INTRODUCERE

IN FILOSOFIE

1\

Coiectia: Athenaeum
Coc:-donator: Aurel Codoban
Coperta: Liliana Bolboacii
Cr.?erta I' Escher, Waterfall

Descrierea CIP a Bibliotecii Na~ionale:

JAi'\lliS, Wll..LIAl'\1
Introducere in Idosofiel William Jam.es,
traa. de V. Ciubotariu, Cluj-Napoca: Dacia, 2001
p. 144; 20.5 CIn - (Athenaeum)
Titi. orig. (engl.): Some Problems Of Philosophy
ISBN: 973-35-1155-2
1. Ciubotariu, V. (trad.)
1

Editura Dacia
Cluj-Xapoca 3400, str. Ospatariei nr. 4, teL/fax: 064/429675
e-mail: eaituradacia@hotmail.com.vITww.edituradacia.ro
Bucure~ti: Oficiul po~tal 15, secter 6
s-:r. General Medic Emanoil Severin nr. 14
tel. 01/315 89 84, fax: 01/315 89 85
Satu Mare, 3600, B-dul Lalelei RI3 et. VI ap. 18
tel. 061176 91 11; fax: 061176 91 12
Casuta po~tala 509; Piata 25 cctombrie nr. 12
www.multiarea.ro
Baia Mare, 4800, str. Victoriei nr. 146
tel.lfax: 062/21 89 23

Redactor: Vasile George Dancu

Tcimoredactor: Flavia Timpea
COl11anda nr.

4~~04

William James

Introducere in filosofie

Traducere de V. Ciubotariu

EDlTURA DACIA
Clu"-Na oca 2001

Nota introductiva

William James. Filosof. Psiholog. Scriitor. Adept al empirismului radical.

Pluralist. Fondator al pragmatismului. Profesor. lata cateva fete ale unui om
care a marcat gandirea sfar~itului de secol XIX, influentimd totodata intreaga
filosofie americana a secolului JeY
S-a nascut la ~ew York in 1842 ~j a murit in 1910. Este fiul fiiosofului
Henri James senior ~i fratele marelui prozator Henri James. Datoritii tatiilui silu,
a studiat atat ~tiintele cat ~i artele inainte de a-~i obpne diploma in medicinii la
Harvard In 1869. ~i-a aprofundat cuno~tintele de psihologie in Germania in
1867. Dupa reintoarcerea sa In .-'\merica, a inceput sa tina cursuri de psihologie
~i filosofie la Harvard.
\"X/illiam James este fondatorul mi~ciirii cunoscute sub numele de
Pragmatism, mi~care ce s-a nlspimdit cu repeziciune nu numai in America, ci ~i
in Europa, trasand totodata ptincipala orientare filosoficii pentru mai bine de
doua decenii. In tinerete, s-a l:isat influentat indeosebi de lucnirile lui Herbert
Spencer ~i ale lui John Stuart Mill, pentru ca mai tarziu sa se apropie tot mai
muIt de Henri Bergson ~i John Dewey, cel care va prelua conducerea mi~ciirii
la moartea sa.
Rigurozitate ~tiinpficii, sensibilitate artisticii, perspicacitate psihologicii iata caracteristicile ce explicii imensuI impact pe care lucrarile sale I-au avut in
epocii. Principalele sale opere filosofice sunt: Principii de p.lihologie, !'"mil!a de J
mde, Tipmife e.'<Perien[ei re/i.gioa..-e ~i Prag1llati..-1lIul.
Lucrarea de fatii, bztrodHcere in Jilo.wJie, manual ~i tratat in acela~i timp, este
pretextul pe care James 11 giise~te pentru a-~i defini ~i consolida pozitia
metafizicii. Empirismul pe care 11 propune se opune deopotriva rationalismului
c1asic ~i empirismului traditional. El neagii ideea conform careia tot ce-i rational
este real. La realitate se poate a;unge doar prin experienta, e,,;tand capcana

bl!rodu<we in fifo,fOjie

conceptualiziirii, Realitatea este fluxul unor senza\ii a ciiror sursa ne riimalle

ne;:unoscutii.
Empirismul radical al lui James trimite intr-o miisuni mai mica sau mal
mare la pluralism, la multiplicitate, la diversitate, la opozitie. Pluralismul
~atisface natura moralii a omului i crediteazii percep\iile individuale. Este
meliorist; "iar dad. fiecare om da tot ce-i mai bun din el, universul nu se poate
niirui. Doar intr-o astfel de lume, omul va fi liber sa-i unneze propriul ideal".
t-, Ci/(botanll

Capitolul I

Filosofia

~i

critic a ei

Progresul societa~i se datoreaza acelor indivizi care se disting,

tnrr-un fel sau altul, de marea masa a populatiei. Originaiitatea lor cste
adesea atat de atractiva ~i de folositoare, lncat ei sunt ale~i in fruntea
comunitatii, devenind astfel subiect de invidie sau de admiratie ;;i,
uneori, fauritori de noi idealuri .
-\~adar, fiecare genera~ie da na;;tere unor indivizi extrem de
de teorie. Ace$tia
wJ.sesc de cuviinti
sa se lntrebe si
sa se
reocupati
P
,
.
b"
,
.
mire In fata unor lucruri care nu provoad mirarea sau lntrebarea
celorlaIti. Imaginatia lor inventeaza tot felul de explicatii, pe care mai
apoi Ie prelucreaza. Ei asimileaza lnvatatura timpului lor, rostesc
profe~i ~i avertismente ~i sunt privi~ ca ni~te lntelepti. Filosotia, care
se define~te etimologic ca dragoste de lntelepciune, este produsul
elitelor gandirii, privite cu indulgenta, dad nu cu admiratie, chiar ~i de
cei care nu Ie inteleg sau care nu cred prea mult in adeyarul pe care
ele 11 propun.
Filosotia, devenita astfel 0 mo;>tenire a rasei, se constituie intr-o
acumulare imensa. de invataturi. Prin urmare, nu exista nici un moti"
pentru care 0 alta ~tiinta, precum chimia sau astronomia, ar trebui
exclusii din filosotie. Cu toate aces tea, prin consens, s-a ajuns la
excluderea catorva ;>tiinte, pe motive ce vor fi expuse mai tarziu; ;;i
ceea ce ramane sub numele de tilosotie este u~or de predat de eel ale
carui interese sunt suticient de vaste.
Dad aceasta ar fi 0 carte germana, ar trebui sa fac' mai intai ()
prezentare a temei, dupa care a~ trece la expunerea BegriJl !l1!d
Ei1Ztheilung ~i a Aufgabe und Methode. Dar, cum atar~ prezentari sunt de

ltitrodNC"ere in jiio.iojie

obicei de neln~eles pentru lncepatori ~i inutile dupa parcurgerca i.,'irrii,

imi voi permite sii exclLd acesr capitol in intregime, cu ware ca af
putea ti folositor cititorilor ini~iati, care l-ar considera rezumatul a
ceea ce ar unn".
r-..fa v0i opri totu~i un moment asupra detini~iei. \largmita prin
desprinderea unor alte ~tiinte, 0 data cu ic~irea unor ~riinte speciale
din sfera filosotiei, numele acesteia a ajuns $;i denumea~cii idei
exclusiv din sfera universaLI. Principiile expliciirii care stau f:ini nici ()
exceptie la baza tuturor lucrurilor, elementele comune zeilor,
oam(~nilor, animalelor ~i pietrelor, inraiul de l!nde ~i ultimul incotrr; al
intregului proces cosmic, conditiile intregii cunoa~teri ~i legile generale
ale aqiunii umane - toate acestea furnizeaza problemelc considerate
de obicei fi1osofice par excellence; iar tilosofu1 este cel care are ceie rnai
mu1te IUCrul-i despu$ despre ele. De regula, tilosotia este detlnita 111
drtile scolastiee: "cunoa~terea lucrurilor in general prin prisma
cauzelor ultime, in miisura in care ratiunea natunua poate duce la 0
asemenea cunoa~tere". Aceasta inseamna cii fikJsofia trebuie sa
nazuiasca 1a explicarea universului ea lntreg, iar nu la descrierea
detaliata a acestuia; prin urmare, 0 anumitii viziune este tilosofica
doar in masura 1n care este uniyersalii ~i intra in leg:'itura cu alte
viziuni, slujindu-se, pentru a :ie explica, nu de principiile cell' mai la
indemana ~i nici de cele intermediare, ci de principiiie ultime ~i
atotcuprinzatoare. Deci, 0 viziune despre lume, orid.t de exhaustiva
ar fi, este filosofie, chiar dad e~te mai putin des1u~ita. Este un
Weltanschal!ung, 0 atitudine intelectuala in fa~a vie~ii. Profesoml Dewey
descrie bine structura tuturor filosofiilor existente, atunci cand spune
ca tilosotia exprima 0 anume atitudine, scopul $1 caracterul
intelectu1ui imbinat eu vointa, mai degnba decat 0 di~ciplina ale carei
grani~e pot fi trasate cu $tricte~el.

A se consulta articolul "Philosophy" din DictiollalJl oj PhiLoJop{'y arid P9dJ{jL~f!J'

de Baldwin.

')

parte esentialii a educa~ei liberale 0 COnStliUle CUnOfl$terea

tuturor concePtiilor despre viata, a~a cum au fost ele dezvoltate de
catre gandirea umana, ~i a ratiunilor pe care acestea Ie implica.
Intr-adevar, filosofia, Intr-un sens restrictiv, denume~tel:1tr-un mod
concis spiritulln educa.tie, a~a cum 0 face cuvantul COleg/if in .",merica.
Lucmrile pot ti predate intr-o manierii seacii ;;i dogmari6i sau Inu-una
filosotica. L'rmand 0 ;;coala tehnicii, un om poate deycni un bun
specialist Intr-un anumit domeniu, pierzind, cu toate aces rca, intreaga
clementi
, a mintii
, sugerati de termenul de cultuni liberalii. .-\stfei, el
poate ramane la un stadiu inferior, legat fiind intelectua.1 de domeniul
sau restdns, precis, incapabil de a presupune existen~a. a ceva diferit
de realitatea imediata, lipsit de imaginatie sau de un anumit cadm
mental.
Filosotia, care in viziunea lui Platon ~i Aristotel are ca punc. de
plecare 0 atitudine de mirare, este capa.bila sa ima.gineze oriee altceY<l
diferit de realitatea imediata. Ea prive~te lucmrile apropiatc C<l tlmd
straine, iar pe cele straine ca fiind apropiate. Ea pune probleme pe
care mai apoi le abandoneazi. Ea se invarte In juml oriciimi subiect.
Ne trezete din inniscuta noastri[ ,amoq:eali dogmaticii ~i ne distmge
prejudeci~le Impietrite. Istoric, se poate vorbi de existenp unei
intrepatmnderi ale celor patn..l domenii' de interes uman: ~tiinta,
poezia, religia $i logica. Filosotia a cautat valorile emo~ionale cu
ajutoml ratiunii. A~adar, 0 apropiere de filosofie este folositoare a.t;lt
celor care studiaza literatura, cat ~i celor care srudiaza ;>tiinpl. Poezia
ei atrage mintile preocupate de literaturii; dar cu ajutoml logicii Ie
Intire~te, corectandu-Ie lentoarea. Logica ei atrage mintile preocupate
de ~tiinti; dar Ie face mai maleabile ~i Ie oprqte de la a fi prea riguros
tehnice. ~i unii ;;i a.1tii ar trebuisi ia din filosofie spiritul ei mai viu,
elevatia ;;i cadml ei mental. "Exista 0 filosofie in tine, Pastomle?'aceasti Intrebare a lui Touchstone este cea cu care ar trenui s;i St"
intampine oamenii. un om lipsit de arice tilosofie este cel mai
nefericit ;;i mai nerentabil dintre toti interlocutorii posibili.

10

Introdllcm in jiioJofie

Pana aiei nu am SPU$ nimie despre a.~a-numita urilizare practica a

studiului filosofic, acea putere intelectua!a purii, ca~tigata prin
definirea ~i diferen~erea conceptelor inalte ~i abstracte ale filosofului.
In ciuda avantajelor deja enumerate, studiul fiiosotiei lir(;'
du~mani eonsacra~, care nu au fost nicicand atat de numero~i ca In
zilde noastre. Cuceririle concrete ale ~tiintei ~i aparenta nehotarare ,l
filosofiei sunt paqial responsabile de aceasta; ca sa nu mai vorbim
despre primitivismul innascut al min~ii umane care exultii mali~ios,
luand in deradere cuvintele lungi ~i abstrac~iuniie. PentlU mulp
oameni,jarg,01t Jco/.adic ~i diaie,1icd l1Iediel!ala sunt s1l1onimele cuv;tntului
.fiuhqfie. Datorita speculatiilor sale obscure ;;i nesigure, cum ,tr ti
studiul esentei ~i al cauzelor luclUrilor, tilosoful este asemanat "unui
orb ce orbecaie 1:ntr-o camera intunecoasa In cautarea pisicii negre
care nici nu se afla acolo". Preocuparea lui este descrisii ca 0 artii "de
a disputa totulla nestar~it tara a ajunge la nici 0 concluzie", sau, chiar
mai dispretuitor, ca ,,{JJte1?tatt~'Che JvIiJ'.rbrauch einer ebm if' die.felJl ZJJ:etke
erjimdenm Terminologie ':
Intr-o foarte mica masurii, aceas ta ostilirate este explicabila. Voi
lua pe rand dteva dintre obieqiile curente, mai ales ca, raspunzand !a
ele, ne 'lorn putea apropia cu u$urinta de subiectul nostlU.
Ohiec,tia L In limp ce ,rtiin/e/e progreJeazd neintrempt, propllnand ..plic"tJ!ii e:.:trem
de utile, .jiioJofia nu face !iici un progreJ, fiind lipJitii de o;ice up/ica[ic practicIJ.
Rlispuns. A.ceasta opozitie este pe nedrept formulata, dat tiind
faptul d ~tiintele sunt ele insele ram uri ale arborelui filosotiei. De
1:ndata ce 1:ntrebarile ~i-au g:isit riispunsurile adec\Tate, ele au fnst
considerate ltiinfifice, iar ceea ce oamenii numesc astazi filoJ'ofir! nu esre
altceva decat multimea de Intrebari ramase fara ntspunsuri. Chiar in
acest moment asistam la desprinderea a doua ~tiinte din tlUnehiul
primar: psihologia ~i biologia generala, fiecare dobandind radiicini
independente ~i devenind materii de specialitate. Ca regula, mult prea
generala filosotle nu poate asimila detaliile vnluminoase ;tIe tiecarei
~tiinte in parte.

FzloJojia ,ri critic" ei

11

scurta pnvlre amncata asupra evolutiei filosotiei ne va fi

folositoare acum. Primii filosotl, indiferent cami tinut apar~ineau, erau
in~elepti enciclopedici, dovedind uneori un real interes pentm religie
sau etica. Ei erau doar curio~i cu privinta la alte lucmri decat cele
legate de trebuintele practice imediate, iar specialitatea lor era mai
degraba problematica In general, deca.t anumite probler;1e .10
particular. China, Persia, Egiptul, India au avut astfel de oameni, dar
numai inteleptii
Greciei au reu$it
sa influenteze
p~na acum gandirea
,
'5

,
vestic:i Filosotla greacii timpurie a durat, ca sa spunern a?;\.,
aproximativ doua sute cincizeci de ani, lneepand eu anul 600 i. Hr.
Intelepti ca Thales, Heraclit, Pitagora, Parmenide; A.na.."agoras,
Empedocle, Demoerit erau matematJ.C1eru, teologi, politicieni,
astronomi ~i tlzicieni. Toad invaratu'ra timpului lor Ie era la
indemana. Platon ~i Aristotel au continuat aceasta traditie, iar marii
tilosotl ai Evului Mediu au largit campul de eercetare. Daca ne
lntoarcem la marea opera a Sf Thomas d'Aquino, SUJ'I/ma, SC1;sa in
secolul al XIII-lea, vom gisi pareri in legatura cu absolut Ol-ice, de la
Dumnezeu la materie, cu ingeri, oameni ~i demoni laolalta. El trateazii
natura relatiilor dintre lUGuri, dintre creator ~i creatia sa, dintre
cunoscator ~i cunoscut, dintre con~inut ~i forma, dintre spirit ;;i tlllP,
dintre picat ~i mantuire. El cerceteaza in detaliu teologia, psihologia,
etica, in timp ce tlzica ~i logica i~i urmeaza universalele lor principii.
Cititoml este impresionat de resursele lui intelectuale aproape
supraumane. Este adevarat ca metoda cu ajutoml careia Sf Thomas
pune problemele este diferita de cea cu care noi ne-am obi~nuit. El a
dedus ~i a demonstrat totul avand la baza atat principiile rationale, cat
~i Stanta Scriptud. De exemplu, proprietatile ~i transformarile
corpurilor au fost explicate pe temeiul celor doua principii, al materiei
~i al formei, preluate de la Aristotel. Materia era elementul pasiv,
determinabil ~i cantitativ, in timp ce forma era principiul activ,
calitativ, care determina ~i unifica. intreaga activitate avea 0 tlnalitate.
Lucrurile aqionau unele asupra altora numai atunci caod aces tea se

12

aflau in contac:. ~umarul clasebr de lucruri er:i dcrermii,"l: Sl

diferentele din!re de erau :obstra.cte etc.:
La lnceputul :;ecoiuiui ai XVlI-lea, c)amenil ~~: cun :~;ituraser;:i de
metodele scolaocice ehb:)c'.te apriari,". TraTa,:.:k lui ~u:;rc'z IlU :lU fu:;r
de nici LIn foios renrru menrinerta lor. Dar !l,)U;l tiios()tit: ;l lui
Desc:u1:es, care a In]ocu!, 7nvaraturil ~colasti,:;!, ra~pandir:.du-:;e urid
in intreaga Europa, 1-a pisrrat carJcterul I.:ncicloredic. .'\sdzi, penttlJ
noi, Descarte~ este rnetafiz!ci:mui care a spus "Cogito, ergo sum",
care a diferentiat spiri~l.l; de materie, considerandu-Ie doua :>ubst;tt1~e
opuse, ~i care a auus ') f:.ou:i dovadi a exi:;renrei lui Dumneze,) .. Dar
contemporanii sai I-au ,'azur a?a. cum Ii vedem no! (l~razi pc Herberr
Spencer, ca pe un !11,ln: e,'oluriocist co~mic, ore :-l explicar, pe hat:!
"redistribuirii materiei ~j a mi~ciirii" ~i a kg-ilor ciocnirii: rora~la
astrelor, circula\ia s~ngelui, refrac~ia luminii, a1'ara1:1.11 yjzual $1
acti',Titatea nervoasa, f6imantariic sufletului si relari:1 car~ se ~tabile:;;te
intre spirit ~j trup.
Descartes a murit in 1650. Incepand cu EJ'f(i), Crmcemtl~g HlIman
Ullderdalzding a lui I ncke, publicat In 1690, tilow~ia s-a axat, ptnrru
intaia oadi, exclusiy ;lsupr,;. probb;1e: ::uno;l~ttri;, lLvenind trifidf.
Aceastii tendinr;I ;i. c;t~r;igat terer,; ~'i Cil r~.l,lre C.l ~codla lui 1,cibnit7.,
care constituia caci:-ui l'ntclepciunii univer,;ale, a cominuar ace;lsr;;
tradi~ie universali - \Voiff, discipalul lui Leibnltz, a publicar trarate
sistematice atat des1're fizica,
~j despre moralii - Burne,
succesorullui Locke, I-a trezit pe Kanr din J'01JJliNI J-al! dogmatic, astfel
(ncat, din timpul lui Kant, cuvantui jiltJJ"Ojie a lnceput sa denumeasca mai
mult specula~ile morale ~i mentale decat teoriile fizice. Pan:l recem,
tilosofia era predata 1n colegiile noastrt exclusiv sub numele de .jiltJ.J'!fie
moraki ~i mentaid sau fii(HOfie a omt/it"i pentru a sc c!iferent.ia de jiltJ.~vficJ nall/rit.

cat

in General Metaph)'.rc.r (Longmans,Green and Co.), .J. Rickaby face 0

intelpretare a i!osofiei naturii la Sf. Thomas. Detalii putem giisi in
lvfetap*pic.r qfdJe School (\facmillan) a lui Thomas J. Harper.

hto.lofia ~i m"tica ei

13

Dar vechea tradi~ie pare a ti cea mai bun a ~i mai completa de

pani acum. A cunoa~te particulariti~ile actuale ale lumii in care ne
aflam este desigur la fel de important cu a cunoa~te ceea ce face
posibila existenta lumilor. T otu~i, ace as ta. din urma cunoa~tere a fost
tratata de multi, inca din vremea lui Kant, ca tiind singura derona de a
fi numita ttlosofica. Oamenii obi~nuiti pun semn de egalitate Inw~ 0
lntrebare cum ar fi "Cum este Natura?" ~i I:ntrebarea kantiana "Ce a
racut posibila existenp Naturii?". Deci tilosotta, pentru a nu ricrde
respectul oamenilor, trebuie sa ~ina cont de actuaia aldtuire a
realitat.ii.
, In zilele noastre, existii 0 tendin6i
, de reI:ntoarcere la 0
tradi~ie mai obiectiva1 .
Filosofia, in adevaratul sens al cuvantului, este doar gdndire
umana, cugetare asupra lucrurilor I:n general, mai mult decat asurra
lucrurilor I:n particular. Dar, I:n ambele cazuri, omul folose~te acelea~i
metode. El observa, deosebe;;te, generalizeaza, clasitica, cauta
cauzele, face analogii ~i emite ipoteze. Filosofia, luata separat de
~tiin~a ~i de lucrurile practice, nu folose~te nici 0 metoda care sa Ii fie
proprie. Intreaga noastra gandire de asrazi provine din gandirea
primitiva ~i singurele schimbari importante care au survenit (mai
putin lucrurile In care crede) sunt 0 mai mare ezitare In sustinerea
convingerilor ~i obi~nuinp de a duta 0 certitudine care sa Ie verifice:!
ori de cate ori este posibil.
Ar fi foarte instructiv sa expunem pe scurt originile modului
actual de gandire.
Auguste Comte, fondatorul unei filosofii denumita de el
PO?jtilJiJ"ta3 spunea d teoria umana asupra oriciirui subiect urmeaza
trei etape succesive. In etapa teologica a teoretizarii, fenomenele sunt
explicate pe baza spiritelor care Ie produc; In etapa metafizid,
1

PentlU

excelentii piedoarie de$pre aCea$til, imi indmm cititorii 1l1$pre

Introduction to Philo.roplzy, Paul$en.

2 Vezi G. H. Lewi$: Ari.rtotle (1864), cap. 4.
3 COflr.r de phtio.rophie pO.litil)8, 6 volume, Paris, 1830 -

1842.

14

bl!roducere '" fiio ..-ofte

trasatura lor esentiala

, devine 0 idee abstracta care St sirueaza din(;oio
de eie ca un fel de explica~e; in etapa pozitivista, fenomenele sunt pur
$i simplu descrise In func~e de cde cu care coexista. "Legile" lor sunt formulate, dar nu se cauta nici 0 exp1ica~ie a naturii sau a existentei
lor. Prir, urmare, referitor la mi;>carea astrelor, vorbim despre "Jpiri!t-lJ"
redo':' intr-o abordare reologica, despre "principiul atraqiei" intr-o
abordare metafizidi ~i despre "legca patrate]or" lmr-o reoric pozirj,-isra.
Prezentarea lui Comte este prca preCl~a ~J categoriC;{.
Antropoiogia ne arata d primele lncercari de teoretlZ;~re a umanuiui
au fost deopotriva teologice ~i metafizice. Nu se simtea nevoia de a
explica lucrurile de zi cu zi, ci numai cele ie~ite din cam un, IU\3rurile
ciudate, cum ar fi moartea, calamitiitile sau bolile. ~"listerioasa energie
care se ascundea In ele Ie face a sa aqioneze, :;;i eu cat crau mai
inspaimanratoare, eu atat posedau mai multii "lana. Cei mai important
era sa reu~e~ti sa acumulezi aeeasta mana de unul singur. "Magie
simpatetica" era numele dat filosotiei primitive. Puteai actiona ,u;upra
unui lueru, controland fie lucrurile cu care acesta se asocia, fie cel~ eu
care se asemana. Dad voiai sa faci riu unui du~man, trebuia ori sa
construie$ti 0 imagine a acestuia, ori sa ob~i cateva tire de par sau
vreun lucru de-al lui, ori sa faci rost de numele sau seris de el insu$i.
Astfel, fiicand riiu substitutului sau, 1:1 faeeai sa sufere corespl)f1ziitor.
Dad voiai sa aduci ploaia, stropeai pamantul, iar dad vQiai sa hat'l
vantul fluierai etc. Pentru a face cartofii sa creascii, puneai 10 pamant
o piatra care semana cu un cartof; pentru a vindeca giilbinarea,
prescriai curcuma care colora In galben; sau mac pent11J durerile de
cap, pentru ca vasul semin~elor de mac formeaza un "cap". Aeeasti
"doetrina a semnelor" a jucat un rol important I:n medicina primitiva.
Tot felul de ,,-man~i" $i ,,-mancii" apar acum, cand vrajitoria ~i $tiinta
se imbina perfect. Teoria "similitudinii" persista pana in ziLla de azi.
"Ganduriie sunt luc11Jri" - iata deviza unei ~coli actuale de tilosofie
practic:i, 0 $coala renumita de altfel. Cultiva gandul a ceea ce-tl

Filo.rofta ).i entica ei

15

dore~ti,

spun ei, acesta va atrage to ate celelalte ganduri care-i pot da

putere, ca pana la um1a dorinta sa ~i se implineasca in totalitate.!
Incetul cu incetul, moduri ceva mai pozitive de a aborda
lucrurile au 1nceput sa se raspandeasca. Elementele comune din
fenomene au 1nceput sa fie izolate pentru a forma bazele generalizarii.
Dar aceste elemente trebuiau neaparat sa 'fie cele mai dramatice sau
cele mai interesante pentru a fi alese. Caldul, recele, umedul, uscatul
din lucruri explicau comportamentul lor. Unele corpuri erau prin
natura lor calde, altele reci. Mi~carile erau naturale sau violente.
Astrele se 1nvarteau 1n cerc pentru ca mi~carea circulara era singura
perfecta. Sistemul de parghii se explica prin perfeqiunea 1ntrupata in
mi~carea bra~lui mai lung!. Soarele mergea inspre sud iama pentru a
sciipa de frig. Lucrurile pretioase $i frumoase de~neau calita~
excep~ionale. Trupullui Peacock nu a putrezit. Piatra de mina elimina
fierul pe care 11 de~inea daca mult superiorul diamant era adus langa
ea etc.
Asemenea idei ni se par astiizi ridicole, dar imagina~i-va ce s-ar fi
inramplat daca primii oameni de $tiin~a nu ne-ar fi des.chis aceste cai
de acces, cum am mai fi izolat elementele esentiale din intreg pentru a
intelege lucrurile? Pana la 1nceputul secolului XVII nici cele mai
banale regularita~i ale lucrurilor n-au distras aten~ia oamenilor de la
proprietatile alese la inceput. Pu~ni dintre noi i~i dau seama cat este
de scurta cariera a ceea ce noi astazi numim ,,~tiinta". Acum trei sute
cincizeci de ani, putini erau aceia care acceptau teoria copernicana a
planetelor. Combina~ile optice. nu erau inca descoperite. Circula~ia
Vezi Prentice Mulford ~i ceilalti ~impatizanti ai "gfuldirii noi". In legiitura Cll
magia ~impateticii primitiva, vezi J. J~trow: Fact and Fable in P{Jchology,
capitolul de~pre l\nalogie; F. B. Jevons: Introduction to the Hi.rtory oj Religion,.
cap. IV; J. G. Frazer: The Golden Bough, i, 2; R R. Marett The Thre.rhold oj .
Religion,pasJim, A. O. Lovejoy: The Moni.rt, XVI, 357.
1 De~pre ~tiinra in Grecia, vezi W. Whewell, Hi.,-tory ojthe Ir,ductit'e Scietlce.r, vol I,
cartea I; G. H. Lewes .'\ri~totle,pa.(,im.
1

16

Introducere /n Jifo.fOJie

sangelui, greutatea aerului, conductia caldurii, legile mi~cant erall

necunoscute; pompa nu putea fi explicata:; nu existau ceasuri; nu
existau termometre; nu se ~tia de gravitatie; lumea era veche de cinci
mii de ani; spiritele determinau mi~carea astrelor; alchimia, magi a,
astrologia stiipaneau crezul oricui. ~tiinta modema a aparut doar dup;!
1600,0 data cu Kepler, Galileo, Descartes, Torricelli, Pascal, Han~ey,
Newton, Huygens ~i Boyle. Cinci oameni care sa-~i transmit a succesiv
unul altuia descoperirile pe care Ie-a tacut de-a lungul vietii ~i ajungem
la ~tiinta de astizi: Harvey sa-i fi spus lui Newton, care i-ar fi transmis
lui Voltaire; Voltaire :;a-i fi spus lui Dalton care i-ar fi transmis lui
Huxley ~i acesta sa Ie spuna cititorilor a!;:estei ciirti.
eei care au pomit aceasra munca de emancipare erau tilosoti in
adevaratul sens al cuvantului - In~elepti universali. Galileo spunea ca
a petrecut mai multi ani cu studiul filosofiei dedit luni cu studiul
matematicii. Descartes era ceea ce noi numim un filosof universal.
Dar fertilitatea noilor concep~ii a imbogatit atat de mult aceste
domenii specifice ale adevarului, incat ele au devenit mult prea
complexe ~i detaliate pentru a putea fi asimilate de mintea universaia,
ceea ce a dus la desprinderea de trunchiul patem a ~tiintelor specitice,
cum ar fi mecanica, astronomia ~i fizica.
Nimeni n-ar fi putut sa banuiasd fertilitatea celor mai banille
aspecte materiale pe care aceste genii Ie-au descoperit. Nimeni nu s-ar
fi gandit d gasirea relatiilor Intre marimi care variaza concomitent
poate duce lacontrolul asupra naturii. "Legile" descriu aceste variatii
~i to ate legile actuale ale naturii au ca model relatia de
propo~ionalitate lntre 1) ~i t sau Intre J ~i 12, relatie descoperita de
Galilei. Relatiile de proportionalitate dintre altitudine ;Si indicatia
barometrica des cope rita de Pascal, dintre accelera~ie ~i distant,! In
mi~carea uniform variata descoperita de ~ewton, dintre yolumul
gazului ~i presiune descoperiti de Boyle, dintre sinusurile unghiurilor
de incidenta ~i de refractie descoperita de Descartes sunt to ate
primele fructe ale descoperirii lui Galilei. In acest nou mod de

1-

;tbordare a lucrurilcr nu rnai era nirnic anin:.!:-;r ~(iU s~rnpatetlc. ~;.;l({tiij('

c::-il,ir.t: erau <.genera!
ndabile.- indt-;:cendent de cazurite narticuhre 1n care
;::,

fLi::c~er~~ dcdusc.~. Rez1.JlrtruI nu it lnrarzltif sa apara ~i ~-a rn:tnift~tat ~n

~

d~\-lz.iire?. (unc(i~1~erii Uf1l.ane

://~:!::/~) ~i

ir:

In

JOU;{ ~ft:re~ un;;.. r~. C..ire an:. nu!11!t-c-

l!!rerioru~ c~reia ;.!cesr~

legi ~e aplic;.i ~i c(:;~L~Jr;i l/ll).,1/:".-

,::,::;z::lc,ilJ care nu a~culr;.! d:.. . ~-ii..:e:'r~ leg:' H.. e7.;,.;!irJ.ful c:,re 0 :,f:trl' de :::piri;:~~~~"":~l~;l.pozlti . . ~i~r~... ~J()~ t!j(~~ct~:!~:' l-'~n:' Ct'r!f1ta Tllldtcr rnin\"i ?ilir-;.~itice .
.~L);.i.p-ne nuo1ai lucn..!ri conc:-ere~ fenull1ene lip.,;l~(' de un plus aJ
rl1in~.li; de cntittl~i ?1. p~'lncipii ctire [,retind c:i Ie e~~plica". [)intr-o a~tfel
C~Jlltureaza obiec~i~ elL z"ilosotla nu aduce nl1nic nou.
Esre dcstul de cyidem d fieclre p?.s pc care il face ti!osotia,
t:ecare tntrebare care l~i g(lse~te un r:l~pun~ trece in don1enlul ~riintei,
1:1 r:mp ce restui de prcblcrTle nimase :';lrii r;i~runs fornieaz:i domeniui
tilosotlei.. ourt~tndu-i numele. Filowtia este numek dar ;ntrebarilor
dirnasc 6ira raspuns~ sprc satlsfactia tutLlfor ce1or carL! Ie-au pu~. :\sra
nu inseamna ca riispun~uI lor nu ne e:irc ia indemana, mai aies 'lv-and
In veciere ?i aite probleme care au ti?teptat doua mii de ani pentru a ti
rezolyate. Probabil d doua mii de :ini nu reprezind decat 0 scurra
perioadii din marea ~.ventl.lrii a ceea cc noi numim istoria intelecrJlui
U!11<ln. Extraordinan.ll progrcs lnregistrat In u!tirnii rrel sure de ani sc
l1;:~oreaza desc()peririi 111(x.1u!Ul lr! care irebuic pU~l' (: ::icn(: de

dt gandire se

Dar a lit-due,' de aici ca

sicS'.;ra tilosotlt' po,ibiLl trebuie s;I tie mecmicil ~au marcmaticii :;;i a
discredira cercetareti, reducand-o ill.' (1 anum.ita serie dt intrebilri,
lnsewlna a Eisa Ill. 0 p".rte extrema diyersirate a 'aspectelor sub care
exist;t realitatea. Fara Indolala, tiiosotla va gasi ~iiije potrivite pentrua
raspunde imrebiirilor spirituale. Imr-o anumi'ta ffiilsurii ele au fos.
deja giisite. Pe de c parte ,.tililta a progl'esat mai putin dedtJik.lu/itl conceptia ei fundamenrala nu l-ar uimi nici pc _historcI, nicl pc
Descartes; dad ar pute,i t1 din nou primre noi ..-\lcl.ruirea lucruriior
din
e!eme!lte,
eyolur,i;t
lcr,
conservarea
eneq?1C1,
ideCil
dererminismuiui uniyersaI le-:-l.1" p::irea un loc comun - lucruriie

ltitrod;.t, .,'1: it! Jilo"-o/ie

--------------------------

18

microscopul, lumina electric:i, telefonul ~i eelelalte

marunti~uri ale ~tiin~ei le-ar inspira teama, respect ~i uimire. Dar dad
ar deschide caqile noastre de metafizica sau ar vizita siHiJe de lectura .
specializate in filosofie, toate acestea li s-ar parea ciudate ~i
necunoscute. intreaga atitudine idealista sau "critica" a timpuri!or
noastre le-ar ti noua ~i ar trece destul timp pana s-al' hotari sa :;e
implice in eal.
minore,

Obiecpa 2 FiloJojia e..-te dogmatico ,ri prelinde ..-J ordone:{! blcn/rife CII qjlJtfJrTll.
raptlflZt plIre, i1l limp ce raportarea fa experien.r.a concreto e..-Ie .,ingtlra modai.il.ate projilt.!/Jifd
de a qjtmge fa adevdr. $tiinfa aduna, cfa.reazo ,ri analizeazti fap/cle, a.ftjr!l depti"ifld CII milL!
jilo.rojia.
R:Ispuns. Din punct de vedere istoric, aceasta obieqie este
intemeiati. Prea mul~i tilosoti au nazuit sa creeze ni~te sisteme
inchise, stabilite a priori, pretinzand un caracter infailibil care $,i Ie dea
posibilitatea de a ti acceptate sau respinse in bloc. Pe de alia parte,
pornind intotdeauna de la ipoteze pe care cauta sa Ie verifice prin
experimente ~i observatie, ~tiinta a deschis calea catre autoverificare ~i
catre progreso Astiizi dogmaticii reu~esc din ce in ce mai greu sa
pretinda ~nalitatea sistemelor lor sau sa acceada in cercurile educate.
Ipoteza ~i verificarea, cuvintele cheie ale ~tiintei, s-au impus prea
puternic in mintile academice.
Atata timp
filosofii nu sunt altceva dedt oameni care
gandesc asupra lucrurilor in modul cel mai comprehensiv cu putin~i,
ei sunt liberi sa utilizeze orice metoda pe care 0 aleg. Oricum,
filosofia trebuie sa fie complementara ~tiintei ~i sa l~i insu~easca
metodele ei. Iar daca filosofia giise~te oportuna aceastii tactid, este
inexplicabil motivul pentlu care nu renunta la -dogmatism pentru a
deveni la fel de ipotet.ica in deprinderile sale ea ~i cea mai empirid
~tiinta dintre toate_

cat

Cititorul va gasi mai multe informatii pe aceastii temii consultitlld excelelltul

atticol din Mind voL 15, nr. lviii: "The Progress of Philosophy".

ObieCfia 3. fi"k.lojia eJ!e ;79td de IliaTa reald itireia zi iifO.tit!!ic "b...rru'jim!i.

LNI.1JetJ reaid e.rte t!ariatd, eOinples:d ,Ii prOl)oaed dllrere. Aproape jdrd iii,;' f; ~.':[r:p/ie, ,fIti;.\{~S
aN tratat-o ca fiir;d nobild. .fimpld ,Ii peljecta, {gi1O;-dtid complexilaTta filmrrifor ,''1
compfrJeafidlJ-.,e intr-ui1 optimiJm fad4 care ;dee ,-a .iYleme!.e for .rd jie i:"tlte zi; rierdde;"t .,i
...atil7zate de ,rcl'iitori ea Voltaire .rau JchopmhaIlCI-. ;\larele YNCce," j" ma,e /)e (are i-a "!'Nt
JdJopmiJal1er .Ie datoreaza faptNINi cd d a .rpu.rprimtll adel)and de.rpre railrJtile !.ie!ii.

aceastti. obiec~ie este

intemeiara, dar nu exista nici un motiy pentm care tllosot'ia ar rreboi
sa se tine mereu la distanta de realitate. ~vfetodele ei se pOt schimba In
funqie de progresul pe care II face. Aceste simple notiuni rlb~rrilcre
VOl' tl Inlocuite de constluqii mai solide ~i mai apropiate de concret
atunci cand materialele $i metodele folosite la ridicarea lor se Yor
impune. Intr-un tarziu, filosotli vor putea stabili 0 rela~ie la fel de
stransa cu faptele de via~a a?a cum 0 fac romancierii reali:;;ti.
Rasplms. Din PUDct de vedere

in

i~toric ~i

concJllzie. In prima ei accePtiune, prin aceasta intelegandu-se

adevarata cunoa:;;tere a universului, - tllosotla trebuie sa includa

rezultatele tuturor ~tiin~elor, neputand tl despartit;i de acestea. Ea
tinde sa trans forme ~tiin~a In ceea ce Herbert Spencer numea "un
sistem al cunoa~terii In totalitate unite"1. In accep~iunea de astiizi,
tllosofia este redusa la "metafizica" ~i i - se opune ~tiintei. Sensul
primar dat filosotlei este cel ce se apropie eel mai mult de adevar, iar
dad rezultatele ~tiintelor vor deveni mai accesibile unei coordoniiri,
111 timp ce cautarea adevamlui va deveni ce"-a mai rnetodici, purem
spera ca acest prim sens i~i va recapata valoarea integral. $tiinta,
metatlzica ~i religia VOl' forma atunci un singur corp al intelepciunii,
acordandu-~i sprijin reciproc.
Acum, aceastii speran~ii este departe de a se materializa. In
cartea de fa~a, propun 0 abordare a tllosofiei in sensul ei, restrictiv de
metafizicii, lasand la 0 parte atat ~tiin~ele cat ~i religia.,
1

Vezi e..xcelentul capitol intitulat "Philosophy defined" din Fint P;il1cipl.e.lde Spencer.

Capitolul II

Probleme de metafizica
~eexistand nlCI ~) ddinitie
, (".re sa redea Cll exact1ra~e ~en~ul
termenubi "metatiziGi", consider ca, din enumerarea ciitOlYtl dintre
problemele pc care ea Ie !:rateaza, s-ar putea inrui ,nrelesul acest.ui
Ct.:va.!1.t. ,,-\ceasta in1plica aaucerea In GlScutle
,
universal.e, abstracte ?i rutin accesibilt, pe care ~tiinrele ~: lumea ie
sugereaza, fara Insa a Ie rezolva, Intrebari dmase ne(~bordate, Intrtbiiri
profunde ~i complexe in esenta, care se raportcazii tie b inrrcg, flc"
componentele a.cesruia. In be de detinitie. G;<rimi yoie ~(i .... ;: CIte;;; h
"
.
lnr;lmplare cate\a exemple de asemenea tatrebar;;
I

Ce stint "gandurile"

~i

I : " '

cc sunt "lucrurile";' Ce relaj:ie sc H:1biiqte intte de?

Ce 111teiegen1 prin cuvantul

"adevaiY~

Exista U:1 substrat (amun ce srii. I~ haza tuturGr lucn;rilor;'

Ce f2CC posibila cxisteilf;i tum:;:; Soar fi putut la fel de binc CP< eil s:i

!;t!

exi.ste~

Care este ceil mai c{mcreta reaEtate;'

Ce leagii toare iUC1l.lri!e in uni\'ers~
Ct' se ~flii la baza Iumii: lI11itatea sali diversitatear
Existii (1 orig1l1e comun!! a rui"uror It;cn.l.riIor~ Sal! !Tiiii multe~
Totul eHe precle,tinat sa:.; existii dreva lucrufi cafe depind de nOI (de voinra
noastnl. de exemplu?
Din punet de vedere c;:mtirati\-, [umea este finitii sau infinitii?
Piiqiie sale sunt cOnt1nue sau discontinue?
Cc e,te Dumnezeu - sau ce sunt zeii;'
Ce reiajle se stabiieste intre spirit si tmp? Se influenteazii reciproc;
(:uln ;~cpO.i.}e~1Zii c,{;i.V tt.~~~prfl unui d'fr.,~cl'a?

Probleme de metaji.:(!<--a

21

Cum poate un lucru sa modifice sau sa fie modificat de un aIr lucnl~

Spatiu1 ~i timpul Stint fiill~e? - sau ce altceva~
Cum reu~e~te obiectul sa fie accesibil g.lndirii in cunoa~tere~ - sau gandirea
accede la obiect?
~()i cunoa~tem prin intermediul notiunilor universale. Sunt acestea reale~
Sau numai lucrurile particulare sunt realer
Ce intelegem prin cuviintul "lucru"?
"P~.ncipiile ratiunii" Stint ereditare sau dobiindite?
"FrumoSti!" ~i "binele" sunt categorii subjective? Sau de tin 0 \,aloarc
obiectiva? ~i, daca-i a~a, ce inseamna asta~

Iata cateva exemple de intrebari considerate metahzICe. Kam

spunea d cele trei intrebiiri metatiziee esen~iale sum:
Ce pot sa $tiu?
Ce trebuie sa fac?
Ce mi-e pennis sa sper?

o scurta privire aruncata asupra acestor intrebari este suficienta

pentru a putea desprinde 0 definitiea metafizicii asemanatoare cu eea
enuntata de Christian \x/olff, care 0 numea ,,~tiinta a ceea ce este
posibil", spre deosebire de ceea ee este eoneret ~i tinand cont de
faptul d toate lucrurile trimit larealitate. Se poate spune ca metatlziea
cerceteaza cauzele, esenta, intelesul ~i efectele tuturor lucrurilor. Sau
ea poate fi numitii ~tiinta celor mai universale principii ale realitatii
~ndiferent dad sunt sau nu experimentate de noi), urmarite prin
relatiile care Ie stabilesc cu ele insele sau, respectiv, cu capacitatea
noastra de cunoa~tere. Putem intelege prin "principii" fie entitati, cum
ar fi "atomii", "sufletele", fie reguli logice cum ar fi: "en lueru trebuie
ori sa existe ori sa nu existe". Dar principiile sunt a6i.t de numeroase
~i ,,~tiinta" lor este arat de departe de perfeqiune, incat asemenea
definitii nu au decat 0 simpla valoare decorativa. Se poate vorbi de 0
adevarata mund metafizid doar in cazulintrebarilor simple, luate
separat. Dad acestea ~i-ar gasi raspunsurile, s-ar putea vorbi de
metafizid ca de 0 ~tiinta unitara. Aceasta carte l~i propune sa trateze
numai cateva probleme separate, lasandu-Ie pe celelalte neabordate.

