POTOPIN Ion

(numele la nastere: Magnea), se naste la 2 sept. 1916, Potopin-Dobroloveni, judetul Olt - moare in 10 mai

1998, Bucuresti.
Poet.
Fiul lui Antonie Magnea si al Mariei. Studii secundare la Liceul lonita Asan" din Caracal.
Urmeaza Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (intrerupta in 1941, din cauza razboiului).
Licentiat al Institutului de Teatru I.L. Caragiale" din capitala (1959).
Doctor in istoria teatrului (1970), cu teza: Dialectica eroului tragic. Diferite functii culturale la Brasov, apoi cercetator la Bibi. Acad.
Debuteaza cu versuri la Zorile Romanatului (1934). Debut editorial cu volum Cartea ranilor (1946), urmat de Clamor (1969),
Discobolul (1972), Murmurul statuilor (1974), Profil de ivoriu (1976), Poema romana (1980), Maieutica luminii (1985) si Drumul
luminilor (1987). Autor al antologiei lirice Poarta cuvintelor (1971).
Volumul Clamor (1969) cuprinde poezii scrise in intervalul 1938-l968 si da masura reala a unei sensibilitati preponderent elegiace. in
limitele unui fantezism minor, autorul metaforizeaza cu o pretiozitate plastica stari sufletesti difuze, melancolii erotice, peisaje
crepusculare sau, mai ambitios, incercarea dramatica a evadarii din contingent catre o ultima himera", in maniera solemn-retorica a
lui Al. Philippide, dar lipsindu-i spiritualitatea ardenta a acestuia.
Dominanta ramine la Ion Potopin recuzita post-simbolista. Cu Discobolul (1972), asistam la caderea definitiva in versificatia
encomiastica, in majoritatea plachetelor este cultivat sonetul, a carui virtuozitate artificioasa potenteaza parca pina la hilar gestivismul
de lot obedient. Toate stereotipiile si motivele" poeziei oficiale sint prezente aici. Extrem de putini poeti au facut o asemenea risipa
lexicala in elogierea partidului si a conducatorului. Uneori, pentru a depasi monotonia formei fixe, imita sintaxa si modul arghezian de
constituire a imaginii (Poema romana, 1980) ori ritmica maiakovskiana somptuos-sacadata. Sentimentul patriotic si mitologia istorica
sint falsificate prin asimilarea lor la mitul derizoriu al partinitatii.
OPERA:
Cartea
ranilor,
versuri.
Bucuresti,
1946;
Clamor,
poeme.
Bucuresti,
1969;
Discobolul,
versuri,
Bucuresti,
1972;
Murmurul
statuilor,
versuri,
Bucuresti,
1974;
Profil
de
ivoriu,
sonete.
Bucuresti,
1976;
Poema
romana.
Bucuresti,
1980;
Maieutica
luminii,
sonete,
Bucuresti,
1985;
Drumul luminilor, versuri, Iasi, . Traduceri: Filippo Sacchi, Toscanini. Un secol de muzica, trad.
de
Maria
Carlova
si
~,
Bucuresti,
1967;
Frederic Chopin, Muzica unei vieti. Corespodenta, trad. si pref. de ~, Bucuresti, 1982;
Lubomir Donizka, Stele pe cerul muzicii. Evolutia muzicii usoare universale, in romaneste de
Doina Zalman si ~, Bucuresti, 1985.

REFERINTE
R.St.
Mihail,
in
C.
Coroiu,
in
C. Ciopraga, in Cronica, nr. 51, 1972.

Cronica,
Cronica,

nr.
nr.

39,
28,

CRITICE:
1971;
1972;

Nascut in localitatea Dobrosloveni (satul Potopin,de unde si pseudonimul), pe numele sau adevarat Ion
Magnea,si-a facut studiile secundare in orasul Caracala inscriindu-se apoi la Facultatea de Litere si Filozofie
din Bucuresti pe care a intrerup-to in anul 1941 din cauza razboiului,dupa care termina institutul
I.L.Caragiale sectia teatrologie si obtine titlul de doctor in istoria teatrului.Academicianul Serban
Cioculescu insotea volumul de versuri Profil de ivoriu cu urmatoarea apreciere: Gravitatea
imperecheaza in poezia lui Ion Potopin cu pathousul expresiei,cateodata solemna, festiva. Poetul crede in
poezie, in darul ei unic de a comunica inaripat mesajul,de a solidariza oamenii aceluiasi pamant la lumina
unui ideal comun. Patria nu este pentru poet un cuvant de zile mari,ea este realitatea primordiala catre
care isi inalta poezia sufletul.Geografia spirituala a tarii noastre este tema principala a inspiratiei lui Ion
Potopin.
Debuteaza in Zorile Romanatiului-1934,colaborand cu mult succes la alte reviste ale vremii:
Romanatiul, Pandurul, Vremea, Faclia Banatului,etc.Ion Potopin s-a remarcat nu numai ca inzestrat
poet,autor al volumelor Cartea ranilor-1946, Clamor-1969, Discobolul-1972, Murmurul statuilor1974, Profil de ivoriu-1976,dar si ca dramaturg-prin piesele Nici-un sarut fara dragoste, Liliacul
infloreste a doua oara, Floarea iubirii, Margaritarul, Steaua libertatii,ori ca autor de librete de
opereta: Colivia de aur, Liliacul, Nimfa litoralului si altele.A facut traduceri din literatura franceza,
italiana si spaniola, contribuind la imbogatirea spirituala a poporului nostru.