Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
d) luarea deciziei de actiune, adica etapa n care se face optiunea ntre alternative.
Un factor important n luarea deciziei este atitudinea decidentului fata de risc,
deoarece atitudinile acestuia oscileaza de la cautarea riscului pna la adversitatea fata de risc.
Ca urmare, dispunnd de aceleasi informatii, diversi decidenti vor lua cu siguranta
decizii total diferite.
Cunoasterea costurilor reprezinta un factor decisiv n vederea luarii unor decizii sau
planificarii activitatilor viitoare. Analiza si nregistrarea datelor privind costurile activitatii
trecute este numai o latura contabilitii costurilor. Managerii sunt preocupati si de costurile
care vor aprea n viitor, nivelul acestora stnd la baza unor decizii de aprovizionare si
productie, precum si a unor politici de preturi.
n contabilitatea manageriala, categoria de cost este folosita n diferite scopuri.
Logica este generata de faptul ca exista o multime de tipuri de costuri, iar aceste
costuri sunt grupate, clasificate n functie de necesitatile managementului .
Cost management nseamna mai mult dect masurarea si raportarea costurilor.
Este o filozofie, o atitudine, un set de tehnici pentru a crea mai multa valoare la un cost mai
mic . Este o filozofie a mbunatatirii deoarece promoveaza ideea cautarii de moduri de actiuni
pentru ca organizaia sa ia decizii potrivite, n scopul crearii de valoare. Este o atitudine
proactiva, deoarece costurile nu se ntmpla pur si simplu, ci sunt un rezultat al anumitor
decizii. Nu trebuie doar sa calculam costul, ci trebuie sa fim parteneri n luarea deciziilor
legate de costuri. Este un set de tehnici care formeaza sistemul de calcul de cost care
functioneaza pentru a ajuta la luarea deciziilor, la ndeplinirea scopului si a activitatilor
organizatiei. Sistemul informational al costurilor se articuleaza cu contabilitatea manageriala,
mai bine zis este parte integranta a acesteia. n esenta, rolul sistemului informational al
costurilor consta n stabilirea de bugete, costuri standard si costuri efective ale operatiilor,
proceselor, activitatilor ori produselor si n analiza salariatilor, profitabilitatii sau folosirii
fondurilor. Desi initial (acum mai bine de un secol) calculatia costurilor privea exclusiv
activitatile productive, astazi ea s-a extins si la activitile neproductive, precum domeniul
financiar bancar, instituiile guvernamentale, servicii etc.
TEMA 2
Sistemul conturilor de gestiune
Aa cum am precizat n primul capitol , n Romnia modul de desfurare al
contabilitii de gestiune arela baz dou acte normative : legea contabilitii nr.82/1991
republicat i OMFP 1826/2003. Aceste acte normative nu fac nici o precizare cu privire la
concepia general care st la baza organizrii contabilitii de gestiune. Pentru c n Planul
de conturi general , clasa 9 este destinat conturilor de gestiune putem afirma c este vorba
despre concepia dualist aplicat ntr-un mod simplist, care pentru a deveni operant n
practica economic trebuie perfecionat i dezvoltat n funcie de particularitile i profilul
fiecrei societicomercialeConturile necesare calculaiei costurilor sunt grupate ntr-o clas
distinct, clasa 9 Conturi interne degestiune, care se prezint astfel:
grupa 90 Decontri interne n cadrul acestei grupe avem:
contul 901 Decontri interne privind cheltuielile
contul 902 Decontri interne privind producia obinut
contul 903 Decontri interne privind diferenele de pre
grupa 92 Conturi de calculaie avem conturile:
contul 921 Cheltuielile activitii de baz
contul 922 Cheltuielile activitilor auxiliare
contul 923 Cheltuieli indirecte de producie
contul 924 Cheltuieli generale de administraie
contul 925 Cheltuieli de desfacere
grupa 93 Costul produciei cu conturile:
contul 931 Costul produciei obinute
contul 933 Costul produciei n curs de execuie
Conturile de gestiune permit contabilizarea urmtoarelor operaii economice:
-preluarea din contabilitatea financiar a cheltuielilor ce urmeaz a fi ncorporate n costuri;
-nregistrarea, urmrirea i controlul cheltuielilor, grupate dup destinaie i
posibilitateaidentificrii lor pe obiectul calculaiei n : cheltuieli directe i cheltuieli indirecte;
-nregistrarea, urmrirea i controlul produciei fabricate n decursul perioadei de gestiune
,evaluat n aa zise preuri de nregistrare ( cost antecalculat, cost standard, pre de
livrare,etc);
-nregistrarea, urmrirea i controlul produciei aflate n curs de execuie la sfritul perioadei
de gestiune, evaluat la cost efectiv;
-nregistrarea, urmrirea i controluldiferenelor dintre costurile efective ale
producieifabricate i preurile de nregistrare ale acesteia ;
-transferarea ctre contabilitatea financiar a produciei obinute
Contul 901Decontri interne privind cheltuielile
Rolul contului este de a evidenia decontrile interne privind cheltuielile activitii de baz
iauxiliare, cheltuielile comune ale seciei, cheltuielile generale ale unitii, precum i
cheltuielile de desfacere. Este un cont bifuncional i joac rolul unui cont n oglind .
