar legea au prevazut executie
provizorie, totusi este cazul ca apelul sa fie suspensiv de executare. Suspendarea executarii provizorii este posibila si la
suspendarea de drept si la cea judecatoreasca.
Conditii:
- Trebuie sa se faca apel.
- Cererea se solutioneaza de instanta de apel in termen scurt, se citeaza partile, se pronunta prin incheiere si se ataca
separat in 5 zile de la pronuntare. Este calea de atac ce se exercita si impotriva hotararii (adica recursul cel mai probabil pentru ca
ne aflam deja in apel).
- Se stabileste o cautiune care se plateste anticipat inaintea judecarii cererii de suspendare.
- Pana la solutionarea cererii de solutionare si chiar inainte de ajungerea dosarului la instanta de apel se poate dispune
o suspendare executorie pe cale de ordonanta presedintiala cu conditia platii unei cautiuni. O executare prin poprire dureaza 5
zile. Pana ajunge dosarul la instanta de apel dureaza sigur chiar si 30 de zile sau mai mult, ceea ce inseamna ca de cele mai multe
ori cererea de suspendare nu isi mai are rost pentru ca executarea deja s-a facut. De aceea e posibil sa fie suspendata executarea
provizorie pana la discutarea cererii de suspendare a executarii. Incheierea se comunica si executorului judecatoresc daca este
cazul.
Cheltuielile de judecata
Avem urmatoarele cheltuieli de judecata
- taxele judiciare de timbru
- onorariile avocatilor, expertilor, specialistilor
- sumele cuvenite martorilor pentru deplasare si pierderile cauzate de necesitatea prezentei la proces
- cheltuielile de transport si cazare
- orice alte cheltuili necesare pentru buna desfasurare a procesului
Nu sunt cheltuieli amenzile judiciare sau daunele platite pentru tergiversarea procesului.
Onorariile avocatilor, expertilor si specialistilor pot fi reduse daca sunt vadit disproportionate cu valoarea sau
complexitatea cauzei sau sunt vadit disproportionate in raport cu activitatea desfasurata efectiv. In aceasta analiza instanta va
tine cont de toate imprejurarile cauzei. Este important de retinut ca reducerea cheltuielilor nu afecteaza raporturile dintre avocat
si client. Instanta poate sa reduca cheltuielile de judecata aferente onorariului. Ratiunea textului exista, desi este controversata.
Textul vine sa sanctioneze un abuz de drept, o cheltuiala cu avocati care nu este rezonabila. De aici si pana la practica reducerii
cheltuielilor chiar si atunci cand onorariul pare putin cam mare este distanta mare. Dreptul judecatorului de a interpreta acest
onorariul se leaga de expresia "vadit disproportionata". De exemplu, o avocata, intr-o executare silita, cu titlu de cheltuiala de
judecata aferenta fazei de executare a pus 1 000 000 de lei. Or avocatul in faza de executare face o cerere de maxim 10 randuri
adresata executorului competent si atat. Aici este un onorariu vadit disproportionat. Daca e un onorariu de 5000 si de fapt
merita 3000 sau 4000 nu mai este vadit disproportionat.
Cheltuielile de judecata se acorda numai la cerere, iar nu si din oficiu. Aceasta cerere nu trebuie facuta neaparat la
inceputul procesului. Ea poate fi facuta pana la inchiderea dezbaterilor. Logica este ca aceste cheltuieli apar pe parcursul
procesului. Daca nu au fost solicitate in cursul procesului sau daca au fost solicitate si instanta a omis sa se pronunte asupra lor,
cheltuielile se pot cere si pe cale separata in limita termenului general de prescriptie. Daca au fost solicitate si s-a respins, se
poate face doar prin apel sau recurs separat. Cand se cer pe cale separata, cererea este supusa taxei de timbru, iar competenta
se adopta dupa dreptul comun, nu are legatura cu instanta care a solutionat cererea prin care s-a solutionat pricina principala.
Cheltuielile trebuie dovedite si dovezile se depun pana la inchiderea dezbaterilor. E o prevedere care putea nici sa nu

46

existe. Inainte, exista o practica conform careia se depuneau dovezile dupa inchiderea dezbaterilor si in acest caz partea adversa
nu poate sa se mai opuna acelor dovezi care pot fi nereale.
Suportarea cheltuielilor ii revine partii care pierde. Daca cererea se admite in parte, se vor imparti proportional. Daca
exista si cerere reconventionala admisa, cheltuielile se compenseaza. Daca sunt mai multe parti, cheltuielile se impart.
Exonerarea de cheltuieli de judecata are loc cand paratul recunoaste la primul termen spontan, pur si simplu, pretentiile
reclamantului, cu mentiunea de a avea in vedere art. 1522 NCC care in raporturile creditor-debitor gaseste o alta solutie si
anume scutirea paratului de plata atunci cand plateste intr-un termen rezonabil de la comunicarea cererii de chemare in
judecata.
Efectele hotararii
1. Dezinvestirea instantei. Dupa pronuntare, judecatorul nu mai poate sa schimbe solutia
2. Hotararea are forta unui inscris autentic. Daca ea este nula ca act de procedura, va produce efecte secundare
specifice actului autentic. Daca in partea ei dispozitiva sunt cuprinse declaratii ale partilor, prezenta lor in fata instantei, acestea
raman ca valabile sub aspectul faptului ca s-au intamplat in ziua, locul respectiv chiar daca hotararea este nula.
3. Executorialitate. Hotararea poate fi pusa in executare cu ajutorul fortei coercitive a statului (imperium)
4. Obligativitatea si opozabilitatea. Obligativitatea se refera la raporturile dintre parti, iar opozabilitatea se refera la
raporturile cu tertii. Fata de parti, hotararea este obligatorie in sensul ca acestea sunt obligate sa aduca la indeplinire ce este
prevazut in hotararea judecatoreasca. Fata de terti, ea nu este obligatorie, dar le e opozabila in sensul ca produce efecte pana la
proba contrara. Un tert nu poate ignora o hotarare. Lui nu i se opune autoritatea de lucru judecat, dar ea naste o prezumtie in
defavoarea chiar si a acelui tert in lipsa unei combateri.
5. Autoritatea de lucru judecat. Nu exista o prezumtie absoluta de adevar cum se spunea in vechiul cod. Este doar o
conventie unanim acceptata. La un moment dat, dupa parcurgerea a doua grade de jurisdictie si o cale de recurs, alegem sa nu
mai atacam. La un moment dat societatea si-a pus o intrebare. Sa alegem continuarea unui litigiu la infinit sau sa acceptam ca
dupa 2 grade si un recurs se solutioneaza definitiv? Pentru a se evita continuarea litigiului pe o perioada nedeterminabila s-a
inventat autoritatea de lucru judecat.
Autoritatea de lucru judecat are 2 efecte:
- Efectul pozitiv. Efectul pozitiv presupune valorificarea intr-un proces viitor a rezultatului obtinut intr-un proces anterior
cand exista identitate de obiect, parti si cauza. Identitatea de obiect nu mai exista, ci exista cel mult o identitate intre chestiunile
de drept discutate intre cele 2 procese. De exemplu, in primul proces se discuta nulitatea unui contract si cererea se respinge. In
al doilea proces, una dintre partile care au discutat nulitatea contractului solicita executarea contractului, iar paratul spune ca e
nul. Reclamantul spune ca trebuie sa se respinga apararile pentru ca pe chestiunea valabilitatii exista autoritate de lucru judecat.
Cel care foloseste autoritatea aici nu doreste stoparea unui nou proces, ci continuarea unui proces existent. Se pune problema ca
obiectul procesului initial face ca in al doilea proces acesta sa se regaseasca doar ca o aparare. Aceasta autoritate in sens pozitiv
obliga la consecventa instantelor in legatura cu probleme rezolvate intre aceleasi parti.
- Efectul negativ sau peremptoriu. Daca faci un al doilea proces identic cu unul solutionat deja definitiv, al doilea se
respinge fara a fi analizat pe fond. Trebuie sa existe identitate de obiect, parti si cauza. Daca se constata aceasta tripla identitate,
cererea se respinge pentru existenta autoritatii in baza unei exceptii care este absoluta (poate fi invocata de oricine in orice parte
a procesului, chiar si direct in recurs si care inlatura neagravarea situatiei partii in calea de atac). Daca a fost un proces pierdut pe
fond si faci un nou proces identic cu primul si nu invoca nimeni autoritatea de lucru judecat si castigi ceva din el si dupa aceea
faci apel cerand tot, nu doar putin din el. Daca se invoca exceptia acum, cererea se respinge cu totul, inclusiv cu ce s-a castigat in
fond.
Fie ca vobim despre efectul pozitiv sau negativ, trebuie sa avem acea tripla identitate.
Nu este necesara identitatea fizica, ci una juridica. Ea se pastreaza chiar daca vorbim de alte persoane care sunt
succesoare in drepturi ale partilor initiale. De asemenea, nu este necesar sa se gaseasca in aceeasi calitate. Nu trebuie sa fie tot
doar reclamant sau tot doar parat.
In ce priveste obiectul, trebuie sa fim atenti ca uneori, din pdv gramatical, obiectul ar putea sa nu semene, dar in
realitate sa fie identic. De exemplu, intr-un caz se cere anularea si in celalalt desfiintarea. Cel mai adesea observam ca obiectul
unei cereri este inclus intr-o alta cerere. De exemplu, intr-o cerere a fost revendicare si in alta a fost partajul. Desi sunt aparent
diferite, avem identitate de obiect pentru ca problema proprietatii este inclusa in problema partajului.
In ce priveste identitatea de cauza, e vorba de identitatea temeiurilor de fapt si de drept pe care se sprijina pretentiile
sau apararile partilor.

47

[Cursul 8 - 25.03.2015]
Indreptarea, lamurirea si completarea hotararilor judecatoresti
Indreptarea hotararii judecatoresti
Este o procedura care vizeaza inlaturarea din hj a eventualelor erori materiale sau omisiuni. Cand vorbim de hotarari, ne
referim si la incheierile judecatoresti. Inlaturarea acestor erori sau emisiuni pe baza acestei proceduri trebuie sa nu influenteze
solutia. Uneori pot fi erori materiale care au cam aceeasi natura cu cele la care ne referim acum, dar care au impact asupra
solutiei. Textul spune ca ne referim la numele partilor, calitatea acestora, erori de calcul.
De exemplu, Ionescu si-a scris prost numele in timpul procesului astfel incat sa nu figureze Ionescu, ci Ion. Instanta a
preluat atunci cand a facut hj acea prezentare pe care el a facut-o eronat in timpul procesului, iar in dispozitiv apare Ion. Sigur ca
va exista o problema deoarece executorul nu are cum sa isi dea seama ca acolo e o simpla eroare materiala si ar putea sa spuna
ca hotararea nu e concordanta cu persoana care cere punerea in executare. Pe de alta parte, aceasta indreptare poate fi facuta
pentru ca este evident ca nu exista niciun Ion, ci doar Ionescu care nu si-a scris numele corect.
Astfel, pentru a fi admisa aceasta procedura, nu este necesar ca eroarea sa provina de la instanta. Ea poate sa provina si
de la parte. Lipsa culpei partii in generarea greselii nu este o conditie. Eroarea trebuie indreptata chiar daca e din vina grefierului,
dar si daca e din vina partii.
Au existat solutii in practica unde s-a respins cererea de indreptare pentru ca eroarea era facuta tocmai de partea care
cerea indreptarea. Nu este corect.
O alta ipoteza este aceea cand in mod eronat mai apar cateva zerouri la suma pe care instanta a dispus-o. Trebuie sa fie
doar o greseala materiala, fara sa existe pe fond o disputa asupra numarului de zerouri.
Pot fi si alte erori materiale mai sofisticate. De exemplu, la partaj se aduna sultele in mod gresit.
Eroarea materiala nu influenteaza solutia. De exemplu, daca instanta a calculat gresit taxa de timbru, partea nu s-a
supus obligatiei de a o achita si instanta a anulat cererea de chemare in judecata este tot doar o eroare materiala. Aceasta
greseala materiala s-a repercutat asupra solutiei, astfel incat mijlocul de indreptare este calea de atac si nu indreptarea erorii
materiale.
Aceasta cerere de indreptare a erorii se poate face din oficiu sau la cererea partii interesate. Nu exista un termen in care
trebuie facuta cererea. In doctrina vechiului cod de procedura civila unde textul era identic, se spunea ca desi nu exista un
termen, cererea de indreptare ar trebui facuta in interiorul termenului de prescriptie a executarii silite. O alta parte a doctrinei
spunea ca poate sa intervina si dupa expirarea termenului de prescriptie a executarii, ratiunea fiind aceea ca dincolo de forta
executorie, hj are si natura unui act autentic, iar aceasta natura de act autentic supravietuieste fortei executorii a hotararii. E
vorba despre acele mentiuni care supravietuiesc chiar daca hotararea e nula. Retinem aceasta a doua opinie. Nu este un termen
in care trebuie facuta cererea.
Competenta revine instantei care a pronuntat hotararea. Nu ne aflam in fata unei rejudecari, ci doar o indreptare care
nu implica o reanalizare a cauzei. Ar fi si imposibil pentru ca judecatorul a fost dezinvestit. In ROI se prevede ca cererea se
indreapta chiar la acelasi complet pentru ca ei stiu cel mai bine unde a fost greseala respectiva.
Judecata se face fara citarea partilor, in camera de consiliu. Partile pot fi citate daca instanta apreciaza necesar pentru a
da anumite lamuriri. Solutia se da printr-o incheiere care va face corp comun cu hotararea.
In ce priveste caile de atac, acestea sunt cele prevazute in privinta hotararii indreptate. In ce priveste curgerea
termenului, ele curg de la comunicare pentru ca partile nu au fost citate si nu se stie cand a fost facuta pronuntarea, cu atat mai
mult atunci cand indreptarea s-a facut din oficiu. Motivele de atac ar putea fi acelea cand s-a gresit in privinta respectarii
procedurii. De exemplu, instanta uitase sa acorde cheltuielile de judecata si le da prin aceasta procedura. Nu este corect pentru
ca acolo instanta nu a gresit, ci nu s-a pronuntat.
Lamurirea hotararii
Lamurirea hotararii presupune doua ipoteze:
a). cand ar fi necesare lamuriri cu privire la intelesul, intinderea sau aplicarea dispozitivului
b). cand dispozitivul cuprinde prevederi contradictorii
Spre deosebire de indreptarea erorii care se referea la intreaga hotarare, lamurirea vizeaza doar dispozitivul.
Nu se poate folosi aceasta proceddura pt a inlatura o contradictie intre dispozitiv si considerente. In acest caz am avea
cel mult o hotarare nemotivata corect si mijlocul procesual ar fi apelul sau recursul.

48

Exemple pentru cele doua ipoteze:


a). A cheama in judecata pe B si cere rezolutiunea contractului si repunerea partilor in situatia anterioara si instanta
dispune. A ulterior intreaba daca repunerea partilor inseamna si radierea din cartea funciara?
Un alt exemplu din prima ipoteza: Instanta dispune evacuarea imobilului de la etajul 2 si se observa ca la etajul 2 de fapt
sunt doua apartamente.
Nu se poate folosi aceasta procedura pentru a inlatura anumite prevederi, pentru a schimba solutia. A fost respinsa o
cerere de lamurire care tindea la recalcularea sumei stabilita de instanta cu titlu de despagubire in sensul ca se propunea o alta
varianta de calcul care ar fi fost mai corecta decat cea folosita de instanta. Dispozitivul nu avea nimic neclar. Faptul ca acea suma
nu era calculata corect, cel mult se poate face o cale de atac, dar nu o lamurire.
b). A face o cerere pt obligarea lui B la prestatia dintr-un contract. B face cerere reconventionala pentru anularea cererii.
Instanta admite ambele cereri. Alt exemplu este atunci cand se face o cerere de interventie principala cu acelasi obiect ca
cererea principala si instanta admite ambele cereri in totalitate, ori acestea se exclud una pe cealalta.
Se judeca de urgenta, in camera de consiliu, cu citarea partilor, de catre instanta care a emis hotararea, la cererea partii
interesate doar. De asemenea, ROI prevede ca va fi preluata cererea de acelasi complet, daca acesta mai functioneaza. Se
pronunta o incheiere care este supusa cailor de atac prevazute pentru hotararea a care lamurire se solicita.
Nu exista un termen pentru formularea cererii de lamurire, dar o problema s-ar putea pune pe taramul interesului.
Aceasta procedura se angajeaza in ideea facilitarii executarii. Chiar daca nu avem un termen, daca cererea s-ar face dupa
trecerea prescriptiei executarii silite, s-ar putea ridica o problema de interes. Daca totusi exista interes, de exemplu pt prevalarea
de autoritatea de lucru judecat, cererea de lamurire este admisibila.
O procedura asemanatoare este in materia procedurii executarii silite si se numeste contestatia la executare care,
conform art. 711 alin. (2) se prevede ca daca nu s-a utilizat procedura lamuririi, se poate face contestatie si in cazul in care sunt
necesare lamuriri cu privire la intelesul, intinderea sau aplicarea titlului executoriu. Daca in legatura cu o hj incepe o executare
silita, in cursul acelei executori, daca nu s-a folosit inca procedura lamuririi, partea interesata ar putea sa solicite aceste lucruri pe
calea contestatiei la executare. Pentru aceasta, hotararea trebuie sa fie executorie, sa fi inceput si sa nu se fi terminat executarea.
In ceea ce priveste aceasta contestatie la executare cu continut special, la art. 714 se spune ca aceasta contestatie se poate face
oricand in termenul de prescriptie a termenului de a cere executarea silita. Nu putem face aceasta contestatie la executare daca
s-a facut inainte lamurirea pentru ca s-ar opune autoritatea de lucru judecat. Si reciproca este valabila. Daca in timpul executarii
faci acest tip de contestatie, nu mai poti sa faci dupa terminarea executarii acea cerere de lamurire.
Completarea hotararii
Ipoteza este omisiunea instantei de a se pronunta cu privire la una dintre urmatoarele cereri: incidentala, principala,
accesorie, conexa, un capat de cerere, cererile martorilor, expertilor, traducatorilor, interpretilor, avocatilor din oficiu, curatorilor
judiciari, cu privire la drepturile lor.
Omisiunea nu trebuie confundata cu respingerea cererii. Daca instanta spune ca se admite cererea principala in parte si
ce admite, atunci nu se mai pune problema unei omisiuni. Daca nu ar fi zis "in parte" si ar fi spus ca se admite cererea si
precizeaza tot o parte din cerere, aici ar fi o minus petita. De asemenea nu avem o omisiune cand instanta uita sa se pronunte
asupra unei exceptii de procedura sau de fond pe care in prealabil a unit-o cu fondul. Aceasta omisiune nu se incadreaza in text
pentru ca exceptia nu este o cerere sau un capat de cerere, ci un mijloc de aparare. Critica va fi facuta pe calea apelului sau
recursului. In plus, daca instanta omite sa se pronunte asupra unui motiv de apel sau de recurs, din nou solutia nu este
completarea hotararii.
Cererea se face doar de partea interesata. Termenul este cel al apelului (30 de zile) sau recursului. Cand avem cereri
facute in cai extraordinare de atac, termenul este de 15 zile de la pronuntare. De asemenea, tot 15 zile avem si cand avem cereri
date in fond, dupa casarea cu retinere.
Competenta este aceeasi instanta care a pronuntat hotararea incompleta. Se judeca de urgenta cu citarea partilor in
camera de consiliu. Se pronunta o hotarare in sensul de sentinta sau decizie. Calea de atac este ceea prevazuta pentru cererea
initiala.
Completarea nu este singura varianta. Daca instanta a omis sa se pronunte asupra unei cereri, exista oricand
posibilitatea de a formula un proces separat pentru ca hotararea nu ar avea autoritate de lucru judecat.