22

In troducere IiI jiw.rofie

In mare parte, aceste probleme trimit la realitate; dar cateva

dintre de sunt rezultate din folosirea gre~i6i a teimenilor care Ie
denumesc. De exempIu, "Iucrurile" pot sa tie sau pot sa IlU ~ic
alcatuite din aceea~i substan~ii; pot sa aiba sau pot sa nu aib;l ;lCCC;l~i
origine; pot sa fie sau pot sa nu tie in totalitate predctenninare etc.
Este intr-adevar imposibil de ales intre astfel de alternative; dar, pan:i
se aduce dovada categorica a acestui lucru, de ne pun In impas In
mod legitim ~i cineva trebuie sa se ocupe de ele ~i sa ~inii socoteaIa
solutiilor propuse, chiar dad. nu adauga altele noi. Opiniile pe care
savantul Ie propune trebuie clasiticate pe scurt ~i discurare
corespunzator. De exemplu, cate concepiii despre originea lumii sum
posibile? Spencer spune d lumea trebuie s;1 fi fosr. ori eterna, ori
auto-creata, ori creata de 0 putere exterioara. Deci, pentru el nu sunt
decat trei. Are dreptate? Dad da, care dintre ceIe trei puncte de
vedere pare a fi cel mai acceptabil? ~i de ce? Si uite-a~a, oe proiect,im
direct In miezul metafizicii. Trebuie sa fim metafizicienii oumai ~j
pentlu a fi de acord cu Spencer 6i nici 0 concep~ie pri,-ind originea
lumii nu poate ti gandita ~i cii intreaga problema este abstract;!.
Unele ipoteze se dovedesc a ti absurde chiar de 1'1 II1C<.'put,
pentlU ca se contrazic singure. Daca, de exemplu, infinirare;t st'
define~te ca fiind "ceea ce nu poate fi desa\'ar~it prin sint<.'zc
succesive", notiunea de ceva alcatuit printr-o adaugare succesiY;i a
unui numar infinit de componente, ~i eu toate aces tea delimitat, este
absurdiL Alte ipoteze, cum ar fi aceea d orice luclU din 11I1rura
contribuie la atingerea unui singur scop suprem nu poate fi nici
dovedita, nici contestata. ~i alte ipoteze, cum ar fi de exemplu, cii
vacuum-ul exista, pot fi puse la lndoialii ca avand solutii probabiIe.
A~adar, clasificarea ipoteze!or este la fel de necesara ca ;;i c1asi tlcarea
problemelor ;;i trebuie sa admitem ca ambele ab'ituiesc 0 adev,irata

23-

Probfeme de mctClji::;:jcri

ramud a tnya~ariil. Pe scurt, trebuie sa existe metafizicieni. Sa

dennim a~adar ~i noi pentru cateva dipe metafizicieni.
Urmarind cU1sul istoriei metafizicii, distingem dowi tipuri
distincte de gandire care s-au atlat mereu i0 conflict. Pe unul 11 yom
numi tipul rationalist, iar pe celalalt tipul empirist. Coleridge spunea
cii fiecare dintre noi se na~te fie platonician, fie aristotelic. Prit1
aristotelic, el in~elegea empirist, iar prin platonician - rationalist; dar,
cu toate ci existi 0 astfe! de diferenta tntre cei doi 6.los06 greci, ambii
erau rationa1i~ti in comparatie cu empirismul propus de Democrit ~i
Protagora; Coleridge ar fi trebuit mai degraba sa-l Inlocuiasca tn
exemplul sau pe Aristotel cu unul din ace~tii doi.
Ra~onali~tii pornesc de la principii, empiri~tii pornesc de la
fapte; dar, de Heme ce pl'incipiile sunt universale, iar faptele sunt
particulare, cel mai bine ar fi sa spunem
gandirt~a rationalist;i
porne~te de la intreg pentru a deduce partile sale, in timp ce gandirea
empirista porne~te de la parti pentru a deduce intregul. Platon,
nelntrecutul rationalist, explica trasaturile naturii prin participarea lor
la formarea "ideilor", care depindeau In intregime de ideea supremii
de "bine". Protagoras ~i Democrit erau empiri~ti. Dupa Democrit,
intregul univers, arat zei cat ~i oameni, atat ganduri cat ~i luclUri se
compun din elemente atomice; dupa Protagoras, adeyarul, care
pentru Platon era sistemul absolut al ideilor, este numele dat tuturor
opiniilor oamenilor.
Rationali~tii prefed sa deduci faptele pornind de la principii.
Empiri~tii prefed sa explice principiile pornind de la fapte. Gandul
exista de dragul vietii sau viap existi de dragul gandului? Empiri~tii
indina Inspre prima altelTIativa, In timp ce rationali;;tii inspre a doua.
Tn concePtia lui Aristotel ~i Hegel, viata lui Dumnezeu este tecHit'
pura. Starea de contemplare esie proprie ratioml.li~tilor. De ohicei,
teoriile lor sunt optimiste, oferind lumii const11.1ctii imaculate ~i pur

:ca

Vezi Paul Janet, Principe... de MbCTjJhi.rique etc., 1897, le~ns 1,2.

24

llt/mducere fnjiloJojie

ideale. Ca exemple in acest sens Ii avem pe Aristotel ~i Platon,

~;colasticii, Spinoza, Leibnitz, Kant ~i Hegel. Ei au pretins tinalitate
abscJura sistemelor lor, considerand di adevaLUI este pe veci asimilat
de ?cestea. Acest capriciu al t1naljta~i este strain spiritelor empiriste.
Poate ei sunt dogm.atiei in ceea ce prive~te metoda de a construi pe
"t~lrre solide", d:ir i~i pastreaza scepticismul in fara concluziilor trase
pc baz,l a.cdeia~i metode la un moment dat. Ei tind sa obtinti
acuraterea detaiiului mai muir decat intregul; se multumesc eu
fragmentele; ei stimuleaza mai pu~n de cat ra~onali~tii, deseori tratand
o categorie superioara ca fiind "rumic altceva" decat una inferioara
("nimic altceva" decat propriul in~eres, bineinteles etc.); insa, de
regula, se raporteaza mai nmit la viata reala, sunt mai putin subiectiyi
~i spiritui lor este evident mai ,,~tiin~fie", in sensul restricti,- al
cuvantului. Socrate, Locke, Berkley, Hume, !\t[ill, F. A. Lange, J.
Dewey, F. C. S. Schiller, Bergson ~i alti contemporani fac parte din
aceasra categorie. Desigur, exista 0 muI~me de spirite mixte ~i putini
sunt tilosofii care reprezinta exclusiv 0 singura categorie. Aproape d
I-am putea considera pe Kant ca apartinand tipului mixt. La fel Lotze
~i Royce. AutoLUI aeestei caqi este prea putin inclinat inspre
rationalism ~i de aceea volumul de fata se \Ta dovedi puternie
influentat de spiritul empirist. Cont1ictul dintre cele doua rnoduri de a
privi luerurile va tl. seos in evidenra de-a lungul acestui volum!.
Vom patrunde acum in miezul subieetului, luand in discutie
prohlemele specitice metafizicii; ~i, pentru a seoate totul la inala,
vom incepe eu cea mai dificila dintre probleme, ~i anume eu
"problema ontologid" sau cu intrebarea: Cum de este posibila tiinF?

Vezi W. James: "The Sentiment of Rationality" in The [fzU to Beliel'l!:

PrqR,lJ1atif17J, cap I: .A Pblraii..1ic UllilJer.re, cap i.

Capitolul III

Problema fiintei
Cum se explica faptlil ca lumea existii ~i substituie neantul care
ar putea fi imaginat In locul ei? Observatiile lui Schopenhauer pc
marginea acestei Intrebari au devenit celebre. "Exceptand omul, nici 0
fiinta nu se mini de propria-i existenta. Desigur, cand con~tiinta sa
abia se treze~te, eI I~i Inchipuie ca este inteligent fara efort; dar acesr
lucru nu dureaza mult timp, cu prima ret1eqie apare deja acea uil11ire
care a fost, ca sa spunem a~a, ptirinteie metafiiidi. In acest sens,
Aristotel spunea la inceputul metafizicii: Propter admiratirmem mim et
wine et primo ineeperunt homineJ philoJophari ... De fapt, aceasta nelini~te
care ~ine metafizica neincetat treaza vine din reprezentarea clani ca
non-existen~a lumii este la fel de posibili'i ca ~i existenta ei. Chiar
simpluI teism, cu proba sa cosmologica, deduce tacit din existenta
lumii non-existenta ei anterioara; in ea insa~i, lumea este deci pentru
aceasta ceva accidental. \1ai mult, putin cate putin, ne reprezentam
lumea ca pe ceva a ciirui non-existenta nu numai d este de conceput,
dar este ~i preferabila existentei sale. De la uimire trecem u~or la 0
apasatoare meditatie asupra fatalitatii care, in ciuda a toate, i-a
provocat existenta, ~i datorita c:ireia fofta imensa pe care 0 necesita
producerea ~i conservarea lumii a putut fi exploatata intr-un sens atat
de nefavorabil propriilor ei interese. L'imirea tilosotid este deci, In

26

fond, 0 stupefac~e dureroasa; filosotia debuteaza, ca un~rtura din Dolt

.llIau, printr-un acord din gama minOra"l.
Nu este nevoie decat sa te tl1chizi tntr-o camera $i sa incepi sa te
gande~ti la faptul ca e~ti acolo, la ciudata forma a corpului in Intuneric
Oucru care-i sperie pe copii, dupa cum spune Stevenson), la caracterul
tau $i la multe alteIe, pentru a te cuprinde mirarea arat In fata
lucrurilor minore, cat $i tn fa~a faptului de a exista, mirare de cart"
nurnai familiaritatea poate uza. \'fisterul comta nu in faptul c;i ,";:/'tl
trebuie sa existe, ci In aceea cit aC;'eJt eeva trebuie Sil exisre! Filosotia
contcmpla, dar nu aduce mci 0 solu~ie ra~ionalii, eaci nu exist~'i nici 0
punte logic:i care sa lege neantul de fiin~a.
De multe ori, incercarile facute mai degraba evita Intrebarea, in
loc sa-i dea un raspuns. Cei care 0 formuleaza, 0 extrapoleaza
nelegitim la lntreaga fiin~a, contrastul proiecrandu-l intr-o a~a-%isa
a1temativa de non-existenta, pe care numai 6in~ele individuale 0
poseda. Acestea, Intr-adevar, nu erau, iar acum sunt. Dar, dat tiind
faptul c:i fiinta, In genera1 sau Intr-o oarecare forma, a existat
dintotdeauna, ea, ca Intreg, nu poate fi rela~onata cu non-entitatea
primordiahi. Aceasta este primara $i eterna, indiferent daca este
aldtuita din Dumnezeu sau din materie. Dar, dad spui cumn cit
exista vreo fiinta etema, oricare ar 6 aceasta, 610s06i sunt mereu
prcgAti~i sa te taehineze eu paradoxul inerent accstei presupuneri.
Este fosta eternitate desavar$ita? Intreabii ei. Da\=,[ da, continua ci,
trebuie sa fi avut un Inceput. Caei indiferent daea gandul iti zboar:i
catre viitor ori catre trecut, gase$te aeelai eon~nut sau aceea~i
materie spre a fi masurata. ~i daca eantitatea este limitatii la un capat,
trebuie sa tie limitata $i la eehilalt. Cu alte euvinte, dad sLlntem
martorii sfaritului ei, vreun moment trecut trebuie sii. ti fost martorul

LlIl11ell ell f.l()in{d ,ri repreZefltll1"e, cap. XVII, "Asupra ne\'oii metafizice a
traducere de Emilia Dolcu, Viorel Dumitra~cu ~i Gheorghe PUili
(Ed. Moldova, 1995) (nota trad.)
umanitii~i",

Problema jiill!ei

incerutului ei. Iar daca, totu~i, a existat un incepur, e;tnd a fo~r aCL'sra
~i de ce~
Te revol~i in fata neantului primordial, tara Srl vezi cum s-;;
trans format in fiinta .."--ceasta dilema de a alege intre 0 intoarcere care,
de~i infinira, are totu~i 0 finalitate ~i inceputul absolut a jucat un rol
important in istoria filosofiei.
$i alte incerciiri au ocolit intrebarea. Netiin~a nu exista, spuneau
Parmenides ?i Zenon, numai tiinta exista. Caci ceea ce exisnI este
neaparat fiinta; pe scurt, fiin~a este necesara. Altii, considerand ireal;.i
ideea de non-entitate, au spus ca nici 0 problema nu poate fi pusa in
!ipsa unei idei. Cu alte cuvinte, intreaga. mirare ontologica a fost
discreditata, devenind un fel de intrebare GriibeLfucht, de tipul "De ce
sunt eu, eu insumi?" sau "De ce este triunghiul triunghi?"
.
Spiritele rationaliste au incercat pe ici pe colo sa simplitice
misteruL Cateva forme ale fiintei au fast considerate, ca sa spunem
a~a, mai naturale sau mai specitice ~i mai necesare decar alrele.
Empiri~tii de factura evolutionista - Herbert Spencer prlre a t1 un bun
exempkl - au presupus ca ceea ce este eel mai pu~in legat de rcalirate,
eel mai neinsemnat, mai imperceptibil ~i mai nati" trebuie luat primul
in calcul ca fiind cel dinrai care a urmat non-entitiitii.
, Incetul cu
incetul, toate celelalte categorii ale fiintei s-au adaugat una cate una
pani Ia formarea intregului univers.
A.ltora Ii s-a parut mai u~or sa accepte ideea cii a existat intai
teoria superioari ~i nu cea inferioara a fiintei. "Perfeqiunea nu
inlatud existenta unei fiinte, ci, dimpotriva, 0 stabile~te"J. A.
considera cii unei categorii superioare Ii este mai diticil sa tiinteze
decat uneia minore este pura prejudecata ~i cel mai simplu ar ti sa nu
existe I}iniic. Ceea ce explica lucrurile sunt piedicile exterioare care se
interpun ~i, cu cat un lucru este mai mic ~i mai neputincios, cu atar

Ethics, part. I, prop. XI, scholium - .. Spinoza, De..-pn: DN11111e:;'eN. Editura .'\nter
X--X Press, Bucure~ti, 1993, traducere - prof. S. J'-atz. (n. rr.)

28

Illi;'TJClICeT"e

in jikJojie

piedicile devin mai man $i rnai puternice. Unele luclUri sum <::::at de
mari ~i de atotcuprinzatoare, incat ele impEd fiinta Fin insii~i natura
lor. Dovada anse!miana sau ontologica a exi~ten~ei lui Dumnezel:,cunoscuta ?i sub nurne1e de dovada carttziana, criticar.ii de Sf
Thomas, respinsa de K.ant, su:;~inuta din nou de Hegel, urmeaza
aceasta linie a gandirii. Ceea ce este cunoscut ca find imperfect poate
sa fie lipsit de fiin~a, aceasta eonstituind una din earen~eie sale, dar
daca Dumnezeu, definit ea Em perjectiJJ"tltlUJ71, ar fi iipsit de ceva, ~i-ar
contraziee prin aeeasta ?nsa~i natura sa. Prin urmare, El flU peale ti
lipsit de 6inta: F:l este EIJJ' lleCe. fJlJri/{J/I. .EltJ' n'tJtii:dlliillJ! ~i 1~/i"
.pe1jecliJJimuJ7l 1
In felul siu distins, Hegel spune: "Ar fi ie~it din comun s:-l-l
consider pe pumnezeu prea putin bogat pentrtl a cuprinde 0
categorie atat de sarad precum Fiin~a, eea mai sarad ~i mai abstractii
dintre toate". Hegel urmeaza oarecum linia lui K.ant, care spunea eli
un dolar real nu contine niei un cent iIi plus fata de unul imaginar.
Hegel, la ineeputul logicii saie, ineeard intr-o maniera diferibi ~;i
medieze nefiinta eu fiin~a. elici "fiinp" abstract:i, tiinta ca atare, nu
inseamna nimic in sine ~i nu poate fi. deosebita de "nimic"; ~i e! p;,trc
sa cread:i c:I in aceasta consta !dentitatea intre cele dowi notiuni
care
,
se pot corela. Alte incerciri, unele dintre eie chiar mai ciudate,
tr:ideaz:i caracterul rationalist. l\fatematic, po~i deduce 1 din 0 rein
urmatorul procedeu:

o 1-1
-=-=1
o 1-1
In fizicii, dad orice tiinta are (a;;a cum pare s;{ aibii) 0
construqie "polara", astfel incat oriciirui pol pozitiv sa-i corespunda

St. Anselm, PI'"OJ/ogiNm; Descartes, Meditafii, p. 5; Kant, (ii/ica Ralium"i Pure.

Diafectica Transcetient4id, "Despre imposibilitatea unei dovezi ontologice a

existentei lui Dumnezeu".

29

ProblemaJiill/ei

unul negativ, ob9-nem ecua~ia simpla: +1-1

0, plttJ' :;>i JtlimfJ" fiind
semnele polarita~ii In fizica.
Citit01UI probabil nu este satisracut de nici una dintre aceste
soiutii.
wm
, iar filosotii eontemporani. eiliar eei de faetura rationali~ta,
,
pe deplin de aeord cu faptul ca nimeni nu a reu:;;it sa rezolve mistelUl
/aptuiui. Indiferent dad nimicul originar a fost absorbit de Dumnezeu
~i a disparut a:;;a cum dispare noaptea in zori de zi, In timp ee
Dumnezeu a deven~t de atunei principiul creator al tuturor tiin~elor
sau dad toate lucrurile au prins eontur lncetul cu incetul, lncepand a
exista, aeela~i volum de existen~a trebuie luat I:n ealcuI ~i eer~it de
filosof 0 problema diseeata nu este una rezolvata. Dad e~ti
ra~ionaIist, ceqe~ti, ea sa spunem ap, un kilogram de t1inta dintr-o
data; dad e?ti empirist, eer~e~ti 0 mie de grame unul dupa altul; dar
In ambele eazuri cer~e?ti aeeea~i eantitate ~i e~ti ace!a~i .cer~etor. Prin
urmare, nu rezolvi enigma logica, adid modul In eare eeea ce a
aparut, indiferent cum (deodata sau pe lndelete), poate fi In~e!es la un
nivel inteleetual1.
Dad fiin~a s-a dezvoltat gradual, cantitatea ei nu poate fi desigur
mereu aeeea;;i, ;;i probabil nu va fi aceea~i nici mai taJ;ziu. Dat tiind
faptul ca nu se poate vorbi de 0 ere;;tere sau de 0 desere~tere niei a lui
Dumnezeu, niei a materiei primordiale :;>i nici a energiei, majoritatea
filosofilor resping aeest punet de vedere. In viziunea ortodoxa,
cantitatea de realitate trebuie cu orice pre~ conservata, iar ere~terea
sau sdderea I:n intensitate a experientelor noastre din punet de vedere
fenomenal trebuie tratate la un nive! superficial care lasa esen~a
intaeta.
Cu to ate acestea, prin experienta, asistam la aparitia ?i la
disparitia fenomenelor. Ca?tigam unele lueruri; pe altele Ie pierdem.
~

Inu'-un limbaj mai tehnic, se poate spune cii, din punctul de vedere al
intelectului, faptul sau fiinta este "contingentii", line de ,,1ntampIare ".
Imprejuriirile in care a apiirut sunt neclare, de nepiitruns ~i evazive, indiferent
dad ne raportam la trecut sau Ia viitor.

30

Cel pu~n la un nivel concret ?i apropiat, lumea pare lntr-;:H..Ie\'iir sii St'
dezvolte. Ajungern deci din nou la lntrebareii.: Cum este tiinta
patrunsa de experiente noi de la un moment la altul~ Din inet1ie~ Prin
crea~ie proprie~ Experientele noi provin din cele vechi? De ce fiU
dispar toare, a?a cum se stinge 0 lumanare~
Cine poate raspunde e."\. tempore? Problema fiin~ei este cea mai
obscura din tilosofie. Cu totii suntem cer?etori ~i nici 0 scoalii nu
poat{~ vorbi dispre~itor despre 0 alta sau nu l~i poate asuma
superioritatea. Pentru ro~i, deopotriva, Fiinta este un dat, un dar sau
Vorg~fU1ld~IZeJ; pe care nu-l putern ignora, explica sau depa~i. Oarecurn,
el se autocreeaza, iar cercetarea noastra trebuie rnai degraba
direqionata inspre Ce? decat inspre De Nnde? sau De ce?

Capito luI IY

Perceptie i concept
- importanta conceptelor In continuare, vom discuta despre diferenp dintre ganduri ~1
lucruri. "Lucrurile" sunt cunoscute prin intem1ediul simturilor :;;i sunt
numite de unii autori "prezentari", pentru a Ie putea dis tinge de
"reprezentiirile" pe care Ie avem in absenra simturilor. Eu irlsumi
m-am obi?nuit sa opun notiunii de "percep~ie" no~iunea de
"concept", de?i conceptele provin din percePtii ;;i se raporteaza
ulterior la ele, intrepatrunzandu-se. Pentru noi, ele sunt de mulre ori
arat de inter;,anjabile ?i de asemanatoare, incat ne este greu sa Ii facem
pe incepatori sa perceapa diferenta. In om, simtul ;,i gandul se
intrepatrund, de?i reaqioneaza independent. Daca ?tim cii in cazul
rubedeniilor noastre patrupede gandirea este redusa Ia minim, nu
avem nici un motiv sa presupunem ca simturile lor sunt mai reduse
sau mai ascutite
,decat
.ale noastre. La orioine, simturile ne erau
probabil suficiente, iar gandirea a aparut ca 0 funqie suplimentani,
care ne-a ajutat sa ne adaptam la un mediu mai ,,-ast decat acela al
animalelor. Adt in cazul animalelor, cat ~i in cazul oamenilor, unele
seqiuni ale fluxului simturilor sunt mai ascutite, mai accentuate ?i mai
stimulative decat altele; dar, in timp ce, reprezentantii unei clase
inferioare reaqioneaza corespunzator sub impulsul acestor simturi
o~,

don1inante, animalele dintr-o clasa superioara ~i Ie amintesc, jar

32

I ntITJducere iii Jzio."'!Jie

oamenii actioneaz~i
intelectual asupra lor folosind s~bstantin>.'
,
adjective sau verbe pe care Ie identifica indiferentdnd Ie intalnesc.
l\t{area diferenta dintre percep?i ~i concepte 1 consta in faptulc~
percep?ile sunt continue, In timp ce concepte!e sunt discontinue. ~i
nu este v~rba despre discontinuitate in jiinfa lor, conceptul ca act fiind
o seqiune a fIuxului simtului, ci despre diferenta ce se stabile~te intre
ele in ceea ce prive~te multiple!e lor in/elesuri. Fiecare concept are doar
un singur inteIes; ~i dad cel care concepe nu cunoa~te intelesul pe
care il da unui lucru, atunci conceptul sau nu este pe deplin format.
Din contra, fIuxul perceptiv In sine nu detine nici un aIt i,t!eleJ' dedit
eel imediat. IndifeFent cat este de restransa seqiunea pe care 0
se!ectam, ea va reflecta intotdeauna intregul, eon?nand nenumarate
aspecte ~i trasaturi din care conceptul poate sa selecteze, sa izoleze ~i
sa urmareasd. Ea arata durata, intensitatea, complexitatea sau
simplitatea, importanta, excitabilitatea, placerea sau opu~ii acestora.
Datele tuturor simturilor noastre se proiecteaza In ea, fuzionand
intr-un intreg in care fiecare dat se afI<l intr-o propor?e mai mica sau
mai mare. Totu~i, fiecare dintre aceste elemente i~i piistreaza unitatea
nealterata. Grani~e!e sale sunt acelea~i cu ce!e ale campului vizual.
Granite!e sunt cele care limiteaza; dar aici nu intervine nimic, in afara
sectiunilor fIuxului perceptiv ~i aces tea sunt invadate de ceea ce de
separa, astfe! incat ceea ce distingem ~i izoliim conceptual poate fi
gasit in percep?e, amestecandu-se ~i raspandindu-se In seqiunile
vecine. Separarile pe care Ie facem sunt pur ideale. Daca cititorul a1'
reu~i sa fad abstrac?e de interpretarea conceptuala ~i sa se scufunde
pentru 0 cIipa in propriile simturi, ~i-ar da seama ca acest t1ux al

in cindurile care un'neazii, voi foiosi sinonime pentrl.l ace~ri doi tenneni.
"Idee", "gand", "noJiune" sunt sinonimele tennenului "concept". In loc de
"perceppe", voi folosi "senzave", .,simt", "intuiJie" ~i, I.Ineori, "experien~;i
sensibilii" sau "fluxul imediat" al cOIl~tielltului. De la Heb>eI incoacc.
"imedillt" denume~te ceca ce estc perccput, 111 timp cc "mcdiat" dellumc~tc
ceea ce este conceput.

Perrep/ie,li ,vtlce,DI - zinportall!fJ cOlfcepteior

33

sim~rilor

este ceea ce cineva numea 0 imens<l ~i in6mtatoare

confuzie zumzaitoare, lipsita de orice contradiqie in "intregul" ei l
Din aceasta mas a sensibila autohtona, aten~ia selecteaz,i obiecte
pe care mai apoi conceptul Ie denume~te ~i Ie identitlcii pentru
totdeauna - "c~nstela~ii" in cer, "plaja", "mare", "stancil", "tUti~",
"iarba" pe piimant, eu timpul, "ziua" a fost despaqita de "noapEe",
"vara" de "iarna". ,"umim ce fiecare parte a intregului sei"i'SibiI
continuu ~i toate aceste ce-uri abstracte sunt concepte 2 .
L Tiara in/electiva a omului conJ"Iti aproape l1l to/ali/ale iTt .mhlli/lI(ia
ordinii conceptuale ct. ordi1tea percepti1Jii din !-tJre prOlitte e':perim(a. Dar,
lnainte de a trasa consecintele acestei substitu~ii, trebuie sa vorbim
despre ordinea conceptuala in sine3 .
Inlantuiri de concepte nerelaponate de percep~ii se dezvolta
deseori in mintea adultului, iar parti ale acestei inlantuiri ne atrag
aten~ia, a~a cum seqiunile fluxului perceptiv au fiicut-o mai inainte,
dand na~tere unor concepte ~i mai abstracte. Discermimantul omului

Vezi W. Jame$: A Pluralisuc UlIiIJer.re, p.758-761. De a$emenea, P.J]cbolo.!Jl,

Briefer COlm'e, p. 157- 166.

Despre activitatea de concepere, vezi Sir William Hamilton, LecfllreJ on Lo.gic,

9, 10; H. L. Mansel, The ['orld as WiU etc. , Supliment 6, 7 la cartea II; \'(i.
James, Primiple.r oj P.rychology, cap. XII, Briefer Coum, cap. XlV. De asemenea,
G. J. Romane$: Mental EllolHuo" ill Man, cap III, IV; 111. Ribot: L'E/Jollllion deJ
Idee.r Gh,er-aleJ, cap VI; Th. Ruyssen, E.(r,!)' Jllr tEt!olflliol! p:,,'li101o.giqf{e rill
jllgel1Ze/lI, cap. VII; Laromiguiere, LerOIlJ de PhiloJophie, part. 2, Je$~on 12.
Explicatia pe care 0 dau eu contrazice direct explicatia data de I,mlt ~i
riispanditii panii azi. Kant vorbe~te intotdeauna despre fluxul semibiJ originar
ca despre .0 "varietate" a ciirei trasaturii fundamel1taIii este ilogicitatea. Pel1tru
a obtine unitatea ei, este nevoie de sprijinul "eului tran$cendent al
aperceptiei" ~i, pentru a obtine ni~te conexiuni bine definite, e$te nevoie de
intelect ~i de conceptele $ale $intetice $au "categorii". Cititoi:ul trebuie sa
decidii care dintre ace$te douii puncte de vedere concordii propriei $a/e
experiente.
3 Aceasta mbstitutie a fO$t pentru prima oarii PU$a in ace~ti termeni de S. H.
Hodgson in Philo.ropl!J' ojRejlecfion, I, p. 288-310.
.
2

JnfrodNcere fn jiio,rojie

34

.~------------------~-----

esre atar de subtil ;;i puterea lui de :3. selecriona elementele ceie mal
pas:igere din re>lIitatea imediatii es!:e atar de mare, 1n61i Iiumaiui
nc:ilor stlUcturi este infinit. Aspecte peste aspecte, insu:;;lr1 pesie
Insu:;;iri, relatii pe~te re!atii, absen~e :;;i nega?i deopotriYii cu trasaturi
prezente, roate sfar~esc prin a fi re?nute ~i nume1e lor se adaug;t
muitjmii de subsrantive, verbe, adjecti,Te, conjunqii ~i prepozitii, cu
ajutorul carora spiritul uman interprereaza viata, Fiecare ca1"te ap:I1"utii
?wpune nci concepte care devin importance in funqie de aria lor de
folosire, AsJel se nasc diverse universuri de gandire, In imeriorul
carora se stabilesc 0 multime de raporturi., Uni,rersul "lucrurilor"
practtce; universul sarcinilor materiale care trebuie Indepliniie;
universul matematic al formelor pure; universul etic; lmiversurile
logicii, al muzicii etc. - toate acestea prm7 enind din abstractizarea ~i
geneni1izarea uncr perceptii de mult uitate - revin ~i se trans fed
treptat in particularita~i ale perceptiei noastre prezente ?i vii to are Prin
acele ceruri, noi apercepem toate ao"eJ't-urile noastre. Perceptiile ~i
conceptele se intrepatn.md ~i se ames ted, se int1uenreaz;l ~i se
imbunata~esc unele pe altele, ~ici unu), luat separat, nu Cllnoa~tl'
realitatea In totalitatea ei, A vem nevoie de amandoua, a~a cum a,rcm
neV"oie de ambele picioare penttu a merge.
De la Aristotel Incepand, filosofii au recunoscut c:i este nevoie
atat de contribu~ia senzatiilor,
~i de cea a intelectului pentru a
1
completa cunoa~terea faptului . A~ spune, mai degrabii, pentlU 0
completa cunoa$tere a faptului, dar faptele sunt indjyiduale ~i sum
rela~onate de necesita?ie practice :;;i de arte; iar filosotii greci ~i-au
expus in curand parerea ca 0 a~a-numita cunoa~tere a "universaliilor",
care sa fie,.~onstituiti.i din concepte abstracte, insu~in, numere ~i
raporturi este .singura cunoa~tere demna de un veritabil spirit filosotlc.
Faptele individuale se deterioreaza ~i perceperea lor diferiL Un
concept nu se schimbii niciodata, iar rela~iile care se stabilesc tntre

cat

Vezi, de exemplu,

Ari~totei,

Metqji:(/c,;, cartea I, cap. II.

Perceplie ,Ii concept - importanJa concepteLor

35

astfel de termeni care nu variaza trebuie sa tie constante ~i sa exprime

adevaruri eterne. De aici apare tendinp care a dominat intreaga
tilosofie de a pune in opozi~ie, pe de 0 parte,cunoa~terea lucrurilor
universale ~i inteligibile (considerate divine, demne ~i onorabile pentru
cunoscator) ;;i, pe de alta parte, cunoa~terea lucrurilor individuale,
legate de sim~ri, care se afla la baza ~i ne apropie de animale l .

In muIte locuri, dar mai ales in ciirple 6 ~i 7 din &pl{b/ica, Platon ridicii in sliivi
conceptualii in detrimentul celei perceptive (p iirere a). Pentru a
vedea 0 excelentii abordare istoricii a perspectivei phltoniciene. consulta plima
parte din IdealiJlJm Imd PO.litil,iJlIm de E. Laa,. Despre perspectiva
ultra-raponalistii vezi pasajul din PlotifllJ.r 011 tiJe Intelled din J'olJrce-book if! ,,--Jmim!
PhzioJopl!)' de C. M. Bakewell; Bossuet, Traite de lao COIlflai.("allt'i! de Diell, cap. I\',
V,VI; R. Cudworth, A TreatiJe COllcernillg Eternal and Imml.tab!e Mora!i!)!,
ciirple III, IV - "Platon", scrie prof. Santayana, "considera cii toate
adeviirurile ~i intelesUlile lucrulilor de aici sunt copiiale ideilor. !\oi
recuno~tem ideile dincolo de deformarea, dispalipa sau multiplicitatea
copiilor sale efemere... . Senzapile sunt iluZOlii, sunt lipsite de substantii
inteligibilii ~i se aflii intr-o pel1nanentii schimbare. Trebuie sa existe, sustine el,
o unitate etern definibilii ale ciirei aparenfe vizibile sa ne ofere asemaniili
multiple; printr-o triisiiturii sau prin alta, imitapa ne aminte~te realitatea celesta
aproape uitata ~i ne face sa-i rostim numele ... Noi, ~i cu noi intregul univers,
existiim doar prin incercarea de ane reintoarce la perfeqiunea primordialii, de
a ne cufunda din nou in divinitate. Acest bun inefabil ne apartine de drept ~j
tot ceea ce respectam in aceastii viara nu este decat 0 recuperare parpalii a
dreptului pe care I-run avut la na~tere; fiecare lucru minunat se aseamanii cu 0
despiirtitura de nori, prin care surprindem striilucirea lumii adeviirate. Aceasta
lume pare atat de departe, ~i imaginea ei atat de estompata ~j de irealii pentlU
cii suntem incii prea departe de perfectiune ~j prea neexpetimentap in ccle
striiine ~i destlUctive SUfle11.1Iui." ("Platonic Love in some I tali an Poets" din
cun()a~terea

ItiterpretatiollJ qf Poetl)' and Religion, 1896).

!\ceasta este interpretarea care i se dii lui Platon de la Arisrotel incoace. Ar
trebui spus ca profunzimea ei a fost pusa sub semnul intrebarii de catre prof.
A. J. Stewart (PLato'J Doctrine qf IdeaJ, Oxford, 1909).
Aristotel a criricat aspru conceptia lui Platon potrivit ciireia ideile ar fi
prototipuri originale celeste, dar i-a dat dreptate in ceea ce prive~te
superioritatea incontestabila a vietii teoretice sau concep11.lale. In capitolele

36

..

Intl"od!Jcere in JiLo..-qfie

Pentru scriitorii de factura rationalisti, cunoa~terea conceptual:-i

nu numai d. era cc;;!. mai nobila dinrre to ate, dar ei chiar sL:stineau ca
aceasta a fost lntemeiata independent de activitatea pcrceptwda_
individuala. S-a considerat ca astfel de concepte, precum Dt{II/I!;;;~r:;f,
peifectillne, etc;mitate, il(jinit, illluabilitrlte, idgditate, ./h,fJ'lllue(e ;;{/;/o/.:ttJ,
aderJr, dreptate, nei-rJJita,te, liberlate, men! etc., ~i rolurile pc care accstC:i Ie
joacii in mintea noastrii mnt imposibiI de explicat ca rezultate ale
expel"ien~ei practice. In viziunea empirista, care este probabil cea
adeviirata, ele lntr-adevar sunt rezultate ale experien~t:i practice!. Dar
o intl"ebare mai importanta decat aceea asupra originii conceptelor
noastre este problema utilitatii ~i a valorii lor: sa tie at'i:Jiea
conditionate de experienta perceptiva sau nu se poate yorbi de~pre 0
astfel de rela~ionare? Este cunoa~terea conceptuala suticienta sie~i :;;i 0
revelatie prin sine lns;l~i, nefiind conditionatii de apol"tul sau la 0 mal
buna In~elegel"e a lumii simr-rnior?
Rationali~tii raspund afirmativ. Cici a~a cum yom vedea mai
rarziu, diferitele universuri conceptuale la carene 'TOm referi pot tl
luate In considerare ficand abstraqw de realitatea perceptiva ;;i, In
acest caz, descoperim cii 0 multitudinc de relatii se srabilesc intre
paqile lor. De aici rezulra ~tiin~eIe aprio17'ce aIt logicii, matematiCli,
eticii ~i esteticii (aceasta in cazul in cafe ultimele doua POt ti numire
~tiin~e). Prin urmare, cunoa~terea conceptual a trebuie considerata 0
revela~ie suficientii sie~i, iar ra~ionali~tii intotdeauna au considerat-o
VII ~i VIII ale ciirpi X din Erica l,\-icomahicti, el preamiire~te contemplarea
relatiilor universale ca fiind singurele capabile de a produce fericire puni.
"Activitatea divinitapi, activitate prin excelenta fericita, nu po ate fi decat
contemplativa. Prin unnare, ~i dintre activitiiple umane. cea care se inrude~te
cel mai mult cu activitatea divina este ~i sursa celei mai mari fericiri" (trad.
SteUa Petecel, Editura Stiinlificii ~i Encidopedicii, Bucllre~ti, 1988)1 John Locke, prin E.feTi a.,upra inte/ectu/ui Timan, ciirJ:ile I, II, a fost cel care a
popularizat aceasta doctril1a. Condillac Cll Traite de..- Sen.ftl!iOlI.l", Helvetius Cll De
t HOIJJllJe ~i James Ivlill cu AuaIJ..i.r of the Huma11 A1il1d au 'fost sllccesorii radicali
ai lui Locke.

"'..,

_, I

ca fiind mijlocul de accedere la G lume divina, 0 lume universala ~i nu

una a faptelor tredtoare, la 0 lume a lnsu~irilor esen~iale, a relatiilor
imuabile, a eternelor principii ale adevarului ~i dreptii~ii. Emerson
scria: "Generalizarea constituie lntotdeauna ur: nou adux de di\-initate
in spirit: a~a se explica fiaml care 0 Insote~te" Iar un discipol de-allui
Hegel, dupa ce a preamarit cunoa~terea "Generaiului, I muabilului ~i
unicului detimitor de Valoare" In detrimentul "Particularului,
Sensibilului ~i Efemerului", adauga d, dacii se repro~eaza tilosotiei
incapacitatea de a face sa creasca un tir de iarbii sau chiar
incapacitatea de a cunaa~te cum cre;>te iarba, replica este cii, un
"cum" particular nu ~ine de cunoa~tere~i, prin urmare, 0 astfel de
ignoran~a nu meritii riispuns 1.
Acestei opinii ultra-ra?onaliste i s-a opus argurnentul empirist:
Jemnificafia conceptelor conJ"tCi iiztotdealJ1ta in reLa(ia pe care 0 JlabileJ'" L'I'{
particttlarita(ile perceptilJe. S-a spus ca, dat fiind faptul ca ele provin din
perceptii sau ca sunt extrase din patti ale perceptiilor, funqia lor
esentiala este aceea de a se uni din nou cu perceptiile, readucand
spiritul In lwnea lor, spre a avea un mai bun control al situatiei.
Desigur d, de cate ori putem face asta cu conceptele noastre, facem
mai mult decat dad Ie lasam sa zaca printre tovari~ii lor abstraqi ~j
nemi~cati. Permi~and cunoa~terji conceptuale sa-~i fie suficienta sie~i,
in acela~i timp dam dreptate ~i empiri~tilor, recunoscand ca intreaga
valoare a unei astfel de cunoa~tere poate fi obtinuta numai printr-o
noua contopire Cli realitatea perceptiva. lata atitudinea intermediani
pe care aceasta carte trebuie sa 0 adopte. Dar, pentru a lntelege mai
bine natura conceptelor, trebuie sa distingem mai intai intre jimc{ia lor
~i tontinut..

Michelet, Heger.- Werke_ VII, 15, citat de A. Gratry, De Coti1lai(.-tl1ICI! de tAme,

1. Vezi 0 atitudine similara In Prolegomma to Hegel, W. \Vallace, ~i susJinerea
aceleia~i opinii in cartea IV, Treati.re on Ete17lai and Immutable ,""{oralif)'. Ralph
Cudworth.