In creditul su se preiau cheltuielilencorporabile din contabilitatea financiar, n
coresponden cu debitul conturilor de calculaie.
TEMA 3
Consum de valori, cheltuieli de productie si costuri-notiuni si
continut
Pornind de la obiectivele contabilitatii de gestiune, una din sarcinile principale ale
acesteia, n general, consta n explicarea si definirea notiunilor folosite n teoria costurilor si
n acest context termenii de consum de valori, cheltuiala si cost prezinta importanta deosebita
sub aspectul folosirii lor corecte.
Conceptul de la care se pleaca n elaborarea teoriei calculatiei costurilor este consumul
de valori.
n general, notiunea de consum de valori este definita ca fiind totalitatea valorilor ce
apartin unei structuri organizatorice a economiei nationale, care se consuma pe durata unei
perioade de timp.
Functie de obiectul generator al consumului de valori ntlnim urmatoarele categorii :
- consum de valori productive;
- consum de valori neutre;
consum de valori accidentale;
consum de valori cu caracter special.
1. Consumul de valori productive se realizeaza n sfera productiei si are un caracter
necesar. Consumul de valori prezinta un interes deosebit pentru calculul costului productiei
deoarece este singurul care contribuie la crearea de noi produse executate, de noi lucrari si
prestarea de noi servicii. Categoria economica cost nu poate fi fundamentata n afara acestora.
2. Consumul de valori neutre este determinat de defectiunile organizatorice si de
conducere aparute n desfasurarea procesului de productie si desfacere. Cuprinde consumurile
generate de ntreruperile procesului de productie datorate unor cauze interne sau externe
( plata de locatii, amenzi, penalitati, consumuri materiale peste consumurile normate,
perisabilitati si produse peste termen de valabilitate, rebuturi).
3. Consumul de valori accidentale are ca obiect prevenirea calamitatilor, accidentelor
si eforturile pentru nlaturarea acestora. Desi este efectuat n scopuri productive, acest consum
nu se concretizeaza n noi produse sau servicii si se suporta de regula din anumite fonduri
special create pentru aceasta problema.
4. Consumul de valori cu caracter special se refera la unele actiuni sociale ( activitati
educative, sportive, cu caracter sanitar) si se suporta din anumite fonduri special constituite cu
aceasta destinatie.
Calculatia costurilor are n vedere, n principal sfera consumurilor de valori
productive. Cnd consumurile de valori afecteaza direct un produs finit, o anumita comanda,
un lot sau o serie de produse, o faza de fabricatie, ele poarta denumirea de cheltuieli de
productie. Acestea apar n procesul de exploatare indiferent de faptul ca se vor finaliza n
produse, lucrari sau servicii.
Cheltuielile de productie care formeaza costul productiei nu pot fi confundate cu
categoria de "cheltuieli" n ntelesul generic. n sens larg, cheltuielile reprezinta consumurile
de mijloace economice care se efectueaza la exploatarea, ntretinerea si administrarea de la o
zi la alta, n vederea mentinerii activelor angajate n organizarea unei activitati economice.
