Istoria economiei romneti

- note de curs -

Cuprins
Introducere
Capitolul I - Economia n spatiul carpato-danubiano-pontic n epoca
antic
Capitolul II - Economia romneasc n epoca feudal
Capitolul III - Trasaturi ale economiei mondiale de la sfritul sec XVIII
pna la nceputul sec. XX
Capitolul IV - Economia romneasca n epoca moderna
Capitolul V - Evolutia economiei mondiale n perioada interbelica
Capitolul VI - Evolutia economiei romnesti n perioada interbelica
Capitolul VII - Trasaturile economiei Romniei la nceputul celui de-al
doilea razboi mondial
Bibliografie

Introducere
Pentru ntelegerea complexelor realitati economice de azi,
dintre care multe snt produsul unui trecut mai apropiat sau mai
ndepartat, studiul fenomenelor si proceselor economice ce s-au
derulat de-a lungul timpului apare n mod firesc necesar si nu este

ntmplator ca n preocuparile stiintifice ale unor laureati ai Premiului

Nobel se ntlnesc si cele de istorie a economiei.
Istoria economiei este o stiinta sociala, facnd parte din grupa
stiintelor economice; ea studiaza fenomenele si procesele
economice, ramurile economice si economia n ansamblu din cele
mai vechi timpuri pna n zilele noastre.
n abordarea problemelor economice din trecut, cercetatorul
poate sa nceapa utiliznd vectorul timp sau vectorul spatiu. Utiliznd
timpul ca element de ntelegere a economiei se poate aborda
cercetarea unor spatii mari, cum snt epocile istorice, nsa cercetarea
este mai eficienta daca se investigheaza segmente de timp mai mici,
sau anumite evenimente cu implicatii nationale si internationale
(Revolutia Franceza, Primul Razboi Mondial, Al Doilea Razboi
Mondial).
Analiznd economia din punct de vedere al spatiului
cercetarea poate viza n ansamblu economia lumii, dar si a
continentelor sau a unor zone geografice regionale. Aparitia statelor
si modelarea economiilor n functie de aceste structuri politice
adirectionat importante cercetari cu scopul de a evidentia existenta
unor economii statale care nsa nu pot fi ntelese pe deplin dect
integrate unor spatii economice mai largi, stiut fiind ca din epoca
moderna structurile economice nu pot evolua izolat.
n procesul de cercetare istoria economiei utilizeaza un numar
mare de izvoare, att scrise ct si nescrise, avnd avantajul ca
problemele care intereseaza azi beneficiaza n cea mai mare parte
de izvoare scrise, inclusiv date statistice care favorizeaza o cercetare
de nalta eficienta.
Utiliznd surse exacte, istoria economiei pune la dispozitia
factorilor de decizie date obiective, care permit o mai buna ntelegere
a realitatii si evitarea unor erori care, de regula, au costuri economice
si sociale ridicate.
Cercetarile de istorie a economiei dateaza de la nceputul
secolului trecut si au aparut mai nti n Anglia, apoi n Germania,
Franta si Italia. n spatiul romnesc, ele dateaza de la mijlocul
secolului trecut si apartin generatiei de la 1848 care, prin Nicolae
Balcescu, Ion Ghica, Ion Ionescu de la Brad au cautat n trecutul
economiei cai de solutionare a problemelor economice romnesti din
vremea lor.

Cercetarile stiintifice s-au dezvoltat dupa ntemeierea

Academiei Romne si nfiintarea Academiei de nalte Studii
Comerciale si Industriale.
n perioada interbelica studii si lucrari de istorie economica au
apartinut reputatilor economisti Virgil Madgearu, Victor Stanescu,
Mihail Manoilescu, Vintila Bratianu, M. Constantinescu s.a.
Dupa 1990 asistam la o relansare a acestui domeniu de
cercetare, pe deplin motivata de noile realitati economice romnesti
si din lumea internationala.
Capitolul I Economia n spatiul carpato-danubiano-pontic n
epoca antica
Descoperirile arheologice de pe ntreg cuprinsul Romniei
atesta existenta aurului pe teritoriul patriei noastre cu 2.000.000 de
ani . Hr.
Prima perioada a existentei omului este cuprinsa n epoca
paleolitica care dureaza pna la aproximativ 10.000 . Hr. Aceasta
etapa este caracterizata de procesul trecerii treptate de la simpla
ocupare a teritoriului la locuirea lui, de ncercari de amenajare si chiar
de creare a unor adaposturi. Omul paleolitic s-a deosebit de
stramosul sau prin faptul ca a prelucrat piatra, reusind sa conceapa si
sa faureasca aproape toate tipurile de arme din silex, lemn si os care
s-au folosit si n perioadele urmatoare. Perioada de tranzitie de la
paleolitic la neolitic (10.000 - 5500 . Hr.) se caracterizeaza n general
prin transformari pe toate planurile: trecerea unor comunitati de la
stadiul de vnator-culegator la acela recoltator si apoi de cultivator de
plante, domesticirea animalelor, ceea ce va conduce firesc spre
sedentarizare, omul fiind legat de gospodarie si de vatra casei.
Vnatoarea ramne, totusi, o activitate de baza.
"Revolutia neolitica (5500 2500 . Hr.) a nsemnat
slefuirea si perforarea pietrei, dezvoltarea unor noi mestesuguri
(torsul, tesutul si olaritul). Domesticirea unui numar mai mare de
animale si cultivarea plantelor au dus la transformarea omului neolitic
n producator. Oamenii si construiesc locuinte si apar primele asezari
compacte pe vaile ferite ale apelor curgatoare si pe terase. Omul
neolitic foloseste pentru confectionarea unor unelte si arme primul
metal - cuprul. Acest fapt, ca si alte schimbari petrecute n viata si
activitatea oamenilor, anunta epoca metalelor. Aceasta cuprinde
3

epoca bronzului (1800 - 1150 . Hr.) si epoca fierului (1150 . Hr. secolul I d. HR.). n epoca bronzului uneltele si armele de metal
nlocuiesc pe cele din piatra. Are loc prima mare diviziune a muncii
despartirea agricultorilor de pastori. Cultura materiala si spirituala a
epocii bronzului a fost creata de numerosul neam al tracilor, despre
care avem informatii de la Herodot. n perioadele de mijloc si de
sfrsit ale Hallstatt-ului s-a desavrsit cristalizarea etno-lingvistica a
geto-dacilor - denumire generica data tuturor triburilor nord-trace.
Plamadirea geto-dacilor, stramosii autohtoni ai romnilor s-a nfaptuit
n spatiul de la nord de Muntii Haemus si a avut o nsemnatate
majora n istoria ntregului teritoriu sud-est european. Constituiti n
puternice formatiuni politice, locuind un teritoriu ntins si generos din
punctul de vedere al bogatiilor solului si subsolului, geto-dacii au atins
un nivel economic ridicat n acea perioada istorica, trezind interesul
antichitatii.
Economia n Dacia preromana
Perioada de apogeu n dezvoltarea societatii geto-dacice a
fost marcata de momentul ntemeierii statului centralizat dac sub
conducerea lui Burebista (82 - 44 . Hr.) si s-a ncheiat odata cu
sfrsitul domniei lui Decebal (87 - 106 d. Hr.). n acest interval de timp
geto-dacii s-au afirmat n plan economic, politic, militar si religios.
Societatea geto-dacica era mpartita n clase si categorii sociale:
tarabostes (nobilii) si comates (oamenii liberi). Sclavii, atti cti erau,
detineau un rol cu totul nensemnat n economia geto-dacica.
Principalele domenii economice care s-au afirmat n Dacia
preromana au fost: agricultura, cresterea animalelor, mestesugurile si
comertul.
Agricultura.
Asemenea celorlalte ramuri tracice, si geto-dacii erau mari
producatori de cereale (orz, secara, linte, bob si multe varietati de
gru). Baza economica o formau agricultura si cresterea vitelor.
Descoperirile arheologice demonstreaza ca geto-dacii foloseau plugul
cu brazdar si cutit din fier, coase, seceri, sape, sapaligi, greble cu
sase colti. Daco-getii cultivau intens vita de vie. Practicau tot att de
intens apicultura si pescuitul. Cresterea animalelor a fost una dintre
vechile ndeletniciri ale tracilor nord-dunareni. Pe bogatele pajisti ale
Daciei erau crescute cornutele mici si mari, iar rasa de cai foarte iuti
4

ai getilor era renumita att n lumea greaca ct si n cea romana.

Turmele de oi si cirezile de vite jucau un rol important n economia
vietii getice.
Dacia era vestita si prin bogatiile ei naturale. Lemnul padurilor
era cautat de greci pentru construirea corabiilor. Sarea era folosita de
geto-daci n conservarea pestelui si a carnii, n argasirea pieilor dar si
ca produs de schimb cu grecii si, mai trziu, cu romanii.
Mestesugurile.
Pamntul Daciei a fost bogat n minereuri (fier, arama, argint si
aur). Datorita acestui fapt, metalurgia fierului s-a dezvoltat nca din
jurul anului 800 . Hr. Au existat numeroase ateliere de metalurgie
care nu au fost depasite dect de romani. n atelierele geto-dacilor se
confectionau ustensilele de care aveau nevoie mesterii n prelucrarea
fierului: nicovale, baroase, pile, clesti si ciocane de forja. Erau
produse unelte din fier necesare agriculturii (plugul cu brazdar de fier,
seceri, greble, coase). Pentru cei care exploatau si prelucrau lemnul
se produceau fierastraie cu pnze late si nguste, topoare, scoabe,
cuie, burghie, zavoare si balamale pentru usi. Armata geto-dacilor era
nzestrata cu armele produse de mestesugarii autohtoni. Acestia
fabricau lanci si sulite, sabii drepte si curbate, pumnale, scuturi, vrfuri
de sageti. Din fier se confectionau podoabe si accesorii pentru
mbracaminte (catarame, paftale, nasturi, fibule, bratari). Aurul si
argintul era folosit n confectionarea bijuteriilor (coliere, bratari, fibule,
brose, catarame).
Ceramica geto-dacilor impresioneaza att prin cantitate ct si
prin calitate. Mesterii daci au nceput sa foloseasca roata olarului din
prima jumatate a secolului V . Hr. n perioada de apogeu (sec. I .
Hr.sec. - I d. Hr.) ceramica geto-dacica cunoaste si unele influente
elenistice, materializate n pictarea vaselor. Culorile folosite snt rosu
si brun. Remarcabile ca factura, elegante ca forma snt canile, vasele
cu doua torti, strachinile cu picior si cele cu capac. Forma cea mai
caracteristica a ceramicii geto-dacice este vestita, ceasc dacic
Relatiile comerciale
Daco-getii au stabilit relatii comerciale cu lumea greaca s apoi
cu cea romana. nfiintarea oraselor-cetati grecesti de pe litoralul Marii
Negre a favorizat intensificarea schimburilor comerciale dintre
autohtoni si greci. Din lumea greceasca se importau untdelemn si vin,
unelte si arme, articole de podoaba si obiecte de arta. Din Dacia se
5

exportau grne si vite, sare si miere, lemn si piei. Schimburile

comerciale au favorizat si folosirea monedelor. nca din sec. V . Hr.
aparuse n Dacia moneda greceasca. Doua secole mai trziu, dacogetii bat moneda proprie, imitata dupa cea greceasca. Emisiunile
monetare ale geto-dacilor au durat aproape trei secole. Monedele
emise erau din argint si, foarte putine, din aur. Alaturi de moneda
autohtona au circulat drahma greceasca si denarul roman.
Economia n Dacia Romana
n urma razboaielor daco-romane din anii 101-102 si 105-106
statul centralizat faurit de Decebal si nceteaza existenta. O parte a
teritoriilor stapnite de Decebal au fost integrate Imperiului Roman
care a creat Provincia Imperiala Dacia. Aceasta cuprindea spatiul
intracarpatic pna pe culmea Brezei si Somesului Mare, Banatul si
Oltenia pna la Jiu.
ntinse teritorii nord-dunarene au fost atribuite Provinciei
Moesia Inferior: teritoriul dintre Jiu si Olt, sud-estul Transilvaniei,
ntreaga Muntenie si partea de sud a Moldovei. Celelalte teritorii
apartinnd fostului stat centralizat dac erau locuite de triburile de daci
liberi (Carpii, Costobocii, Dacii Mari). Provincia Dacia Romana a
cunoscut importante prefaceri determinate de politica dusa de Traian
si urmasii sai.
Urmarile cuceririi romane s-au resimtit asupra tuturor
domeniilor vietii societatii dacice. Dacia Traiana a continuat n linii
mari viata economica a Daciei lui Decebal. Au existat, nsa, o serie de
schimbari att n domeniile economice traditionale ct si n noile
activitati economice nregistrate n noua provincie imperiala.
Principalele sectoare economice au fost: agricultura, cresterea
animalelor, mineritul si mestesugurile, comertul si circulatia monetara.
Agricultura
n urma cuceririi romane pamntul devine n totalitate ager
publicus, conform dreptului roman. El putea fi atribuit n proprietate
ereditara sau numai n folosinta si a constituit un important instrument
al procesului de romanizare. Agricultura, viticultura si pomicultura snt
ocupatii de baza ale autohtonilor si colonistilor prezenti n Dacia
Romana.
Se cultiva diferite soiuri de gru, mei si secara. Activitatea din
6

agricultura este favorizata de introducerea unor unelte si practici noi.

Cresterea animalelor este confirmata de numeroasele informatii
provenite din ordinele romane. Pasunile si fnetele statului snt date
unor arendasi, care impun taxe pentru cei ce trimit vitele pe aceste
terenuri. Vitele cornute mari si mici, precum si cabalinele, constituiau
una dintre marile bogatii ale Daciei Romane. Acestea erau
comercializate n celelalte provincii ale Imperiului Roman.
Mineritul si mestesugurile
Prefaceri importante se petrec n domeniul mineritului.
Bogatiile subsolului Daciei, aurul si argintul, au reprezentat o
puternica atractie pentru romani si unul dintre motivele cuceririi
Daciei. De aceea, noii stapni au fost preocupati de exploatarea lor ct
mai rentabila, fapt pentru care minele de metale pretioase au fost
declarate proprietatea statului. Specialistii n minerit au fost adusi mai
cu seama din Iliria, unde aceasta ndeletnicire avea o veche traditie.
Cele mai bogate exploatari aurifere si argintifere erau n muntii
Apuseni (Rosia Montana, Abrud si Zlatna). n afara de aur se mai
exploatau sarea, fierul, marmura si titeiul (pacura). Sarea se extragea
de la Ocna Mures (Salinae), Ocna Sibiului si Ocna Dejului. n ceea ce
priveste marmura, ea s-a scos din carierele de la Bucova si
Gradistea.
Au luat fiinta numeroase ateliere n care se prelucrau
minereurile extrase. Ceramica ocupa un loc important n activitatea
mestesugarilor. n atelierele lor se realizau oale, cesti, strachini dar si
figurine si statuete folosite la mpodobirea unor constructii. Au existat
numeroase ateliere n care se prelucra fierul unde se produceau
unelte pentru toata gama de activitati economice si se confectionau
unele arme necesare armatei romane. n atelierele Daciei Romane se
lucrau lemnul, pielea, lna, inul si cnepa. Mestesugarii si meseriasii
erau organizati n asociatii profesionale si religioase numite,
Collegiue. Snt mentionate astfel de asociatii pentru mineri, leticari,
plutasi, luntrasi.
Comerul si circulatia monetara
Despre comertul Daciei Romane, marfurile importate si
exportate, precum si negustorii de aici avem numeroase informatii.
Inscriptii descoperite la Apullum mentioneaza negustorii din Provincia
7