38

IlztroduCC171 in fiLo.'ojie

De exemplu, conceptul de "om" are trei accep~iuni: 1) ml:Olttlli ift

Jine, 2) 0 I)aga imagine a formei umane a caret t'aioare cOIUM iJzde(i1ttrea
jrumuJ'ep'i, 3) imtrummt de Jimbolizare a a1zumitor obiecte de fa care a~leptalil
U1t comportament umalt ilZ dluafii date. Acela?i lucm :ie intampla ~i cu"triunghi", "cosinus" - detin 0 valoare fundamental ii, at~r Cit ~i
cuvinte, cat ~i ca imagine sugerata, dar au ?i 0 valoare h.mqionaLi de
cate ori ne trimit inspre altceva in timpuJ discursului.
Cu toate acestea, exista concepte ale carer Jaruri ce trimit 1a
imagine sunt atat de nesemnificative, incat intreaga lor valoare pare a
fi funqionala. De exemplu, "Dumnezeu", "cauzi", "numar",
"substanta", "sutlet" nu sugereaza nici 0 imagine concreta, ~i
semnificatia lor este tendinfa de a directiona aqiunile sau gandurile
noastre viitoare 1 . Nu ne mai putem multumi cu conrempJarea formei,
ca in cazul "cercului" sau al "omului", ci trebuie sa mergem mai
departe.
Dar oricat de fmmoasa ~i de merituoasa ar ti contemplarea
statid a fundamenrului conceptului, consecintele pe care Ie determina
ar trebui sa fie aspectul cel mai important al semnificatiei sale.
Acestea pot consta fie in modulin care ne fac sa gandiffi, tie in modul
in care ne fac sa ac~onam. Oricine ~i-a format 0 parere clara despre
toate aces tea cunoa~te semnificatia conceptului, indiferent cheri
continutul sau fundamental intereseaza sau nu.
Aceasta judecara a dus la descoperirea unei metode de
interpretare a conceptelor pe care 0 vom numi Regula PragmaticaL.
Regula pragmatid spune d intelesul unui concept poate fi
intotdeauna gasit, dad nu tntr-un fapt sensibil pe care il desemneaza
direct, atunci tntr-o trasatura pe care validitatea sa 0 traseaza de-a
lungul experientei umane. Verifica orice concept punand intrebarea:
Despre aceasta tendinta funqionala, vezi H. Taine, On iflteUigcfh7!, cartea l,
cap. II.
Z Vezi \\1. James, Pragmati.rm, cap II; de asemenea, Baldwin, Dictiontl1J1 0/
Philo.roph)" articolul "Pragmatism", de C. S. Pierce.
1

"Cum II v~.~ influen~:l. sensibil pe am adevaml acesrui concept:''' ~i a~a

re situezi 1n pozi?a optima pentm a In~elege semniticatia ~i pemlU a-i
ciiscura impcrtan~a. Daca, cercednd yeridicitatea sau f"lsitate;: unu!
pncept, nu gase~ti nimic C2re sa Ie deosebeasdi. practic, :l.tunci p'-iti
considera ca aiternativa 6tc lipsita de sens ~i d acest concept flU
fom1eazii. 0 idee dis tin eta. Daca doua concepte te cond.uc la :K(:ea~i
.::onsecinta particuia.ra, atunci poti consldera d ele de~in ;!cda~i
!n~ele$, de~j denurriiriJe difed.
Regula ~e apEd conceptelor indiferent de gn.dul lr)r de
complexjta~:e, porrund de 1a termeni simpli $1 ajung-and la prof'ozitii
dezvoltate.
Foarte multe dispute fiiosofice pornesc de 1a definirea .incorect~i
a unor termeni ~i a unor idei (tiecare tabid sustinand T:endicitatea
pwpriilor termenl ~i idei), incat orice metoda acceptata de \.-~'rificare
St! dovede~te a fi de un rea] tdos. ~ici 0 alta metoda nu peate ti mai
u;wr de pus In aplicare decat aceasta regula pragnHtica. Dad pn~rinzi
ca 0 idee oarecare este adevarata, trebuie sa precizezi 1n acela~i timp ~j
ce schmbare
va determin:t veridicitatea
acestei
idei ,
In viata unci
.
' .
.
ipoteti'.::e persoanc_ Astfel, noi vom ~ti QlJ nurr..ai ce anume pretinzi, ci
~i cat este de importantii: consecinp id,cii respective ~i, de asemenea.,modul in care ea trebuie \Terificata. Ascu1rand de aceasta regul~:::
neglijam con?nutul fundamental al conceptului, urmarind doar
functionalitatea sa. La prima vedere, :tceastii neglijen~a pare sa aiba
nevoie de 0 explica~ie, .caci deseori con?nutu1 de?ne 0 H!oare In sine
care, dac~ ar exista, pe langa schimbarile pe care Ie determina In altc
zone ale realita~ii, ar putea infmmusep ;;i realitatea. Astfei,
"Idealismul" este de multe ori considerat 0 teorie valoroasa in sine,
de~i nu are nici 0 influenta concreta ~i detaliata asupra experien~ei
noastre. 0 discutie ulterioara .va arata d acesra este un punct de
vedere superficial ~i cli singuml criteriu de yeriticare a sonniticatiei
conceptu1ui :;;i a validitarii
direcre.
, lui este cel a! consecintelor
,

40

I ftlrodiJcel71 injilo...ojie

Exemplele sunt at at de concludente, incat abia dad meritii s;i Ie

amintim. De exemplu, A este egal cu B inseamna tie cii "nu exista nici
o diferenta" intre ele, tie ca A 11 poate inlocui pe B in cate,-a operatii,
,.obtinandu-se
acela:>i rezuitat In ambele cazuri". ,.:"hteria"
se.
, .
...
detine~te ca "un gl.Up precis de senzatii care se repeta".
,Jncomensurabil" implica faptul de "a te afla intotdeauna in fata unui
rest". Acesta este ~i unul din intelcsurile cu"~ll1tului "intinit", cdiilalt
tiind "poti calcula tot atatea unit,tti intr-o seqiunc, (;If ~i In Intrcg".
,,~.fai mult" sau "mai putin" se refed la anumite senzatii, care eli fenl
de la caz la caz. "Libertate" inseamna "absenta oricarei constrimgeri".
,,?\iecesitate" semnitici faptul ca "toate altemativele sunt blocate in
afani de una singuri". "Dumnezeu" inseamnii ca "poti alungA
anumite temeri", "cauzii" - "te poti a~tepta la 0 suita de efecte" etc
etc. \Tom gasi 0 multime de astt"el de exemple in aceasta carte, a:>a
incat ma voi intoarce acum la 0 intrebare ceva mai generahi, ~i anume
daca semniticatia conceptelor este data de relatia pe care 0 stabilesc
cu experienta pereeptiva sau daca ea se eonstiruie intr-o revela~ie
independenti a realitii~i.
Primul lucl.U pe care-I observam este acela d in fazele de
ineeput ale inteligentei umane, atat cat Ie putem eunoa~te, gandirea
propriu-zisa trebuie sa ti avut exclusiv 0 intrebuintare practica. Omul
i-a clasificat senzatiile, substituindu-Ie eoneepte, pentl.U "a Ie folosi la
adev;i.rata lor \'aloare" ~i pentru a se prcgati pentru ceca ce ,I,'ea :-;'-i
vina. Numele c1aselor sugereaza consecintele care s-au ;[chiugat
celodalti membri ai clasei cu alte ocazii - consec!I1te pe care actualul
obiect al pereePtiei Ie va dezvalui eu sigurant;il. Astfel, aetualul
rezultat al perceptiei poate fi redus la statutul de simplu indicator al
consecintelor pe care Ie sugereaza coneeptul substituit.

Despre intrebuinjarile practice ale conceptualizarii, vezi \X;. .I ame~, Prilldpie... oj

p{),c/;oiagy, cap. x..XII; 1. E. Miller, The PSJ1cholo.gy oj'Thillkilig, 1(1l19. cap. XV.
XVI, XVII.

Pel-cepfie Ii concept - impor/an/a fOllcepteirJr

41

Inlocuirea conceptelor ~i a legaturilor lor, pe ~curt, a lntregii

ordini conceptuale cu fluxul perceptiy imediat large?te enorm cadrul
nostru mental. Dad nu am conceptualiza, ~ trai pur ~i simplu
"asimiland" fiecare moment al experientei, a~a cum actinia, in piatra
ei, prime~te orice fel de hrana pe care valurile se inrampla sa i-a
adud. eu ajutorul conceptelor, plecam In cautarea aosentei,
intampinam necunoseutul, schimbam direqiile, control am experienta
$i 0 facem sa ne arate limitele ei. Ii 5ehimbam ordinea, 0 intoareel11
inapoi, apropiem parti1e departate ~i Ie .sepanlm pe cele apropiate, n<:"
invartim lil- suprafa~a tara a sonda in profunzime, ii dispunem
element~le pe arat de multe diagrame ide~e pe cate poate cbnstrui
mintea floastra,. Toate acestea sunt moduri de 1?lanelrare a fluxului
perceptiv ~i de apropiere a paqilor sale distantate. ~i atata timp cat
aeeasta ti,.mqie primara a coneeptualizarii funqioneaza, nu putem
decal' sa eoncluzionam numind-o ca la inceput, facultatea adaugata
eelei d~ perceptie, eu scopl!1 de a ne ajuta sa ne adaptam unui mediu
mai valit c;ied.t eel al ani~alelorl. Valurffica1?l realitatea perceptiva in
eoneeptt! pentl"4 a ajunge mai repede la telurile noastre.
Ne aju.ta O;lre eoneeptualizarea fluxului pereeptiv sa-I in~elegem
mai bine? $i qe inseamna "sa-I intelegem"? Aplicand interpretarii
lumii regula pragmatica, observam ca, eu cat intelegem mai bine eeva,
eu arat Sllntem mai capabiIi de "a vorbi despre'; acest ceva. Astfel
verificate, concepte1e ne ajuta sa intelegem mai bine obiectele
perceptiei noastre: tiind ce sunt ele, putem resti 0 multime de
~devaruri despre ele, pornind de la rel~tiile acelor ce-uri eu alte ce-uri.
Intregul sistem de relatii spatiale, temp orale ~i logice se divide. 0
veehe conceptie filoso~ca, prduata: de la Aristotel, spune di nu putem
eunoate un lucru
sa-i fi cunoscut mai lntai cauzele. Cmd
servitoarea spune d "pi~ifa" a sparr ceaea de ceai, ea ne da: 0

ad

Herbert Spencer in Psychology, Piirti1e III ~i IV, a Ineercat din rasputeri sa

demonstreze cii adaptarea sta Ia baza inteIeetului.

42

fIIrrodJ./G'eI-e ill jilo.rojie

imagine a acestu.i lucm prin prezemarea cauzelor care I-a dererminat.

Tot ~a se intampla ?i atunci cand Clark \laA\.vell ne cere Sil concepem
electricitatea ca datorandu-se bombardamentului molecular. In tiecart:
caz, un agent imaginar imcizibil devine parta~ 1a contexrul cosmic In
care ,ituam obiecrul perceptiei ce trebuie explicat; ~i explica\ia estt.'
vaiabilii in masura in care noul ,,'are cazuaJ, avand 0 natura favorabilii
producerii efectelor scootate, este el insu;;i conceput intr-un context
care-i face posibila: existenta. Toate explicatiile noastre :;;tiintifice par
sa se ralieze acestui simplu tipar al "pisicii necesare". Ordinea
conceputa a naturii are Ja bazii ordinea perceput;i ~i, dupa cum am
spus, teoretic, ea este un sistem de l-are-uri imagina.e ipoteric, ale
caror ,-e-uri se asociaza armonios cu ce-ul tieca11li !'Ylre percepur de noi.
In esen~a, acesta este un sistem topografic, de distributie a
luc11lrilor. Ne spune care ce este;;i unde unde este. ~e deschide
perspectiva consecinrelor practice care s-au dovedit utili tate a
primordiaIa a facuItatii de concepere: ne ajutii sa ne adaptiim unui
mediu foarte vast. Pomind de la cauzele Iuc11lrilor." obtinem niste
."
avantaje pe care nu Ie-am fi avut daca am fi studiat direct luc11lrile.
Dar, a;;a cum am mai spus, pent11l a se ajunge 1a asemenea
rezultate, conceptele din sistemul explicativ trebuie sa "intre intr-o
relatie armonioasa". Ce inseamna asta? Este oare un simpIu av-antaj
practic sau este ceva mai muIt? Inseamna ceva mai mult, deoarece
demonstreaza ca, atunci cand concepte de diferite feluri sunt fie
abstracte, fie create, intre ele se stabilesc legaturi apropiate,
"ra~ionale" ::;i permanente. 1ntr-o alta cartel, am incercat sa arat c;'i
aceste relatii rationale sunt toate produse ale facult'iitii noasrre de a
compara :;;i ale simtului nost11l de "mai mult".

Pn'ncipleJoJP~J'cology,

1890, cap. XXVIII.

Perc~!ie {i conc~t -

impor/.rln/a c01lCcptelor

43

Stiin~ele

care demonstreaza aceste relavi sunt a~a-numitele

apriorice, adicii matematica ~i logical. D;tr aceste ~tiin~e
fOlIDuleaza exclusiv relatii de comparatie $i identiticare. De exemplu,
geometria ~i algebra sunt primele care dctinesc catt.~,"a obiectl'
conceptuale, pentru ca mai apoi sa srabileasca ecuarii i'ntre de,
substituind echivalentele cu alte echivalenre. Logica a fost numita
"substitutia similarilor". $i, de obicei, se poate spune d. perceperea
asemanarilor sau deosebirilor genereaza I:ntregul adeviir "ravonal" ~i
necesar. Nimic nu J"t intd"'pJa In universurile matematicii, logicii sau
ale moralei ~i esteticii. Natura statica a relaVilor in aceste universuri
confera uo caracter "etem" propozivilor care Ie exprima: teoria
bioomului, e.g., exprimii valoarea puterii oricarei sume de JOWl
monoame, indiferent de timpulla care ne raportam.
Aceste vaste sisteme statice de terment universali formeaza noile
universuri de gandire despre care am mai vorbit. Termenii sunt
elemente (sau sunt structurate ca elemente) sustrase din t1uxuJ
perceptiv, dar, io aceasta forma abstractii, remarcam relatiile dintre ele
(~i, din nou, dintre aceste relatii) care ne faciliteazii stabilirea unor
diverse scheme de reguli precise sau de "multe altele". Tem1enii sunt
intr-adevar arti fici ali, dar ordinea, tiiod stabilira exclusi\" prin
comparave, este data pe de 0 parte de natura termenilor, pc de alta
parte de capacitatea. noastra de a percepe relatiile. Apdar, sUma a
dowI numere doi abstra~te va fi I:ntotdeauna un palm abstract; ceea ce
contine recipientul este ,-,uprins ~i 1:0 continut, indiferent de materialul
din care sunt racute ele; echivalentele adunate cu echivalente dau
intotdeauna acelea$i
,
. rezultate, intr-un uoivers in care echivalenta
.
, este
singura propl~et.ate pe care termenii trebuie sa 0 aiba; mai mult decat
mai mult este cu siguranta mai mult decat mai putin, indifereot care
direqie a marimii 0 urmam; daca eliminam simultan cate un termen
~tiin~e

"Necesitatea" adevanuiIor abstracte pe care aceste ~tiinte Ie propun este

foarte bine expIicata de G. H. Lewes: Problems if Life and Mind, Problem 1,
cap. IV, XIII.

Introducere in JifijJofi~

44

din doua serii distincte, aces tea on nu se epuizeazaniciodata, ori sc

epuizeaza In acela~i timp, ori una Inaintea alteia etc. etc.; rezultatul se
constituie din acele structuri ale adevarului "ra~onal" sau "necesar", In
care drtile noastre de logica ~i matematid (uneori cartile noastre defilosofie) l~i dispun termenii universali.
"Ra~onalizarea" ondrei mase de percePtii consta In echi,-alarea
atit a termenilor sai concreti, unul cate unul, cu multi alti termeni ai
senei conceptuale, cat ~i a rela~iilor pe care fiecare din aceste doua
serii Ie stabilesc In interiorul lor. Astfel, rationalizam presiunea
gazului, identificand-o cu ciocnirile moleculelor ipotetice; apoi, observam
d, cu cat distanta dintre molecule se miqoreaza, cu arat frecvenp
ciocnirilor cu pere~i recipientului se mare~te; In tlnal, putem deduce
relatia exacta de proportionalitate care se stabile~te intre voium ?i
numarul de ciocnin; a~adar, legea empirica a lui ;'\fariotte I~i giise)'tc 0
explicatie rationala. Toate transformarile ordinii perceptive lotr-una
mai ra~onala sunt asemanatoare cu aceasta. Chestionam frumoasa
apari~e, cum 0 nume~te Emerson, pe care simturile mereu ne-o scOt
in cale, ~i informa~ile ne transmit interpretii lor sub forma unor
constructii ideale, aflate intr-o ordine statica pe care mintea noast6i
deja a conGeput-o. A explica inseamna a corela, unul cate unul, aceJ1-urile
fluxului perceptiv cu ce-urile multimii ideale, oricare ar fi aceasta 1
putem considera 0 victorie In fata ordinii naturii. Ordinea
conceptuala In care ne proiectam experienta pare a fi mai nmlt decat 0
simpla metoda de adaptare practid, ~i anume scoaterea la iveala a
unei realita~ mai profunde. hind mai stabila, este mai apropiata de
"adevar", mai pu~n iluzorie decat ordinea perceptiva ?i ar trebui sa ne
retina mai mult atentia.
Mai exista un motiv pentru care conceptualizarea ne apare ca 0
activitate elevati prin excelenta. Conceptele nu numai ca ne conduc in
viata, dar Intrebuintarea lor dd 0 lzoud l)aioare vietH noastre. Relatia

Vezi W. Ostwald: VorleJungen aber Nat1lrphifij.rophie, Sechste Vorlesung.

45

dintre concepte ~i percep~ii este aeeea~i ca dintre simtu1 v1z1.1al ~i eel

tactiL Vederea nu numai ca ne aiuti, pregatindu-ne pentlu un comact
direct, chiar dad nu imediat, dar ne $i daruie~te 0 Iume noua ~i
splendida, Indeajuns de interesanta In sine pentm a ne satisface 0
via~a Intreagi. Tot a~a, conceptele i~i adue cu de propria splendoare.
Simplu! fapt de a avea la indemana asemenea r:ablouri naturale si ,-astt!
este un izvor de inspira~ie: el~ trezese noi 60ri de sublill1, f(lrtii ~j
admira~ie, ooi interese ~i n:.oti'\",,~ij.
ldealitatea deseori se raporteaza la lueruri, an.mei cand sunt
abstraetizate. "Problerne ca afltisclavagism, democra~ie etc. l~i pierd
importanta ~i devin dezgustatoare cand se concretizeaza. Abstrac~unile
ne impresioneaza, de~i dmanem reci In fa~a materializarii lor. Loiali,
in felul nostru, idealurilor individuale, suntem gata oric~.nd sa preruim
exeesiv loialitatea abstracta; iar adevarul general devine 0 "problema
importanta", In timp ce adevarurile particulare nu sunt decat "ni~te
sarmane rebuturi, ni~te succese neinsemnate"!. Pe cat de puternic
sramesc sensibiiitatea noastnI obiectele universale $i et.eme, pe atat de
profunde derin valorile vietii, dnd trans formam percePtii1e In idei.
Ceea ce se obtine prin transformare pare sa fie superior originalului.
1

J. Royce: The Phiio.roP0! 0fLi!yal!y, 1908, Lecture VI r, 5.

Emerson serie: "Fieeare vede In propria sa existenta anumite pete pricinuite
va
de erori, in timp ee experienfele altora par fmmo3se ~i ideale. Oricine
intoarce cu gandul la leg.lturile min un ate care i-au infrumusetat viata, care I-au
facut sli se instmiascii ~i sa aspire cu reala tragere de inimii, se va clltremura ~i
se va tangui. Vai, nu ~tiu de ee, dar nesf~ite regrete amarasc 1tl viata
adultului amintirile legate de primele fagiiduillte ale fericirii i umbresc
chipurile indragite altadata. Toate sunt frumoase din punctul de vedere al
intelectului sau ca adevaruri. Dar toate sunt lunare, privite ca experienta.
_A.manuntele sunt melancolice; planul este marer. ~j nobil. in lumea I'ealii salli~luie~te viermele grijii ~i al fricii. Gandul, idealul, oferi! buniivoie
nemuritoare, trandafirul bucuriei. In jurullor cantil toate muzele. Durerea ima
insote~te numele, persoanele ~i interesele subiective de ieri ~i de astiizi."(E'c!lri
- Dragostea -, trad. Leon D. Levifchi, Editura pentru literatura universahi.
Bucure~ti, 1968).

,e

llitroducere i1l jiLo..-ojie

46

A/adar, C01zcepte!e joacd trei roillri dtJ'lincte ilt lJiafa omit/Hi:

1.

Ele ne Indruma practic in fiecare zi, punandu-ne la indemanii ()

hart~i

ime1l$a de relatii ce se stabilesc intre elementele lucrurilor. care, probabil

lntr-un viitor apropiat, ne vor !ndruma concret;
2.

Ele conferii noi valori. vietii perceptive, ne trezesc dorinrele la viara

detennina

3.

Harta pe care milltea noastra

care,

~i

anume direqionare a activitatii noastre;

data trasat, i~i capata

suficienta. A.devarurile

0
0

traseaza pc haza conceptelor este un lucru

existenta proprie. In studiu, i~i e~te ~ie~i

"univer~al

valabile" pe care Ie contine ar trebui

recunoscute, chiar cu riscul anuliirii lumii simrurilor.

A~adar, sunt lesne de observat avantajele ~i dezavantajele
transformarii perceptiiIor 1n concepte. PercePtia trimite exclusiv la aid
~i acum; conceptul tine de as em anari ~i deosebiri, de viitor, de trecut,
de un timp 1ndepartat. Ca oricare alta, ~i aceasra harta a prezentului
este una de suprafata; trasaturile ei sunt doar ni~te semne ~i simboluri
abstracte ale lucrurilor care prin eIe 10sele formeaza parti concrete ale
experientei sensibile. Nu este nevoie decat sa cantarim masura ~i
continutul, densitatea mare ~i mica pentru a observa ca balanp
valorici se 1nclina cand intr-o parte, cand 1n alta, 1n funqie de scopuri.
Cine poate decide "ex tempore" ce este mai valoros: sa traie~ti sau sa
intelegi viata? Trebuie sa Ie facem pe ambele alternativ, caci Un om nu
se poate Iimita numai la una din eIe, a~a cum nici un foarfece nu
poate raia doar cu 0 singura lama.

Cap ito luI V

Perceptie i concept
- excesul de concepte In ciuda nevoii evidente de a rimane credincio~i percep~ilor
noastre (tn cazulin care capacitatea de conceptualizare este vazuta ca
un ceva total diferit de acestea), in filosofie a existat intotdeauna 0
tendinta de a considera conceptualizarea ca fundament al cunoa~teriil.
Convingerea platoniciana se refera dintotdeauna la faptul ca ordinea
inteligibila trebuie mai degrabii sa inlature simturile decat s:lle explice.
Potrivit acestei piireri, simturile sunt organele iluziei ~oviiitoare care
impiedicii "cunoa~terea", in adeviiratul sens al cuvantului. Nefiind
de cat 0 nedorita complicatie, filosofii ar trebui sa-i intoarcii spatelc:
"Nu uitati cii modalitatile voastre senzoriale", spune unul dintl'C
ei, "sunt una cu intunericul. Urcati mai sus, catre rapune, ~i ve~i vedea
lumina. Reducep-va la tacere simturile, imaginatia ~i pasiunile ~j yeti
auzi voce a pura a adevihului interior, spusele clare ~i conving.:itoare
ale stiipanei noastre (ratiunea). Nu incurcati evidenta, care rezulta din
conftuntarea ideilor, cu sprinteneala acelor simturi care n~~
emotioneaza ~i ne ating... T rebuie sa urmam ratiunea, in pofida
mangaierilor, amenintarilor ~i a insultelor trupului de care suntcm
1

Rationalitii traditionali ~pun cii eel mai bine e~te ~a in~elegi via~a, fara sii-i
e.xperimentezi tumultul. "Illdeletnicirea fundamentalii a filosofiei", spune
William Wallace "este de a cunoate lumea, i nu de a 0 face mai buna"
(Prolegomena to the Sttlcfy oj Heger" Philosoph)" editia a II-a, Oxford, 1894).

48

Intromlcere in j/.c..-ojie

legdri, in potida influentei lucrurilor care ne inconjoani. ... Va indemn

sa lua~ aminte la deosebirea dintre cunoa~tere ~i simtire, dintre ideile
limpezi ~i simturile noastre ve~nic obscure ~i confuze."l
Acesta este crezul intelectualist traditional. Cand fondatorul ei,
Platon, a gandit primul 0 lume intreaga formata numai din concepte i
a analizat-o ca pe singurul obiect de studiu demn de mintile celebre, a
stamit un entuziasm cu totul nou in pieptul oamenilor. Pe
de
valoroase erau acestea, pe atat de neinsemnate erau cele concreie.
Dupa spusele lui Plutarch, Platon, prezentat currii corupte ~i lume~ii a
tiranului din Siracuza, de catre Dion, cel care ?i-a fiicut studiile la
Atena, "a fost primit cu bra~ele deschise ~i cu respect ... Cetatenii au
inceput sa-~i puna mari sperante intr-o reformii rapida cand ~i-au dat
seama de decen~a banchetelor ~i de atmosfera general a care domnea
in toate cur~le, insu~i tiranul comportandu-se cu blandete ~i
marinimie ... Izbucnise 0 pasiune general a atat de aprinsa pentru
gandire i tilosofie, incat se spune ca locul era plin de praf din cauza
multimii celor care studiau matematica i care rezolvau probleme
chiar acolo", pe jos. LJnii "se revoltau impotriva faptului ca, atenienii,
care nu demult veniserii in Siracuza cu 0 flota puternici ~i cu ()
armata numeroasa ~i pieriserii ru~inos fara a reui sa cucereasca
oraul, vor ristuma acum, cu ajutorul unui singur sotist, suveranitatea
lui Dionysos; sa-l ademeneasca sa alunge 0 garda de 10.000 de
lancieri, sa indeparteze 0 flota de 400 de galere, sa risipeasca 0 armata
cu 10.000 de ciilareti i cu un numar de cateva ori mai mare de
luptatori pedetri i sa mearga prin ~coli sa caute nu ~tiu ce extaz
necunoscut i iluzoriu ~i sa invete cu ajutorul matematicii cum sa tie
fericit. "
Dad pana acum am expus avantajele transformarii conceptuale,
este timpul sa atragem atentia ~i asupra lipsul~lor sale. Perspectiva
noastra se large~te atunci cand introducem percep~i1e in harta noastra

cat

Malebranche: EntrelienJ Jllr fa

Mitap*y.jcf1(e, VIII, 9.

Pm'epfie yi COllcept - e,v:ce.rtJf de <YJllCepre

--------------~~~~--------~-------------

of <;

conceptuala. Invatam deJpre ele $i unora Ie schimbiim valoarea; dilr

harta se mentine artificiala, din cauza caracterului ei abstract, ~i falsa,
din cauza diversitiitii de elemente; ~i intreaga operatle, departe IDea de
a face lucrurile sa para rationale, devine sursil. unor neintelegeri
oarecum gratuite. Cunoa~terea conceptual a nu eorespunde ni-:iadat;i
eu plenitudinea realitatii cognoscibile. Realitatea estt' eonstiitli;;j atilt
din particularitati existentiale, cat ~i din lucruri esen~iale ~i uni\'crsale
~i din nume de clase, iar noi con~tientizam aceste particularit,i~i
existentiale numai eu ajutorul fluxului perceptiv. Fluxul nu poate ti
inliiturat. Trebuie sa-l ducem dupa noi pana In ultima clipa a
tranzaqiei cognitive, mentinandu-l In centrul transferiirii chiar ~!
,ltunci cand acesta din urma se dovede~te a fi edit1cator, rt'\'enind l:-i (:'1
cand transformarea ia sfar~it. "Invincibiliratea senzatiei" ar ti (:'xprcsia
care reda esenp tezei mele.
Pentru a dovedi aceasta, trebuie sa ariitiim ca: 1) .vm-epteie .mlt!
,/Orma{irmi Jecundare fi necoreJpunzatoare ~1 cit 2) de fal4ica .~i elimilta
deopotriva, Jacdnd jluxul de ,zeinfeieJ'.
Conceptualizarea este un proce:> secundar, de care viata se poate
lipsi. Ell. implid pereeperea care i~i este sie~i suticientii, dup;i cum
arata toate fapturile care apartin unei clase inferioare ~i la care yiatfl
merge inainte datorita adaptarilor instinctive.
Pent~ll a intelege un concept trebuie 8a-i cuno?ti J'emlzifi''tl[ia. Cu
alte cuvinte, trebuie sa cunoa~tem un aceJt, cateva sectiuni abstracte
dintr-un aceJt sau 0 grupare de astfel de portiuni abstracte, pe care Ie
inralnim doar in lumea percePtiilor. Orice continut conceptual este
imprumutat. Pentru a cunoa~te semnificatia conceptului "culoare"
trebuie J'a fi vii=<JIt ro~u, albastru sau verde. Pentru a ~ti ce inseamna
"rezistenta", trebuie sa fi depus ceva efort; pentLU a ?ti ce in,eamn:i
"mi~care", trebuie sa 0 fi experimentat candya. "-\ceasta se aplica
deopotriva ~i eonceptelor apal1inand unei ordini rarefiate, cum ;i[ ti
calita~i ca "straIucitor" ::;i "tare". PentLU a cunoa~te semnificatia
cuvantului "deductie", trebuie sa fi asudat vreodata 1n fata neunui

50

Intmducere in jiifHoJie

argument. Pentru a ~ti ce inseamna "propor?e" trebuie sa fi comparat

ni~te raporturi intr-o situa?e data. Putem crea noi concepte pc baza
unor elemente vechi, dar aceste elemente trebuie sa fi fost percepute
in prealabil; iar faimoasa lume a universaliilor ar disparea ca un balon
de sapun dad continuturile
definite ale simtului,
ace.i"t-urile
,
,
.~i acei-urile
pe care termenii ii denotii partial ar fi indepartate Ill. un moment dat.
Acesta este pamantul hdinitor din care conceptele l~i trag seya.
Analiza conceptuala a realitatii perceptive 0 face sa rar;"i
paradoxala ~i de nein~eles; ~i dad este dusa la bun st~r~it intr-un moo
fundamental ~i logic, ea ne conduce la concluzia ca experienta
perceptiva nici macar nu este realitate, ci doar aparen~a ~i iluzie.
Pe scurt, aceasta rezultii din doua fapte diferite: primul, ca atunci
cand substituim conceptele perceptiilor, inlocuim de asemenea ~i
rela?ile pe care acestea Ie stabilesc. Dar cum rela~ii1e conceptuale tin
doar de asemanaristatice, este imposibil sa Ie substituim relatiilor
dinamice caractenstice fluxului perceptiv. In al doilea rand, fiind
alcatuita din termeni discontinui, schema conceptuala nu se poate
suprapune peste fluxul perceptiv decat par?al ~i incomplet. Una nu
este pe masura celeilalte, trasaturile esen?ale ale fluxului pierzandu-se
ori de cate ori il inlocuim cu concepte.
Aceasta are nevoie de 0 explica?e serioasa, caci nu avem
concepte care denumesc numai calitati sau relatii, ci ~i Intamplari ~i
actiuni; ~i s-ar putea crede cii aces tea sunt capabile sa dea un caracter
activ ordinii conceptuale 1. Aceasta ar ti 0 interpretare fals;i. Prin ins;i~i
1

Prof. Hibben, Intr-un articol din Philosophic RelJieU), vol. XIX (1910) inceard. ~ii
apere ordinea conceptuala in fata unor atacuri similare celor propuse de noi,
care, spune el, provin dintr-o 1nte1egere gre~itii a adevaratului rol aI logicii.
"RoluI specific aI gandirii este de a reprezenta intregul continuu", spune el,
argumentandu-~i afirmapa cu exempIul caIculului. Replica mea este d.
substituind anumite cOlltlnuitlip perceptive cu simboluri specifice, caIculul ne
permite sa urmarim schimbarile pas cu pas, dovedind-se astfel echivaIentullor
practic, ~i nu sensibil. Acesta nu poate scoate la ivealii nici 0 schimbare in fata
cuiva care nu a simpt-o niciodatii, dar 11 poate conduce acoIo unde schimbarea

PfffC~!ie

,ri concept - exceJlIf de cOilceptl!

51

natura lor, eoneeptele sunt fixe, ehiar ~i atunei dnd desemneaz;l paqi
Jl10bile ale fluxului; ele nu aqioneaza nici micar atunei cand
desemneaza activitati; ~i atunci cand Ie substituim, atat pe eie, cat ~i
ordinea lor, inlocuim 0 schema a carei natura statid. intrinseci nu este
intluentata de faptul d unii dintre termenii ei simbolizeaza originalele
in schimbare. Spre exemplu, coneeptul de "transformare" este
imotdeauna fix. Daca g-ar trans forma, originalul ar trebui piistrat
pentru a ar;Tta faza initiala; $i chiar $i atunci, sehimbarea ar ti un
proces pereeput continuu, a c:hui transformare in concepte ar putea ti
Iuata in considerare in cazul in care componentele dintai ~i eele din
urma ar .Ii diferite - asemenea "diferente" fiind concepute ea rela~i
absolut statiee.
Ori de cate ori concepem un lucru, 11 dejitli",; ~i dad tot fiu
intelegem, definim definitia. A~adar, detinim un anume coneept
spunand "aceasta este mi~eare" sau "eu ma O1i$c"; mai apoi detinim
mi~carea numind~o "faptul de a te afla in pozitii diferite la momente
diferite". Acest obicei de 'a defini Iucrurile devine tradi~6nal. eu cat
mergem mai deF~rte, eu ara.t inv-atiim mai mult despre .fUbiectlll
discursului ~1 s!ar~im prin a considera ca a-I cunoa~te pe aeesta

I-ar conduce. EI poate pl'a~tic sa inlocuiascii schimbarea, dar nu p<>ate sa <>

reproduca. Ceea cesus~n!!m noi este eli partea nereproductibilii a relllitaJii
constituie 0 parte eseHJi:tl~ a conJinutuIui filosofiei, in timp ce Hibben ~j
logicienii considera ~~ !loar cQ~ceptualizarea, cu condi\ia sa se ajung:~ la ea,
poate fi absolut suli~ienta. "g~te datoria de onoare ~i privilegiul filosofiei"
spune in continuar!! dl Hibb!!~, "de a preamari prerogativele intelectuIui". EI
pretinde cii Iuerurile universaJe sunt capabile sii ~e ocupe de eele partieulare,
iar eoneeptele nu se !!lCdud une~e pe eeIeIalte, a~a cum suslinem in aeest text.
Bineinteles eii abundii coneep~le "sintetice", incluzand i subeoncepte, ~i cii
lumea aprioricii este ticsitii de ele. Dar toate desemneazii ceva; ~i eu nu cred
cii vreunul dintre eititorii interesa\i ai aeestei carli ma va putea acuza eii pUll
semllul egalitii\ii intre cunoo,rtere i oricare dintre PfffCt'Plie ~i COllc!!pluolizo17!. Iuata
~eparat sau exclusiv. Perceppa eonfera "putere" in timp ce eoneeptualizarea
eonferii "volum" eunoa~terii noastre.

52

Introduce11! in jilo.rofie

presupune a te indepiirta din ce in ce mal muit de experienta

perceptivii. Acest obicei necritieat, impreuna eu farnieeul inrnnsec al
formei conceptuale, constituie sursa "intelecrualismului" in tilosotie.
Dar intelectualismul se degradeaza repede. Cand incercim sa
studiem micarea, concepand-o ca pe 0 suma de secvente ad injilliflfl'tl,
o gasim insuficientii. Un intreg dat poate fi seqionat ad libifllm, dar
enumerarea seqiunilor nu-ti reda intregul. :\;[intea ra~ionalista
recunoa~te acest lucru; dar in loc sa vada cii neajunsul este provocar
de concepte, ea da vina pe fluxul perceptiv. Acesta, sus tine Kant,
nefiind decat un leagan fantomatic al conceptelor, nu poseda realitate
in sine pentru a fi substituit la infinit. Observwd ca aces tea in sine nu
ating niciodata 0 suma completii, asemenea ganditori cauta realitatea
atat in afara fluxului perceptiv, cat i a schemei conceptuale. Kant 0
plaseaza inaintea fluxului, in categoria aa-numita "lucrul in sine"i;
altii 0 situeaza dincolo de perceptie, ca pe un Absolut (Bradely) sau 0
reprezinta ca pe 0 Minte ale ciirei moduri de gandire Ie transcend pe
ale noastre (Green, the Cairds, Royce). In tiecare din aceste cazuri,
acest gen de filosofi considerii ca atat perceptiile, cat ~i conceptele
falsificii realitatea; dar conceptele 0 fac mai putin de cat perceptii1e,
pentru cii sunt statice, i, dupa autorii rationaliti, realitatea ultima
trebuie sa fie de asemenea staticii, in timp ce viata perceptiva este
bulversata de atata activitate i schimbare.
Luand cateva exemple, putem observa cii multe dintre necazurile
filosofiei provin din asumarea faptului cii pentru a intelege (sau "a
cunoa~te" in cel mai propriu sens al cuvantului) aceasta viata
trecatoare trebuie sa 0 sectioniim in poqiuni abstracte ~l sa 0
supunem unei scheme fixe de relatii.

"Ciici in felul aeesta am fi fiieut totu~i un pas dincolo de lumea sensibilii, am fi

intrat in eampul noumenelor" spune Kant (Critica Ro(ilmii Pure, ed. lRI,
Bueure~ti 1994, trad. Nieolae Bagdasar ~i Elena Moisuc). Vechea nevoie
moralii de un "Sinnliehkeit" plin de repro~uri!

53

E"'xelT1plu11. ./s::tiziralea r'i i:a.u;,,:(-:;litalea J'l,1f~l infOrllp,che t'JJ/,'biie: d.eto;~1.r;,;ct

~chern;i

concept'..lala nu produce nimic asemaniiTor acestora. ::\"'u se

In

ln~a!;'1pla !1in1ic

acea~:.a ~r~yinta: concepteie sunt ,~at(:rnpurale"~~

:-;eputfmd !1 dedI" "laru:.-ate ~i comparare. Conceptd "caine" nu

mu~ca, conceptul "cPco?" rlU canta. _'\.,?adar, Hume ~1 Kan~
lransforma cauzaEtatea. ;n aHturarea grosolana <i. doua fenc::1ene. \.b.i
l:afziu, u:lii autori, dorind sa. lndrepte grosolani?., tffL!1stcrn1a, de cate
ori pot, a.prcpierea 111,identitare: cauza i efectul treb~ie sa fie ac,:.e:1?1
re2Jitfite deghizata, a~adar perceperea difer(:n.~ei in a$e.rn~nea
suc:esiuni devme iiuzorie. LGrze d()veue~t:(; pa, cu pas Gl m.l puren:
COj1Cepe ,:lnt1uen~a~' exercitata eie 'J.n h..lC1U asupra alrLli~L ~~1 nt1uen~a:':
e:;te U":1 concept ?1, ca ltare, e5te un al treilea hlC~~U c.E~~r.inct: ca:~(: nu
poate fi identiticat nici eli [aetom! acti,- ~i niei eu eel pas;". Ce se
~ntamplii cu el cand trece de la primul ia at doilea? ~i c:lnd aiunge L
acesta din urma, cum ac~ione~iza asupra lui? Printr-o a doua influent;I
pe care 0 [o!ose~t(; alternativ? - ~i mai apoi cum? ~i tOt a?l'. mal
departe, pana cand consideri iluzorie intreaga intLlire a activ:t;Irii,
deoarece nu poti reproduce materia aliturandu-: ab,:tractuJ. Scotind
cOl1tinuitatea dinamica 1n afara nat'...lrii, inteLctudismul nu tace
2. 1t-r-pya dec~r"::2 c:ccat-a It,.r
"i-~~.... Oll ("l"lr~
'~llnt~""""S:'-;l~te
n,~j~g.a"'f'it::lrple
4
...... "'
.....
J> .... v.J.
., .. _
... .........
.
... 1". ...... '"

.... L..

......

,~

....

'"

.....

J.

...

ExempluJ 2. CunoaJ'terea e.rte im/lOJ'ibiid; caci CUfZOJl.:dtontl este un

concept, iar cunoJ'C1ftui un altul. Diferite, separate esenrial, ele sun!
amandoua "transcendente", prin urmare modurile in care un obiect
poate de,-eni subiect sau un subiect poate deveni object au devenit
dOLI a din paradoxuri filosofice ramase fi-i.ra raspuns. ~i totl.j~i, nu sunt
decat ni~te false paradcxuri, dci nici eel mai Indarjit "epistemologist"
n-ar putea sa puna la indoiala fapr.ul ca., imr-un fel sau altul,
cunoa~terea se realizeaza.
ExempluJ 3. Dil2 PUJ2c! de t!edel"e conceptual, idetttitatea eJle impfJJibilti.
"Ideile" ~i "starile de spirit" sum concepte diferite ~i succesiunea lor
temporala presupune 0 multitudine de telmeru separari. _-\socia~ioni~tii

IiltrodNcere f;; JiLo"vjie

54

reduc ,ciap no astra mentali la 0 asemenea mul~ime atomisti. Speriati

de caracterul discontinuu' al schemei lor, spirituali~tii presupun
existenF unui "sufler" sau al unui "ego" care sa includa ambele idei
Intr-o singura con?tiin~a colecti,-a. Dar acest ego nu este de t~lPi decaiun alt concept :ii singura modalitate de a evita Inmulrirea ;LCesrcr
paradoxuri este de a-I Inzestra cu 0 neobi?!1uiu'i capacitate de
producere a caracterului de multiplicitate in unitate refuzat de ra9onali~ti
in momentul in care se prezinta sub 0 forma perceptivi imediata.

ImpoJibilitatea mi/cdrzi ii a Jchimbarii. Schimbarea

percepriei se face dupa modelul impulsurilor, dar aces tea se continua
unele pe celelalte, suprapunandu-se partial. Insa, in transformarea
conceptuali, un intreg poate inlocui elemente cu alte elemente intre
ele ad if~finit!{m, tiecare dintre acestea fiind conceput diferit; ~i 0 astfel
de serie infinita nu poate fi niciodati epuizata prin adaugari succe~ive.
Inca din timpul lui Zenon din Eleea, acest paradox intrinsec iiI
discontinuiti9i continue a rimas pata cea mai neagri a intelectualismului.
ExempJuJ 4.

ExempJuJ 5. AJ'ematzarea, itz felul nail! itz care 0 percepe17l floi, eJ1e 0
iltt:(je. Aseminarea trebuie "dqinitd; definind-o, 0 reducem la 0
comhinatie
rational
, de identitate cu diferentiL Pentru a cunoaste
.,
"asemanarea", trebuie sa fim capabili sa distingem precis identitarea.
Dad nu reu~im sa facem aceasta, dm~mem prizonierii "confuziei"
perceptive.
;

ExempluJ 6. SenJ'ul direcfiei eJie unltl dintre datele fliefzi lzoaJire iJJlediate,
t'Onceptui de direc(ie a unut proceJ' nu eJ'te pOJibil atata timp cat procuttl nt{
eJte iltcheiat. Definiti ca avand un punct de plecare ?i unul final, 0
direct-ie nu poatefi cunoscuti in perspectivi, ci doar retrospectiv.
A~adar, discernamantul perceptiv cu privire la drumul pe care il a,-em
de urmat, precum ?i anticiparile noastre vagi trebuie considerate
trasaturi inexplicable ;;i iluzorii ale experienrei.
de~i

Nici im lucm coneret 11U poate Jtabili dona relafii itz acelayi
luna, de exerriplu, nu poate fi vazud ~i de mine ?i de tine

ExempluJ 7.

timp;

aceea~i

Perccplie ,ri COIlCcpt - l!.">(ceJ1I/ de cOllcepte

55

In acela~i timp, deoarece conceptul "V3.zuti de tine" este diferit de

conceptul "vazuta de mine"; daca, considerand luna subiect
gramatical, asociezi acela~i predicat ambelor eoncepte considerate,
comi~ 0 gre~ei!1a de logid spunand ca un lucru poate fi A ~i non-i\ in
acela~i timp, pin nou aceea~i neseriozitate aeademid, caci oricat ar fi
de precise contradic~ile conceptuale, nimeni nu se lndoie~te sincer de
faptul di. doi oameni pot vedea acela~i lucru in aeela~i timp.