49

Reguli generale cu privire la cele 3 proceduri


Nu pot fi facute pe calea apelului sau recursului. Nu poti sa faci apel sau recurs daca instanta a omis sa dea cheltuieli
desi le-ai cerut. Trebuie sa faci neaparat completare.
In ceea ce priveste completarea, exista deschisa calea revizuirii potrivit art. 509 punctul 1. Daca instanta a omis sa dea
cheltuieli de judecata desi le-ai cerut, ai 3 posibilitati: completare, revizuire, proces nou.
Caile de atac pentru toate cele 3 proceduri sunt cele prevazute pentru hotararea a carei lamurire, completare sau
indreptare se solicita.
Daca sunt admise, cheltuielile sunt suportate de stat pentru ca se presupune ca exista si o culpa a instantei. Regula asta
n-ar trebui sa existe atunci cand in cazul indreptarii se constata ca eroarea a fost facuta exclusiv de parte, conform doctrinei.
Textul nu face distinctie. Totusi, instanta avea destule posibilitati in baza rolului activ de a evita eroarea. Acel Ionescu aparea intrun act ca Ionescu si nu ca Ion. Instanta putea sa isi dea seama. Avem aceeasi situatie si la lamurire. La completare este
intotdeauna culpa instantei.
CAILE DE ATAC
Clasificare
a. ordinare/extraordinare
Caile ordinare de atac au ca si caracteristica aceea ca poti sa le formulezi pentru o simpla nemultumire. La caile
extraordinare, trebuie sa te incadrezi pe anumite motive de fond sau de procedura. Apelul este singura cale ordinara de atac
b. de reformare/de retractare
Caile de reformare presupun un control judiciar din partea unei instante superioare. Caile de retractare se adreseaza
instantei care a pronuntat hotararea. Se face o retractare a hotararii in baza unui element nou sau greseli grave pe care instanta
si-o asuma. Caile de reformare sunt apelul si recursul. Caile de retractare sunt revizuirea si contestatia in anulare.
c. devolutive/nedevolutive
Caile nedevolutive vizeaza doar o analiza in drept spre deosebire de cele devolutive care vizeaza si aspecte de fond
d. suspensive de executare/nesuspensive de executare
Singura cale de atac suspensiva de executare este apelul, cu exceptia cazului cand se da o hotarare cu executare
provizorie.
Reguli generale
Caile de atac se formuleaza de partile care au fost in proces in cererea initiala si justifica interes. Exista si exceptii de la
aceasta regula. De exemplu, succesorii unei parti sau procurorul (in cazul unui minor, pus sub interdictie sau disparut), creditorii
chirografari ai partilor (pentru conservarea patrimoniului debitorului lor, pe calea actiunii oblice). In afara unor exceptii de acest
gen, regula este clara. Nu poate sa declare cale de atac o persoana straina de proces.
Caile de atac extraordinare nu pot fi exercitate cat timp exista calea de atac a apelului. Caile de atac extraordinare se pot
exercita concomitent, dar daca exista si un recurs, el are prioritate pentru ca ar putea sa le lase fara obiect pe celelalte.
Legalitatea caii de atac: daca printr-o hotarare judecatoreasca se mentioneaza in mod gresit o cale de atac, calea de atac
ce se poate exercita este cea prevazuta in lege, nu cea prevazuta in hotarare. Mentiunea inexacta din cuprinsul dispozitivului hj
nu produce niciun efect cu privire la calea de atac de urmat. Totusi, daca partea exercita o cale de atac inexistenta intemeindu-se
pe cuprinsul dispozitivului hj care indica acea cale de atac inexistenta, calea de atac se va respinge ca inadmisibila, dar partea va
putea formula calea de atac corecta daca ea exista intr-un termen ce incepe sa curga de la data hotararii de respingere ca
inadmisibila a caii de atac declarate incorect in baza hotararii judecatoresti. Logica acestei derogari este aceea ca avem 2 ipoteze:
Prima: in dispozitivul hj scrie cu drept de apel, dar e o pricina de contencios administrativ unde singura cale de atac este
recursul. Partea va formula apel pentru ca intre lectura legii si lectura hotararii, are mai mare incredere in hotarare si respecta ce
spune judecatorul. Ajunge la instanta superioara care ii spune ca nu e vorba de apel, ci de recurs. Recursul se motiveaza in alt
mod decat apelul, fix pe 8 motive de recurs din care 7 sunt de procedura. Se respinge cererea de declarare a apelului, dar pentru
ca a fost indus in eroare de un judecator, este repus in termenul de a formula calea de atac corecta. Aceasta regula nu se aplica
in acele situatii in care partea formuleaza o cale de atac inadmisibila fara ca sa se intemeieze pe cuprinsul hj, adica face ea o

50

interpretare ajungand la o concluzie eronata. Aici nu mai exista beneficiul repunerii in termen. In cel mai bun caz, aici instanta
poate sa procedeze la recalificarea caii de atac si sa o transforme in cea corecta.
O alta regula generala e cea legata de unicitatea caii de atac. O cale de atac se poate exercita impotriva unei hotarari o
singura data. Daca in aceeasi hotarare s-au solutionat si cereri accesorii, hotararea e supusa in intregul ei caii de atac a cererii
principale. Daca sunt mai multe cereri principale sau unele principale si unele incidentale dintre care unele sunt supuse apelului
si recursului, hotararea va fi supusa in intregime apelului si apoi in intregime recursului. Daca cererea principala nu este supusa
nici apelului si nici recursului, celelalte cereri sunt supuse cailor de atac prevazute de lege pentru ele.
In ceea ce priveste partea din hotarare care se ataca, regula este ca se ataca dispozitivul hotararii, solutia. Cu toate
acestea, exista si posibilitatea atacarii doar a considerentelor cand:
- considerentele cuprind dezlegari care nu au legatura cu judecata
- sunt gresite
- cuprinde constatari ce prejudiciaza partea. In cazul acesta, chiar daca dispozitivul este corect, vei ataca doar
considerentele si ceri inlocuirea considerentelor cu altele corecte cu pastrarea solutiei. Initial, autoritatea de lucru judecat nu se
intindea decat asupra dispozitivului. Considerentele nu erau purtatoare de autoritate de lucru judecat. In logica acestei proceduri
nu era nicio justificare pentru atacarea considerentelor pentru ca ele nu te puteau afecta in vreun fel. Odata cu modificarea
conceptelor procesuale astfel incat s-a recunoscut autoritatea de lucru judecat si in ceea ce priveste considerentele, practica de a
se ataca doar dispozitivul nu mai putea sa existe pt ca de data aceasta considerentele gresite puteau sa atraga o autoritate de
lucru judecat, nu doar simple dezamagiri si atunci s-a dat drumul si solutiei de a se ataca si exclusiv considerentele. De exemplu,
ar putea fi vorba de dezlegari de drept care nu au legatura cu procesul. Obiectul procesului e anularea unui act pentru eroare ca
viciu de consimtamant si judecatorul, respingand cererea, motiveaza si faptul ca actul e valabil si din alte perspective, spunand ca
nu a fost nici dol, nici leziune, lucruri care nu s-au pus in discutia partilor si instanta nu a fost investita cu ele. Ele ar putea ridica
intrebari daca au intrat sau nu in autoritatea de lucru judecat. Partea cere inlaturarea lor.. Alta varianta este cand se ataca un act
pt 5 motive de nulitate si instanta admite doar 1 si le respinge pe celelalte 4 (care sunt gresite si ele). In cazul acesta partea este
multumita pentru ca a obtinut anularea contractului respectiv, dar face apel pentru ca considera ca si celelalte 4 erau gresite.
Masurile de administrare judiciara nu pot face obiectul niciunei cai de atac. De exemplu, primul termen pe care il acorda
instanta (se poate acorda un termen care nu poate fi mai mare de 60 de zile). Instanta acorda un termen de 45 de zile. Nu poti sa
ataci asta.
Caile de atac nu pot fi exercitate omisio medio. Nu poti exercita recursul daca nu ai exercitat intai apelul. Regula este
importanta, dar are o exceptie. In cazul hotararilor susceptibile de apel, este adevarat ca formularea directa a recursului face ca
recursul sa fie inadmisibil, dar partile se pot intelege sa exercite direct recursul daca sunt intrunite urmatoarele conditii:
- aceasta intelegere sa intervina dupa pronuntarea hotararii in prima instanta
- aceasta intelegere sa intervina in interiorul termenului de apel
- sa existe un acord expres, nu tacit, prin inscris autentic sau declaratie verbala in fata instantei a carei hotarare se ataca
- in acel recurs pe care vor sa il exercite sa se invoce numai motivul incalcarii sau aplicarii gresite a normelor legale.
Pentru ambele parti este evident ca ele nu au critici de adus hotararii sub aspectul situatiei de fapt. Ele nu au nimic de
criticat in apel. Singura critica este aceea ca retinand corect o situatie de fapt, instanta a interpretat gresit un text de lege. Partile
stiu ca pana la urma suverana va fi tot instanta de recurs, indiferent ce spune instanta de apel. Astfel se scurteaza cheltuiala cu
apelul.
Apelul
Este o cale de atac de reformare, devolutiva si suspensiva de executare. Cat timp se judeca apelul, hotararea primei
instante nu este executorie, cu exceptia executiei provizorii legale sau date de judecator.
Obiectul apelului sunt hotararile de prima instanta cu 2 exceptii:
- hotararile care nu sunt supuse niciunei cai de atac: cea prin care s-a dispus declinarea competentei, incheierea de la
asigurarea de probe, cererea de abtinere, stramutarea.
- hotararile care sunt supuse doar recursului: hotararea de constatare a perimarii, prin care se constata renuntarea la
judecata sau un drept, hotararea de expedient, toate hotararile din materia contenciosului administrativ.
In ceea ce priveste incheierile, regula este ca ele se ataca odata cu fondul. Apelul impotriva fondului se considera facut

51

si impotriva incheierilor premergatoare. Exceptia ar fi incheierea prin care se respinge cererea de admitere in principiu a unei
cereri de interventie, chemare in garantie etc sau incheierea privitoare la masurile asiguratorii.
Felurile apelului
Apelul principal
Apelul principal este cel exercitat de partea nemultumita si care tinde la schimbarea sau anularea solutiei.
Apelul incident
Apelul incident e cel formulat de intimatul din apelul principal care nu a formulat apel principal si care formuleaza acest
apel incident dupa expirarea termenului apelului principal pentru a cere schimbarea hotararii primei instante.
Exemplu: Ipoteza este cea a unei hotarari prin care s-a admis in parte o pretentie astfel incat ambele parti ar putea fi
nemultumite de o solutie. A e multumit ca a castigat ceva, dar nu a castigat tot. B e nemultumit ca a fost obligat la ceva, dar
multumit ca nu a fost obligat la tot. B face apel principal criticand solutia. A care a castigat partial nu facuse apel fiind impacat ca
instanta i-a dat o parte din ce i-a cerut. Vazand ca B a facut apel, legiuitorul ii da posibilitatea si lui de a face un apel incident, in
sensul de a critica si el partea pe care initial nu a vrut sa o critice. Textul implica o incercare de descurajare a exercitarii unor
apeluri pur descurajatorii. Cu alte cuvinte, B mai bine ar fi tacut din gura pentru ca s-ar putea sa fie obligat la mai mult,
deschizandu-i-se lui A posibilitatea de a critica ceea ce initial nu a criticat.
Apelul provocat
Apelul provocat apare in caz de coparticipare sau de interventie a unui tert in prima instanta. Intimatul din apelul
principal dupa implinirea termenului de apel, declara apel in scris impotriva altui intimat sau a unei persoane care a figurat in
prima instanta si care nu este parte in apelul principal, daca acesta din urma ar fi de natura sa produca consecinte asupra
situatiei sale juridice in proces (art. 473)
Exemplu: Avem ipoteza A il cheama in judecata pe B si solicita ceva. B cheama in garantie pe C solicitand obligarea lui C
la sumele pe care el va trebui sa i le plateasca lui A. Prima instanta respinge cererea lui A si respinge si cererea lui B ca lipsita de
interes. B nu are niciun interes sa atace solutia din cererea de chemare in garantie pentru ca el e castigator in procesul cu A. A
face apel in ceea ce priveste cererea principala. In apelul lui A contra lui B instanta ar putea sa schimbe solutia si sa il oblige pe B
sa plateasca. Daca s-ar intampla, B s-ar afla intr-o pozitie mai proasta decat daca ar fi pierdut procesul in prima instanta pentru ca
atunci ar fi putut sa il mai cheme pe C in garantie, dar acum nu mai poate face apel impotriva cererii de chemare in garantie care
fusese respinsa ca lipsita de interes. Singurul lucru care ii ramane este ca acum, peste termenul de apel, sa faca apel provocat
impotriva respingerii cererii de chemare in garantie astfel incat daca va fi obligat sa ii plateasca lui A sa poata sa il oblige pe C sa
plateasca.
Regula comuna este aceea ca si in cazul apelului incident si in cazul apelului provocat, ele se depun dupa termenul pt
apelul principal si anume odata cu intampinarea din apelul principal.
Daca apelantul principal isi retrage apelul, daca apelul principal este respins ca tardiv, ca inadmisibil, se perima sau e
respins pentru alte motive care nu presupun cercetarea fondului, apelul incident si apelul provocat nu vor mai fi judecate pentru
ca ratiunea lor este sa creeze o reechilibrare a situatiei judiciare, ori aici acel dezechilibru nu mai exista.
Instanta competenta sa judece apelul este instanta superioara instantei care a judecat in prima instanta. Daca in prima
instanta a fost Curtea de Apel, atunci vorbim de fapt de un reurs.
Termenul de apel
Termenul este de 30 de zile de la comunicare cu exceptia cazurilor cand se prevede altfel.
Cazurile de echipolenta care pot sa intervina:
- partea a primit sub semnatura copie de pe hotararea judecatoreasca precum si cand a cerut comunicarea catre
cealalta parte a hotararii
- comunicarea a fost facuta odata cu incheierea de incuviintare a executarii (cand avem executie provizorie).

52

- la data depunerii cererii de apel inainte de comunicarea hotararii, mai ai inca 30 de zile sa depui o cerere de apel in
forma corecta.
Pentru procuror, termenul curge de la pronuntarea hotararii, in afara cazului cand a participat cand curge de la
comunicare. Regula rezida in faptul ca hotararea se comunica doar partilor care au participat. Avand in vedere ca procurorului nu
i se comunica cand nu participa, termenul este acela de la pronuntare.
Cazuri de intrerupere a termenului:
- moartea partii care are interes sa faca apel. In acest caz se va face o noua comunicare pe numele mostenirii, la ultimul
domiciliu al partii si va curge un nou termen de apel catre mostenitori. Declararea apelului nu reprezinta o acceptare tacita a
mostenirii.
- moartea mandatarului caruia i s-a facut comunicarea. In acest caz se va face o noua comunicare partii si de la aceasta
comunicare la domiciliul partii va curge un nou termen de apel.
- in cazul celui fara capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa cat timp nu este desemnata o
persoana care sa il reprezinte sau sa il asiste.
Daca se pierde termenul, exista si institutia repunerii in termen (art. 186). Cererea se face in 15 zile de la incetarea
impiedicarii si nu se face doar cerere de repunere in termen, ci si cerere de apel.
Cererea de apel si efectele acesteia
Cerinte intrinseci:
- numele si prenumele, denumirea etc. (identificarea partilor). Lipsa acestor mentiuni genereaza o nulitate conditionata
de vatamare, vatamare care nu se prezuma.
- indicarea hotararii atacate. Lipsa mentiunii genereaza o nulitate conditionata de vatamare, vatamarea se prezuma.
- motivele de fapt si de drept. Lipsa mentiunii genereaza decaderea din dreptul de a mai motiva, nu se anuleaza. Apelul
se va judeca pe baza sustinerilor pe care partea le-a facut la prima instanta. E dezavantajos pentru ca nu mai poti sa vii cu motive
noi, probe noi, exceptii referitoare la prima instanta. Chiar si nemotivat, daca la prima instanta ai avut destule argumente incat sa
poti obtine o schimbare a solutiei in apel, acest lucru este posibil. Desi este o decadere, nu avem de a face si cu anularea cererii
de apel. Efectul decaderii se reduce doar la ramanerea unui apel nemotivat care se va judeca pe baza sustinerilor facute in prima
instanta.
- probele invocate in sustinerea apelului. Lipsa genereaza tot decaderea de a mai aduce alte probe.
- semnatura. Lipsa genereaza o nulitate expresa. Este conditionata de vatamare, dar vatamarea se prezuma. Inlaturarea
sanctiunii e posibila prin semnarea in tot cursul procesului de apel prin acordarea unui termen.
Cerinte extrinseci:
- taxa judiciara te timbru (nulitate neconditionata de vatamare care poate fi acoperita pana la primul termen de
judecata in apel)
- depunerea cererii la instanta care a pronuntat hotararea atacata (nulitate neconditionata de vatamare). In hotararea
judecatoreasca se indica in dispozitiv si instanta la care se depune eventuala cale de atac.
Efectele cererii de apel:
a. Investeste instanta de apel.
b. Continua efectul suspensiv de executare pana la solutionarea apelului. Curgerea termenului de apel in sine a
suspendat executarea. Daca in interiorul termenului de apel faci apel, efectul suspensiv continua pana la solutionare. Nu se
aplica dispozitia in cazul hj date cu executie provizorie de drept sau judecatoreasca.
c. Efectul devolutiv, adica efectul de a provoca o noua judecata asupra fondului privind aspecte de fapt si de drept.
Apelul e o noua sansa pt parti sa discute sub toate aspectele toate argumentele, motivele de fapt si de drept. Acest efect care ar
presupune o identitate totala intre judecata in fata primei instante si in apel are totusi o serie de exceptii. Exceptiile de la efectul
devolutiv vizeaza situatia in care se cere anularea hotararii in prima instanta sau respingerea cererii de chemare in judecata pe
baza unei exceptii peremptorii.

53

Limite ale efectului devolutiv:


- tantum devolutum quantum apellatum (art. 477). Se rejudeca, se devolueaza doar cat s-a apelat. Apelantul ar putea sa
reduca efectul devolutiv al apelului numai la anumite parti sau numai la anumite parti ale hotararii, restul trecand sub autoritate
de lucru judecat. El poate sa atace hotararea doar asupra unor capete de cerere sau cereri. Efectul acestei limite este aceea ca
sub aspectele neapelate hj intra sub autoritatea de lucru judecat si devine si definitiva. Daca apelul nu mentioneaza ca este redus
la anumite solutii ale primei instante sau anumite persoane, regula este ca devolutiunea este totala. Devolutiunea se extinde si
asupra chestiunilor neatacate daca sunt dependente de cele atacate. De exemplu, chiar daca el nu a atacat solutia sub aspectul
obligarii la plata dobanzilor, daca a atacat sub aspectul gresitei obligari la restituirea capitalului, instanta de apel va schima solutia
in tot, nu in parte, pentru ca dobanzile nu pot subzista in lipsa obligarii lui la suma principala. De asemenea, daca partea apelanta
a atacat o hotarare data in partaj numai sub aspectul gresitei includeri in partea partajabila a unor bunuri, prin scoaterea unui
bun din masa partajabila, cotele sunt influentate si instanta trebuie sa recreeze loturile. In ipotezele in care apelantul critica
competenta instantei sau aspecte privind nulitatea de exemplu a hotararii ca urmare a nesemnarii minutei, degeaba spune ca el
critica hotararea cu privire doar la unii parati, solutia se extinde si asupra celorlalti parati pentru ca se anuleaza toata hotararea.
- tantum devolutum quantum iudicatum (art. 478) Se rejudeca doar cat s-a judecat la prima instanta. Daca nu ar fi
aceasta limita s-ar pune problema daca nu cumva nu mai e doar o cale de atac ci o noua judecata. Judecatorii din calea de atac
trebuie sa aiba la baza exact situatia pe care a judecat-o prima instanta, fara aspecte noi. Premisele procesului trebuie sa ramana
neschimbate. In concret, in apel nu se poate schimba obiectul pricinii, calitatea partilor sau aducerea unor parti noi si nici
calitatea. Nu poti sa vii cu parti noi, ca regula. Nu poti sa le schimbi calitatea, adica calitatea ei in raportul de drept substantial (isi
intemeiaza cererea pe mostenire testamentara si in apel spune ca este mostenitor legal). Nu poti sa critici ceva ce nu s-a judecat
in prima instanta. Poti sa faci o alta cerere pentru ca nu va exista autoritate de lucru judecat. Nu poti sa schimbi obiectul cererii.
Daca ai cerut rezolutiune in prima instanta, nu poti invoca nulitate in apel. In art. 478 se prevede ca nu se poate schimba cadrul
procesual stabilit in prima instanta, nu se pot formula pretentii noi, nu se pot schimba calitatea partilor, obiectul sau cauza
cererii. In baza aceleiasi reguli nu se poate formula in apel o cerere reconventionala pt ca cererea reconventionala presupune o
pretentie noua. Exceptii: interventia principala se poate face si direct in apel cu acceptul tuturor partilor, aparitia procurorului
direct in apel, formularea apelului de creditorii chirografari. La art. 478 se spune ca in apel se vor putea cere dobanzi, rate,
venituri aduse la termen sau orice alte despagubiri ivite dupa data pronuntarii hotararii in prima instanta. Se poate invoca tot
direct in apel si compensarea legala
Reguli privind depunerea dosarului si pregatirea lui (pana la 1 ianuarie 2016)
Faza pregatitoare se desfasoara chiar in fata instantei de apel.
- Cererea se depune la instanta care a pronuntat hotararea. Dupa expirarea termenului de apel, dosarul se inainteaza la
instanta de apel.
- Presedintele instantei de apel ia masuri pt distribuirea aleatorie a dosarului.
- Daca cererea nu indeplineste conditiile legale, acestea pot fi complinite in termen de 10 zile de la comunicare. Nu se
spune in lege ce se intampla daca apelantul nu rezolva aceste nereguli. Unii spun ca intervine nulitatea. Altii spun ca daca
legiutiorul daca ar fi vrut, ar fi spus ca nulitate (Legiuitorul nu a spus pt ca nu poti sa anulezi tu, ca prima instanta, cererea de
declarare a apelului). Solutia ar fi aceea ca cererea intra in perimare. Cererea de apel se comunica intimatului dupa ce se
regularizeaza.
- Intampinarea este obligatorie si se depune in 15 zile de la comunicarea cererii de apel.
- Raspunsul la intampinare se depune in 10 zile de la comunicarea intampinarii
- Se acorda termen care nu poate fi mai mare de 60 de zile de la data rezolutiei. In cazul pricinilor urgente, termenele se
pot reduce.
- Se aplica corespunzator art. 201 alin. 5 si 6
- Daca sunt mai multe apeluri impotriva aceleiasi hotarari, se judeca de acelasi complet.

