Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SUPORT DE CURS
Autor Lect. univ. dr. IOV DANIELA RODICA
Modulul I - 3 ore
1.CONCEPTE, DEFINIII - 3 ore
1.1. Valoare, evaluare
Incursiunea in studiul valorii intreprinderii si al masurarii sale impune un
demers teoretic, spre intelegerea conceptelor-cheie utilizate in lucrarile de specialitate.
In acest sens este in primul rand necesar sa vedem ce se intelege prin valoare, atat in
general, cat si din punct de vedere economic.
In general, notiunea de valoare isi gaseste aplicatie in economia de schimb,
intrucat aceasta categorie economica s-a nascut din necesitatea aprecierii si compararii
bunurilor transferate. Consultand dictionarele putem defini valoarea ca pe o marime
care masoara munca inglobata intr-un bun economic sau care apreciaza calitatile
acelui bun. Valoarea este conventionala si subiectiva. Studiul, calculul si analiza ei
constituie preocuparea multor economisti.
Termenul de valoare descinde etimologic din verbul latin valere, al carui sens
primitiv era de a putea, a fi puternic, a procura satisfactie. Valoarea desemneaza
calitatile stabile, perene, constatabile empiric ale lucrurilor. Filosofia separa doua
concepte referitoare la valoare: pe de o parte axia - valoare, pe de alta parte timo pret.
Asa cum arata L. Grunberg, "Exista lucruri care au valoare in sens
de timo (pret), ca atare pot fi schimbate, cumparate si vandute, fara a fi valori in sens
strict axiologic (...). Au insa caracter axiologic obiectele sau actele care sunt valori (in
sensul de axia), chiar daca au valoare in sensul de timo (o pictura, al carei pret creste
prin trecerea timpului) sau daca nu au valoare in sensul de timo (in cazul actelor
morale, apreciate si ierarhizate pentru demnitatea si valabilitatea lor, dar care nu pot
fi schimbate, vandute sau cumparate). Exista lucruri care au pret , dar n-au valoare, in
timp ce prietenia, generozitatea sau solidaritatea au valoare (in sens de axia), dar n-au
pret (in sens de timo)."[1]
Dupa L. Grunberg, "Valoarea apare astfel ca acea relatie intre subiect si obiect,
in care, prin polaritate si ierarhie, se exprima pretuirea acordata (de o persoana sau o
colectivitate umana) unor insusiri sau fapte (naturale, sociale, psihologice), in virtutea
capacitatii acestora de a satisface trebuinte, necesitati, dorinte, aspiratii umane,
istoriceste conditionate de practica sociala".[2]
Dupa dictionare, prin evaluare se intelege actiunea de a evalua si rezultatul ei;
apreciere, pretuire, calcul. Prin a evalua se intelege a determina, a stabili pretul,
Valoarea intreprinderii
Proprietarul poate fi mai mult sau mai putin legat sufleteste de firma pe care o
detine, fie ca este rodul muncii sale, fie ca poarta numele familiei, fiind mostenita de
mai multe generatii. Un astfel de punct de vedere, sentimental, emotional, va face ca
firma respectiva sa fie de nepretuit. Numele, emblema sa valoreaza mai mult in ochii
proprietarului in acest caz.
Intreprinzatorul practic si eficient va cauta in orice clipa sa fie sigur ca
investitia sa este rentabila. El va compara profitul obtinut de el cu profitul ce s-ar
putea obtine in orice alta afacere accesibila daca s-ar face aceleasi eforturi (consum de
timp pentru conducerea afacerii, cheltuieli) si in aceleasi conditii de risc (o afacere la
fel de sigura ca si cea actuala). Nivelul valorii firmei ar depinde in acest caz de
posibilitatile proprietarului de a dezvolta alt proiect sau de a efectua alt plasament.
De multe ori, pentru a aprecia calitatea activitatii de conducere a unei
intreprinderi, o buna modalitate ar fi masurarea cresterii/scaderii valorii sale. O
crestere a valorii economice poate fi considerata efectul unui management
performant, daca ceilalti factori care influenteaza valoarea firmei nu produc
modificari semnificative asupra sa.
Pentru proprietarul firmei, fie ca este si conducator in acelasi timp, fie ca nu
este direct implicat in administrarea firmei, este necesara urmarirea evolutiei valorii
sale. Acest demers conduce la cunoasterea in permanenta a valorii firmei, care ar
putea oricand sa devina obiectul unei tranzactii. Chiar si in lipsa acestei perspective,
proprietarul are nevoie sa-si aprecieze performantele financiare, comparand investitia
prezenta cu plasamente alternative.
Alta este situatia in cazul unei afaceri de familie, care trebuie pastrata de
dragul numelui si al traditiei, chiar si in perioadele mai delicate.
Pentru un vanzator valoarea intreprinderii depinde de rentabilitatea pe care el
ar putea sa o obtina si de motivul vanzarii, atat de diferit de la caz la caz.
Motivul vanzarii poate fi variat.
El ar putea consta in dezinteresul pentru afacerea in sine, pentru care
proprietarul nu are suficient timp sau inclinatii, aptitudini.
Dorinta de a renunta la o afacere poate fi motivata de imposibilitatea de a face
fata concurentei, de lipsa de competitivitate.
Lipsa pietelor de desfacere sau penuria de materii prime ar putea determina
scaderea eficientei afacerii si chiar ameninta continuitatea exploatarii, determinand
nevoia de a vinde firma.
Imbatranirea produsului, tehnologiei sau a domeniului de activitate si alocarea
insuficienta de resurse pentru cercetare si modernizare ameninta rentabilitatea viitoare
a afacerii.
Noi ingradiri legislative care afecteaza activitatea firmei pot conduce la
alegerea solutiei vanzarii.
repatrierea capitalului
autorizarea participarii straine
discriminari in raport cu firmele locale
stabilitatea monedei nationale
rata anuala a inflatiei
stabilitatea politica
taxele vamale
accesul la piata locala de capital[4].