Potrivit reglementarilor contabile romnesti, cheltuielile unitatii patrimoniale sunt
sinonime cu "darea de bani", reprezentnd sumele sau valorile platite sau de platit pentru :
consumuri, lucrari executate, servicii prestate de care beneficiaza unitatea
patrimoniala;
- cheltuieli cu personalul;
- executarea unor obligatii legale sau contractuale de catre unitatea patrimoniala;
- cheltuieli extraordinare.
Notiunea de cheltuieli nglobeaza pe cea de plati, nsa este mai larga dect aceasta din
urma, deoarece termenul "plati" este rezervat strict iesirilor efective de mijloace de plata.
Platile constituie n toate cazurile cheltuieli, dar numai n sens financiar. Cheltuiala, n sens
financiar, poate fi simultana, posterioara sau anterioara efectuarii consumului de resurse si
deci includerii ei n cost.
Exista si pareri opuse potrivit carora cheltuiala este o notiune ce se refera nu la
procesul de fabricare al unui produs ci la cel de circulatie, fiind generata de plati efectuate pe
linia aprovizionarii si desfacerii. Potrivit acestei teorii o cheltuiala trece n cost numai pe
masura ce valorile achizitionate se consuma n procesul de productie si devine consum de
valori. De exemplu, cheltuiala suportata cu plata materialelor nu se transforma n costuri daca
acestea nu sunt introduse si consumate n productie.
n determinarea costurilor productiei, practica economica are n vedere sfera
cheltuielilor de productie, respectiv a cheltuielilor care formeaza costurile.
Notiunea de cost, privita din punct de vedere etimologic si are originea n verbul latin
"constare" ce presupune a stabili, a fixa ceva. n legatura cu definirea costului, n prezent,
exista, circula si se confrunta mai toate punctele de vedere formulate n diferite perioade
istorice:
Costul reprezinta ansamblul cheltuielilor efectuate pentru obtinerea unui bun,
executarea unei lucrari, prestarea unui serviciu.
- Prin cost ntelegem suma exprimata n general n moneda, a cheltuielilor necesare
pentru achizitionarea sau producerea unui bun sau a unui serviciu.
- Notiunea de cost nu exclude cheltuielile cauzate de procesarea bunurilor. Pe lnga
ideea potrivit careia costurile sunt consumuri de valori afectate unui produs a
aparut opinia potrivit careia, costurile s-ar limita doar la consumul de valori, care
are loc exclusiv n procesul de productie.
n varianta cea mai raspndita costul se defineste ca totalitatea consumurilor de
resurse care au loc n procesul de productie si desfacere a bunurilor.
- n contabilitatea continentala, costul este definit ca o suma algebrica a cheltuielilor
corespunzatoare unui element definit n cadrul unei retele contabile.
Costul este un indicator economic care cuprinde ansamblul consumurilor de
munca vie si materializata exprimate n forma baneasca, efectuate sau care
urmeaza a fi efectuate pentru procurarea, producerea sau desfacerea unei unitati de
bunuri economice, lucrari executate sau servicii prestate de catre o ntreprindere.
n legislatia noastra costul reprezinta o corelatie ntre forma baneasca a
cheltuielilor pe care le efectueaza o ntreprindere pentru obtinerea si desfacerea
produselor sale ntr-o perioada de timp determinata si cantitatea de bunuri
materiale, lucrari si servicii care formeaza aceasta productie, exprimata n anumite
unitati de masura.
Analiznd definitiile de mai sus, putem evidentia cteva caracteristici ale notiunii de
cost:
1. costul exprima consumul de resurse. n aceasta calitate, costurile cuprind consumul
factorilor de productie, respectiv materii prime, materiale, combustibil, energie, apa, forta de
munca, mijloace de productie, prestatii externe si alte consumuri;
2. costul include cheltuielile efectuate pentru obtinerea realizarilor unitatii
patrimoniale. Realizarile se identifica cu bunurile produse, lucrarile executate sau serviciile
prestate destinate fie consumului intern, fie desfacerii;
3. consumurile de resurse sunt evaluate n unitati monetare. n expresie baneasca,
costul reprezinta numarul de unitati monetare necesare nlocuirii resurselor consumate si care
sunt ncorporate n valoarea bunurilor si serviciilor realizate de unitatea patrimoniala;
4. costul este componenta pretului de vnzare al produsului.