Dacia Apullensis constituiti ntr-o confederatie. Alte centre n care

apar negustori snt Sarmizegetusa, Drobeta, Ampelum si Potaissa.
Din Dacia se exportau materii prime (aur, argint, sare) dar, alaturi de
acestea, obiectul comertului l faceau si cerealele, vitele, mierea de
albine, lemnul si pestele. Se importau vase fine de lux (terra sigillata)
din Panonnia, Gallia si malul drept al Rinului. Se mai importau stofe
fine, obiecte de podoaba, arme, fructe, minereuri si vinuri sudice.
Dezvoltarea comerciala este evidentiata si de descoperirile care arata
ca pe teritoriul Daciei au existat n permanenta importante resurse
monetare. Populatia de la orase si sate folosea monede de aur, argint
si bronz de diferite valori, unitatea de calcul fiind sestertul si denarul.
ncepnd cu anul 246, conducerea Imperiului va permite Daciei sa
emita monede de bronz purtnd inscriptia Dacia Felix, contribuind
astfel la revigorarea comertului intern si extern.
Capitolul II
Economia romneasca n epoca feudal
Feudalismul reprezinta o etapa n dezvoltarea si evolutia societatii
omenesti. Caracterele generale si comune feudalismului pe plan
universal se mbina cu trasaturile particulare, specifice evolutiei
istorice unor tari si popoare sau grupuri de tari si popoare. Nasterea
relatiilor feudale a avut ca urmare formarea unei suprastructuri
feudale corespunzatoare n domeniul politic si spiritual. n plan
economic proprietatea funciara feudala a constituit baza
feudalismului. Paralel cu formarea proprietatii funciare feudale au luat
nastere si cele doua clase sociale fundamentale: proprietarii feudali si
taranimea (libera sau dependenta). Orasul medieval, centru de
productie mestesugareasca si comerciala, a reprezentat un pas mai
departe fata de orasul din antichitate, prin
nivelul mai nalt al dezvoltarii mestesugurilor, prin reglementarea
productiei de catre bresle sau corporatii, prin existenta unor variate
forme de autonomie municipala, prin dezvoltarea unei culturi
orasenesti. n comparatie cu Asia si Europa Apuseana, n spatiul
geografic locuit de romni aparitia si dezvoltarea relatiilor feudale a
cunoscut o ntrziere datorita numeroaselor migratii care s-au
succedat n intervalul sec. III XIII. Ornduirea feudala pe teritoriul
tarii noastre a durat din sec. VIII si pna la nceputul sec. XIX.
Migratiile si consecintele lor asupra vietii economice
8

Marile migratii declansate la mijlocul sec. III au avut puternice

consecinte asupra teritoriilor nord-dunarene. Confruntata cu
probleme militare si economice grave, conducerea Romei hotaraste
abandonarea Provinciei Dacia (270 275). Dupa retragerea
aureliana populatia daco-romana traieste n comunitati satesti,
organizate n obsti teritoriale. Economia cunoaste, n noile conditii
istorice, o suita de schimbari ce o vor marca pentru lunga perioada
de timp. Cel mai important proces este ruralizarea vietii economice,
determinat de disparitia oraselor si de efectele negative ale deselor
atacuri declansate de populatiile migratoare. n acest context,
activitatile economice de baza erau: agricultura pe suprafete mici,
cresterea animalelor, pescuitul si vnatoarea, la acestea adaugnduse si mestesugurile casnice care solutionau importante probleme de
existenta. ncepnd cu sec. IX X viata economica devine mult mai
complexa. Agricultura este practicata pe suprafete mult mai mari, fapt
demonstrat de uneltele agricole descoperite n numeroase asezari
(brazdarele de plug, seceri, hrlete, sapaligi). Se cultiva gru, orz, mei,
bob, cnepa. Cresterea vitelor continua sa ocupe un loc important n
activitatile economice nord-dunarene. Izvoarele vremii amintesc de
existenta cailor n Dobrogea, de hergheliile din Banat precum si de
nesfrsitele turme de oi. Pastoritul avea un caracter precumpanitor
transhumant, legat de diversitatea de relief, de clima si de vegetatie a
diferitelor regiuni. Numeroasele paduri, ape curgatoare si lacuri
ofereau locuitorilor posibilitatea practicarii vnatorii si pescuitului. Pe
lnga agricultura si cresterea vitelor, n regiunile bogate n minereuri
locuitorii se ndeletniceau si cu extractia metalelor (aur, argint, fier) si
a sarii, care au toate nume de origine latina. O dezvoltare mai
nsemnata a cunoscut-o extractia minereului de fier. Dovada a
acestei activitati o constituie descoperirea ntr-o serie de asezari din
sec. X XI a numeroase resturi materiale precum bucati de
minereude fier, lupe si zgura de fier, rezultate din operatiunea de
reducere a minereului. Astfel de materiale au fost descoperite n
asezarile de la Dridu, Buftea, Bucov, Ciurelu si Garvan. n sec. X
populatia tarii noastre practica mestesugurile menite sa satisfaca
nevoile primordiale ale oamenilor: de mbracaminte, locuinta, aparare
si nevoile gospodaresti. Prelucrarea metalelor este atestata de
numeroasele obiecte de fier descoperite n numeroase asezari:
cutite, topoare, clesti, ciocane, foarfeci, dalti, seceri, crlige de undita,
catarame, sfredele, cuie, vrfuri de sageti. Olaritul a constituit unul
dintre mestesugurile importante n asezarile feudale timpurii.
9

Ceramica lucrata cu mna este nlocuita cu cea lucrata la roata. Este

de subliniat aparitia productiei locale de ceramica smaltuita.
Mestesugul tesutului s-a dezvoltat datorita folosirii razboiului de tesut
de tip orizontal preluat de la bizantini. Prelucrarea lemnului si a pietrei
a constituit si ea o ndeletnicire importanta pe teritoriul tarii noastre.
O parte din productia mestesugareasca locala era destinata
schimbului. Au fost descoperite numeroase tezaure cu monede
bizantine la: Cleja, Calarasi, Dolnesti si Orsova. Aceasta
demonstreaza cresterea circulatiei monetare ca urmare a
schimburilor comerciale interne si externe precum si dezvoltarea
economica generala a societatii romnesti din sec. X XI.
Economia romneasca n perioada feudalismului dezvoltat
n sec. XIII XIV societatea romneasca cunoaste importante
realizari n plan politic, economic, social si cultural. Apar primele
formatiuni politice feudale incipiente de tipul cnezatelor, voievodatelor
si tarilor. Treptat, acestea se vor unifica, punnd bazele celor patru
state feudale centralizate romnesti: Transilvania, Moldova, Muntenia
si Dobrogea. Constituirea acestora s-a derulat ntr-un context extern
deosebit de complex determinat de: expansiunea regatului Ungariei,
marea invazie tataro-mongola, decaderea Imperiului Bizantin si
ascensiunea viitorului Imperiu Otoman. Au fost create institutiile
statului feudal (Domnia, Sfatul Domnesc, Armata si Biserica).
Formarea statelor feudale romnesti a permis si o dezvoltare
ascendenta a economiei feudale. Principalele ramuri ale economiei
Tarii Romnesti, Moldovei si Transilvaniei au fost agricultura,
cresterea animalelor, mineritul, mestesugurile si comertul.
Agricultura.
Strainii care au vizitat cele trei tari romnesti n acea vreme au
remarcat fertilitatea solului si bogatia locuitorilor n grne si animale.
Dezvoltarea demografica si extinderea relatiilor comerciale au avut
drept consecinta marirea suprafetelor nsamntate cu cereale.
Culturile de cereale cele mai raspndite erau cele de gru, mei, orz,
secara si ovaz. Pe lnga sistemul mai vechi al destelenirilor
permanente, ncepe sa fie folosit sistemul celor doua tarlale
(asolamentul bienal). Tehnica agricola nregistreaza unele progrese
ceea ce a contribuit la cresterea productivitatii muncii. Cultivarea vitei
10

de vie continua sa fie o preocupare importanta a locuitorilor din

Moldova, Tara Romneasca si Transilvania. n regiunile de deal erau
raspndite livezile de pomi fructiferi. Proprietatea agrara era dominata
de marele domeniu boieresc (nobiliar), laic si ecleziastic, care era
exploatat prin intermediul taranilor dependenti (rumni, vecini,
iobagi). Obligati pentru lotul primit n folosinta de la proprietar sa dea
dijma n produse si sa presteze mai multe zile de munca. Cresterea
animalelor constituie o activitate economica deosebita deoarece
vitele reprezentau si unul dintre produsele de seama al exportului.
Documentele vremii mentioneaza numeroasele herghelii de cai,
turme mari de vite si de oi. Feudalii realizau importante venituri din
exportul vitelor. Petru Rares mprumuta principelui german Ioachim
de Brandenburg suma de 100.000 de florini, rezultate din vnzarea a
cca. 50.000 de boi. Domnii Tarii Romnesti percepeau de la toate
stnele din tara o nsemnata dare n natura numita casarit, care
aducea importante venituri domniei. Albinaritul si pescuitul constituiau
si ele ocupatii de seama n activitatea romnilor datorita importantei
pe care o aveau n viata de toate zilele: mierea, care nlocuia zaharul,
ceara, din care se faceau lumnarile si pestele, unul dintre alimentele
de baza ale populatiei. Ca urmare a dezvoltarii albinaritului si
pescuitului cresc si cantitatile de miere, ceara si peste vndute peste
hotare.

Mineritul.
Tarile Romne dispuneau de importante bogatii ale subsolului care
nsa nu erau exploatate la nivelul posibilitatilor datorita lipsei tehnicilor
si a investitiilor de capital. Extragerea fierului era modesta datorita
concurentei obiectelor de import de calitate mai buna aduse din
Cehia, Germania sau Polonia. Extragerea aurului si a argintului se
dezvolta continuu n vechile regiuni miniere de la Baia Mare, Baia de
Aries, Zlatna, Abrud si Rodna. La mina regala de la Baia Mare
functionau la mijlocul sec. XVI 14 steampuri puse n miscare de forta
hidraulica si 5 topitarii. Posesorii si exploatatorii de mine snt scutiti
de taxele vamale pentru obiectele achizitionate din alte locuri; se
admite aducerea de mineri straini si se acorda dreptul nelimitat de
11

exploatare a minelor de aur si argint. O serie de orase miniere din

Transilvania dobndesc privilegii speciale cum ar fi: dreptul de a
exploata minele n regie proprie, dreptul de crsmarit, dreptul de trg
saptamnal, toate acestea cu obligatia de a renova minele vechi si de
a deschide altele noi. Fierul se exploata n minele de la Hunedoara,
Ghelar si Rimetia. n sec. XVI XVII dezvoltarea productiei, a
mestesugurilor, a tehnicii militare a dus la cresterea exploatarii
metalelor feroase si la specializarea unor regiuni care livrau fier
pentru piata. Sarea se exploata att pentru piata interna ct si pentru
cea externa. Principalele ocne de sare erau la Turda, Sibiu, Dej,
Rodna, Trgoviste, Rmnic, Tg. Trotus. Cum exploatarea ocnelor
constituie n general un monopol al statului veniturile ocnelor
apartineau domniei. Astfel n Transilvania la mijlocul sec. XVI fiscul
obtinea din exploatarea tarii peste 40.000 de florini.
Orasele si productia de marfuri
Dezvoltarea pietei interne datorita productiei mestesugaresti si a
comertului a dus la cresterea centrelor urbane din Transilvania si mai
trziu a celor din Tara Romneasca si Moldova. Cele mai nfloritoare
sunt orasele libere regale, centre comerciale si mestesugaresti
bine fortificate, nzestrate cu drept de auto-administrare si cu privilegii
(Brasov, Cluj, Sibiu, Bistrita, Tg. Mures, Sighisoara, Medias). n
Moldova si Tara Romneasca orasele se dezvolta mai trziu dar nu
ating nivelul de urbanizare a celor din Transilvania. S-au impus, Baia,
Siret, Trotus, Roman (n Moldova) si Trgoviste, Giurgiu, Braila (n
Tara Romneasca). O mare parte a populatiei principalelor orase
transilvanene era formata din mestesugari organizati n bresle. n
sec. XVI numai la Cluj existau 22 de bresle si peste 50 branse
mestesugaresti. Numarul mestesugarilor creste ncontinuu. Dintre
specialitatile nou aparute n aceasta vreme, mai importante erau:
postavarii, ceasornicarii, specialistii n email, tipografii, farmacistii.
Dezvoltarea productiei mestesugaresti dar si a agriculturii si a
celorlalte activitati economice au creat conditiile necesare unui larg
schimb comercial. Se exportau produse proprii, se practica un intens
comert de tranzit, se importau produse din Europa Occidentala si
Orientala. S-au dezvoltat legaturile dintre cele trei tari romnesti, s-a
extins piata interna, a sporit rolul negustorului ca intermediar ntre
producator si consumator. Comertul intern se desfasoara prin
12

intermediul trgurilor, iarmaroacelor si blciurilor organizate de diferite

localitati anual, lunar si saptamnal. Transilvania era strns legata din
punct de vedere economic de Tara Romneasca si Moldova n
special prin cele trei orase de frontiera: Bistrita, Brasov si Sibiu.
Pozitia geografica favorabila a Brasovului a facut ca el sa participe la
traficul comercial international, sa desfaca n Tara Romneasca si
Moldova nu numai produsele mestesugarilor din Transilvania dar si
unele marfuri occidentale tranzitate din Orient prin Peninsula
Balcanica de negustorii romni, sasi, greci si armeni. Comertul cu
alte tari se desfasoara cu unele ntreruperi n directiile traditionale cu
Viena, Italia, Ungaria, Cehia, Polonia si Germania. Imperiul Otoman a
limitat comertul extern al Moldovei si Tarii Romnesti. n dezvoltarea
comertului intern au existat si o serie de obstacole cum ar fi
varietatea unitatilor de masura si greutatilor: galeata, butoiul, vadra,
fontul si povara. La varietatea de unitati de masura si de greutati se
adauga si diversitatea monedelor n circulatie circulau bani emisi n
tara si strainatate: taleri, florini, ducati, aspri, dinari, bani turcesti,
poloni, austriecii i italieni. n sec. XVI nceteaza si emisiunile
monetare proprii din Moldova si Tara Romneasca. Cauzele snt de
ordin economic lipsa argintului din tara - si dominarea de catre
monedele straine.

Regimul economic al dominatiei otomane

Expansiunea Imperiului Otoman catre centrul Europei a avut efecte
negative asupra existentei si evolutiei generale a Tarilor Romne. La
nceputul sec. XV Dobrogea a ost integrata Imperiului Otoman.
Treptat, acesta a cucerit si transformat n raiale o serie de orasecetati ale Tarii Romnesti si Moldovei Turnu, Giurgiu, Chilia, Braila,
Cetatea Alba si Tighina. Treptat, Moldova si Tara Romneasca intrau
n sfera de influenta a otomanilor. Regimul dominatiei otomane
cuprindea, pe lnga plata tributului un lung si variat sir de prestatiuni
deosebite, att prin natura ct si prin beneficiarii lor. Haraciul a fost
principala obligatie a Tarii Romnesti si Moldovei. Haraciul Tarii
Romnesti porneste de la aproximativ 10.000 de galbeni n sec. XV
pentru ca apoi, n sec. XVI sa creasca vertiginos si astfel, la 1524
ajunge la 24.000 de galbeni, n 1567 la cca. 65.000 de galbeni si,
probabil, la 155.000 n 1593. Acesta este punctul maxim atins de
13

haraciul Tarii Romnesti n tot cursul vremii ct a fost platit. Haraciul

Moldovei porneste n 1456 de la 2.000, n 1527 ajunge la 10.000 de
galbeni, iar n 1593 ajunge la 65.000 de galbeni. Alaturi de plata
haraciului obligatie de stat cu caracter de stricta periodicitate se
impun si contributii banesti extraordinare mergnd tot n folosul
Imperiului si determinate de nevoile lui militare.
Peschesurile la fel de vechi ca si haraciul snt daruri n bani si
natura fata de sultan si fata de un grup tot mai larg de dregatori
otomani. Stiri sigure din a doua jumatate a sec. XVI arata constant ca
valoarea peschesurilor este egala cu cea a haraciului. Treptat,
ocuparea tronurilor n Moldova si Tara Romneasca se va face prin
cumpararea acestora n urma unui adevarat mezat. Petru Rares
platea aproape 150.000 de galbeni pentru cumpararea tronului, iar
Petru Cercel platea 1.160.000 de galbeni. n perioada 1581 1590,
cheltuielile anuale ale Tarii Romnesti fata de Poarta se ridicau la
650.000 de galbeni, suma reprezentnd valoarea a 1275 de sate,
calculata la pretul mediu de vnzare a satelor din acea vreme. Alaturi
de aceste enorme plati n bani trebuie sa adaugam prestatiile n
natura si n munca precum si prejudiciile izvorte din comertul de
monopol. Un document din 1587 arata ca domnul Moldovei Petru
Schiopul trimitea 3.000 de care si 15.000 de salahori pentru a ridica
pe cheltuiala sa cetatea Oceakov distrusa de cazaci. Un raport
din
aceasta vreme al raguzanului Ioan de Marini Poli vorbeste de
asemenea despre grnele fara de numar, animale si alte provizii
care se iau n fiecare an de catre turci.
Monopolul comercial
Legaturile comerciale cu lumea turceasca anterioare epocii de
aservire si dezvoltndu-se paralel cu intensificarea relatiilor politice
se transformau n nsasi esenta lor, tocmai o consecinta a
subordonarii celor doua tari. Extinsa asupra principalelor produse ale
economiilor celor doua tari si putnd merge pna la interdictia totala a
exportului n alte directii dect aceea a Imperiului, monopolul
comercial al Portii se realiza pe mai multe cai.
Mai nti snt livrarile prin intermediul statului, care face oficiul de
colector. Snt trimise, la cererea sultanului, importante cantitati de
cereale, cai si oi.