ExemplJJl N, Nici 0 rolafie nu poate fi btfe!easa JClIl conJiderata reala in

.forma in care ne-o i'nchipu}m 110i. 0 relatie formeaza un concept diferit;
cand Incl'lrca.m sa' obpnem continuitatea a doua concepte
relationand1.l-lc, m1 facem altceva decat sa marim diseontinuitatea.
Am (;oncepl,.lt trei lucruri In loc de doua ~i am ob~inu! doua
Intreruperi in loeul unei punti de legatura. Continuitatea nu este
posibila in lumea coneeptuala.
xempJu/ 9. Rela(ia care {e jtabi!epe bltre J'ubiect ~i predit'f1/ 11 judecifftle

notZ,J'Ire, coloana vertebralii a gJndirii conceptua!e, nu poote fi infeleclJ"a }i J'e

r01;tr4f(jce Jingura. Predicatele $unt idei universale apriorice, cu ajutorul
carera denumim particularit~tile perceptive sau alte idei. De exemplu,
sp1.lnem di. zahatul "estt:'l 4l!k!=!, Dad zahatul a fost do/a dulce, nu am
In~intat de loc in ClJnPa~tere; q;lca nu a fost dulce panii acum, II
jc;lentifidm cu un ~om:ept q~ gare, In universalitatea sa, zaharul
concret nu poate fi icltlntHlc""t. Prir. urmare, nici zaharul descris ~i nici
descrierea noastri nu Sl.Jnt cOfflprehensibile 1.
i

in acest text, am amintit doar para40xurile conceptuale clasice din filosofie,

dar ~i in fizicii conceptele curente au inceput s\ fie disputate (de~i nu sunt
deocamdata locuri comune in jj~q"ofie), facandu-i.pe fizicieni sa se indoiascii
de "adevarul" neconditionat .continut de aceste notiuni. Multi fizicieni
considerii acum ca concepte ca "materie", "mas a", "atom", "eter"., "iner{ie",
"forta" etc. mnt mai degraba instrumente mentale de manevrare a naturii
printr-o substitutie ulterioara a structurii lor, dedt copii ale realitiitilor ascunse
ale naturii. Ele nu sunt considerate revelatii, ci sunt create de om, ca ~i
kilogramul de yard imperial. Materialul de studiu pe aceasta tema este foarte

.:\ceste paradcxun $1 !l:uire alreic Jt.; :.tCt'~~ t-e! prC-r,-lT1 .J!~1

incercarea inutii~ de a cOnftfi conrinuiia~ea ir~u;,1;.U~t rr:.ui~.i!i.lii dl"
discontinu.itar,i prOGtl:-;e de act'ul c;.)nceprual. Ccnc\!.prul ,:;nTLd[irh.l~~
estt: diferl! de conceptul ~~unL!:~; r.~({dar~ tTIulriplicir;.irea-in-unicitc. re. pc:_
care () ofera percepIl3. nu pO(!te fi ~xp11c(1:'~ f?.ron;il. (~it1roril rineri yor
gasi t-tCfstt dificulta~i prca cxc('~1r!-!Ct: p:..-nr~-u Ii Ie it.!;i !!i ~{:l-iG::;; ....:(i!"" !:'lca
d(~ pc yren1ea ~()ti?tiJ()r grecl~ ;!ce~!:e p::irad r..:;Xi.i1"1 dialectic<=: S-:tLl
n1enpnut in conu: de urnbrt-L ;..i.j t?:~:i~:.iir1i !"~:)a:,rr(:~ .:~(! .::.:,r: Z;iC :;'i

suprafatii ou:srenii

~1

tJancurlJe Ge

10

raui:...ll

n1.~::p

vedere intelectt!;tl, eu atat :nai putin Ie disp-e\lii,w, D;tr eei mai multi
filosotl au ;teordat arentie unui anumit panidox, ignor:mdu-lt: Fe
eelelalte. L;t lneeput, seepticii pyrrhonieni, apc!: }-Iegt]:, iar In zileie
Bra,Jlr>v
'1'
Bo"o,,",,-,
'u'-~ ,;n01Ul';;
';11'7;~
,,"
f,.~
nO d~S""e
.. l.l
1...1 \.'.'"
X
~"
. . . e''''~
(.~ . . .
a'''11
.
r_
.....
,(t '.,f'
_
y ' .~ d'u
intercsat de reate, propunand 0 siagunI soIurie ;ipJicab:Li. rut:lror.
Scepticii au renuntar la t1Gt-iunea de ade"\",ir c1..1 ~eninItarc, t'CC()mandand diseipoiilor abtinerea de ]a ariee aserpune pri\-:to;tre ;;!
aeeasta2 , Hegel a SC11S at;tt de abominabil, lndt eu nu-l !n~eleg ~i nu yoi
serie r.lmie despre el aiei 3 , Seriede lui Br;tdley ~j Berg:;on sum de 0
clatitate uimitoare ~i ;trgLlmentele lor vin in eor~tinuarea spu<:eior mele.
.J,.

.......

. .IlA

...

Ai . "'A

.l

/..J. .

bogat: Concept..- alid Theon'e,i of ,:"10den; PI!/,?,:;' de J. B, Stalio e,te fundamemahi,

.,\Ir-i critici de fclul acesta ar fi: \[ach, Ost-wald, Pear,(JIl, Duhem. LeRo\'.
\Xiilbois, H. Poincare,
1 L-a..'1l omis pe Herbatt ~i probabilll-ar fi trebuit
2 Vezi 0 istorie a filosofiei, despre Pyrri1on.
3 Hegel leaga percepr-ia imediata de ade,-aru! ideal printr-o serie de concepte
intennediare - eel pupn cred ca sunt concepte, Interpretatorii siii susr-in cii cea
mai buna conceppe este cea potrivit careia adcvarul ideal IlU desfiinreaz;i
percepr-ia, ci 0 pastreaza ca pe un "moment" indi,pensabiL Vezi, de exemplu,
H \\1, Dresser: He Phi!Q"'op~y of fhe Spirit, 1908; Eseul supEment: 0" Tb
EleJJ1e/!! of Irrationa/.z(y ill tiJe Hegelian Dialectic, eu alte cuvinte, Hegel nu trag-e
scara dupa eI dupa ce ajunge in varf ~i pOine fi a~adar considerat un
non-intelectualist, in ciuda disperatuiui sau ton intelectuali;t,

Percepfie ,ri COllCept - exce..-lI[ de cOl'icepte

57

Bradley admite cii simtul poseda 0 unitate nativa pe care analiza

conceptual a 0 transformii in multiplu fira a-I mai putea uni ulterior.
In tiecare "acest" pe care-l simtim, "intalnim" realitatea, dar 0
inralnim doar fragmentata ca ~i cum am vedea-o "printr-o gaud"!.
Exista 0 singud modalitate practic:i de a extinde ~i completa acest
fragment: sa ne folosim intelectul ~i ideile universale pe care acesta Ie
cuprinde. Dar in cazul ideilor, acea amlOnioasa intrepatrunderc a
multiplicitatii in unitate pe care percep?a a dat-o nu mai poate fi
posibila. intr-adevar conceptele ne largesc acut-ul, dar pierd taina
ascunsa a intregului; cand "adevarul" ideal este substituit "realitatii",
insa~i natura "realitat.ii" dispare.
Gre~eala apar~inand in intregime formei conceptuale in care
suntem nevoi~ sa gandim, ne putem a~tepta ca acela care recunoa~te
inferioritatea acesteia in fa~a formei perceptive atat de concis pe cat 0
face dl. Bradley sa incerce sa Ie pastreze pe amandoua In domeniul
tilosofiei, delimitandu-Ie sferele i aratand in ce fel se completeaza
una pe cealalta. A~a procedeaza Bergson; dar Bradley, dc~i a trauat
intelectualismul ortodox sustinand
cii simtul
,
, este eel care rele\'a
unicitatea launtricii a realitatii, a ramas totu~i destul de ortodox ca sa
refi.lZe sa accepte ideea ca percep~a imediatii face parte din
"tilosofie". "La bine sau la rau", scrie el, "omul care se bazeaza pe
simturile particulare trebuie sa dmana in afara t1losofiei". Dupa
Bradley, treaba filosofului este de a denumi realul "Ia modul ideal"
(cu ajutorul conceptelor) i de a nu se uita in urma niciodata. In
acela~j timp, "ideile" nu produc de cat 0 amestecatura care nu con fed
unitatea pe care perceptia 0 da. Ce poti face in aceste circumstante
uimitoare? Nevoind sa dea inapoi, Bradley se inciipa~aneaza sa
meargii inainte. EI face un salt rapid in fata i presupune, dincolo de
punctul de disparitie a intregii perspective conceptuale, 0 realitate
"absoluta" in care coerenta simturilor ~i desavarirea idealului
intelectual se vor uni intr-un mod indescriptibil. 0 astfel de totalitate

F. H. Bradley:

The Pn'ncipleJ of Logic, cartea I, cap. II.

58

Introducere in fiio.rojie

in unitate poate fi, trebuie sa fie, va.ft, e.rte, spune el. Metafizica lui
Bradley i~i delimiteaza domeniul avand la baza acest obiect de studiu
care nu poate fi inteles I.
Sinceritatea lui Bradley aduce un suflu nou In metatizica ;;i tace
ravagii printre conceptiile vechi. Dar, de~i critica, dl. Bradley duce mai
departe 0 prejudecatii. PercePtia "neschimbata", crede el, nu trebuie,
nu poate, nu va face parte din "adevaml" ultimo Cn asemenea
devotament fata de un dmm inchis in gandire, indiferent incotro te
duce, este cam patetic: conceptele se descompun - nu conteaza,
dmmul lor trebuie urmat; perceptiile :>unt unitare - nu conteazt"t.
trebuie lisate in urma. Cand antisenzualismul s-a transt"ormat tntr-o
obsesie, a fost dar ca i se apropia star~itul.
Atata timp cat forma conceptuala este singura care determiml
contradictiile dialectice, solutia ar parea la indemana. Sa ne slujim de
concepte cand sunt de folos ~i sa Ie lasam la 0 parte cand impiedici
intelegerea; sa includem realitatea integral in filosofie, exact in forma
perceptiva sub care se intati~eaza. Singuml defect al fluxului perceptiy
autohton este de ordin cantitativ. Exista i!1totdeauna 0 cantitate mare
de flux perceptiv dintr-o data, dar nu este niciodata suficienta, iar noi
dezintegram restul ramas. Singura modalitate de a-I Impiedica sa se
strecoare in viitor, distribuindu-se nenumaratilor subiecti perceptiyi,
este aceea de a inlocui anumite aspecte particulare ale realitatii perceptive
care nu pot fi surprinse, cu diversele noastre sisteme conceptuale
care, de~i limiteaza foarte mult, pot da fiecare cate un echivalent.
In ~senta, acesta este punctul de vedere a lui Bergson ~i eu cred
d trebuie sa ne multumim cu el2.

D1. Bradley ~i-a exprimat piirerile foarte elar intr-un articol din volumul
X\lII, N. .f ofMind Vezi, de asemenea, Appearance and Reali!),.
2 Cea mai concisa expunere a doctrinei lui Bergson poate fi gasici in "Introduction Ii
la Metaphysique", in Revue de Mitapf(y.rique et de Morale, 1903, p. 1. Pentru 0
comparatie sumara intre Bergson ~i Bradley, vezi eseullui W. James in ]ollntai
ofPhiio.rophy, voL VII, nr. 2.
1

Perc~Vfie ,Ii concept -

e>:;?.flll de

COflCLtl.e

39

Sa rezumam aeum rezultatul eelor spuse m;tj sus. Dacii scopul

filosofiei ar fi sa ia In stiipmire ra~ional realitatea, ;,ttunei nimie din
Intreaga experienta pereeptiva imediatii nu ar putea face obiectul
filosofiei, dei numai printr-o astfe! de experien~a poate ti surprinsa
eoneret realitatea. Dar filosofui, de~i ca fiin~a Iimitatii este incapabil sa
experimenteze mai mult deca.t cateva astfe! de momente t.recatoare,
are eapaeitatea de a-~i extinde cunoa$terea dincolo de ast:menea
momente cu ajutorul simbolului ideal al altora l . Astfel, el preia
indirect comanda nenumaratelor percePtii rarnase deoparte. Dar
eoneeptele ajutatoare, provenind la rmdul lor tot din pereeptii, se
dovedese lntotdeauna a fi insutieiente; ~i, de~i elc ofera mai multi
informatie, nu trebuie ana!izate ra~ional, ea $i cum at" putea dezvalui 0
latura mai profunda a adevarului. Numai prin experien~a perceptiY:f
pot fi sUlprinse triisaturile profunde ale realita~i. Numai ;l$a ne putem
informa eu privire la eontinu~tate, la imersiunea lucrurilor, la sine, la
materie, la ealita~, la activitatea vazuta sub diferite forme, Ia timp, la
eauza, la schimbare, Ia nou, Ia tendin~a $i la libertate. In fa~a aces tor
trasaturi ale realitiitii, metodele transformarii coneeptuale, puse 1n
aplicare eu hotarare $i naivitate, Ie eticheteaza ca ireale sau absurde,
triidandu-$i astfel neputinta.
.

Se pare cii, unnand eaile "mistice", el i~i poate extinde earnpul vizua! l11$pre 0
perspectiva ~i mai larg:l decat eea accesibila lllinrilor ~tiintifice. Cred cii Ber~on
este de acord eu 0 asemenea opinie. Vezi W. James, A Sugge..11ion about .\[ptici.'-m,
JOT/mal oj Pbilo.ffIjJfrj, VII, 4. De~i nu este inca pe deplin inreles, subiectul euno~terii
mistice a fost neglijat deopotriva de ilo~ofi. ~i de oamenii de ~tiil1ta.

Cap ito luI VI

Perceptie i concept
- cateva corolare Primul corolar al concluziilor capitolului precedent este cal'!?
adevere.j1e orientarea cunoscutii in fiuJJoJie ca empiriJm. Empirismul pleaca de
la particular la general, considerand pat1ile fundamentale atat In
ordinea fiintei, cat ~i In ordinea cunoa~teriil. In cad11JI experientei
umane, acestea, reprezentate de percep~ii, devin Inrreguri prin
adaugari conceptuale. Percep~ile sunt particularita~i In ve:;;nic;i
schimbare, care nu revin niciodata la 0 forma anterioanl, adiiug,U1d
experien~ei noastre un element nou ~i concreto Acest nou nu I~i
gase$te reprezentare in metoda conceptuala, deoarece conceptele sunt
separate de experien~ele date ~i eel care Ie intrebuin~eaza pent11J a
prezice noul nu poate sa 0 fad decat in termeni vechi ~i deja existenti.
Nici un nou pe care viitOlul il contine (~i singularitatea :;;i
individualitatea fiedrui moment II face nou) nu este supus analizei
conceptuale. Ca sa spunem a~a, conceptele sunt produse post-mortem,
utile unei Intelegeri retrospective; ~i, cand Ie lntrebuintam pent11J a
detini universul in perspectiva, trebuie sa ne dam seama ca ne ofera

Bineintele5 cii aici este vorba de5pre cel mai mare intreg pe care il ia filosofia
in comiderare; ~i anume, univer5ul ~i piirJile sale, caci exista 0 mulJime de
intreguri minore (organisme allimale ~i sociale, de exemplu) in cazul ciirora
atat existenta, cat ~i intelegerea piirt:ilor sunt fustificate.

(it

cloar u.n COnn.lf abstract" sau 0 schita 'ipro::.;:imam-~i care trebui<::

intregita cu ajuwrul percep~iilor.
Filosotia rationalisrii a aspirat intotde:mnli ::1 Intregirea Iuerurilor,
ia fornurea unui sis tern il1Chis, din care p08ibilit;.ttea existentei unui
nou fundamental a. fast de la bun lneeput excIu~a. Pe de alta parte,
din punctui de vede::e al empir;$~ilor, rea;itatc:; n.ll pCi'.te fi Iimitat:i de
o oranitii conceotualii. Se revar:d.,'
l$j deprl:;;f:~re
se moditica.
. ..r:;mite!e,
...
,
Se transfOfma "i de acee:;. flU pU:lte fi eun()~cu[rl cure~punzator, uecat
urmarindu-i pal-ticuiaridtile
, de 1a un moment Ia alrul de-a Iungul
experientei. A~adar, tiiosofia t:mpirista nu-;;i reyendid 0 viziune
atotcuprinzatoare. Ea large?te ingustimea exper;en~ei personale eu
ajutorul conceptelor pe care Ie consldera utile, dar nu suverane; ea
lnsa sta In' expectativa 1:n interioml fluxului ~-ietii, lnregistrand fapte
fad a emite legi, f:'ira a pretinde ci relatia pe care un om 0 stabiIe~te
ell to~aljtatea lucrurilor: In c:alitatea sa de filoscf, este diferita de cea
pe care 0 tixeaza eu par~iie iucrurilor, in ca.iitate;! sa de participant
pasiv sau activ la cursul evenimentelor. _'\semenea vietii, filosorill
trebuie sa aiba porti1e deschise.
De-acum lncol0 vom urmari concep~ia en1pirista. Cum realitatea
se raporteaza la timp, tiind creata zi de zi, vom sustine d, de~i
constituie 0 excelenta hard: de schite care ne arata semnitieatiile,
conceptele nu pot niciodata tniatura perceptia; vom anita de asemenea
d sistemele "eteme" pe care aces tea Ie formeaz,l nu pot ti d.tu~i de
putin considerate domenii ale acelei cunoa::;teri care 0 arunca 111
umbra pe eea sensibila. Vom mai sustine cii. ipoteza ra~ionalista nu
este prea relevanta. A~adar, filosofia se dovedqte inca 0 data a ti
fundamental identici cu ~tiinta, a~a cum am dutat sa demonstriim in
primul capitol! al acestei carti.
D~,...

Pute'm formula punctuJ de vedere empirist, spunal1d cii "alogicuJ" este pe

picior de egalitate eu "iogicui", 111 cadn.!l filosofiei. Dl. Belfort Sax, in cartea
sa The &otJ qf Reali!)' (1907), i~i fonnuleazii teza empiristii in acest fel. (vezi

62

Introdllcei'e tit Jilosofie

Cu toate acestea conceptele ~i reJatiile clintre ele nu sum ja Eei de

"reale" In "eternitatea" lor ca percepriile in remporalit:1tea lor. Ce
1ntelegem prin "real"? Cred ca cea mai bun a detinitie este cea oferita
de regula pragmatica: "un lucm este real dad ne obliga sa-l luam in_
considerare intr-un fel sau altu!."! Prin urmare, conceptele sunt la fel
de reale ca ~i percePtiile, dci nu putem trai fad a tine cont de ele.
Dar fiin~area "eterni" de care se bucura ele este inferioanl tiintarii
temp orale, deoarece este prea static;i :;;i schematica, tiind ]ipsitii de 0
multime de tnIsaturi pe care realitatea temporala Ie posedit. _A..?aclar,
filosofia trebuie sa admitii existenp mai multor domenii ale realitiitii
care se intrepatmnd. Sistemele conceptuale ale matematicii, iogicii,
esteticii, eticii sunt asemenea domenii, fiecare dintre ele stabilind 0
anumita rela~ie ~i fiecare distingandu-se de realitate prin aceea cit nici
una nu se raporteaza la timp. Realitatea perceptiva include ;;i implica
toate aceste sisteme ideale ~i multe altele pe Ianga ele.
Cum am spus deja, un concept are intotdeauna aceea~i
semnificatie: tran.gortJIare inseamna intotdeauna Iratt4orman:, dlb
Inseamna Intotdeauna alb, "-ere inseamna intotdeauna .-ere. :'\atura
statica ~i "eterna" a sistemelor adevamlui ideal are Ia baza aceasta
identitate; caci 0 relatie, 0 data ce existii, trebuie sa existelntotdeauna
intre doi termeni care nu se schimba. Multora Ie vine greu sa a.dmita
ca, folosit in contexte diferite, un concept l:?i pastreaza sensul
neschimbat. Ace~ti ganditori presupun existenta a doua predicate
atunci cand asociem culoarea alb atat zapezii, cat ~i h~lrtiei. Dupa cum
spune James tvIiIJ2: "Fiecare culoare este singulara, fiecare marime
este singulad, fiecare forma este singulara. Dar lucmrile nu pot avea
mai ales cap. III). Vezi, de asemenea, E. D. Fawcett: The /fttiiddual and RealitJi,
Indeosebi partea II, cap. IV ~i V.
1 Prof. A. E. Taylor formuleaza aceasta defilliJ:ie pragmaticii in ElemellfJ of
Metaphysics. Despre natura realitaJ:ii logice, vezi B. Russell, Plitliipfe.r of
Mathematic....
2 Ana/y.,ir of the Human Mind (1869), I, 249.

PercePfie ,ri concept - catella coro/are

63

toate 0 culoare singularii, to ate 0 forma singulara, to ate 0 manme

singulara; altfel spus, ele nu au nici aceea~i culoan:, nici aeeea~i forma,
nici aceea;;i marime. Atuoci ce au ele In comun, ceva ce poate mintea
sa cuprinda? eei care au sustinut ca ar exi.sta ceva, nu I-au putut
denumi. Ei au Inlocuit lucrurile eu cuvinte misterioase ;;i confuze,
care, Ia a privire mai atenta, nu semnificau nimic." In vizi~nea acestui
autar nominalist, numele este singurullucru pe care doua obiecte 11 pot
avea :n comun. ~egrul hainei ~ste identic cu negrul pantofului, atata
timp cat spunem ea atat pantoful cat ~i hainrl sunt negre (trecand eu
yederea faptul ca numele nu poate t1 "acelasi" de douii ori). Dar care
este semnificatia conceptului "identic"? Aplicand, ea de objeci, regula
pragmatiea, ajungem Ia concluzia ca spunem ca doua obieete sunt
identice: a) d.acti, compardndu-le, nu giiJim nimi? care .ld Ie deOJ-ebea.fi;-a sau b) rM-ii
if putem in!.ot7li pe unul cu celiilalt in anumite opera/it; ford ca rezultatul jii JI!
modifice. Dad ar fi sa purtam :) discu~e constmctiva despre identitate, ar
trebui sa ~nem cont de aceste con~nuturi pragmatice.
A~adar, zapada ~i hartia au aceea~i culoare? 0 putem Iniocui pe
una cu eealalta In opera~ii? Se pot, desigur, substitui dad avem In
vedere refleqia luminii, scoaterea In eviden~a a unui lucru Intuneeat
sau acceptiunile cuvantului "alb". Dar zapada poate fi murdar~, iar
hartia trandafirie sau gaIbuie ~i noi continuam sa Ie numim "albe"; sau
culoarea lor poate sa difere In func~ie de lumina :;;i ele raman totu:;;i.:
"albe", - a~adar criteriul non-diferentei pare sa ne dea de: .furea ..
Aceasta dificultate de ordin fizie (pe care toti zugravii 0 cunose) de a
potrivi doua nuante atat de bine Incat sa nu se observe nici 0 diferenra
Intre ele, pare sa fie lucrul pe care 11 au oominali~tii 10 minte 10
momentul In care spun ca semnificatiile ideale nu pot fi identice la
doua momente diferite. Trebuie a~adar sa accepttim faptul ca un
concept precum "alb" nu-~i poate pastra In~elesul intact?
Ar fi absurd sa acceptam acest lucru, deoarece ~tim d dincolo
de transformarile determinate de schimbarea luminii, de praf, de
impuritatea pigmentului etc. existii 0 componenta specifica care face

Introducere in filo.cofie

64

ca

cuioare sa se deosebeasci de celelalte ;;i care ne da certitudinea

ca termenul nostm i~i l'a pastra Intelesul intact. lmposibilitatea de a
izola ~i de a surprinde aceasta cali tate tlzica nu este rele\-anni, arata
timp
putem sa 0 izolam ~i sa 0 fixam mental, hotarandu-ne ca, de
fiecare data cand rostim cuvantul "alb", acea calitate identica sa ne
furnizeze acela$i in~eles, indiferent daca a fost sau nu aplicata
corespunzitor. fn~elesunle pe care Ie dim pot fi identice, ori de cate
ori inten~ionam acest lucm, indiferent dad ceea ce semnifici este
tlzic posibil, sau nu. Jumatate din ideile de care ne fOlosim tin de
lucmri care fie sunt imposibile, fie ridici probleme - zerouri,
intinituri, a patra dimensiune, granitele perfeqiunii ideale, forte, relatii
separate de termenii lor sau termeni detlni~i doar conceptual, prin
relatiile pe care Ie stabilesc cu al~i termeni la fel de ticti"i. "Alb"
denume~te 0 calitate specifici al eirei standard este tixat mental ~i
care poate apirea sub diferite aspecte fizice. Ace! alb este intotdeauna
acela~i alb. Ce sens are sa insistim pe imposibilitatea lui de a fi acela~i
inci 0 dati, dad noi deja I-am fix at ca fiind identic? Pentm noi, el
funqioneaza perfect In masura In care se identiticii cu sine; a~adar,
aplicata cOtfceptelor, doctrina nominalistii se dovede~te a ti falsa, tiind
valabila doar in cazul t1uxului perceptiv-.
Aceasta este doctrina platoniciana, potrivit careia conceptele
sunt singulare, nu pot fi schimbate, iar realiti~ile fizice sunt constituite
din concepte diferite la care acestea "iau parte". Este cunoscuti In
filosofie sub numele de "realism logic" ~i a fost mai mult preferata de
min~ile rationaliste de cat de cele empiriste. Aceasta carte, care
trateaza primordialitatea percePtiilor concrete ~i originea secundara a
conceptelor, poate fi consideratii excentrid In incercarea ei de a
combina realismullogic cu un alt mod de gandire empirist 1 .
0

cat

lUte comentarii in favoarea identitiipi obiectelor conceptuale pop giisi in W.

James, Mind, vol IV, 1879, p. 331-335; F. H. Bradely: Ethical Studi!!... (1876),
p. 151-154, $i PrincipleJ of Logic (1883). Conceppa nominalistii este prezentata
de James Mill, ca mai sus, ~i de John Stuart Mill in SY.ltem of Logic:

Percepfie ,.-i COnCepi - calella corolare

65

Pril1 aceasta inteleg eli ele sunt aicatuite din aceea~i substanta ~i
d fuzioneaza atunci cand avem de-a face cu ele. Cum ar putea ti
altfel, dad conceptele sunt asemenea unor yapori proveniti din
percep~ii, care mai apoi condenseaza din nou, ori de cate ori sunt
solicitate in practicii? Despre lucrurile pe care Ie tine in mana ~i Ie
cite;>te, nimeni nu poate spune care este aport'u1 simQJlui yizual ;>i al
ceiui tactil ~i care este aportul intelectului la formarea "cartii" In sine.
Latura universala ~i cea particulara a experientei se contopesc pur ~i
simplu, fiind ambele indispensabile. Conceptualizarea nu este
asemenea unui cariig pictat pe care nu se poate agata un lant adevarat;
caci noi agatam concepte peste perceptii ~i perceprii peste concepte,
schimbandu-le la intinit; ~i relatia dinne cele dOl.;;j se aseam~lna cli
ceea ce gasim In interiorul acelor "ciclorame", In care fundalul picrat
vine In continuarea prim-planului real atat de amagitor, incat eu greu
;:~i dai sean1a unde se imbina. In lumea in care traim, ne este impo~ibil
sa distingem contributiile intelectului de cele a,le simtului. Ele sunt
invaluite ~i dsucite impreuna, a~a cum un foc de arma este InvaIuit ~i
dsucit de ecou ~i de zgomotul reverberant. Tot a~a, reverbenitiile
intelectuale Iargesc ~i prelungesc experienF perceptiva pe care 0
invaluie, asociind-o cu laturi mai indepartate ale existentei. In schimb,
ideile acestora functioneaza ca ni;>te rezonatori care selecteaza anumite
tonun din sunetele complexe. Ele ne ajuta sa descompunem percep~a, sa
wstractizam ~i sa izolam elementele componente.
Apdar, cele doua f . .l11qii mentale i;>i fac jocul reciproc. PerceNia
stimuleaza gandirea, iar ia randul sau, aceasta imboga~e?te percep~a.
Cu cat vedem mai mult, cu adt gandim mai mult; cu cat gandim mat
mult, cu atat vedem mai multe in realitatea imediata, cu atat vedem
mai detaliat ~i cu atat mai semnificant de,-ine caracterul articulat al
percep~iei noastre 1 Mai tarziu, cant.! ,-om ajunge sa studiem

Vezi C. F. Schiller: Thol~ghr and ImmediaD', in .lolJrI1al of Phihropl?J etc., f1I, 234.
Interpretarea merge atat de departe, incat putem chiar aqiona, ca ~i cum
experiertta ar fi constituitii din diferite feluri de material conceptual pe care il
analizam. Din raJiuni care vizeaza acJiunea ~i chiar discuJia, asemenea material
conceptual este studiat ca ~i cum ar fi un echivalent absolut a1 realitii~i. Este
inutil sa repetam ceea ce am spus deja, ~i anume cii nici 0 cantitate din acest

h!.troducere in jilu.qjie

66

activitatea cauzalii, vom vedea cata importanta practic;i are aceasta

liirgire a cunoa~terii determinatii de Invaluirea perceP1iilor in idei.
Combinarea acestora determinii efecte diferite de cele produse doar
de nucleul perceptiv. Dar intram deja lntl--un subiect cen mai diticil
~i, la stadiul actual al argumentarii, cred ca aceasta scurta treccre in
revistii este suficienta.
Cititorii care panii acum :i-au liimurit cii sistemele concepruale
sunt secundare ~i s-au convins de imperfeqiunea ~i instrumentalitarea
fiin~ei, vor fi acum capabili sa se lntoarca ;;1 sa cuprinda tluxul
experien~ei imediate cu sentimentul cii oricat de putin i se ofed la un
moment dat, ceea ce i se ofeca este absolut real. Exclusiv preocupata
de imobilitate ~i universalitate, gandirea rationalistii a discreditat
pulsul efemer al vie~i. Empiri~tii au adus un mare serviciu, prin
excluderea veto-ului ra~ionalist ~i prin justificlrea COnCIS;! a
instinctului vis-a.-vis de experien~a imediatii. "Alta lume?", spune
Emerson, "nu exista 0 alta [ume" -In afara acesteia - ;;i anume a celei
In care sunt gravate biografiile noastre.
"Namr hat weder Kern noch Schale
Alles ist sie mit einem male
Dich priife du nur allermeist,
Ob du Kern oder Schale seist."l
Credin~a

in autenticitatea fieciirui moment in parte, in care

acestei lumi (caci noi lucnim aici sau se
lucreaza asupra noastra), este un Eden din care rationali~tii Incearcri
zadarnic sa ne alunge, aeum cand am adus critiei conceptiei lor.
Dar ei mai fac 0 ultima incercare ?i ne invinuiesc de autoironie.
"Credinp voastrii in momentele individuale", insista ei, "atata
timp cat se bazeaza pe argumentul coneis (?i nu este 0 simpla
omisiune pe care sa 0 pui la Indoialii) i~i are riidiicina in abstraqiune ~i
sim~im imbriiti~area vie~ii

material nu poate substitui pe deplin realitatea ~i ca, din punctul de vedere al

genezei, el este 0 formaJiune secundani.
1 "Natura-i totuI dintr-o data / Ea nu-i nici sambure, llici coaja / Dar m staplin
sa-Ji fii de-ndata / De e~ti sa..'tlbure ori coaja" - in gel1nana ill original.
AutoruI nu specificii sursa. (n. tr.)

PemPlie ,Ii COllcept - cutwa iv:r;fare

67

eoncepere. Doar cu ajutorul conceptelor ati fix at pereep~iije In

realitate. Prin urnure, conceptele sunt lucrurile ,'itale ~i percep~ijie
depind de ele, datorita naturii "realita~i" eu care Ie-a inzestrat
gandirea. Va contrazice~ singuri: conceptele se dovedesc a fi
instrumentele fundamentale $i victorioase ale adevarului, dci trebuie
sa intrebuinta~i propria lor autoritate, chiar ~i atunei dnd cautari sa
institui~ autoritatea suprema a percePtiei."
Aparent, obieqia este valida; dar disp~re in momentui in care ne
amintim ca, in ultima instan~a, un concept nu poate decat Ja d:::~Y7me\f;
iar conceptul "realitate", pe care il rediim percePtiei imediate, nu este
o crea~e conceptuala noua, ci doar 0 rela~e practica pe care 0
stabile~te eu Vointa, experimentata perceptiv1, in care ra~onamentul a
intervenit temporar, dar care, atunci cand rationamentul a fost anihilat
de un rationament ulterior, ~i-a reluat locul ca $i cum nimic nu s-ar tl
intamplat. Una din funqiile practice fundamentale ale conceptelor
este aceea cii pot neutraliza alte concepte. Acesta este ~i raspunsul pe
care 11 aducem acuzatiei di a folosi concepte pentru a submina
creditul conceperii in general este 0 contradiqie in sine. eea mai buna
modalitate de a demonstra cii un cu~t taie este de a incerca sa tal. cu el.
Rationalismul insu~i a subminat.fataI conceptualizarea, descoperind ca,
de la un moment dat, nu face altceva decat sa acumuleze contradiqii
dialectice. 2

1
2

Vezi W. James; Principles ofPsychoiogy, cap. XXI, The Perccptiotl ofRcali(J'.

Referitor la aceastii obieqie, vezi W. James;. A Pblra/i.tic UllilJur.rr:.

Capitolul VII

Unul i multiplul
Consideram ca, spre deosebire de cantitate, natura realitatii este
data in exclusivitate de fluxul perceptiv. Dar, de$i fluxul este continuu
intre partile apropiate, pOf\:iunile non adiacente sunt separate de spatii
care intervin ~i, in multe cazuri, 0 astfel de separare determina 0
izolare benefica. De exemplu, ultima seqiune poate sa nu contina nici
un element care sa apartina unei secpuni anterioare, poate ti diferira
de aceasta, poate sa 0 piarda din vedere, poate sa fie despartita de ea
prin bariere fizice, sau cate ~i mai cate. A~adar, cand apelam la intelect
pentru a hacui fluxul ~i a-i individualiza membrii, trebuie (provizoriu
~i practic, in orice caz) sa analizam un numar mare de componente, ca
~i cum acestea nu s-ar corela deloc, sau doar la distanta. Le tratam pe
portiuni sau chiar individual, cons ide rand fluxul 'suma sau multimea
lor. Aceasta incurajeaza conceptia empirista, conform ciireia partile
sunt diferite, iar intregul este rezultanta.
Ra~onalismul se opune acestei doctrine, sustinanu ca intregul
este fundamental, ca partile deriva din el ~i sunt legate unele de altele,
ca distantarile pe care Ie acceptam tara a Ie critica sunt imaginare $i d
intregul univers, in loc sa fie 0 suma, este singura unitate autentid
existenta, dovedindu-se (dupa cum spunea d' Alembert) "un J"elJifait et

tine grande vente ''1.

"un fapt unic

~i

un mare adeviir" - in francezii in original (n. tr.).

U nlll.,i Intiltipllll

69

De data aceasta, alternativele sunt cunoscute subnumele de

pluralism ~i monism. De~i a fost pusa serios In discutie abia In ziua de
astazi, aceasta este cea mai elocventa dilema clin tilosotie. Realitatea
exista distnbutiv? Sau unitar? - sub incidenta fled/rlli, a ori"c1mi, a
tJreunf(i sau sub incidenta tot-ului sau a fntreg-ului? Un continut identic
este compatibil cu ambeie forme obtinute, tem1enii latini a11lneJ" sau
..'Uncli on cei geffi1ani alle sau J"a11l11ltliche descriind foarte bine aceste
alternative. Pluralisrriul sus tine 0 forma de existenta distributivii, In
timp ce monismul una unitara.
Remarcati d nu este nevoie ca pluralismul sii sustin:i. de la bun
Inceput existenta unei anumite cantitati de discontinuitati intre
lucrurile numeroas~ pe care Ie presupune. i~i asuma doar rolul negativ
de a contrazice teza monista, conform careia nu exista nici 0
discontinuitate. Pli!ntru a distruge doctrina monista, ar fi suficient sa
dovedim, tara drept de apel, faptul ireductibil ca, In ariee imprejurare,
ariee IUC1U provine din. ariee alt lucru.
Speram ca extr~m.a neclaritate a termenilor pc care Ii folosim sa
Inceapa a-I mahni p~ cititor. A spune ea nu exista "niei 0
diseontinuitate" dovede~te de departe 0 mare naivitate, caei gasim In
tot locul 0 mul~me de di~continuitati concrete. Buzunarul meu nu are
nici 0 legatura c;:u contul bancar al d-Iui Morg,m, iar mintea rege!ui
Edward al VII-lea nu ar~ nici 0 legatura cu aceasta carte. Monismul
sus tine ca asemen.ea discontinuitatJ aparente sunt rezolvate prin
legaturi mai profunde ~i absolute In care el crede ~i ca, In anumite
privinte, aceste legaturi trebuie sa fie mai reale de cat discontinuitii~ile
concrete de la suprafata.
Din perspectiva fapmlui istoric, in maj011tate, monismul s-a
dovedit confuz ~i mistic in kgatura cu principiul ultim al unitatii. Este
mai frumos
fii Unul de cat multiplu, a~adar, principiul lucrurilor
trebuie sa fie Unul, chiar dad aeest Unu nu a fost niciodata explicat
cu exactitate. Plotin II denume~te pur ~i simplu Unul. "Cnul cuprinde
toate lucrurile ~i, cu toate acestea niei unul dintre .ele ... Toate deriva

sa

70

Introducei"e in jilo..-ofie

din Unul, pe simplul motiv ca nimic nu esre cuprin::;: tp,eL Ba mal

mule, pentru ca toate sa fie existen~e reale, Cnul nu peate tl existen~ii,
ci parinteie tuturor acestora. Iar generarea existentei se face ea India
oad. Fiind perfect prin aceea ca nu cauta, nu poseda $i nu are ne\'oie .
de nimic, Cnul se revarsa, ea sa spunem a~a, $i ceea ce se re\'arSa da
na?tere unei alte ipostaze ... Cum ar putea binele absolut ;;i primordial
sa se 1nchida 1n sine, ca ~i cum ar tl invidios sau neputincios~ ...
_'\.$adar, esre absolut neeesar ca el sa produca ee\'a. "1
Este asemenea doctrinei hinduse a lui Brahman sau a lui ..\tman.
In Bhagavat-gita, vorbindu-i Cnicului, Krishna spune: "Sunt jertfa.
Sunt ritul de sacrificiu. Sunt libaria
Sunt leacul. Sunt
, intru stramosi.
.
incanta~ia. Sunt $i fumul de tamaie de la sacrificlu. Sunt focul. Sunt
tam ala. Sunt taral, sunt mama, sunt sprijinul, sunt parinteie
universului - sunt doctlina mistica, purificarea, sunt silaba "Om" ...
sunt cararea $i reazamul, sunt stapanul, martorul, loca$ul, refugiul,
sunt prietenul $i originea, nimicirea, locul, sunt vasul $i inepuizabila
samanta.
$i iau 1ndarat
, Dau lumii caldura. Aduc .
.ploaia. Sunt ambrozia
$i sunt moartea, sunt fiin~a ~i nefiinta ... Sunt acela$i pentru toti. ~u
cunosc prieten, nici du;;man ... fneredinteaza-mi inima, venerandu-ma,
sacrificandu-mi-te, pled.ndu-mi-te."2
II numesc monism mistic, nu numai pentru ca se reveleaza in
formule care sfideaza 1n~elegerea3, dar ~i pentru d se face demn de
1

Vezi pasajele corespunziitoare din C. M. Bakewell, Soum - Book in Afltiel1f

Pbzlo.ropf?y

Traducere din englezii (ver$iunea englezii ii apaqine lui J. C. Thomson),

cap. IV.
3 .Al-Ghazzali, filosoful ~i misticul mahomedan, ofed 0 versiune mai teistii ale
aceleia~i idei: ".Allah este pe de 0 parte ciiliiuza ~i pe de cealaltii conduciltorul;
el face ceea ce vrea ~i decide ceea ce dore~te; nimeni nu se poate impotrivi
hotiidrii sale ~i nimeni nu poate respinge porunca sa. EI a flieut Griidina, a
zamislit un popor pentru ea ~i apoi i-a indemnat la supunere. Si el a fiicut
Focul, a ziimislit un popor pentru el ~i apoi i-a indemnat la revoltii ... Si apoi,
cobon1ndu-se prin Profet, a spus: "Acestea sunt in Griidina '~i nu-mi pasa de
2

crezare apeland h.l stan de ilurl1inare neaccesibile oan1enllor sln1p1.1.

Astfel, Porphyrins, seriind despre via~a lui Plotin, ne spune c;l, 111 tin:p
ce el a avut a ~illgur:'i data 0 asemenea iluminare, la d.rs~(, de 68 ,ic
'ani, Plotio a cunOscllt de patru ori fericire~ de a se :tpropia con;;tit;,.de zeul suprem, devcnind una eu el, tnrr-o sttl.t-e 1"ea"1. ~i inet-abi];~
Obi~ouita calc mistica de abrinere a viziunii L'l11cului pria
farmare ascetic;i este fundamental aceea;;i in wate sistemeie religioase_
Dar aceasta tras:truni. inefabila a Cnit;l~ii nu tine strict de tilosatle,
caei, in eseop ei, filosofia lucreaza cu cu\-inte ~i explicatii, a~a inc at
vom trece peste aeeast:t.
:'v1adalitatea filosofica uzuali de atingere a unit:itii lr: profunzime
este canceptualizarea substan~ei. Falosira mai intai de greci, aceasta
no~iuoe a fost daborata eli multa atectie de-a lungui b-ului \lediu.
Definita ca ariee tiinta care exista ;ber J'e, !lstiel tocat nu are 11e\oie dcnici un alt subit:et diruia sa-i fie ~nerent (Elu ita per .le e:x:tJ'te1t:J, ttl IVili
indigeat alio tamqlla1?' .fIlbjecto, cui inhaereat, ad exiJtendlflJl) "subsranpl" a
fast mai tntai deosebita de "accidente" (care au nevaie de un astfel de
subiect de inerenta - ct(}tl.l eJ'.fe est ineJ:fe). A fast mai apoi identitlcat cu
"priocipiul indivjduaJila~i" in luclUri ~i cu "eseota" lor, diviz?i11du-se
in tipuri diferite, de exemplu, in substante primare ;;i secundarc,
simple ~{ campuse, complete ~i incomplete, specitice ;;i imhidu;t\c,
materiale ~i spirituale. Astfel privita problema, Dumnezeu esre
. substanta, deaareee existii. atat per J'e, cat ?i a J'e. A?adar, pentru
scolastici, na~unea de substanta este daar un uni6.cator par~ial ~i, i"t:

ele; ~i acestea sunt in Foc ~i nu-mi pasa de ele". Ace~ta e~te .\llah, Prc!
Inaltul, Regele, ReaIitatea, EI nu este intrebat despre ceca ce face; dar ei
sunt." (traducere din engleza dupa versiunea cnglczii a lui D. B. :Viac Donald,
din Hariford Semillal)' r{ocon:/., ianuarie, 1910), Vezi, de asemenea, \X-'. James:
Tipllri/.e IJ);.perien(ehe/i.giollfe. Ed_ Dacia, Cluj-;\' apoca, 1998.