TEMA 4
Contabilitatea analitica a cheltuielilor
Dintre criteriile semnificative de clasificare a cheltuielilor, putem aminti:
1. Potrivit legii contabilitatii, contabilitatea cheltuielilor se tine pe feluri de cheltuieli,
dupa natura lor grupate astfel :
A. cheltuieli de exploatare
B. cheltuieli financiare
C. cheltuieli extraordinare
D. cheltuieli cu provizioanele, amortizarea si ajustarile pentru depreciere sau pierdere
de valoare
E. cheltuieli cu impozitul pe profit si alte impozite
A. Cheltuielile de exploatare cuprind :
1. cheltuieli cu materiile prime, materialele consumabile si marfuri
- cheltuieli privind consumul de materii prime, materiale auxiliare, combustibili,
ambalaje, piese de schimb, alte materiale consumabile;
- costul de achizitie al obiectelor de inventar consumate ( uzura);
- costul de achizitie al materialelor nestocate;
- costul de achizitie al energiei si apei consumate;
- costul de achizitie al animalelor si pasarilor;
- costul marfurilor vndute si al ambalajelor;
2.cheltuieli cu lucrari si servicii executate de terti
- cheltuieli cu ntretinerile si reparatiile;
- cheltuieli cu redeventele, locatiile de gestiune, chirii, prime de asigurare;
- cheltuieli cu studii si cercetari;
3. cheltuieli cu alte servicii executate de terti
- cheltuieli cu colaboratorii;
- cheltuieli privind comisioanele si onorariile;
- cheltuieli de protocol, reclama, publicitate;
- cheltuieli cu transportul de bunuri si de personal;
- cheltuieli cu deplasari, detasari, transferuri;
- cheltuieli postale si taxe de telecomunicatii;
- cheltuieli cu serviciile bancare;
- alte cheltuieli cu serviciile executate de terti;
4. cheltuieli cu impozitele, taxele si varsaminte asimilate suportate de societate
- cheltuieli cu impozitul pe cladiri, pe mijloace de transport, pe terenuri;
5. cheltuieli cu personalul : salarii, asigurari sociale, protectia sociala si alte cheltuieli cu
personalul;
6. alte cheltuieli de exploatare
- despagubiri, amenzi si penalitati;
- pierderi din creante;
- donatii si subventii acordate si sprijinirea activitatilor sociale, culturale, sportive;
- pierderi din debitori diversi;
- cheltuieli cu imobilizarile cedate;
B. Cheltuielile financiare cuprind :
- pierderi din creante legate de participatii;
- pierderi din vnzarea titlurilor de plasament;
- diferentele nefavorabile de curs valutar;
TEMA 5
Costul de productie instrument al conducerii organizatiei
Costul productiei este unul din cei mai importanti indicatori, ce caracterizeaza ntreaga
activitate att la nivel microeconomic ct si la nivel macroeconomic. Notiunea de cost care
cuprinde evaluarea eforturilor implicate de un act economic determinat mai ales de activitatea
de productie nu a fost ntotdeauna nteleasa n aceeasi maniera pe parcursul dezvoltarii
gndirii economice, nsa putem distinge trei mari interpretari, si anume:
1. costul fizic (real sau n natura) reprezinta suma cantitatilor de bunuri si a cantitatilor
de munca (consumuri de factori de productie necesare pentru realizarea unui bun);
2. costul monetar exprima suma evaluarilor n moneda a costului real. Numitorul
comun al tuturor consumurilor este moneda cu ajutorul careia se pot aduna unitatile monetare
corespunzatoare pretului bunurilor de productie, salariile, dobnzile datorate, etc. deci toate
cheltuielile generate de producerea bunului si de aducerea lui pe piata;
3. costul psihologic sau costul de oportunitate este, de fapt, un cost al renuntarii si
cuprinde cantitatea ce s-ar fi produs daca nu s-ar fi optat pentru producerea altui bun. El
rezulta din necesitatea de a alege dintre cele mai multe ntrebuintari posibile ale resurselor
rare.