14

A doua cale era aceea prin care statul avea doar misiunea de a
organiza si supraveghea transporturile care erau nsotite de stapnii
produselor ce urmau sa fie vndute.
Cea de-a treia modalitate care va cunoaste si cea mai larga
folosire este aceea a cumpararii directe de la producator, cu
concursul statului de catre negustorii veniti din Imperiu. Numeroase
documente ale sec. XVI si XVII mentioneaza ca Moldova, Tara
Romneasca si Transilvania erau trei mari, bogate si vesnice
camari care aduc provizii Constantinopolului: grne de tot felul,
animale, brnzeturi, unt, miere si fructe de vara si iarna. Chelarul
mparatiei se vor numi Tarile Romne n mod oficial abia ntr-o
epoca mai trzie; n realitate, nsa, ele snt acest chelar nca din a
doua jumatate a sec. XVI. Regimul economic al dominatiei otomane,
asa cum se constituie el n a doua jumatate a sec. XVI, are o
importanta deosebita pentru dezvoltarea ulterioara a societatii
romnesti. Rolul sau est e unul negativ, de frnare a dezvoltarii
economice a Tarilor Romne. O analiza atenta a comertului romnootoman arata ca Tarile Romne, desi beneficiau de o piata importanta
si sigura pentru produsele lor, aveau pierderi din cauza preturilor mai
mici impuse de negustorii turci. Desi, n anumite perioade, exportul
romnesc a nregistrat beneficii, ele nu s-au investit n economia
romneasca, deoarece s-au ntors n capitala otomana sub forma
contributiilor financiare anuale sau trienale impuse Moldovei si Tarii
Romnesti. Transilvania, care a avutobligatii financiare catre Poarta
mult mai reduse dect Moldova si Tara Romneasca, mentinndu-si
legaturile economice cu Europa Centrala, a avut mai putin de suferit
de pe urma intrarii economiei sale n orbita celei otomane.
Regimul turco-fanariot
Dupa Dimitrie Cantemir (1711) n Moldova si Serban
Cantacuzino (1716) n Tara Romneasca, Imperiul Otoman
instaureaza un nou regim politic, cunoscut sub numele de regimul
turco-fanariot, care a durat pna n 1821.
Pe plan politic si economic perioada noului regim nseamna
un nou regres. Domnii snt numiti direct de la Istanbul. Cresc
cuantumul si numarul contributiilor, prestatiilor si darurilor catre
puterea suzerana si feluritii ei domnitori. Pierderile teritoriale se
succed: Poarta transforma Hotinul n raia (1713), cedeaza Austriei
15

nordul Moldovei (1775), iar Rusiei partea de rasarit dintre Prut si

Nistru (1812). Temporar (1718-1739) si Oltenia este anexata de
austrieci. n intervalul 1711 1812 au loc ntre Turcia, pe de o parte,
Rusia si Austria de cealalta parte sase razboaie cu o durata de
aproximativ 23 de ani si care s-au desfasurat n cea mai mare parte
si pe teritoriul Moldovei si Tarii Romnesti.
Aparatori fideli ai intereselor otomane, domnii fanarioti
promoveaza o politica de spoliere a resurselor economice ale
Principatelor, axndu-se pe o fiscalitate extrem de ridicata, ce
dezorganizeaza finantele si nu permite acumularea de capital n
pofida facilitatilor comerciale detinute de Principate n 1774. Cele mai
cunoscute reforme promovate de domnii fanarioti n sec. XVIII au fost
cele ale lui Constantin Mavrocordat si au vizat administratia
(hotarndu-se ca functionarii sa primeasca leafa de la stat), finantele
(prin unificarea darilor ntr-un impozit unic platit de contribuabil n
patru transe pe an) si justitia (prin crearea unor instante n judete si
tinuturi). n plan social reforma promovata de Constantin Mavrocordat
a acordat taranilor dreptul de a se rascumpara din starea de serbie,
platind boierului 10 taleri de persoana. Deoarece libertatea nu a fost
nsotita de mproprietarirea taranului cu pamnt, iar orasul slab
dezvoltat economic nu solicita mna de lucru, reforma nu a
modernizat economia n directia urbanizarii, limitndu-se n a-l
transforma pe taran din serb n clacas. Reforme economice si juridice
cu efecte n plan economic au mai promovat Alexandru Ipsilanti,
Alexandru Moruzzi si Ion Caragea. Dupa pacea de la KuciukKainargi, comertul romnesc reintra n circuitul international,
productia de cereale se mareste prin marirea suprafetelor cultivate,
dar cresc si obligatiile n munca ale clacasilor, ca si tendinta marii
boierimi de a deposeda de pamnt taranimea libera. Marind productia
agricola prin mijloace extinse si nesprijinind politica unor domni
precum Grigore III Ghica de nfiintare de manufacturi, marea boierime
si arata limitele n privinta promovarii economiei moderne. n
Principatele Romne modernizarea a fost promovata de boierimea
mica si mijlocie, care era lipsita de putere politica si avea mijloace
materiale, ndeosebi financiare, limitate.
Economia Transilvaniei si Banatului n sec. XVIII
Ocupata de habsburgi n 1691 si recunoscuta de Imperiul Otoman n
1699, provincia romneasca intracarpatica cunoaste un proces de

16

dezvoltare economica, ndeosebi dupa ce Maria Tereza pierde

Silezia. Statul austriac transforma n 1715 zona muntilor Apuseni n
domeniu de stat, anulnd unele privilegii ale localnicilor si marindu-le
dijma n munca.
Agricultura continua sa reprezinte principala ramura
economica, pamntul fiind lucrat prin intermediul taranilor iobagi si al
jelerilor. Cerealele transilvanene snt apreciate att pe piata
Imperiului, ct si n strainatate. Comertul, mai ales ce extern, continua
sa fie un sector important, a carui pondere n Europa Centrale este n
crestere. Schimburile comerciale cu Principatele se mentin la cote
ridicate, iar prosperitatea companiilor comerciale din Brasov si Sibiu
demonstreaza cu prisosinta acest fapt. Transilvania si Banatul au
cunoscut mult mai devreme efectele pozitive ale procesului de
modernizare n plan economic n comparatie cu Moldova si Tara
Romneasca. n Banat, administratia austriaca a promovat ample
lucrari de mbunatatiri funciare, reducnd zonele mlastinoase, a marit
populatia prin colonizari, a exploatat intens bogatiile subsolului, a
dezvoltat agricultura, unde au fost introduse noi culturi (tutun, orez,
porumb). Dezvoltarea metalurgiei a condus n 1769 la aparitia la
Resita a primelor ateliere metalurgice, dupa ce, n 1754, la Toplita se
nfiintase un cuptor de prelucrat minereu de fier.
Capitolul III
Trasaturi ale economiei mondiale de la sfrsitul sec XVIII pna
la nceputul sec. XX Tara noastra, Romnia, a fost ntotdeauna la
fel ca si celelalte tari o parte componenta a comunitatii
internationale, nu s-a dezvoltat izolat de aceasta conditiile generale
au constituit permanent un cadru pentru propria noastra evolutie,
cadru ce si-a pus o puternica amprenta asupra evolutiei economice
si nu numai economice a tarii noastre. Pe de alta parte,
Romnia nu s-a limitat doar sa recepteze influente din afara, ci a si
exercitat asemenea influente, si-a adus contributia ei activa n
concertul international al civilizatiei.
Interdependentele foarte diverse dintre tari si zone s-au
accentuat simtitor odata cu trecerea la capitalism, prima ornduire ce
nu se mai baza pe economia naturala, ci pe economia de schimb.
Ca atare, ntelegerea mai deplina si mai profunda a conditiilor
n care s-a dezvoltat capitalismul n tara noastra necesita si o
prezentare, fie si succinta, a unor trasaturi de baza ale formarii si

17

evolutiei capitalismului pe plan mondial. De aceea, n cele ce

urmeaza, ne vom referi pe scurt la formarea si evolutia pietei
mondiale pna la 1914 si, pentru ntelegerea acestui proces, la
principalele trasaturi ale revolutiei industriale si industrializarii
capitaliste, asa cum s-au desfasurat acestea pna la primul razboi
mondial.
Notiunea de piata mondiala
Piata mondiala a parcurs un lung proces de formare, ea nu sa format dintr-o data. Schimburile de marfuri ntre tari au existat din
cele mai vechi timpuri, dar ele nu ocupau o pondere nsemnata n
ansamblul economiei tarilor respective. Cea mai mare parte a
nevoilor era satisfacuta din propria productie, pa calea economiei
naturale. Nu trebuie deci identificata piata mondiala cu comertul la
distante mari. Acesta din urma se facea cu obiecte de lux, destinate
unor categorii restrnse ale populatiei, cum si cu materii strict
necesare, ce nu se gaseau n orice tara (sare, mirodenii, metale sau
aliaje ca fier, bronz etc.).
Pentru ca sa apara pe piata mondiala era mai nti necesar ca
diversele tari ale Terrei sa se cunoasca si sa comunice ntre ele sau
cum spunea n mod plastic un autor sa se treaca de la mai
multe lumi la o singura lume, de la plural la singular. Aceasta
s-a realizat prin descoperirea Lumii Noi (America) si a drumului
maritim spre Indii, la finele sec. XV si nceputul sec. XVI.
Conditia decisiva pentru formarea pietii mondiale era nsa
aparitia diviziunii internationale a muncii, a diviziunii muncii dintre tari.
Acest fenomen se va dezvolta o data cu trecerea la capitalism si
ndeosebi la stadiul sau masinist. Abia atunci tarile nu vor schimba
ntre ele numai surplusurile productiei, ci vor ajunge la o articulare, la
o ntrepatrundere a economiilor lor.
Procesul de formare a pietei mondiale, nceput de la sfrsitul
se. XV, a durat pna la sfrsitul sec. XIX, cnd toate tarile au fost
atrase n circuitul economiei capitaliste.
Dupa un prim stadiu piata mondiala consta numai din piata de
marfuri, ulterior i se vor adauga drept componente piata financiarbancara sau piata capitalurilor, precum si piata internationala a fortei
de munca.
Prin urmare, atunci cnd ajunge sa fie pe deplin formata piata
mondiala consta n totalitatea relatiilor privind schimbul de marfuri si
18

servicii ntre tari, ca urmare a diviziunii internationale a muncii, din

piata financiar-bancara si din piata internationala a fortei de munca.
Etapele formarii pietei mondiale
Formarea pietei mondiale capitaliste este strns legata de
evolutia urmata de nsusi modul de productie capitalist, de
dezvoltarea fortelor sale de productie, care transforma si
revolutioneaza progresiv toate laturile vietii economice a societatii, de
extinderea treptata a relatiilor de productie capitaliste n tot mai multe
zone si teritorii, pna ce a ajuns sa cuprinda n sfera sa ntregul glob
pamntesc. Corespunzator acestei evolutii, piata mondiala capitalista
a parcurs n dezvoltarea sa pna la primul razboi mondial mai
multe etape:
etapa manufacturiera (premasinista) a capitalismului, care tine din
sec. XVI pna aproximativ n deceniul opt al sec. XVIII; istoriceste, ea
corespunde perioadei de destramare a feudalismului si de
ascensiune a capitalismului n Europa apuseana;
- etapa capitalismului liberei concurente, care dureaza, n continuare,
pna n deceniul opt al sec. XIX;
- etapa trecerii spre imperialism si a fazei de nceput a
imperialismului, care tine din deceniul opt al sec. XIX pna la primul
razboi mondial.
Prima etapa se baza nca pe productia mestesugareasca si
manufacturiera, n timp ce urmatoarele doua se bazau n
masuracrescnda pe productia masinista.
Marcnd o accelerare generala a dezvoltarii, un progres fara
precedent n istoria societatii omenesti, formarea pietei mondiale
capitaliste este, nainte de toate, un proces economic. Dar acest
proces, n principal economic, a fost nsotit si adesea precedat
de un lant ntreg de violente, jafuri, samavolnici, cotropiri coloniale,
lovituri militare si interventii straine. Sistemul capitalist a cautat sa se
impuna cu toate mijloacele, economice si extraeconomice, calcnd
adesea n picioare n goane dupa profit, dupa expansiune
economica si politica libertatea si independenta a numeroase
popoare. El a instaurat un sistem international de relatii economice si
politice bazat pe exploatare, pe dominarea celor mai slabi de catre
cei puternici.

19

Ca atare, referindu-ne n principal la procesul economic al

formarii si dezvoltarii pietei mondiale capitaliste, la progresul pe care
l reprezinta n istoria societatii, nu trebuie sa uitam nici o clipa
contextul politic, social si, nu odata, militar n care el a avut loc.
Etapa de nceput a formarii pietei mondiale. n aceasta etapa,
inaugurata de marile descoperiri geografice, s-au creat noi cai
comerciale care legau Europa de America si Asia. Centrul de greutate
al comertului international s-a deplasat din Marea Mediterana si
nordul Europei pe tarmul oceanului Atlantic. Acest fapt a atras dupa
sine declinul vechilor centre de comert international orasele
hanseatice si italiene si aparitia altora noi, situate mai favorabil n
raport cu noile drumuri comerciale.
Timp de peste un secol, primul loc n comertul dreptul exclusiv
de a face comert cu anumite colonii si trgurile mari, prin
frecventarea consecutiva a carora de catre unii negustori marfurile
circulau dintr-o tara n alta.
Comertul international si-a sporit mult volumul fata de epocile
precedente mijlocit de o circulatie monetara corespunzatoare,
precum si de contabilitate (care apare n forma ei moderna nca la
1494, prin celebrul Tratat de contabilitate n partida dubla al lui
Luca Paciolo). n calea lui erau nsa si destule stavile, determinate n
principal, de nivelul nca slab al fortelor de productie, de persistenta
n multe tari a economiei naturale si a regimurilor politice
generate de feudalism, de numeroasele si neprevazutele riscuri si
primejdii pe care le implica negotul n tari ndepartate.
n toata aceasta perioada a fost aplicata o politica economica
mercantilista. Mercantilistii considerau ca profitul, bogatia, se creeaza
n sfera circulatiei. Ceea ce cstiga unii este facut din pierderea altora.
Bogatia ar fi constituita, n principal, sau chiar exclusiv, din
moneda sau din lingouri de aur si argint. Ca atare, trebuia urmarita
atragerea n tara a unei cantitati ct mai mari, iar scopul acumularii de
avutie era de a spori puterea politica a statului respectiv. n
consecinta, statul avea nu numai dreptul, ci si datoria sa intervina
activ, sa ia toate masurile n acest sens.
Mercantilismul timpuriu, din sec. XV XVI, a avut ca tel unic
asigurarea fluxului n tara al metalelor pretioase. Mai trziu, n sec.
XVII XVIII, mercantilismul dezvoltat sustinea ca pentru a-si asigura
un excedent de numerar, tara trebuie sa exporte mai mult dect
importa, adica sa aiba o balanta comerciala activa si ca balanta
comerciala este adevarata balanta a navigatiei (Navy Act) dat de
20

Cromwell la 9 octombrie 1651. Prin el se interzice importul n Anglia a

marfurilor care nu erau transportate pe vase engleze sau ale tarilor
producatoare. Masura, care era ndreptata mpotriva Olandei, a
asigurat hegemonia comerciala si maritima a Angliei. Exemplul
englez a fost urmat de celelalte mari state europene, fie n forma
prohibitiva, fie restrictiva.
Pe masura dezvoltarii capitalismului, acest tip de relatii
comerciale bazat pe monopol si privilegii vamale, maritime si
coloniale mostenite n parte de la feudalism va ceda locul altor
orientari de politica economica.
Etapa capitalismului liberei concurente. Aceasta perioada de
un secol se desfasoara ntre nceputul revolutiei industriale n Anglia
si pna spre 1880, cnd capitalismul liberei concurente a atins apogeul
n cele mai dezvoltate tari. n cuprinsul ei s-au produs adnci
transformari n economia, n tehnica, n viata sociala si politica a
omenirii, transformari ce se interconditioneaza si si pun amprenta si
asupra evolutiei pietei capitaliste mondiale.
Sub impulsul dezvoltarii fortelor de productie, relatiile de
productie capitaliste se afirma tot mai puternic n numeroase tari,
dnd lovituri decisive feudalismului. Marea revolutie franceza din
1789, revolutia latino-americana de la nceputul sec. XIX, revolutiile
europene din 1848 snt cele mai importante momente care
marcheaza pe plan politic aceasta evolutie. nlaturarea vechilor
stavile feudale si constituirea a numeroase state nationale creeaza
cadrul favorabil pentru dezvoltarea economiilor nationale, iar acest
fapt a dat un mare imbold si comertului international.
Patrunderea relatiilor capitaliste n noi si noi teritorii din
America, Asia, Africa si Australia adesea cu mijloace care erau
departe de a fi idilice ori pasnice a largit, de asemenea, cadrul
pietei mondiale.
Factorul motor al acestei evolutii trebuie cautat n domeniul
fortelor de productie, care au cunoscut o dezvoltare furtunoasa, fara
precedent.
n ultima treime a sec. XVIII a nceput n Anglia urmata apoi de un
sir de alte tari revolutia industriala, adica trecerea sistematica la
masinism. Revolutia industriala a continuat cu industrializarea
capitalista, cu dezvoltarea pe baze masiniste a vechilor ramuri de
industrie si cu aparitia altora noi.
Revolutia industriala si industrializarea capitalista au sporit