72

Introducm in jilo.rojie

totalitatea sa, universul este format dintr-o pluralitate de substan~e de

sine statatoare 1 .
Spinoza s-a rupt de doctrina scolastica. El ~i-a lncepur Etica
demonstrand ca nu exista deca.t 0 substan~a ~i ca aceasta nu poate tI
decat infinitul sau Dumnezeul necesar2. Aceasta erezie i-a adus lui
Spinoza dezaprobarea generalii, de~i tllosofii ~i poetii i-au acordar
aten~ie Inca de pe vremea aceea. Unitatea panteista a lui Spinoza
Consultii semnificaJia cuvantlllui "substantii" 1n indexul oriciirui manual de
scolasticii, cum ar fi: J. Rickaby: Gmeral MetapJ?)!Jtc.; A.. Stockl: Lehrbuch d Phil;
sau P. M. Liberatore: Compendiuln Logice et 1\1etapf?yJice.
2 Spinoza ~i-a expus pe scurt doctrina 1n partea I a Apendia!hli in EtZLU ",\stfel
am explicat natura lui Dumnezeu ~i insu~irile sale, adicii am anitat cii
Dumnezeu existii in mod necesar ~i este unic, ca existii din singura necesitate
a naturii sale ~i este cauza lib era a tuturor lucrurilor intr-un mod determinat,
cii totu! exista in Dumnezeu ~i depinde de el, a~a cii fiira el nimic nu poate sa
existe ~i sa fie conceput. In fine, am aratat cii totut este predeterminat de
Dum~ezeu, nu dupa lib era vointa sau bunul lui plac absolut, ci in virtute a
naturii sale absolute sau a puterii sale infinite." (trad. prof. S. Katz, ed. Antet
xx Press, Buc. 1993) - Spinoza merge mai departe, respingand noJiunea
vulgara de cauza finala. Dumnezel.l nu cauta finalitatea - daca ar ciil.lta-o, ceva
i-ar lipsi. El acJioneazii din necesitat~a logicii a plenitudinii naturii sale. - Dar
iatii 0 alta frumoasii expunere monistii gasita intr-o carte care merge pe aceea$i
linie filosoficii cu cea a lui Spinoza: - ;,. .. Existenta fiecarui obiect complex in
manifestare nu Jine de obiectul in sine, ci de existenta universalii care este
unitatea absolutii, conJinand 1n sine tot ceea ce se manifestii. In consecinfii,
toate fiintele particulare sunt intr-o continua schimbare, venind ~i plecand,
formandu-se ~i dizolvandu-se prin singura cauzii universala a universului
potenJial, care este unitatea absolutii a existentei universale, depinzand de
singura lege generalii., de singura relaJie matematicii, care este fiinta absolutii ~i
care riimane mereu neschimbatii.. A~adar, ... este universul ca intreg, in fiinra sa
potenJiala, din car~ se desprinde universul fizic; iar fiinta sa este 0 deducJie
matematicii obJinutii dintr-un univers matematic sau intelectual, creat de un
intelect care se menJine ~i exista prin sine i1lSU~i. !\"umesc acest univers
matematic ~i intelectual, Intelectualitate Absolutii, Dumnezeul LJllivermiui"
(Solomon J. Silberstein: The Di.rclo.rureJ of the UnilJerJal My..-tme..., ~ew York,
1906).
1

Unu! ,Ii multipllti

constituia 0 perspectlva muit prea atragatoare pentlu. a nu subiuga

min~ile. Abia dupa ce Locke, Berkeley ~i Hume s-au apucat sa-;;i
formuleze "critic a", a inceput sa d.~tige teren suspiciunea potrivit
careia notiunea de substanta ar putea fi un cuvant travestit in idee.'
De~i crede in substan~a, Locke marturise?te ca " ... noi nu
posedam deloc 0 asemenea idee clad ?i, in consecinta, prin cm.-antul
"substanta" noi desemnam numai 0 presupunere nesigura despre
ceva care nu ?tim ce este (adid ceva despre care nu avem nici 0 idee
particulara, distincta ?i pozitiva), ceva pe care 11 luam drept
substratum-ul sau suportul acelor idei pe care Ie cunoa?tem"2. El a
cnticat no~unea de substan~a personala dupa principiile identita~ii
care difera de la un spirit la altul. Prin experietz{a, identitatea noastra
personala, spune el, consta numai in faptul functional ~i perceptibil
potnvii druia starile noastre mentale ulterioare continua ?i pastreaza
amintirea celor anterioare. 3
Berkeley supune unei critici asemanatoare notiunea de substanta
materiala. "Deci, dad cercetez cele doua parti sau aspecte care
constituie sensul cuvintelor "substan~a materiahI", sunt convins ca,
nici un sens distinct nu este leg-at de aceste cuvinte ... Presupune, ceea
ce nimeni nu poate considera ca imposibil, d tara ajutorul corpurilor

Nimeni nu crede cii tenneni precum "iamii", "annata". "ca~ii" denDra

substante. EIe desemneazii fapte coIective, ale carol' parp sunt unite prill
mijIoace care pot fi unniirite experimental. Chiar ~i atunci dud nu definim
suma consecintelor, ca in "otravii", "boalii", "putere", nu avem in vedere ()
substanta, ci convenim ca tennenul sii desemneze un agent fenomenal gata sa
iasii Ia iveala. Nominali~tii trateazii toate substanteIe in confonnitate cu aceastii
analogie ~i considerii "materie", "aur", "suflet" doar ni~te nume date mai
multor proprietaJi grupate, care sunt corelate nu adt de vreo substantii
necunoscutii care corespunde numelui, ci mai degrabii de 0 pOrJ:iune ascunsii a
intregului fapt fenomenal.
:! E.reu aJupra intelectubli uman, cartea I, cap IV, 18, Editura ~tiillJific~,
Bucure~ti, 1961, trad. i\nnand Rou i Teodor VoicuIescu. (n. tr.)
~ Ibid. , carrea II, cap. XXVII, 9-27.
1

74

I"troducere in ftfo.rofte

exterioare, un inteiect oarecare este afectat de acela~i ;;ir de senza~ii ~i

de idei, cafe te afecteaza pe tine $i ca aceste idei suntintiparite tn
aceea;;i ordine $i in aceea~i vivacitate in spiritul lui. Eu intreb dad
acest intelect n-ar avea acela~i motiv sa afirme existenta corpurilor
materiale care sunt reprezentate prin ideile sale ~i Ie produce pe ele in
spiritul lui, un motiv pe care-i ai ~i tu ca sa afirmi acela$i lueru?"l. Pe
seurt, substan~ele materiale nu sunt ctmoscute decat ca ni~te complexe de
J-e1tzatii ~i, prin urmare, singurul in~eles pe care 11 putem da cud.ntului
"materie" este acela ca desemneaza astfel de senzarii ~i gruparile lor.
Ele constituie singurul aspect verificabil al cuvantului.
Cititorul va observa d, pentru a aduce aceste critiei, a tost
folosita regula noastra pragmatid. Care este diferen~a pe care 0
determina in experien~a practid faptul d fiecare detine un principiu
substan~ial personal? Diferenta consta in aceea d ne adueem aproape
trecutul ~i oi-l amiotim, numindu-l "al meu". Dar care este diferenp
determinata de principiul substan~ial existent in aceastii carte~ .\ceea
ci anumite senza~ii optice ~i tactile formeaza un tot unitar . .\;;adar,
faptul ca anumite experien~e perceptive par sa ait;d/uiaJi.:J If.tt tol uw/ar
constituie lntregul In~eles al cuvantului "substanta". Hume duce mai
departe aceasta critid, conferindu-i inteligibilitate maxima. "Noi nu
detinem,
spune el, 0 idee de substanta
diferita de cea a unei mulrimi
,
~"
de calititi particulare i nici nu detinem un in~eles diferit, atunci dnd
vorbim sau ne gandim la ea. Ideea de substanta nu reprezinta altceva
decat 0 multime de idei simple unite prin imaginat.ia careia i se
atribuie un nume prin care noi suntem capabili sa 0 reaetualizam.":
Analizand substanF, Kant se apropie de Hume prin aeeea ca neag,i
existenta oricirui continut pozitiv al notiunii. Diferenta este ca Kant
sus tine ca, alaturand rezultatele, mobile ale percePtiei numelui
permanent, categoria substan~ei Ie unete obligatoriu, facand astfel
1

Prindpzife ClIllOtI,lten.i oJl1ene,fti, partea I, 17,20, Editura Agora, Ia;;i, 1995, trad.
S. Ciiteanu. (n. tr.)
Treatre 011 HlImal1 ;\Jature, partea T, G.

Unul ,Ii multip!u!

75

natura inteligibila. 1 ?\: e este imposibil sa fim de acord cu aceasta.

Complexul de calita~i nu devine mai inteligibil atunci cand nume~ti
substanF "categorie" decat atunci ca.nd 0 nume~ti "simplu cuvant".
Haide~i a~adar sa intoarcem spatele acestor moduri inefabile ~i
neinteligibile de explicare a unitapi lumii ~i sa cercetam dad, in loc de
principiu, "unitatea" nu ar putea fi pur ~i simplu un nume, precum
"substan~a", care sa denumeasca faprul cii tntre partile tluxului
perceptiv se gasesc anumite cOlZexill1zi JpeciJke yi l)erificabile. lata-ne din
nou trimi~i la regula noastra pragmatica: presupunand ca exista 0
unitate in lucruri, cum ar outea ti ea cunoscuta? Ce diferente
, va
determina ea in ceea ce ne prive~te?
Astfel, intrebarea ne intoarce la 0 sud optzeci de grade,
lansandu-ne intr-o investigatie cu n1Ult mai promitiitoare. :-":e putem
cu u~urinta gandi la lucruri care nu au legatura unele cu altele. Putem
presupune ca, asernenea viselor persoanelor diferite, ~i ele se gasesc In
timpuri ~i spatii diferite. Ele sunt atat de deosebite ~i de
incomensurabile, atat de pasive unul fata de celalalt, incat nu
interactioneaza ~i nu se amesteca niciodata. Chiar ~i acum ar putea
exista universuri intregi atat de separate de al nostru, incat noi,
cunoscandu-I pe acesta, sa nu avem mijloacele necesare pentru a
observa ca ele exista. Oricum, ne dam seama de diversitatea lor ~i
prin aceasta ele formeaza ceea ce este cunoscut In logica sub numele
de "un~vers discursiv". Dupa cum ne arata exemplul, fmmarea unui
univers discursiv nu presupune nici 0 legatura ulterioara. Gasesc de
nelnteles importanta acordata de unii scriitori moni~ti faptului cii orice
haos poate deveni un univers prin simpla lui numire. Trebuie sa
gasim ceva mai bun in privin~a unitatii de cat aceasta susceptibilitate

Critica rafilJnii pllm". Anaiogia intdi. "Principiul pennanenfei ~ubstanfei". Pentru

aprofundarea criticii aduse substantei - concept, vezi .I. S. Mill: A s..ptem of
Logic, cartea I, cap. III, 6-9; B. P. Bowne: Metaphy.ric.r, partea I, cap. L
Bowne considerii cuvintele "fiinfii" ~i "substantii" sinonime ~i Ie utilizeazii ca
atare.

76

[ntroducere in jiloJofie

de a 0 proiecta mental ca pe-un Intreg ~i de a 0 numi folosind un

substantiv colectiv.
Ce legaturi pot fi observate cone ret sau In realitate, intre partile
multimii pe care 0 denumim abstract "lumea" noastnl?
Exista nenumarate tipuri de legaturi care se stabilesc intre ele,
obtinute la 0 scad mai. mare sau mai mid. Nu to ate par~ile lumii sunt
unite mecanic, dici unele dintre ele se mi~d, iar altele nu. Oricum, tiind
lucruri materiale, toate par a fi unite prin gral,ita!ie. Cnele dintre ele se
coreleaza chimic, In timp ce altele nu; acela~i lucru este valabil pentru
legaturile termice, optice, electrice ~i celelalte conexiuni .!ii/ce. Acestea
sum specificatiile In~elesului cuvantului unitate, atunci cand II aplidm
lumii noastre. Nu ar trebui sa 0 numim untt4 atata rimp cat par~ile ei
nu sunt corelate Intr-un anumit fel. urmand aceea~i logid, este dar
d trebuie sa 0 numim "multiplu", atata timp cat partile sale nu
stabilesc toate acela~i fel de legaturi, chimid sau electrid (de exemplu
lumina ~i dildura). Cu ajutorul acestor tipuri de relatii, unele parti ale
lumii se unesc cu altele, astfel Incat, dad alegem corect atat linia de
influenta cat ~i elementele, putem sa 0 strabatem de la polla pol, fad
intrerupere. Dar dad Ie alegem gre~it, ne izbim de piedicile ~i de
neconcordantele de la inceput ~i nu ne mai putem mi~ca de lac. Prin
urmare, nu exista unitate absaluta ~i nici multiplicitate absaluta din
punct de vedere fizic, ci daar un amestec de tnlsaturi bine
determinate ale ambelar categorii. Mai mult decat atat, nici unitatea ~i
nici multiplicitatea nu sunt atribute esentiale ci daar caardonate ale
lumii naturale.
Exista a multime de alte diferente practice determinate de
numirea unui lucru "L'nul". Rapartandu-se la timp ~i spatiu, lumea
naastrii detine 0 unitate temporaid }i Jpafialii. Dar timpul ~i spatiul
careleaza lucrurile, separandu-Ie definitiv, astfel incat este greu de
spus dad dintr-a perspectiva spatio-temporala ar fi mai nimerit sa
denumim lumea "unul" sau "multiplu".

UIlTll,ri 111T1ltipiNI
Acela~i

77

lucru este valabil ~i pentru lmitatea gmerica provenita din

mul~mea de lumi similare. Cand doua lucruri sunt asemanatoare,
putem trage concluzii po mind de la unul din ele, care se vor doved;
valabile~i pentru celalalt, astfel Incat, atata timp cat exisra, acea~ta
uniune intre lucruri este extrem de valoroasa din runct de nuere
logic. Dar exista 0 eterogenitate intinita In lucruri, im.iit"erent de
asemanarile pe care Ie descoperim Intre ele; ~i, din ace~t punet de
vedere generic, lumea nu ne apare In mod deosebit ~i esential mai
mult ea Unul decat ca Multiplu.
Am abordat unitatea noetica predicabila a lumii ca urmare a
capacita~i noastre de a semnifica Intregul dintr-o data. Foarte diferita
de unirea printr-o desemnare abstract:! ar fi cea noetid concreta
prelucrata de un atotcunoscator al tipului percepti\", care ar trebui sii
fie de la prima vedere familiarizat eu tot ceea ce exista. Intr-o astfe! de
atotcunoa~tere absoluta cred ideaIi~tii. Kant, spun ei, a Inlocuit de
fapt notiunea de SubJ1anfa prin no~unea mai inteligibila de Jubiecl.
Acel "Sunt con~tient de ea" care, dupa parerea unora, trebuie sa
Insoteasca arice experien~a posibila, desemneaza In ultima instanra un
singur martor al tuturor lucrurilor, al lumii tara sfaq;it, amino Putem
spune ca manifestarea integral a a omniscienrei sale este instantanee
sau etema, sau oricum altcumva, caci timpul este unul din obiectele
ei, tn timp ce ea nu este In timp.
Mai tarziu, yom gasi destule motive penttu a considera
monismul noetic 0 ipoteza neverificata. Acestuia i se .opune
pluralismul noetic pe care II verificiim In fiecare moment, atunci dnd
solicitam informa~i de la cei din jur. A~adar, arice lucru din lume
poate fi cunoscut de cineva, dar nu In intregime de un singur
cunoscator sau printr-un singur act cognitiv, - a~a cum tntreaga
umanitate se constituie Intr-o re~ea de cuno~tinre, A cunoscandu-l pe
B, B cunoscandu-l pe C, - Y cunoscandu-l pe Z, ~i probabi! Z
cunoscandu-l din nou pe A, tara ca vreunul dintre ei sa-i cunoascii pe
to~ ceilal~ In acela~i timp. Aceasta cunoa~tere "in lanf', care merge

78

Infroducerr: iii jiio.rojie

din aproape In aproape, este complet diferita de cunoa~terea ,,In

bloc", presupusa a fi apanajul min;ilor absciute. _\stfel, se creeaza un
tip coerent de univers, In care cel mai mare cunosdwr care existi
poate sa ignore multe din lucrurile cunoscute de al~ii.
\fai exista si
alte sisteme de Inlantuire
in afara celui noetic. ~oi
.'
,
Inine cream constant noi relatii eli lucrurile, organizand tabere de
munca, instituind retele po;;tale, ccnsulare, comerciale, feroviare,
telegrafice, coloniale ~i altele care ne plaseaza deopotriY:i adt pe noi,
cat ~i pc iucruri In strucruri reticula.re. Unele dintre ele implici ~i alte
sisteme, aitele nu. Nu po~i avea un sistem de telefonie fad aer ~i
sarme de cupru, dar po~ avea aer $i sarme de cupru, tara a avea
telefon. Nu po~ iubi fad sa cuno~ti, dar poti cunoa~te f:ira sa iube:;;ti.
Mai mult decat ad.t, acela:;;i lucm poate apartine mai multor sisteme,
ca atunci dnd un om stabile$te legaturi Cll celelalre obiecte cu
ajutorul dldurii, al gravita~iei, al dragostei ~i al cuno2.;;terii.
Din punctul de vedere al acestor sisteme paqiale, lumea are
coerenta din aproape in aproape lntr-o mul~ime de fduri, astfel1ndt,
In momentLllln care termini un lucru, poti oricand sa Incepi un a!tul,
rad sa-~i abandonezi lumea. Gravitaf.a este singurul fel de legatura
;ntre lucruri pe care il recunoa~tem a fi pozitiv $i care ne aminte~te de
uniunea monista sau In bloc. Orice schimbz.re a "masei" determina
alterarea instantanee a gravitatie~ tt.lr.l..lror !ucmrilor.
Unitatea teologid sau estetid sunt alte forme ale unita~ii
:;istematice. Lumea este plina de scopuri ~i de explicatii partiale.
Ipoteza moni~tilor este di ele toate aldituiesc capitolele scopului
sup rem ~i ale explicatiei genera!e. In acela~i timp, ele pur ~i simplu par
sa tread una pe langa cealaita - Eara a se corela sau dad 0 fac, ea da
na~tere unor frustrari reciproce, astfel lncat aparenta lucrurilor esre
fara indoiala pluralisti din punctul de vedere al scopuJui.
Se crede in general d toate fiin~ele particulare au aceea;;i origine
~i sursa, tie in Dumnezeu, fie in atomii deopotriva Ja fel de vechi. Se
considera ca nu exista nimic nou in univers, lucrurile noi care apar

fiind fie pretigurate etern in absolut, fie rezulnte ale aceleia~i pril7lordirJ
rerum, atomi sau monade care intra in combinatii noi. Dar oricum,
problema fiintei este adt de pu~in cunoscut;l incat, indiferent ciac;!
lucmrile au inceput sa existe dintr-o data, printr-un singur "bang", ca
sa spunem a~a, sau <..hca au apimt una d.te una, fiecare la un moment
diferit Castfel incat, lucruri noi se pOl' srrecurll I'n uni"ers in orice
moment), aceasta ramane 0 prob!em,'i deschis;l, cu ware ca esre f;tCl
indoialii economic intelectual sa presupui Cit mate lucrurile au aceea~i
vechime ~i ca nu maio apare nimic nou.
Unitatea in Univers este amo.!'Cftid prin intermediul acestor
rezultate. Din punct de vedere pragmatic, eie cOfZJiittJie unitatea. ()
lume coerenta in oricare din aceste planuri nu ar ti haos, ci un univers
de un anume grad; (Oricum, grade Ie pot ti diferite. De exemplu,
piir~le pot ti corel ate spatial, dar nimic mai InuIt; sau, de asemenea,
pot gravita; sau pot schimba dldura; sau pot sa se cunoaSGL sau S;t se
iubeasca reciproc etc.).
Aceasta este valoarea neta ;t unitatii lumii, calculata empiric.
Unitatea sa total a este sum a unititilor partiale. Se constituie din ele $i
Ie urmeazii. In orice caz, 0 as;fel de idee jigne~te gray spiriteie
rationaliste, care de obicei dispretuiesc mamnti~urile practice.
Asemenea spirite insista ca acea unitate profunda, totaLi lucrurilor
in absolut, acel "unul in tot ~i tot in unul" s,'i tie conciitia esen~iala a
corelarilor constatate empiric. Dar aceasta este probabil 0
materializare a obi~nuitei venerar; a abstraqiunilor, rot a~a cum
"vremea rea" ar ti cauza ploii de astazi etc., sau tizionomia unui am
ar explica trasaturile sale, cand de fapt prin "vreme rea" iiz{e!egi cii
ploaia eJte vremea rea sau prin fizionomie ln~elegi trasaturile omului.
Pe scurt, lumea este "unul" in anumite priyin~e ~i "multiplu" in
altele. Dar aceste privin~e trebuie dar precizate pentru ca formularile
precedente sa tie mai mult de
simple abstraqiuni. ,\tara timp
militiim pentm aceastii. conceptie obiectiva, prohlema L' nului ;;i a
Multiplului pare sa-;;i piarda din importanta. Atat cantitatea de

,I

cat

cat

80

11l!roduc.;re zitjiio,"oJie

unitate, cat ~i cea de piuralitate sunt chestiuni pe care trebuie sa Je

observam ;;i sa Ie notaro, pastrandu-Ie in formule care se vor dO\'edi
complicate, in ciuda oricarui efort de a Ie simplifica.

Capitoiul VIII

Unul i multiplul
- valori

carente -

Am putea llisa la 0 parte subiectul capitolului precedentl, dad

nu ne-ar interesa consecintele care decurg din lnfmntarea ipotezelor
contradictorii ~i care transforma alternativa monism sau pluraliJm in
ceea ce noi am numit cea mai "elocventa:" dintre toate dilemele
metafizicii.
in primul rand, pentm multi oameni, calitatea de "unul" pare a
conferi valoare, faima inefabila ~i demnitate lumii, intrand in canHict
cu conceperea ei ca pe un ireductibil "multiplu".
.
in al doilea rand, corelarea noetid integrala a tuturor lucmrilor
intre ele este considerata in unele privinte indispensabila ra~ionalidtii
lumii. Numai a~a puteni. crede ca lucmrile apartin unele altora, in lot
sa tle relationate de simple conjunctii cum ar fi "cu" sau ,,~i". lar acest
aranjament pluralistic nu poate fi considerat decat "irational"; ~i el,
bineinteles, confed par~ial lumii alogicitate ?i non-ra~onalitate, dad
privim dintr-un punct de vedere pur intelectual.
A~adar, monismul cansided unitatea elementul vital ~i esentiai.
intregul cosmos trebuie sa fie 0 unitate compacta, in interioml cii':reia
fiecare membm este determinat de intreg ~i din care arice tendintao?e

Pentru mai multe detalii despre capitolul precedent, vezi lillN! ,Ii 1J1uilip!u!, in

w. James: Pragmatism

Introdrmre in fik..-ojie

H2

indeper.denta este eliminata. 0 data cu Spinoza, adep~ilor mooismului

Ie place sa creada d.luclUrile i~i au inevitabil originea In e$enta diyiml,
a~a cum natura triunghiului este determinata de faprul ca suma
unghiurilor sale este egaUi cu suma a doua unghiuri drepte. Intregul
da na~tere par~ilor componente i nu invers. Cniversul esre compact,
sus~ine monismul; on II iei ca pe un intreg ireductibii, a~a cum Iti este
oferit, ori nu ru deloc parte de el. 5ingura alternativa pe care 0 au la
indemamI scriitorii moni)'ti ~ste sa recunoasca ira~onalitatea Iumii - ~i
nici un filosof nu este dispus sa fad asta. Forma sub care monismul
esre astazi raspandit 10 cercurile filosofice se nume?te t"iealiJ"n1 ab.fo/;t/.
Conform concep~iei lor, lumea nu exisra de cat ca obiect al unei min~i
atotcunoscatoare. Analogia care sugereaza ipoteza este aceea a
domeniilor finite ale con~tiin~ei, care vizualizeaza in fiecare moment
intregul divizat in seqiuni corelate haotic, ~i in interiorul caruia ad.t
coniunc~iile dit ~i disjunqiile care apar se afla acolo numai in masma
in care suntem ~i noi prezen?; astfelindit ele sunt fundamentate atat
"noetic" cat ~i monist.

Am putea foarte bine sa acceptam caractelUl subiim al acestui

monism noetic ~i a1 impresiei vagi pe care 0 are despre legatura
fundamentalii existenta tad excep~e intre toate fenomenele 1. EI se
dovede~te capabil de a conferi stabilitate religioasa ~i pace, invodind
autoritatea mistica de partea sa. Dar, pe de alta parte, ca multe alte
concepte duse necondi~ionat la bun staqit, el introduce In filosotie
cateva paradoxuri specifice, cum ar fi:
1. ]\'u justifica

con~riin~a

exi~tii

noastrii finita. Dad tot ceea ce

cunoscut de Spirit'.l! Absolut, cum poate exista ceva ce Spiritui nu

Ciici Spiritul

cuno~te

fiecare Iucru printr-un singur act de

impreunii cu toate celeialte luctUri.

Min~le

este

cunoa~te~

cUI1o~tere,

finite cunosc ullele Iucruri fara a Ie

Cat despre triisiiturile sale esen~ale, Spinoza a fost profetul, Fichte ~i Hegel au
fost interpre~i de mijIoc, iar Josiah Royce este cel mai \"a10ros reprezentant
contemporan.

Unlli ,r muitipiuf - l)aion "j carmIe

83

cunoa~te

pe celelalte ~i aceasta ignoranta este sursa nemultumirii lor. A~adar,

noi nu suntem simple obiccte ,Je unui subiect atotcunoscator: noi sumem
subiecte de sine statatoare

~i cunoa~tem

diferit prin

cun()a~terea

lui.

2. Genereaza problema raului. Pentru plurali~m, singura problema pe care

o ridid raul este de ordin practic, ~i anume: Cum il putem climina? Pent11.l
monism, paradoxu! este de ordin teorecie: Cum poate exista' Imperfec~unea,
atata timp cat totul ii are originea in Perfeq:iune? Dad lumea cuno~cutii de
Spiritul /\bsolut ar fi .perfecta, de ce ar trebui cunoscutii ~i alIfe!, printr-UI~
numar vast de ediJ:ii limitate inferioare? EdiJ:ia perfecta cu sil:;'1.lr<t!1f.:j era
suficienta. Atullci cum apare paguba. dispersia ~i ignoranta?
3. Contrazice faptul cii realitatea este expetimentata percepti\. Tramfonnarea
pare a fi 0 componenta esenJ:iala a !umii noastre. Exista 0 istorie. Exista noutiiJ:i,
lupte, infrangeri, victorii. Dar lumea Absolutului eHe reprezentatii ca imuabilii,
etema, sau "in afara timpului", fiind striiinii capacitaJ:ilor noastre de intelegere
sau evaluare. De regula, monismul trateaza lumea simturilor ca pe un miraj sau
ca pe 0 iluzie.
4. Este fatalista. Posibilitatea, spre deosehire de necesitate pe de 0 parte,
~i

de imposibilitate pe de alta parte, este 0 categorie esenJ:ialii a gandirii umane.

In concepJ:ia monista, ea este purii iluzie; dci tot ceea ce existii este necesar ~i
Olice altceva este imposibil, dad lumea ar fi 0 unitate a~a cum susJ:in moni~t:ii.

Esenta "liberti~i" presupune faptul cii eel putin unele lucruri

sunt hotarate aici )'ii acum, cii momentul treciitar poate contine ceva
nou, poate fi un punct de plecare original al evenimentelor, fiica.nd
mai mult decat sa transmitii un impuls din aJd parte. Consideriim ca,
eel putin in unele privjn~e, este posibil ca viitoru! sa nu se amesteee eu
trecutuI, dar el.poate Intr-adevar sa ii urmeze intr-o forma Jald alta,
astfel incat, Ia un moment dat, 0 schimbare de situatie poate ti
intr-adevar echivocii, de exemplu, poate fi intr-un fel sau in altul.
Monismul exclude in bloc aceastii conceptie a posibilului
provenita din simtul realitatii cu care ne na)'item. Se vedc obligata sa
sus tina d viitarul ~i trecutul se unesc; noul autentic nu poate exista
niciunde, ciici este potrivnic ratiunii noastre sa presupui ca universul

84

Introd'icere il'! jiiosojie

are 0 stmctura cumulativa, nepermi~and nici 0 ieg,lrud. intre lucmri in

afara celor sugerate de cuvtntde "plus", "cu" sau ,,~i".
P<: de alta parte, luand experienia percepti";i drert buml,
pluralismul nu se confmnta cu astfel de probiemt:. 1:::1 se ndicii
impotriva dezvoltirii ideilor intr-un vacuum alcatuit oj" abstraeriuni
conceptuale. Admire di unele parpa.le lumii noastre nu pot exista in
afara Intregurilor lor; dar, spune el, altele pot. Pana la un punct, iumea
pare, intr-ade,ar cumulativi: ea chiar poate fi a;;a. Nu suntem capabiE
sa exptieam cllm poate aparea noul autentic; dar daca apa.re, putem
experimenta faptu.l tii a apamt. De fapt, noi experimentan1 noutitiie
perceptive 1n tot acest timp. Experien~a perceptiva se suprapune pe~te
gfu1direa conceptuala: care transcende de ce-uJ. .A~adar, 0 viziune
asupra lumii din pUDctul de vedere al simtului realita~ii, viziune cu
adcvarat sensibilii, conform careia datoria este indeplinita, iar
hotararile ~unt Iuate aici ~i acum, eonvine pluralismului. "Libeml
arbitm" 111..1 este nimie altceva decat un nou absolut, prin urmare
piuralismul accepta notiunea de "liber arbitm".
Dar, considerand cii universul nu este desiivar;;it, portile lui
ramanand deschise unor posibilitati ce nu pot ti prevazute,
pluralismul ne oteri 0 siguranta religioasa mai putin com-ingatoare
decat cea monista, at carei univers este absolut inchis. Intr-adevar,
convingerea religioasa a monismului nu este fundamentatii rationtll,
nefiind altceva decat 0 credinta care "vcde Binele Suprem de
jur-imprejurul ei". C.l toate acestea, monismul este dispus $,1 se
foloseasd de aeeasta credin~a optimistii: uni,,-ersul sau cu siguran~ii va
,fi saivat, da, este deja salvat, neconditionat ~i de la bun ineeput, in
ciuda aparen~elor fenomenale ale riscului 1.
Ideea unei lumi guvernate de un destin schimbator, a~a cum
pare sa fie lumea fenomenala, este inadmisibila min~ii ra~ionale.
I

0 expunere elocventli a pozitiei pe care se situeaza monismul din punct de

vedere religios 0 gasc$ti ill J. Royce: The rr.:'orid !md the InditidutJi, vol II.
prelegelile 3, 9 ~i 1C.

en"!,ri tmfLtip!u!. - //a!ori ,fi carenfe

85

Pe de alta parte, pluralismul nu este nici optimist, nici pesimisr,

ci mai degraba meliorist. In concep~ia sa, lumea poate fi sal;:atii, cu
condi~ia ca to ate piir~ile sale sa-~i aduca Intregul aport Dar
distrugerea par~ilor sau chittr al intregului este una din po~ibilitii~i.
A~adar, 10 cazul pluralismuiui, exista un ddicit concrer de
echilibru, care contrasteaza Cll tihna spiritu;lla a monismului. 0
conceptie este mai morala, ceaialra mai religioasa; ~i, de obicei, a;>a
juded oamenii atunci ca.nd aleg 0 credtnta sau alta 1.
Pana acum am incerc?t sa arat implicariile pe care Ie au aceste
doctrine rivale, [nsa fiira a decide dogmatic care dintre ele se /lflrop:e
mai mult de adevar. Este evident c?i. pluralismul are rrei man avantaje:
1. Este mai ,,~tiintific" deoarece insistii di, atunci dnd este
afirmata, unitatea semnifici forme conjunctive care pot fi stabilite
categoric. Ele se gas esc exact la acela;>i nive! eu disiunqiiIe stabilite
intre lucruri. Ambele sunt aspecte coordonatoare ale realitapi. Pentru
a sustine vitalitatea i primordialitatea conjunqiilor in detrimentul
disjunqiilor, monismul trebuie sa renun~e Ia experienp verificabila ?i
sa proclame 0 unitate indescriptibila.
2. Detine intr-o mai mare masura expresivitatea sensibila ?i
morala a vietii.
,
3. Nu este silit sa sustina 0 anumita cantitate de pluralitate, caci
triumra asupra monismului, In cazul In care cea mai mica !ipsa de
legiiturii l;;i dovede~te incontestabil existenra. ,,~u e lntotdeauna chiar
a.~a" este singura replica data monismului; in timp ce monismul este
silit sa demonstreze cii ceea ce sustine pluralismul nu poate ti
niciodata adevarat - 0 sarcina infinit mai grell de indepiinit.
In schimb, avantajele monismului constau
atlnitatea sa
naturala cu un anume fel de credinta religioasa ;>i in valoarea

70

Referitor la aceastii. deosebire religioasa, vezi ultima preiegere din W. James,

Pragmati.rm.

l1i!roducere injiloJofie

86
erno~ionala

speciala a

concep~iei

potrivit d.reia 1umea este un fapt

llIl1tar.

Pani i!.cum, utiIizarea regulii noastre pragmatice ne-a condus la

intelegerea aces~ei dileme. La momentul actual, cititorul poate intui de
unul singur diferen~e1e esen~ale ~i concrete pe care aceasta Ie
comporta. Cuvantul "absen~a" pare sa 0 exprime. Principiul monist
implid faptur ca nimic din ceea ce existii nu poate fi nici tntr-un caz
ahsent din altce'va care exista. Pe de alta parte, principiul pluralist este
de-a dreptul compatibil cu absen~a anumitor lucmri. din unele opera~ji
in care se gisesc alte lucruri angajate individual sau colectiv. Care sunt
lucrurile absente din alte lucmri ~i cand, - acestea sunt desigur
intrebari la care filosofia pluralista poate raspunde doar printr-un
studiu amanun~it. De exemplu, la nivel perceptiv, trecutul, prezentul
~i viitoml sunt absente unul fat:a de celalalt, In timp ce, in sfera
imagina~iei, pot fi prezente sau absente, dupa caz. Dad conrinutul
temporal al lumii nu este un bloc monist de fiin~a, dad cel pu~in 0
parte a viitorului nu este una virtual eu trecutu1 sau dad. nu este
implicit conpnuta de acesta, atunei ea este atat concret, cat ~i
fenomenal absentii ~i poate fi considerati un nou absolut in istoria
iumii de pana acum.
Diferen~a pragmatidi intre monism ~i pluralism pare sa
conveargi inspre disputa privind realitatea sau irealitatea noului care
apare. Teza doctrinei libemlui arbitru ne spune di noi in~ine putem ti
creatorii nou1ui autentie. Faptul ca nouta? autentice pot sa apari.
lnseamna ca, din punetul de \Tedere a ceea ce este deja dat, ceea ce
vine poate fi tratat ca 0 chestiune de fntamplare. Suntem a~adar
condu~i la a pune lntrebarea: in ce fil apare noua .fii1Z(.a? Datol7tC1.fiinfei
anterioare Jau f3J1e 0 cheJtitme de fntampiare, aId/a limp cdt fiillfa anterioard
diJpare? - sau, cu alte cuvinte: EJte ea Origi1taiJ., ill J"elWtl reJ"tl7dil' "I
cuvd!'2tului?
In aeest fel, ajungem din nou la ceea ce am spus 1a sfar~itul
Capitoluiui III. Atunci am cazut de acord ci fiin~a este un dat sau un

Unul,ei mllltiplul- 1Jaior ,ei ct1renfe

87

dar care trebuie cer~it de filosof; dar am lasat deschisa urmiitoarea

problema: filosoful trebuie sa 0 cer~eascii toata deodata sau bucata eu
bucata:, treptat? Aceasta din urma opinie este mai compatibilii eu
V1ZlUnea empiristii ~l vom incepe sa 0 sus~nem in capitolul care
urmeaza.

Capitolul IX

Problema noului
Neputinta pe care am atribuit-o tuturor tilosotilor, ;;i anumc
aceea de a explica fiinp, este, dad ne amintim, 0 neputin~a de ordin
conceptuaL Simtim extrem de acut lipsa de putere in momentul in
care, gandind abstract fiinta ca intreg, ea ne infrunta preconceput. j n
cazul in care urmam metoda empirista ~i luam in considerare mai
degraM partile decat intregul, imaginandu-ne perceptiv in interioml
lor, este posibil ca subiectul sa ne infrunte mai putin provocator.
A~adar, ajungem din nou la problema cu care am incheiat Captlf)/uLL 11.
Cat despre cantitatile perceptive de fiinta fenomenala care apar,
trebuie sa Ie consideram predeterminate in toate aspectele lor, tiind
produse necesare ale fiintei deja existente sau, mai degraba, trebuie sa
admitem posibilitatea ca originalitatea se poate astfel infilt.ra in realitate?
Dad tinem cont de experienta perceptiva concreta, exista un
singur raspuns la aceasta intrebare: "Identicul nu revine de cat pentm
a aduce cu sine diferitul". Timpul genereaza mereu noi momeme ?i
fiecare dintre ele are un con~inut care, in individualiratea sa, nu a
existat niciodata inainte ~i nu va mai exista vreodata. Duplicarul nici
unei fractiuni concrete de experienta nu a fost vreodata elaborat. "Ce
s-ar fi intamplat, scrie Delboeuf, dad tineretea mea nu ~i-ar ti luat
zborul ducand cu ea dragostea, amagirea, poezia, lipsa de griji, las and
in loc ~tiinta mereu sobra ~i de multe ori moho rata ~i ursuza, de care
uneori a~ vrea sa uit ~i care iJ!li repeta ceas de ceas lectiile ei sumbre,
taindu-mi aripile cu amenin~arile ei? Timpul acesta, mereu neobosit,
care ingramade~te morti peste na~teri $i na$teri peste morti, va zamisli

C',~carres~

,-If t'l~(:lt~ fcng-i

acelti$i ~!c~~~~\:-i d~" d;:1.t~;ln"~ dc:' p(~r()F ::;~ :'t'
tar::~$c?. ~i s~1 :-;e b~:}(lcea~c~1 a?;.: S:'l!Tl :.PJ f;;icur-c. (...'d~r;icar~j~ ... >~u. Ctt::~
ce ti. fosr cdata ::l! Y?.. rn~. . i pu:e~l f p~~ ytci. 'f~!"~:pul ~;""i.;,:~n!~:;-lz~l cu Llr1
.
pas sig\"l1~ ~1. nic~cd~~.~-:l r:u b~;.re de d(":.l'~" ori ?~::ee;::~! ()ra . .\ .. I.:~.".:.>~ :':c ~:are
alcan.i~esc E:x!~tenta IJn1ii se dec$e~.~e~c ur;.eie de
f:1.c~., ~"~~mane ce\.~a C~.lre r~:.,! PC~!tC' fi ~;dl.l$ l;""iapo~. ~,':
\"c.~nica ap:ir!t~e a !:'(;~.llui CDl1Cfe;. ill. 7.11nr.:i esre ~tt-(ir . ..1(' e\-idenra,
uria$(\ In

Sc;

'"tt n:l'_i j.11..1tect ':rc,J(L~rfL ~i.C,":?:':;-: r;~l:1!:inTl.d

ni.~iloc1..~~ c~lr()rll

~.

("

eler1.1tntelor.
dintr-o nemtre:-upta :n::cor11binarc-; 1il f~)rl11C
indiy!zibile;: vechi de cr~n.d lun1etl. _-1.ce:.;re elt.J.11ente SUI'lL considerl!te
"i<"lgru.-e1e rcale "i
'::T;~<)ani'-p '"'t C
:r" ud::tn"i ce 1'11?1i-","?' :ve,tora nune
t"' ....
intelect, nimic Cl.! ade,carat nou nu 'nai poate exisi;'. sub suare. Tn
conceppa ?t:1nte1 n1olecuiare, lSrOrlti lL:l1-.ii ~en1nific:{ dOilf
"redistribuirea~; aton1ilor in.di"v'izibili cd~!r~ c(:: au fosT gener;-~ri, aton1i
care se separa $i se unesc a~tfel lnc~r ne {!.p~r nOll a, :=;r)(.'ct~1ior~lor, !n
configuratii int"inir ~.~a!i~Lte~ pc care ~e denurnirn rr()ces~ ~i li.~cru!."i.:?
...

......

06._

J.

.1.(.,.; ... 1 .. ,

~"'..

..

~,< . . . ]".

......

:.

J. Delboeuf: Rel't1t~ Pbilo.io}')/;i~!,(-:. \~\)l IX: p.138 [)88n) [)espre \':trietatea

infinita a realitapi, vezi de a~e1.nelle;1 v,'". '1", \.la;,,-in : ./1,:" j,n:rcd.vciiui: 10 .~j:.:"t~jl!ati{,~
PhzloJopi!)i, ~ew York, 1903, p. 22-30.
2 Filosofia atomistii care s-a do\-edit un instrument stiinJific de explicare extrem
de putemic, a fost forr:mlatii lTI?i l11nii de Dcmocrit. Chre a muril in 370 1. Hr.
\lia!:a sa ~-a ~uprapus peste cea a lui _\l~!:\toteL care ~i-a con:-:t1uit in ~ntlre 0
viziulle biologica asupra lumii, ~i pentru cal-e "fonnele" erau [a feI de reale ca
~i elementele. Conflictul dintre cde doua lTIoduri de explicare dureaz~l p;llla in
ziua de astiizi, caei unii chimi~i:i Inca apiirii tradipa aristotelid dreia Descarres
i-a pus de:nult capiit ~i neagii dreptul nost::'l de a spune cii "lIpa" au este ()
unitate ~implii sau ca atomii de oxigen ~i hidrogen raman ne~chimbaJl. Vezi
\Xi. Ostwald: Die Ueberu.indlmg de.r ;;Ji,r,'en.rciJa!ifitben ,\.J.;;t.;iafi.'l?lIJ'" (18')5:' p. 12:
"In conceppa atomistiL se presupune, de ~~emp!u. d, atunci c~nd i~' oxidui
de fier toate proprietaple scnsibile, an1-t ale fiemlui, cat ~i :11e oxigenuiui au
dispamt, fierul ~i oxigenul se aflii inca acolo, d;lr manifesra de da;::.! :{ceasra ,ilrc
1

90

Introducm in jifoJojie

In ceea ce prive~te evolu\ia naturii fizice, pu\ini dintre noi se

simt tentati sa accepte fad dovezi noul concreto Conceptele de eIe11l~;t!e
eunzc ~i de anleJtec ne sunt de. folos in ata.t de multe cazuri, incat
accept:im tara ezitare teoria conform careia. fiinta primordiala este
inalterabila atat in atributele ei, cat ~i in cantitate, iar legile prin care ii
descriem particularitatile sunt uniforme in sensu] strict matematic al
cuvantuiui. Acestea sunt, credem noi, temelii conceptuaie absolute,
impra~tiate sub suprafa~a varieta\ii perceptive. Punctul nostru de
vedere se modifica atunci cand ajungem la viata umana. ~e este greu
sa ne imaginam ca, "intr-adevar", propriile noastre experien~e
subiective nu sunt altceva de cat aranjamente moleculare, chiar ~i
atunci cand moleculele sunt concepute ca fiinte de ordin psihic. L~n
lucru material poate fi intr-adevar diferit de felu! in care noi il sim~im,
dar ce rost are sa sustii ca 0 senzatie, care nu are alnt trii~,lrurii
caracteristica decat sa fie sim~ita, este diferita prin feluI In care este
simtidi? Din punct de vedere psihologie, experientele noastre se
impotrivesc reduqiei conceptuale, iar campurile noastre de con~tiinta,
luate a~a cum sunt, raman doar ceea ee par a fi, eu toate ca fapte ale
ordinii moleeulare s-ar putea dovedi semnale ale aparentei. Biogratia
este fOlma concreta in care tot ceea ce este, este un dat imediat; fluxul
perceptiv este materia autentica a fiecareia dintre biografiile noa~tre,
producand permanent 0 perfecta efervescen~a de nou. Barbati ~i
femei noi, cacti, accidente, intamplari, inventii, planuri se iv~sc pe
nea~teptate pretutindeni in Iume. Este inutil sa Ie descompui pe
acestea in elemente vechi sau sa spui eli ele apartin ordinelor

proprietati. Ne-am obi~nuit atat de mult cu aceasta presupozitie, incllt ne e~te

greu sa con~tientizam ciudarenia, ba, mai mult, absurditatea ei. In orice caz.
atunci cand ne gandim eli tot ceea ce cunoa~tem despre 0 anumita materie
sunt proprietatile ei, ne dam seama cii 0 afinnatie confonn careia natura este
inca acolo fiind lipsita de orice asemenea proprietate, nu este departe de
nonsens." Vezi Principle.r of Inorganic ChemiJtry, al aceluia~i autor, vol 1. De
asemenea, P. Duhem: La notion de Mixte, in Revue de PhiloJophie, vol I, p. 454
(1091) - Concepti a privind stabilitatea eterna a elementelor a disparut in
intregime cu mult inaintea noilor descoperiri in legaturii cu materia radianta.