54

[Cursul 9 - 1.04.2015]

Instanta de apel poate administra probe noi fata de prima instanta sau sa readministreze probe care au fost
administrate la prima instanta. De asemenea, cercetarea procesului in faza apelului se va judeca in sedinta publica, la fel ca si
dezbaterile. Nu e ca la judecata in prima instanta. Am putea avea si situatia in care sa nu avem o cercetare a procesului. Este
situatia cand nu se solicita probe si sunt doar critici cu privire la modul de interpretare a legii de catre instanta.
Solutiile pe care le poate pronunta instanta de apel
1. Respingerea, anularea, perimarea apelului
Respingerea poate fi ca nefondat (cand criticile apelantului nu sunt gasite ca fiind justificate). Poate fi respins pe baza
unei exceptii (lipsa calitatii, lipsa interesului). Poate fi anulat din cauza netimbrarii, nesemnarii, nedepunerii imputernicirii celui
care a semnat apelul, depunerea la alta instanta decat cea care trebuie. Nu poate fi respins ca nemotivat. Nemotivarea nu atrage
nulitatea, ci instanta de apel va judeca procesul pe baza a ce s-a invocat la prima instanta. E posibila si perimarea cu consecinta
ca hotararea de prima instanta se definitiveaza.
2. Admiterea apelului (art. 480 NCPC)
a). Schimba in tot sau in parte sentinta
Este cea mai uzitata ipoteza de admitere a apelului. Instanta de apel ajunge la o concluzie diferita de cea a primei
instante. Nu intotdeauna acest lucru atrage un oprobiu asupra primei instante deoarece de multe ori instanta de apel da o alta
hotarare tocmai pentru ca s-au administrat probe noi. De aceea, in ceea ce priveste promovarea judecatorilor nu exista un
criteriu in ce priveste schimbarea hotararilor de catre instanta de apel. Exista un criteriu doar al casarii de catre instantele de
recurs.
b). Anuleaza hotararea, evocand fondul
Pentru a se ajunge la aceasta situatie, avem 2 ipoteze:
- procesul s-a judecat fara cercetarea procesului in fond
- procesul s-a judecat fara citarea legala a partii (si partea nu a acoperit lipsa de citare prin prezenta ei
Ambele ipoteze au la baza ideea ca la prima instanta nu a existat contradictorialitate pe fond. Fie procesul s-a stopat
intr-o faza incipienta (pe baza unei exceptii), dar instanta considera ca prima instanta a gresit, fie procesul s-a judecat pe fond,
dar partea apelanta nu a fost legal citata si fata de ea nu exista o contradictorialitate.
Solutia e de anulare a hotararii si evocare a fondului de catre instanta de apel. Ar trebui sa se dea o incheiere prin care
se desfiinteaza hotararea si se acorda termen pentru evocarea fondului. Altii spun ca ar trebui sa fie decizie, nu incheiere. Daca e
decizie, ea este o decizie intermediara care poate fi atacata doar odata cu fondul. Ar fi mai potrivit sa fie o incheiere pentru ca ea
nu dezinvesteste instanta.
Aceasta solutie de anulare si evocare a fondului de catre instanta de apel are o mica problema. Daca la prima instanta
nu s-a judecat fondul sau partea n-a fost legal citata, evocarea fondului direct in fata instantei de apel, din perspectiva
principiului procesului, prezinta o particularitate. Practic, in acest fel, se sterge un grad de jurisdictie. Nu vom avea o cercetare in
fond in prima instanta si una in apel, ci vom avea direct doar o cercetare in fond in apel. Nu este neconstitutional pentru ca
dublul grad de jurisdictie in materie civila este de natura legala, nu constitutionala.
Legiuitorul a stabilit unele reguli pt capartile sa beneficieze de dublul grad de jurisdictie daca vor. Daca una dintre parti
solicita prin cererea de apel sau prin intampinare trimiterea spre rejudecare, instanta va trebui ssa nu retina cauza si sa trimita.
Regula evocarii fondului de instanta de apel se mentine cat timp niciuna dintre parti nu a solicitat trimiterea spre rejudecare.
Totusi, legiuitorul spune ca trimiterea spre rejudecare poate avea loc o singura data in cursul procesului.
Atunci cand trimite spre rejudecare, dezlegarea problemelor de drept de instanta de apel si necesitatea administrarii
unor probe sunt obligatorii pentru instanta de trimitere. Sunt si juristi care spun ca o astfel de prevedere e neconstitutionala
pentru ca obliga judecatorii sa se conformeze ideilor altor judecatori (judecatorul se supune numai legii, asa cum o interpreteaza
el - principiu constitutional).
c). Anuleaza hotararea si trimite cauza la instanta competenta sau retine cauza pentru a o judeca, insa in prima instanta
Aceasta se intampla cand instanta de apel admite o critica vizand necompetenta primei instante. Daca va admite o astfel

55

de critica, va anula si va trimite spre judecare unui organ jurisdictional competent sau o instanta. Daca constata ca nu prima
instanta era competenta, ci chiar ea este competenta, va retine cauza spre judecare. Situatia de aici cand retine cauza difera de
cealalta pentru ca acolo judeca ca instanta de apel, ori aici judeca in prima instanta (doar un judecator, cu drept de apel).
d). Admite apelul pentru ca exista un motiv de nulitate cu privire la sentinta atacata, altul decat cele 2 care atrag
anularea si evocarea fondului, in sensul ca prima instanta a judecat pricina in fond
Instanta de apel va anula hotararea si va retine procesul spre rejudecare, pronuntand o hotarare susceptibila de recurs,
daca exista recurs in speta respectiva. Difera de situatia de la b). prin faptul ca aici nu mai trimite niciodata, ci retine in toate
cazurile cauza spre rejudecare. Spre deosebire de b)., aici instanta a pronuntat o hotarare nula, dar a judecat fondul si nulitatea
nu provine dintr-o necitare. De exemplu: nu a semnat minuta; se pronunta hotararea pe fond si se constata ca hotararea are la
baza o proba care a fost nula (un raport de expertiza facut fara citarea partilor desi era unul dintre cazurile in care partile
trebuiau citate).
O regula aplicabila in apel este non reformatio in peius - nu se poate creea apelantului o situatie mai grea in propria cale
de atac.
Totusi, se poate creea o situatie mai grea daca intimatul din apelul principal formuleaza apel incident (se agraveaza ca
urmare a apelului incident). Apelantul poate consimti la inrautatirea situatiei sale, de exemplu pintr-o tranzactie (non reformatio
in peius este un principiu care nu este de ordine publca). Se poate inrautati situatia apelantului ca urmare a admiterii exceptiei
autoritatii de lucru judecat.
Recursul
Recursul este o cale extraordinara de atac, de reformare (se face la instanta superioara). Este o cale nedevolutiva (se
discuta doar aspectele de drept. Este o cale de atac nesuspensiva de executare. De princpiu, chiar daca se exercita recurs
impotriva unei hotarari, executarea se poate face. Intre momentul pronuntarii hotararii de apel si al pronuntarii hotararii de
recurs, hotararea e executorie dar nu este definitiva.
Obiectul recursului
a). Hotararile date in apel
b). Hotararile date in prima instanta fara drept de apel
c). Incheieri premergatoare in cazurile expres prevazute de lege (de exemplu, incheiere prin care s-a respins cererea de
interventie principala formulata in apel sau o incheiere prin care se admite sau respinge o cerere de sechestru daca ea e judecata
de curtea de apel)
Nu sunt supuse recursului:
- Cauzele care sunt de competenta in prima instanta a judecatoriei - art. 94 lit. a-i,
- Cereri evaluabile in bani pana la 1.000.000 lei inclusiv (pana in 2016; dupa 2016 va fi 500 000),
- Litigii de munca si asigurari sociale,
- Materie de insolventa,
- In materie de expropriere,
- Repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare,
- Cereri in materie de navigatie si activitate portuara etc.
Formele recursului
- principal
- incident
- provocat
Se aplica regulile de la apel

56

Subiecte
Se aplica regulile de la apel (de exemplu, poate formula recurs doar una dintre partile din apel, exceptiile de la apel etc.)
NCPC a prevazut ca recursul se poate exercita numai prin avocat sau consilier juridic si ca toate cererile si apararile in
recurs se fac doar prin avocat sau consilier juridic. Recursul are un pronuntat caracter tehnic. Discutam de 7 motive de procedura
si 1 motiv care vizeaza aspecte de interpretare sau aplicare a legii de drept material. Partea fara avocat sau consilier juridic e
prezumata de legiuitor a nu se descurca de o asemenea cale de atac. Partea nu isi intelege propria situatie. Pentru ea, recursul e
o cale de atac si atat, stie ca exista si ca cineva o va asculta si ii va da dreptate daca are. Recursul nu ii da dreptate daca are pentru
simplul fapt ca are, trebuie sa se incadreze in unul dintre cele 8 motive.
Cam toate statele din Europa cunosc aceasta conceptie.
CCR a declarat neconstitutionale aceste dispozitii. Ea a spus ca desi dispozitiile sunt impecabile din perspectiva
doctrinei, ratiunii legii, sunt aplicabile in toata Europa, trebuie sa vedem realitatea faptica de la noi din tara. In situatia tarii
noastre, sunt mullti care nu au resurse pentru angajarea unui avocat. Desi exista legea pentru asistenta judiciara gratuita, acea
lege are un plafon foarte mic (600 de lei), astfel incat declara neconstitutionala reglementarea din NCPC. Ar trebui declarata
neconstitutionala acea lege, nu NCPC. CCR a facut si o greseala. Enumerand textele pe care le declara neconstitutionale (art. 13
plus alte texte care reprezinta aplicatii ale art. 13), a scapat unul si anume art. 84 care se refera la reprezentarea conventionala a
persoanelor juridice. Intr-o parte a doctrinei si a jurisprudentei, obligativitatea reprezentarii prin avocat sau consilier juridic este
retinuta in continuare pentru persoanele juridice. Nu e lipsita de relevanta aceasta gandire pentru ca decizia CCR se refera la
nivelul de trai si capacitatea unei persoane medii de a suporta costurile unui avocat. Aceste rationamente nu s-ar aplica in cazul
unei persoane juridice.
Instanta competenta
Regula este ca revine ICCJ. Mai mult decat atat, e o chestiune chiar de conceptie fundamentala asupra recursului, nu
doar o regula. Notiunea de recurs se identifica cu notiunea de ICCJ. In art. 483, incercand sa se defineasca scopul recursului, se
prevede ca recursul urmareste sa supuna ICCJ examinarea in conditiile legii a conformitatii hotararii atacate cu regulile de drept
aplicabile. Se defineste scopul recursului prin raportare chiar la ICCJ. Exista si ipoteza cand competenta apartine completului de 5
judecatori a ICCJ atunci cand hotararea apartine chiar unei sectii a ICCJ.
Exista si situatii cand recursul nu se judeca de ICCJ, ci de "instanta ierarhic superioara": hotararea de expedient la
tranzactie, hotararea prin care instanta ia act de renuntarea la judecata, hotararea prin care se constata perimarea. Caracteristica
acestor exceptii este faptul ca instanta nu a cercetat fondul. Daca ne uitam la expunerea de motive a NCPC, ratiunea pt care el a
stabilit ca toate recursurile sa se faca la ICCJ a fost unificarea practicii judiciare. Modul in care s-a asigurat ca o instanta nu va fi
casata este prin inducerea temerii ca hotararea ii va fi casata. O alta metoda prin care se stabileste practica unitara este
publicarea tuturor hotararilor pentru ca instantele sa le cunoasca pe cele ale altor instante. Mai grav este ca prin LPA s-a marit
foarte mult hotararile care nu sunt recurabile.
Mai este o exceptie in materie de contencios administrativ. Legea contenciosului, 554/2004, prevede ca singura cale de
atac este recursul si el se judeca la instanta superioara.
Motivele de casare (reguli generale)
Toate motivele de casare prevazute in art. 488 sunt de nelegalitate, nu vizeaza aspectele de netemeinicie. Diferenta
intre netemeinicie si nelegalitate este aceea ca la netemeinicie, hotararea a gresit in aprecierea probelor sau probele nu au fost
suficiente, iar la nelegalitate, instanta a gresit in aplicarea legii procesuale sau materiale.
Aceste motive nu se aplica daca se ataca cu recurs doar considerentele hotararii pentru ca in ceea ce priveste
considerentele hotararii, avem art. 461 care spune ca poti sa ataci doar considerentele atunci cand ele cuprind dezlegari in drept
ce nu au legatura cu judecata sau sunt gresite, ori cuprind constatari de fapt ce prejudiciaza partea. Motivele de la 488 sunt
motivele folosite cand ataci solutia, adica 99,8% din cazuri. Exista si alte opinii neintemeiate cu privire la aceasta chestiune.
Motivele de casare nu pot fi primite decat daca:
- nu au putut fi invocate pe calea apelului sau in cursul judecatii in apel (chiar daca sunt de ordine publica) - principiul
omisio medio.
- au fost invocate in apel, dar au fost respinse. De exemplu, am o necompetenta materiala invocata in prima instanta. Se
critica in apel si se respinge iar. Atunci se poate invoca si in apel.

57

- au fost invocate in apel, dar instanta nu s-a pronuntat asupra lor (asupra unei cereri, nu asupra unui motiv de apel).
Observatie: Pot fi invocate direct in recurs necompetenta generala, necompetenta internationala, autoritatea de lucru
judecat. Aceste trei motive pot fi invocate chiar si omisio medio.
Neindicarea motivelor de casare, spre deosebire de apel, atrage nulitatea recursului. Un recurs in care se critica
hotararea, dar nu se arata care dintre motivele de la 488 este cel la care se refera recurentul va fi un recurs nul. Daca nu exista
motivare sau motivarea este tardiva, intervine nulitatea recursului.
Exista si o jurisprudenta a ICCJ care spune mai mult decat atat. Nu trebuie doar sa indici motivele de recurs, ci ele
trebuie dezvoltate separat. Nu poti sa le invoci pe toate fara sa arati ce critici ai pentru fiecare in parte.
Neincadrarea in motivele de la art. 488 atrage nulitatea recursului. Este situatia in care motivezi, dar criticile nu se
regasesc intre cele 8 motive de casare. De exemplu: o persoana crtica faptul ca instanta a itnerpretat gresit o clauza contractuala
si atribuie art. 488 punctul 8. E nul recursul pentru ca normele de drept material inseamna o aplicare gresita a legii, nu o
interpretare gresita a contractului. Faptul ca instanta intelege intr-o clauza altceva decat intelege partea, nu reprezinta o aplicare
gresita a legii.
Indicarea gresita a motivului de casare nu atrage nulitatea recursului daca e posibila incadrarea lui intr-unul dintre cele 8
motive prvazute de lege. De exemplu, recurentul critica hotararea aratand ca minuta nu a fost legal semnata. Cu toate acestea,
indica art. 488 punctul 8 ca motiv (e motiv de casare incalcarea sau aplicarea gresita a regulilor de drept material). Totusi, el a
invocat o incalcare a dreptului procesual, nu material. Instanta va constata ca motivul de recurs e real, dar el se incadreaza la
punctul 5, nu la punctul 8.
Motivele de ordine publica pot fi invocate chiar si din oficiu. In acest caz, recursul chiar daca este nemotivat, nu se va
anula. Instanta nu poate invoca din oficiu decat acele motive de recurs pe care le-ar fi putut invoca si partea. De exemplu, daca
partea nu a invocat un motiv de recurs si putea sa il invoce in apel dar nu l-a invocat, nici instanta nu va putea acum.
Motive de casare in concret
1. Instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale
Aceasta poate sa insemne o gresita compunere a completului de judecatori, o neparticipare a procurorului cand
participarea era obligatorie potrivit legii, o incompatibilitate a judecatorilor, o incompatibilitate a grefierului, a asistentului
judiciar. Alcatuirea instantei implica atat compunerea, cat si constituirea.
De regula, acest motiv e de ordine publica. El nu e de ordine publica cand vizeaza incompatibilitatea de la art. 42 NCPC.
Daca de exemplu, avem un caz de incompatibilitate absoluta (avem un judecator care judeca din nou un dosar dupa trimiterea
spre rejudecare), partea care pierde procesul nu invoca acest aspect in apel, pierde si apelul si il invoca in recurs spunand ca e de
ordine publica. Nu se poate (omisio medio).
2. Hotararea a fost pronuntata de alt judecator decat cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un
alt complet de judecata decat cel stabilit aleaoriu pentru solutionarea cauzei ori a carui compunere a fost schimbata, cu
incalcarea legii.
Primul motiv de aici vizeaza o lipsa de continuitate, dar una speciala si anume faptul ca judecatorul care a participat la
dezbateri nu este unul si acelasi cu cel care pronunta hotararea. Hotararea se pronunta de o persoana care nu a participat la
proces. Neidneplinrea acestei conditii se verifica comparand semnaturile de pe minuta cu numele judecatorilor din incheierea de
dezbateri sau din practicaua hotararii cand pronuntarea a avut loc in ziua dezbaterilor.
A doua parte reprezinta o chestiune diferita si anume incalcarea caracterului aleatoriu al distribuirii dosarelor. Fie avem
de a face cu situatia in care un alt complet decat cel stabilit aleatoriu a judecat cauza, fie completul s-a modificat, iar modificarea
nu este temeinic justificata. Regula continuitatii in faza cercetarii procesului este una care poate sa sufere derogari si anume
atunci cand schimbarea unui judecator e impusa de motive temeinice. Daca nu avem aceste motive temeinice, se incalca si
principiul continuitatii si principiul distribuirii aleatorii si ne aflam in fata unui motiv de casare de ordine publica.
3. Cand hotararea a fost data cu incalcarea competentei de ordine publica a altei instante, invocata in conditiile legii.
Necompetenta de ordine privata nu reprezinta motiv de casare. Ea nu mai poate fi invocata in recurs, chiar daca s-ar
putea sa aiba dreptate pentru ca legiuitorul nu a vrut sa se strice 2 hotarari doar pt ca a fost data de o instanta necompetenta

58

(necompetenta de ordine privata).