21

considerabil capacitatea de productie a diverselor ramuri de industrie,

precum si gama produselor ce se fabricau. Au devenit, de aici nainte,
necesitati permanente: desfacerea unei parti de productie si peste
hotare, un volum crescnd de materii prime si combustibil, care nu se
gaseau ntotdeauna n masura suficienta n interiorul tarilor
industriale respective, aprovizionarea industriilor cu unelte de
productie mecanice.
Industrializarea duce si la cresterea masiva a populatiei
urbane, n special a celei muncitoresti. Aceasta populatie care s-a
rupt de agricultura trebuie aprovizionata permanent cu alimente,
mbracaminte, ncaltaminte si cu alte bunuri si servicii. Productia
agricola alaturi de industrie capata astfel un mare impuls, (se
extind suprafetele, se introduc masini, ngrasaminte etc.); o parte din
produsele agricole necesare trebuie procurate din afara tarii. n noile
conditii, comertul periodic cedeaza tot mai mult locul unor forme
permanente de comert. Se pun probleme complexe de constructie,
transport si sistematizare urbana.
Cresterea productie si circulatiei de marfuri face sa creasca si
circulatia persoanelor, precum si lupta de concurenta. Se cere ca si
informatiile sa circule mai rapid.
Ca urmare are loc si revolutionarea sistemului de transport si
comunicatii, ca si modernizarea ntregului sistem de institutii si
instrumente economice, adaptarea lui la nevoile capitalismului
(comertul, moneda, sistemul de masuri si greutati, bancile, finantele
etc.).
Schimbarile spectaculoase ce se produc n transporturi si
comunicatii snt de mare nsemnatate pentru comert. n locul vechilor
drumuri naturale, care n vreme de intemperii deveneau
impracticabile, se construiesc drumuri si sosele moderne; se creeaza,
n unele tari canale de navigatie interioara. Aplicarea fortei aburului la
transporturi a dus la doua cuceriri tehnice de maxima importanta
pentru modernizarea vietii economice si sociale: crearea cailor ferate
si trecerea de la navigatia cu pnze la navigatia cu abur. Astfel,
reteaua feroviara mondiala, care n 1830 abia aparea si era de195
km (linia Manchester Liverpool n Anglia si Baltimore Ohio n
S.U.A.) a atins aproape 38.600 km n 1850, peste 80.600 km n 1870
si 371.000 km n 1880. A sporit astfel volumul transportului de marfuri
si de calatori, viteza, iar pretul transportului pe unitatea de produs s-a
redus simtitor. n acelasi timp, materialele necesare constructiei
22

feroviare, vagoanele, locomotivele precum si materialele de

ntretinere devin si ele articole de comert si de investitie.
n ceea ce priveste flota comerciala, tonajul ei brut se cifra n
1820 la 5,9 milioane tone, alcatuit aproape exclusiv din vase cu pnze
construite din lemn. ntre 1830 1860 a avut loc nsa o veritabila
revolutie nautica a sec. XIX, n cursul careia se produce nlocuirea
treptata, dar rapida a lemnului de catre fier n constructia navelor, a
pnzei de catre abur ca sursa de energie, marirea dimensiunii si a
numarului navelor. Aceasta atrage si necesitatea modernizarii
porturilor, a adncirii radelor si dotarii cu mijloace mecanice de
ncarcare descarcare.
Tonajul flotei comerciale mondiale atinge n 1870 circa 20
milioane tone registru brut (tdw). Pe la 1874 traversarea Atlanticului
se putea face curent n 12 zile, fata de 40 de zile ct avea nevoie la
sfrsitul sec. XVIII cele mai rapide bricuri. Devine acum posibila
organizarea unor curse regulate pe distante lungi, facndu-si aparitia
marile companii de transport transoceanic.
Spre finele perioadei s-au petrecut doua evenimente care si
vor produce larg efectele n epoca urmatoare: strapungerea
canaluluide Suez si aparitia cargourilor frigorifice.
Inaugurat n 1869, canalul de Suez a permis ca Mediterana
sa-si recstige n mare parte vechea ei nsemnatate. Drumul spre
India, China, Japonia s-a scurtat, n medie, cu 11.000 km, iar durata
lui s-a redus de la 100 la 26 de zile.
Cargourile frigorifice, aparute la 1830 permit intrarea n
circuitul comercial mondial a bunurilor perisabile, n special a carnii,
adusa din cele doua Americi, din Australia si Noua Zeelanda.
De mare importanta, ca aspect al vietii moderne si, ca atare,
si pentru comert, a fost, de asemenea, dezvoltarea comunicatiilor.
Aici se nscriu: aparitia telegrafului electric (1837) care se extinde
rapid; cresterea considerabila a retelei postale; instalarea cablurilor
telefonice submarine, al caror paienjenis va cuprinde n scurta vreme
ntregul glob.
Stirile comerciale, bancare etc. circula acum instantaneu;
tranzactiile se pot ncheia telegrafic la mari distante; marile piete,
marile burse snt legate ntre ele, ceea ce duce la o nivelare a
preturilor, la pulsatia sincronizata a afacerilor pe plan mondial.
Dezvoltarea cailor ferate, a flotei mecanizate, a telegrafului si
postei fac ca marfurile, oamenii si informatiile sa circule din ce n ce
mai rapid, iar distantele sa se scurteze: Lumea devine mai mica.
23

Toate acestea determina comertul exterior sa devina cu

adevarat international. Economiile diverselor tari snt tot mai strns
articulate, devin tot mai mult - ca o conditie obiectiv necesara pentru
desfasurarea productiei verigi constitutive ale economiei
capitaliste mondiale.
Comertul international, piata mondiala snt subordonate
nevoilor productiei; cresterea lor are loc acum pe baza cresterii
productiei, a productiei industriale n primul rnd, pe baza diviziunii
internationale a muncii.
n acest context a avut loc si cresterea volumului comertului
international. ntre 1800 1880 cresterea a fost de 10,5 ori. n 1870
Europa detinea o ntietate categorica, concentrnd peste 70% din
comertul mondial. Pe tari, Anglia care avea si monopolul colonial
si maritim se situa de departe pe primul loc, urmata de Franta,
Germania, S.U.A., n urma carora veneau Rusia, Austro-Ungaria,
Olanda, Italia si Belgia.
Schimbarile esentiale s-au produs si n structura marfurilor
care faceau obiectul acestui comert. Ponderea cea mai mare a
revenit marfurilor textile din bumbac si lna. Declinul industriei casnice
taranesti si cresterea populatiei urbane explica n mare masura
fenomenul. A sporit foarte mult si comertul cu cereale, precum si cu
alte produse alimentare.
Are loc, mai ales dupa 1850, si o nsemnata crestere a
comertului mondial cu mijloace de productie, cu marfuri ale industriei
grele. n aceste conditii si-a facut aparitia si un comert cu parti de
produs, cu piese de schimb, semifabricate. A sporit continuu si
comertul mondial cu carbune, fier, otel, laminate. Cele mai importante
produse (cereale, bumbac, fier, zahar, cafea etc.) se vnd pe piete
specializate, la marile burse, legate ntre ele prin reteaua telegrafica
internationala.
Achizitia unor marfuri mai scumpe, ca si construirea cailor
ferate sau modernizarea porturilor duc la nevoia acordarii de
mprumuturi, la dezvoltarea crescnda a unei piete financiare
internationale, parte constitutiva a pietei capitaliste mondiale.
Alta trasatura consta n faptul ca acest comert nu mai este un
comert de volum mic, cu produse rare si scumpe, ci un comert de
masa ce se adreseaza la sute de mii si milioane de consumatori. El
pierde treptat caracterul periodic si devine un comert permanent, de
mare regularitate.

24

Tendinta de largire nelimitata a productiei, inerenta

capitalismului, n genere, si accentuarea n stadiul sau masinist, a
determinat, cum am aratat, o expansiune a comertului. n fata ei au
cazut pe rnd stavilele feudale (vami interne, taxe etc.) din interiorul
diverselor tari, constituindu-se piete nationale, n cadrul carora
marfurile circulau liber. Aceasta evolutie si-a pus amprenta si pe
regimul comertului exterior, a influentat decisiv politica comerciala.
Schimbarea ei completa nu s-a produs nsa dintr-o data.
Graitor este cazul Angliei. Aici, pe rnd, au fost reduse tarifele
ce mpiedicau intrarea cerealelor straine, iar n 1846 legea cerealelor
(din 1815) a fost abrogata; tarifele vamale asupra marfurilor
industriale straine au fost reduse, s-a permis accesul marfurilor
straine n coloniile engleze; n 1849 au fost abolite actele de
navigatie, permitndu-se intrarea libera a navelor straine; n fine, n
1860 au fost nlaturate si tarifele diferentiate, preferentiale, care
fusesera acordate o vreme marfurilor din coloniile engleze comparativ
cu cele straine, introducndu-se taxe egale. ncepnd din 1860, Anglia
a trecut complet la politica liberului schimb. Pe asemenea principii s-a
bazat si tratatul comercial ncheiat n acelasi an, pe o durata de zece
ani (1860 - 1870), cu Franta.
Urmnd o astfel de politica, Anglia a cautat sa obtina de la
partenerii ei comerciali un tratament reciproc. n conditiile n care,
pna n 1870, Anglia a fost atelierul lumii, n care avea ntietatea
maritima si cel mai ntins imperiu colonial, politica liberului schimb era
menita sa usureze patrunderea marfurilor engleze pe pietele straine,
sa-si asigure suprematia. n libera concurenta nvinge cel mai
puternic, cel care poate vinde mai mult, mai de calitate, mai ieftin si
mai repede. Iar Anglia nu avea a se teme nca de nici un concurent.
Sub influenta Angliei si Frantei, multe state europene au pasit
pe calea liberului schimb, ncheind ntre ele tratate comerciale ce
contineau tarife reduse sau scutiri de vama, nu prevedeau prohibitii,
dar cuprindeau toate clauza natiunii celei mai favorizate (Pe
atarii principii s-a bazat si conventia comerciala ncheiata n 1875
ntre Romnia si Austro-Ungaria).
Asa se face ca ntre 1860 1880 s-a statornicit n cea mai
mare parte a Europei un regim vamal relativ moderat. Politica
liberului schimb si-a extins astfel apogeul.
Singura mare putere europeana care s-a tinut putin deoparte
n fata acestui curent a fost Rusia, desi influenta lui s-a simtit si acolo.
25

Statele Unite ale Americii trebuiau sa tina cumpana ntre interesele

industriale ale statelor din Est nclinate spre protectionism si
cele
agricole ale plantatorilor de bumbac din Sud, interesate n accesul
liber al productiei lor la pietele europene.
n etapa capitalismului liberei concurente a continuat lupta
marilor puteri pentru acapararea de colonii. Ea capata nsa, n
aceasta perioada, unele trasaturi noi.
n primul rnd, timp de cteva decenii expansiunea coloniala
engleza nu se va izbi dect de mpotrivirea populatiilor indigene.
n aceste conditii, imperiul colonial britanic a atins n 1874
suprafata de 6,5 milioane km2. El si-a mutat, totodata, centrul de
greutate din Marea Antilelor n Oceanul Indian.
n al doilea rnd, politica coloniala a fost puternic marcata de
cresterea furtunoasa a industriei masiniste, provocata de revolutia
industriala. Urmarile acesteia se manifesta n mai multe
directii,vizibile mai ales n cazul imperiului colonial britanic.
n epoca mercantilista se constata un curent comercial
precumpanitor dinspre colonii spre metropola. n era masinista se
impune necesitatea unui circuit comercial dublu, n ambele sensuri,
astfel nct coloniile sa poata absorbi produsele industriale din
metropola.
n acest scop, se ncurajeaza punerea n valoare a bogatiilor
din colonii. Acest fapt, precum si proletarizarea unei parti nsemnate
din populatia metropolei ca urmare a extinderii masinismului si a
marii proprietati agrare capitaliste a creat un puternic curent de
emigratie spre tarile noi (ndeosebi S.U.A.) si spre colonii. Astfel,
alaturi de vechile colonii de plantatie (situate n zonele tropicale), n
care se folosea munca sclavilor, se nmultesc coloniile de emigratie,
unde vin oameni liberi: Canada, Australia, Noua Zeelanda, Africa de
Sud etc.
Revolutia industriala si industrializarea au astfel ca efect o
vasta circulatie internationala a fortei de munca, cu marfuri adnci si
asupra comertului international. Dar odata cu emigrantii, Europa si
exporta peste ocean si contradictiile caracteristice ornduirii
capitaliste, care nu vor ntrzia sa se ntoarca mpotriva ei.
Regimul "pactului colonial" subminat deja prin
desprinderea S.U. A. si prin revolutia latino-americana de la nceputul

26

sec. XIX primeste noi lovituri, fiind nlocuit de sistemul

autoguvernarii coloniilor.
n fine, trebuie mentionat ca pna la 1870 investitiile de capital
n exterior, si mai ales n afara Europei, au fost nca reduse desi dupa
1850 se accentueaza constructia de cai ferate. Piata financiara
internationala, piata capitalurilor, se va dezvolta puternic abia n
epoca urmatoare.
Epoca trecerii la imperialism si de nceput a imperialismului. n
ultimele trei decenii ale sec. XIX a avut loc un nou avnt al fortelor de
productie. Pe aceasta baza, la nceputul sec. XX principalele tari
capitaliste au trecut la stadiul imperialist, ca trasatura esentiala, prin
dominatia manopolurilor. Tot atunci se ncheie mpartirea teritoriala a
lumii ntre marile puteri, ceea ce marcheaza ncheierea procesului de
formare a pietei mondiale, toate tarile de pe glob fiind acum cuprinse
n orbita relatiilor capitaliste.
Piata mondiala se dezvolta tot pe baza masinismului, dar
industria creste accelerat, impulsionata de noile produse ale stiintei si
tehnicii.
Industrializarea capitalista declansata prin revolutia
industriala face noi pasi nainte. ntre 1870 1913 productia
industriala mondiala a crescut de 5,3 ori. n principalele tari capitaliste
capata treptat precumpanire ramurile industriei grele bazate pe
carbune si fonta, a caror productie, ntre 1880 1913, a sporit de
peste 4 ori.
Sfrsitul sec. XIX si nceputul sec. XX snt marcate de
dezvoltarea a trei ramuri industriale bazate pe noi surse de energie:
industria electricitatii si electrotehnica chimica si petroliera. Ele cresc
mai rapid dect vechile ramuri si contureaza o noua etapa a revolutiei
industriale (sau, dupa unii autori, chiar o a doua revolutie
industriala). De pilda, productia mondiala de petrol sporeste de la 4
milioane tone n 1880 la 52,6 milioane tone n 1913, adica de 13 ori.
Energia electrica, petrolul si procesele chimice gasesc numeroase
aplicatii n domenii variate (motorul cu explozie, motorul Diesel,
tramvaiul electric, chimia de sinteza, cinematograful etc.).
Desi aflate la nceputuri, de mare importanta snt industria
aluminiului, a matasii artificiale, industria aeronautica si industria
automobilelor. Dezvoltarea comertului, circulatia capitalurilor si a
oamenilor (industriasi, comercianti, lucratori salariati etc.) snt
impulsionate si de cresterea n continuare a cailor ferate, care au
sporit de la 371.000 km n 1880 la 1.104.000 km n 1913 (de aproape
27

trei ori), cuprinznd n reteaua lor noi teritorii n toate continentele.