Problema nou/ui

91

stnivechi, ata.ta timp d.t nici una dintre ele nu a existat mai devreme
in intreaga sa individualitate, $i nici nu va mai exi~ta vreodat:"i. Din
momentul
in care uitii de abstractiunile
lor reorencc., oamenii de
.
.
;
~tiin~a sau filosofii triiesc in propriile lor biografii ca oricine 'litcine,-tl.
~i cred cu aceea~i naivitate ca faptul chiar acum se genereazii ~i ca ci,
prin "munca originala" pe care 0 fac, ajuta la construirea viitorului.
Am comparat deja, din acest punct de vedere, ordinea percepti,-a
sau realii eu cea conceptuaIa. Ordinea conceptuaia nu cunOH~te nici
un alt mod de explicare, in afara deduqiei idemicului din identic,
astfel in cat, dad lumea ar fi ra~ionalizata conceptual, noul nu ar
aparea niciodatii cu adevarat. Aceasta este una din tdsaturile pe care
Ie-am enumerat in Capitoful V, In legatura cu deciiderea generalii a
conceptualismului - conceptualismul poate de1ZJ.ll7Ii transformarea ~i
evolutia, dar nu Ie poate transfera in proprii sai termeni ~i se vede
astfei silit sa eontrazid esenta vietii din noi, negand faptul ca lumea
realii progreseaza.
Tanarului studios i-ar putea piirea ,,0 distanta considerabih"i"
Intre problema posibilitatii noului ~i "problema infinitului", dar In
istoria speeulatiei, cele doua probleme au fost strans legate una de
cealalta. l"oul pare sa contravina continuitatii, continuitatea pan: sii
implice 0 progresie "infinit" gradata; infinitul este corelat numiirului;
numarul faptului in general- caei faptele trebuie numiirate. A.stfd, s-a
ajuns ca inexistenta unui numar infinit sa determine necesitatea
earacterului finit al aldtuirii faptului; ~i impreuna eu aceasta, la 0
geneza dis continua sau, eu alte cuvinte, la apari~ia ei in fiinte prin
diferite adaugiri de nou, oricat de mici ar fi ele.
Astfel, infinitul se a~eaza de-a eurmezi?ul potecii noastre. I ~
acest moment, ar fi mai bine sa Intrerupem discutia nOJ.srnl pri,-iroare
la aeeasta chestiune mai vasta a noului in general ?i sa inliituram mai
intai din cale problema minora. Sa ne oeupam a~adar de problema
infinitului.

C:.:;pitolul X

N oul i infinitul
- din punctul de vedere al conceptului -,.
Problenla consta lri a stabi:: care presupunere este rn~l1 rationalli:
aceea a cominuita~i sau a (!isco!1tinLlita~ii adliosuriior L () anumi"i.
cantitate sau la un a..'1umit fel de realitate deja existent;;.
In teori? discontinuita~ii, timpul, schimbarea etc. progre:seaza In
trepte sau In unitati finite:, dete::minand tle patmndt.:rea "bn.iscf' a
anumitor unita~ in fiiqa, fie absenp lor. Din aceasta perspectiva,
fiecare trasat:ura a universuiui are 0 constitu~ie numeric finid. Ca ~i in
cazul atomilor, jumatatile sau sferturile de atomi niJ constituie
minimul de materie care poate exista ?i fiecare cant.itate tinita de
materie contine un numar finit cie awmi, astfel Incat oriee cantitate de
timp, spa~iu, transformare etc. pe care am considera,-o ar fi alcatuita
dintr-un numar tinit de Gl!1titati mimmaie de ..imp, spatiu sau
trans form are.
astfel de compozitie eterogena este eeea ce se ob~ine de fapt
prin experien~a perceptiv-a. Fie nu percepem nimic, fie percepem ceva
deja existent 1:ntr-o cantitate sensibila..Acest Iucm C;'ste cunoscut In
psihologie sub numele de lege:::. "praguiui". In experienta, tie nu exista
nici un continut ~i nici 0 transformare, fie Gxiwi 0 cantitate
perceptibila de continut ;;i transformare. Cunoa~terea realit;ltii se
realizeaza Iiteralmente prin secvenre percepti.ye. La nivelul intelecrului
sau al refleqiei, acestea pot fi descompuse, dar CL dat imediat, ele
apar fie ca un tot, fie nu. apar deloc.
Cu to ate acestea, dad consideram d timpul ~i spatiul sunt
concepte ;;i nu date perceptive, nu ne prea dam seann cum ar putea

SOlllp- ilijinitul- din pUlictuf de vedere ai cOilcep!ului

93

avea ele aceasta constitu~e atomista. Ciici, dad unitatile sau atomii nu au
ei in~i~i duratii ~i miirime, este de neconcepu,t faptul cit, prin adaugarea
unui numar de atomi, timpurile sau spat:iile ar spor!, Iar dad, pe de alta
parte, ele s-ar constitui ca durate ~i marimi minuscule, ne este imposibil sa
Ie tratam ca fiind minime reale, Fiecare secventa temporala trebuie sa aiba
doua iumata~, una anterioarii celei!alte, fiecare unitate spatialf. !:rebuie sa
aiM doua jumatat:i, una dreapta ~i una stanga, iar aceste iumatatj trebuie
fiecare sa aiba jumatiit:ile lor ?i tot a?a, ad iiifinitttm.
A,~adar, notiunea de continuitate ~i de omogenitate a constitut:iei
Iucmrilor este stram leg-d.ta de cea a divizibilitiitii ad i1z./ilZitzllll, Aceastii
divizibilitate infinita a unor lucmri, asociatii cu expansibilitatea mfinita
a altora (spatiu, timp ~i numar) a gene rat una din cele mai persistente
probleme dialectice din filosofie. Dati-mi voie sa reiau, intr-un mod
cat mai simplu cu putinta, problema 1Iifi1Zittll:ti.
Exista 0 pseudo problema, care a dat bataie de cap multor
filosofi englezi 1: "Cum poate cunoa$te tinitul, infinitul?". Dar cineva
ar putea la fel de bine sa formuleze intrebarea astfel: "Cum poate cel
gras sa-l cunoasca pe cel slab?". Cand ajungem sa discutiim despre
cunoa~tere, aceste probleme se dizolva. Adevarata chestiune incepe
cu faimoasele argumente contra mi~carii aduse de Zenon din Eleea.
~coala lui Pitagora era de factura pluralisd. "Lucmrile sum numere" a
afirmat maestml, aparent negand faptul ci realitatea este alcatuita din
puncte care pot fi numarate 2. Argumentele lui Zenon nu urmareau sa
arate ca mi$carea nu se poate realiza concret, ci ca ea nu poate fi
intr-adevar conceputa ca 0 ocupare de pozit:ii succesive. Dad unei
sageti in zbor ii corespunde in fiecare unitate de timp un punct
determinat in spatiu, mi$carea nu este altceva dedt 0 sum a de
repaosuri, caci ea nu existii in afara punctelor ~i, ilt iltterion.ti punctelor,
In PhiloJopf?)' of the Infinite, H. Calderwood insisra asupra dificultiiplor minore,
cele majore fiind trecute cu vederea.
2 .A.ici urmez linia lui J. Bumet: Ear!y Greek PhiloJopher.r (capitolul despre
pitagoreiei) ~i pe eea a lui Paul Tannery: Le concept Jcientijiqlle du ''OTltiml din
Revue Philo.rophique, XX, p. 385.
1

bitmdufere iiz ji/.oJojie

94

ea nu se mi~ca. A~adar, cumul al unci diversitati de puncte, mi~carea

nu se poate intr-adevar realiza.
Chiar mai cunoscut de cat paradoxul "sagetii" este eel al lui
"Ahile". Sa presupunem eli Ahile se ia la intrccere eu 0 broasca
~estoasa ~i ca se mid de doua od mai repede dedt adversarul sau
druia Ii lasii un avans de un ~ol la pomire. In intervalul de timp 111
care el a stnibatut aceasta distan~a sau, cu alte cuvinte, in care a ajuns
la punctul de pleeare al broatei ~estoase) aeeasta se g.ise$te la
jumatate de tolin fata sa. In timp ce Ahile parcurgea aeea jumatate de
~ol, broasca ~estoasa mai strabate un sfert de ~ol ~i a~a mai departe.
Prin urmare, punctele suecesive ocupate de alergatori alcatuiesc
simultan serii de distante convergente in punctul de plecare al lui
Ahile. l\1asurate in ~oli, aceste distan~e s-ar prezenta in felul urm;}tor:
I

+2.+2.+.!.+..!..+
....+2.+
.... ~
2 4 8 16
n .

In acest moment, Zenon deduce d spatiu1 trebuie sa fie intinit

divizibil. Dar dad este a~a, atunci numarul de puncte care VOl' ti
ocupate nu pot fi enumerate succesiv, caci seria inceputa anterior este
intem1inabila. fn fieeare moment in care Ahile ajunge la ultimul punct
la care s-a aflat broasca testoasa, el descopenl ca aceasta dej,l a atins
un alt punct, ~i de~i inrervalul dintre puncte aiunge cu repeziciun<= la 0
valoare infinitezimala, matematic este imposibil ca eei doi eoncurenti
sa atinga simultan acela~i punct. Dad Ahile ar putea depii~i broasea
testoasa, aceasta s-ar intampla dupa parcurgerea unei distante de doi
~oli; ~i dad viteza lui ar fi de doi ~oli pe secunda, el ar depa~i-o dupa
numai 0 secunda; 1 dar argumentul ne aratii d el pur ~i simplu nu
poate sa depa~easd animalul. Pentru a face asta, el este silit sa se
epuizeze parcurgand unul cate unul, toate punctele unei seci! pe care
legea formarii lor 0 determina sa fie inepuizabila.

Aeeasta arata cat de superficiala este "expunerea" comuna a "sofismului" lui

Zenon care ii pretinde sa incerce sa demonstreze ca pentru a depa~i broasca
testoasa, Ahile are nevoie de un interval de timp care tinde la infinit.

:-JoNL ,ri itljinitNI- din punet'.' de veden! at comY!ptNit4i

95

Diferitele argumente ale lui Zenon au tost concepute pentru a pune

bazele doctrinei "eleate" a fiintei reale, doctrina de factura monista.
"i\finima Sensibilia" din care sunt constituite spa~ul, t.impul, mi~carea ~i
deverurea nu sunt flinf.e reale la nivelul percep~ei, dci ele se subdivid ad
ilifim/1Im. Natura unei fiinte reale consta In lntreg ~i in conrinuitate.
Percep~a noastra, constituitii. dintr-un multipiil imposibil, este a~adar falsi
Intre timp, in~i~i matematicienii no~t1i au construit ceea ce ei
consided a 1 continuumu! exact, alcatuit din puncte sau numere.
Cand yom discuta aceastii chestiune, vom avea ocazia sa revenim la
a~a-zisul sofism al lui Ahile. Dar acum, liisand Ia 0 parte perioada
intermediara, sa ne indreptiim direct atentia inspre urmatorul mare
atac istoric asupra problemei infinitului, :ii anume seqiunea despre
"Antinomie" din Critica Raliumi Pure a lui Kant. Conceptii1e lui Kant
au nevoie de cateva puncte ajutatoare, cum ar 1:
1. Faptul ca existenta reala sau obiectiva trebuie sii fie detcrminatii poate
fi privit ca 0 a.xiomii in ontologie. Putem fi neliimuri~ in legatura eu
multitudinea steIeIor pe care Ie vedem in Pleiade sau ne putem indoi de
credibilitatea unei anumite numariitori facute; dar a vedea ~i a crede ~n de
afecte subiective, iar noi suntem eonv:in~i cii exista un numar definit de stele.
Suntem siguri d "cu certitudine ~i numarul firelor de par din capul nostm este
determinat", cu to ate ca nimeni nu Ie va numara vreodatii1. In conseGintii, orice
realitate existenta, Iuata in sine, trebuie sa fie numarabiIa ~i oridmi grup de
astfel de realita~ trebuie sa i se poati! aplica un anumit numiir determinat.
2. Kant define~te infinituI ca pe "ceva ce nu poate fi niciodatii m,isurat in
Intregime printr-o adaugare succesiva de unitati", Cll alte cuvinte, ceva care
sfideaza numaratoarea finiti!.
3. Kant enunpi 0 axioma conform careia, dad ceva este "dat" ea realitate
existentii, intreaga suma de "condi~" necesare pentru a il sustine trebuie, de
asemenea, ori sa i.e date, ori sa i. fost date in prealabil. In consecinta, dad se da i.ul
metru cub de spa~u, to ate p~e sale trebuie sa fie, de asemenea, date. Dad <>
anumita data in trecut este reala, atunci ~i datele anterioare acesteia trebuie sa
i.e reale. Dad se da un efect, atunci intreaga serie de cauze trebuie sa fie datil etc.

Nu voi insista acum asupra modului in care s-a originat l11experienra noastri!
acest straniu postulat temeinic.

Iiltrodl!C8re II; /iir;.\~/i;:

--------------------------~--~---------------------

96

Dar: in acc:,te cazu::i, "conditiile" :;5.de~iZJ nunuratoarea: partile

spa~ului St miqoreaza ai ii!.:~'1ZijlflJj, timpc.rile ~i cauzele a!cituiesc serii
infnit regresive per.tn.l a fi numarate ~i "lntregui" nu poate fi format
din 11iei 0 astfel de serie intinita. Orice serie de felul aeesta are 0
yaloare \.wariabiia., intl1~cat nun1alul tern1enilor ei este nedefinit; in
vreme ce, dad ,,1ntreaga lor sumi" ar fi data, condiriile luate In
cons;d(;~are ar trebui sa existe (in cOGformitate eli principiulenunrat
mai ms) lntr-o canutate numeric fixa. 1
_\ceasta este forma In care Kant ~ expus paradoxul intinitului.
Cititoml va remarca ambiguitatea expunerii. Cand yorbe~te despre
"tota.iiIatea absciuta a sintezei" condi~iilor, euvintde 5ugereaza faptul
ca 0 serie Imre~tga de condi?-i trebuie sa existe sau sa ti exista.t. Iar
cand ni. se spune ca ,,1ntreaga lor suma trebuie si fie data", Intelegem
prif! aeeasta ca ele trebuie sa fie date sub forma unei sume lntregi, In
timp ce interp:.-etarea !':)gid. est~ d ttici Nita diiiin: ele !ill treb;.:ie yJ
izj)j"et!..;'cJ, aeeasta fiind 0 cerinta totd diferitii, ce poate ti saris fiicuta
atat Intr-o serie finit2.,
~i l:ntr-una intinit progresiv;i. Aceiea~i

cat

Contracliqia dtr-ltre infillt.<!tea ill forma condl1Jl!0r si. detenruna...-ea numenca

implicita In faptul ior a fost atribuitll de Kant forrr.ei "antinomice" a experientei
fiOilStre. Sclup.a ace~tui paradox a fost g,l$ita pri..'l i.t~tel1nediul "idealismului" ~i
aceasta e::te una cl.i.ntre cele mai ~ulprinzatoare iJei din filosofia sa. Arata. timp cat
condijiile nu pc~ exist.<! sub forma uncr canjtii~ unitare, rezultii, spIDle el, cii ele nu
exisrii independent sau atl,li:b, C1 daar ca fenomene sau pent,7.' Hoi. Nedetenr.h"1area
cantrcipi nu este incompatibila cu Intreaga. experienta fenomenali Fie cii sunt
concjti0nate sau ca ele l11Sele condiponeaza, fenamenele 17JC/i.e existii pentru noi doar
int:r-c cantitate &.ita pentru a putea fi percepute la un moment dat; ~i forma lor
infinirii semnificii doar fapm! cii putem continua sa percepem, sa concepem ~i sa ne
llTIagill2m di.n ce In ce mai multe despre ele, alcatuind illl univers fiirii s~it
Aceasta. nu Inseamnii cii ceea ce contin'..la.l11 sa ne reprezentfun In acest mod a
existat deja acolo 1."1 sine, In afara proceselor noastre de reprezentare. :'\~adar, In
ccnceppa idealisrii, experienta se divide In dod piil"Ji: una initi!, data fenomena1, ~i
'.'.n;; infinitiL care c()nditione~zii si Cffi"e nu este datil. DlItiind fi numai ulterior
e)"-peri.l11ematii. Kant face clistinctia intre acea.~t;l a doua parte, consideri'md-o
:.i:.tjgegeben (sau data newi ca problema) ~i prima pe care a comidera.gqgeben (sau deia
existent.al.
..

J . '

J.

97

lucruri pot fi luate fie unitar, fie distributiv, putandu-ne referi la ele
deopotriva in termeni cum ar fi "toate", "tiecare" sau "n-eun". Putem
recurge la oricare dintre ace~tia referitor la ceea ce exista in numar
finit; "tot ceea ce existii" va fi cuprins in ambele cazuri. Dar putem
vorbi numai in termeni de distributivitate despre lucrurile care apar
sub forma seriilor infinite, dad vrem sa nu omitem yreunul. Cand
spunem ca "vreuna", "fiecare" sau "oricare" dintre conditiile lui Kant
trebuie Indeplinite, ne proiectam deja pe un teren irepro~abil, cu toate
d. aceste conditii ar trebui sa formeze 0 serie la fel de infinira ca aceea
a tuturor numerelor, dreia ii mai putem oricand adauga unul. Dar
dad. spunem d "toate" trebuie Indeplinite ~1-1 imaginam pe acest
"to ate" ca semnificand 0 suma compacta: ~i rezultata, reprezentata de
un numar, nu numai ca facem 0 premisa care contravine complet
logicii situatiei, dar cream paradoxuri ~i lucruri imposibil de inteles
care de altminteri nu ar exista ~i care ne-ar putea obliga sa Ie ignoriim,
cum ar fi unele ipoteze la fel de violente ca ~i idealismullui Kant.
In lucdrile lui Charles Renouvier, cel mai important filosof pe
care I-a dat Franta In a doua jumatate a secolului nouasprezece,
problema infinitului a jucat din nou un ral esentia!. Pomind de la
principiul determinarii n~merice (vezi p. 94) - "ie principe du Hombre ",
cum il nume~te el - $i admitand ca seria numerelor 1, 2, 3, 4, ... etc.
nu duce la un numar "infinit" final, el a tras concluzia d realitati cum
ar fi fiintele actuale, evenimentele trecute ;;i cauzele, etapele de
devenire ~i componentele materiei trebuie sa existe neaparar Intr-o
cantitate limitata. Aceasta I-a transformat intr-un pluralist radical. Sau,
mai bine, spune el, dad admitem ca fiin~a ni se ofenL pe de-a-nrregul,
d exista Inceputuri absolute, numere absolute ~i finaluri determinate,
indiferent cat de opace ne-ar putea parea din punct de vedere intelectual,
atunci sa lncerdm sa explicam in mod ra~onal aceasta arbitraritate a
faptului cu ajutorul condi~iIor explicative inserate care ar implica de
fiecare data contradiqia in sine a lucrurilor, fiind acl1itate ~i determinate,
cu toate dele sunt infinite In aldtuirea lor formaIa.

')8

11ltroducerr! in jiloJojilf

Prin intermediul aces tor principii, Renouvier ar putea crede io

noul absolut, in inceputuri nemiilocite, in daruri, in indmplare, in
iibertate ~i in actele de credintii. El di ca~tig de cauzi faptei in dauna
explicatiei conceptuale; in cele din UlIDi, realitatea trebuie ceqiti
bucatii cu bucatii ~i nu dedusa la infinit dintr-o alta realitate. Aceastii
ipotezii empiristii, diferita de conceppa ra~ionalista, va fi cea pe care 0
vom expune la star~itul ultimului nostru capitol.l

Parerea mea este cli Renouvier a racut cateva gre~eli ~i comider cii intreaga sa
manieni filosoficii, precum si sistemul sau sunt prea scolastice. El riimiine insii unul
dintre cei mai mari filosofi ~i probabil nu ~ fi inlaturat niciodatii superstipa mOllistii
in spiritul ciireia am crescut, dacii in anii '70 nu ~ fi fost decisiv infiuentat de
striilucita pledoarie pe care a pnut-o in favoarea pluralismului. Pe scurr, aT fi fost
posibil ca acest volum nici sa nu existe. De aceea, dintr-o adiincii recuno~tinra,
dedic acest manual memoriei marelui Renouvier. Opera lui cuprinde foarte multe
lucriiri. Lucrarea sa fundamentala se intituleaza E.r.rair de Cntiquc C.enera/e. Cea mai
reprezcntativa pentru conceptiile sale din ultima perioada esteL: P~'TJomlalZ:rme
(1903), in timp ce ultimul capitol di.n E.rqui.,:re d'unc C:Io.oijicalirJ1l de... j)'.lte,lJeJ (11ltitulat
Cotnlnent je .l7lir amlJC a ce.r cV'lcb.f.lio/J.\~ se comtituie intr-o schii autobiografieii. care
cuprinde modurile de abordare a problemei i.nfinitului. Demi~'T:r entrelicm; dictat pe
patul de moartc, la vru.-sta de 88 de ani, este un document impresionant, lasat pard
de unul dintre oamenii coborap din ciirJ:i.le lui Plut.arh.

Capito lui XI

Noul i infinitul
- din punctul de vedere

alpercep~iei

Modurile In care Kant ~1 Renouvier abordeaza infinitul

constituie doua exemple graitoare ale felului in care filosofii au fost
mereu obi~nui~i sa deduca realitatea prin considera~ii conceptuale.
Noul autentic este 0 astfel de realitate, la fel ca ~i alcatuirea idealista a
experientei; dar K.ant ~i Renouvier deduc aceste. fapte din
imposibilitatea pur logica de a determina un numar infinit de ccindi~ii.
Aceasta pare a fi 0 scurtatura pentru a ajunge la adevar; dar dad
logica se impune, ar putea fi 0 scurtatura buna 1 ~i aceasta posibilitate
ne sile~te sa cercetiim situatia cu atentie sporita. Pomind la lucru, ne
dam seama imediat ca In intenorul clasei lucrurilor infinit condi~ionate
trebuie sa distingem doua subclase ~i anume:
1. Lucruri concepute ca Jtatice, cum ar fi

spa~ul,

timpul care a trecut, fiinrele

existente;

Da~-mi voie sa va spun ca noi in~ine am ajum la concluzia ca tramformarea

desavaqiu prin etape infinite ca numar este inadmisibilii. Aceasta nu este 0
deducere a faptului prin considera~i conceptuale, ci doar 0 concluzie
conform direia 0 anumita ipoteza conceptuala asupra faptului transformarii
nu poate fi valida. ~adar, U$a este descrusa altor ipoteze; ~i cea pe care 0 vom
adopta noi este chiar cea sugerata de experienta perceptiva.

100
2. Lucruri concepute ca progre.rbe cum ar fi
activitatea.

ml~carea,.

trans fOlm area,

In ceea ce pme~te dasa lucrurilcr starice ~e pare cii nu eX.lsta

nici e obiectie
, :intemeiata ;n a admite atat existenta reala. c~t $i bogiitia
,
numericJ care solicita infinitul pentru a fi descrisa. Dad, de exempiu,
luam in considerare stelele ~i pretindem ca numarul ler este infinit, nu
,avem nevoie decat sa presupunem ca fiedrui termen al seriei infinite
1, 2, 3, 4,
n :ii corespunde 0 stea. ~umerele, r;nzane ia infinit nu
Val' depii~i niciodata stele!e care a~teapta sa Ie ti.e repartizate cate un
numar. Fiecare ::~i va gasi propria stea care a?teapta de 0 eternitate sa
fie numarata; ~i aceasta se intampli in itttltitttm, tleciirei stea care a
existat vreodatii ii corespunde un anumit numar. Cum nu exisd un
"tot" al numerelor, tot a~a nu trebuie sii existe un "to," al stelelor.
Este greu de ln~eles motiv"Ul pentru care existenta tledrei stele ar
trebui sa determine ca intreaga c!asa "stea" sa fie un anumit numar ~i
nu altul, sau sii-i pretinda sa corespunda umil numar ti.na!.
Consideraj;iile mele cu privire la stele se apEd atat partilor
componente ale spa~ului ~i ale matenel, cat ::;1 eelor ale timpului
trecut. 1

00.

~.

00'

Timpul trecut poate prezenta anumite dificultati cititoruiui nOHru, a~a cum a
fiicut-o ~i in cazul alter filosofi! Trecutul s-a incheiat in mcmentul prezent, s-a
achitat ~i s-a tmnsfonnat intl'-o "cantitai'e", Dar aceasta cantitate poate fi
ma.mrata in a..rnbele direqii ~i se comiderii ca in ambele directii ea trebuie ~a
fumizeze aceIai rezultat Dad, calculata In perspecti,"a, ea se incheie in
momentul prezent, atunci, inmrcandu-ne Ia origine, se spune cii ea trebuie sa
aiba un capat asemanator ~i in trecut. Prin unnare, el trebuie sa fi avut un
inceput i cantitatea lui trebuie sa fie detenninata. J\ici sofismul este brut ~i
echivaleaza Cll a spune d ceea ce are un punct final, trebuie sa aiba ~i un
punct ini~al. "Punctul final" al numariitorii este "punctul initial" al
numaratorii inverse i acesta este singurul punct initial pe care I-am luat logic
in considerare. PUllctui final al unei serii nu aduce nici un prejudiciu intrebarii
dad acesta are sau nu vreun pUIlCt initial; ~i aceasta ~e aplid la fel de bine

Soul"i ifljinitl4l- din puna!" de l;ede;"7! ofpercep.fiei

101

cat

Arata timp
eontinuam sa hIm in considerare faptele etapa eu
etapa ~i sa Ie abordam distributiv, in termeni de "orieare" sau
"fieeare", existenp lor intr-o forma infinita nu ereeaza nici 0
dificultate logid. Dar exista 0 tendinta psihologica de a trece de ia un
mod de abordare distributiv la unul eoleetiv ~i aceasta da na;;tere unei
ambiguitati care mai apoi determina aparitia dificultatilor dialee6ce.
"Dad fieeare conditie I:n parte exista", se spune, "atunei taate
conditiile exiwi deopotriva, caei nu pot exista companente care sa nu
formeze un tot". Dar, Iuata ea atare, atlrmatia "to ate conditiile exista
deopotriva" nu I:nseamna nimie altceva decat di "nici una nu
lipse~te". In mintea majoritatii oamenilor insa,ea imbraca pe furi~
forma unei no~iuni complet nerelevante, ~i anume aceea a unui tot
unitar.
?"v1ai exista ~i alte asemenea confuzii. ~e-am putea intreba,
imprumurand termenii lui Locke, "cum" se poate ca ,,0 lege care
descrie 0 progresie" sa nu reu~easca sa descrie ,,0 multime finita".
Existen~a de sine statatoare ar trebui sa fie uneori detem1inata de un
~ir de numere crescatoare, ar trebui sa fie completa sau tlnita in
determinarea ei numerica. Dar aeeasta ne conduce din nou la
no~unea de tot unitar. Ceea ce este dat ca "static" in aceste cazuri nu
este ,,0 masa", cifiecare stea, atom, data din trecut sau arice altceva; ~i
a Ie numi pe toate acestea ,,0 masa" inseamna a cer~i adevarul de
partea tao Dar probabil ca adevaratul motiv pentru care obiectam
impotriva infinitului static este acela?i cu eel care I-a determinat pe
Hegel sa-l numeasca intlnit "faIs". Dar alergatura ametitoare dupa un
spa~iu ~i mai mare, dupa un treeut ~i mai lung, dupa ~i mai multi
subdivizori pare extrem de stupida. Care este motivul ~i folosul unei
astfel de alergaturi? Asta nu inseamna ca arice cantitate este prea
mare pentru a exista, ci <;:a unele cantitati :mnt prea ample pentru ca

perioadelor de timp,
numerele "negative".

a~a

cum se aplicii regresiei absolute determinate de

i ,)}

I fltroducere in jiloJojie

------------~------------~~----------------------

irnaginatia noastri sa fie dispU5a sa Ie aiba 10 vedeno:. Si ne intoarcem

a~;tdar, eu sentimeotul u~urarii, la una sau alta dintre formele celei
m,\i finite ipoteze 1!
Dad ne indreptam aeum atentia de la formele statiee ale tiintei
la cele mobile, deseoperim ca avem de infruntat dificultati eu muIr
mai serioase. Dialectiea lui Kant ~i a lui Zenon ramane oriunde
v:-iiabila: inainte de a atinge un punct final, termenii care alcatuiesc 0
sllceesiune, nesfir~itii prin defini?e, trebuie neaparat sa fi fost
numara? succeJilJ. Aceasta are in vedere orice proces de transformare
indiferent de amploarea sa, orice eveniment pe care 11 concepem in
continua schimbare. Ceea ce este continuu trebuie sa fie divizibil ad
itljinitum. Nu po? trece de la 0 diviziune la alta prin adaos (sau prin
ceea ce Kant nume~te sinteza succesiva a unitatilar) pentru II atinge a
Iimita mai indepartati. Po~i intr-adeviir sa define~ti care ar trebui sa
fie limita, dar nu a pati atinge prin intermediul aceJ"tui proceJ-. Faptul c:i
Ahile ar trebui sa acupe J'uCteJiv "taate" punctele dintr-un singur inch
continuu de spatiu este la fel de inadmisibil ca ~i cum ar fi trebuit sa
In~iruie taate numerele intregi 1, 2, 3, 4 etc. pana la infinit $i sa ajunga
la un capat. Termenii nu sunt "numarabili" in aceasta ordine; ;;i
ordinea este eea care da ntl?tere intregii dificultati. "Regresia" intiniri,
cum ar fi perspectiva tiffipului trecut, nu ne oferi a astfel de
contradiqie, pentru c:i ea nu ni se prezinta in aceasta ordine. "Punctul
ei final" este punctul nostru de plecare; ~i fiecare pas succesiv pe care
imaginatia noastrii trebuie 5a-l fad, ad infinitum, este gandit ca fiind
i

Cititorul va remarca cat de mult insist 111 aceasta discuJie asupra pUllcruiui de
?edere distributiv sau 111 etape. Acesta este identic cu cel pluralist, tot a~a cum
eel colectiv este echivalent concepJiei moniste. Cred ca, pe masurii ce carte a
inainteaza, yom putea obselYa din ce in ce mai dar cii existen~a graduala este
independenta de completa colectivitate # ca, in orice caz, unele fapte existii
doar distributiv sau in forma unui ansamblu de componente care (chiar daca
se giisesc intr-un numar infinit) nu au nevoie nici sa se experimenteze pe ele
insele ~i nici sa fie experimentate de altceva, ca in cazul componentelor unui
intreg.

SOl/I,d iiljim"!u! - din pUllet",1 dt l)eden al pemp.fZ'ei

1U3

deja parcurs ~i nu ca trebuind sa fie parcurs inainte ca punctul final sa

poata ti acins. Incepand cu sfiqitul, nu avem nimic de a~teptat. In
cazul acesta, intinitatea este "static" variata. Preluand jocul de cuyinte
al lui Kant, ea este gegeben ~i nu atifgegebeti: ?i, dimpotri'd\, In cazul
celiilalt, al procesului continuu care trebuie parcurs, este o!lfgegehen:
este 0 sarcina - nu doar pentm imaginatia noastra tilosotica, ei ?i
pentm orice agent real care ar incerca tizic sa urmeze pas eu pas aeest
demers. Un asemenea agent este cons trans de logica sag.iseasca
i'ntotdeauna ceva lasat la 0 parte, ceva care inca mai trebuie achitat, ca
o datorie care trebuie platitii pentm a stabili echilibml, insa fad a ~ti
in interesul cui.
"bifinittJm in actu pertranJiri nequit'" spun scolasticii; ~i tleeare
cuantum continuu care trebuie parcurs gradual este conceput ea tiind
un astfel de infinit. eel mai facil mod de a evita contradietia ar parea
acela de a renunta la aceasta conceptie ~i de a nu mai considera ca
procesele de transformare sunt continue, ci ca ele au loc in etape
determinate non infinitezimale, ca ~i picaturile succesive care umplu
un recipient cu apa atunci cand toate cad dintr-o data. Aceasta este
pozitia radical pluralistii, empirista sau perceptiva pe care am
descris-o aducandu-I in discutie pe Renouvier. Vom star?i prin a 0
adopta noi in~ine in principiu, considerand ca ea corespunde eel mai
bine experientei perceptive.
In timp~1 acesta, suntem provocati de 0 anumita ~eoala de critici
care considera ca ceea ce in matematica se nume~te "noul infinit" i .... ;
anulat vechile antinomii ~i care consided foarte nertiutoare mice ' .
persoana pe care no~iunea de infinit intreg 0 mai deranjeaza inca. Cu
to ate ca sunt un ne~ciutor in ale matematicii, trebuie, fad a tine seama
de caracteml sec al subiectului, sa adaug un cuvant pentm a comb ate
aceste cricici, dintre care unele, repetate de novici, tind hotarator
inspre misciticare.
"Noul intinit" ~i "numaml continuu" sunt rezultate ale ineercarii
generale de desavaqire a ceea ce a fost numit "aritmetizarea"

111troducere in JUfj/t;Jie
------------------"-----=------------

to.!

(aptij~ 0;

insemnand numar) intregii camitati. Pani nu demult

anumite CIIantumlln (grade de intensitate sau alre volume de spatiu) au
fost considerate date imediate ale sensibiliti~ii perceptive ~au ale
"intuitiei"; dar matematicienii filosofi au reu~it acum ~a obtina
echivalentul lor cOflceptual in forma unor mul~irni de numere create
prin interpol area lor la nestar~it. Putem injumatati orice iinie din
spapu ~i mai apoi Ii putem iniumata~i jumara~iie, ~i tot a~a rna;
departe_ Dar intre taieturile [acute ~i numiirate este Inca de~rul loc
pentru infinit de multe altele ob~nute prin utilizarea lui 3 ca divizor,
sau a lui 5, sau 7 pana cand toate diviziuniie "rationale" posibile ale
liniei se vor .tl. racut. Ni se arata intre acestea ca interpolarea t;iietu.rilor
"iraponal" numarate este Inca posibilii ad il!finittlJJl ~i eJ impreuna eu
ele linia se umple complet, continuitatea ei tiind aeum in intregime
transformata intr-o in~iruire de taieturi numiirate, ai c:1ror nun1~r este
infinit. "Din celebra formula: continuitatea inseamnii (,unitate in
multiplicitate, doar muItiplicitatea subzista, In timp ee unit4t~a
dispare"l - a~a cum se intampla intr-adevar in toate transformarile
conceptuale - ~i intuit.ia ini~aIa in legatura cu proportia liniei ajunge
sa fie considerata, din punct de vedere maternatic, de catre Russ~lI ,,0
prejudecata necriticatii" sau Iuata in ra:, de Cantor ca pe "un Eel de
dogma religioasa":!.
Atat despre num;hul eominuu. In ceea ee prive~re "noul intinit",
nu este decat 0 noua definitie data intinitului. Comparand multirnea
numerelor intinit cresdtoare 1, 2, 3, 4, ... n ... in intreguI ei, eu orkare
dintre componentele sale, cum ar fi numerele "pare", numereIe
"prime" sau "patrate perfecte", ne gasim In fa~a unui paradox. Nici
una dintre componentele mentionate
ale multimii
de numere nu este
,
,
egal eu intreguI considerat colectiv; cu to ate acestea, tiecare dintre eIe
este "analog" intregului, in sensuI d .poti stabili 0 reiatie unuI la unuI

t
:I

H. Poincare, La Science et L'iJ)'PotiJeJe, p. 30.

B. Russell, The Philosophy ojMatiJematic.l', I, p. 260, 287.

,'\0111 ,Ii injim"tul - din pl4f1ct14i de peden! aL percepriei

105

tntre fiecare dintre elementele sale $i fiecare element al imregului, ;{stfel

[ncat partea $i intregul se dovedesc a ti numeric cec;{ ce logicienii
numesc aceea~i "clasa". A$adar, In ciuda faprului ca numerele imp arc,
numerele prime $i patratele perfecte sunt mult mai putine $i mai rare
decat numerele in general $i alcatuiesc doar 0 parte a numerelor
uberhaupt, ele par a fi la fel de numeroase. T ermenii acestor
submultimi pot fi numarati cu ajutoml numerelor naturale intregi
luate succesiv. Exista, de asemenea, intaiul numar prim, cel de-al
doilea numar prim etc. ad infinitum, ba chiar mai ciudat, atata timp
fiecare numar intreg, impar sau par poate ti dublat, ar piirea ca
numerele pare astfel obtinute nu pot ti in natura lucmrilor mai putin
numeroase decat multimea numerelor pare ~i imp are con~inute in
mul~imea numerelor intregi.
Dupa cum se observa imediat, aceste consecin~e paradoxale sunt
rezultate din faptul ca intinitatea multimii numerelor esr,e de 0
diversitate "crescatoare". Ele au fost tratate mult timp ca 0 redtli1io ad
abJiJrdtlJ11 a notiunii conform careia 0 asemenea serie yariabila image
dupa sine infinitul in fapt sau poate ti pentfu totdeauna rf;{nsferat
intr-o forma stabila sau ~nitar:P. Dar matemaricienii contemporani au
Iuat taumI de coame. If! loc sa trateze asemenea proprietiiti
paradoxale ale imlui crescatar nedefinit ca pe redttctioneJ' ad a/-wirdl.fTll.
ei Ie-au transformat Intr-o definitie adecvatii a claselor infinite a
lucmrilor. Acum denumim intinitii arice clasa ale eirei componente
sunt similare numeric cu ea Ins2.$i. Dad componentele sale sum

cat

Faptul cii, lua~ distributiv, sau doi cate doi, termellii unui ~ir infinit cresdtor
trebuie sii fie perechile termenilor unui alt ~ir (sau trebuie sa fie "similari" lor)
este compatibil ell marea in,egalitate dintre cantitiiple colective ale eelor doua
~iruri. Nu este nevoie dedit ca distan~ele dintre tenneni sa fie mai lung.
intr-una din serii decat In cealalta pentru a obJine mulpmi numeric simil;lre.
dar de dimel1$iuni foarte diferite ale con~nutului. :vIai multdecar :mir. in
momentul In care una din serii nu mai este cresciitoare, "similarirarea" dispHre.

106

Introducere in filo..-ofie

deosebite numeric;, clasa este finita. Prin aceasta defini~ie se face

deosebirea intre 0 clasa de obieete finite ~i 0 clasa de obiecte infinite.
In eontinuare, anumite eoncepte, denumite "numere care
depa~ese toat~ numerele finite", sunt acum create pri1Z d~fimjie. S-a
stabilit eli aces tea apaqin clasei infinite, dar, eu toate aces tea, de nu se
formeaza prin adaugarea lor succesiva ad i1ifinittlm, ci mai degrabii
sunt postulate direct ca apad.nd "dupa !oate fttlmere!e formate j?rintr-mz
as({el de adol'l. Cel mai mie dintre aceste posibile numere transtinite
est:e denumit de Cantor "OmegJ.". Acesta ar ti, de exemplu, nllp.1:hu!
corespunzator punctului in care Ahile depa~e~te broasca tesr.oa;;;J: dad 0 depa~e~te - prin parcurgerea suecesiv;]. <\ tuturor pllnc;:t~lor
intermediare. Sau ar fi numarul stelelor In I:azulln care numaratO;irea
lor nu ar putea lua sraqit. Sau, din nOll> ar fi numarul milelor "are
trebuie parcurse pana la punctul in care doua paralele se lntftlnesc dad se intalnesc. Pe scurt, el este "limita" unei clase intregi de
numere, care se inmulte~te pril1 a~~\Jgiri succesive ~i, ca orice alta
limitii, se dovede~te a fi 0 p~n,t~ con9<~ptuala care ne ajuta sa trecem
de Ia 0 categorie de fapte ~a, aJta.
La primul fel de fap,t la care ajungem cq ajutorullui estc num,hul
numaruIui continuu sau ~J punctuiui continuu despre care am \-orbit
mai sus, creat prin su~diviziiri repetate la infinit. Subdivizarile se
constituie lntr-un proces infinit cresciitor; dar Iimita numiirului de
subdiviziuni care pot fi tacute este numihul transfinit Omega, p~ care
toemai I-am imaginat ~i I-am definit; a~adar, este 0 progresie adusa Ia

Cla~a rururor numerelor "de dinaintea primului numiir ce depii~e~te toate

numere!e finite" este 0 conceppe clar delimitatii, cu condipa ca numerele ~a
fie luate in considerare in tenneni de fiecare sau de oncare, astfe! in9at mai apoi,
oricare sau fiecare din ele var fi prin definipe anterioare num,~rului transfinit
- cu toate cit ele nu fonneaza un lntreg, neexistand un numiir final ~i cu toate
cit numarul transfinit nu are un predecesor detenninat. intr-u~ cuvanr,
transfinitul nu este 0 conceppe ordinala sau eel pupn nu merge in continuarea
ordinii numerelor intregi.

No",! "i irtjinitul - din pl<llctui de 1,'!Jdm alpercl!Pli~i

acela~i

107

numitor cu 0 multime invariabil:I; a~adar, es[e un numar

variabil egalat practic (printr-un proces de treccre la limiti) cu unul
fix; astfel ne sustragem legii adaosuiui la intinir sau al di\-iziunii care
constituia mai inainte singurul mod in care intinitul era consrruit,
atingand in acest fel 0 constanta idiniti la limit:L Acest numar inrinit
poate acum substitui orice cuantum tinit, oricat de mic ar putea ti
acesta din punct de vedere perceptiv,
Cand vorbesc despre "mistificarea" mea, chiar acum am paqia!
In vedere modul dispretuitor In care cei entuziasmati de '"noul infinit"
Ii trateaza pe cei care se aga~a inca de superstitia care spune ca
,,1ntregul este mai mare decat partea", Caci, daca consideram c;1 unui
punct oarecare dintr-un tol imaginar ii corespunde un punct dintr-o
jumatate de ~ol sau dintr-un sfert de tol, aceasti "simiiaritate"
numerica a unor cuantU1?1fJn' diferite este tratata ca ?i cum ar Insemna
ca jumata~ile de ~ol, sferturile de ~ol ~i tolii sunt oricum matematic
identici ~i ca diferen~ele dintre ei pot fi negate ~tiin~ific S-ar putea ca
eu sa-i fi ln~eles gre?it pe cei care Incearca sa explice acum celebrul
,f~fiJm al lui Zeno, dar mie mi se pare ca ceea ce sustin ei este In fond
echivalent cu aceasta,
Domnul Bertrand Russell (pe care nu-I acuz de mistificare, caci
numai Dumnezeu ?tie cat de mult Incearca el sa clarifice lucl;ur~le!)
analizeaza paradoxul lui Ahile ca ~i cum dificultatea ar sta doar 1n a
observa faptul ca distantelor parcurse de cei doi alergatori (masurate
dupa ce cursa ia s!ar~it ?i luate In considerare ca fiind alcatuite numai
din puncte care corespund punctelor unei axe a timpului) ar trebui sa
Ie corespunda aceea?i unitate de timp, dad nu cumva ele nu au
aceea?i lungime. Dar cele doua distante au marimi diferite, dci din
cauza startului broa?tei ~estoase, distanta parcursa de aceasta este
doar 0 parte din distan~a parcursa de Ahile. Atunci, cum se face ca,
atata timp cat punctele temp orale trebuie sa constituie metoda de
masurare, parcurgerea distan~ei mai lungi poate sa nu necesite un
timp mai indelungat?