Necompetenta de ordine publica generala sau internatonala poate fi invocata direct in recurs.
4. Cand instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti
Ea savarseste un act care nu este de judecata si trece in sfera unei alte puteri a statului. De exemplu, ignora un text legal
(in motivare spune ca nu vrea sa aplice un text pentru ca este nedrept).
Un alt exemplu: S-a pus problema unor salarii. Judecatorii au spus ca o perioada lunga de timp nu li s-au dat niste
sporuri de catre stat. Ei au facut o cerere care a ajuns tot la judecatori. Si-au cerut lor. Legiutorul s-a prins dupa ceva timp si au
abrogat legea care acorda acele sporuri. ICCJ a spus ca acel act care prevedea sporurile este in vigoare pentru ca abrogarea este
nedreapta. Este o incalcare a puterii judecatoresti pentru ca nu a tinut cont de un act abrogator. CCR a venit si a spus ca este un
conflict constitutional intre puterea judecatoreasca si cea legislativa si ca puterea judecatoreasca si-a depasit atributiile.
Avem in sfera acestui motiv si emiterea de catre instanta a unor avize sau autorizatii. Instanta poate totusi sa verifice ca
abuzul primariei de a refuza emiterea unei autorizatii este real si sa oblige primaria sub sanctiunea de daune sa emita acea
autorizatie.
De asemenea, avem si situatia pronuntarii asupra unei legi sau ordonante (aceasta atributie revine CCR).
Nu ne aflam pe taramul acestui motiv atunci cand instantele ar spune ca un text de dinainte de intrarea in vigoare a
Constitutiei nu mai este in vigoare pentru ca a fost abrogat prin constitutie. Nu se poate verifica de CCR pentru ca este un text
anterior intrarii in vigoare a constitutiei. La fel poate spune ca un text din dreptul roman e incompatibil cu un act al UE si sa dea
prioritate dreptului UE.
5. Cand prin hotararea data instanta a incalcat normele de procedura a caror nerespectare atrage sanctiunea nulitatii
S-a dorit sa se includa aici toate criticile de drept procesual care nu se regasesc in punctele 1, 2, 3, 6 si 7. Sanctiunea
nulitatii trebuie privita mai larg. Chiar daca anumite lucruri nu reprezinta o nulitate (situatia in care instanta se pronunta asupra
fondului inainte de a se pronunta asupra unei exceptii) ele pot fi invocate aici. Nulitatile relative nu pot fi invocate in recurs
direct. Daca nulitatile absolute au aparut la prima instanta si nu au fost criticate in apel, nu mai pot fi invocate in recurs (cu
exceptiile necompentei generale, internationale, autoritatea de lucru judecat).
Toate cauzele de nulitate ale actelor de procedura deja efectuate trebuie invocate dintr-odata, sub sanctiunea decaderii.
6. Cand hotararea nu cuprinde motive pe care se intemeiaza sau cand cuprinde motive contradictorii (viciul nemotivarii)
Avem 3 cazuri: nemotivarea, motivarea inexacta, motivarea insuficienta. Asadar, nu se acopera doar existenta unei lipse
totale de motivare, ci avem si situatiile cand ele se contrazic sau nu au legatura cu cauza. De exemplu: contradictia dintre
dispozitiv si considerente, contradictii interne, considerente insuficiente (instanta nu raspunde tuturor motivelor invocate de
catre parti), instanta de control judiciar fiind sesizata cu o critica impotriva hotararii instantei ierarhic inferioare, copiaza pur si
simplu motivarea instantei a carei hotarare trebuie sa o analizeze.
Se apreciaza ca acest motiv este si el de ordine publica.
7. Cand s-a incalcat autoritatea de lucru judecat
Este de ordine publica. E unul dintre acele motive care poate fi invocat chiar si direct in recurs. Este unul dintre cele mai
puternice motive de recurs.
8. Cand hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelode de drept material
A nu se incalca cu ipotezele in care partea invoca interpretarea gresita a actelor ce constituie probe in dosar. Schimbarea
naturii juridice a unui contract in baza unei incadrari chiar si exuberante a instantei de fond, nu atrage casarea pe acest motiv
pentru ca instanta a gresit, dar nu in aplicarea sau interpretarea legii, ci in calificarea actului dedus judecatii.
De asemenea, daca o cauza contractuala este interpretata ca fiind de exemplu o renuntare la evictiune, nu exista motiv
de casare. In schimb, daca se aplica in mod gresit regulile evictiunii, este motiv de casare. Judecatorul califica actele si dupa
aceea alege legea aplicabila si o interpreteaza. Doar aceste ultime 2 operatiuni intereseaza instanta de recurs. Intr-o rezolutiune
nu poti sa discuti in recurs daca partea a executat in timpul procesului obligatia neexecutata anterior si instantele de fond au
considerat ca executarea e inutila pentru creditor care a solicitat rezolutiunea, aceasta chestiune nu poate fi discutata in recurs.
Se poate discuta in recurs daca executarea in timpul procesului poate sa puna sau nu in discutie o astfel de problema.

59

Cererea de recurs
Elemente intrinseci:
- numele si toate datele de identificare ale partii recurente (n. expresa, vatamarea se prezuma).
- numele si datele de identificare ale intimatului (n. expresa, vatamarea trebuie dovedita).
- indicarea hotararii care se ataca (n. expresa).
- motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul si dezvoltarea lor sau dupa caz mentiunea ca se vor depune
printr-un memodiu separat (n. expresa).
- semnatura partii sau a mandatarului partii. Daca mai avem obligativitatea avocatului sau consilerului juridic este
obligatorie si semnatura lor sau doar semnatura lor.
Elemente extrinseci:
- plata taxei judiciare de timbru
- imputernicirea avocatiala cand este obligatoriu sa se faca cu un avocat sau consilier sau cand nu era obligatoriu, dar
partea are avocat sau consilier.
Efectele cererii de recurs
1. Investirea instantei
2. Posibilitatea obtinerii suspendarii hotararii atacate
Recursul este, in principiu, nesuspensibil de executare, dar se permite cererea unei suspendari judecatoresti in
urmatoarele conditii:
- cererea de suspendare se face odata cu cererea de recurs sau in cursul procesului de recurs la instanta de recurs.
- se va judeca de urgenta (maxim 10 zile de la depunere), in camera de consiliu, cu citarea partilor.
- se judeca de un complet de 3 judecatori de la instanta de recurs cand cererea de suspendare s-a facut inainte de
ajungerea dosarului de recurs (deci inca nu avem un complet caruia sa i se fi distribuit dosarul). Daca dosarul de recurs deja a
ajuns la instanta de recurs, atunci judeca completul de filtru, dar care exista numai la ICCJ. Daca nu avem complet de filtru (nu e
un recurs la ICCJ) sau daca procesul a depasit faza filtrului, atunci va judeca completul care judeca chiar recursul daca s-a fixat
termen pentru sedinta.
- intotdeauna se datoreaza cautiune ce poate fi de cel mult 20% din valoarea obiectului litigiului si se depune odata cu
cererea de suspendare.
- instanta se pronunta printr-o incheiere definitiva
Sunt si cazuri cand efectul depunerii cererii de recurs este chiar suspendarea de drept: desfiintarea de constructii,
plantatii, lucrari fixe, radierile din cartea funciara.
Unul dintre cazurile mari in care recursul e suspensiv de executare este in materia contenciosului administrativ.
Depunerea cererii de recurs si regularizarea acesteia
Cererea de recurs se depune la instanta a carei hotarare e atacata. Sanctiunea e nulitatea. Fiind o nulitate extrinseca,
este neconditionata de vatamare. In hotararea atacata, in josul dispozitivului, se mentioneaza atac calea de atac, cat si locul unde
trebuie depusa.
Filozofia codului era ca intreaga procedura de regularizare sa se produca chiar la instanta care a pronuntat hotararea si
care dupa ce facea acest lucru inainta dosarul la instanta de recurs. Pana la 1 ianuarie 2016 nu functioneaza acest sistem.
Pana in 2016, regularizarea se face chiar la instanta de recurs. Se completeaza eventualele lipsuri in termen de 10 zile,
formularea intampinarii in cel mult 30 de zile, raspunsul la intampinare in cel mult 10 zile. Toate acestea se produc in fata
completului care judeca recursul sau in fata completului de filtru, in functie daca recursul se va judeca la ICCJ sau nu.
Completul de filtru
Completul de filtru e format din 3 judecatori distribuiti aleatoriu. El decide admisibilitatea in principiu a recursului.
Procedura filtrului:
- se desemneaza completul de filtru
- presedintele completului desemneaza un judecator raportor care face un raport asupra recursului in cel mult 30 de zile

60

de la repartizarea pe complet. Prin raport trebuie sa se verifice daca recursul indeplineste conditiile formale, daca motivele se
incadreaza in cele de la 488, sa vada daca exista motive de ordine publica pe care instanta le-ar putea invoca din oficiu, sa vada
daca recursul desi se incadreaza nu cumva este vadit nefondat, se arata jurisprudenta ICCJ, CEDO, CJUE si pozitia doctrinei in
problema de drept ce formeaza obiectul recursului.
- pe baza raportului se face o comunicare partilor si in termen de 10 zile partile pot depune puncte de vedere cu privire
la raport (sa arate daca raportul nu semnaleaza o anumita doctrina, au gasit o alta jurisprudenta decat cea din raport etc.)
- completul de filtru, in camera de consiliu si fara citarea partilor decide urmatoarele:
a. anuleaza sau respinge recursul. Il anuleaza cand are vicii de forma, cand motivele nu se incadreaza in cele de recurs,
cand nu e motivat, cand nu e timbrat, cand nu e depusa imputernicirea, cand nu e semnat. Respinge recursul cand este vadit
nefondat. Ca sa se ajunga la aceasta solutie, cei 3 judecatori trebuie sa fie de acord in unanimitate ca este nul sau vadit nefondat.
Completul de filtru se poate pronunta si asupra fondului fara a cita partile atunci cand partile au consimtit la acest lucru prin
cererea de recurs si prin intampinare.
b. completul sa aprecieze ca problema de drept nu este controversata si face obiectului unei jurisprudente constante a
ICCJ.
c. completul constata ca recursul e admisibil in principiu si fixeaza termen de judecata in sedinta publica cu citarea
partilor.
- dupa anulare sau respingere se pronunta o decizie motivata si nesupusa vreunei cai de atac. Daca se pronunta asupra
fondului este decizie motivata definitiva. In cazul admiterii in principiu si fixarii termenului de judecata in sedinta publica se da o
incheiere pentru ca instanta nu se dezinvesteste.
Probe
Se administreaza doar inscrisuri noi. Legea nu se refera la o noutate absoluta (in sensul ca aceste inscrisuri sa nu fi
existat cat timp procesul a avut loc in fata instantelor de fond). Noutatea are in vedere faptul ca aceste inscrisuri nu au fost
utilizate pana acum. E posibil, asadar, sa avem isncrisuri care existau si care nu au fost depuse la dosar. Nu e necesar ca
neutilizarea acestor isncrisuri sa fie neimputabila partii. Poate fi si imputabila.
Nu este permisa potrivit jurisprudentei si doctrinei eludarea dispozitiei prin folosirea unor alte probe, dar prezentate in
forma de inscris. De exemplu, depunerea unei declaratii a unei terte persoane nu este un inscris ci de fapt se ocoleste proba cu
martori; depunerea unui raport de expertiza extrajudiciar nu este un inscris, ci se ocoleste un raport de expertiza.
Inscrisurile trebuie sa fie in posesia partii care le depune. Nu poate fi obligata partea adversa sau o autoritate sa depuna
anumite inscrisuri pentru ca ar trebui sa li se ia interogatoriu inainte, ori interogatoriul nu se poate admite in recurs.
Partea careia i se opune inscrisul poate sa nu recunoasca inscrisul respectiv si poate cere verificarea de scriptae. In
recurs, am putea asista la administrarea unei probe precum expertiza, dar nu pentru dovedirea motivelor de recurs, ci doar ca sa
vedem daca un anumite inscris poate fi luat in considerare. Astfel, instanta de recurs poate sa faca si o expertiza pentru ca
aceasta contestare a unui inscris reprezinta un incident si trebuie judecat.
Se depun odata cu cererea de recurs de catre recurent sau odata cu intampinarea de catre intimat.
La ICCJ se depun pana la primul termen de judecata la care partile sunt legal citate sub sanctiunea decaderii.

[Cursul 10 - 8.04.2015]
Solutiile pe care le poate pronunta instanta
Solutiile pe care le poate pronunta ICCJ
In principal, ea este instanta de recurs. Celelalte instante sunt exceptionale in materia recursului.
1. Anuleaza, constata perimarea recursului, respinge recursul in baza unei exceptii peremptorii (lipsa semnaturii, lipsa
reprezentarii in cazul persoanelor juridice, lipsa calitatii etc.)
2. Respinge recursul ca nefondat
Astfel, avem de a face cu un recurs care indeplineste cerintele de forma, se incadreaza pe motivele din art. 488, doar ca
sustinerile recurentului nu sunt corecte. El critica, de exemplu, incalcarea autoritatii de lucru judecat, dar ceea ce intelege el prin

61

autoritate de lucru judecat nu este ceea ce intelege legiuitorul. De exemplu, spune ca notiunea de cauza nu se refera la cauza
cererii, ci la cauza actiunii. In acest caz, recursul se respinge ca nefondat.
3. Admite recursul si caseaza hotararea (VCPC implica 2 solutii: casarea sau modificarea)
- trimite cauza spre rejudecare la instanta de apel sau la prima instanta ori unei alte instante de acelasi grad. Asta este
regula pentru ca daca ICCJ ar retine cauza spre rejudecare, practic ea ar face o analiza in fond. ICCJ are mai mult un rol de
unificare a jurisprudentei, de analiza doar a problemelor de drept, fara o implicare in analiza faptelor. Vechiul cod spunea ca
atunci cand ICCJ constata ca situatia de fapt e pe deplin stabilita, poate sa nu mai trimita spre rejudecare si sa judece chiar ea
cauza. Trimiterea la prima instanta sau la instanta de apel depinde de natura casarii. Depinde daca viciul se afla in hotararea
instantei de apel sau in hotararea primei instante. Sunt situatii in care viciul se afla in hotararea instantei de apel (nu s-a semnat
minuta hotararii de apel). O trimite unei alte instante egale in grad atunci cand ICCJ ar prevedea motive de stramutare, dificultati
in ce priveste alcatuirea unui nou complet de judecata.
- trimite spre rejudecare la instanta competenta sau unui alt organ cu activitate jurisdictionala. Este situatia in care
instanta gaseste intemeiat motivul de casare din cauza necompetentei de ordinde publica a instantelor, dar nu si cand e vorba de
incalcarea competentei generale. Astfel, e vorba de competenta materiala sau cea generala raportata la un organ de jurisdictie.
De exemplu, Curtea de Arbitraj ar putea fi competenta. Daca competenta ar apartine unui organ fara activitate jurisdictionala, se
caseaza hotararea si cererea se respinge ca inadmisibila
- admite recursul, caseaza hotararea si respinge cererea ca inadmisibila. Aici intra situatia in care nu e de competenta
instantelor romane, e de competenta unui organ fara activitate jurisdictionala. Mai intra aici incalcarea autoritatii de lucru
judecat si excesul de putere caracterizat.
Precizare importanta:
In materia contenciosului administrativ avem o derogare de la regula obisnuita. Cand s-a facut codul, comisia a conceput
ca si contenciosul administrativ sa se supuna regulilor cererilor de drept comun, adica prima instanta si apel. A inteles ca in
contencios nu e nevoie de 3 analize din partea a 3 instante succesive. Insa, dupa cum stim, in materia CA, competente in prima
instanta sunt tribunalele si curtile de apel. Fiind prima instanta curtea de apel, ar fi insemnat ca apelul sa se judece la ICCJ.
Instantele au sesizat prin ICCJ comisia respectiva si ai spus ca in contencios lucrurile sa ramana ca inainte si sa existe doar calea
de atac a recursului de teama faptului ca ICCJ sa judece apeluri. Din acest motiv, in CA se aplica regulile din legea 556 care spune
ca atunci cand se admite recursul si caseaza, instanta, inclusiv ICCJ, va rejudeca litigiul in fond. Asadar, ca regula, instanta va
rejudeca cauza in fond. Si aici se poate trimite spre rejudecare atunci cand judecata la prima instanta s-a facut fara a se intra in
fond (s-a solutionat pe baza unei exceptii peremptorii) sau cand judecata s-a facut fara citarea legala a partii atat la administrarea
probelor cat si la dezbaterea fondului. Daca partea a fost citata macar la una, se revine la regula si cauza se retine spre rejudecare
de catre instanta de recurs. In aceste doua cazuri care presupun o necontradictorialitate sau o neintrare in fond se justifica
trimiterea cauzei. Mai mult, legiuitorul spune ca si atunci cand se indeplineste macar una dintre aceste conditii, cauza se trimite
spre rejudecare o singura data. Daca iar ne vom afla intr-una din cele 2 ipoteze, de data acceasta instanta de recurs retine spre
rejudecare.
Solutiile pe care le pronunta tribunalele si curtile de apel
(atunci cand legea spune ca recursul se solutioneaza de instanta ierarhic superioara)
1. Anuleaza, constata perimarea recursului, respingerea in temeiul unei exceptii peremptorii
2. Respinge recursul ca nefondat
3 Admite recursul si caseaza hotararea
- cu retinere spre rejudecare. Aceasta este regula aici.
- cu trimitere. Intervine o singura data in cursul intregului proces in doua situatii: instanta a solutionat procesul fara a
intra in fond sau judecata a fost facuta in lipsa partii care nu a fost citata legal atat la administrarea probelor, cat si la dezbateri.
- cu trimitere la instanta competenta sau la organul cu activitate jurisdictionala competent (in caz de necompetenta)
- respinge cererea ca inadmisibila (excesul de putere caracterizat - adica se depaseste puterea judecatoreasca, se incalca
autoritatea de lucru judecat.