Producatorii fac o alegere n legatura cu bunurile si serviciile ce vor fi produse si
costul apare astfel ca un sacrificiu care reprezinta abandonarea unei utilitati pentru puterea de
a dispune de o abilitate mai mare. Asadar, toate costurile le putem considera costuri de
oportunitate si adevarata masura a costului este data de valoarea celei mai bune alternative de
utilizare a resurselor; se vad, astfel, n cost, toate utilitatile la care subiectul economic trebuie
sa renunte pentru a o obtine pe cea pe care o prefera.
Evidentierea a numeroase tipuri de costuri, indiferent de criteriile adoptate n
clasificarea acestora, prezinta o importanta deosebita pentru cunoasterea costurilor n
complexitatea lor.
Printre criteriile cele mai utilizate de clasificare a costurilor, enumeram:
1. Dupa continutul si natura economica a tipului de cost calculat, distingem:
A. costuri complete sau integrale
B. costuri partiale sau proportionale
A. Structura costurilor complete:
A.1. Costurile complete traditionale numite si costuri consumate apar cnd exista o
concordanta perfecta ntre cheltuielile ncorporabile n costuri si cheltuielile nregistrate n
contabilitatea financiara;
A.2. Costuri complete economice numite si costuri contabile apar n cazul cnd
cheltuielile nregistrate n contabilitatea financiara trebuie sa suporte mai nti retratari pentru
a reflecta realitatea economica;
B. Structura costurilor partiale:
B.1. Costul partial variabil contine cheltuieli variabile, adica cheltuieli care evolueaza
functie de activitatea unitatii patrimoniale;
B.2. Costul direct cuprinde numai cheltuielile directe si sunt cele care sunt regasite n
costul produsului. Cheltuielile pot fi variabile sau fixe.
2. n functie de momentul si scopul calcularii lor, costurile pot fi :
A. costuri reale sau efective, sunt calculate la finele perioadei de gestiune. Se mai
numesc si costuri istorice;
B. costurile prestabilite sau antecalculate se calculeaza la nceputul perioadei de baza
prin estimarea cheltuielilor luate n calcul. Sunt costuri de referinta, deoarece servesc ca baza
de comparatie pentru costurile reale.
3. Daca avem n vedere ciclul de exploatare al unitatii patrimoniale :
A. costuri de achizitie
B. costuri de prelucrare
C. costuri de distributie
A. Costurile de achizitie sunt egale cu totalitatea cheltuielilor efectuate pentru
procurarea si stocarea bunurilor materiale si sunt efectiv consumate pentru produsele
fabricate, lucrarile si serviciile prestate la unitatile productive si respectiv totalitatea
cheltuielilor efectuate pentru procurarea si stocarea marfurilor n scopul revnzarii la unitatile
de comert;
B. Costurile de prelucrare reprezinta totalitatea cheltuielilor de prelucrare si
transformare a materiilor prime si materialelor n produsele finite, la unitatile de productie;
C. Costurile de distributie numite si costuri de comercializare cuprind totalitatea
cheltuielilor efectuate pentru desfacerea produselor obtinute ct si a marfurilor cumparate n
scopul revnzarii lor.
4. Dupa stadiile de fabricatie si comercializare, distingem:
A. costuri de productie
B. costuri n afara productiei
C. costuri complete
A. Costurile de productie sunt egale cu totalitatea cheltuielilor efectuate pentru a
produce un bun material. Deoarece procesul tehnologic poate fi divizat n faze de fabricatie
succesive determina doua tipuri de costuri si anume :
A.1. Costurile de productie ale produselor intermediare, pentru produse stocate sau
semifabricate;
A.2. Costurile de productie ale produselor finite, pentru produse destinate vnzarii;
B. Costuri n afara productiei sunt formate din totalitatea cheltuielilor legate de
vnzarea produselor fabricate si alte cheltuieli indirecte.