Modulul II - 10 ore
2.DIAGNOSTICUL PENTRU EVALUAREA ECONOMICA sI FINANCIARA A
UNITAILOR ECONOMICE
Pentru o evaluare de calitate este indispensabil diagnosticul firmei evaluate,
luand in considerare:
- sfera si continutul drepturilor, privilegiilor sau altor conditionari, atasate
proprietatii, care afecteaza transferul drepturilor de proprietate;
- istoricul afacerii;
- mediul economic si politic general si mediul economic al afacerii;
- activele, datoriile, capitalul, situatia financiara si capacitatea de a obtine profit si a
plati dividende;
- identificarea activelor necorporale detinute (individuale si/sau grupate in goodwill);
- evidentierea tranzactiilor anterioare cu participatii la afacerea evaluata;
- marimea participatiei ce trebuie evaluata (majoritara sau minoritara);
- cotatiile pe piata bursiera a actiunilor afacerii evaluate si/sau preturile de
tranzactionare a unor intreprinderi sau participatii la acestea, care fac parte din acelasi
domeniu de activitate;
- alte date/informatii de piata ca :
- rate de rentabilitate pentru investitii alternative;
- discount pentru necotare;
- prime de control;
- separarea si evaluarea la valoarea neta de piata a activelor in afara exploatarii, a
celor care nu sunt necesare functionarii afacerii.
2.1. Diagnosticul juridic
Prima etapa in diagnosticare este cea care are ca scop verificarea, studierea
incadrarii activitatii firmei in normele de drept.
Existenta contractelor care atesta dreptul de proprietate asupra terenurilor si
celorlalte imobilizari si existenta actelor care certifica legalitatea activitatii firmei dau
garantie pentru o evaluare corecta, pe principii de normalitate.
Evaluatorul trebuie sa verifice incadrarea activitatii firmei in normele de drept
comercial, al muncii, financiar-fiscal, al mediului etc.
Normalitatea si siguranta relatiilor firmei cu mediul extern si cu salariatii
constituie puncte tari in aprecierea valorii firmei si vor conduce la atribuirea unui
calificativ bun.
Activitatea de aprovizionare
Este analizata sub aspectul modului in care este organizata si riscurilor care
decurg de aici si sub aspectul dependentei de un numar mic de furnizori sau unei
anumite categorii de furnizori ori existentei altor astfel de constrangeri.
Pot sa existe si implicatii asupra organizarii cumpararii si stocarii materiilor
prime sau marfurilor, avand ca rezultat imobilizarea unor resurse financiare
voluminoase pentru a evita riscul aparitiei unor intreruperi in ciclul de exploatare.
B.
Activitatea de depozitare/ambalare
Caracteristicile conducerii
Remunerarea conducerii
Impactul conducatorului
de alta parte. Ambele aspecte sunt importante pentru a intui in ce masura activitatea
firmei si performantele sale depind de prezenta persoanelor respective in conducerea
sa.
indicatori de lichiditate
indicatori de gestiune
indicatori de rentabilitate
nivelul cifrei de afaceri aferent unui profit minim = (cheltuieli fixe totale +
profit minim aferent unui anumit volum al cifrei de afaceri)/[1 - cheltuieli
variabile totale/ (cheltuieli fixe totale +cheltuieli variabile totale)]
necesarul de fond de rulment = stocuri + creante + active de regularizare datorii curente - pasive de regularizare
= --------------------------------------Datorii curente
2. Indicatori de risc:
a) Indicatorul gradului de indatorare
Capital imprumutat
Capital imprumutat
Capital angajat
unde:
- capital imprumutat = credite peste un an;
- capital angajat = capital imprumutat + capital propriu.
b) Indicatorul privind acoperirea dobanzilor - determina de cate ori
entitatea poate achita cheltuielile cu dobanda.
Cu cat valoarea indicatorului este mai mica, cu atat pozitia entitatii
este considerata mai riscanta.
Profit inaintea platii dobanzii si impozitului pe profit
---------------------------------------------------------------- = Numar de ori
Cheltuieli cu dobanda
3. Indicatori de activitate (indicatori de gestiune)
- furnizeaza informatii cu privire la:
- Viteza de intrare sau de iesire a fluxurilor de trezorerie ale entitatii;
- Capacitatea entitatii de a controla capitalul circulant si activitatile
comerciale de baza ale entitatii;
- Viteza de rotatie a stocurilor (rulajul stocurilor) - aproximeaza de
cate ori stocul a fost rulat de-a lungul exercitiului financiar
Costul vanzarilor
--------------------- = Numar de ori
Stoc mediu
sau
Numar de zile de stocare - indica numarul de zile in care bunurile
sunt stocate in unitate
Stoc mediu
--------------------- x 365
Costul vanzarilor
- Viteza de rotatie a debitelor-clienti
. calculeaza eficacitatea entitatii in colectarea creantelor sale;
. exprima numarul de zile pana la data la care debitorii isi achita
datoriile catre entitate.
Sold mediu clienti
---------------------- x 365
Cifra de afaceri
O valoare in crestere a indicatorului poate indica probleme legate de
controlul creditului acordat clientilor si, in consecinta, creante
restante.
- Viteza de rotatie a creditelor-furnizor - aproximeaza numarul de zile
de creditare pe care entitatea il obtine de la furnizorii sai. In mod
ideal calculul ar trebui sa includa doar creditorii comerciali.
Sold mediu furnizori
---------------------------------------- x 365,
Achizitii de bunuri (fara servicii)
unde pentru aproximarea achizitiilor
vanzarilor sau cifra de afaceri.
se
poate
utiliza
costul
Active imobilizate
- Viteza de rotatie a activelor totale
Cifra de afaceri
------------------Total active
4. Indicatori de profitabilitate
- exprima eficienta entitatii in realizarea de profit din resursele
disponibile:
a) Rentabilitatea capitalului angajat - reprezinta profitul pe care il
obtine entitatea din banii investiti in afacere:
Profit inaintea platii dobanzii si impozitului pe profit
----------------------------------------------------------------,
Capital angajat
unde capitalul angajat se refera la banii investiti in entitate atat de
catre actionari, cat si de creditorii pe termen lung, si include
capitalul propriu si datoriile pe termen lung sau active totale minus
datorii curente.
b) Marja bruta din vanzari
Profitul brut din vanzari
----------------------------- x 100
Cifra de afaceri
O scadere a procentului poate scoate in evidenta faptul ca entitatea
nu este capabila sa isi controleze costurile de productie sau sa
obtina pretul de vanzare optim.