62

Hotararea de recurs (forma si efectele)


Forma hotararii
Avem o derogare fata de considerentele din prima instanta si apel (art. 425). Considerentele hotararii de recurs trebuie
sa cuprinda:
- numai motivele de casare invocate si analiza acestora, aratandu-se de ce s-au admis sau respins.
- daca recursul nu se analzieaza in fond, numai motivarea solutiei, fara analiza motivelor de casare (de exemplu, daca nu
s-a platit taxa de timbru).
Motivarea se face in 30 de zile de la pronuntare.
Efectele hotararii
Hotararea casata nu mai are nicio putere. Nu se mai bucura de autoritatea de lucru judecat.
Actele de asigurare sau de executare sunt desfiintate de plin drept daca instanta de recurs nu dispune altfel (de exemplu
daca erau luate masuri asiguratorii de prima instanta si instanta de recurs caseaza si trimite spre rejudecare la instanta de apel,
nu are de ce sa desfiinteze masurile asiguratorii ale primei instante).
Instanta se poate pronunta asupra intoarcerii executarii daca ea s-a si finalizat, din oficiu, chiar in dispozitivul hotararii
de recurs.
Rejudecarea in fond dupa casare
Felurile casarii:
a). Cu trimitere sau cu retinere
Aceasta clasificare conteaza sub cateva aspecte:
- incompatibilitatilor. Judecatorii care au admis recursul si au dispus casarea sunt compatibili sa judece si in fond dupa
casare, ba chiar asa se si intampla. Daca avem de a face cu o casare cu trimitere, judecatorii care s-au pronuntat in prima instanta
sau in instanta de apel, nu vor mai putea rejudeca in fond dupa casare (incompatibilitate absoluta).
- introducerea in proces a unor terti. Pricina va fi solutionata in fond chiar de instanta care a solutionat recursul, daca s-a
casat cu retinere. Astfel, se poate face o singura cerere: cererea de interventie accesorie. Daca avem insa casare cu trimitere,
incep discutii. Daca e cu trimitere la apel, avem cerere de interventie accesorie si cerere de interventie principala cu acordul
tuturor partilor. Daca trimiterea se face la prima instanta, avem interventie principala voluntara si accesorie, chemare in garantie
sau chemarea in judecata a altei persoane cand e facuta de reclamant (pentru ca el o poate face pana la terminarea cercetarii
procesului, paratul trebuind sa o faca pana la intampinare si nu se mai face intampinarea; totusi, daca se caseaza si intampinarea
nu e obligatorie, o poate face si paratul pana la primul termen de judecata), atragerea in proces a altor persoane prin
introducerea din oficiu (care se poate face pana la terminarea cercetarii).
- caile de atac impotriva hotararilor pronuntate dupa rejudecare. Daca se caseaza cu retinere, hotararea pronuntata in
urma rejudecarii va fi definitiva. In cazul casarii cu trimitere, se vor exercita caile de atac in mod corespunzator.
b). Totala sau partiala
- Se determina daca e totala sau partiala examinand considerentele deciziei din recurs. Se poate casa, de exemplu,
hotararea doar in ceea ce priveste solutia asupra cererii reconventionale sau in ceea ce priveste cererea de chemare in garantie.
Sunt si casari care nu pot fi partiale (de exemplu, casarea pentru necompetenta - ori era competenta, ori nu era - sau pentru
nesemnarea minutei). Sunt si unele mai dificile: casarea pentru ca hotararea nu e motivata (in sensul ca nu rezulta motivele de
admitere sau respingere a apelului). In general, ca regula, daca nu se spune nimic, pornim de la premisa ca casarea e totala.
Partialitatea casarii trebuie sa rezulte din ceva.
Aceasta clasificare conteaza pentru:
- determinarea actului de la care se reia judecata. Regula e ca se reia de la ultimul act valabil. Ne intereseaza daca s-a
casat total sau partial pentru ca e posibil ca procedura urmata in fata instantei de apel sau in fata primei instante sa nu fie
invalidata in totalitate. De exemplu, instanta de recurs admite recursul pentru motivul ca raportul de expertiza efectuat in fata
instantei de apel a fost nelegal pentru ca nu au fost citate partile (era un raport care presupunea cercetare la fata locului si partile
nu au fost legal citate). Daca insa avem o necompetenta, se reia de la cererea de chemare in judecata. Se pastreaza probele
administrate

63

- introducerea unor terti in proces, modificarea ccj sau modificarea cererii reconventionale. La casarea cu trimitere e
clar ca se ofera posibilitatea participarii unor terti la proces, dar conteaza si limitele casarii. Daca s-a casat la prima instanta
pentru ca minuta nu a fost semnata, procesul se va relua de la faza dezbaterilor, ceea ce inseamna ca teoretic, chiar daca se
trimite la prima instanta, nici macar reclamantul nu poate sa faca cerere de chemare in garantie, de exemplu. Daca de exemplu
se caseaza la prima instanta pentru motivul ca in mod gresit prima instanta a judecat pricina fara citarea uneia dintre parti, dar
lipsa de citare a intervenit de la momentul repunerii cauzei pe rol dupa ce fusese suspendata, procesul se reia de la acel moment,
actele de pana la suspendare ramanand valabile. Reclamantul nu isi va mai putea modifica ccj. Daca se constata ca reclamantul
n-a fost citat in cursul intregului proces, se va casa si trimite pana la primul termen, caz in care ar putea sa si-o modifice.
Reguli comune privind rejudecarea in fond dupa casare
- Hotararea instantei de recurs este obligatorie la rejudecarea fondului dupa casare sub aspectul problemelor de drept
dezlegate.
- Hotararea nu este obligatorie sub aspectul referirilor pe care le face cu privire la situatia de fapt si nici cu privire la
necesitatea administrarii unor probe de catre instanta la care s-a trimis spre rejudecare pentru ca, atat aprecierea necesitatii
unor probe, cat si aprecierea probelor, reprezinta un atribut suveran al instantelor de fond. Instanta de recurs ar putea sa spuna
ca hotararea primei instante nu e valida pentru ca s-a respins o proba ca nelegala desi era legala. Totusi, instanta de fond poate
sa spuna ca da, este legala, dar ea considera ca nu e nici utila, deci tot o va respinge.
- In ceea ce priveste probele, se vor aplica regulile judecatii fondului. Se pot administra orice probe, indiferent daca a
fost o casare cu retinere sau cu trimitere. Pe vechiul cod, cand casau cu retinere, instantele spuneau ca ele administreaza doar
proba cu inscrisuri. Ele argumentau ca ele sunt instante de recurs datorita numarului care judeca (in continuare la casare cu
retinere vor judeca toti cei 3 judecatori). Totusi, ei judecau in fond, nu mai erau instante de recurs. Legiuitorul a intervenit si a
spus in mod expres ca regula conform careia dupa casare se admit orice fel de probe, se aplica atat la casarea cu trimitere, cat si
la casarea cu retinere.
- Nu se poate agrava situatia in propria cale de atac si nici in cazul rejudecarii in fond dupa casare. Non reformatio
imperius vizeaza nu doar recursul, ci si rejudecarea in fond dupa casarea cu trimitere sau cu retinere. Cu alte cuvinte, daca
recurentul a invocat un viciu si cauza se trimite spre rejudecare, cand se rejudeca el nu ar trebui sa primeasca o hotarare
defavorabila celei pentru care a facut recurs, chiar daca situatia de fapt si de drept ar impune acest lucru. Exista 2 exceptii de la
aceasta regula: daca recurentul consimte la inrautatirea situatiei sale (textul e facut pentru eventuale tranzactii, achiesari
partiale) si daca exista autoritatea de lucru judecat.
CAILE DE ATAC DE RETRACTARE
Contestatia in anulare
Sunt doua cai de retractare: contestatia in anulare si revizuirea.
Contestatia in anulare este o cale de atac de retractare, nesuspensiva de executare, extraordinara (pentru ca trebuie
exercitata pentru motive expres prevazute de lege) si nedevolutiva (nu permite reluarea procesului sub toate aspectele ci doar
sub chestiunea de admisibilitate).
Feluri
1. Contestatia in anulare obisnuita (de drept comun) care se exercita impotriva oricarei hotarari definitive.
2. Contestatia in anulare speciala care se exercita numai impotriva hotararilor de recurs sau, in anumite cazuri,
impotriva hotararilor de apel cand nu exista drept de recurs.
Contestatia in anulare de drept comun
Motive
Exista un singur motiv: contestatorul nu a fost citat si nu a fost prezent la termenul la care a avut loc judecata.
Astfel, in primul rand trebuie sa avem o procedura care sa indice obligativitatea citarii.
In al doilea rand, trebuie sa avem o lipsa a citarii sau o citare nelegala. Aceasta lipsa de citare trebuie sa fi intervenit la
momentul dezbaterilor pe fond (ultimul termen, cu alte cuvinte). Daca partea nu a fost citata tot procesul si nu i s-a comunicat

64

nici hotararea, nu poate face contestatie in anulare pentru ca inca are deschisa calea apelului. Contestatia in anulare ar fi
inadmisibila si pierzi intre timp si termenul in care sa faci apel. Daca vorbim de o hotarare in recurs, chiar daca nu se comunica
hotararea se va putea face contestatie in anulare.
Conditiile de admisibilitate
1. Hotararea sa fie definitiva
In cazul divortului, nu e admisibila contestatia in anulare daca partile au apucat sa se recasatoreasca. Un alt caz e in
materia alegerilor. Hotararile date in materia alegerilor locale, prezidentiale nu sunt susceptibile de contestatia in anulare. Mai
este si situatia in care nu se poate face nicio cale de atac (cand completul de filtru constata ca recursul e nul sau vadit nefondat;
declinarea competentei).
2. Motivul sa nu fi putut fi invocat pe calea apelului sau a recursului
Constatam astfel ca au cam ramas doar hotararile din recurs sau cele din apel unde nu se putea face recurs.
Exista doua exceptii de la aceasta conditie:
- cand motivul a fost invocat in recurs, dar a fost respins pentru ca cercetarea lui presupunea verificari in fapt
incompatibile cu recursul. De exemplu, partea vine in recurs si spune ca nu a fost legal citata in apel pentru ca si-a schimbat
domiciliul, dar nu are un act care sa o dovedeasca. Prin urmare se respinge recursul. Ii ramane contestatia in anulare. Nu zice
nimeni ca nu avea dreptate, doar ca nu se putea verifica in recurs (putea sa vina cu martori sa dovedeasca, dar martorii nu se pot
admite in recurs).
- cand motivul a fost respins fara culpa partii si fara cercetarea in fond. "Fara culpa partii" a fost adaugata in noul cod.
Astfel, aceasta exceptie nu prea mai este aplicabila. E greu sa se ajunga la respingerea unui recurs fara cercetarea in fond si fara
culpa partii.
3. Nu se poate formula o noua contestatie de aceeasi parte, chiar daca se invoca alte motive
E o aplicare speciala a unei reguli de la nulitate: cand invoci un motiv de nulitate, trebuie sa le invoci pe toate sub
sanctiunea decaderii. Astfel, daca ai 5 motive de contestatie in anulare si invoci un singur motiv, nu mai poti sa faci o alta
contestatie. E imposibil sa nu cunosti aceste motive, nu pot sa apara ulterior. Neinvocarea lor ar fi un abuz de drept.
Contestatia in anulare speciala
Motive
1. Hotararea data in recurs sau in apel daca nu exista drept de recurs a fost pronuntata de o instanta necompetenta
absolut sau data cu incalcarea regulilor privind alcatuirea instantei
Se refera la neregularitati privind necompetenta absoluta sau privind alcatuirea instantei unde ar intra mai multe
categorii de elemente precum:
- numarul de judecatori a fost altul decat cel prevazut de lege
- judecatori incompatibili
- neparticiparea procurorului unde era obligatorie
- compunerea completului s-a schimbat fara motive temeinic justificate
- nu exista distribuire aleatorie a dosarului
- judecatorii care au asistat la dezbateri nu sunt aceeasi cu cei care au pronuntat hotararea
Toate acestea indreptatesc la contestatia in anulare speciala.
Nu e suficient sa existe acest motiv. Trebuie sa se fi invocat exceptia de necompetenta, exceptia gresitei alcatuiri a
instantei etc., iar instanta de recurs sa fi omis sa se pronunte. Daca s-a invocat exceptia si instanta s-a pronuntat, nu mai e caz de
contestatie. La fel si cand nu s-a invocat deloc exceptia.
E vorba de o necompetenta absoluta a instantei de recurs, nu de necompetenta absoluta a primei instante sau instantei
de apel. Spune ca trebuie sa se fi invocat exceptia necompetentei. Daca ar fi fost vorba de necompetenta primei instante sau a
celei de apel, s-ar fi invocat motiv de recurs, nu exceptie.
Singurul caz in care e indeplinita ipoteza textului este ipoteza care se refera la necompetenta instantei de recurs. Ar
trebui sa ne gandim cand ar fi necompetenta instanta de recurs, dar au fost competente prima instanta si instanta de apel. Ar
putea fi un caz: prima instanta nu era competenta (valoarea pricinii era peste 1 000 000 lei), dar nu s-a invocat la primul termen

65

si judecatoria a ramas competenta. La tribunal nu s-a mai invocat pentru ca nu se incalca nicio regula. La recurs, fiind peste 1 000
000 de lei, competenta apartine ICCJ, dar tribunalul a trimis la Curtea de Apel. In cazul acesta, in fata Curtii de Apel o parte
invoca faptul ca nu e ea competenta sa judece recursul pentru ca ICCJ e competenta pentru ce e peste 1 000 000 de lei.
Daca cumva discutam de o necompetenta a primei instante care a fost invocata, s-a respins, a fost invocata ca motiv de
apel, s-a respins, ajunge la recurs si instanta omite sa se pronunte, nu ne aflam in cazul acestui motiv.
2. Dezlegarea recursului este rezultatul unei erori materiale
Este situatia cand eroarea materiala a stat la baza rezultatului solutiei.
Exemplu: Instanta de recurs respinge recursul ca tardiv pt ca a fost irnegistrat la instanta cu depasirea termenului de 30
de zile, dar din intreaga motivare rezulta ca nu a rezultat ca recursul a fost trimis prin posta. Ea nu observa ca acea cerere a fost
trimisa prin posta si, asadar, era in termen. Astfel, eroarea materiala e cand nu a observat plicul. Daca ar fi observat si ar fi spus
ca desi e trimisa prin posta, se va lua in considerare tot data la care a fost primita de instanta cererea, atunci e o greseala grosiera
de judecata, nu e o eroare materiala.
Daca vorbim insa de faptul ca judecatorul a admis recursul bazandu-se pe o clauza dintr-un contract care fusese
abrogata printr-un act aditional care nu a fost observat de judecator, e o chestiune de apreciere a probelor si nu se poate face
contestatie in anulare.
Erorile trebuie sa nu fie de judecata sau de apreciere a probelor. Nu trebuie sa existe culpa partii. Daca partea a depus
taxa de timbru cu intarziere si nu a avut timp sa ajunga la dosar, atunci e si vina partii si nu mai e caz de contestatie in anulare. O
parte a jurisprudentei si a doctrinei mentioneaza faptul ca eroarea materiala e numai atunci cand elementele care puteau
conduce la corecta solutie erau in dosar. Trebuie sa ne raportam la stadiul dosarului de la momentul in care judecatorul ar
pronunta hotararea atacata. Astfel, daca taxa de timbru nu s-ar afla la dosar din cauza registraturii, nu mai e o eroare si nu ar fi
caz de contestatie in anulare. O alta parte a doctrinei spune ca ar trebui ca instanta sa se ia in sens larg, adica si toate serviciile
precum registratura. T. Briciu tinde sa adere la a doua opinie.
Eroarea trebuie sa fie esentiala.
3. Respingand recursul sau admitandu-l doar in parte, instanta a omis sa analizeze un motiv de casare
Nu orice hotarare de recurs e susceptibila de contestatie pe acest motiv. Trebuie sa fie o hotarare de admitere in parte
sau respingere. Daca se admite in tot, se trimite spre rejudecare si se vor relua toate aspectele si nu mai e un interes pentru
contestatie.
Motivul trebuie sa fi fost invocat de recurent si sa fi fost invocat in termen. Nu intra aici acele motive de ordine publica
pe care instanta ar fi putut sa le invoce din oficiu, dar nu le-a invocat.
Nu trebuie sa confundam motivele cu argumentele. Un motiv poate avea mai multe argumente. Motivul ca instanta a
fost necompetenta poate avea argumente ce decurg din valoarea obiectului, argumentul ca e peste 1 000 000 de lei, aspecte
legate de valoarea de circulatie, grila notarilor, impozit.
4. Instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra unuia dintre recursurile declarate
Este posibil daca fac recurs toti (reclamant, intervenient, chemat in garantie etc.) sau foarte multi si instanta omite sa se
pronunte asupra unuia dintre ele.
Conditii de admisibilitate
1. Hotararea sa apartina instantei de recurs sau instantei de apel care nu e susceptibila de recurs (pt instanta de apel se
aplica doar pe motivele 1, 2 si 4).
2. Nu se poate face o noua contestatie de aceeasi parte chiar daca se invoca motive diferite.
Competenta
Instanta competenta e cea care a pronuntat hotararea care se ataca.
Nu opereaeza prorogarea de competenta cand motivele atrag competente diferite, ci va opera disjungerea lor si
trimiterea la instanta competenta. De exemplu, putem avea o contestatie in anulare speciala ce vizeaza o hotarare a unei
instante de recurs, motivandu-se pe eroarea materiala, dar se invoca si faptul ca partea nu a fost legal citata si nu a putut sa
invoce asta in recurs pt ca nici acolo nu a fost legal citata. Astfel, avem o contestatie in anulare imptoriva apelului si una impotrva
recursului. Se va disjunge si partea referitoare la necitare va merge la instanta de apel, iar partea privitoare la eroare va merge la

66

instanta de recurs.
E posibil, astfel, sa avem si alte instante decat cele de recurs, dar foarte rar. Nu putem avea prima instanta, totusi,
niciodata.
Termenul de exercitare
Termenul e de 15 zile de la comunicare, dar nu mai tarziu de 1 an de la ramanerea definitiva a hotararii. Realitatea
demonstreaza ca ar fi trebuit ca legiuitorul sa se gandeasca ce se intampla daca comunicarea nu e redactata in termenul de 1 an,
caz in care singura solutie posibila ar trebui sa fie cererea de repunere in termen si ar trebui sa se admita.
Motivarea contestatiei se face in acelasi termen si sanctiunea lipsei motivarii e nulitatea.
Reguli privind judecata
Se realizeaza potrivit judecatii prin care s-a facut hotararea atacata. Astfel, daca se ataca o hotarare de recurs se judeca
dupa procedura de recurs, la apel dupa procedura de apel, la prima instanta se respinge ca inadmisibila, dar dupa procedura de
prima instanta.
Daca e o hotarare data de instanta de recurs e o problema. Nu se mai face filtru la contestatia in anulare pentru ca
procedura filtrului a fost facuta o data, a trecut, e exclusiv prevazuta pt caile de reformare, nu de retractare. Noi vorbim de un
proces care a depasit hotararea filtrului. Daca nu a depasit filtrul, hotararea se da fara cai de atac, deci nu avem nici contestatie
in anulare.
Se poate dispune suspendarea executarii atacate, dar doar cu plata unei cautiuni, dupa regulile de la recurs.
In ceea ce priveste probatoriul, el este mai larg. Din moment ce poti invoca faptul ca nu ai fost legal citat si poti invoca
alte probe decat cele admisibile in recurs, inseamna ca in contestatia in anulare poti aduce orice mijloace de proba.
In ceea ce priveste solutiile, daca se respinge e simplu. Daca se admite contestatia, avem 2 posibilitati:
- sa se dea o singura hotarare prin care se anuleaza hotararea atacata si se solutioneaza cauza (admite sau respinge
recursul).
- sa dea doua hotarari, una prin care se anuleaza hotararea atacata si sa dea termen pentru judecarea recursului in fond
daca e nevoie (hotarare intermediara), urmand sa dea si o hotarare finala.
Daca se dau doua hotarari, una intermediara si una finala. Cea intermediara se ataca doar odata cu cea finala.
Exemplu: Daca avem de a face cu omisiunea de a se pronunta asupra unui motiv de recurs, se admite contestatia in
anulare, dar ar putea sa nu admita acel motiv de recurs pe fond.
Cand instanta omite sa se pronunte asupra unui motiv de casare, dar acela e dependent de alte motive de casare pe
care le-a solutionat, instanta admite contestatia in anulare si va relua si motivele pe care s-a pronuntat deja de care depindea
acel motiv asupra caruia nu s-a pronuntat.
Hotararea pronuntata in contestatia in anulare e supusa acelorasi cai de atac aplicabile pt hotararea atacata. Astfel, daca
se ataca hotararea de recurs, va fi o hotarare deifnitiva susceptibila de atacare cu o alta contestatie in anulare sau cu revizuire.

[Cursul 11 - 22.04.2015]
Revizuirea
Revizuirea este o cale de retractare, extraordinara, nedevolutiva.

Motivele de revizuire
1. S-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unu lucru cerut ori s-a dat mai
mult decat s-a cerut (Minus petita, plus petita sau extra petita)
Minus petita
Pentru a fi in cadrul acestui motiv trebuie sa avem o cerere sau un capat de cerere asupra careia instanta nu s-a
pronuntat: c reconventionala, de interventie, conexa, un capat de cerere cuprins intr-o cerere principala, etc.