Sporeste viteza comerciala a trenurilor, si fac aparitia vagoanele
frigorifice si vagoanele cisterne.
De la aproape 20 milioane tone n 1870, tonajul marinei
comerciale a sporit la peste 49 milioane tdw. n 1913, din care cca.
88% era reprezentat de vapoare cu abur, care detronasera definitiv
navele cu pnze. Apele marilor si oceanelor snt brazdate acum si de
cargouri frigorifice si de petroliere. Apare navigatia submarina. Pretul
transportului se reduce simtitor, iar traversarea Atlanticului se poate
face n mod curent (n 1910) n numai 6 zile. Dotarea tehnica si
traficul porturilor cresc considerabil. La canalul de Suez, 1869, se
adauga noi cai maritime create de om, care scurteaza distantele si
ieftinesc navlurile: canalul Corint, ntre Grecia continentala si
Peloponez (1893), canalul Kiev (1895) si mai ales canalul Panama,
deschis navigatiei la 15 august 1914.
Aplicarea electricitatii permite si dezvoltarea transportului
urban, introducndu-se tramvaiul electric n numeroase orase, linii
ferate suspendate aerian si primele metrouri. Astfel se extind zonele
de locuit spre periferie, este mai usor accesul populatiei spre
cartierele comerciale din centrul oraselor. Se dezvolta diversele
servicii comunale: apa, canalizare, iluminat electric, aprovizionare cu
gaz, cu combustibil, salubritatea, curatatorii chimice etc.
n domeniul comunicatiilor, la mijloacele existente si a caror
retea sporeste n continuare vin sa se adauge telegraful fara fir si
telefonul. Lungimea cablurilor submarine n 1914 atinge 531.000 km.
n agricultura, patrunderea tehnicii masiniste este nca mult
mai redusa dect n industrie. Dar si productia agricola a crescut
considerabil datorita cererii sporite de materii prime pentru diverse
industrii de alimente pentru populatia lumii (care crescuse de la 900
mil. n 1880 la peste 1,8 mld. n 1913), datorita nceputului de folosire
a masinilor si ngrasamintelor, dar mai cu seama datorita fertilitatii
exceptionale a noilor terenuri cultivate n tarile transoceanice.
Evolutia schitata mai sus a industrie, transporturilor si
agriculturii a dus la sporirea considerabila a varietatii si volumului
marfurilor ce faceau obiectul comertului international.
n perioada de trecere spre stadiul monopolist, si, cu att mai
mult, n imperialism, devine posibila depasirea unor tari de catre
altele ntr-un termen istoric scurt. Pna la 1900 deci de trei decenii
Anglia pierde ntietatea industriala pe care o detinuse ndelung,
fiind ntrecuta de Statele Unite si de Germania; Franta este mpinsa
28

pe locul patru. n competitie intra, si alte tari ca Italia, a carei industrie

se dezvolta mult dupa faurirea unitatii statale, precum si Japonia,
trezita la viata moderna prin revolutia Maeidji (1868). Lupta de
concurenta, lupta pentru piete si implicit, rivalitatea politica se
ascut extraordinar. Se adnceste totodata, decalajul dintre grupul
restrns al tarilor dezvoltate industrial si celelalte tari ale lumii, carora
diviziunea internationala a muncii instaurata de capitalism le rezerva
o dezvoltare incompleta sau unilaterala.
Noile conditii ale stadiului monopolist si-au pus o puternica
amprenta asupra comertului interior si exterior, asupra pietei
capitaliste mondiale.
Monopolurile (carteluri, sindicate, trusturi etc.) cuprind nu
numai productia, capitalist n grade diferite si desfacerea,
imprimndu-i o organizare monopolista. preturile nu mai au un joc
liber, ci snt folosite ca instrument al obtinerii profitului ridicat de
monopol.
Pentru uriasa lor productie, monopolurile au o nevoie sporita
de piete de desfacere si surse de materii prime. Aceasta duce att la
largirea pietei, ct si la cresterea rivalitatii pentru noi piete. Fiecare
concurent cauta sa-si asigure pentru sine piata sa, fapt ce se reflecta
n politica vamala si comerciala, iar concurenta nu mai este libera, ci
se poarta cu mijloace monopoliste.
Investitiile externe precum si mprumuturile acordate
diverselor state duc la dezvoltarea exportului de capital, la formarea
pietei mondiale a capitalurilor. Exportul de capital duce la largirea
exportului de marfuri. Ca urmare creste circulatia internationala a
lucratorilor, lund nastere astfel si piata internationala a fortei de
munca.
Coloniile capata o importanta sporita, iar lupta pentru colonii
un caracter nou, mai acut.
n aceste conditii, volumul comertului international a sporit
considerabil. ntre 1880 si 1914 aceasta crestere a fost de peste 2,5
ori.
Cresterea activitatii comerciale ca si a celei industriale
nu se desfasoara linear, ci are un caracter ciclic, marcat de crize de
supraproductie (care nsotesc de la 1825 ncoace stadiul masinist al
capitalismului).
Expansiunea industriei si comertului atrage dupa sine
expansiunea financiara (iar aceasta, la rndul ei, le amplifica pe cele
dinti). Pentru a exploata minele, a construi cai ferate, a instala case
29

de comert, este nevoie de capitaluri (la fel, n cazul mprumuturilor).

Restrnsa nainte de 1870, piata capitalurilor a crescut considerabil
pna la primul razboi mondial. Ea se constituie, de fapt, tocmai n
aceasta perioada.
Principalele tari exportatoare de capital erau Anglia, Franta si
Germania. La acest capitol desi pierduse ntietate industriala
Anglia ocupa solid nca primul loc, avnd cele mai multe capitaluri
plasate la vastul sau imperiu colonial. Franta ocupa locul doi, iar
amndoua erau n apriga rivalitate cu Germania. n ansamblu, Europa
era nca centrul financiar al lumii capitaliste.
Dupa 1870 a avut loc o accentuare a emigratiei europenilor
spre alte continente. Ea a fost provocata de somajul industriei ce
nsotea crizele ciclice (accentuate pe masura industrializarii
crescnde), de criza agrara ce a bntuit n Europa peste doua decenii
ruinnd numerosi tarani, de cererea crescnda de mna de lucru ce
nsotea expansiunea extraeuropeana a capitalului financiar; n fine
de speranta categoriilor proletare sau proletarizate ale populatiei
europene de a-si croi pe alte meridiane un trai mai bun. n intentia
colonialistilor, expansiunea coloniala trebuie sa fie o supapa de
canalizare a nemultumirilor sociale generate de agravarea exploatarii
maselor n conditiile capitalismului monopolist.
Fapt este ca ntre 1870 si 1914 un numar de 34 de milioane
de oameni cifra egala cu populatia Italiei din 1914 au emigrat
din Europa. (Socotind ca 9 milioane s-au ntors, emigratia neta
ramne de 25 de milioane.) Acest fenomen a contribuit la cresterea
masei de marfuri produse si puse n vnzare de teritoriile si tarile spre
care s-au ndreptat emigrantii, prin accentuarea dezvoltarii
capitalismului n acele zone.
Totodata, din tarile coloniale si dependente (din India, China,
America latina etc.) un alt val de oameni se ndrepta spre Europa
Occidentala si spre S.U.A. n cautare de lucru, de conditii mai
bune de viata. Prin amploarea lui, fenomenul emigratiei n ansamblu
atesta ca s-a format o piata internationala a fortei de munca, strns
legata de celelalte doua: piata mondiala de marfuri si piata mondiala
a capitalurilor.
Comertul international cuprinde o gama tot mai larga de
produse, care concura la satisfacerea variatelor nevoi ale oamenilor.
Ele provin din cele mai diferite tari si regiuni ale lumii. Pe acest fundal
se constata ca putinele tari industriale exporta preponderent marfuri
fabricate (ceea ce, mpreuna cu monopolul tehnologic pe care l
30

detin, le confera superioritate si avantaje economice), n timp ce

restul tarilor exporta aproape exclusiv produse agricole si materii
prime minerale, care ncorporeaza mai putina munca, deci procura si
venituri mai mici. Ca urmare, aceste tari erau, de regula, debitoare la
cele din primul grup.
Se constata, n acest context, trei zone de maxima
concentrare a schimburilor mondiale, servite de porturi cu o uriasa
activitate: (1) Europa occidentala si centrala, (2) America, cu porturile
sale de pe fatada atlantica, (3) Extremul Orient, cu tari de vasta
populatie si enorme resurse. Corespunzator acestei concentrari se
situau si principalele linii de navigatie. Europa unde erau
majoritatea tarilor dezvoltate avea cea mai mare pondere n
comertul mondial. Aceasta pondere este nsa n scadere fata de
perioada precedenta, n special datorita ascensiunii S.U.A.
Daca pe la 1870 primele patru pozitii n comertul mondial le
aveau Anglia, Franta, Germania si S.U.A., n 1911 ordinea lor se
schimbase: Anglia, Germania, S.U.A. si Franta.
O cifra de bilant arata ca ntre 1820 si 1910 comertul mondial
a crescut de 22 de ori, n timp ce populatia globului doar s-a dublat.
odata cu acest progres istoric evident sporisera nsa considerabil si
contradictiile lumii capitaliste.
Politica comerciala externa a principalelor tari capitaliste se
modifica si ea. Majoritatea tarilor europene parasesc politica liberului
schimb si trec la o politica protectionista.
n timp ce politica protectionista dusa de state mici si mijlocii
(ntre care si Romnia) avea ca scop sa-si faureasca o industrie
nationala, protectionismul marilor puteri avea un caracter agresiv si
de expansiune.
Orientarea spre un protectionism agresiv a fost inaugurata de
Germania lui Bismarck n 1879. Atunci a fost pus n vigoare un nou
tarif vamal, prin care taxele vamale la anumite marfuri straine
cresteau de 2 pna la 4 ori. Pe pietele externe, monopolurile
germane, sprijinite de stat, au trecut la practicarea sistematica a
politicii de dumping (preturi mai scazute pe pietele externe, n scopul
cuceririi lor) si la acordarea de prime de export industriasilor
exportatori.
Franta a trecut la protectionism n 1881 si, mai accentuat, n
1892, cnd a fost introdus sistemul tarifului dublu: un tarif minim, sub
care taxele nu puteau sa scada, acordat partenerilor care ncheiau un
31

tratat de comert cu Franta, si un tarif maxim (sau general), aplicat

acolo unde lipseau conventiile de comert.
Capitolul IV
Economia romneasca n epoca moderna
Caracteristicile economiei romnesti n prima jumatate a sec.
XIX
n istoria romnilor epoca moderna debuteaza cu revolutia
condusa de Tudor Vladimirescu din 1821 si se ncheie odata cu
faurirea statului national unitar romn n decembrie 1918. Societatea
romneasca a cunoscut importante prefaceri n plan politic,
economic, social, juridic si cultural. Procesul de modernizare a fost
nsa lent deoarece marii boieri factori de decizie politica si
economica promovau ideea ca principatele nu se pot axa dect pe
agricultura. Marii proprietari, lipsiti de spirit economic modern,
neposednd capital lichid, exploatau proprietatea agrara prin
intermediul taranilor clacasi, obtinnd profit prin comercializarea
cerealelor. Ca urmare a acestui fenomen, agricultura a continuat sa
fie ramura economica de baza n Principatele Romne si n
Transilvania.
Agricultura
Nevoia unei productii sporite generata de largirea continua a
pietei moderne, de cererile turcilor n Principate, de cele ale armatei
austriece n Transilvania, de nevoia acuta de bani pentru toate
categoriile sociale au avut drept consecinta extinderea suprafetelor
cultivabile, diversificarea culturilor, antrenarea n circuitul pietei a
mosiilor si antrenarea tot mai puternica a taranilor n procesul de
schimb.
Transformarilor cantitative li se adauga schimbari calitative,
corespunzatoare sistemului juridic al proprietatii. Aparitia n
agricultura Tarilor Romne a agronomului, a geometrului, a
administratorului si a veterinarului reliefeaza directii noi de evolutie.
Unii mosieri introduc procedee tehnice noi, utilizeaza sisteme
moderne de control si administrare, si creeaza utilaje proprii,
valorifica industrial produsele agricole. Statul sprijinea ideea de
modernizare a agriculturii prin nfiintarea Societatii de Agricultura, a
32

nvatamntului agronomic si economic, a Comisiei Centrale de

agronomie si economie rurala sau a Asociatiei economice ardelene.
Au luat fiinta fabrici de masini agricole la Iasi, Bucuresti si Cluj.
Trimiterea de bursieri n strainatate, organizarea fermelor model,
cautarile teoretice si redirijarile practice exprimate n activitatea lui
Ion Ionescu de la Brad snt semnificative n acest sens.
Extinderea suprafetelor cultivate, dezvoltarea agriculturii cu
caracter comercial au generat totodata un spor considerabil al
obligatiilor taranilor, dincolo de prevederile oficiale prin intermediul
nvoielilor pentru prisoase. Preocupati de situatia taranimii,
conducatorii revolutiei din Tara Romneasca au hotart, prin articolul
13 din Proclamatia de la Islaz, emanciparea si mproprietarirea
clacasilor prin despagubire. Dupa revolutie, n 1848, autoritatile din
Principate au elaborat noi legiuiri agrare (1851) care au fost aplicate
din anul urmator, prin care s-au reglementat raporturile dintre boieri si
clacasi pna n 1864.
n Transilvania si n celelalte teritorii aflate sub administratie
habsburgica, Revolutia de la 1848 a dus la eliberarea iobagilor de
obligatiile feudale fara despagubire: Patentele Imperiale din 1853-54
elibereaza de servitutile feudale si categoria de tarani dependenti a
jelerilor, fiind rascumparat prin bani lotul revenit n proprietatea fostilor
iobagi si jeleri.
Industria
n raport cu celelalte laturi ale procesului dezvoltarii cele
demografica si agrara industria cunoaste o dezvoltare mai putin
spectaculoasa. Industria avea nevoie de initiativa, capital, materie
prima, forta de munca libera, sprijin economic, stabilitate. nsa nici
unul dintre aceste atribute nu exista. Dominatia otomana n
Principate, stapnirea habsburgica n Transilvania, Banat si Bucovina
creau serioase bariere n calea dezvoltarii industriei. Pentru
Principate, desfiintarea monopolului economic otoman, stabilitatea
politica dupa 1834, dezvoltarea puternica a oraselor, a mestesugarilor
si a comertului au creat conditii mai favorabile dezvoltarii industriei n
favoarea reluarii unor eforturi care aveau deja o ndelungata traditie
n societatea romneasca. Orasele, mai cu seama, cuprind un mare
numar de mesteri cu un profil tot mai diversificat. Astfel, de pilda, n
Tara Romneasca la 1831 snt nregistrate 74 de profesiuni n
cuprinsul carora si desfasoara activitatea 11.200 de mesteri si calfe.

33

n Moldova catografia din 1845 nregistreaza 8530 de mesteri si calfe

care practicau 101 meserii. Adncirea diviziunii muncii, utilizarea
muncii salariate reprezinta indicii cu privire la dezvoltarea germenilor
relatiilor capitaliste. Situatia este asemanatoare si n Transilvania.
Aici, nsa, ca si n Banat, pe baza unei traditii mai ndelungate o
dezvoltare particulara o cunoaste mineritul. Prima masina cu aburi
este introdusa pe domeniul minier al Zlatnei n 1838. n 1845 se
introduc trei asemenea masini la Resita. Ca urmare a perfectionarii
tehnice, productia de aur, argint, fier si alte metale creste necontenit.
Acest fapt favorizeaza dezvoltarea industriei manufacturiere. n Banat
si Transilvania se nfiinteaza ateliere de fabricat unelte si masini
agricole, manufacturi n productia zaharului si a textilelor. n Moldova
si Tara Romneasca manufacturile apartin boierilor si negustorilor.
Existau manufacturi de postav sau tesaturi, de paste fainoase, de
sticla, de lumnari, de unelte agricole. Cu toate acestea, industria
manufacturiera s-a dezvoltat pe scara redusa si nu a acoperit toate
ramurile pentru a alcatui o baza si a crea o traditie de unde sa se
poata trece la industria masinista, de fabrica.
nceputurile industriei de fabrica au fost timide si au aparut la
mijlocul secolului al XIX-lea. La Bucuresti si Iasi au functionat primele
mari mecanice (1846, 1848). Au luat fiinta ntreprinderi apartinnd
industriei alcoolului si berii, cele de postav, chibrituri, lumnari, sticla,
caramizi, silitra. Lipsa conditiilor nu a ngaduit ca aceste ntreprinderi
sa se dezvolte continuu si nici sa ocupe o pondere nsemnata n
activitatea economica a Principatelor.
Comertul
Schimbarile petrecute n statutul politico-juridic al Principatelor
Romne la nceputul epocii moderne a creat conditii favorabile n
dezvoltarea pe scara larga a comertului intern si extern. Prin nivelul la
care se desfasoara, prin implicatiile multilaterale pe care le
genereaza si prin consecintele adnci pe care le determina, comertul
se nscrie pe directia capitalista, accelernd procesul de dezvoltare
moderna a societatii romnesti. Apare si se afirma o categorie de
negustori profesionisti care echilibrau piata, confereau comertului un
caracter uniform, organizat. n 1845 n Moldova snt consemnati 6633
de negustori, iar n Tara Romneasca la 1835 erau 6246 de
negustori. Acelasi fenomen este nregistrat si n Transilvania, acolo
unde comertul s-a dezvoltat puternic.