Analiza indicatorilor amintiti mai sus trebuie facuta prin comparatie cu alte
intreprinderi din cadrul ramurii respective si cu uzantele internationale[10]. Utila este
si urmarirea evolutiei in timp a indicatorilor realizati de firma.
2.6.Sinteza diagnosticelor - Diagnosticul global
Pe baza aspectelor desprinse din diagnosticele sectoriale si intarite, certificate
de diagnosticul financiar-contabil se pot stabili atuurile si slabiciunile firmei in
Fiecare model este interesant in felul sau. Optiunea pentru o varianta sau alta
depinde de preferintele utilizatorului, de trasaturile specifice firmei, de
disponibilitatea unor date de referinta pentru a aprecia comparativ nivelul
indicatorilor calculati. Modelele care ofera coordonate precise pentru efectuarea
diagnosticului ingradesc imaginatia utilizatorului, dar sunt deosebit de utile pentru un
analist mai putin experimentat. Optiunea utilizatorului pentru libertate necesita insa
multa experienta si intuitie.
Un model complet este cel propus de Alexandru Gheorghiu[13], model care
grupeaza aspectele de interes pentru diagnosticul global al firmei in urmatoarele
componente, cu ponderi diferite in media finala, si criterii, notate cu noua note, de la 1
la 5, din 0,5 in 0,5 puncte:
cifra de afaceri
profit
capital propriu
lichiditate
datorii totale
patrimoniul net
pragul de rentabilitate
piata interna
piata externa
structura concurentei
competitivitate
raportul performanta-pret
know-how
calitate-fiabilitate
nivel tehnologic
gama de produse
cooperari externe
managementul cercetarii-dezvoltarii
managementul productiei
managementul comercial
managementul financiar-contabil
amplasamente
organizare
calitate-tehnologii
probleme ecologice
clienti interni
clienti externi
furnizori interni
furnizori externi
canale de distributie
service post-vanzare
actiuni promotionale
numar de personal
structura personalului
competenta personalului
productivitatea muncii
Urmarind unele dintre modelele de diagnostic global [14] putem selecta si grupa
factorii cu influenta favorabila sau nefavorabila asupra valorii firmei:
nivelul salariilor
posibilitati de export
accentuarea concurentei
nivelul lichiditatii
blocaj financiar
inflatie
dobanzi ridicate
competitivitatea productiei
credite avantajoase
rata indatorarii
innoirea productiei
raportul performanta/pret
colaborari externe
ratele de rentabilitate
amplasamentele
extinderea clientelei
diversificarea furnizorilor
reteaua de distributie
promovarea produselor
fluctuatiile de personal
productivitatea muncii.
Nu mic este interesul analistilor pentru a detine o "formula magica", care ar
trebui sa permita aprecierea performantelor realizate de o intreprindere la un moment
dat, in special sub aspectul eficientei, si chiar perspectivele si riscurile cu care se
confrunta firma din acest punct de vedere.
Previziunile privind activitatea firmei intr-un viitor apropiat trebuie sa tina
seama de rezultatele diagnosticului, sa se incadreze in coordonatele generale stabilite
in acel moment. Scenariile privind viitorul firmei sunt strans legate de aceasta analizadiagnostic, realizata in punctul de plecare.
INDICATORI
2006
2007
50000
50000
rezerve
10000
10000
2000
7000
20000
16000
2000
2000
48000 - 12000 =
36000
80000 - 7000 =
73000
100000
1080001000=107000
rezultatul exercitiului
credite pe termen lung
imobilizari
nete
necorporale
stocuri
creante
furnizori
101000
125000
salarii
14000
15000
10000
12000
8000
7000
Pentru acuitatea imaginii averii nete este insa necesara o retratare, o corectie a
cifrelor furnizate de contabilitate.
Rezultatul il constituie bilantul economic, in care se retin cifrele relevante
strict pentru afacerea evaluata. Acesta sta la baza stabilirii activului net corectat
(ANC).
Determinarea ANC presupune parcurgerea mai multor trepte, si anume:
1.
Se separa si se evalueaza distinct activele in afara exploatarii. Acestea pot sa
fie ori bunuri cu destinatie separata de activitatea de exploatare, ori bunuri fara o
utilitate aparenta.
Evaluarea lor se va face in functie de perspectivele privind
utilizarea viitoare, de starea si amplasamentul lor, de pretul pietei,
la valoarea de cesionare.
2.
Se evalueaza imobilizarile:
rata de baza sau neutra, de exemplu rata la obligatiunile de stat pe 8-10 ani
o prima de risc determinata pe baza datelor statistice bursiere. Aceasta ia in calcul
numai riscul sistematic (economic) al intreprinderii cotate, nu si pe cel specific.
Formula primei este:
pr = x (Rm - Rf), in care:
- pr = prima de risc a firmei cotate,
- = coeficientul de volatilitate al firmei fata de piata,
- Rm = rentabilitatea medie a pietei,
sau
2006
2007
50000
50000
rezerve
10000
10000
rezultatul exercitiului
2000
7000
20000
16000
2000
2000
48000 - 12000 =
36000
stocuri
creante
100000
108000- 1000=107000
furnizori
101000
125000
salarii
14000
5000
10000
12000
8000
7000
Se precizeaza ca:
-imobilizarile necorporale sunt netransferabile,
-3000 lei este ajustare pentru depreciere aferenta unor stocuri de marfuri greu
vandabile,
-creante in suma de 2000 lei au o vechime de 18 luni.si sunt ajustate in proportie de
50%.
2.Asigurati comparabilitatea rezultatelor unei intreprinderi pentru doi ani consecutivi,
daca:
- profitul net al anului n este 16000 u.m.;
- profitul net al anului n-1 este 18000 u.m.;
- cota de impozit pe profit a anului n este 30%;
- cota de impozit pe profit a anului n-1 este 10%;
- rata inflatiei in anul n a fost 10%.
3.O intreprindere a inregistrat urmatoarele rezultate, exprimate in preturi constante:
-leiExplicatii
2004
2005
2006
2007
10000
21000
30000
- 15000 20000
21000
7000
72000
Modulul IV - 3 ore
4.METODE DE EVALUARE A ACTIVELOR - 3 ore
Metodele de evaluare practicate au trei puncte de pornire diferite:
- valoarea-munca (pasiva) - metodele patrimoniale;
- valoarea-utilitate - metodele financiare;
- pretul - metodele bazate pe comparatii.