B.1.Costuri de distributie sau de desfacere a produselor fabricate;
B.2. Alte costuri n afara productiei;
C. Costurile complete sunt formate din totalitatea cheltuielilor de productie pentru
fabricarea si vnzarea produselor obtinute de o unitate patrimoniala ntr-o perioada de
gestiune delimitata.
5. Dupa productia la care se refera cheltuielile de productie sau n raport de nivelul la
care se face analiza costului:
A. cost unitar, format din totalitatea cheltuielilor directe si indirecte ce revin pe
unitatea de produs fabricat;
B. cost global sau total format din ansamblul cheltuielilor de productie aferente
ntregii productii dintr-o anumita perioade de gestiune.
6. n functie de dependenta lor, respectiv de modul n care costurile evolueaza n
raport cu volumul productiei :
A. costuri medii
B. costuri marginale
A. Costurile medii reprezinta costurile pe unitatea de produs, n cazul unitatii
patrimoniale cu produse diversificate. n raport de elementele de cheltuieli pe care le contin,
pot fi :
A.1. costuri fixe
A.2. costuri variabile
A.3. costuri totale
Marimea costurilor medii este diferita n timp si spatiu.
TEMA 6
Procedee
cheltuielilor
tehnici
de
identificare
repartizare
Atunci cnd costurile de producie sau de prelucrare nu se pot identifica distinct pentru
fiecare produs n parte, acestea se aloc pe baza unor procedee rationale aplicatecu
consecven(procedeul diviziunii simple, procedeul cantitativ, procedeul indicilor de
3.
produse prezint anumite particulariti i se stabilesc prin mai multe procedee, cum ar
fi:
a. procedeul calculaiei costului fiecrui produs fr a se ine seama de prestatiile
reciproce se folosete n etapa de elaborare a antecalculaiei. Excluzndu-se din
calcul contravaloarea prestaiilor reciproce, costurile determinate vor reflecta
numai consumiunile de valori imputabile n mod direct produciei din fiecare
sector, iar pe total subdiviziunii organizatorice interdependente, cheltuielile
nedecontate reciproc se vor compensa.
b. procedeul calculaiei costurilor cnd prestaiile reciproce dintre ateliere sau secii
se evalueaz la un cost prestabilit, cost ce poate fi: costul efectiv al perioadei
precedente, costul prestabilit furnizat de antecalcul i costul normat sau standard.
c. procedeul calculelor iterative cunoscut i sub numele de procedeul reiterrii se
utilizeaz tot n cazul produciei omogene i prezint dou variante.
d. Procedeul algebric, implic determinarea costului produciei interdependente
omogene cu ajutorul unui sistem de ecuaii lineare.
5. Procedee de determinare a costurilor pe unitatea de produs
Calculul costului unitar pe produs, lucrare sau serviciu se poate efectua
utilizndprocedee diferite n raport de numrul produselor fabricate, caracterul i
importana lor, corelaia existent ntre produse i cheltuielile de producie. Cele mai
utilizate procedeede determinare a costurilor pe unitatea de produs sunt urmtoarele:
a. Procedeul diviziunii simple este folosit pentru determinarea costului unitar n cazul
fabricrii unei cantiti date de produse perfect omogene.
b. Procedeul cantitativ se utilizeaz pentru determinarea costurilor produselor
colaterale (simultane, asociate), n cazul cnd acestea au utiliti apropiate i sunt
considerate n totalitate produse principale. Are o arie de utilizare limitat i
presupune calculul unui cost mediu unitar pe produs prin diviziune simpla.
c. Procedeul indicilor (cifrelor) de echivalen se utilizeaz pentru determinarea
costului unitar n urmtoarele cazuri:
cnd n aceea i faz de fabricaie i din acela i consum de for de munc i
mijloace materiale se obin semifabricate sau produse finite de tipo-dimensiuni
diferite, dar cu aceea i valoare de ntrebuinare;
cnd aceea i materie prim se prelucreaz n diverse produse, cu un consum
diferitde for de munc;
cnd toate produsele obinute simultan sau cel puin o parte din ele sunt
considerate principale.