34

Legaturile economice cu Principatele devin tot mai active,

piata nationala devine o realitate. n Principate, negustorii si mesterii
au continuat sa fie organizati n bresle. n Transilvania activitatea
negustorilor romni a fost deosebit de intensa. Cuantumul afacerilor
se desprinde si din faptul ca ei plateau taxe de 175 ori mai mari dect
acelea la care erau supusi negustorii sasi. Casele de comert ale
fratilor Orghidan din Brasov si ale lui Hagi Constantin Pop din Sibiu
aveau strnse legaturi cu Principatele, cu Peninsula Balcanica si cu
Europa. Economiile complementare ale celor trei tari romnesti,
nevoile acute ale schimbului au intensificat procesul de constituire a
pietei unice nationale.
Desfiintarea vamii dintre Moldova si Tara Romneasca n
1848 este rezultatul acestui proces ndelung pregatit.
n procesul de dezvoltare a pietii interne un rol important a
revenit trgurilor saptamnale, blciurilor si iarmaroacelor, care devin
mai numeroase si reprezinta puternice prghii de dezvoltare a
relatiilor noi capitaliste. Desfiintarea monopolului economic otoman a
favorizat procesul integrarii Principatelor n circuitul comertului
european. Porturile dunarene Galati si Braila devin importante centre
comerciale. n 1836 Galatiul capata statut de porto-franco.
Dezvoltarea comertului a impus modernizarea transporturilor si
comunicatiilor. n 1845 n Tara Romneasca se voteaza Legea
drumurilor, iar n 1847 se constituie o directie a lucrarilor publice, n
cadrul careia functioneaza sectia podurilor si drumurilor. n ambele
Principate n intervalul cuprins ntre anii 1835 si 1853 au fost
construite drumuri n lungime de 775 km.
Organizarea Serviciului National al Postelor n Principate si
garantarea sigurantei transporturilor, alaturi de eforturile pentru
navigabilizarea rurilor interne (Siret si Prut) sau cautarea solutiilor
pentru facilitarea legaturilor cu Transilvania reliefeaza aceleasi
tendinte de a crea conditii favorabile pentru circulatia marfurilor si a
oamenilor.
Construirea unei flote fluviale prin activitatea santierelor
navale de la Galati si Giurgiu se nscrie pe linia acelorasi preocupari
de valorificare a productiei autohtone, de realizare a unor legaturi
strnse si permanente cu piata internationala. Si n Transilvania snt
nregistrate eforturi de modernizare a drumurilor existente, de creare
a unor noi drumuri, de organizare a transportului de marfuri si
calatori.

35

Transporturile de calatori organizate cu curse rapide ntre

orasele transilvanene si Pesta, organizarea serviciilor de posta n
interior snt semnificative n acest sens. n 1832 lua fiinta Societatea
de navigatie pe Olt pentru a nlesni legaturile cu Tara Romneasca.
n 1847 G. Baritiu A. Kurz se pronuntau n favoarea unei cai ferate
care, legnd Brasovul cu Timisoara, sa urce spre Predeal si sa faca
legatura cu porturile dunarene.
Fara exceptie, partizanii dezvoltarii moderne au militat n
favoarea mbunatatirii transporturilor, fapt cu repercusiuni adnci pe
plan social si economic.
Finantele
Finantele si circulatia monetara reprezinta un sector
important, care nregistreaza direct si repede nevoile de organizare
moderna a societatii si care se cer adaptate pentru a crea un cadru
corespunzator dezvoltarii istorice. Regulamentele Organice au
schimbat radical sistemul financiar, modernizndu-l. n primul rnd a
fost constituit Bugetul, care ngaduia o stricta evidenta a veniturilor si
a cheltuielilor. Pe baza recensamintelor organizate la 7 ani, au fost
fixate impozitele capitatia, n suma de 30 de lei pe an si dajdia,
impusa unor categorii cu ndatoriri speciale. Categoriile privilegiate
snt desfiintate si incluse n rndul birnicelor. Negustorii si mesterii snt
impusi la plata unei dari fixe (patenta). Impozitele indirecte snt
desfiintate. Bugetele includeau cu rigoare sumele datorate Portii, lista
civila a domnitorilor, sumele necesare functionarii aparatului
administrativ, ntretinerii spitalelor, a scolilor, operelor de binefacere.
Dependenta fata de Poarta, inexistenta unei monede proprii,
circulatia unei apreciabile cantitati de moneda straina constituiau tot
attea obstacole n procesul de modernizare a societatii romnesti.
n Transilvania circulau mai multe monede: florinul cu diverse
valori, galbenul imperial, talerul. Ca urmare a schimbului activ cu
Principatele circulau si monedele aflate n curs n Moldova si Tara
Romneasca ce completau necesarul circulatiei monetare. Lipsa unei
monede unice a constituit una dintre cauzele principale ale
dificultatilor financiare care au persistat pe toata perioada domniilor
regulamentare si chiar mai trziu.
Economia Romniei ntre 1859 si 1877
ntreaga istorie moderna a Romniei se dezvolta sub semnul
Revolutiei de la 1848. Perioada de pna la 1878 este perioada
36

revolutiei nentrerupte, n cuprinsul careia s-a constituit statul romn

modern, s-a nfaptuit o uriasa opera reformatoare, de transformare a
structurilor, s-a cucerit independenta. Dezvoltarea nu s-a realizat
liniar, fara obstacole; perioada este extrem de contradictorie. Tarile
Romne si-au dobndit un nou statut juridic international, si-au
modificat regimul politic interior. nfaptuirile materiale nu snt
spectaculoase: societatea romneasca nu a avut acum ragazul
pentru a-si desavrsi structurile moderne. Au fost create doar
conditiile favorabile, prin intermediul unei legislatii reformatoare
extinse asupra tuturor sectoarelor, care a nlaturat formele vechi,
perimate.
Agricultura
Acumularile n domeniul agrar sporesc dupa 1848. Agricultura
ramne n continuare sectorul preponderent al economiei; n cuprinsul
acesteia, n anul 1860, lucra 92% din populatia care se cifra la
2.218.638 suflete. Productia creste si n legatura cu exportul rentabil
pe pietele europene. Arendasia practicata de o categorie specializata
se extinde.
Legarea tot mai deplina a mosiilor de nevoile pietei si gaseste
expresia si n extinderea cresterii animalelor, n intensificarea
procesului de prelucrare industriala a produselor agricole.
Preocuparile n directia utilizarii metodelor moderne se
generalizeaza. O activitate deosebita n acest sens desfasoara I.
Ionescu de la Brad, PS Aurelian si Leon Filipescu. Se nfiinteaza
Scoala generala de agricultura si silvicultura de la Herastrau, scolile
de agricultura de la Iasi si Craiova pregatesc specialisti cu calificare
corespunzatoare. Romnia participa la primele expozitii agricole
internationale. nfaptuirea Unirii Principatelor Romne la 1859 a creat
conditii pentru nfaptuirea unei reforme agrare. La 2/14 mai 1864
Alexandru Ioan Cuza a promulgat reforma care dadea problemei
agrare o rezolvare n acord cu pozitia si interesele burgheze si care,
cu toate limitele sale firesti, corespundea n mai mare masura
nevoilor taranilor si intereselor economice, sociale si politice ale tarii.
n conformitate cu dispozitiile legii au fost mpropietariti 408.119
tarani, iar 59.721 au primit numai locuri de case. mproprietarirea s-a
facut pe 1.766.258 ha. Suprafata de pamnt a fost atribuita dupa
numarul de vite, n raport cu care era apreciata mpartirea taranilor n

37

cele trei categorii: fruntasi, mijlocasi si codasi. Legea din 1864

care
desfiinta relatiile servile, recunostea libertatea proprietatii si ataranilor
n schimbul unei nsemnate despagubiri prezinta o importanta
deosebita pentru dezvoltarea ulterioara a societatii romnesti pe
calea capitalista. Desfiintarea iobagiei si mproprietarirea taranilor a
creat piata interna pentru capitalism, inclusiv cea a fortei de munca, a
permis extinderea relatiilor capitaliste n agricultura, a favorizat
generalizarea muncii salariate, a grabit procesul de diferentiere a
taranilor.
Proprietatea a fost consacrata sacra si inviolabila prin
intermediul Constitutiei din 1866. Definind relatiile servile, legea a
mentinut marea proprietate funciara. n timp ce marea proprietate
detinea 6.023.744 ha., taranii stapneau doar 3.141.721 ha. n 1866
este votata legea pentru tocmeli de lucrari agricole si pentru
executarea lor, modificata n 1872. Transformarile din agricultura au
determinat o serie de modificari att n privinta inventarului tehnic, prin
introducerea unor masini moderne, ct si prin folosirea unor seminte
cu performante ridicate. Cu toate acestea, n agricultura existau
numai 156 de masini de treierat si 150 de locomobile cu aburi.
Cresterea animalelor continua sa fie o activitate importanta
deoarece vitele mari erau folosite de tarani att pentru munca
cmpului ct si n alimentatie, cornutele mici erau o sursa de alimente
si materie prima pentru industria casnica. O statistica din 1860 arata
ca n Principate erau 500.000 de cai, 2.700.000 de bovine, 4.480.000
de oi si 1.100.000 de porcine.
Productia agricola de baza, cea de cereale, a sporit datorita
randamentului la hectar ajungnd la 1.700.000 t. Productia medie la
hectar era nca scazuta, ea situndu-se la 750 kg. gru si 800 kg.
porumb.
n provinciile romnesti de sub ocupatie straina, directiile si
tendintele evolutiei agricole au fost n general asemanatoare:
sporirea suprafetelor arabile, a randamentelor la hectar si a productiei
totale. Pe primul plan n Transilvania, Banat, Bucovina si Basarabia sa situat productia de cereale. n Transilvania n perioada 1869-1871
se obtine o cantitate de 1,3 milioane tone.
Industria

38

Dificultatile ntmpinate, ca limitele n cuprinsul carora s-au

nscris realizarile, au reprezentat tot attea pledoarii n favoarea
nlaturarii piedicilor interne si a cstigarii independentei, singura n
masura sa ngaduie o dezvoltare n acord cu interesele sociale si
nationale.
Din cele 12.867 stabilimente industriale nregistrate n 1863,
7849 au fost ntemeiate n perioada 1850-1863. Marea majoritate
erau ateliere ale micii productii mestesugaresti, doar 51 apartinnd
industriei mari masiniste. Numarul acestora a sporit la 136 n 1878 si
apartineau ramurilor textila, alimentara (mari cu abur, fabrici de bere,
alcool, conserve), cherestea, sapun. O dezvoltare mai larga cunoaste
industria extractiva si de prelucrare a petrolului. Productia a crescut
de la 1190 t n 1863 la 15.100 t n 1877, numarul rafinariilor era de 20
n 1878. Legislatia economica adoptata a urmarit extinderea
procesului de dezvoltare industriala. n acest sens, au fost adoptate:
Legea patentelor (1863), Legea pentru nfiintarea Camerelor de
Comert si Industrie (1864).
n Transilvania continua sa se dezvolte mineritul, se
nfiinteaza n 1854 Societatea STEG, n 1855 Societatea economica
a uzinelor de fier din Transilvania si Banat si Societatea pentru
exploatarea minelor si topitoriilor din Brasov. Industria metalurgica si
siderurgica progreseaza ca urmare a intereselor statului si a
patrunderii capitalului strain.
Dezvoltarea agriculturii si industriei a impus crearea unui
sistem de comunicatii necesar consolidarii pietei nationale si integrarii
n circuitul economic european a Romniei. S-a urmarit modernizarea
principalelor drumuri care strabateau Moldova si Tara Romneasca,
asigurnd legaturile si cu tarile vecine. S-au elaborat numeroase
proiecte pentru construirea de cai ferate. n 1867 a fost ncheiata o
conventie ntre Romnia si capitalistii englezi John Barcaly si John
Harriforth pentru construirea caii ferate Bucuresti-giurgiu. Linia a fost
data n exploatare n 1869. n 1871 snt construite tronsoanele de
cale ferata Itcani-Roman, Pascani-Iasi si Veresti-Botosani. Pentru
construirea retelei feroviare Roman-Tecuci, Galati-Tecuci-Brlad,
Braila-Buzau, Ploiesti-Bucuresti-Pitesti-Craiova-Vrciorana n lungime
de 914 km., s-a apelat la consortiul german condus de Strausberg.
Acesta a falimentat, producnd mari pierderi statului romn. Reteaua
de cai ferate planificata a fost totusi realizata n 1874. n anii care au
urmat au mai fost construite caile ferate Iasi-Ungheni, PloiestiPredeal si Adjud-Tg. Ocna. n 1878 reteaua de cai ferate din
39

Romnia numara 1300 km. n Transilvania existau n aceeasi

perioada peste 500 km. de cale ferata. n 1860 se ncheie conventii
telegrafice ntre Romnia si statele limitrofe, asigurndu-se legaturi
constante si rapide ntre provinciile romnesti si statele vecine.
Comertul intern si extern
Romnia participa la expozitiile universale de la Paris (1867)
si Viena (1873). Exportul masiv de cereale si materii prime a
determinat ca n perioada 1864-1867 balanta comerciala sa fie
excedentara. Crizele economice din anii 1873 si 1877 au avut efecte
si asupra comertului romnesc.
Pentru favorizarea exportului de cereale, statul romn a
scazut taxa de la 5% (1860) la 1% (1868). Taxa vamala asupra
importului era de 7,5%, mai mica dect cea stabilita de Imperiul
Otoman. Tentativa din 1874 de a stabili un regim protectionist s-a lovit
att de mpotrivirea interna a conservatorilor ct si de reactia externa a
puterilor europene. n iulie 1875 Romnia ncheie conventia
comerciala cu Austro-Ungaria, care intra n vigoare n 1876 si
dureaza pna n 1886. Au mai fost ncheiate n aceasta perioada
conventii si aranjamente comerciale cu Rusia, Franta, Italia, Anglia,
Elvetia, Olanda si Germania.
Problemele financiare si monetare
n programele revolutiei de la 1848, crearea unui sistem
modern de credit, nfiintarea unei banci nationale erau prezentate
drept elemente indispensabile procesului dezvoltarii. Circulatia pe
piata romneasca a unui nsemnat numar de monede (70), cu valori
diferite, lipsa unei monede nationale si a unui sistem de credit duceau
la proliferarea camatariei, incompatibila cu dezvoltarea moderna,
capitalista.
n 1856 n fiinta Banca Nationala a Moldovei, care a dat
faliment la 1857. n 1864 se pun bazele Casei de Depuneri si
Consemnatiuni, care a reprezentat un pas important pe calea
constituirii unui sistem autohton de credit. Legea pentru nfiintarea
unui sistem monetar si pentru fabricarea monedelor nationale (1867)
pune bazele noului sistem monetar national care a intrat n vigoare n
1868. Moneda nationala devine leul.
Leul este divizat n 100 de bani si se ntemeiaza pe
bimetalism aur si argint. Leul avea greutatea n aur de 0,3226 g cu
40