4.1. Metode de evaluare pentru imobilizari corporale
Pentru elementele patrimoniale imobilizate se definesc si se pot calcula mai
multe tipuri de valoare:
- valoarea de achizitie sau costul de achizitie, care cuprinde costul de cumparare si
punere in functiune, mai putin taxele deductibile;
- valoarea lichidativa care poate fi definita ca pretul la care s-ar face vanzarea de
lichidare fortata;
- valoarea de lichidare, reprezentand pretul la care s-ar derula tranzactia in cazul
vanzarii normale;
- valoarea la casare, adica pretul probabil in cazul vanzarii echipamentului casat;
- valoarea de inlocuire sau costul de inlocuire de nou, reprezentand costul de achizitie
sau de productie in cazul in care elementele evaluate s-ar inlocui cu altele echivalente,
dar noi;
Exercitii
1.O intreprindere detine productie in curs si semifabricate. Cum evaluati aceste
structuri de activ cu prilejul vanzarii intreprinderii? Explicati.
2.Acelasi autoturism, nou intereseaza mai multi cumparatori prezumtivi:
-o persoana fizica neavand calitatea de comerciant,
-o intreprindere care comercializeaza autoturisme,
-o intreprindere de transport,
-un taximetrist,
-o societate comerciala care ar folosi pentru nevoile proprii acest autoturism.
Sunteti consultat de oricare dintre aceste persoane. Cum ati prezenta clientului
dumneavoastra valoarea acestui bun?
4.3. Metode de evaluare a activelor necorporale
Evaluarea goodwill-ului
Putem determina goodwill-ul daca realizam ca achizitionarea unei firme se
efectueaza la un pret care depaseste valoarea individuala insumata a bunurilor care
compun patrimoniul respectiv. Marimea sa va fi tocmai acest suprapret.
Pentru evaluator este necesara determinarea goodwill-ului inainte de
tranzactie, pentru a-l cuprinde in valoarea globala a firmei, adaugandu-l la activul net
contabil.
Determinarea goodwill-ului se face tinand cont de profitul care s-ar putea
realiza in mod normal pe baza exploatarii aceluiasi capital tehnic ca al firmei evaluate.
Se va lua in calcul fie valoarea substantiala bruta, fie activul net contabil, fie capitalul
permanent necesar exploatarii. Asupra sa se va aplica o rata normala a rentabilitatii
financiare (a capitalului propriu) pentru ramura de activitate respectiva. Partea din
profitul realizat de firma care depaseste acest nivel calculat se explica pe baza
atuurilor, punctelor tari detectate in cadrul diagnosticului.
Modulul V - 8 ore
5.METODE DE EVALUARE A INTREPRINDERILOR - 9 ore
5.1.Factori cu influenta asupra valorii intreprinderii
Evaluarea si implicit valoarea intreprinderii depind de doua mari categorii de
factori, judecand dupa criteriul provenientei actiunii lor.
In prima categorie intra factorii interni, endogeni, ale caror dimensiuni si
directii de actiune provin din organizarea si managementul firmei.
A doua categorie este cea a factorilor externi, exogeni, care actioneaza din
afara, din mediul in care fiinteaza firma.
Factorii interni cu influenta asupra evaluarii intreprinderii ar putea fi astfel
clasificati: factori juridici, factori comerciali, factori operationali, resursele umane,
managementul, factori financiar-contabili.
La randul lor, factorii externi firmei care influenteaza evaluarea acesteia pot fi
impartiti in: factori tehnici, factori economici, factori de suprastructura, factori
naturali.
Dupa alte criterii de clasificare factorii ce influenteaza evaluarea afacerii pot fi
impartiti si astfel:
Sunt cuprinsi aici factorii care privesc aspecte direct legate de activitatea
intreprinderii, si anume: amplasarea geografica si conditiile demografice, clientela,
relatiile contractuale, raportul intre cerere si oferta, concurenta, reputatia, referintele,
dotarile si tehnologia, angajatii, spatiul de lucru, potentialul sinergetic.
Se apreciaza ca influente favorabile: situarea intreprinderii in mediul urban,
intr-o zona in dezvoltare, cu populatie numeroasa si stabila, de varsta tanara;
stabilitatea clientelei (si, adaug eu, numarul mare al clientilor); detinerea a numeroase
contracte, relatii contractuale stabile, puternice; o cerere mare si o oferta redusa pentru
produsele firmei; o concurenta nesemnificativa (ca numar si putere); o buna reputatie
a firmei; referinte de la multi clienti; dotari noi, tehnologii moderne in comparatie cu
cele utilizate in tara si in strainatate; angajati corespunzator calificati, stabili, dedicati;
spatiu de lucru bine organizat, conditii bune de lucru; existenta surselor de venituri
suplimentare probabile.
Se apreciaza ca influente nefavorabile: faptul ca intreprinderea functioneaza in
mediul rural, intr-o zona in stagnare sau chiar in declin, slab populata, cu populatie in
tranzit sau instabila, imbatranita; clientela pasagera (si dependenta de un numar mic
de clienti, consider eu); relatii contractuale nesigure si putine; cerere mica si oferta
mare; concurenta numeroasa si puternica; reputatie proasta; lipsa referintelor; dotari
vechi si tehnologii demodate; angajati necalificati corespunzator, personal fluctuant;
spatiu de lucru prost organizat, impropriu; inexistenta potentialului de a realiza
venituri suplimentare.
A.Factori interni
Cea mai buna modalitate de studiu al factorilor interni cu influenta asupra
evaluarii si respectiv valorii intreprinderii o constituie diagnosticul pentru evaluare.