67

Nu este minus petita:


- Cand instanta omite sa se pronunte asupra unei exceptii, a unui motiv de recurs sau chiar a unui recus sau apel daca
ar fi fost exercitate mai multe cai de atac. Nici exceptiile nici apararile nu sunt cereri, iar in cazul unui motiv de recurs avem
contestatie in anulare speciala
- Cand nu se solutioneaza o cerere accesorie atunci cand cererea principala e respinsa (rezolutiunea contractului +
punerea in situatia anterioara)
- Nesolutionarea unei cereri subsidiare daca a fost admsa cererea principala (reclamantul solicita evacuarea paratului,
iar paratul spune ca in ipoteza in care va fi evacuat solicita sa i se achite unele imbunatatiri aduse imobilului, iar instanta respinge
cererea principala. Sigur, putea pt rigoare sa o respinga ca ramasa fara obiect. Exemplu mai bun: R solicita predarea bunului, iar
daca nu plata unei sume de bani, iar instanta admite cererea principala.)
- Admiterea in parte a unei cereri (cand instanta s-a pronuntat, dar nu a incuviintat-o pe toata)
Extra petita sau plus petita (te pronunti asupra unui lucru care nu a fost cerut de catre parte sau dai mai mult decat s-a
cerut): R solicita plata sumei imprumutate, iar instanta admite actiunea si obliga si la dobanzi; R solicita evacuarea P pt ca nu a
platit chiria, iar instanta admite si dispune si achitarea chiriei).
Nu ne aflam in aceste situatii:
- Daca s-a modificat ccj adaugandu-se alte pretentii cu incalcarea 204 care prevad ca cj poate fi modificata pana la I
termen la care reclamantul e legal citat. Daca se modifica ulterior e nevoie de acordul expres al tuturor partilor. Instanta se
pronunta asupra acelor cereri. Ne aflam in fata unor greseli de procedura ce pot fi indreptate prin apel sau recurs. Instanta a avut
o cerere, dar era dedusa judecatii incorect, nu poate fi plus petita.
- Daca se formuleaza o cerere noua in apel care nu era admisibila a fi formulata in apel -> critici prin recurs.
- Cand instanta in mod exceptional are permisiunea de catre lege sa se pronunte din oficiu asupra unor cereri:
procedura divortului alin 1 si alin 2 art. 918. Ipoteza in care sunt copii minori, instanta se va pronunta si asupra exercitarii
autoritatii parintesti, contributiei parintilor la crestere si educare chiar daca partile nu au cerut. Instanta se pronunta si asupra
numelor pe care partile le vor purta dupa divort.
- Daca s-a facut un partaj si R solicita 1/3 dar potrivit legii ii revine o cota de si instanta acorda potrivit legii cota de
. Daca ar fi vorba de un divort si partea cere contributia ei de 1/3 chiar daca din administrarea probelor vede ca contributia era
mai mare, nu-i da . In schimb, daca e un partaj succesoral unde sunt cotele stabilite de lege, iar fratele mai mic crede ca i se
cuvine 1/3, instanta va acorda cotele stabilite de lege.
2. Obiectul pricinii nu se afla in fiinta
Ne aflam in fata unor hotarari juridice prin care a fost obligat paratul sa predea un bun individual determinat, iar acel
bun a fost distrus, a disparut sau o chestiune echivalenta si executarea hotararii juridice e imposibil de realizat in natura. Motivul
se aplica atunci cand R nu a avut inspiratia sa solicite o hotarare juridica cu dispozitiv alternativ obligati-l sa predea bunul iar
daca nu se gaseste bunul, suma de x lei". Practica judiciara interpreteaza restrictiv: ipoteza distrugerii bunului nu si alte
intamplari care ar putea fi analoage cum ar fi daca imobilul a fost instrainat: trebuie sa ceri anularea actului subsecvent/ pe teren
s-a ridicat o constructie: invoci accesiunea, daune / in cazul litigiilor de munca exista ipoteza care nu se incadreaza in motiv aceea
ca angajatul i-a fost desfacut contractul de munca, iar dupa ce castiga procesul unitatea spune ca postul lui nu mai exista.
Instantele au considerat ca angajatorul e obligat sa creeze postul respectiv.
Observatie:
Alternativ cu revizuirea se pot folosi pentru aceleasi cauza, chiar mai largi, unele dispozitii din materia executarii silite:
891-892.
Art. 891: Imposibilitatea predrii silite a bunului
n cazul in care predarea silit a unui bun a devenit imposibil din cauza distrugerii, ascunderii sau deteriorrii acestuia
ori a altor asemenea imprejurri, executorul va consemna aceasta intr-un proces-verbal intocmit in condiiile art. 890, i totodat
va dispune, prin incheiere, incetarea executrii silite.
Art. 892: Obligarea debitorului la despgubiri
(1)Dac in titlu executoriu nu s-a stabilit ce suma urmeaz a fi pltit ca echivalent al valorii bunului in cazul
imposibilittii predrii acestuia sau, dup caz, echivalentul despgubirilor datorate in cazul neexecutrii obligatiei de a face ce
implic faptul personal al debitorului, instanta de executare, la cererea creditorului, va stabili aceast sum prin hotrre dat cu
citarea prtilor, in termen scurt. n toate cazurile, la cererea creditorului, instanta va avea in vedere i prejudiciile ocazionate prin

68

neexecutarea de bunvoie a obligatiei, inainte ca aceasta s devin imposibil de executat.


3. un judector, martor sau expert, care a luat parte la judecat a fost condamnat definitiv pentru o infraciune
privitoare la pricin sau dac hotrarea s-a dat in temeiul unui inscris declarat fals in cursul ori in urma judectii cnd aceste
imprejurari au influenat solutia pronuntata in cauz. In cazul in care constatarea infractiunii nu se mai poate face printr-o
hotarare penala, instanta de revizuire se va pronunta mai intai,pe cale ncidentala,asupra existentei sau inexistentei infractiunii
invocate.In acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat si cel invinuit de savarsirea infractiunii
Conditii:
- Hj de condamnare a unui judecator, martor sau expert
- Hj definitiva
- Fapta sa fie privitoare la pricina civila a carei revizuire se solicita
- Sa avem un inscris
- Sa fi fost determinant
- Sa fi fost declarat fals
- Sa fi influentat hotararea civila
O parte isi intemeiaza pretentiile pe un inscris, partea defaima instanta ca fiind fals, dar nu suspenda judecata, in
schimb trimite inscrisul la procuror. Instanta pronunta o hj intemeiata pe inscris, dar apoi instanta penala declara ca inscrisul este
fals.
Uzucapiune: se administreaza proba cu martor. Apoi in procesul penal martorul este condamnat pentru marturie
mincinoasa.
Un judecator e condamnat pt luare de mita sau trafic de influenta in legatura cu solutia. Poate fi o condamnare care sa
nu aiba legatura cu cauza: judecatorul e condamnat pentru o infractiune pentru modul in care a repartizat dosarele, dar nimeni
nu a invocat in tot cursul procesului lucrul acesta -> in cazul acesta nu vorbeste de revizuire.
Ce se intampla atunci cand instanta penala nu se poate pronunta, dar nu pt ca nu ar fi existat o fapta penala, ci pentru
ca ne aflam in fata unei situatii care impiedica punerea in miscare a actiunii penale: amnistia, prescriptia, moartea autorului sau
alte asemenea. In aceste situatii cand totusi fapta exista, in mod exceptional se accepta ca instanta civila in revizuire sa analizeze
daca acolo a existat o infractiune. Nu va exista nicio condamnare, nu vb de o latura punitiva. Pt instanta civila importanta nu e
condamnarea, ci sa vada daca solutia din procesul civil sa intemeiaza pe o judecata corecta sau nu. Instanta se va pronunta
printr-o incheiere de admitere in principiu daca exista sau nu o infractiune si abia daca exista va admite cererea de revizuire si va
judeca in fond. La judecata acestei cereri care reitereaza probleme de drept penal va trebui citata si persoana banuita ca a
savarsit infractiunea. Ulterior partea ar putea sa se intoarca impotriva celui care a facut falsul cu despagubiri ( A se judeca cu B, A
foloseste inscrisul, dar acesta e falsificat de catre C. C trebuie sa fie prezent). Art 315 NCPP!!! Procurorul fiind sesizat cu o
infractiune de fals daca constata ca avem o cauza de la art 16 prin clasare solicita si judecatorului de camera preliminara pentru a
dispune desfiintarea inscrisului -> nu va mai fi revizuire. Textul de la revizuire e important daca procurorul nu trimite jud
ordonanta de clasare.
Art. 315 aplica si in cazul in care procurorul decide renuntarea la UP.
4. un judector a fost sancionat disciplinar definitiv pentru exercitarea funciei cu rea-credin sau grav neglijen,
dac aceste mprejurri au influenat soluia pronunat n cauz
Conditii:
- un judecator, chiar daca nu e judecatorul din cauza; ex: a influentat judecarea unei cauze fara ca judecatorul care a
pronuntat hj sa stie: a luat acte din dosar, a intodus alte acte
-sanctiune disciplinara foarte grava. L 303/2004 doar 2 sunt f grave: reaua credinta si grava neglijenta.
Reaua credinta = jud incalca cu stiinta normele materiale sau de drept procesual acceptand/urmarind cu stiinta prejudicierea
uneia dintre persoane. I se aduce la cunostiinta de catre grefier ca partea nu
Grava negijenta = cnd judectorul nesocotete din culp, n mod grav, nendoielnic i nescuzabil, normele de drept material ori
procesual. ex: jud refuza sa aplice un text de lege in vigoare pentru ca apreciaza ca textul nu e corect; jud a luat act de tranzactie
fara sa fie prezente toate partile.
- Sanctiune definitiva

69

- Fapta sa aiba legatura cu procesul sau cu solutia pronuntata


5. Dupa pronuntarea hotararii s-au descoperit inscrisuri doveditoare, reinute de partea potrivnic sau care nu au putut
fi nfiate dintr-o mprejurare mai presus de voina prilor
Conditii:
- inscrisul sa nu mai fi fost prezentat in proces. Inscrisul este preluat in notiunea restrictiva. Nu este inscris declaratia
unei persoane facuta in fata notarului sau un raport de expertiza extra-judiciara.
- inscrisul sa aiba forta probanta prin el insusi. Nu poate fi un inceput de dovada scrisa care sa trebuiasca sa fie
completat
- trebuie sa se ceara de revizuient, nu sa fie cerut de instanta de pe la vreo institutie
- inscrisul trebuie sa fi existat la data pronuntarii hotararii a carei revizuire se cere. Ar putea fi un caz in care aparent
inscrisul este nou: de exemplu o notificare de la Arhivele Nationale prin care spune ca s-a gasit inscrisul cautat (care fusese creat
in 1920). Partea avea inscrisul, dar il avea in copie si nu putea sa dovedeasca ca e conform cu originalul.
- neprezentarea inscrisului decurge din retinerea lui de partea adversa sau o imprejurare mai presus de vointa partii.
Partea nu trebuie sa fi cunoscut retinerea lui de catre partea adversa pentru ca atunci ar fi trebui sa ceara instantei sa o oblige pe
partea adversa.
- sa fie un inscris care sa influenteze modificarea hotararii pronuntate
6. S-a casat, anulat sau schimbat hotararea unei instante pe care s-a intemeiat hotararea a carei revizuire se solicita
Avem o hotarare de partaj care s-a pronuntat sub auspiciile unei hotarari anterioare prin care se stabilea calitatea de
mostenitor a unor persoane. Acea hotarare care a fost luata in considerare de instanta pt stabilirea cotelor si calitatii partilor se
caseaza pentru ca s-a admis o contestatie in anulare. Hotararea de partaj care s-a intemeiat pe hotararea veche trebuie revizuita.
Nu conteaza ce fel de hotarare e cea care a stat la baza hotararii civile (poate fi arbitrala, civila, penala etc.)
7. Statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii si cei pusi sub interdictie nu au fost aparati deloc sau au fost
aparati cu viclenie de cei insarcinati sa ii apere
In cazul statului sau institutiilor de drept public aceasta cale e necesara pt ca statul si institutiile de dr public protejeaza
valori cu interes general si in cazul lor lipsa de aparare sau apararea cu viclenie trebuie sa genereze o cale extraordinara de atac.
In cazul minorilor si pusilor sub interdictie, acestia nu pot sa aiba o relatie de control asupra reprezentantilor sai si de aceea
trebuie sa li se dea si lor aceasta cale de atac.
Nu se aplica si persoanelor juridice de interes public. Li se aplica doar celor de drept public.
Lipsa de aparare nu trebuie sa fie neaparat imputabila. Ne putem afla in situatia in care statul si ceilalti sa fie citati in tot
cursul procesului si sa nu isi faca apararea si totusi sa aiba deschisa aceasta cale de atac.
Motivul nu se aplica daca apararea a fost facuta, dar ea nu e completa, e gresita sau este deficitara. Textul vorbeste de
lipsa totala de aparare. Daca exista intampinare, dar nu s-a prezentat consilierul juridic la termen, a existat aparare, doar ca nu a
fost completa si nu se mai aplica motivul. Eventual ne putem afla pe taramul apararii viclene. E situatia in care modul in care
reprezentatul a facut apararea a ajutat mai mult partea adversa decat partea aparata.
8. Exista hotarari potrivnice date de instante de acelasi grad sau de grad diferit care incalca autoritatea de lucru judecat
a primei hotarari
Autoritatea de lucru judecat e una dintre cele mai puternice exceptii. Poate fi invocata oricand, chiar si in recurs si chiar
daca nu a fost invocata pana atunci. In principiu, daca sunt 2 procese cu acelasi obiect si aceeasi cauza se aplica institutia
litispendentei.
Ne aflam in situatia in care nu s-a cerut litispendenta, nu a intervenit suspendare, nu s-a invocat autoritatea de lucru
judecat si au aparut doua hotarari contrare avand aceeasi cauza, parti si acelasi obiect. In acest caz, trebuie desfiintata a doua
hotarare.
Se impun o serie de conditii cumulative:
- hotararile definitive sa aiba solutii opuse
- nu este necesar ca hotararile respective sa rezolve fondul. Autoritatea de lucru judecat poarta nu numai asupra

70

elementelor de fond, ci si asupra modului in care s-au solutionat anumite exceptii cu caracter peremptoriu.
- contrarietatea sa se regaseasca la nivelul dispozitivelor celor doua hotarari. Sunt monografii in care se spune ca nu e
necesar sa se regaseasca la nivelul dispozitivelor si ca ar fi posibil sa se gaseasca si asupra considerentelor. Aceasta teza nu e
corecta pentru ca solutia impusa de cod in acest caz este anularea celei de a doua hotarari. Daca contradictia s-ar gasi doar la
nivelul considerentelor, inlaturarea considerentelor celei de a doua hotarari ar insemna substituirea lor cu altele si care de cele
mai multe ori ar insemna rejudecarea cauzei.
- existenta identitati de parti, obiect si cauza.
- hotararile trebuie sa fie in procese diferite, nu in acelasi proces dar in cicluri procesuale diferite.
- in al doilea proces sa nu se fi invocat exceptia autoritatii de lucru judecat sau, desi s-a invocat, instanta sa nu se fi
pronuntat asupra ei. Daca instanta a respins-o, nu se mai poate face revizuire, dar se putea face apel sau recurs.
Instanta nu va proceda la rejudecarea celei de a doua hotarari. Va trebui doar sa elimine elementul suplimentar si
anume pronuntarea unei hotarari dupa ce o hotarare a fost data deja, indiferent daca e mai buna sau mai rea. Nu se mai verifica
acest lucru.
9. Partea a fost impiedicata sa se infatiseze la instanta si sa instiinteze instanta de aceasta imposibilitate dintr-o
imprejurare mai presus de vointa ei
Este o dubla conditie. Exemplu: ai avut un accident pe camp si nu aveai niciun mijloc prin care sa anunti instanta.
10. CEDO a constatat o incalcare a dr fundamentale datorate unei hotarari judecatoresti si consecintele grave ale
acesteia continua sa se produca
Conditii:
- o hotarare CEDO
- o incalcare a dr fundamentale constatata prin aceasta hotarare
- acea hotarare sa constate o incalcare intr-un proces determinat si incalcarea grava a dreptului sa continue inca si sa nu
poata fi inlaturata decat prin revizuirea hotararii. Nu se aplica acest motiv daca CEDO constata ca s-a incalcat un dr fundamental
pentru ca un proces a durat prea mult. Dar cauza s-a terminat pana la urma astfel incat nu se mai incalca in momentul actual
vreun drept. Exemplu: instantele resping fara analiza pe fond pe motiv ca nu e in atributiile puterii judecatoresti sa judece pricina
respectiva, iar CEDO constata ca de fapt e in atributiile puterii judecatoresti.
11. Dupa ce hotararea a devenit definitiva, Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra exceptiei invocate in acea cauza,
declarand neconstitutionala prevederea care a facut obiectul aceli exceptii
Conditii:
- sa avem o hotarare definitiva
- in cursul acelui proces sa fi fost invocata o exceptie de neconstitutionalitate si instanta sa nu fi suspendat procesul
pana la judecarea exceptiei si a continuat procesul pe baza textului invocat ca fiind neconstitional
- dupa pronuntarea hotararii se publica hotararea CCR care spune ca textul era, intr-adevar, neconstitutional.
Obiectul revizuirii
Ca regula, trebuie sa avem hotarari definitive care evoca fondul.
Hotararile care nu evoca fondul sunt cele care sunt date in urma admiterii unei exceptii peremptorii, hotararile date in
baza renuntarii la drept sau la cerere, achiesarii la pretentii, tranzactiile, hotararile date in recurs prin care se respinge recursul
chiar ca nefondat (inseamna ca niciunul dintre motivele de recurs nu sunt aplicabile, iar niciunul dintre motivele de recurs nu
evoca fondul; doar daca instanta de recurs admite recursul si retine cauza spre rejudecare, abia acea hotarare evoca fondul; daca
avem un apel respins ca nefondat, acea hotarare evoca fondul; daca apelul e respins in baza unei exceptii, doar hotararea de
prima instanta evoca fondul; daca avem, de exemplu, situatia in care s-au descoperit inscrisuri noi si avem o hotarare de prima
instanta in care s-a dispus o anumita solutie si s-a atacat cu apel si apelul a mentinut solutia, revizuirea se face impotriva hotararii
de apel; daca avem prima instanta, apel si in apel s-a perimat apelul, daca se descopera inscrisuri noi facem revizuire impotriva
hotararii de prima instanta pentru ca aceea e ultima hotarare care evoca fonndul).