108

Introducm in jiioJofie

In concepti;:.
, domnului Russell." rezoh-area, dad eu ii Imeleg
,
intn.; rotul, IlU consta decat ill faptul cit ~i1Urile de puncte considerate
sunt concepute ca fiind infinite In eazul ambelor distan~e ~i cii, acolo
uncle se pune problema multimilor infinite, a spune ea imregul este
mai mare dedt partea este fals. Fiecami punet In parte; parcurs d",
bmasca Ii corespl;nde un punet parcurs de Ahiie la momentul
corespunzator; ~i corespondenp perfecta, punct eu punet dintre u!1ul
din cele trei ~i1Uri de puncte cu celelalte doua Ie transforma In ?i1l.lri
similare ~i identice din punct de vedere numeric. Prin urmare, nu
exist';': nici u ImcatJ rtimas-a recurenca a startului broa~tei ~estoase pc
care A.hile sa nu 0 po~ta recupen ~i pe care si 0 poare reduce
ir:definit, dar totu~i niciodata anula. Poyestea se apropie de ~ elr~ir..
Punctul tixat ia care aiunge Ahile, punctul final al broa~tei ~estoase si
ultimul moment din cursa sunt termeru care coincid matematic. In
feld acesta, care pare sa eonstituie modul domnului Russell de a
analiza problema, se presupune cii paradoxul dispare 1.
In oriee caz, mie mi se pare d afirmatiile domnului Russell
ocolesc adevarata dificultate care tine exclusiv de yarietatea
"prog.esiva" a infinitului ~i nu de varietatea "statid", care constituie
tot ce are elin vedere In momentulin care considera ca acea cursa a
luat star~it ~i d singura problema care riimane. este de a pune
distanrele Intr-o ecuatie numerica. Aproape ca am putea spune ca
adevarata dificultate este de ordin fizie, caei ~ine de procesul de
alctff1!ire a distan~elor. Mai mult decat arat, nu avem nevoie de doua
distante - distan~a parcursa de unul dintre ei sau ehiar intervalui de
timp lipsa implica dificultatea care const,i I'n '1nngerea unui scop tn
momentulln care un interval care trebuie sa tie striib,itut 1'1 tnceput se
~

.'\tat afil'lnatiile domnului Russell 111 legiiturii eli acest paradox, cat ~1
t'ezolvarea data mnt muit prea tehnice pentlU a fi redate euvant cu cuvant
intr-o carte de acest fel. A~a cum el considera eli este necesar sa parafrazeze
paradoxul, eu consider ca este sarisfiicator 8 a-I parafrazez pe dumnealui,
spel'and din tot sufleruI sa nu fi. fiicut vreo nedreptate.

repeta permanent, standu-ti in cale. Evident c?i acela$i CUd1tum po:!te

fi produs In moduri diferite. Aceasta pagina pe c::tre eu 0 ,criu :tcum
cu greu, litera eu litera, va fi tiparid dintr-o datiL In credinp
ortodoxa, Dumnezeu a creat printr-un or-dill, intr-uI1 singur momenr,
spatiul absclut care contine parti infinite. PerspE'ctiv~. :.isupra ti!1:nu!ui
trccut este infin.ita ~i purem concepe c:i ei a fast Cf.e?.t ror cit-aciar;!, . rl
cum a propus Kant, in vederea pnvirii noastre retrospect;v(~. ,.O!J!,jga"
a fast creat printr-un singur ardin, printr-o singura jdini~e i:, n~;nte>i
profeson.llui Cantor. Dar mme111 care pam<.rge lI1tr-adevar un
continuum nu poate sa 0 fad tara un proce~ ccnti:1uu in ,;ens
matematic. Scurt sau lung, fiecare punct trebuie ocupat ~n clrdinea
succesiya 1n care se aflii; $1 dad punctele sunt in mod necesar infir.ite,
capitul lor nu poate fi atins caci "ceea ce riimane" Intr-un asrfei de
proces este exact eeea ce nu poate ti "trecut Cll yedere;.t". Pe scurr,
"numaratoarea" este singura metoda posibila de ocupare a ser1ilof de
pozi~i presupu"e de faimoasa cursa; $i atunci dna domnal Russell
rezolva enigma spunand d "definirea intregului $i a par~i lasand la G
parte numanitoarea este cheia intregului mister"l, mie mi se pare del
,

. ,

In The Phil%phy ifMathematic.,, I, p. 361 - domnul Russell creeazii un paradox

Tristam Shandy ca replicii la paradoxul lui Ahile. Atata vreme cat lui Tristam
Shandy (dupa Sterne) i-au trebuit doi ani pentru a descrie primele doua zile
din viata sa, concluzia logica care poate fi in orice caz trasa este ca intreaga
viata nu ar fi putut niciodata fi descrisa in intregime. Dar domnul Russell
dovede~te contrariul; cici, atata timp cat zilele ~i anii nu au un tennen ultim ~i
ziua X este descrisa in anul X, fiecare zi stabilita va fi descrisa ~i nici 0 etapa a
vietii nu \ra fi lasata la 0 parte. Dar demonstratia domnului Russell nu poate fi
aplicata lumii reale in absenta ipotezei de ordin fizic, pe care acesta (> propune
spuniind "in cazul in care Tristam Shandy este nemuritor ~i nu se satud de
sarcina sa". In toate cazurile reale de tra11$formare continua trebuie sa sc
fonnuleze 0 ipoteza absurdii asemanitoare: agentul de transfonnare trebuie ,Ii
fie nemuritor, in se1lSul cii trebuie sa supravietuiascii celui din unnii set
nesfiiI?it de puncte temporale $i "sa nu se sature" de sarcina sa imposiblla.

l1U

I nfrodl-fc:;i1: il1 jii%jie

nu [<ice altceva decat sa abandoneze problema, sa se spele pe maini In

mod deliberat 1.
Conduzia acestei nepl:kute polemici este ca noul infinit nu
trebule sa mai fie 0 piedica in calea opiniei empirice schitata
provizoriu anterior. Oricat de pu~in releyante :u fi fa~a de faptele ale
carnr "conditii" sunt de factura "staticii", eriticele lui Leibnitz, ale lui
Kant, Cauchy, Renouvier, Evellin ~i ale altora se apiici legitim in
wate cazurile de progresie sau devenire continua. A.iei "eonditiile"
trebuie indeplinite una dupa alta, in serie, "i dad seria pe care 0
formeaza este infiniti, limita ei, in cazul in care singLl11.l1 mod de a
ajunge la ea este prin "sinteze succesive", pur ~i simplu nu poate ti
atinsa. A~adar, In aceste eazuri trebuie ori sa inghitim contradiqia
Iogid, ori trebuie sa admitem ca, in aeeste eazuri succesive, limita
este atinsa prin unita~i de acces finite ;;i perceptive - prin erape, trepre
(sau orieum aitfel Ie-am numi) de transformare, survenind roate
deodatii atunci cand survin sau neaparand deloe. _'\stfel pare sa tie
natura experientei concrete, care fie se transforma sensibil, fie nu se
transforma deloc. Caracte11.l1 siu infinit este introdus de coneeptia
noastra mai recentii prin care repetam la infinit actul de subdivizare a
l

Dat fiind faptu! cii ratacesc in universul matematicii ~i al logicii. simtindu-ma

impim de 0 timiditate cople~itoare atunci cand fonnulez () alta p;irere deciit
cea a mintilor superioare, ce pot face altceva decat sii-mi urmez propria
lumina obscurii? Materialul referitor la noul infinit este atilt de tehnic, incat
imi este imposibil sa-l citez intr-o astEel de lucrare nematematicii. Studentii
interesati ar trebui sa comulte cuprinsul ciirJii lui B. Russell, The Philo.lOp!!)1 of
Mathematic.r, sau al ciirtilor lui L. Couturat, Inftni MatMmatique sau Principie..- de..lvlatMmatiqueJ. 0 expunere ~i mai riguroasa poate fi gasita In E. V.
Huntington, The Continuum aJ a Tjpe of Order, in AnnaLr ojA1athe!1Jatic.r, vol VI ~i
VII. Abordari mai bine CUl10scute pot fi ga~ite in J Royce. The [ForM alld the
Indizidua4 vol I, Supplementary Er.rqy; Keyser: Journal of Philo.roM)' etc. ~i Hibbert
Joumal, VII; S. Waterlow: Arirtotefian SOt". ProceediJlg..-, 1910; Leighton:
Philo..-ophical Rel,ieIJJ, XIII; cel mai Inver~unat atac pe care-l cunosc la adresa
infinitului, ciiruia ii unneaza sinteze succesive este declan~at de G. S.
Fullerton in Sy,rtem ofMetaphy.ric.r, cap. XL

Nou! ,ii illfinitul- din punctul de t'ec/jre af percepfiei

111

oacare! cantitati pe care 0 luam in consi'derare. Faptele nu rezista

tratamentului conceptual ulterior; dar noi nu trebuie sa credem
neaparat ca modul nostru de tratare reproduce operatia care a dus
initial Ia apari~ia lor.
Arttinomia progresiei matematice continue nu este a~adar decat
una din muitele ca.i prin care, din cauza transformiirii conceptuale a
experien~ei perceptive; aceasta din Uffila devine cat mai putin
comprehensibiia eu putintii. Faptul ca fiin~a ar trebui sa se adaugt~
imediat fiin~ei prin cantitati tinite poate t1 intr-adeviir ceya de
netnteles penttu inteIectuI nostru; dar faptul ca fiinta ar trebui sa se
identifice cu parcurgerea unui Ian~ nestaqit de unitati (cum ar fi
"punctele"), dintre care nici una nu con~ne nimic din ceea ce fiinta
(cum ar fi "spa~uI'') se a~teapti sa produca., acesta este un lucru pe
care intelectul nostru nu numai ca.-I gase~te de netnteles, ba mai mult,
II considera absurd. A~adar, Iuata in considerare ca fiind 0 descriere a
realita~i, substituirea intui~ei de catre "aritmetizare'; pare a fi un
par~al succes. Mai bine sa acceptam, dupa cum spline Renouvier,
datele absconse ale percep~ei ded.t conceptele absurde 1n sine i .
! Punetul eontinuu ilustreaza pe deplin nemulp.1mirea mea eu privire la faptul
ca, aplic3nd metoda intelectua1i~tii, fluxul devine static ~i abstract. Tteptele
sau etapele procesului comiderat de perceptori ca date inipale ale fiinrei,
corespund logic "marimilor infinitezimale" (celor mai miei (tltJlltl<mlln de
mi~eare, transfonnare sau de orice altceva), de care se presupune cii
matematica zilelor noastre s-a debarasat. Drept care dl Russell, a$a cum a
fiicut-o ~i Zenon, se simte obligat sa trateze mi~carea ca pe un fapt ireal:
"Weierstrass", spune el, "indepiircind cu strictete toate cantitiiple
infinitezimale, ne-a demonstrat in eele din urmii eli traim intr.o lume care mi
se transformii i eli siigeata in fiecare moment al zborului ei ~e afla in. repaos;;
(op. cit. p. 347). "Trebuie sa respingem in l!itregime nutitiriea de mire de
mieare", spune el in alta part.e; "micarea constii numai in ocuparea de pozipi
diferite la momente diferite ... Nu existii treeere de la 0 pozipe If! alta, nu exista
momente consecutive, sau pozipi succesive, nu existii un tennen cum ar fi
vitezii, decat in sensul unui numiir real ca limita a unui set de coeficienJ:i"
(p. 473). Prin urmare, ~a-zi~ul "eontinuu" matematic se dovede~te a fi un

112

hltroducere til jifo/ojie

A.dt despre "problem2. infinitului", cat ?! despre mterpretilrea

data transformarii continue prin noua detinire a intiniratii. Credem c:i
imaginea unei realitii~ care se transforma in pa?i discontil1ui,
determina~i ca numar poate fi la fel de bine aceeptata de intelectul
nostru ?i tot atat de innascu6i imagina~iei noastre ca ~i inainte; deei,
ineheind aceste capitole reci ~1 aride, sa ne intoarcem' la subiecrul
principal de discutie de aeolo de un de I-am lasat. Se transforma
realitatea prin adaosul noului sau nu? De data aceasta eontrasrul
diptre continuitate ~i discontinuitate ne infrunta sub 0 alta form,i.
Definitia matematid a cantitiiiii continue ca fiind "eea dintre doua
elemente sau termeni din care provine un al treilea termen" se at1a in
directa opozitie cu notiunea perceptiva, mai empirica, care spune ea
un lucru este continuu dad partile sale se inveeineaza direct, fara a
avea un intermediar intre ele. De acum inainte nu ne mai ramane
decat sa ne axam pe explieatia perceptiva, dar inainre de a ne lansa
detinitiv in aeeasta discutie, ar fi bine sa indepart,im din ealea noastni
o alta problema c1asicii a filosofiei. Este vorba despre "problema
cauzalitatii".
,

discontinuu absolut din punct de vedere fizic sau experimental. Extremele se

intalnesc; ~i cu toate cii atilt Russell, cat ~i Zenon neagil mi~carea percept:i,,;i.
unul 0 inlocuie~te cu unitatea purii iar celiilalt cu multiplicitatea puni. Esre
posibil ca Russell sil fi inten~onat aplicarea negiirii transformilrii numai in
universul matematic. "\r fi nedrept sa-l acuziim cii face metafizicii in paginile
sale, cu toate eli. nu ne dii nici un avertisment in acest sens.

Capito lui XII

N oul i cauzalitatea
- din punctul de vedere al conceptului -

Faptul ca transformarea realitatii are loc tn etape sensibil

determinate, lasa nerezolvata urmatoarea problema: lucrurile care
apar sunt noi in esen~a sau nu? Sa ne amintim situa~a la care am ajuns
la sfar~itul Capitolului III. Atunei nu am putut deduce daca este
uberhattpt sau In amanunt. Pentru intelectZl! nostru, ramane un cuantum
eauzal sau Innaseut care trebuie descoperit sau eer~it. Trebuie sa-l
eer~im bucata eu bucatal a~a cum se ~i adauga sie~i? Sau trebuie sa-I
eer~im tot deodata, eonsiderandu-l fie etern, fie aparut tntr-un
moment care co-implica tot restul de timp ramas? Este adevarat ca
"prima dimineata a creatiei a scris ceea ce va citi ultimul apus al
socotelii"? Punand aeeste Intrebari, monismul ~i pluralismul se
Infruntii din nou. Piedica clasica care a stat in ealea pluralismului a
fost dintotdeauna ceea ce este cunoscut sub nurnele de "principiul
cauzalitatii". Prin acest prineipiu se sublntelege faptul ca tntr-o
oarecare masura efectul exista deja in cauza. Dad este a~a, atunei
efeetul nu poate fi niciodati absolut autentie, prin urmare, pluralismul
nu poate fi veritabilin esenta.
In continuare, va trebui sa revedem faptele cauzalitii~ii. Inainte
de a Ie analiza din punctul de vedere aI formei perceptive, sa urmal'im

Itlfroducr1J7: iii jiioJc!fie

114

interpretarea lor conceptuala. Prima im'estigare precisa a cauzelor Ii

fost t?i".cuta de AristoteP.
"Cauza" oridrui lucru, spune el, ne este data cu ajutolUJ a pam.!
principii: cauza materiala (bronzul este materialul din care se face 0
staruie), cauza formala (raportul de doi la unu da 0 octavii.), cauza
eticienta (atunci dnd un tata zamisle~te un copil) ~i cauza tinala
(arunci dnd omul se antreneaza penttu menrinerea sanatatii).
Filosofia cre~tina a adoprat cele patru tipuri de cauzii; dar ceea ce se
intelege de obicei pein cauza unui lucru este cauza sa "productiva" ;ii,
in cele ce urmeaza, vom urmari-o lndeaproape numai pe aceasta.
o cauza productiva este definita scolastic ca un "ceva care
produce altceva printr-o activitate concreta care porne~te chiar de Ia
acel ceva". Aceastii perspectiva trimite fiira indoiala Ia simtul realitiitii,
iar scolastica este tocmai acest simt al realitatii dar formulat.
T recand peste mulpmea de dase de cauze eticiente pe care Ie
propune filosotia scolastid, voi enumera numai trei subprincipii
importante care se presupune a fi desprinse din detinitia data mai sus.
A~adar:
0 cauzii. Ace~ta poate fi citit literal; dar
dacii, !llsand Ia 0 parte cuvantul "efect", 11 citim in sensul eli nimic nu
poate ~ii aparii fiid cauzii, ajungem Ia faimosul "principiu al cauzalitiitii"
care, impreunii cu urmiitoarele douii principii, se presupune cii vor
consolida universuI-bIoc; scotand astfel Ia ivealii ahsurditatea ipotezei
pIuraliste;

1. Nici un efect nu poate apiirea fiid

2. Efectul se aflii intotdeauna in proportionalitate directa cu cauza

reciproca;

~1

3. Orice este continut in efect trebuie sa fi fost continut, intr-un fel sau altul,
formal, virtual sau In cel mai inalt grad, ~i in cauzii (aici j01711ai in sensuI

Punctele esentiale au fost atinse in cartea 2 sau carte a 5, cap. II din Aleraji::;i,"tJ
sa sau in cap. III din Fi:;jca sa.

Soul ri callzalitatea - din p"nctlli de 1.'eI:iere aL COf1c:,-p_f'_'-fb_~t_'____ 1 E

unel ;l.semiiniiri Intre cauzii $i efect, ca de exemplu 0 nl1~care C!i"(~
determinii a alta mi~care; virtual in semul c?.uzei care implic;i Intr-uJ1
anumit fel efectuI, fiici a exista vreo asemanare t!1tre cl.e, ea atunc{ cill1d
statuie f:ira a fi el insu$i frumos; in cel mai illait grad in scmul
perfeqiune, ca atunci
c3nd omul invinge puterea leuhli printr-o mai mare viclenie).

artistuI face

ca, de~i diferitii de efect, cauza ii este superioad in

NefJl0 dat quod non habet este adevaratui principiu de la care ple:ld
filosofia cauzaia; iar acesta este practie redatii in Intregime printr-o
singura propozitie: caUj'a equat iffectum1.
Este evident ca fiecare moment al uni\-er:>uiui trebuie sa eon~in;i
toate cauzele efectelor con~inute de urmato1l.l1 moment sau, mal
coneis, este evident d fiecare moment In totalitatea sa este cauz;{
urmatorului moment2. Dar dad maxima sus tine cu tiirie ca qttidqf.!id
eJ"t in ~ffectu debet es/e prius aliquo modo in caUj'e,:, rezultii cii momentul
urmator nu poate contine nimic cu adevarat autentic ~i d. noul care
pare sa se strecoare atat de insistent In. viata noastd este 0 iluzie c('
poate fi atribuid superficiaIid~i punctului de vedere perceptiy.

Pentru

scurta expunere a doctrinei scolastice a cauzalitatii vezi J. Rickaby:

GmeraL Metapf?y.ric.r, cartea a doua, cap. III. Am omis din text diferite maxipl~.
secundare, care au avut un rol important in filosofia cauzalitapi: "Cauza ut1i .
cauze este cauza efectelor acesteia", "Acelea~i cauze produc acela~i efect",
"Cauzele aqiolleaza numai in prezellfii", ,,0 cauza trebuie sa preexiste
aqiunii" etc.
2 Aceasta deriva ~i din faptul cii circumsta.1l~ele. de condiponare sunt
fundamentalla fel de indispensabile ca ~i cauzelc in producerea efectelor.
"Filosofic vorbind, cauza este suma tuturor condiJ:iilor pozitive ~i negative"
spune J. S. Mill (Logica). Aceasta este echivalentii cu intreaga stare a
universului in momentul anterior efectului. Dar, in acest caz, "efectul" nu
este ace! unic evenimellt fragmentar pe care I-am avut in vedere in momentul
in care i-am dat acest nume. Este ace! fragment insoJ:it de toate circumstantek
concomitente - sau, cu alte cuvinte, este intreaga stare a univermlui fa
momentul secund.

116

Jlltroducel'& in jilo.fojie

Scolastica a respectat intotdeauna simJ;U1 realira~ii ~i in cazul

acesta a evitat sa nege in intregime exisrenp noului absolur, utilizand
acest vag aliquo modo. Aceasta a permis existenta unei diferentt: a!iqilG
modo intre cauza ~i efect. Dar necesitatile conceptuale au preluar
conducerea ~i au sfar~it, ca de obicei, prin a pune la zid adr percep~ia,
cat ~i natura care ne conduce. Cauza ?i efecrul sunt doua concepte
diferite numeric, dar cu taate acestea, in mod misterios, cel dinrai
trebuie sa-l "produd" pe acesta din urma. Cum poate face asta, in
mod normal, dad nu incluzandu-l pe acesta din urma~ ::\"umeric
daua, cauza ~i efecrul, trebuie sa fie generic unul, in ciuda aparentelor
perceptive; astfe!, dintr-o relatie experimentata concrer lntre doua
lucruri diferite, cauzalitatea devine 0 relatie
, intre doua lucruri similare.,
aceasta din urma fiind considerata mai reala. i
Mult timp a trebuit sa tread pana ce conceptu.l a preluat
controlul in intregime, in dauna percep~ei. Primul pas I-a facut teoria
"ocazianaiismuiui", dreia Descartes i-a deschis drumui prin doctrina
potrivit dreia substan~a mental a ~i cea fizid, prima fiind constiruita
daar din ganduri, cea de-a doua doar din marimi, sunt absolut diferite.
Dad este a~a, atunci orice astfei de relatie de cauzalitate pe care 0
percepem instinctiv intre minte $i trup inceteaza sa mai tie rationala.

Sir Wtliiam Hamilton exprima acest lucru foarte concis: "Care este legea
Cauzalitatii? Pur ~i simplu aceasta - atunci cand un lucru ni se prezinta
fenomenal ca nou, nu putem face aItceva decat sa presupunem cii ace a
complinire (e. g. cantitatea) de existenta, pe care a contine acum, a existat ~i
inainte; cu alte cuvinte, tot ceea ce cunoa~tem acum ca fiind efect a existat
mai inainte in cauzele sale; cu toate aces tea, s-a1' putea sa nu fim niciodatii in
stare sa ghicim in intregime ce sunt aceste cauze." (sfar~itul prelegerii nr. 39
din Metaphy.ric.r). Cauza devine motiv, iar efectul comecinta; ~i cum consecinp
logicii a unui lucru este lucrul in sine, mai vechea ~i ingaduitoarea filosofie a
cauzalitatii se transformii int1'-o dogma rationalistii incisivii conform ciireia
cauza ~i efectul sunt doua nume date aceleia~i fiinte permanente, iar dacii
momentele succesive ale universului intra intr-un raport de cauzalitate, atunci
noul nu poate aparea.

117

Pentru gandirorii din acea epoca, "Dumnezeu" era marea solutie a

non-sensulUl. 21 putea. tre-ce dineolo de arice contradiqie. in
consecin~a, discipolii lui Descartes, Regis, Codemoy ~: lndeosebi
Geulincx au negat in lntcegime existenta interdepeqdentei psihologice.
In conceptia lor, Dumnezeu a produ~ schin~biri imedi.ate in min"tea
noastra ale carar reflexe in. corpul nostru, q ~i acele~ dm truP.VI
nostru ale caror reflexe 111. mintea noastrii par sa tie cauzeie; nu ~l'l-nt
de fa.pt decat sen:nale sau accidente.
Leib["'.itz a fkut urmatorul pas pentru sta,Tiiirea revendica?f.
adevarului de citre percep~iile noastre. Ell-a scutit ~e Dumnezcu de
sarcina de 2. veghea ceas de ceas, presupunand fapt'dl cii EI a ordonat
in ziua cre~ipei ca schimbarile care au loc 1'11. min~ile noastre sa
coincida cu cele care au loc in trupurile noasrre, tot a~a cum ceasurile,
tntoa~se in aceea~i Z1, arati ulterior aceea~i ora. 0 data cu a~a-zis<i
Harmonie prestabilita", transfom1area conceptuala a datului imediat,
Cli rezultat':.ll care nu da niciodata gre~, ~i a..'1.ume negarea atar a
activitatii cat ~i a eontinuitapi, este desavaqita. Fluxul sensibil al Yie~ii
personale este inlocuit eu 0 simpla "corespondentade unui ia unul"
intre termenii a doua serii nerela~ionate cauzal. Dumnezeu este
singura cauza a oricarui lucru 111. parte ~i a tuturora. Teoria este pe atat
de monisti pe cat ~i-o poate dori inima ra~onalista, dar se in~eiege ca.,
dad ea ar ti adevarati, existen~a noului ar fi imposibila.
David Hume a racut urmatorul pas in disereditarea cauzaliti~i.
In eapitolele In care se ocupi de "idee a conexiunii neeesare", atat in
Treatise ~n Human Nature, cat ~i in ESJ'qyJ~ el a incereat sa deseopere
partea pozitiva a "eticacititii puterii", de care se presupune d ar
profi1:a cauzele, dar nu a reu~it sa 0 giseasca. El arata ca "energia"
transmisa de la cauzi la efect nu se poate abstraetiza sau izola nici in
universul tizie ~i nici in eel mental. Aceasta este la fel de valabila in
sfera percep~ei pe cat este de valabili in eea a imaginarului. "Toate
ideile reprezinta ~i provin din impresii. Nu de~inem niciodatii impresii
care sa con~na putere sau etieacitate. Prill. urmare, nu ne forma1,1l

118

[ntroducere in jilo.-ofie

niciodad idei despfe putere". ,,~ici printr-o cercetare extrem de

atenta nu putem descoperi nimic altceya de cat un evenim:ent care ii
urmeaza altuia, fad sa fim capabi!i sa in~eIegem forp sau puterea prin
care opereaza cauza sau vreo aId legatura care se stabiIe$te intre
aceasta ~i presupusul efect ... Concluzia care trebuie trasa pare sa tie
urmatoarea: nu avem nici cea mai mid idee formata despre vreo
legatura sau vreo putere ~i, drept urmare, aceste cuvinte nu semnitid.
absolut nimic, indiferent dad sunt folosite in rationamente filosotlce
sau in viap de zi cu zi". "Nimic nu este mai evident decat faptu! ca
mintea nu-?i poate forma 0 idee despre doua lucmri concepand "reo
legatura intre ele sau inrelegand !impede puterea sau eficacitatea care
Ie une~te".
Noi de~inem pseudo idee a Iegaturii, spune Hume in continuare,
iar aceasta nu este altceva decat interpretarea gre~ita a unei obi~nuinte
mentale. Cand experimentam de mai multe ori aceea~i ln~imire de
intamplari, "suntem obi~nuip ca Ia aparipa celei dintai sa 0 a~teptam
~i pe cea care 0 inso~ea de obicei ~i sa credem d ea va aparea ... Acest
demers uzual al imagina~iei ne da sentimentul sau impresia care duce
Ia formarea ideii de putere sau de necesitate. Asta este ~i nimic mai
mult". ,,0 cauza este un obiect care precede ?ise inveeineaza eu un
altul, fiind adt de unit de acesta incat ideea unuia determina ideea
eeluilalt. "
Nimic nu poate fi mai fundamental pluralist decat trasaturile
filosofiei lui Hume. EI face ca evenimentele sa zomaie adt de sec,
ingramadindu-se unele in altele, de pard ar fi ni~te zamri intr-o cutie.
EI ar fi putut sa fie consecvent in a crede in existenta noului coneret,
sustinand Jibertatea de vain~a. Dar, cu catva timp in urma menrianam
faptul d majaritatea empiritilor au fast nehotidti; iar Hume a fast
probabil eel mai nehatidt dintre to~i. In eseul "despre libertate ~i
necesitate", el insista asupra faptului d secventele pe care Ie
experimentim, de~i se gasesc intre evenimente izolate in intregime,

NOIl1"i ca1lzatitatea - din p,mctlJi de l/edere at cO/lceprllfNi

1''-'
J"..i

sunt totu?i absolut uniforme, astfellncat viata noaswl nu poate scoatc

la iveala nimic cu adevarat autentic.
~ititorul va putea recunoa~te in vestitele pagini ale lui Hume un
exemplu graitor al modului In care transformarea conceptual,,discrediteaza lntotdeauna fap!Ul. Din punctul de ndere al perceptie1
sau al concretului (a~a cum yom observa mai detaliat in ceca ce
urmeazii), cauzalitatea denume~te modul In care unele campuri de
con~t.iinta introduc alte d.mpuri de con~tiin~a. Este doar una din
formele sub care experienta apare ca un flux continuu. :N"umele
noastre ne arata cat de bine izbutim sa ne diferen~iem In interiOlul
fluxului. Dar regula conceptual a ne spune ca acolo unde exista nume
diferite, trebuie sa existe ~i fapte di fe rite; ~i Hume, urmand accasta
regula ~i negasind nici un fapt care sa-i corespunda cuvantului
"putere", ajunge la concluzia d acest cuvant nu detine nici un in~des.
Conform acestei reguli, nici 0 conjunqie sau 0 prepozitie din limb a
vorbita nu de tine vreo semnificatie - in, pe, cu, dar, ;i, daca sunt la fel
de lip site de lnteles ca ~i pentru sau pentru ca. Adevarul este d nici
componentele faptului ~i nici semnificatiile cuvintelor noastre nu sunt
atat de separabile ca ~i cuvintele. Forma initialii In care apare faptul
este durcheiltander-ul perceptiv, incluzand In solutie atat termeni, cat ~i
legaturi Imbinate ~i consolidate. Mintea noastra reflexiva selecteaza
anumite aspecte dintr-o multime, tot a~a cum un am, uitandu-se
printr-un ochean, l~i poate focaliza atentia asupra unei anumite parti a
unui peisaj. Dar selectarea nu este tot una cu izolarea ~i ea nu
fragmenteaza realitatea, tot a~a cum ocheanul nu fragmenteaza
peisajul. Conceptele sunt note, imagini preluate din realitate 1, ~i nu
componente ale acesteia, a~a cum sunt caramizile unei case. Pe scurt,
activitatea cazuala poate juca un rol In evolutia faptului, eu to ate c;i
ruci 0 "impresie" de sine stiitiitoare nu se peate evidentia de U1~;l

Aceste expresii ii apaqin lui Bergson.

120

Introd/lcere in filo.rofie

singura. Supozitia lui Hume, potrivit careia nici un factor al realitatii

nu poate fi izolat, 11 conduce la concluzia absurda ca nici 0 relatJe nu
poate fi reala. '"Toate evenimentele, scrie el, par cu totul libere ~i
izolate. Cnui eveniment 1i urmeaza un altul, dar nu putem gasi nici 0
legaturii 1ntre ele. Par unite, dar niciodata legate unele de altele." Pe
scurt, nici un lucru nu este relationat la un altu!' In acest fel, metoda
intelectualista anihileaza perceptia, triumffind asupra vietii. Kant ~i cei
ce i-au urmat au 1mbrari~at cu totii punctul de \'edere al lui Hume
potrivit caruia datul imediat este 0 multime incoerentii. Dar ne\'oind
pur si simplu sa accepte "multime" 1n sensul dat de Hume, ei au
recurs la un agent superior denumit de Kant "ego-ul transcendental al
aperceptiei" care sa-i uneasca partile prih "Eacultati" sintetice. Printre
aceste categorii, Kant 0 1nscrie ~i pe cea a "cauzalitatii" ~i 1n multe
sfere el trece drept cel care a indreptat dezastrul declan~at de Hurne.
Capitolul In care trateaza Cauza 1 constituie partea scrisii cel mai
confuz din vestita sa Critica, iar rnesajul pe care-I transmite este
deseori greu de prins. Dupa cum inteleg eu, ellasa lucrurile in punctul
unde le-a lasat ~i Hume, cu deosebirea cii el inlocuie~te cuviintul
"deprindere" cu cel de "lege". Ambii dau la 0 parte ideea cii
fenomenele denurnite "cauzale" ~i-au exercitat vreodata "puterea" sau
cii ar exista vreun caz care sa sugereze in vreun fel cauza ~i efectu!'
Cu alte cuvinte, Kant a contrazis sirntul realitatii la fel de mult ca $i
Hume ~i, ca ~i Hume a trans format cauzalitatea 1ntr-o simpla
succesiune temporala; doar cii, In timp ce ordinea temporahi. era
fundamental "haoticii" ~1 doar subiectiv uniformii, la Kant
uniforrnitatea apare "obiectiva, ascultand de 0 lege, pe care

Intirulat Anawgia ,a doua. Principiul succe~iunii in timp dupa legea callzalita~i,

in Critica Mliunii Pure.

121

J'il'mlichkeit-ul nostru ;'i prin1e$te de ia urdcl:j", 5en"eniele r:on-c"c;;;~ak

pot fi inversate, rnsa cde cauzaJe ('.scultii de 0 anumita leg::::,
Cuvantul T/erJtanei, in accep~iunea lui K"nt, nu trebuie luat ;r;,
sensul ca legea care se pres'..lpune ca se aplicii senza~iel ne-6.[ face sa
in~elegem lucmrile mai bine. Este verba despre 0 lege bnlta a
secven~ei, care nu scoate 1a iveala nici 0 "legitud". Li?~a de
rationaliAtate a une~ astfei de Jacukiti" 0 face incapabiUi de a \"inn ia
esenta. Indeparte2.za. caUZ2.Erai.e:-l dinanlica fara a ga.~~i altcc.,(j, c:~rc sa
explice secyenteie existente. ]\"e ofera. doar descrien externe ;;i
echivaleaza toate cazurile eli acelea in care apllCarea legii ni s-a pamt
inutila.
Intr-adevar, in mare parte, "legile natur:i" enumel"2: simpie

coexistente ~i succesiuni. Culoarea galben ~i maleabilitatea coexista in

aur; racii de mare c::tpata 'cuJoarea 1"O?ie cand sunt fier~i; ouaie se
incheag.I; ?i celui care Intreabi care e"te moti'\ul acestor omogenlz;1.ri,
~tiinta ii riispunde ,,:\U inca:!". In acelasl tlrnp legile su~t
convingatoare in a afirnu S1 mul~i dintre oilmenii de ?tiinta n.: spun c;l

Eu nu am niei a reprezentare a eee" ce Kant intclege prin "lege". Iwi (,;:e ell
neputintii sa ~nteleg naJiunea de "lege" a lui Kant. La ce sau la cine se reEera
ear Dad se refed la fenomellui care unneaza ("efectul"), atullci ne intoarCel!l
la vechea cOllceptie dil1:h-nid ~i, intr-un anume caz, s-ar mmifesta aqiune:1
cauzalii, chiar dad l1U ar mai exista alrele in !ume. Sau ii condivoneazii pe
observatarul ace1ui ullic caz? Da: acesta este conditionat de p~'opriiie sale
impresii secvenJiale. Indiferent dad este varba despre 0 secvenrii eauzalii sau
l1oneauzalii, dad este sensibila, el nu 0 poate aduee inapoi a,$a cum poate face
cu ideile sale. Sau legea se refed la seevente vii to are ~i Ie determina sa lmneze
acee~i ardine pe care a urmat-o ~i prima secvenra. Atata timp dt este evident
d acest lucru nu se intfunpia arunei cand observatorul 0 judecii gre~it ea fii:1d
cauzala, tot nu putem spune deciit cii este 0 lege cu ajutarui dreia cel'inrele
sale de uniformitate unneaza judeciiJilor cauzaie, indiferent dr.ca aeeSref! din
urmii sunt adevarate sau fabe. Dar prin ce ar fi aceasta pozipe diferitii de cea
a lui Hurne? Pe scurt Kant se inc;.:rcil in CllV1!1te ~i degeaba tot susp.n unii d
ell-a "cornbiitut" pc Hume.

122

Introdllcere in filo ...ojie

acesta este singurul lucru pe care-l putem pretinde. Potrivit concep~iei

denumite pozitiviste, a explica nu inseamni altceva decat a Inlocui
legile mai stricte ~i mai pu~in familiare cu legi ceva mai ingiiduitoare ~i
mai familiare, iar 1n mare, aceste legi nu fac altceva de cat sa exprime
uniformita~ile des cope rite. De ce pompa scoate apa? Pentru ca aerul
exercita presiune asupra ei in teava. De ce exercita aerul presiune
asupra ei? Datorita faptului ca pamantul exercira atractie asupra ei.
De ce exercitii pamantul atraqie asupra ei? Datorita puterii lui de a
atrage orice lucru - aceasta putere de atraqie nefiind la urma urmei
nimie altceva decat un fapt la 0 scad universala. Potrivit parerii lor,
legile doar genereaza faptele, fad a stabili legaturi stranse intre del.
Acestui mod absolut inductiv de analizare a seriilor cauzale i se
opune un mod deductiv de interpretare care s-a impus mai recent.
Daca cel din urma membru al unei succesiuni poate fi dedus logic din
cel dintfu membru al acesteia, intr-o serie data, "conexiunea" in mod
evident iese la iveala. Dar se pot face conexiuni logice numai Intre
lucruri de acelai fel; prin urmare, aceasta ultima faza a metodei
$tiintifice nu este In esen~i decat principiul scolastic al CallJ'Cl equal
effectum, cercetat mai indeaproape ~i ilustrat mai concreto Scopurile sale
sunt intru totul de factud monista ~i daca ar putea fi elaborata In
amanunt, ar transfotma lumea reali intr-o succesiune de identitate
eterni, ale carei aparen~e pe care Ie con~tientizim perceptiv Ie
Intalnim ca pe ni~te produse derivate, carora ,,~tiinta" nu Ie ~corda
nici un fel de importantiF.
Pentru a afla mai multe despre aceastii concepJie, cititoml poate consulta.J. S.
Mill, Logica, cartea III, cap. XII; W. S. Jevson, Principle.r of Science, cartea 6; J.
Venn, Empirical Logic, cap. XXI ~i K. Pearson, Grammar of Science, cap. III.
2 Sii citiim 0 expunere a acestui mod de gandire pe care 0 avem la indemanii:
"Con~tiinta", scrie M. Couturat "Jine la drept vorbind de domeniul irealului...
Ceea ce riimane in con~tiinta noastrii subiectivii, dupii ce toate faptele
obiective au fost proiectate ~i localizate in spaJiu ~i timp, sunt rebuturile ~i
reziduurile riimase dupii construirea universului, 0 masii amorfii de imagini
1

NOIIL ,ri callzalitatea - din punclIJ! de liedm al (of/cep/Hilli

123

in orice caz, oici 0 evolutie reala sau un nou absolut nu se poate

strecura io viatlil. Negarea ooului real pare a fi rezultatul tilosotiei
conceptuale a cauzalitatii. De aceea am numit-o picdica fundamenrala
care se ioterpuoe acceptarii lumii cumulative a pluralismului. La
inceput, principiul cauzalititii 'era un hibrid intre simtu1 reaiitatii ~i~:::
iotelectualism: ceea ce produce activ un efect, se spune, trebuie
"intr-un fel sau altul" sa-i con~ina deja "puterea". Dar cum nimic care
sa corespunda conc;:eptului de putere nu poate fi izolat, triisatura
energid a secven~ei este 1n scurt timp negata, iar latenta ,:aga (care se
presupune cii exista aliqllo modo in fenomenul cauzal) a efecttllui pe
cale de a fi produs se transforma 10tr-o relatie statid de identitate

care nu au reu~it sa patrunda in sistemul naturii ~i sa imbrace haina realitiiJii"

(&tJtJe de Metcpqy.riqlle etc, p. 244).
1 Evit sa lungesc discutia despre cauz:i ~i efect. Un numar imem de fapte
cauzale pot fi intr-adevar explicate satisfacator, considenlnd cii efectul e~te
doar 0 poziJie mai recenta a cauzei; ~i pentru ceea ce este in plus. ne
intoarcem la aliquo modo care a oferit atata confort in trecut. 0 ~stfel de
interpretare a naturii ar alunga varietatea, activitatea ~i noul inspre domeniul
iluziilor la fel de repede cum a reu~it sa determine conceptele ,tatice sa
anuleze faptele treciitoare. Este greu sa fii sincer atunci dnd unniire~ti
llecrufiitor 0 metoda conceptualii; cat despre scriitorii care considerii cli in
~tiintii cauzalitatea lnseamnii identitate, unii dintre ei sunt de acord cu aceea cii
o astfel de explicatie ~tiintifica este mai mult sau mai putin artificialii, cii.
"molecule Ie" ~i "atomii" identici sunt ca "Iivrele" ~i "tolii" identici, nefiind
altceva decat ni~te d.rlige prinse intr-un aranjament concepnlal pe care se
agafii concepte "intr-o rei ape de unulla unu)" pentru a prezice faptele lntr-un
mod "elegant" sau expeditiv. Aceasta este imaginea univenului conceptual pe
care discutia noastrii a insistat amt de mult; ~i judecand III acest fel logica
~tiinJificii, ea este inofensi\ra. Aproape nimeni nu este radical in utilizarea
logicii tiintifice in sens metafizic. Cititorii care doresc sa afle amiinunte
despre perspectiva monistii asupra cauzei pot collsulta: G. H. Lewes: Problem."
oj Life and Mind sau B. P. Bowne: MefcpJ!}.riCJ, part. I, cap. IV. Poate cea mai
instructiva abordare generalii a cauzalitapi poate fi g.hita in C. Sigwart: Lo.gic.
Cap. V din Cartea 3 din Logica lui). S. Mill este fundamentala.