Analiza-diagnostic a activitatii trecute si prezente a firmei supuse evaluarii va
avea ca finalitati: constatarea modului de functionare a firmei, a existentei unor
deficiente si disfunctionalitati, determinarea cauzelor acestora; constatarea punctelor
tari si oportunitatilor firmei, pe de-o parte, si a punctelor slabe si riscurilor acesteia, pe
de alta parte; evidentierea evolutiei trecute a rezultatelor si randamentului firmei,
desprinderea tendintelor manifestate, marcarea situatiilor de conjunctura trecute;
determinarea cailor de crestere a profitului si rentabilitatii; desprinderea directiilor de
orientare strategica a dezvoltarii firmei; estimarea influentei pe care modificarile din
interiorul sau din exteriorul intreprinderii le au, direct sau indirect asupra:
patrimoniului, veniturilor, cheltuielilor si rezultatelor, incasarilor si platilor; estimarea
inflentelor financiare datorate personalului, conducerii firmei, sindicatelor.
Conditia indispensabila pentru calitatea evaluarii va fi calitatea analizeidiagnostic.
In principiu factorii interni sunt factori subiectivi, dimensiunile lor si
influentele lor datorandu-se deciziilor luate la nivel microeconomic.
1.Factori juridici
Desprinsi din diagnosticul juridic, factorii din aceasta prima categorie privesc
modul in care intreprinderea este asigurata pe viitor prin indeplinirea tuturor
conditiilor juridice de functionare.
Acestea se refera la: existenta actului legal de infiintare a firmei - inexistenta
unui act legal de infiintare atrage aprecieri negative privind valoarea firmei respective,
chiar si atunci cand exista intentii de legalizare a activitatii ori de demarare a afacerii;
detinerea actelor de proprietate asupra bunurilor mobile si imobile - in practica se
intampla de multe ori ca unele bunuri sa fie folosite de firma fara a fi inregistrate ca
facand parte din patrimoniul sau, fie din cauza nor imperfectiuni ale legislatiei (cum
este cazul dreptului de proprietate asupra terenului), fie din cauza principiilor
contabile (de exemplu, stadardele contabile nu reglementeaza separat atributele
proprietatii, ceea ce nu va permite o evidenta justa a drepturilor decurgand din
inchiriere si leasing); probleme deosebite ridica existenta in utilizarea firmei a unor
bunuri asupra carora aceasta nu-si poate dovedi drepturile, ceea ce atrage riscul
pierderii acestor bunuri si diminueaza valoarea firmei; detinerea drepturilor privative
asupra: firmei, emblemei, marcilor de fabrica, de comert, de servicii, brevetelor de
inventie, desenelor si modelelor industriale.
Desfasurarea activitatii fara existenta acestor drepturi atrage in unele cazuri
riscul unor revendicari ale titularilor, riscul unor conflicte juridice, ceea ce diminueaza
valoarea firmei.
Este de asemenea importanta detinerea licentelor de fabricatie, productie factor care actioneaza in acelasi mod ca si precedentul.
Nu trebuie neglijata calitatea conditiilor contractelor de inchiriere, locatie,
concesiune - de calitatea contractelor incheiate de firma privind conditiile de plata sau
incasare depind sansele de obtinere si nivelul profitului, ceea ce influenteaza valoarea
de rentabilitate a firmei; este necesara existenta contractelor de asigurare, si trebuie
verificata calitatea lor - acestea avand menirea de a indeparta riscurile influentelor
negative ale unor evenimente exterioare si imprevizibile.
Vor fi apreciate contractele de finantare si calitatea lor - existenta unor
contracte de finantare certe da siguranta previziunilor privind derularea activitatii
firmei in viitor, calitatea acestor contracte, modul in care au fost formulate conditiile
si clauzele contractuale avand implicatii asupra viitoarelor rezultate financiare si, prin
intermediul acestora, asupra valorii firmei.
Existenta contractului colectiv si a contractelor individuale de munca - este
conditia sigurantei acoperirii nevoilor de potential uman ca premisa a continuitatii
activitatii si obtinerii rezultatelor scontate.
Conflictele trecute cu salariatii pot atrage cheltuieli neprevazute, pierderi.
Existenta si calitatea conditiilor contractelor cu furnizorii si clientii este o
conditie pentru functionarea aprovizionarii si desfacerii, pentru pastrarea in
coordonatele sperate a volumului activitatii, pentru evitarea riscului intreruperii
activitatii, reducerii productiei, productiei pe stoc.
Calitatea relatiilor cu furnizorii si clientii - existenta unor conflicte poate
atrage pierderi prin intreruperea legaturilor cu furnizorii respectivi, prin plata unor
penalitati sau cheltuieli de judecata, prin neincasarea creantelor fata de clienti.
Calitatea relatiilor cu fiscul - existenta unor conflicte anterioare sau care inca
nu s-au solutionat implica riscul diminuarii rezultatelor prin aparitia unor cheltuieli
suplimentare, neprevazute privind amenzi sau penalitati de platit, cheltuieli de
judecata; sanctiunile care pot sa apara ulterior pot uneori sa conduca chiar la sistarea
activitatii intregii firme sau unor subunitati sau sectii ale sale;
inferioare fata de situatia in care produsul este cunoscut, apreciat si cautat. Valoarea
de exploatare continua se bazeaza chiar pe principiul maturitatii produsului.
Cheltuielile de cercetare-dezvoltare pentru intinerirea productiei pot fi o
garantie a viitorului firmei. Efectuarea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare arata
preocuparea managementului pentru intinerirea productiei, ceea ce reprezinta un
punct tare. Analiza eficientei activitatii de cercetare-dezvoltare implica si alte aspecte,
dincolo de volumul acestor cheltuieli.
Pretul si politica de pret pot fi considerate si ele factori cu influenta asupra
valorii. Analiza politicii de pret in corelatie cu performantele produsului conduce la
un diagnostic comercial realist al firmei.
Cheltuielile de publicitate pot genera profit suplimentar.
Marketingul poate fi apreciat prin piata actuala si posibilitatea largirii ei,
pozitia detinuta de firma pe piata, pietele potentiale.
Cheltuielile de publicitate si prospectiunile pietei concura la expansiunea
firmei. Existenta unor posibilitati de largire a pietei, de orientare spre noi piete de
desfacere constituie puncte tari si atrag plusuri de valoare.
Trebuie sa se aiba in vedere si desfacerea, existenta retelei de distributie.
Reteaua proprie de distributie constituie garantia unei arii largi de desfacere a
productiei. O retea bine organizata, cu cheltuieli de desfacere mici va face produsul
mai accesibil clientilor.