titlul 900 iar n argint 5 g cu titlul 835.potrivit legii urmau a fi puse n

circulatie monezi de aur de 5,10 si 20 lei de argint de50 bani, 1 leu si
2 lei. Moneda marunta era confectionata din arama n valori de 1, 2, 5
si 10 bani. Un leu vechi echivala cu 0,37 bani noi, iar leul nou se
schimba pe 2,7 lei vechi.
Adaptnd sistemul bimetalist, bazat pe aur si argint si datele
tehnice similare francului francez nou se schimba pe 2,7 lei vechi.
Adaptnd sistemul bimetalist, bazat pe aur si argint si datele
tehnice similare francului francez, Romnia si alinia moneda la
sistemul monetar al Uniunii Monetare Latine, din care faceau parte
Franta, Italia, Belgia si Elvetia, legea permitnd circulatia n Romnia
a monedelor tarilor respective.
Adaptarea sistemului monetar national a favorizat si
dezvoltarea unui sistem eficient de credite. n 1876 existau n
Romnia 18 institutii de credit: Societatea de credit funciar romn din
Bucuresti (1873),
Creditul funciar rural ca si Societatea de credit urban au oferit
credite mult mai avantajoase pentru tranzactiile comerciale. n
Transilvania, Banat si Bucovina institutiile de credit apartineau sasilor
si maghiarilor.
Directii de dezvoltare n Romnia dupa cucerirea
independentei de stat si pna la primul razboi mondial (1878 - 1914).
Politica industriala
Un rol important n dimensionarea acestui proces l-a avut
politica industriala. Din acest punct de vedere perioada studiata a
nregistrat doua etape distincte.:
- pna la jumatatea deceniului 9 politica liberului schimb
- politica protectionista
Politica liberului schimb
n Romnia ea s-a concretizat prin ncheierea unei prime
conventii comerciale cu Austro-Ungaria n 1875 si pusa n aplicare n
anul urmator pentru o perioada de ani 1876 1886.
Ceea ce a fost nsa grav n cazul Romniei a fost influenta
nefasta a conventiei asupra sectorului industrial. Conform principiilor
acestei conventii, patrunderea nestingherita a produselor industriale
austro-ungare pe piata romneasca a determinat o ngustare a
acesteia, constituindu-se ntr-un factor de blocare a demarajului
41

industrial. ntreprinderi industriale create au mari dificultati n

activitatea lor, iar unele dintre ele si nchid chiar portile.
n aceste conditii se produce o reactie deosebita a burgheziei
industriale, aflata nca la nceputurile formarii sale. Congresul de la
Iasi din 1884 a cerut clar renuntarea la liberul schimb, ca fiind o
politica nefavorabila intereselor romnesti.
n acelasi timp, pe alt plan, nici exportul romnesc de cereale
si alte produse agricole (animaliere) nu avea conditii mai bune de
desfacere pe piata austro-ungara, datorita atitudinii marilor
producatori agricoli (mosierii maghiari) din imperiu.
n aceste conditii, conventia nu mai este rennoita, ncheinduse astfel etapa liberului schimb.
Politica protectionista
Anul 1886 este nu numai anul nerennoirii conventiei
comerciale romno-austro-ungare, ct si al adoptarii unei politici
economice protectioniste. Protectionismul era opus liberului schimb,
apararea pietei interne de patrunderea marfurilor straine, constituia o
conditie indispensabila prin care se putea trece la crearea unei
industrii proprii.
Chiar n anul 1886, guvernul romn adopta primul tarif general
protectionist (modificat n 1891 si 1893). Trebuie subliniat ca din
punct de vedere strict al protectionismului vamal, acest tarif aplica,
pentru un numar de 600 de articole, un nivel moderat al taxelor
vamale. El apara ramurile industriale (usoara, alimentara) care si
aveau baza de materii prime n tara.
Totusi el a avut o importanta deosebita. n primul rnd, a
asigurat o aparare mai consecventa si completa a pietii interne, n al
doilea rnd a asigurat o baza mai echitabila, mai favorabila a
intereselor romnesti, n ncheierea unor conventii comerciale cu
diferite state. De asemeni, nu este lipsit de importanta si de faptul ca
taxele vamale s-au constituit ntr-o suma de venituri pentru bugetul
statului.
Dupa 1900, se simte nevoia datorita diversificarii structurii
industriale unei noi reglementari a regimului vamal care sa creeze un
cadru si mai favorabil dezvoltarii industriei. Ca urmare, n 1904 este
adoptat un nou tarif general (pus n aplicare dupa 1906), cunoscut
sub numele de tariful Costinescu.

42

De aceasta data, nivelul protectiei vamale este mai ridicat (10

25% din valoare).
La adapostul acestei masuri menite a crea o bariera vamala
eficienta, au fost adoptate o serie de masuri de politica industriala
menite a stimula nfiintarea de ntreprinderi industriale.
Unele masuri pe aceasta linie fusesera luate chiar nainte si n
timpul liberului schimb (1873 prima lege de ncurajarea industriei),
apoi n 1881, 1884-1885, dar ele vizau doar anumite ramuri (zahar,
pielarie, hrtie).
De aceasta data este vorba de masuri viznd ansamblul
industriei. Astfel, chiar n anul urmator adoptarii tarifului vamal din
1886, se adopta prima lege cu caracter general: Masuri generale
pentru a veni n ajutorul industriei nationale. Adoptata n unanimitate
de ambele Camere ale Parlamentului (Camera Deputatilor si Senat),
legea din 1887 a urmarit doua directii principale:
Dimensiunea ntreprinderilor nfiintate, prin impunerea unei
conditii minime de capital 50.000 lei si de un numar de angajati (25
lucratori);
Crearea unei forte de munca romnesti calificate prin conditia
sa n termen de cinci ani, doua treimi din angajati sa fie cetateni
romni si cu calificare profesionala.
La aceasta se adauga si scopul implicit, anume cel de a crea
ntreprinderi cu dotare tehnica moderna.
Daca se ndeplineau aceste conditii se acorda o gama larga
de avantaje: de la acordarea suprafetei de pamnt (5 ha) pentru
construirea ntreprinderilor, pna la reduceri de taxe vamale la
importul de utilaje si masini necesare ntreprinderii, de tarife de
transport pe caile ferate. De asemeni, se acordau si scutiri de
impozite pe o perioada de 15 ani.
n contextul general-economic al perioadei conditiile cuprinse
n aceasta lege (mai ales cea de capital) a favorizat net capitalul
strain si ceea ce am putea numi industria mare. Ea s-a aflat n
vigoare 25 de ani.
n conditiile modificarii, pe plan economico-social, n anul
1912 se adopta o noua masura legislativa de aceeasi anvergura.
Mai nti se renunta la conditia de capital, introducndu-se
conditii minime pentru industria mare: utilizarea unei masini cu o
putere de 5 CP si 20 salariati n ntreprindere. n al doilea rnd, legea
a avut o sfera de cuprindere mai mare, caci are n vedere si sectorul
micii productii sau chiar a productiei mestesugaresti. Astfel, erau
43

ncurajati meseriasii care aveau minimum patru salariati (era o

dimensiune mare a atelierelor mestesugaresti din Romnia), sau
cooperativele de meseriasi cu un capital minim de 2000 lei (destul de
ridicat) sau 20 salariati. n al treilea rnd, avantajele erau diferentiate
dupa felul materiei prime utilizate: pe o perioada de 30 de ani, daca
erau materii prime din tara si 21 de ani daca erau din import.
Avantajele erau, n general, asemanatoare cu cele din 1887.
Singurele elemente noi constau n nlocuirea importului de catre stat
cu un impozit, dealtfel minim, asupra beneficiilor ntreprinderii (2-5%),
precum o prioritate pe care o aveau ntreprinderile ncurajate la
comenzile statului, chiar daca preturile acestora erau mai mari (pna
la 5%) fata de marfurile similare straine.
De subliniat, ca toate aceste masuri legislative de ncurajare
industriala au stimulat industria prelucratoare, caci industria extractiva
s-a aflat sub incidenta altor reglementari. Este vorba, n primul rnd,
despre Legea minelor (1895), prin care bogatiile subsolului
apartineau statului, cu o singura exceptie petrolul. n acest fel,
statul nu a avut vreun rol asupra controlului exploatarii acestei bogatii
a subsolului, primind doar o redeventa de 4% din beneficiul
ntreprinderii, astfel ca patrunderea capitalului strain s-a produs
nestingherita.
Caracteristicile structurii industriale a tarii
nceputurile patrunderii masinismului au avut loc, nca la
mijlocul sec. al XIX-lea, dar expansiunea sa a fost lenta pna la
adoptarea politicii protectioniste. Cu toate acestea, el este destul de
semnificativ, chiar si la sfrsitul perioadei liberului schimb (1886).
Dupa unele date statistice erau 236 ntreprinderi mai mari, cu
deosebire n industria cimentului, zaharului, pielariei, hrtiei.
Dupa 1886 structura industriala se diversifica si se
consolideaza. Ritmul nfiintarii de ntreprinderi creste rapid: de la 8,2
unitati pe an ntre 1866 si 1886, s-a ajuns la 21 unitati ntre 1893 si
1906, ca dupa 1906 sa se obtina un ritm de nfiintare de 63 de unitati
pe an.
Ponderea ntreprinderilor mari (ncurajate) creste de la 35% la
72%, ceea ce explica cresterea dimensiunii si calitatii ntreprinderilor.
Din punct de vedere al structurii industriale pe primul plan se
situa industria alimentara, care dadea n 1915 32,3% din totalul
productiei, urmata de industria petroliera (doar rafinare) si forestiera,

44

ambele detinnd 36,2% din total. Celelalte ramuri mai semnificative

(textile si confectii, metalurgica, pielarie, materiale de constructii,
hrtie, celuloza si poligrafie, chimica) si mparteau diferenta (31,5%).
Cu toate acestea, capacitatea de a acoperi necesarul de
consum pe piata interna a industriei mari a fost slaba. Este si
expresia faptului ca marea majoritate a ntreprinderilor industriale era
doar mici si mijlocii. Din totalul de aproape 62.000 ntreprinderi
industriale nregistrate n statistica din 1901-1902, numai 625 erau
ntreprinderi mecanizate.
De aceea un rol important au continuat sa-l joace productia
mica, mijlocie si mestesugareasca si importul de marfuri straine. n
ceea ce priveste structura industriala din Transilvania a avut aceleasi
caracteristici ca n restul tarii, chiar daca unele sectoare, de care era
mai legat capitalul austro-ungar au cunoscut o dezvoltare mai rapida.
Dupa dificultatile de criza economica din 1873, industria
transilvana va cunoaste si ea o etapa de avnt dupa 1880, desi din
1886-1891 a fost grav afectata de declansarea razboiului vamal de
catre guvernul austro-ungar asupra Romniei. De fapt, dificultatile
ntmpinate de industria Transilvaniei ca urmare a acestui fapt arbitrar
snt tocmai expresia clara a legaturilor economice dintre Transilvania
si Romnia. Este o dovada a faptului ca economia Transilvaniei, n
cazul nostru, industria si avea locul firesc si se putea dezvolta numai
n strnsa legatura cu industria din celelalte provincii romnesti.
Din contra, apartenenta sa la Imperiul Austro-Ungar a facut ca
industria Transilvaniei sa sufere unele modificari importante, toate n
defavoarea sa si n favoarea capitalului austro-ungar. Astfel, ramuri
traditionale, ca textile, pielarie, hrtie, sticla, lemn nregistreaza o
stagnare si chiar un regres pna la sfrsitul sec. al XIX-lea, fiind
sacrificate n interesul altor provincii ale Imperiului.
S-a dezvoltat mai accentuat industria extractiva, a carbunelui
si fierului, care nsa erau prelucrate n alte provincii ale Imperiului. Se
dezvolta, pe baza unor operatii de prelucrare primara, industria
siderurgica. n ambele sectoare capitalul austro-ungar, iar n spatele
sau, capitalul strain occidental avea interese majore prin STEG,
Uzinele de Stat Hunedoara si Societatea miniera si de turnatorie
Calan.
Cu toate acestea, si n Transilvania, ca si n restul Romniei
ntreprinderile mici si mijlocii ocupau un rol preponderent, lor
alaturndu-se si productia mestesugareasca.

45

Dezvoltarea agriculturii
Reformele agrare de la mijlocul sec. al XIX-lea au deschis
calea patrunderii si consolidarii relatiilor capitaliste n agricultura. Ca
urmare, devin caracteristice agriculturii trei procese: diferentierea
taranimii, transformarea treptata a marii proprietati funciare catre o
gospodarie de tip capitalist si accentuarea caracterului comercial al
agriculturii. Elemente ale acestor procese snt nregistrate nca
nainte de reformele agrare, dar acum ele devin din ce n ce mai mult
trasaturi specifice ale unei agriculturi n care se extindeau relatiile
capitaliste.
Diferentierea taranimii a fost un proces socio-economic care
semnifica scindarea taranimii n paturi sociale cu interese deosebite.
Largirea si adncirea pietei capitaliste, concurenta, ca forma de
exprimare a legii valorii, constituie cauza fundamentala a procesului
de diferentiere.
Fiind un proces tipic capitalist, el a nsotit ntreaga perioada a
capitalismului.
Exista nsa o evolutie ascendenta, n ceea ce priveste
intensitatea sa, n functie de conditii si factori specifici. Unii dintre
acestia pot actiona n sensul adncirii procesului, adica a intensificarii
stratificarii, a proletarizarii unei parti tot mai mari a taranimii si altii
care pot ncetini acest ritm.
Pentru perioada de la reformele agrare pna la primul razboi
mondial, dintre factorii care au adncit diferentierea taranimii, cei mai
importanti au fost:
- politica agrara a statului, constnd n punerea n vnzare a mosiilor
statului prin legi speciale, dintre care cele mai importante snt cele din
1881 si 1889, de care au beneficiat mai ales categoriile mai nstarite
ale taranimii si chiar mosierimea.
Politica de credit care, de fapt, se refera la inaccesibilitatea
creditelor ieftine, pentru masele de tarani obligate a face apel la
camatari care percepeau dobnzi ruinatoare.
Criza agrara din 1873-1895. Determinata de patrunderea
masiva de cereale ieftine din SUA (si chiar Rusia si India) pe piata
Europei Occidentale ea s-a concretizat prin scaderea preturilor
agricole. n contextul unor asemenea preturi, cerealele romnesti au
avut dificultati de desfacere, crendu-se stocuri. O parte dintre ele snt
desfacute pe piata interna, determinnd si aici scaderea preturilor

46

agricole. Acest fapt a dezavantajat net taranimea, principala sursa de

aprovizionare cu produse agricole a pietei interne facnd ca sa-si
micsoreze substantial veniturile. Nemaiputndu-si plati obligatiile
fiscale, creditele mprumutate, si pierd pamnturile proletarizndu-se.
Modul de fixare a impozitelor dezavantaja net taranimea
saraca si mijlocasa.
Diferentierea taranimii, ca proces, poate fi ilustrata, n primul
rnd, prin modul de repartizare a pamntului. Acest indicator esential
arata clar ca n perioada amintita procesul s-a adncit permanent de
la circa 60.000 de gospodarii n 1864, se ajunge n 1905 la circa
300.000 de gospodarii fara pamnt. La celalalt pol se nregistreaza tot
n 1905 aparitia categoriei taranilor nstariti, burghezia rurala, care
forma numai 2,9% din totalul gospodariilor taranesti, nsa reusisera
sa detina circa 18% din totalul pamntului taranesc.
De fapt, analiza acestui indicator arata si alte doua trasaturi
caracteristice agriculturii romnesti:
Farmitarea masiva a populatiei taranesti (n 1905 apar tarani
cu suprafete pna la 2 ha, care reprezentau nu mai putin de 23,2%
din totalul gospodariilor taranesti). mpreuna cu taranii fara pamnt,
circa 47% din totalul gospodariilor taranesti nu aveau pamnt sau
aveau sub 2 ha si trebuie sa-si vnda total sau partial forta de munca.
Contradictia principala la sate ramne totusi ntre taranimea
luata n ansamblu si mosierime, caci circa 5000 de mari mosieri
detineau mai mult pamnt dect ntreaga taranime.
Pentru completarea imaginii diferentierii se mai utilizeaza si
alti doi indicatori: reparatia septelului, care indica chiar o diferentiere
mai adncita, daca avem n vedere ca numarul taranilor fara animale
de munca a fost mai mare dect al celor fara pamnt (550.000 de
gospodarii fara animale de munca fata de 300.000 de gospodarii fara
pamnt n 1905) si nivelul de trai.
Din punct de vedere al veniturilor taranesti, ele exprimau clar
att pauperizarea masiva a taranimii ct si faptul ca, asa cum am
spus, contradictia predominanta antagonista ramne ntre taranime
luata n ansamblu si mosierime. Astfel, pentru cumpararea de
animale, cheltuielile unei familii de tarani nstariti erau de 6 ori mai
mari dect ale unei familii de tarani saraci. Semnificativ este si faptul
ca venitul mediu al unei familii taranesti era de 94 de lei pe an, pe
cnd cel al unei familii de mosieri era de 40.278 lei pe an.