TEMA 7
Organizarea
costurilor
contabilitii
manageriale
si
calculatiei
Tema 8
Locuri de cheltuieli si rolul lor n calculatia costurilor
TEMA 9
TEMA 10
Bugetul - instrument de conducere a activitii ntreprinderii
Activitatea ntreprinderii trebuie sa se desfasoare permanent n cadrul relatiei de
echilibru dintre cheltuieli si venituri. n aceste condtii problema care s-a ridicat n fata
conducerii ndreprinderii a fost cea a gasirii unei metode care sa-i permita sa dimensioneze si
sa controleze aceasta relatie de echilibru, iar pe aceasta baza sa raspunda la cerintele cresterii
rentabilitatii si economisirii resurselor. A aparut n acest fel bugetul ca instrument de
armonizare si eficientizare a relatiilor dintre cheltuieli si venituri.
Privit ca un instrument de previziune, bugetul este folosit pentru a dimensiona n
termeni financiari si n conditii de eficienta economica, alocarea si utilizarea resurselor
ntreprinderii. Pe baza lui se previzioneaza pe o anumita perioada de gestiune obiectivele de
realizat si cheltuielile necesare, veniturile de obtinut sau resursele financiare alocate. Tot prin
buget se stabilesc competente si responsabilitati cu privire la gospodarirea eficienta a
resurselor.
Bugetul n calitatea sa de instrument al conducerii activitatii economico-financiare are
urmatoarele elemente specifice :
- integrarea activitatilor de previziune, evidenta si control al cheltuielilor, veniturilor si
rezultatelor financiare;
- descentralizarea procesului de conducere prin sectorizarea activitatilor ntreprinderii
pe centre de responsabilitate;
- investirea fiecarui centru cu autoritate si responsabilitate n gestionarea resurselor
pentru realizarea obiectivului previzionat;
- abordarea activitatii fiecarui centru prin prisma relatiei dintre cheltuieli si venituri, iar
pe aceasta baza antrenarea lui la cresterea rentabilitatii ntreprinderii si economisirea
resurselor.
B. Functiile bugetului
n calitatea sa de instrument al conducerii activitatii economico-financiara, bugetul
ndeplineste functia de previziune, control si de asigurare a echilibrului financiar.
1. Functia de previziune are la baza faptul ca bugetul reprezinta estimari financiare a
nivelului de resurse, fonduri si cheltuieli pentru toate activitatiile economico-sociale ce se
desfasoara n intreprindere. Prin buget se dimensioneaza veniturile, cheltuielile, si rezultatele
financiare privind activitatea de exploatare a ntreprinderii, resursele si cheltuielile pentru
investitii, resursele si cheltuielile pentru activele circulante, celelalte resurse si cheltuieli ale
ntreprinderii precum si impozitele si accizele datorate bugetului de stat.
2. Functia de control se manifesta n momentul cnd se angajeaza si se efectueaza
cheltuieli, se obtin venituri ca rezultate ale propriei activitati si se constituie fondurile
necesare. n aceasta calitate, bugetul da expresie organizarii functiei de control a finantelor si
se armonizeaza cu controlul financiar preventiv si ulterior privind angajarea si cheltuirea
fondurilor ntreprinderii. Functia de control a bugetului se exercita si prin urmarirea si analiza
modului de executie a acestuia prin care se asigura: cunoasterea modului de realizare a
sarcinilor prevazute, determinarea abaterilor, stabilirea cauzelor care au generat aceasta
abatere, compartimentul care trebuie sa actioneze pentru mbunatatirea activitatii, etc.
3. Functia de asigurare a echilibrului financiar a bugetului presupune folosirea acestuia
n dirijarea si stapnirea relatiilor balantiere dintre cheltuieli si venituri. La nivelul
ntreprinderii, echilibrul financiar reflecta asigurarea resurselor financiare necesare pentru
ndeplinirea obiectivelor si a actiunilor previzionate si respectiv obligatiunile de plata catre
terti. Acest ehilibru trebuie previvionat si realizat prin buget att pe total venituri ct si pe
fiecare structura organizatorica sau activitate economica a ntreprinderii.
TEMA 11
Controlul bugetar