Este importanta si asigurarea serviciilor pe perioada de garantie si post
garantie. Aspectele privind garantia acordata pot aduce surprize din cauza conditiilor
din contractele de garantie. Firma va trebui sa stie sa aleaga o cale de mijloc intre
atractivitatea pe care o induce asupra clientilor oferta de garantie, pe de-o parte, si
riscurile unor cheltuieli mari ce ar putea sa apara in cazul reparatiilor efectuate in baza
ofertei respective.
3.Factori operationali
Factorii operationali privesc modul de organizare si de desfasurare a activitatii
de productie.
Aceasta categorie include in primul rand tipul de intreprindere (profilul,
obiectul de activitate), apoi durata de viata a intreprinderii, varsta sa si pozitia
intreprinderii pe curba de viata.
Pe baza analizei acestor aspecte se poate constata fie ca firma in cauza este
abia la inceputul existentei sale, fie ca este matura, in plina functionare sau chiar ca
este in apropierea sfarsitului vietii sale. Fiecare dintre situatiile pe care le poate
constata diagnosticul atrage efecte specifice asupra valorii firmei si asupra alegerii
metodologiei de evaluare.
2.Factori economici
Factorii economici exogeni privesc evolutia ramurii din care face parte
inteprinderea, evolutia pietelor in amonte si in aval de intreprinderea evaluata,
evolutia economiei nationale, evolutia economiei globale, deci a intregului mediu
economic exterior.
Ei afecteaza evaluarea si valoarea firmei prin influentele pe care le pot avea
asupra volumului activitatii si rentabilitatii firmei.
Din aceasta categorie de factori fac parte: factorii economici generali, factorii
economici monetari, factorii economici financiari si potentialul demografic.
Factorii economici generali includ: rentabilitatea ramurii si rentabilitatea
economiei nationale, dinamica pietelor de aprovizionare si desfacere, globalizarea
economiei nationale, preturile concurentei autohtone si straine.
Factorii economici monetari de refera la: inflatie, viteza de circulatie a banilor,
ritmicitatea fluxurilor de moneda in economia nationala, dinamica creditului pe
termen scurt, dobanda pe piata monetara si devalorizarea monedei nationale.
Factorii economici financiari privesc: dobanda la obligatiunile de stat, deficitul
bugetului de stat, dinamica creditului pe termen mediu si lung, starea si dinamica
pietei de capital.
Potentialul demografic presupune: populatia, nivelul de trai, starea de sanatate
si gradul de morbiditate, speranta de viata, rata populatiei active, rata populatiei
ocupate.
Factorii economici exogeni influenteaza notabil metodologia de evaluare
utilizata si valoarea firmei.
Astfel rentabilitatea ramurii si rentabilitatea economiei nationale vor fi luate ca
baza de comparatie pentru eficienta investitiei.
Dinamica pietelor nationale si internationale va pretinde firmei sa
indeplineasca criteriile de eficienta care sa ii permita mentinerea cotei sale de
participare la piata. Aparitia concurentilor si superioritatea lor, reglarea preturilor pot
deveni piedici pentru derularea programelor firmei si implicit rentabiliatea obtinuta.
Inflatia poate aduce efecte pozitive sau negative in functie de modul in care
managementul va reusi sa anticipeze evolutia ei, sa manevreze fluxurile financiare in
beneficiul firmei.
Dobanda reglata de piata si practicata in economie va aduce schimbari de
optica, determinand migrarea capitalurilor spre destinatiile alternative.
Potentialul demografic sta la baza procurarii resurselor umane si va influenta
starea generala a economiei nationale, dinamica pietelor si valoarea firmei.
2.Factori de suprastructura
1. pe baza de active, caz in care evaluarea unei intreprinderi sau a unei participatii se
face pornind de la valoarea de piata a activelor, din care se scad datoriile totale;
2. pe baza de venit, caz in care se convertesc in valoare veniturile anticipate;
3. pe baza comparatiilor de piata, utilizandu-se datele existente referitoare la afaceri
asemanatoare.
5.2.1.Metode patrimoniale
Metodele de evaluare patrimoniale au in vedere masura consumurilor care au
contribuit la crearea intreprinderii. Punctul de pornire in evaluarea patrimoniala il
reprezinta bilantul contabil.
Abordarea pe baza de active trebuie, conform standardelor europene, sa
reflecte urmatoarele principii:
- substitutiei, ceea ce inseamna ca un activ nu valoreaza mai mult decat costul de
inlocuire al partilor sale;
- transformarea bilantului contabil intr-un bilant economic prin retratarea activelor
corporale si necorporale si a datoriilor;
- in cazul continuitatii activitatii se recomanda si utilizarea celorlalte abordari;
- utilizarea bazei de evaluare adecvate, in functie de situatia firmei in cauza: valoarea
de piata, valoarea de lichidare fortata;
Intr-o grupare sumara, aceasta categorie de metode cuprinde:
-
utilizate
de
Din acest motiv este necesara o corecta estimare atat a evolutiei viitoare a
firmei, cat si a mediului in care aceasta fiinteaza.
In ce priveste prima variabila a modelului, venitul net, se vor avea in vedere
tendintele sustinute ale dimensiunilor venitului ales.
De exemplu, pentru profitul net se recomanda o ajustare a profitului net
contabil, eliminandu-se veniturile sau/si cheltuielile exceptionale si impozitul aferent
rezultatului exceptional. In acest fel se obtine profitul net corectat.
Pentru capacitatea beneficiara se ia in calcul acelasi profit net corectat, la care
se adauga cheltuielile ce mentin valoarea substantiala bruta (dobanzile si locatiile
platite).
In ce priveste a doua variabila a modelului, rata de capitalizare, ea va fi
dimensionata in functie de conditiile generale economice si de dobanda la
obligatiunile de stat pe termen lung si mediu (se utilizeaza ca rata de baza, dar
deflatata) si de posibilitatile de realizare a previziunilor (se calculeaza prima de risc).
Usor de aplicat, modelul de evaluare prin capitalizarea profitului net anual
constant va fi:
VR = PN/t, unde:
- VR = valoarea de randament;
- PN = profitul net;
- t = rata de capitalizare[42].
Rata de capitalizare va cuprinde:
- rata de baza (deflatata),
- riscul.