124

Introducere in jifo.\ojie

dintre doua concepte pe care mintea Ie substituie percepriilor Intre

care :;-a descoperit initial conexiunea cauzala 1
Starea care rezultti din "opinia clariticatii" in legatura cu cauza
este, a~a cum am mai spus, confuza ~i nesatistad.toare. Pu~ini ti!osoti
imbra~~eaza radical aceasta perspectiva a identitatii. Parerea
logicienilor care se ocupa de ~tiin~a este mai u~or de acceptat, dar nu
atilt de u~or de crezut din punct de vedere metatizic, deoarece aduce
un prejudiciu la fel de mare instinctului. Penttu a face legaturi intre
diferitele interdependente ale cantita~ilor, matematicienii utilizeaza
conceptul general de functje. Dad. A este 0 functie de B, atunCi arice
modificare a valorii lui A determina 0 moditicare 1n cea a lui B. Dad.
generalizam pentru a include dependen~ele calitative, atunci putem
concepe universul ca tiind constituit din nimic altceva decat din
elemente care stabilesc relatii func~onale intre ele; iar singura sarcina
pe care 0 are ~tiinta este de a inregistra elementele ~i de a descrie In
modul cel mai simplu cu putinta "rela~iile"2 funqionale. Pe scurt,
transformarile au loc ~i cup rind in intregime fenomenele, dar nici
motivele ~i nici activitatile in sensul de factori activi rtu-~i au locul in
universul iogicii ~tiin~fice, care, in compara~ie cu lumea sim~rilor,
Nu am vorbit deIoc in acest text despre "energeticii". Scriitori bine cunoscu~
par adesea sa creada cii ,,~tiinta" a demonstrat un principiu monist denumit
"energie", care pe de 0 parte se. referii la activitate, iar pe de alta parte la
cantitate. Dupa cat pot eu sa piitrund in acest subiect dificil, "energia" nu este
catu~i de pu~n un principiu, ~i cu atat mai pup:n unul activo E$te doar numele
colectiv dat unor anumite cantitii~ de realitate perceptivii imediatii. atunci
cand 0 asemenea realitate este miisurata in felUli definite, care permit ca
schimbarile survenite ~i ~temute pe hartie sa dea sume COIlstante. :\'u este
v~rba catui de pu~n de 0 teorie ontologicii, ci de un extraordinar mecanism
economic schematic de a ~ne socoteala variap:ilor funcp:onale ale fenomeneIor
de suprafata. Este evident v~rba despre un caz de "ipoteza non fingo" ~i atata
timp cat tolereaza realitatea perceptivii, trebuie sa fie privit ca fiind neutru in
cadrul discup:ei noastre.
2 W. Jerusalem: Einleitung in die Philo.rophie, 4'e i\.ufl., 145.
1

125

e5te arat de abstract Incat pare de-a dre?DJl :;pectral merd\::.du-~i

apelativul (atat de des citat de D1. Brad1e:.'; de "baiet nepamantesc aJ
catego'."iilor nelnsutletite".

Capitolul XIII

N oul i cauzalitatea
- din punctul de vedere al percep~iei ?vfultor oameni nu Ie vine sa creadii faptuI ca principiul ra~onalist al
cauzalititii a dovedit falsitatea convingerii noastre 10nascute ca acrj,citatea
naiva este un lucru real i a presupunerii noastre ca faptul pur autentie
poate fi creat prin munca. "Le sens de la vie qui s'indigne de tam de
discours"l se treze~te 1n ei ~i da semnaluI In fata perspectivei "critice".
Autorul acestei c:h1i tocmai a numit aceasta perspectiva critica 0
abstractizare incompleta. Dar arat "Iegile ei de func~onare"
$i
organizarile ei schematice sunt grozav de utile, iar negarile ei sunt
justificate mult mai des decat se presupune de obicei. Avern impresia ca
"voinF" este cea care pune membrele In mi$care $i ignoram celulele
nervoase a caror activitate trebuie stimulata de voin~a; credem ca noi
producem sunetul de clopo~eI dar nu facem altceva decat sa inchidem un
circuit ~i bateria din pivnita produce sunetuI; credem ca vedem 0 stea
datoriti luminoziti~i ei, dar undele din eter constltule cauza, steaua
purandu-se fi stins cu multa vreme In urm:i Spunem ca "race ala" se
datoreaza "curentului"; dar Eara ni~te microbi ajutatori, curentul nu ar
face niei un riu. Cauzele ar trebui sa constituie antecedente
necondi~onate, spune Mill iar \' eon sustine ca trebuie sa tie "inchise". In
numeroaseIe succesiuflj ale naturii, arat de multe legd:turi sunt as cunse,

cat

"Sensul unei vietii prea phne de atata vorbiirie" - in francezii in original (n. tr.).

Naill p catlzalitatea - din Pfl1tctllL de vedm alPercepfiei

12/

--------------~~~------~----------~~~---------

incat rareori $tim cu exactitate care dintre ele sunt necondip.onate ~i care
sunt lncruse. Deseori 0 cauza pe care 0 luam in considerare trimite dar la
o alta cauza care produce fenomenul; ~i lucrurile, spune IVIiIl, sunt de
regula mai active atunci cand noi presupunem cii se ac~oneaza asupra lor.
Aceasta enorma cantitate de eroare care se streeoani til
perceperea instinctiva a activita~i eauzale incurajeaza coneeptualismuL
Inca un pas, ~i suspectam presupunerea existen~ei oricarei acti\it;l~j
cauzale ca fiind 0 gre~eala, astfel tncat doar suecesiunea sau
juxtapunerea mai poate fi reala. ~i alte patti ale experientei ne expun
erorii dar, cu to ate .aeestea, nu sus~nem ca nu ar fi adevarate. \' edem
trenuri mi~candu-se in gad cand ele de fapt sta~oneazi sau ni se pare
ci ne mi~cim atunci cand suntem ametiti, tara ca aceste erori sa ne
conduca la concluzia ci mi~ca,rea nu existii. Exista 1n alta parte; ~j
problema consta in a 0 localiza corect. Acela~i lucm se intampla cu
toate celelalte iluzii ale simturilor.
Exista, rara indoiala, undeva, 0 experienta perceptiva initial a a
genului de Iucru la care trimite cauzalitatea ~i noi situam acest luem ttl
diverse locuri, uneori gre~it alteori bine. Unde se origineaza a~adar
experienta tipici?
Ea se origineaza evident, in situatiile date de propriile noastte
activita~. in toate aeeste cazuri, noi simtim d. un camp anterior al
"con~tiintei" ce condi~oneaza (in esenta complexitatii sale) ideea unui
rezultat, se transforma grad at tntr-un ait camp 1n care rezultatul tie cii
apare in forma lui finala, fie ci este tmpiedicat de ni~te obstaeole
asupra carora tot sim~m ci ac~onam. Dat fiind faptul ci acum scriu,
eu rna aflu intr-una din aceste situatii date de 0 activitate. "Caut sa
dobandesc" cuvintele pe care Ie intuiesc pe jumatate dar care, atunci
cand vor veni, vor fi nevoite sa se apropie satisfadtor de semnifica~ia
pe care simtul meu tnnaseut le-o da. De sub penita pe care mana mea
o manuie~te cu atata supunere, cuvintele se inghesuie sa iasa afara,
tacandu-ma sa-mi doi-esc sa nu rna mai tmpotrivesc sau sa depun
vreun efort. Unele dintre ele nu sunt potrivite, ~i atunci simt 0

JIi; Ir'~i~.. ~:.r:: :~l!!:!J!:':':.

128

_______.________. _. ____

nou~l e;ap.~ ~i ;~~:i'-~clt~~ ~~:. ~ileie: li1!:'cp!;1 ~it: ~-;-:~'~l rnult ~:~U rnal pU~in

eforr. D:~c;i ~1.cea~t(1 ~-ez~~~C:nt~l ~.r ;;. p:lrci-1 :;.-1 nl,\t:lul 7:1:"l?ch~]~~n:, et~J!."iu.l ar
d:~

na?i.Cfe:: i...U:Cl

....
~e!1s!:..!r:: ?. . ~

unC:i pn.~::;!u.:l care

..

':'1.:: Li.e ~n,t~ rJ~:t.ln

s;rntH-e

derun ~lr: efort :;;us~inu;. ~~:Ea In1~ ~~tirlg ~C:-)PL:j.

T~u Cfl".j ':8. i'rli-r--.. (i~CnleCC::'i ~crlf ...1L c.xGericnrc (::-~:'"t: pr()gre:;e::~7.;i
contin;..n.~:: funcrioneaz?. percep~ia nor..stra cun~rcta ,:1 (:al!z;;iljr~it-~i. I)~~cti
cu'\;"al11.-ul c~r derinc 0 3cnlnil1c!~~ie~ ;lCC~t~~~~ ;u.- r:-ebu: '~a rri:nir;l [;t
experien~ele :lcastre d;!-ccte. :-,Etlsacl~are:: $1 "a::i"\.-ir;.lte::: sunr: r.:;!I-ZI)J'f.-tf/"':
ea ceca ee ele par a tl.
,.
Cel care este implicat 11ltr-o aserncncti
.

. ..
.
spapuI; lnertllt
culoarea; c.lUfe:rea $1 placerea" cCll1pl(::xlt:.tr-ea

SlD1te tln1pU,

s~S.u

oricarf. aIt;.l tL"i~ar:Llr~l

pe care situa~ia 0 atrage dup;I sir-leo l~l trece prin tor \.~e poate 6
imaginat atunei cane! exist;;: acti,-irate. Cm-antcIi "acri,-itare" nu de~ine
niei un alt cC!1~inut 1!1 af;wi acestor experimentari ille fab::icarii,
blocarii, l!nrotriv'lri~~ icr-isionar~i sau !ie u~ur~{r{i~ ~Ie acestof u!rinle
qlJtJ.lia ale vJepi otente nou.3. spre cunoa~rere. Indiferent C-lfe poate t1
sen1nifica~ia reala a )~eticacltatii)~ in accst ur1ivers extraordinar, nt e~te
in1posibiI sa ne tn...:hipuin1 c;I ea ;.i fcst cXperilT:.cntatti. ~au cunOscLlta
autentie altfel decat sub acea.:ml form;I ser:~ibil;i " ccva can.' '-"ine In
spriiinul scopuiui ~i sc impotrivc?te obm.colel()r simtite, inving{indu-Ie
sau Eind lnvinsa. Ce lnseamna ""ine in sprijinul" In acest context" ii
este dar orieui a ilvut aee~sra: experienra, dar nimiinui altcuiya; <t?a
cum "tare", "ro~u", .,dulce" semnificii eeya numai tiinreior inzestrate
eli oehi, urechi ?i iimbi. Pen't"pi il1 acestc ctape in!~ia!e <lIe experientei
::.ste eJ:'fe; li.l1~:ig1nel1 este chrtina. I)aca ~e a:=:cunde ce\-a in fLlnda!~ ilcesr
ceVli.nu trebuie nunl1t agent cauzal, ci altcurn-;-a.

NOIII,li cauzalitatea - dill Pll11ctll! de IJedere atper~(te!

129

Felul In care dmpurile noastre se succed unul dupa altul in

asemenea situatii este fad 1ndoiala ceea ce subint:eIegea doctrina
ortodoxa atunci cand spunea d "tntr-un fel sau altul" efectul "este
conti nut" In cauza. Este continut In masura 1n care cauza vizeaza
efectul ca fiind finalitatea urmarita. Dad vizare;t finalitatii este cauza
eficienta, observam ca 1n intreaga activitate personaIa, cauza finala
fuzioneaza cu cea eficienta. Cu wate acestea etectul este de cele mai
!TIulte ori continut aliquo modo ~i daar ran~ari el este prc\',lzut in moo
claro Acrivitatea produce mai multe efecre de
i~i propune
literalmente. In majoritatea cazurilor, finalitatea este prestabilita doar
ca 0 directie, de-a lungul dreia tot felul de lucruri noi ~j de surprize
a~teapta sa iasa Ia iveaI:i Chiar ~i aceste cuvinte pe care Ie scriu acum
rna surprind; cu toate acestea Ie consider efecte ale cauzalitatii mele
scriitorice~ti. Faptul ca acestea sunt "continute" semnifid doar dele
se armoruzeaza ~i merg In continuarea scopului mai general. Ele "se
1ncadreaza In norma" iar eu Ie accept~ dar forma lor exacta este
determinata de ceva care se gase~te in afara vointei mele.
Dad ne uitam Ia masa mare a lucrurilor in mijlocul c:irora omul
i~i petrece viata i ne intrebam "De unde yin toate aceste lucruri?'
singurul raspuns general este di dorintele omului Ie-au precedat ~i
Ie-au produs. Chiar dad nu atotsuficiente, in orice caz, dorinta ~i
voinp sunt cauzele numite de John Mill neconditionate, ele sunt
cauzele indispensabile fara de care efectele nu ar ti purut aparea
niciodata. Activitatea cauzala umana este singurul antecedent
neconditionat al construqiilor civilizatiei pe care il cunoa~tem; a~a
descoperim, dupa cum spune Edward Carpenterl , ceva care aduce cu
o lege a naturii, 0 lege dupa care trecerea de Ia simt la gand ~i mai apoi
Ia aqiune, de Ia lumea viselor Ia lumea lucrurilor are loc oriunde,
nei:ncetat. Atata timp cat Ia fiecare faza a acestei mi~cari ap;tre noul
am putea intreba deschis, 0 data cu Carpenter, dad prin propria

cat

The Art of Creation, 1894, cap. i.

130

Introducere il1 jilc.,"OJie

noastra experi~nti(nu siintem prezen~i la. aded.ratul proces esen~i;-d al

creatiej. Nu este adevarat d lumea se transforma prin acesre activita~i
ale no~.stt:e? ~i atunci cand desra~uram activitati In alta parte, avem
drptul dea presupune dele sunt diferite in esenta ?
La 0 astfel de imagine neclara ajungem, dad luam experienr,a
perceptiva a actiunii drept buna ~i-i urmarim analogiile pe care Ie
sugereaza.
Spun "imagine neclari", dci chiar dad dorin~ele noastre ar
constitui un factor cauzal necondi\rionat in singura poqiune din univers in care suntem intim familiariza~i cu modul in care se creeaza,
chiar ~i acolo dorin~a nu ar fi nimic altce';ra de cat un factor inchis.
Psihologii au cizut de acord di locul in care se proiecteaza dorinr,ele
este scoarta cerebrala. Dad ele funqioneaza cauzal, primul lor efect
se produce acolo, ~i doar prin nenumara~i agenti neurali, musculari ~i
instrumentali apare efectul final pe care I-au avut con~tient in obiectiv.
Credinta in valoarea nominala a percePtlei m-a indus aparent In
eroare. Nu exista 0 astfel de continuitate cauza-efect a~a cum pare sa
existe in experientele determinate de activitatea noastra. Exista mai
degraba 0 ruptura, ~i ceea ce cu naivitate biinuim a fi continuu este
despartit de inliintuiri cauzale pe care suntem incapabili sa Ie percepem.
Concluzia logic:i ar parea sa fie urmatoarea: chiar dad acellucLU
numit cauzalitate ni s-ar releva prin intermediul propriei noastre
activitati, am putea pomi pe picior gre~it presupunand d ell. se afla
intr-adevar acolo. Cu alte cuvinte, prin aceasta experien~a, am pomi
cu 0 iluzie a locului. Este ca ~i cum un copil ar fi nascut in fata unui
cinescop ~i primele experien\re triiite ar fi iluziile de mi~care de pe
ecran. Natura mi~c:irii i s-ar revela intr-adevar, dar el ar trebui sa
caute afara adevaratul mecanism al mi~ciirii. La fel se intampla ~i cu
actiunile noastre volitive care ne pot revel a natura cauzalitatii; unde
anume sunt situate faptele cauzalitatii constituie 0 alta: problema 1. 0
1

intre cauzii ~i efect se stabile~te 0 relape tranzitiva: dupa cum "mai mult decat
mai mult este mai mult decat mai putin", tot a~a "cauza unei cauze este cauza

data cu aceasta problema care se ridica, filosofia renun~;i la a 17/iii

compara experienta cOl1ceptuala eu cea perceptiva; ~j incepe s,i i;,ca
il1vestigatii 111 domeniile fizicii ~i ale psihologiei.
Percep~ia ne-a oferit 0 idee precis a desF~-e ~_gent>~l cauz;~l dar
ramane sa stabilim daca ceea ce apare mai 1l1rai esce agentul -.:auzat
sau dad acesta este altceva; sau in sffiqitl dad eXlsti a~a ceva. hind
direct trimi::;i
la relationarea
minte-creier si
.
,
...tinand cont ca accsta bte
un subject de discu~ie foarte complex, vom lntreLUpe pnJ\-;zoriu til.
acest punct studiul cauzalit?i?i, unnand sa-l imbogl~m atL:nci '(~J1J yom
relua problema privind reiapa care se st;j.biie~re lntre mintt' ~i creier.
A~adar iata care ar fi concluzia tra.sa rana in ;Kcst moment:
tncercarea de a trata "cauza" In scopuri conceptuale, C2. pe 0 veriga
separabila a e~uat din punet de vedere istoric i a dus la negarea
cauzalita~i eficiente i Ia substituirea ei eu simph notlUne descriptiva
a lnMntuirii uniforme a lucrurilor. A~adar filosofia intelectualistii a
g-asit inca 0 data de cuviinta sa macelareasca via~a noastra pen:eptiv~i.
pentru a 0 face "comprehensibiIa". In acela~i timp, t1uxul perc:eptiv
concret, In torma in care apare, ne ofed In situatiile d".te (~e propri~
noastd activitate, exemple perfect compreh~n:;ibile de factori cauzali.
Este drept ca In aceste cazuri cauzaIitatea tranzitiva nu se proiecteaza
In afar-l ca un fapt izolat pentru a putea fi fixat conceptual. ~\fai
degraba un camp ulterior se formeaza continuu dintr-un Intreg camp
care 11 precede deoarece pare sa produc~ noi 6.inte cerute de natura In
timp ce ideea de eauzalitate In func~une condimenteaza lntreaga
In~iruire concre,ta a~a cum sarea condimenteaza apa in Care se dizolva.

efectului". Intr-un lant de cauze, intennediarii pot lipsi ~i (cel pu~n logic)
relatia inca se mentine intre tennenii extremi, dmpul cauzal mai lung
inc1uzandu-1 fara a-I altera pe cel mai "apropiat". Acest argument ar purea
diminua cel putin provizoriu impresia de falsitate pe care critica psihofizicii a
vazut-o in con~tientizarea activitapi_ A.manunte In legatura eu acest subiect
vor fi pre zen tate mai tarziu.

132

hifrodycere in fifoP;jie

Dad noi incadram experienrele in tip amI cauzalitatii, ar trebui sa

adaug:im natllra empiricii interna ;;i cazurilor de cauzalitate ce ~e ath
in aiara propriei noastre "ieti.
, Cu alte cuyime, ar rrebui sa Imbrari$am
,.
a~a-Zisa filosofie "pan-psihid". Adt aceastii complica~ie cat ~i faprul
cii procesele mentale ascunse par sa fie efecte mai "apropiate" decat
acelea pe care Ie are In vedere con~r.iin~a, ne determinll sa intrelUpem
provizoriu acest subiect. Principalul rezultat panii la acest punct
consta in diferen~ierea tacuta intre modul perceptiy de tratare a
acestei probleme ;;i cel intelecrualist 1.
'

Aproape nici un fiIogof nu a admis faptuI ca percept-ia ne poate oferi l'aporturi

imediate. Fill'a nici 0 excepj:ie, raporturile au fost comiderate apanajul "rapunii",
prin urmare, cauza ar trebui sa fie 0 "categorie". RezultatuI este bine expus de
dl. Shadworth Hodgson in minuJ:ioasa sa lucrare l'vletapbJ.iic ofExpe1-ience: "Ceea
ce numim activitate con~tienta este diferit de con~tiencizarea activitatii' in
sensul perceperii ei imediate. Incercap. sa percepeti imediat activitatea sau
efectul ~i nu veti reu~i, veJ:i descoperi ca nu este nimic de perceput acolo"(i,
180). Dat fiind faptul ci'i nu exista nlmic nici de conceput, in ftiul abstract pc
care ~i-l dore~te dl. Hodgson, eI se vede nevoit sa traga concluzia cit: "Cauzalitatea
per .re (de ce trebuie sa fie per .rt?) nu are nici 0 justificare ~tiinpficii sau filosoncii ...
Toate tipurile de cauzalitate reala se transforma, prin analiza, in cazuri de pOJt
hoc, cllm illo, evenit ist14d. Prin urmare, spunem cli cercetarea cauzelor este
abandonata de ~tiintii ~i filosofie ~i este inlocuita de cercetarea conditiilor reale
(e.g. de simple antecedente fenomenale) i a legilor condiponarii reale. Trebuie de
asemenea sa recunoatem faptul cii realitatile care corespund termenilor de
cauzii i cauzalitate per se sunt imposibile ~i inexistente"(ii, 374 - 378).
Autorul al cami demers se apropie mult de al meu (in afarii de Ber,gson despre
care vom vorbi mai tarziu) este Prof. James Ward in I\:aturali.l'1J1 and
Agnosticism. Consulta de asemenea capitolul despre "Activitatea Mentalii" din
Ana!ytic Prychology al lui G. F. Stout, vol i. Pluralz:rtic UnilJer.re al lui W. James,
Appendix B poate fi de asemenea studiat. unii autori inclina sa dea crezare
conceptiei ideale despre 0 activitate autentica, care nu se potrive~te cu nici
una din experientele noastre ~i cu atat mai putin cu cele personale. Din acest
motiv ~i nu din cauza cii activitatea este in sine 0 idee falsa, toate activitiitile
pe care ni Ie imaginiim nu sunt autentice. De~i nu sunt sigur de acest lucm,
DI. F. H. Bradley pare sa ocupe intr-o oarecare mamni 0 asemenea pozitie.

Addenda

Credinta ~i dreptul de a crede

Convingerea intelectuaIismului constii' in aceea d mimea nOt.lstra
descopera 0 lun1e desa'Tar~ita in sine $i ca are datoria de a cvaltla
continutul ;;:::esteia; flU are iflsa nici 0 putere de a-i rtdetermina
caracterul, caei acesta ii este deja dat.
Intelectuali~tii se Impart 111 dow! tabere. lnidectua!i~tjj
rationaIi~ti pun accentul pe argumenteIe deductive ~i "diaIectice",
slujindu-se din pIin de conceptele abstracte ~i de logica punt (Hegel,
Bradley, Taylor, Royce). Intele;::ruali~tii empiri$ti SU~lt "ma! ~tiinpfici",
iar dupa p:h'erea lor caracterul. lumii trebuie cautat in experien~a
sensibiia ~i descoperit in ipoteze bazate exclusiv pe aceasta (CitTord,
Pearson).
Ambele tabere insista asupra faptului d in concIuziile pe care Ie
tragem, preferintele persona1e nu trebuie sa joace nici un rol $i cii niei
un argument de 1a ceea ce ar trebut" J-a fie la ceea ce eJ1e flU este valid.
"Credinta", fiind sa1utul cu care natura noastra indmpina 0 lume
conceputa ca potriviti acesteia, este interzisa pana in momentul in
care se aduce 0 dovada ca aceasta este 1umea actuala. Chiar daca
credinta era intemeiati, adevarul, spune Clifford, ar fi fost "furat"
dad ar fi fost asumat ~i s-ar fi tinut seama de el prea devreme.
A~adar; regula intelectualismului coflSra In refuzul de a crede
ceva in sprijinul camia nu s-a adus nici 0 dovada. Desigur, eI pretinde
satisfacerea catorva conditii, care, dupa cate observam noi, nu trebuie
neaparat aplicate tuturor analizelor pe care mintile noastre Ie fac
asupra Universu1ui caruia ele ii apartin.

13+
1. Pretinde ea datoria noastra suprema ~a fie m"tarea grlJ,.-eiii. 0 eredinra $e

.toate ciovedi adeviirata; dar de asemenea ea se poare dovedi faba. Rczistand 111
fafa ei, suntem ,iguri d evilam gre$eala; ~i dad din acela~i mori\' pierdem ~ansa
de a ajunge la adeviir, aeeasta pierdere este eel mai mie rau dintre toaTe ~i e"
trebu~e

asumata.

2. Pretinde ca, sub toate aspeete!e, universul e,te desavar~it inainte ca noi
sa a\'em de, a face eu eL
Pretinde d c mi.nte pasiv reeepti\ a, lipsita de Heun simr nati\ al
probabilitaJii sau de 0 bunavoint:)" aiatata unui anurne rezultat, doba.1lde~te mai
eunoa$terea a eeea ee este.
Pretinde nu numai d au este nevoic de bunih'ointa pentn; a "reeepta"
dovada, ba mai mult, d dad ea este a~teptata eu rabchre, poate anihila
rea,vointa;
$i in smqit, pretinde d, dqi sunt parp. ale lumii $i de~i lumea l1U eHe
eompleta fad eie, atat eonvingerile noastre, cat ~i aep.unile bazate pe aeestea
sunt totu~i destul de exterioare ei pentru a nu sehimba catu~i de pup.n esenp
restului universului, atunei dud sunt adaugate aeestuia.
u~or

Atunci caG.d lucram cu multe detalii, aceste postulate

functioneaza. Asemenea detalii preexistti opiniei noastre; adevarul
privitor la ele nu are prea mare importanta; ~i, necrez~nd in nimic,
evitim gre~eala In timp ce a~teptim. Dar chiar ~i aici, deseori 1Zl1 pNtelJl
a~tepta ~i trebuie sa ac~oniim Intr-un fel; a~a incat, aqionam asupra
celei mai probabile ipoteze, sperand ca sor~ii sa fie de partea noastra.
Mai mult decat adt, a nu ~ine seama de 0 convingere este deseori
echivalent cu a ac~iona ca i cum convingerea opus a acesteia ar ti
adevarata, a~a In cat inactivitatea nu este lntotdeauna pe adt de
"pasiva" pe cat 0 considera intelectuali~tii. Este 0 chestiune de voint,I.
Din nou, Filosofia ~i Religia trebuie sa explice caracterul integral
al lumii ~i nu prea se ~tie dad in acest caz postulatele intelectualiste
mai fLlnc~oneaza. Ar putea fi adevarat in tot acest timp (de~i dovada
estelnd incompleti) d, dupa cum sustine Paulsen, "ordinea naturala
are la baza ordinea morala". Ar putea ti adevarat d lumea inca

1~

Addellda

'.:::>

evolueazii ;;i ca noi participam la acest proces. Rt:zultatde ;{ct.:~rCl

evoIu?i pot sa depindii: paqial de ac~iunile noastre. Aqiunile noastre
pot sa depinda de religia noastra - de a nu ne lmpotrivi crczuriior
noastre, de a Ie sus~ine 1n ciuda faptului ca "dovada" nu este
completa. In schimb, aceste crezuri sunt expresii ale bunavoiqei pc
care a aratam unui rezultat sau altuia.
Asemenea crezuri sunt foqe psihoiogice exr.rem de active care 0
iau 1n mod constant inaintea dovezii. L"rmatorii pa~i pot fi denumiti
"scara credintei":
1. Nu este nimic absurd sau contradictoriu :11 faptuI cii 0 ;Jllumit;l viziune

2.

3.
4.
5.

6.
7.

asupra lumii este adeviiratii.

Arji putut fi adeviirata in anumite conditii;
AI' putea fi adevaratii chiar ~i acum;
Este ;actlta sil fie adeviiratll;
AI" trebui sa fie adevarata;
T rebuie sa fie adevarata;
Vafl adevaratii, sau in orice caz, va ji adeviirara pentru

171ill~

Evident, acesta nu este un lan~ de deductii, asemenea J"Ofitrtiui din

car?le de logid. Este totu;;i 0 oaza de bunivointii in multimea de
intrebari mai cuprinzatoare in care traiesc oamenii de obicei.
Declara~ia inteIectualismuIui conform dreia buna-vointa noastni,
"voin~a noastra de a crede" pur ;;i simplu tulbura adeviirul, este In
sine un act de credinta cat se poate de arbitrar. Ea implid vointa de a
insista pe un univers de factura intelectualista )'i placerea de a sta in
calea succesului unui univers pluralist, un asemenea succes avand
nevoie pentru "a se impune" de bunavointa ?i de credinta activa, atat
teoretid cat ~i practid, din partea tuturor celor intere:;a~i.
A~adar intelectualismul se contrazice pe el lnsu~i. Existi 0
obiec~ie suficientii: dad un univers organizat "pluralist" sau
"cooperativ" on universul "meliorist" de mai sus ar ti lmr-ade,-;:!r aic:,
1Jeto-ul intelectualist cu privire la dreptul de lJe/O dar bun;lYoin\ci

136

Intrvducere in JifoJojie

noastre ne-ar interzice sa mai acceptam vreodata adevarul aceiUl

umvers.
Prin .urmare, credinp ramane unul din drepturile innascute $i
inalienabile ale min~i noastre. Ea trebuie sa-~i pastreze caracten.ll
praetic ~i nu eel dogmatic. T rebuie sa tolereze eelelalte credin~e, sa 0
caULe pe eea mai apropiad de adevar ~i sa-~i asume intreaga
responsabilitate ~i toate riseurile.
Credinp ar putea t1 privita ca un factor formatiy al universului,
dad noi am fi pa~ integrale ale aeestuia ?i dad. am determina prin
co~portamentul nostru insu~i caracterul sau viitor.

Cum interpretam probabilitatile

In majoritatea cazurilor neprevazute, trebuie sa lueram eu
probabilitati, asumandu-ne astfel riscul comiterii unei gre~eli.
"Probabilitate" ~i "posibilitate" sunt termeni care trimit la lucruri
ale caror condi~i de aparitie ne sunt necunoseute (intr-o anumitii
proportie, cel putin).
Dad nu eunoa~tem catu~i de pu~in conditiile care au racut
posibila aparitia unui lucru, este yorba de 0 "simpla" posibilitate ~i
nimie mai multo Dad ~tim d unele conditii deja existii, ne gasim de
acum ineolo in fata unei "autentice" posibilitati. Ea devine probabila
in momentul in care numarul eonditiilor despre care vorbeam ere~te
~i doar putine dintre ele ne stau in cale.
Atunci cand conditiile sunt atat de numeroase ~i de confuze
incat abia Ie mai putem avea in vedere, consideram probabilitatea
luerului respectiv in raport eu jreclJen{a aparitiei situatiilor de acest.lel.
Cum 0 asemenea frecventa este 0 fractie, probabilitatea se exprima
prin fraetii. Astfel, dad 0 moarte din 10.000 este suicid, probabilitatea,
din aceasta perspectiva, ea moartea mea sa fie suicid este de 1 la
10.000. Dad 0 casa din 5.000 arde anual, probabilitatea ea propria
mea casa sa arda este de Ila 5.000 etc.

Addenda

137

Statistica ne aratii cii In cazul majoritii~ii daseior de lucmri,

frecventa este destul de reguhta. Companiile de asigurare se bazeaza
pe acea:;ta regularitaie, luand asupra lor sllrcina de a pliiti (sa spunem)
5.000 de dohr; oricarui om caruia Ii arde casa, cu conditia ca d ~l
ceilai~i proprietari de case sa pJateasd fiecare des!:'..!l pentru C;l
respectiva companie sa poata acoperi ace a suma, sa-~i poata acc:peri
cheltuielile ~i sa poata beneficia de un profit.
Ccmpania, contand pe num:hul mare de cazuri cu care are tie-a
face, ~i lucd.nd cu bataie lunga, nU-i'i asuma nici un risc sa piarda din
cauza incendiilor singulare.
Proprietarul unei Case nu are de-a face de
exdusiv cu cazul
sau. Probabilitatea ca propria sa casa sa arda: este de numai 1 la 5.000,
dar dad so~i it aleg, el va pierde totul. EI nu are "bataie lung.i" dad
Ii ia foc casa ~i nici nu poate sa se puna la adapost a~a cum 0 tace
compania, taxandu-i pe vecinii lui mai noroco~i. Dar pentru a nu risca
In acest fel, compania 11 aj4ti. Ea transferii 0 nei'ansa din 5.000 de a
pierde enorm Intr-o pierdere sigura de 5.000 de ori mai mid iar tiirgul
este1:n avantajul ambelor paqi. Este evident mai bine ca un om sa
piarda Jig,,,r dar fractional decat sa se increada In cele 4.999 de ~anse pe
care le are sii nu piardii nimic, i'i apoi sa suporte consecintele nqansei
improbabile.
Dar In cele mai multe din cazurile nepre'vazute cu care ne
confruntam nu existii 0 companie de asigurare la indem a, iar
solu~iiIe frac~onale sunt imposipile. Doar rareori putem ac{iorta
frac~onal. Dad probabilitatea ca un p1"iceten sa te a~tepte In Boston
este de 1 Ia 2, in ce fel interpretam probapiIitatea? Mergand pana Ia
jumatatea drumului? Mai bine stai acasa! Sau dad probabilitatea ca
asociatul tau sa fie un cicalos este de 1 la 2, cum interpretezi aceasta
probabiIitate? Luandu-I drept tidIos intr-o zi i'i Incredintandu-i banii
i'i secretele tale In urmatoarea zi? Aceasta ar fi cea mai proastii solutie.
in toate aceste situa~ii trebuie sa optam pentLU una J-aJt pentru cealalta
din altemativele dilemei. Trebuie sa urmam Indeaproape alternaciva

cat

an

138

cea mai probabila ell ~1 cum cealald :1U a1' exista, ~l sa ne asumam
intreaga vina In cazul~in care credinp no::.stra se dovede?te a t1 falsi.
Aiternati,-ele tn rnetafizicii ?i religie sunt de regula de acest tip.
~u avem decat 0 si:1gur;i via~a in care putem lua 0 atitudine in faF
lor, nu existi nici 0 companie de asigurare prin apropiere care sa ne
acop::re, ~i dad ne in$cla01, chi?r daca gre~eala comi::;;1 nu este aear de
cumplita pe
negura focului iaduiui din vechea cOl1cep~ie reologicd,
totu~i ea poate fi destul de importanta. In astfel de probleme ea cetl. a
caracleruL'Ii lumii, a moralita~ii ca tnisatura esentiala a vieVi, a 1'olului
decisiv pe care II avem noi aici etc., se pare d 0 anumira plenitlldilze a
credintei este necestl.d. Sa caiculezi probabilitatea ?i sa aqionezi
fraqional luand via~a Intr-o zi ca 0 gluma iar in cealalta ca pe un lucru
cu adevarat serios, Inseamna sa incurCl treburile cuin nu se poate mai
f<lu. Deseori repaosui
cantareste
Ia fel de muit ea si actiunea.
In mulre
.
,
chestiuni, iner~ia unui membru :ffipiedid succesul intregului la Eel de
mult cum ar face-o dad s-ar opune. De exemplu, refuz~l11d sa depui
marturie contra ticiilo~iei, nu faci altceva decat sa 0 ajuti sa triumfe 1.

cat

"

Universul pluralist sau meliorist

in cele din urma, dad universu! "meliorist" t-hiar s-a1' atla aici, ar
avea nevoie de bunavointa activa a tiecalUia dintre noi, atat in sensul
convingerii cat ~i In toate celelalte activitati, pentlU a triumEa.
Universul meliorist este conceput dupa 0 analogie J"ocialii, ca un
cumul de for~e independente. Va triumfa in masura in care
majoritatea acestora I~i vor aduce aportul. Daca nici una nu se va
implica, el va e?ua. Dad fiecare da tot ceea ce poate, el va riimane in
picioare. A~adar destinul sau tine de un dad sau de 0 multime de da.1i
- ceea ce este echivalent cu a spune (1n limbajul tehnic al logicii) cii,
atata timp cat lumea nu este inca desavar~iti, intreaga sa natura nu
poate fi exprimata decat prin propozi~ii ipoletice ~i nll ct.flegorice.
1

W.James - The WiUto BeliIJ'fJe, pag. 1-31 /90-110.

Addeuda

13()

(Empirismul, crezand in posibiiititi este dispus sa-$.i formuleze

universui in propozl~ii ipotetice. Rationalismul, dimpotriva, crezand
numai in imposibijjta~i i necesita~i, insista pe utilizarea propozitiilor
categorice).
Ca indivizi apaq:inand universului pluralist, trebuie sa admitem
ca, de~i facem tot eeea ce tte sti tn putere, ceilaiti factori '-or dmari 10
rezultat. Dad ei refuza sa coiaboreze, buniivoinra ?i munca noastni
pot deveni una ell pamantul. ~ici 0 companie de asigurare nu ne
poate acoperi aici sau nu-?i poate. lu~ asupra ei riscurile pe care ni
Ie-am asumat !acand parte dintr-o astfel de lume.

Trebuie Sa ne asumam fata de celelalte puteri una dinn-e

urmatoarele atltudini:
1. Sa unniim 8fatul intelectualist: sa

a~teptam

dovada

~i

in timpul acesta sa

starn degeaba; sau

2. Sa suspectiim celelate puteri ~i, conv1n~i fiind cii uni~-ersul va pieri, .,a-/
IJ..ram sa piara; sau
3. Sa avem incredere in ele; ~i sub orice aspect sa facem tot ceea cc ftC sta in
putinfii, in ciuda dacd- ului; sau, in cele din unna
4. Sa o.rciidm, luand 0 atitudine intl'-o zi ~i 0 alta in cealalta.
Aceasta a patra solu~ie nu este sistematica. Cea de-a doua
credinta pieirii. Cea dindi modalitate nu se deosebe~re 10
practica de eea de-? doua. eea de-a treia pare a 6. singura atitudine
inteleapta.
"Daca noi facem tot ce ne sta in putin~a, ~i dad celelalte puteri l~i
dau silinta, Iumea va progresa" - aceasta propozi~ie nu exprima un
fapt actual, cl doar aspectul unui fapt gandit ca posibilitate. Dupacum
se prezinti, nici 0 concluzie nu poate fi dedusa categoric. 0 ""'Ofzcilf<je ar
cere 0 alta premiJa a faptului pe care noi doar 0 putem infot1!i. Propo:<j!ia
inifiala per se na define nici unfeL de 1.laloare pragmatica. itt aJara pifterii d~ a
1ze determina voinfa J-tZ prodllca premiJ'a faptului cemt. Apoi intr-adeviir,
lumea perfectibila iese la iveala ca 0 concluzie logica.
sorte~te

140

[ntroducere in filo..-ojie

Putem crea concluzia, atunci. Suntem in stare ~i am putea, ca sa

spunem a~a, sari cu tot elanul in sau inspre lumea ale direi par~l
suntem incredin~a~ d ne vor intimpina - ~i doar~"(l vom putea asista
la crearea unei lumi desavaqite de factura pluralist:i Doar prin
increderea acordatii de noi, poate ea sa apara.
Nici a inconsecven~ii ~i nici un "cerc vicios" nu se strecoadi aiei,
asta in afara cazului in care un cere format de sdlpi care se sus~in la
varf unul pe celiilalt sau un cerc de dansatori care se Invart tinandu-se
de maini pot fi "vicioase".
Sfera credin~ei corespunde atat de bine naturii umane, incat
singura explica~e a veto-ului pe care il dau intelectuali~tii trebuie
dutata in caracterul ofensiv al credintelor anumitor persoane
concrete.
Asemenea posibile insulte trebuie in 01ice caz treeute eu vedereli
In conformitate cu prin.cipiile empiriste. Lung-a cale biituta de
experienta ar putea Inlatura cele mai naive credinte. eei care Ie-au
sust.inut
se vor prabu~i
atunci: insa tara credintele
mai intelepte ale
,
.
"
altora, lumea nu se va desavaqi nicicand.

Index

A.1-Ghazzali, 70
Anaxagoras, 11
Anselm,28
Aquino, 11
Arhimede,89
Aristotel, 9, 11, 17,23,25,34,35,41,
89,114
Bakewell C. M., 35, 70
Baldwin,}. M., 8, 38
Bax, Belfort, 61
Bergson, 24, 56,57,58, 59, 119, 132
Berkeley, 73
Bossuet,35
Bowne, 75, 123
Boyle, 16
Bradley, 56, 57, 58, 125, 132, 133
Burnet, 93
Calderwood, 93
Cantor, 104, 106, 109
Carpenter, 129
Cauchy, 110
Clifford, 133
Coleridge, 23
COnlte, A., 13, 14
Condillac, 36
Coumrat, L., 110, 122
Cudworth, R., 35, 37

d'A1embelt, 68
Dalton, 16
Delboeuf, 88; 89
Democrit, 11,23, 89
Descartes, 12, 16, 17,28,89, 116

Dewey, 8, 24
Dresser, H. \1(.'., 56
Duhem, P., 56, 90
Emerson, 37, 44, 45, 66
Empedocle, 11
Fawcett, E. D., 62
Fichte,82
Frazer, J. G., 15
Fullerton, G. S., 110
GaliIei, 16
Hanllltol1, W., 33,116
Harper, T. .I., 12
Harvey, 16
Hegel, 23, 28, 32, 37, 47, 56, 82, 101,
133
Helvetius, 36
Heraclit, 11
Hodgson, S. H., 33, 132
Hume, 12, 24, 53, 73, 74, Il7, "118,
119, 120, 121
Huntington, E. V., 110
Huygens, 16
James, W., 24, 33, 38, 40, 58, 59, 64,
67,71,81,85,132,138
Janer, Paul, 23
Jastrow,]., 15
Jev~on, W. S., 122

I ntrodllcm in ftw..-ofie

142

Kant, 12, 13, 21, 24, 28, 33, 52, 53, 74,
77,95,96,99, 102, 109, 110, 120,
121
Kepler, 16
Keyser, 110
Leibnitz, 12, 24, 110, 117
Leighton, 110
leRoy, 56
Lewes, G. H., 15, 43, 123
Liberatore, P. M., 72
Locke, 12,24,36, 73, 101
Lovejoy, A. 0., 15
Malebranche, 48
Mansel, H. L., 33
Marett, R., 15
Mariotte, 44
Maxwell, Clark, 42
Mill,James, 36, 62, 64
Mill, John Stuart, 64, 75, 115, 122, 123
Mulford, P., 15
Newton, 16,89
Ostwald, W., 44, 56, 89
Pannenide, 11
Pascal, 16
Paulsen, 13, 134
Pearson, K, 56, 122, 133
Pitagorn, 11, 93
Platon, 9, 11,23,24,35,48
Plotin, 69, 71
Plutarh,48
Poincare, H., 56, 104
Protagoras, 23
Pyrrhon, 56

Riboc, TIl., 33
Rickaby,.J., 12, 72, J 15
Romanes, G. J, 33
Royce, 24, 45, 52, 82, 84, 110, 133
Russell, B., 104, 107, 108, J09, 110,
111, 112
Ruyssen, Th., 33
Santayana, G., 35
Schiller, F. c., 24, 65
Schopenhauer, 19, 25
Sig\\'art, c., 123
Silberstein,.J. S., 72
Socl'ace, 24
Spencer, H., 12, 19,22, 27, .+1
Spinoza, 24, 27, 72,82
StalIo, J. B., 56
Stevenson, 26
Stewart, A. J., 35
Stout, G. F., 132
Sual'ez, 12
Taine, H., 38
Tannery, P., 93
T'lylor, i\. E., 62, 13:'\
Thales, 11
Thomson, .J.c., 70
Toni.celli, 16
Venn, J., 122, 126
Voltaire, 16, 19
Wallace, \V., 37,47
Ward,}, 132
\JC"aterlow, S., 110
\J{'b.ewelI, \\1., 15
Wilbois,56
Wolff, c., 12, 21
Zenon, 27, 54, 93, 94,95,102,107,

Regis, 117
Renouvier,
111

c., 97, 98, 99, 103, 110,

111

Cuprins

Nota introductiva....................................... 5

Filosofia i critica ei ................................................................................. 7

Probleme de metafiz'ica ........................................................................ 20
Problema fiintei ............................................................................... 25
Perceppe i concept - importanta conceptelor .................................... 31
Perceptie i concept - excesul de concepte ........................................ .47
Perceppe i concept - cateva corolare ................................................... 60
Unul i multiplul . " ................................................................................ 68
Unul i multiplul- valod i carente ...................................................... 81
Problema noului .............. " ..................................................................... 88
Noul i infinitul- din punctul de vedere al conceptului ...................... 92
Noul i infinitul- din punctul de vedere al perceptiei ......................... 99
Noul i cauzalitatea - din punctul de vedere al conceptului ............... 113,
Noul i cauzalitatea - din punetul de vedere aI percep~iei ................. 126
Addenda - Credinta i dreptul d-e a crede ............................................ 133
Index............................................. ,. .. ,., ........................................................... 141