71

Totusi, exista si exceptii. Cele de la motivul prevazut de punctul 3, adica ipoteza judecatorului care a fost condamnat,
motivul de la punctul 4, adica sanctiunea disciplinara aplicata judecatorului, motivele 7-10 vor putea fi exercitate si daca
hotararile definitive nu evoca fondul.
Revizuirea vizeaza hotarari care evoca fondul, ca regula, pentru ca majoritatea motivelor vin in legatura cu hotarari care
se refera la fond. In anumite cazuri, partea are interesul sa revizuiasca chiar daca hotararea nu evoca fondul. De exemplu, la
situatia judecatorului condamnat, acesta putea fi condamnat pentru ca a solutionat in mod infractional o hotarare pe baza unei
exceptii. La punctul 4, sanctiunea sa fie pentru ca nu a intrat pe fond, de exemplu, desi trebuia sa intre. La imprejurarea ca partea
nu a ajuns la proces, partea trebuia sa ajunga la proces cu taxa judiciara de timbru si nu a ajuns pentru ca a calcat-o masina si
instanta respinge cererea ca netimbrata. La punctul 10, de multe ori sunt hotarari CEDO tocmai pentru ca nu s-a judecat pe fond
desi trebuia.
In cazul de la punctul 11 unde avem hotarari CCR nu este inclusa printre exceptiile de mai sus si ar trebui sa intre la
regula, adica sa revizuiesti o hotarare doar daca acea solutie a fost pe fond, iar lucrul asta e nedrept pt ca de obicei CCR
solutioneaza exceptii asupra unor norme care nu mai permit itnrarea pe fond.
Nu este ceruta exercitarea apelului inainte de revizuire. Nu avea de ce sa faca apel pentru ca la momentul respectiv
hotararea parea corecta. Abia ulterior, de exemplu, a aflat ca judecatorul a fost condamnat.
Daca se exercita si revizuire si recurs, recursul are prioritate in solutionare. Intre caile extraordinare de retractare si cele
de reformare, se judeca mai intai cele de reformare.
Nu e aplicabila in ce priveste cererile de divort daca unul dintre sorti s-a recasatorit.
Instanta competenta
Regula este cea de la contestatia in anulare. Cererea de revizuire se idnreapta la instanta care a pronuntat hotararea
atacata, fiind o cerere de retractare. Exista si o exceptie si anume motivul de la punctul 8 (hotararile contrare). Cererea va fi
depusa la instanta mai inalta in grad fata de cea care a pronuntat prima hotarare. Daca una dintre instante este ICCJ, cererea de
revzuire se judeca de aceasta, chiar daca ea e a doua. Pana la ICCJ e logic. Daca e vorba de ICCJ, e simplu. Ea judeca.
Nu opereaza prorogarea, la fel ca la contestatia in anulare. Se fac 2 revizuire de 2 instante sau se disjunge cauza.
Termenul de exercitare
Avem un termen general care este de o luna (nu 30 de zile). Termenul de o luna se implineste in ultima zi corespondenta
a lunii respective. O luna de pe 22 aprilie se implineste pe 22 mai.
Pentru motivul de la punctul 1, curge de la comunicarea hotararii.
Pentru motivul de la punctul 2, curge de la cel din urma act de executare (care ar putea fi incheierea executorului
judecatoresc care constata c abunul nu poate fi predat pentru ca nu se afla in fiinta).
Pentru motivul de la punctul 3, termenul curge din ziua in care s-a luat cunostinta de hotararea instantei penale de
condamnare, dar nu mai tarziu de 1 an de la ramanerea definitiva a hotararii penale. Daca nu avem o hotarare penala, termenul
curge de la data de la care partea a luat cunostinta de faptul ca nu se poate pune in miscare actiunea penala (de exemplu,
ordonanta de clasare), dar nu mai tarziu de 1 an de la producerea acestora.
Pentru motivul de la punctul 4, la fel ca la 3, doar ca in loc de hotarare de condamnare este sanctiunea disciplinara.
Pentru motivul de la punctul 5, curge de la data de la care s-au descoperit inscrisurile invocate ca fiind noi.
Pentru motivul de la punctul 6, curge de la ziua in care partea a luat cunostinta de aceste evenimente, dar nu mai tarziu
de 1 an de la hotararea de casare, anulare sau schimbare.
Pentru motivul de la punctul 7, termenul curge de la data la care statul sau institutia a luat cunostinta de hotarare, dar
nu mai tarziu de 1 an de la ramanerea definitiva.
Pentru motivul de la punctul 8, termenul curge de cand a ramas definitiva ultima hotarare.
Avem si termene speciale.
Termenul de 6 luni curge pentru ipoteza minorului sau pusului sub interdictie de la punctul 7. Curge de la data la care cel
interesat a luat la cunostinta despre hotarare, dar nu mai tarziu de 1 an de la dobandirea capacitatii de exercitiu depline sau de la
schimbarea tutorelui sau curatorului.
Pentru punctul 9, termenul este de 15 zile si curge de la data impiedicarii.
Pentru punctele 10 si 11, termenul este de 3 luni de la data publicarii hotararii CEDO sau deciziei CCR.
Termenul de motivare e si cel de exercitare a revizuirii. Sanctiunea nemotivarii este nulitatea. Daca sunt mai multe
termene (motive de revizuire ce atrag termene diferite) se va calcula pentru fiecare motiv termenul corespunzator.

72

Revizuirile se pot si modifica, dar in interiorul termenului prevazut de lege.


Procedura de solutionare
In ceea ce priveste procedura de judecata, se aplica procedura din fata instantei care a pronuntat hotararea a carei
revizuire se solicita. Daca e prima instanta, nu se mai aplica procedura intampinarii, raspunsului la intampinare etc. Intampinarea
se depune cu 5 zile inainte de termen si intimatul ia cunostinta de ea direct din dosar.
Numarul de judecatori este cel care a judecat prima oara. E incompatibilitate intre judecatorii care judeca cererea de
revizuire si cei care au judecat initial cauza.
Dezbaterile sunt limitate doar la admisibilitatea revizuirii si faptele pe care se intemeiaza cererea de revizuire. In unele
cazuri se admite revizuirea si se dispune rejudecarea pricinii, caz in care pot sa fie si alte dezbateri.
Solutii posibile
Admiterea revizuirii produce doua tipuri de solutii: schimbarea hotararii sau anularea celei de a doua hotarari in cazul
hotararilor contrare.
Ca regula, se pronunta o singura solutie, o singura hotarare, dar in unele cazuri e necesar sa se procedeze la admiterea
revizuirii si apoi sa se procedeze la judecarea cauzei.
Exemplu: judecatorul a savarsit un minus petita. Printr-o singura hotarare se pronunta si asupra revizuirii si asupra acelui
capat de cerere asupra caruia nu se pronuntase initial. Ca regula, in acest caz, rejudecarea vizeaza doar cererea in care s-a facut
minus petita. Totus, sunt situatii in care instanta a omis sa se pronunte asupra unei cereri reconventionale prin care se tindea la
inlaturarea temeiului juridic din cererea principala. Aici, instanta de revizuire va trebui sa rejudece si cererea principala pentru ca
si ea va avea de suferit in urma admiterii cererii reconventionale.
Sunt situatii in care o hotarare nu e posibil de modificat. De exemplu, la punctul 3 solutia a fost obtinuta cu contributia
decisiva a marturiei unei persoane care a fost condamnata pentru marturie mincinoasa. E posibil ca inlaturand marturia partea
sa ceara inlocuirea cu un alt martor. In urma rejudecarii instanta poate sa spuna ca e adevarat ca martorul a fost mincinos, dar
rejudecand cauza sa se ajunga la aceeasi solutie in baza altor probe. Prin urmare avem doua etape: una in care constati ca
revizuirea e admisibila si alta in care constati ca hotararea nu se poate schimba in urma rejudecarii pentru ca se ajunge la aceeasi
solutie.
Caile de atac impotriva hotararii date in revizuire
Sunt caile de atac ale hotararii atacate cu revizuire. Astfel, ca exemplu, daca revizuiesti o hotarare de prima instanta,
hotararea poate fi atacata cu apel.
Pentru situatia cu 2 hotarari contrare: Daca revizuirea s-a judecat la ICCJ, recursul se judeca de completul de 5
judecatori. Recursul e posibil doar daca hotararea a doua, cea anulata era susceptibila la randul ei de recur. Legiutorul n-a dorit
sa faca recurs la recurs, a vrut doar sa suprime apelul pentru ca nu era nimic de discutat pe fond, ci doar de verificat autoritatea
de lucru judecat *...+
!!! De citit din carte: RIL, hotararea prealabila si contestatia pentru tergiversarea procesului.

[Cursul 12 - 29.04.2015]
Proceduri speciale
Uneori, legiuitorul a gandit pentru anumite litigii specializate, de nisa, o procedura speciala impusa pe de o parte de
necesitatea solutionarii cu celeritate a litigiului si pe de alta parte de natura tehnica, speciala, a problemei de drept pusa in
discutie. In primul rand, aceste proceduri speciale se regasesc atat in NCPC, cat si in alte legi speciale. In al doilea rand, norma
speciala se aplica cu prioritate si se completeaza cu norma generala. In al treilea rand, aceste proceduri speciale sunt in realitate
judecati in prima instanta cu eventuale cai de atac. Ele se vor completa cu regulile comune in materie contencioasa de la
judecata in prima instanta, in masura compatibilitatii.

73

Ordonanta de plata
Sediul materiei este art. 1014-1025 (dupa republicarea CPC). Aceasta procedura e o procedura contencioasa care
presupune un reclamant-creditor si un parat-debitor. Aceasta procedura speciala are un caracter alternativ. Partea interesata
poate sa apeleze la procedura speciala sau poate sa apeleze la o actiune de drept comun in pretentii. Ea poate apela la ordonanta
de plata pt ca aceasta procedura przinta anumite avantaje pt reclamant, dar presupune si dezavantaje pentru acesta.
Art. 1014 spune ca aceasta ordonanta de plata se aplica creantelor certe, lichide si exigibile, constand in obligatii a unor
sume de bani. E vorba de o actiune in pretentii. Obiectul este un drept de creanta, o suma de bani. Aceasta creanta trebuie sa fie
certa, lichida si exigibila. Sigur ca va fi o litigiu. Aceste 3 notiuni, pentru faza asta a judecatii, nu sunt definite ca atare in
procedura speciala si nici in partea generala. Interpretarea care se da acestor notiuni e imprumutata din faza executarii silite (663
CPC), text care trebuie adaptat fazei judecatii.
Creanta e certa cand existenta ei din pdv juridic este neindoielnica. Ea trebuie sa existe din punct de vedere juridic.
Creanta e lichida cand obiectul ei e determinat sau contine elemente care sa duca la determinarea lui (determinabil).
Creanta e exigibila cand a ajuns la scadenta. Aceasta obligatie de plata a unei sume de bani trebuie executata.
Acest caracter cert, lichid si exigibil e o conditie speciala de admisibilitate a ordonantei de plata. Neindeplinirea acestei
conditii de admisibilitate duce la respingerea ordonantei de plata ca inadmisibila.
Aceasta procedura nu limiteaza valoarea acestei creante, nu exista un prag. Unul dintre avantajele procedurii este ca
indifeernt de cuantumul creantei, taxa de timbru este fixa si modica (in jur de 150 de lei). Este un prim avantaj atenuat de sfera
de aplicare restransa. Aceasta procedura nu se aplica pentru ipotezele prevazute la 1014 alin. (2), adica pentru creantele inscrise
la masa credala in cadrul unei proceduri de insolventa.
A doua conditie de admisibilitate a ordonantei de plata este izvorul acestei creante. Obligatia de plata a unei sume de
bani trebuie sa rezulte dintr-un contract civil lato sensu, inclusiv cel incheiat intre un profesionist si o autoritate contractanta,
constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau alt inscris insusit de parti prin semnatura, ori alt
mod admis de lege.
Asadar, singura conditie este forma scrisa.
In privinta sensului de autoritate contractanta, art. 1013 alin. (3) defineste, iar din definitia data de acest text rezulta ca
sfera ordonantei de plata e mai larga, aplicandu-se inclusiv in cazul contractelor administrative, inclusiv in zona achizitiilor
publice, singura conditie fiind ca obiectul ordonantei de plata sa corespunda pe art. 1013 alin. (1).
Ordonanta de plata e o procedura contencioasa. Daca partea face optiunea de a apela la aceasta procedura, se supune
unor reguli speciale.
In aceasta materie, legiuitorul a gandit o procedura prealabila obligatorie si anume art. 1015 spune ca reclamantulcreditor ii va comunica debitorului prin intermediul executorului judecatoresc sau prin scrisoare recomandata cu continut
declarat si cu confirmare de primire o somatie prin care ii pune in vedere sa plateasca in 15 zile de la primarea scrisorii. Aceasta
somatie intrerupe prescriptia. Rezulta ca este o procedura prealabila obligatorie deoarece, in cazul in care debitorul nu achita de
buna voie aceasta creanta, in aceasta situatie reclamantul-creditor se va putea adresa instantei de judecata cu o cerere de
ordonanta de plata (art. 1015). In consecinta, neindeplinirea procedurii prealabile poate fi invocata de parat potrivit art. 192 (2)
sub forma exceptiei lipsei procedurii prealabile ce duce la respingerea cererii ca inadmisibila.
In ce priveste instanta competenta, art. 1016 trimite la dreptul comun. Astfel, va solutiona instanta competenta pentru
solutionarea fondului cauzei in prima instanta. In concret, se va aplica principiul competentei dupa valoare cu acel prag valoric de
200 000 de lei. Se va partaja intre judecatorie si tribunal.
In ce priveste cererea de ordonanta de plata, se redacteaza o cerere care declanseaza o judecata in prima instanta. E o
cerere veritabila de chemare in judecata. Are un cuprins special (art. 1017) si acest text se completeaza cu 194 si 148. Potrivit
1017 va cuprinde nume, prenume, domiciliu, denumirea, sediul creditorului, nume, prenume si CNP al debitorului, denumirea
sau sediul, suma ce reprezinta obiectul creantei, temeiul de fapt si de drept, perioadele la care se refera acesta, termenul la care
trebuia facuta plata si orice element necesar pt determinarea datoriei, semnatura creditorului. De asemenea, suma ce reprezinta
dobanzile sau alte despagubiri ce se cuvin creditorului trebuie prevazuta. Se anexeaza orice inscris doveditor.
Putem observa ca respectiva cerere, desi codul nu spune, trebuie sa cuprinda detalieri cu privire la conditiile speciale de
admisibilitate ale ordonantei si anume creanta certa, lichida si exigibila. De asemenea, aceasta procedura speciala este supusa
regularizarii pe art. 200. Art. 12^1 din legea 128/2014 spune ca in cazul procedurilor speciale, art. 200 se aplica in masura
compatibilitatii.

74

In privinta regulilor de judecata cu privire la cerere, legiuitorul a gandit o procedura rapida, cu avantaje clare. Insa, are si
un mare dezavantaj. Sub acest probator, se poate administra doar prin isncrisuri. Alte probe nu sunt admisibile.
Aceasta procedura intra in procedura fireasca. Art. 1019 are elemente derogatorii si cu privire la etapa scrisa si cu privire
la regulile in materie de citare si intampinare. Art. 201 nu se aplica.
In primul rand, se depune cererea, se regularizeaza, dupa care se dispune citarea partilor, atat a reclamantului, cat si a
paratului. Citatia va fi inmanata cu 10 zle inainte de termenul de judecata. Debitorul va primi cererea si inscrisurile anexate
potrivit dreptului comun. Intampinarea trebuie depusa cu cel putin 3 zile inainte de termenul de judecata. In cazul in care
intampinarea nu este depusa, legiuitorul a instituit o sanctiune speciala si anume instanta, fata de imprejurarile cauzei, poate
considera nedepunerea intampinarii drept o recunoastere a pretentiilor debitorului. De asemenea, atrage si decaderea din
dreptul de a invoca exceptii de ordine privata si dreptul de a depune alte probe.
Acum avem mai multe situatii. Daca debitorul achita suma de bani pana la primul termen, instanta ia act de aceasta
imprejurare printr-o incheiere definitiva de inchidere a dosarului, cererea ramane fara obiect.
A doua varianta e o tranzactie cu privire la litigiu. Judecatorul va pronunta o hotarare de expedient potrivit dreptului
comun, insa deroga aceasta hotarare in materia ordonantei de plata in sensul ca e definitiva si constituie titlu executoriu.
A treia varianta este aceea in care debitorul contesta creanta. Art. 1021 spune ca debitorul contesta in baza inscrisurilor
aflate la dosar, explicatiilor si lamuririlor partilor. Explicatiile si lamuririle nu sunt mijloace de proba. Doar inscrisurile sunt.
Daca apararea debitorului e intemeiata, instanta va respinge cererea creditorului prin incheiere. In aceasta situatie, daca
se respinge cererea neputand fi solutionata prin ordonanta de plata, aceasta solutie de respingere nu are autoritate de lucru
judecat deoarece creditorul poate introduce cererea de chemare in judecata potrivit dreptului comun.
Mai exista o aparare specifica in ceea ce il priveste pe creditor. Daca apararile debitorului presupun administrarea altor
probe, instanta va respinge cererea creditorului. Debitorul trebuie sa spuna ca nu e suficient sa se transeze actiunea doar cu
inscrisuri, ci ca sunt necesare si alte probe care ar ffi putut fi admise daca exista o procedura normala. Daca judecatorul spune ca
sunt suficiente inscrisurile, atunci procedura merge mai departe. Si in aceasta situatie de respingere, creditorul poate sa faca alta
actiune potrivit dreptului comun.
Daca se admite ordonanta de plata, judecatorul va emite o ordonanta de plata in care se precizeaza suma si termenul de
plata. In realitate, aceasta ordonanta este o sentinta de prima instanta. Suma este acea creanta dovedita de creditor spre a fi
platta. In privinta termenului, art. 1022 alin. (3) spune ca termenul nu va fi mai mic de 10 zile si nici mai mare de 30 de zile de la
comunicare, daca partile nu se inteleg la alt termen mai lung sau mai scurt.
In privinta admiterii ordonantei, se poate constata ca cererea e intemeiata in parte. Atunci se permite admiterea in
parte. Pentru diferenta care nu a fost admisa, creditorul se poate adresa cu o actiune in pretentii pe dreptul comun.
Ordonanta ori se inmaneaza partii prezente, ori se va comunica partilor de indata potrivit legii.
Legiuitorul, mergand pe ideea de urgenta, a reusit sa instituie un termen maxim de solutionare a procedurii. In cazul in
care debitorul nu contesta creanta, ordonanta va fi emisa in cel mult 45 de zile de la depunerea cererii. Nu intra in acest calcul
intarzierea cauzata de creditor si perioadele in care se comunica actele de procedura. Acest termen este un termen de
recomandare. E un termen pt judecator care poate fi sanctionat disciplinar, nu se sanctioneaza hotararea.
In aceasta materie, legiuitorul a prevazut o cale de atac speciala: cererea in anulare. Cererea in anulare poate fi facuta
atat de debitorul care a pierdut procesul ( a fost admisa in totalitate sau in parte ordonanta de plata ), cat si de creditorul caruia
i-a fost respinsa prin incheiere cererea. Termenul este de 10 zile de la data inmanarii sau comunicarii ordonantei de plata sau a
incheierii. Este atipica aceasta cale de atac pentru ca ea se va judeca de instanta care a pronuntat ordonanta de plata in complet
format din 2 judecatori. In privinta motivarii cererii in anulare, se indica partilor ce motive sa invoce: doar nerespectarea
cerintelor din prezentul titlu pt emiterea ordonantei de plata si cauze de stingere a creantei ulterioare ordonantei de plata. Sigur
ca si aspecte ce nu tin efectiv de ordonanta de plata, pot fi invocate prin cererea in anulare, pentru ca aceste proceduri speciale
se completeaza cu dreptul comun.
Ordonanta de plata e executorie si cererea in anulare nu suspenda executarea. In cererea in anulare se poate cere
suspendarea, dar numai cu plata unei cautiuni stabilite de instanta.
Cererea in anulare poate fi respinsa ca neintemeiata sau nefondata si se definitiveaza solutia de prima instanta. Ea poate
fi admisa in tot sau in parte, sens in care se va anula ordonanta in tot sau in parte, pronuntand o hotarare definitiva. Fiind anulata
ordonanta de plata, credtorul se poate duce la dreptul comun sa introduca o actiune de drept comun.
In cazul in care se admite cererea in anulare formulata de creditor, va anula incheierea si va pronunta o hotarare
definitiva prin care va emite ordonanta de plata.
In toate cazurile, se pune in executare ca o hotarare judecatoreasca. In consecinta, impotriva executarii silite a
ordonantei de plata, partea interesata poate face contestatie la executare potrivit dreptului comun.