Pentru situatia in care se estimeaza ca profitul net anual va creste an de an cu o
rata g (nu e vorba de o crestere datorata inflatiei! ), formula devine (Gordon Shapiro):
VR = PN/(t - g).
Dupa cum se poate observa din formula, cresterea sperata anuala a profitului
conduce la o valoare superioara a afacerii respective.
Pentru calculul valorii pe aceleasi baze se poate apela la coeficientul
multiplicator, coeficientul de capitalizare, 1/t.
Metoda este utila, facila, valoarea astfel calculata surprinde utilitatea
investitiei. Se preteaza insa numai la firme cu rentabilitate superioara acelei rate de
Va = Vf / (1+i/m)nm
Va = valoarea actuala,
Vf = valoarea fluxului anual viitor,
b) C0 = D1/(1+k) + D2/(1+k)2 + D3/(1+k)3 + ...
C0 = cursul actual,
D = dividendul anual,
k = rata de capitalizare.
Autorul formulei, J.B.Williams (1938) considera cursul egal cu valoarea actuala a
dividendelor.
Daca dividendul creste anual cu o rata g, cursul devine:
C = D/(t-g).
C = cursul actiunii,
D = dividendul anual,
t = rata de actualizare deflatata riscata.
g = rata de crestere anuala.
Pentru dividende constante (g=0), ca un caz particular:
C = D/k.
C = cursul actual,
D = dividendul anual,
k = rata de capitalizare.
c) In modelul Gordon-Shapiro:
V0 = D1/(t-g) daca dividendele din anul evaluarii au fost distribuite,
V0 = D0 + D1/(t-g) inainte de distribuirea dividendelor D0.
PER = C0/E = D/PN/(t-g) = d/(t-g).[44]
V0 = valoarea actuala,
C0 = cursul actual,
D = dividendul anual,
PN = profitul net,
t = rata de actualizare,
g = rata de crestere anuala,
PER = raportul pret/beneficiu,
E = beneficiul pe actiune,
d = rata de distribuire a dividendelor.
d) Formula lui Irving Fisher[45] este similara ca rationament metodei DCF:
n
V0 =
p=1
Dp/(1+t)p + Cn/(1+t)n,
Modulul VI - 3 ore
6. RAPORTARE SI ETICA - 2 ore
6.1. Structura standard a raportului de evaluare
La finalul evaluarii se intocmeste raportul de evaluare. El este produsul
activitatii de evaluare.
Continutul sau este reglementat de legislatia in domeniu si de standardele de
evaluare[57], in principal de SEV 9.01[58]
Conform standardelor de evaluare, raportul "prin modul de prezentare si
terminologia sa, trebuie sa exprime o opinie clara, neechivoca si suficient de detaliata
pentru a garanta ca informeaza corect despre toate aspectele cheie si ca nu poate da
nastere la neintelegeri asupra situatiei reale si valorii estimate a proprietatii si/sau
afacerii evaluate"[59]
Modul in care este intocmit raportul de evaluare, continutul sau trebuie sa
conduca la o informare corecta a utilizatorului.
Raportul de evaluare trebuie sa cuprinda trei categorii de informatii:
- prima categorie se refera la persoanele care efectueaza si carora le este destinata
evaluarea, data evaluarii, obiectul si scopul evaluarii, instructiunile evaluarii;
- a doua categorie se refera la tipul ( baza) de valoare, metodologia utilizata, factorii
specifici, valoarea / valorile ce rezulta din calcul;
- a treia categorie cuprinde informatii privind riscurile si rezervele pe care le are
evaluatorul in vedere si diferitele clauze de declinare a responsabilitatii.
Informatia trebuie sa fie concisa, raportul nu trebuie sa se piarda in detalii. Pe
de alta parte, acest document nu trebuie sa fie vaduvit de acele informatii care pot fi
considerate semnificative, a caror absenta ar putea influenta, ar putea schimba
deciziile utilizatorului.
Un raport de evaluare mult prea detaliat risca sa il lase pe cel care-l citeste sa isi
piarda treptat interesul, sa se plictiseasca sau sa nu inteleaga. Un raport de evaluare
mult prea sintetic risca sa-l priveze de informatie pe utilizator.
Evaluatorul va trebui sa reuseasca sa selecteze toate acele informatii care vor
fi utile celor interesati, fara a omite nici una dintre informatiile necesare,
semnificative, care ar influenta deciziile utilizatorului.
Evaluatorul va putea omite toate detaliile nesemnificative, neinteresante.
Fiecare raport de evaluare trebuie sa fie astfel redactat, incat sa satisfaca nevoile celor
carora le este adresat.
Raportul trebuie sa contina precizari cu privire la:
-prezentarea intreprinderii / descrierea proprietatii care este supusa evaluarii
(identificarea sa, drepturile si restrictiile pe care le include dreptul de proprietate,
caracteristicile de evaluare, starea fizica);
-obiectul misiunii de evaluare (determinarea valorii, estimarea costului etc.) si data la
care se aplica;
-conditiile incidentale si limitative la care sunt supuse constatarile in urma evaluarii
(cum sunt informatiile obtinute de evaluator de la alti specialisti, membri ai altor
profesii, sau din surse oficiale;
-descrierea si explicarea metodologiei utilizate;
-o declaratie in care evaluatorul precizeaza ca nu are nici un interes prezent sau viitor
la proprietatea in cauza sau care ar putea impiedica efectuarea unei evaluari corecte,
nepartinitoare;
-o certificare cu privire la veridicitatea si corectitudinea faptelor prezentate in raport;
-semnaturile celor care au efectuat si supervizat evaluarea, precizandu-se eventualele
opinii diferite.
Continutul-cadru al raportului de evaluare este urmatorul[60]:
-rezumatul principalelor concluzii si recomandari,
-prezentarea intreprinderii,
-prezentarea evaluatorului si declaratia de conformitate,
-diagnosticul de evaluare si analiza fundamentala,
-bazele lucrarii de evaluare,
-metodele de evaluare aplicate,
-gama de valori,
-opinii ale evaluatorului.
6.2. Reguli de "bune practici" in evaluarea economica si
financiara
Si in activitatea de evaluare liber profesionistul membru CECCAR trebuie sa
accepte o responsabilitate sporita fata de public. El exercita independent profesia si nu
trebuie sa permita sa ii fie pusa la indoiala integritatea.