75

Ordonanta presedintiala
Sediul materiei este art. 997-1002 CPC.
Titulatura vine istoric si are o semnficatie. Initial, se dadeau de presedintele instantei. Aceasta procedura a fost gandita
ca o procedura derogatorie, o procedura rapida care sa rezolve aspecte urgente, aspecte care nu pot sa stea la rand si sa
parcurga procedura de drept comun.
In aceasta materie, avem conditii speciale de admisibilitate. Art. 997 spune ca instanta de judecata, stabilind ca exista o
aparenta de drept, va putea sa emite o masura provizorie pt prevenirea unei pagube iminente ce nu se poate repara. Ordonanta
se poate da atat in faza judecatii procesului, cat si in faza executarii silite. Ordonanta nu este limitata sau circumstantiata pentru
un tip d eproces sau materie. Ea poate fi admisa in orice materie si in orice executare silita. In concret, aceasta ordonanta va
putea fi data de instanta daca sunt indeplinite conditiile speciale de admisibilitate. Si aceasta procedura e o procedura
contencioasa care se desfasoara in fata unei instante de judecata si care se finalizeaza printr-o ordonanta presedintiala, care este
tot o hotarare judecatoreasca.
Conditii speciale de admisibilitate
1. Urgenta
Ordonanta presedintiala poate fi data daca exista urgenta dovedita de catre reclamant. Urgenta consta in cazuri
grabnice pt pastrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara.
Urgenta nu se cere daca reclamantul foloseste aceasta procedura in materia executarii silite. In cazul executarii silite,
urgenta se prezuma pentru ca ea trebuie facuta de indata, rapid, cu celeritate.
2. Caracterul provizoriu
Masura dispusa prin ordonanta nu trebuie sa fie definitiva, finala, pentru ca nu transeaza litigiul pe fond. Ea este
provizorie pana cand se va judeca fondul pretentiei si se va transa definitiv intr-un sens sau altul. Trebuie sa ceri ceva instantei si
instanta sa dispuna in mod provizoriu, nu pentru totdeauna.
Daca hotararea nu cuprinde nicio mentiune privind durata sa si nu s-au modificat imprejurarile de fapt avute in vedere,
masurile dispuse vor avea efect pana la solutionarea pe fond. Ordonanta va putea fi data si atunci cand este in curs judecata
asupra fondului.
Ordonanta presedintiala nu este conditiodata de intentarea unui proces. Regula este ca ordonanta se da pana se judeca
definitiv fondul. In ipoteza in care s-a facut ordonanta si nu s-a intentat si actiune pe fond, aceasta masura provizorie devine
definitiva, adica partile s-au impacat cu ideea.
Daca reclamantul nu face actiune pe fond, paratul poate face el o cerere de ordonanta presedintiala in sens invers sau o
actiune pe fond.
3. Neprejudecarea fondului
In cazul ordonantei presedintiale, judecatorul nu intra pe fondul cauzei. Reclamantul cere in mod provizoriu sa se
dispuna o masura care sa il puna la adapost. Daca s-ar astepta cu actiunea de drept comun, s-ar putea sa fie prea tarziu.
Exemplu: un sot il evacueaza din domiciliul comun pe celalalt sot. Sotul evacuat poate face o actiune de drept comun si
sa il oblige pe sot sa il reintegreze. O actiune de drept comun va dura. Atunci, va uzita de aceasta ordonanta in care ii va spune
judecatorului sa dispuna rapid reintegrarea si ulterior se va vedea pe fond daca trebuie sau nu sa mai plece din casa.
Exemplu: un vecin incepe o constructie pe terenul tau. Atunci poti sa faci o actiune pe drept comun, o actiune in
granituire, o actiune in demolarea constructiei. Toate aceste hotarari se obtin greu si poate deja e si o constructie cu 6 etaje
acolo. Dar, poti sa obtii o ordonanta prin care sa se dispuna sistarea lucrarilor pana la judecarea pe fond.
4. Aparenta in drept
Judecatorul nu poate da ordonanta presedintiala cu ochii inchisi. Trebuie sa judece o aparenta de drept. Cumva,
reclamantul trebuie sa aiba ceva dreptate. Judecatorul trebuie sa pipaie fondul, nu sa intre serios. Judecatorul trebuie sa verifice
aceasta aparenta de drept.
Pe langa aceste conditii, reclamantul trebuie sa indeplineasca in prealabil si conditiile de exercitare comune ale unei
actiuni civile. Conditia referitoare la afirmarea unui drept nu trebuie indeplinita, pentru ca reclamantul a afirmat aparenta unui
drept.

76

Ordonanta presedintiala data in prima instanta este executorie.


Cererea de ordonanta presedintiala trebuie sa respecte conditiile de la art. 194 privitoare la cerere cu motivarea
urgentei, caracterului vremelnic, neprejudecarea fondului si aparenta in drept.
Se timbreaza fix.
Se depune la insstanta competenta sa se judece in prima instanta fondul
Regulile de judecare
Judecarea se face cu urgenta si precadere. In privinta regulilor in materie de citare, citarea este obligatorie, ca regula.
Ele se citeaza conform normelor privind citarea in procesele urgente (se pot reduce termenele de citare).
Intampinarea nu este obligatorie. Daca se citeaza paratul, el va primi cererea si inscrisurile, probele, anexate.
Judecatorul poate sa judece ordonanta si fara citarea partilor.
Solutia poate fi data chiar in aceeasi zi daca exista urgenta deosebita.
In materie de probe, exista o limitare. Nu sunt admisibile probe a caror administrare necesita un timp indelungat.
Dispozitiile privind cercetarea procesului nu sunt aplicabile. Nu se refera la toate dispozitiile. In realitate, textul a avut in vedere
ca nu se aplica art. 244, un text care oricum s-ar fi aplicat de la 2016. Cu altte cuvinte, ordonanta se judeca in sedinta publica.
Pronuntarea se poate amana cu cel mult 24 de ore, iar motivarea se face in cel mult 48 de ore de la pronuntare.
Cererile de interventie au o configuratie speciala. O cerere de chemare in garantie nu este admisibila deoarece o
chemare in garantie presupune o antamare a fondului cauzei. O cerere de interventie principala e inadmisibila pt ca in ordonanta
presedintiala nu se invoca un drept, ci o aparenta. S-a admis in practica cereri aparente de interventie principala in care tertul
invoca si el tot doar o aparenta. Nu e o cerere de interventie propriu-zisa. O interventie accesorie e admisibila.
Regimul ordonantei presedintiale
In privinta regimului ordonantei date de prima instanta, ea este executorie. Poate fi pusa in executare silita.
Calea de atac este apelul in 5 zile de la pronuntare si de la comunicare daca s-a dat fara citarea lor. In apel, ca la orice
apel, apelantul poate sa ceara suspendarea executarii cu plata unei cautiuni stabilite de judecator. Si apelul se judeca de urgenta
si cu precadere neaparat cu citarea partilor. Apelul e o cale de atac comuna. In mod exceptional, in cazurile in care competenta
de prima instanta apartine CA, calea de atac este recursul. Impotriva executarii ordonantei, se poate face contestatie la
executare.
Transformarea cererii de ordonanta presedintiala
Transformarea cererii este in realitate o modificare a cererii in conditii speciale. Se transforma intr-o cerere de drept
comun. Este permis de 1001. Pana la inchiderea dezbaterilor in prima instanta, cererea va putea fi transformata intr-o cerere de
drept comun, situatie in care paratul va fi citat in noile conditiil.
Autoritatea de lucru judecat
In privinta autoritatii de lucru judeact, e logic ca cererea de ordonanta sa nu aiba autoritate de lucru judecat pentru ca
nu se pronunta pe fondul cauzei. Ordonanta nu are autoritate de lucru judecat asupra cererii privind fondul. Judecatorul nu
devine incompatibil sa judece si fondul, dar poate fi recuzat pe punctul 13. El a spus cumva ca reclamantul cam are dreptate prin
intermediul ordonantei presedintiale.
Ordonanta presedintiala are autoritate de lucru judecat fata de o alta ordonanta presedintiala.
Partajul
Este cel mai complicat si cel mai de durata proces. Noi vorbim de procedura partajului judiciar, acea ipoteza in care
partile nu s-au inteles si vin in fata judecatorului.
Sediul materiei este art. 980-996. Este o procedura contencioasa. Judecarea oricarei cereri de partaj privind bunuri
asupra carora partile au un drept comun se face dupa aceasta procedura. Se refera la devalmasie, pe cote-parti, indiviza.
Acest partaj nu se aplica la proprietatea comuna si fortata si nici in cazul bunurilor privind amintirile de familie. Codul

77

civil prevede imprescriptibilitatea actiunii in partaj. Oricand se trezeste un coproprietar, poate sa intrerupa starea de indiviziune.
Partajul trebuie facut cu toti coproprietarii sub sanctiunea nulitatii hotararii.
In aceasta procedura, coproprietarii au dubla calitate, si de reclamant si de parat. Codul civil permite un partaj partial,
adica un partaj partial referitor la bunuri. Nu e obligatoriu sa se partajeze toate bunurile.
In privinta cererii, se trimite la art. 194. Este o cerere veritabila de chemare in judecata. Elementele specifice sunt
indicarea celor coproprietari, titlul pe baza caruia e cerut partajul, toate bunurile supuse partajului, valoarea lor, locul unde se
afla, precum si persoana care le detine sau le administreaza. Cererea de partaj e supusa procedurii regularizarii. Intrucat procesul
este complicat si de durata, legiuitorul icnearca sa ii dea judecatorului obligatia de a determina partile sa partajeze voluntar. La
primul termen de judecata, instanta le va lua declaratie cu privire la fiecare bun si va lua act de orice intelegere a lor cu privire la
anumite bunuri. In tot cursul procesului, instanta va indemna partile sa faca partajul prin buna invoiala si daca se inteleg, se da
hotarare de expedient. Daca intelegerea e partiala, se da o hotarare partiala, continuand procesul pt celelalte bunuri.
Daca partile nu se inteleg, judecatorului ii ramane doar sa solutioneze partajul judiciar.
Din pdv al competentei, articolul 94 care reglementeaza competenta materiala a judecatoriei spune ca cererile de
imparteala, indiferent de valoare, sunt ale judecatoriei. Cererea de partaj se timbreaza la o valoare destul de mare (de la 3 la 5%).
Procesul de partaj decurge in 2 etape: o incheiere de admitere in principiu si o partajare. Aceasta incheiere de admitere
se da daca partile nu ajung la o intelegere si nu incheie o tranzactie. Atunci, isntanta va stabili bunurile supuse impartelii,
calitatea de coproprietare, cota-parte etc. Daca se imparte o mostenire, se stabilesc datoriile si sarcinile mostenirii. Aceasta
incheiere de admitere in principiu va cuprinde niste elemente dupa care se va face partajul prealabile. Aceasta incheiere va putea
cuprinde si efectuarea unei expertize pt formarea loturilor in raport cu cota-parte stabilta prin incheierea de admiter ein
principiu. In 99% din cazuri e necesar sa faci expertiza. Aceasta incheiere este interlocutorie si instanta nu se mai poate intoarce
la ea. Aceasta incheiere se suplimenteaza daca apar alti coproprietari, alte bunuri. Atat prima incheiere, cat si aceasta
suplimentara, pot fi atacate doar cu apel odata cu fondul.
Odata facuta expertiza (expertul nu imparte el, nu face el partajul, el doar propune niste loturi in raport cu cotele), avem
4 modalitati de impartire:
1. Partajul in natura
Instanta trebuie sa aiba niste criterii orientative. Aceste criterii sunt date de 988. Instanta va tine seama de acordul
partilor, marimea cotei parti, natura bunului, domiciliul si ocupatia partilor, faptul ca unul sau mai multi coproprietari au facut
constructii etc. Sunt situatii cand nu se poate face. Nu se poate imparti o casa cu 2 camere la 5 oameni.
2. Atribuirea unui bun sau bunuri anumitor proprietari cu obligatia sa achite o suma celorlalti proprietari
Se face in doua faze: atribuire provizorie si definitiva.
In cazul in care partajul in natura nu e posibil sau ar duce la o scadere importanta a valorii bunului ce urmeaza a fi
partajat, la cererea unuia, va atribui intregul bun unui proprietar. Se atribuie bunul coproprietarului care l-a cerut, el
consemneaza intr-un termen fixat sumele la dispozitia celorlalti si daca el consemneaza sumele, instanta ii atribuie bunul
definitiv. Daca coproprietarul nu consemneaza suma de bani, instanta va atribui unui alt coproprietar bunul in conditiile aceluiasi
articol. Trebuie ca partea sa dispuna de banii respectivi. Daca nimeni nu are bani, nu merge nici aceasta varianta.
3. Vanzarea bunurilor la licitatie publica si suma obtinuta este partajata
Instanta dispune prin incheiere vanzarea bunului. Ea se va face de comun acord intre parti sau de catre executorul
judecatoresc. Se stabileste si un termen care nu poate fi mai are de 3 luni in afara de cazul in care partile convin un termen mai
mare. Daca partile nu sunt de acord cu vanzarea de comun acord sau daca nu vand in termenul respectiv, instanta dispune
vanzarea prin executor judecatoresc la licitatie. Incheierile acestea cu privire la vanzarea de buna voie sau prin executor
judecatoresc nu mai sunt supuse apelului odata cu fondul pt ca aceste incheieri se ataca separat in 15 zile de la pronuntare. Daca
se obtine vanzarea, suma de bani se partajeaza intre coproprietari.
4. Inchiderea dosarului de partaj fara autoritate de lucru judecat
Daca aceasta suma de bani nu se obtine, atunci art. 994 alin. (3) spune ca instanta va hotari inchiderea dosarului si
partile pot lua iar procesul de la capat fara sa existe autoritate de lucru judecat.

In orice formula in care s-ar face partajul, instanta pronunta o hotarare judecatoreasca. Aceasta hotarare judecatoreasca
in materia partajului are un anumit regim juridic. In primul rand, in materia partajului, hotararea este supusa doar apelului. Daca

78

partajul e cerut pe cale accesorie, calea de atac e data de capatul principal.


Hotarararea ramasa definitiva constituie titlu executoriu. In privinta executarii silite a hotararii de parta, trebuie facute
doua precizari.
In primul rand, ea are efect constitutiv. De la data ramanere definitive, coproprietarii devin proprietari ai bunurilor
atribuite. Acest text e aplicabil doar daca legea nu prevede altfel si legea prevede altfel in cazul imobilelor. Acolo efectul e dat de
inscrierea in cartea funciara.
In al doilea rand, in privinta executarii silite, hotararea de partaj constituie titlu executoriu. Ce inseamna executarea
acestei hotarari de partaj? In cazul in care partile declara in mod expres c anu solicita predarea bunurilor, hotararea de partaj nu
e susceptibila de executare silita. Aceasta hotarare poate fi pusa in executare chiar daca nu s-a cerut predarea efectiva a bunului
si instanta nu a dispus aceasta predare. Astfel, daca partile nu cer predarea efectiva sau au cerut si instanta a uitat, hotararea tot
e executorie in ce priveste predarea acestor bunuri sau evacuarea. Doar in situatia in care partile declara in mod expres ca nu vor
predarea efectiva hotararea nu e susceptibila de executare silita. In aceasta situatie, pt a intra in posesia bunurilor, partea va
trebui sa faca o actiune in revendicare, iar titlul va fi hotararea de partaj.
Procedura divortului
Divortul a fost regandit atat in NCC cat si in NCPC. La ora actuala avem urmatoarele forme de divort: divortul
extrajudiciar (divortul in fata ofiterului de stare civila si divortul notarial) si divortul judiciar (cand partile nu ajung la un acord divort din culpa si divort prin acord sau divort-remediu care e un divort prin acordul partilor si divortul din motive de sanatate).
Procedura judiciara a divortului e o procedura contencioasa in care calitate procesuala pasiva si activa au doar sotii. Sediul
materiei este art. 915-935, procedura care se completeaza cu dreptul comun. Aici avem norme derogatorii. Acestea sunt
urmatoarele:
Instanta competenta
Art. 915 instituie o competenta materiala si teritoriala in cascada.
Cererea de divort e de competenta:
- judecatoriei de la ulttima locuinta comuna
- judecatoria de la locuinta paratului
- cand paratul nu are locuinta in tara, e competenta judecatoria de la locuinta reclamantului
- cand niciunul nu are locuinta in tara, partile pot conveni ca divortul sa se faca la orice judecatorie din Romania. Daca
partile nu se inteleg, se face la J5 Bucuresti.
Textul vorbeste de locuinta, nu de domiciliu. Diferenta este ca locuinta e asezarea in fapt a reclamantului sau a paratului.
Cererea de divort
Cererea de divort trebuie facuta pe formatul art. 194, fiind supusa regularizarii si trebuie sa prevada niste mentiuni
speciale: numele copiilor minori daca exista, copie de pe certificatul de casatorie si de pe certificatele de nastere a copiilor
minori, intelegerea partilor cu privire la capetele divortului.
Instanta poate fi sesizata cu privire la mai multe capete accesorii precum contributia la cheltuielile de crestere,
exercitarea autoritatii parintesti, dreptul de vizitare etc. Chiar daca partea nu sesizeaza instanta cu aceste capete, instanta se
poate pronunta din oficiu doar asupra exercitarii autoritatii parintesti, contributia asupra cheltuielilor de crestere, numele.
Instanta nu se poate pronunta din oficiu cu privire la despagubiri, prestatia compensatorie (poate fi acordata in conditii speciale
si anume sa treaca cel putin 20 de ani de la incheierea casatoriei si consta in asigurarea unui echilibru cu privire la nivelul de trai
dupa desfacerea casatoriei - aceasta prestatie nu se da in functie de contributia pe care au avut-o).
Calitatea procesuala
Calitatea procesuala apartine sotilor actuali. Din cauza asta, si formele de interventie chiar voluntara, respectiv fortata
sunt cam inadmisibile cu privire la capatul principal de divort. Discutii sunt daca e posibila o itnerventie accesorie. E vorba de o
persoana care ar putea avea interes in desfacerea casatoriei. Trebuie observat daca e un interes moral sau nu.

79

Prezenta personala a partilor


Ca regula, in procesul civil, prezenta nu e obligatorie. In materia divortului, se instituie obligatia de prezenta personala a
partilor in fata instantei de fond (atat fond cat si apel). E necesara prezenta personala pentru ca se incearca ideea de salvare a
casatoriei. Judecatorul are obligatia sa incerce ca partile sa se inteleaga sau sa renunte la divort. Ar fi ciudat sa le puna sa se
impace prin mandatari. La fel de bine, legiuitorul a spus ca partile pot sa nu fie prezenti in urmatoarele situatii: unul dintre soti
executa o pedeapsa privativa de libertate, e impiedicat de o boala grava, e pus sub interdictie judecatoreasca, are resedinta in
strainatate sau se afla intr-o alta asemenea situatie care il impiedica sa se przinte personal. E vorba de situatii in care judecatorul
appreciaza ca poate sa lipseasca, caz in care e reprezentat de mandatar avocat sau neavocat, tutore sau curator.
Exista un text care sanctioneaza absenta reclamantului. Daca lipseste nejustificat la primul termen, cererea va fi respinsa
ca nesustinuta. S-a mers pe ideea tot de salvare a casatoriei si aceasta neprezentare a reclamantului ar fi asimilata cu o
prezumtie de nesistare.
Cererea reconventionala
Nu e obligatorie, dar este obligatorie cand cere si el desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a celuilalt sot. Daca nu vrea
asta, poate sa depuna intampinare, sa administreze probe.
Aceasta cerere reconventionala are o miza patrimoniala. Culpa exclusiva, daca se obtine, are efecte patrimoniale:
atribuirea beneficiului contractului de locatiune, despagubiri pt desfacerea casatoriei, prestatia compensatorie etc. Nu se
influenteaza exercitarea autoritatii parintesti, legaturile parintesti etc. Culpa in divort nu e nici contraventionala, nici penala.
Termenul de depunere deroga de la dreptul comun. Se poate face cel mai tarziu pana la primul termen de judecata la
care a fost citat in mod legal. Pt faptele petrecute dupa aceasta data, ...
In materia divortului, e permis ca, daca motivele de divort care sa dea motiv de cerere reconventionala s-au ivit dupa
inceperea dezbaterilor la prima instanta, cererea reconventionala va putea fi investita direct la instanta de apel.
Nu se permite disjungerea
Decesului unuia dintre soti
Potrivit dreptului comun, ar fi fost un caz de suspendare de drept si ar fi fost introdusi mostenitorii. La divort, lucrurile
sunt configurate altfel.
Daca in timpul procesului unul dintre soti decedeaza,se ia act de incetarea casatoriei si se inchide dosarul. Daca s-a
inchis procesul de divort, nu s-a pronuntat divortul. Inseamna ca acei soti erau casatoriti. Sotul va lasa o mostenire si sotul aflat
in divort va veni la mostenire in calitate de sot supravietuitor.
Art. 926 spune ca atunci cand cererea de divort se intemeiaza pe culpa paratului si reclamantul decedeaza lasand
mostenitori, ei vor putea continua actiunea doar daca constata culpa sotului parat. Daca il gaseste culpabil exclusiv pe parat, se
pronunta divortul. Daca gaseste culpa comuna, se inchide procesul de divort. E vorba de mostenitori legali sau testamentari. In
doctrina, s-a spus ca si statul poate fi. Dar statul nu e un mostenitor ci un beneficiar al unei mosteniri care nu are mostenitori,
deci nu se poate admite aceasta opinie.
Daca se admite divortul si ramane culpa exclusiva a sotului supravietuitor, art. 926 alin. (4) spune ca in aceasta situatie
ccasatoria se considera desfacuta la data introducerii cererii de divort. Astfel, sotul nu mai este sot supravietuitor si nu mai vine
la mostenire.

Examen: Nu intra nimic de la executarea silita.

80