Independenta poate fi lezata[61] in situatii ca:
-existenta unui interes financiar in entitatea evaluata,
-participarea la conducerea entitatii evaluate,
-calitatea de debitor sau creditor al entitatii,
-existenta unui conflict de interese,
- efectuarea altor prestatii aceluiasi client,
-corelarea onorariului cu concluzia sau rezultatul evaluarii.
Evaluatorul trebuie sa exercite misiunea sa cu competenta, acordand toata
atentia profesionala cuvenita.
Evaluatorul va respecta confidentialitatea informatiilor pe care le cunoaste cu
prilejul misiunii sale, cu exceptiile legale si regulamentare.
Sunt interzise publicitatea agresiva si ofertele de servicii care sa induca in eroare
beneficiarul.
Utilizarea anumitor materiale intocmite de alte persoane in anumite prezentari trebuie
facuta mentionand acele surse.
numerar actualizat - DCF). Datorita elementelor comune care stau la baza lor,
Standardele de Practica in Evaluare trebuie privite ca un intreg.
Din restul de cinci GN-uri, unul se refera la probleme de mediu (Consideratii cu
privire la substantele periculoase si toxice), doua se refera la evaluarea proprietatilor
specializate (proprietati agricole si din industria extractiva), unul furnizeaza
instructiuni intr-un domeniu profesional al practicii de evaluare (Verificarea
evaluarilor) si unul prezinta aria practicii de evaluare (Evaluarea globala pentru
impozitare).
7.1. Standarde Internationale de Evaluare (IVS)
In organizarea Standardelor Internationale de Evaluare, de Aplicatii in
Evaluare si de Practica in Evaluare, cele trei standarde sunt considerate ca fiind de
baza si permanente.
Astfel, IVS 1 trateaza valoarea de piata ca baza de evaluare. IVS 1 se
aplica valorii de piata a proprietatii, de obicei aceasta fiind proprietatea imobiliara si
elementele ei inrudite. Este necesar ca proprietatea avuta in vedere sa fie privita ca
fiind de vanzare pe piata libera, in contrast cu evaluarea acesteia ca parte a valorii
totale a intreprinderii care isi va continua activitatea normala de exploatare sau pentru
alt scop.
IVS 2 trateaza bazele de evaluare diferite de valoarea de piata. IVS 2 are doua
obiective: in primul rand sa identifice si sa explice bazele de evaluare altele
decat valoarea de piata si sa stabileasca standarde pentru aplicarea lor; in al doilea
rand, sa prezinte deosebirea dintre aceste baze si valoarea de piata. IVS 2 prezinta
categoriile: valoarea de utilizare, valoarea de investitie sau subiectiva, valoarea de
exploatare continua, valoarea unei intreprinderi in ansamblul ei, valoarea de asigurare,
valoarea de impozitare, de impunere sau valoarea impozabila, valoarea de recuperare,
valoarea de lichidare sau valoarea de vanzare fortata, valoarea speciala, valoarea de
garantare a creditului ipotecar.
IVS 3 prezinta cerintele de prezentare a raportului de evaluare. Acest standard are urmatoarele obiective
principale:
-sa comenteze cerintele privind raportarea, care corespund celei mai bune practici
profesionale;
-sa identifice elementele esentiale care trebuie incluse in rapoartele de evaluare.
De asemenea, cele trei standarde servesc ca baza pentru cele doua Standarde
Internationale de Aplicatii in Evaluare (IVA), care prezinta modalitatile de realizare a
evaluarilor in scopuri de inregistrari contabile si de garantare a imprumuturilor.
7.2. Standarde Internationale de Aplicatie in Evaluare(IVA)
Evaluarile sunt realizate pentru diverse scopuri. In cadrul acestor standarde
sunt descrise modalitatile de realizare a evaluarilor de active apartinand sectorului
public sau privat, in scopul utilizarii acestora in cadrul raportarilor financiare sau
pentru adoptarea deciziilor de acordare a imprumuturilor garantate.
Obiectivul IVA 1, Evaluarea pentru raportarea financiara este de a explica
principiile care stau la baza evaluarilor realizate pentru utilizarea in situatiile
financiare si in conturile adecvate ale intreprinderilor. Evaluatorii care efectueaza
lucrari de aceasta natura ar trebui sa aiba o buna intelegere a conceptelor si
principiilor contabile specificate in Standardele Internationale de Contabilitate
relevante. In cazul evaluarii pentru raportarea financiara este fundamental ca
evaluatorul sa utilizeze definitii bazate pe conditiile de pe piata, sa fie obiectiv si sa
prezinte integral aspectele relevante, intr-un format adecvat si usor de utilizat.
Scopul IVA 2 este de a oferi instructiuni evaluatorilor care elaboreaza
evaluarile pentru garantarea imprumuturilor. IVA 2 ofera cadrul in care evaluatorii pot
face evaluari mai degraba pentru institutiile de creditare si alte institutii care ofera
finantari, care trebuie garantate cu active imobilizate, decat pentru creditele destinate
persoanelor fizice sau intreprinderilor.
7.3. Standarde Internationale de Practica in Evaluare (GN)
Probleme referitoare la aplicarea Standardelor apar frecvent din practica de
evaluare sau din partea celor care apeleaza la serviciile de evaluare.
Standardele de Practica in Evaluare furnizeaza instructiuni referitoare la
probleme specifice de evaluare si la modalitatile de aplicare a standardelor in diverse
situatii si domenii de activitate specifice.
Standardele de Practica in Evaluare completeaza si dezvolta Standardele
de Evaluare avand aceeasi importanta ca si acestea.
Ele cuprind:
GN 1: Evaluarea proprietatii imobiliare
GN 2: Evaluarea pentru inchiriere/ leasing
GN 3: Evaluarea instalatiilor, masinilor si echipamentelor
GN 4: Evaluarea activelor necorporale
GN 5: Evaluarea bunurilor mobile
GN 6: Evaluarea intreprinderii
GN 7: Consideratii privind substantele periculoase si toxice in cadrul evaluarii
GN 8: Abordarea prin cost pentru raportarea financiara - (CIN)
GN 9: Analiza fluxului de numerar actualizat pentru evaluarea de piata sau in afara
pietei