47

Transformarea marii proprietati funciare ntr-o gospodarie de

tip capitalist se ngreuna n mod obligatoriu dupa emanciparea
sociala a mproprietaririi taranimii. Transformarea spre o forma de
exploatare si organizare capitalista de tip ferma s-a desfasurat
treptat, lent. Lipsa de capital, ca si lipsa de vointa de modernizare
capitalista din partea majoritatii marilor proprietari, lipsa unui
disponibil de forta de munca libera, care sa fie angajata ca muncitori
salariati, precum si faptul ca majoritatea inventarului agricol apartinea
taranimii, s-au constituit n tot atti factori care au determinat aceasta
trecere treptata. Ca urmare, n relatiile agrare se ntlnesc doua
sisteme: cele semi-feudale si cele pur capitaliste. Pna la nceputul
secolului al XX-lea, sistemul de relatii semi-feudale a fost dominant,
desi relatiile capitaliste de titularizare a fortei de munca salariate au
fost si ele prezente.
Permanentizarea sistemului de relatii semi-feudale are ca o
baza obiectiva insuficienta pamntului primit de tarani prin reformele
agrare. Ca urmare, s-a mentinut dependenta economica ntre mica si
marea proprietate. Trebuie subliniat ca aceasta dependenta era, ntrun fel, reciproca. Pe de o parte, taranii aveau nevoie de pamnt
suplimentar, iar pe de alta parte mosierii aveau nevoie de forta de
munca si inventarul agricol taranesti.
n acest fel se ncheie o relatie mosier-taran, care se face pe
baza unui contract, cunoscut sub numele de nvoieli agricole. Este o
relatie burgheza, desigur, dar prin ea taranul se angaja sa puna n
valoare mosia cu propriul sau inventar agricol. Ori, tocmai acesta
este elementul care, amintind de renta feudala n munca (claca) face
ca sa avem de a face cu o relatie semi-feudala. Taranul obtinea n
arenda sa sau n dijma un lot suplimentar de pamnt, pe care se
obliga sa-l plateasca fie n bani, fie n produse, fie n munca. Avem de
a face cu un sistem de dijma, care concentreaza relatiile semifeudale.
n aceasta perioada tendinta a fost permanent o crestere a
dijmei. Astfel, dijma n bani a crescut, ajungnd la 50-60 lei pe ha,
uneori chiar si mai mult, la nceputul sec. al XX-lea. Dijma n produse
reprezenta 50% din recolta suprafetei arendate, iar dijma n munca,
forma cea mai grava de exploatare, consta n obligatia de a munci un
lot echivalent ca suprafata cu cel arendat. n ambele aceste ultime
cazuri se aplicau si obligatii suplimentare (transporturi, munci

48

gratuite, daruri etc. facute mosierului). S-a estimat ca valoarea

acestor suprasarcini se ridica pna la 75% din recolta.
Muncitorul agricol avea o situatie mai buna dect a
taranului care lua pamnt n dijma, mai ales taranii saraci. Munca
salariata nsa mai mult un caracter sezonier, nepermanent. n unele
zone (Transilvania si Bucovina) utilizarea muncii salariate a fost
destul de raspndita.
Tot n aceasta perioada capata proportii impresionante
fenomenul marii arendasii. ntre 50 si 75% din totalul pamntului
mosieresc era astfel arendat unor mari arendasi. Iata un exemplu
concludent al caracterului tot mai accentuat parazitar al mosierimii
romne, rupta tot mai mult de activitatea productiva.
Pentru asigurarea unui profit ct mai mare de monopol, se
formeaza asociatii de arendasi, trusturi de arendasi, care au ajuns sa
detina suprafete impresionante. Cel mai cunoscut este cel al lui
Fischer, cu 250.000 ha arendate n Moldova.
Dupa nfrngerea rascoalelor taranesti, guvernele au fost
obligate sa adopte masuri menite a linisti pe tarani. Astfel, ntre 1907
si 1912 s-a adoptat o legislatie agrara viznd acest scop.
Chiar n decembrie 1907 s-a adoptat legea nvoielilor agricole,
prin care a fost desfiintata dijma n munca, legea stabilind si un nivel
minimal al salariului agricol si unul maximal al arenzii. Dar n practica
nici una dintre prevederi nu a functionat n favoarea taranimii.
n anul urmator (1908) se adopta o lege mpotriva trusturilor
de arendasi, fixndu-li-se o suprafata maxima de 4.000 ha, dar
mentinndu-se contractele deja existente. Tot n acest an se
nfiinteaza o institutie speciala, Casa Rurala, menita a sprijini
cumpararile de pamnt de catre tarani, dar si aceasta, n practica, nu
a dat rezultatele scontate, favoriznd mai ales taranimea nstarita.
Dezvoltarea caracterului comercial al agriculturii nceputa nca
din primele decenii ale sec. al XIX-lea, capata acum caracterul unei
trasaturi distincte. Cresterea productiei agricole, bazata mai ales pe
cresterea suprafetelor cultivate, reprezinta un indicator esential al
acestei evolutii. Se nregistreaza chiar o crestere mai rapida a
suprafetelor cultivate cu plante industriale, dect a celor cu cereale,
dar fara sa modifice caracterul cerealier, ramas net dominant
(porumbul si grul dadeau 76,5% din productia agricola).
Cresterea suprafetelor cultivate cu plante industriale a fost
determinata de dezvoltarea unui sector industrial de prelucrare
(industria alimentara etc.).
49

Caracterul predominant comercial al agriculturii este deplin

ilustrat si de constructia de silozuri (1888) care deserveau mai ales
exportul de cereale. Toate acestea, ca si specializarea pe regiuni
agricole, arata clar ca productia agricola era diferit orientata spre
piata interna si externa.
Dezvoltarea transporturilor. Modernizarea comertului intern.
Conditie indispensabila a progresului rapid al economiei tarii,
dezvoltarea transporturilor a nregistrat un ritm relativ rapid. Este
vorba n primul rnd de constructia cailor ferate. Prima cale ferata pe
teritoriul romnesc este data n folosinta n 1856, pe traseul BaziasOravita, iar n Romnia veche n anul 1869 pe distanta BucurestiGiurgiu.
Dupa obtinerea independentei constructia de cai ferate
continua n ritm sustinut, cu o medie de 300 km cai ferate pe an,
ajungnd n preajma razboiului la o lungime de 3500 km cai ferate. n
Transilvania aceasta retea a avut 4600 km.
n general, constructia cailor ferate s-a facut cu capital strain,
dar aceasta este o caracteristica absolut generala n toate tarile lumii,
inclusiv n cele dezvoltate. n 1889 statul romn a rascumparat si
preluat aproape ntreaga retea de cai ferate, puse sub administratia
Directiei Generale CFR. S-au facut eforturi sustinute, prin crearea
unei scoli speciale, de creare a unui personal calificat, ceferistii
devenind un component esential al proletariatului modern romn.
Merita sa fie subliniata, deasemenea, si actiunea de realizare
a jonctiunii ntre reteaua transilvaneana si cea din Romnia veche (n
1870 prin Petrosani si n 1907 n Ilva Mica). Aceasta s-a constituit ca
un factor important n consolidarea legaturilor economice dintre
Transilvania si restul tarii.
n fine, constructia unor cai ferate de tehnicienii romni, prima
fiind cea dintre Buzau si Marasesti, sau a unor lucrari importante
precum podurile si viaductele de la Cernavoda (1895) ilustreaza forta
creatoare si geniul constructiv al poporului romn.
Dezvoltarea transporturilor a fost legata si de transporturile pe
apa, domeniu n care se nfiinteaza doua societati: Navigatia Fluviala
si Serviciul Maritim Romn, n ultimul deceniu al sec. al XIX-lea.
Deasemeni, s-a produs si o modernizare a transporturilor
rutiere, pietruindu-se 41.276 km sosele (1901), desi acest sector al
transportului a ramas cel mai deficitar sub aspectul modernizarii.
50

Strns legata de dezvoltarea si modernizarea transporturilor a

fost dezvoltarea si modernizarea comertului intern. n aceste conditii
se nregistreaza un fenomen de aparitie si dezvoltare a unor noi
forme de comert, att n cadrul comertului cu ridicata, ct si n cadrul
comertului cu amanuntul.
n cadrul comertului cu ridicata se dezvolta comertul bazat pe
mostre. Desi a fost mai mult legat de comertul exterior, prin
organizarea de expozitii nationale comerciale (1865 Iasi, 1873
Bucuresti, 1904), s-a stimulat activitatea de comert n general. O alta
forma noua este reprezentata de comertul de bursa, bursele fiind
nfiintate la Galati, Braila, Constanta (1881), fiind burse cerealiere. Pe
aceste baze noi se diversifica si extind instrumentele de schimb
specific capitaliste (cambia, cecul, mandatul etc.), dezvoltndu-se n
acest mod forma tipica de comert capitalist, si anume comertul pe
credit.
Reclama comerciala se generalizeaza inclusiv prin organe de
presa cu continut specific, iar societatile anonime ca forma de
organizare a activitatii comerciale au capatat o extindere tot mai
mare. n preajma Primului Razboi Mondial au functionat 60 de
societati anonime comerciale, dar cele mai multe au fost create dupa
1910.
Un loc important n schimburile comerciale interne l-au ocupat
legaturile economice dintre Romnia si Transilvania.
Cu traditie milenara, aceste legaturi s-au mentinut si au
strabatut secolele, n pofida tuturor vicisitudinilor istorie, capatnd
valori deosebite n ultima parte a sec. al XIX-lea si nceputul sec. al
XX-lea.
Un rol important l-a jucat, n acest sens, jonctiunea cailor
ferate. se produsese de fapt o anumita diviziune sociala a muncii n
teritoriile de la est si sud de Carpati, cu o predominanta agrara si
Transilvania cu un sector de prelucrare mai accentuat.
Multe ramuri industriale din Transilvania au depins att de
baza de materii prime din Romnia veche ct si de piata acesteia de
desfacere.
Multe ntreprinderi transilvanene si orientasera chiar structura
productiei n functie de specificul pietei din Romnia veche.
Atunci cnd Austro-Ungaria a declansat razboiul vamal
mpotriva Romniei (1886 - 1891), cel mai mult au avut de suferit
diferitele ramuri ale industriei transilvanene. Plngeri numeroase
venite din partea industriasilor, meseriasilor transilvaneni, nu numai
51

romni, dar si unguri sau germani, ca si din partea camerelor de

comert si industrie din Transilvania au subliniat tocmai rolul esential
pentru prosperitatea si dezvoltarea Transilvania, al legaturilor sale cu
Romnia veche. De aceea, reluarea acestor legaturi, dupa 1891, a
favorizat ntr-o mare masura dezvoltarea economica a Transilvaniei
fiind, n acelasi timp, o premisa esentiala a desavrsirii Unirii.
Comertul exterior. Structura si politica comerciala
Principala trasatura a evolutiei comertului exterior pna la
Primul Razboi Mondial a fost permanenta crestere a volumului sau:
ntre 1863 si 1913 acesta a crescut de 6,5 ori. ntre anii 1897 si 1906
s-a resimtit o restrngere a volumului, nsa fara ca ceasta sa afecteze
aceasta tendinta generala caracteristica.
O a doua trasatura specifica a constat n cresterea importului
ntr-un ritm mai rapid dect a exportului si, respectiv, de 4,4 ori.
n ceea ce priveste structura comertului exterior, ea este
legata desigur de caracteristicile generale ale economiei romnesti.
Exportul. Nivelul maxim al exportului romnesc, ca dealtfel al
ntregului comert exterior, este atins n 1911. Din acest punct de
vedere, Romnia s-a aflat pe locul 12 n Europa, depasind multe tari,
precum Bulgaria, Grecia, Norvegia etc. n schimb, ca valoare a
exportului pe cap de locuitor, a ocupat locul 9 n Europa, depasind
chiar state mari ca Spania, Rusia, Italia etc.
n ceea ce priveste structura propriu-zisa, pe primul plan se
plaseaza cerealele (n jur de 70-80%), petrol, legume, seminte, lemn.
Importul atinge si el o valoare maxima tot n anul 1911, nsa a
avut fluctuatii mai frecvente dect exportul, mai ales ca tendintele de
crestere si scadere ale importurilor au avut durate mai lungi. Avnd n
vedere valoarea importului pe cap de locuitor, Romnia a ocupat
aceeasi pozitie (locul 9), depasind Austro-Ungaria, Rusia etc.
Din punct de vedere al structurii s-a nregistrat o predominare
a masinilor, utilajelor si echipamentelor industriale, precum si a
materiilor prime si semifabricatelor solicitate de domeniul industrial.
Deasemeni, pna la sfrsitul secolului al XIX-lea, circa 50% din import
a reprezentat textilele. Dupa 1900 nsa, aceste marfuri au fost
importate ntr-o proportie tot mai mica, ajungnd la 16,07%. Oricum, si
n preajma Primului Razboi Mondial, masinile si utilajele, materiile
prime, produsele textile (semifabricatele) au reprezentat circa 48%
din total importuri.

52

Principalii parteneri comerciali ai Romniei au fost: AustroUngaria, Germania, Anglia, Franta. La nceputul secolului al XX-lea,
nsa, pe primul loc ca valoare a schimburilor comerciale s-a aflat
Belgia. n 1911, aceasta valoare a reprezentat 292 milioane lei, dintre
care aproape 200 milioane au reprezentat cereale. Belgia a realizat,
de fapt, cu cerealele romnesti un puternic reexport n celelalte tari
occidentale.
Balanta romno-belgiana a fost nsa net n favoarea
Romniei: 292 milioane lei exportul romnesc n Belgia, contra 28
milioane importul din Belgia.
Pe ansamblul schimburilor comerciale nsa locul principal l-a
detinut Germania.
n general, balanta comerciala a Romniei a fost excedentara,
cu exceptia perioadei 1877-1899, cnd s-au facut resimtite efectele
conventiei comerciale cu Austro-Ungaria, precum si cresterea
volumului importului de masini si utilaje. Acestor motive li se adauga
si schimburile neechivalente pe piata mondiala pentru produsele
romnesti, combinata cu efectele crizei agrare dintre anii 1873 si
1895, care s-a caracterizat prin scaderea preturilor agricole.
Excedentul balantei comerciale nu a fost nsa un semn
evident de care a beneficiat economia Romniei, deoarece deficitul
balantei de plati a determinat ca o parte din datoriile tarii sa fie platita
n marfuri.
Politica comerciala. Asa cum am amintit, Romnia a practicat
ambele politici comerciale dominante n secolul al XIX-lea: liberul
schimb si protectionismul.
Conventia cu Austro-Ungaria (1876 1886) ilustreaza
practicarea liberului schimb de catre Romnia, desi au mai fost
ncheiate conventii similare si cu Germania, Rusia etc. ncheierea
Conventiei cu Austro-Ungaria a fost impusa si de factori economici
specifici perioadei, ca si de factori politico diplomatici. S-a pornit
astfel de la structura predominant agrara a tarii, sacrificndu-se n
acest mod perspectiva dezvoltarii unei industrii, considerata de unele
cercuri economico-politice ca improbabila. Aceasta decizie a fost
ntarita si de primele semne ale crizei care prin scaderea preturilor, a
creat dificultati exportului romnesc de cereale. Prin conventie se
deschidea acestui export o piata de dimensiuni mari, ca cea a
imperiului Austro-Ungar.
Un anumit rol a jucat desigur si factorul politico-diplomatic n
sensul ca se aprecia ca prin cointeresarea avantajoasa a marilor
53

puteri n economia tarii, acestea ar fi putut impune obtinerea

independentei pe cai diplomatice. Iar daca acest obiectiv ar fi fost
atins, ramnea cel putin exprimarea clara a pozitiei deosebite a
Romniei n cadrul imperiului otoman, putnd ncheia conventii pe
pozitii teoretic egale cu o mare putere. Era un punct de vedere al
conservatorilor romni si s-a vazut destul de rapid ca aceste calcule
au fost nerealiste, att pe plan economic ct si politic.
Ca urmare, n 1886 conventia nu mai este rennoita si
Romnia a adoptat politica protectionista, concretizata prin tarifele
vamale adoptate pna la primul razboi mondial dintre care cele mai
importante au cele din 1886 si 1904.
Dezvoltarea sistemului bancar si monetar
Dupa crearea primelor institutii de credit pna la sfrsitul
deceniului opt, n deceniile urmatoare s-a propus dezvoltarea
sistemului bancar romnesc, precum si diversificarea structurii lui.
Momentul esential l constituie nfiintarea Bancii Nationale a
Romniei (1880). Avnd principiile de organizare specifice tuturor
bancilor centrale, create n secolul al XIX-lea, BNR a fost o banca
mixta, n care statul a avut o participare de 1/3 din capitalul social
initial, restul fiind reprezentat de capitalul particular. nfiintata din
initiativa burgheziei industriale, reprezentata de PNL, capitalul
particular a apartinut acestei categorii de burghezii romnesti, astfel
ca BNR s-a aflat sub controlul membrilor de frunte ai PNL, special n
jurul familiei Bratianu. Din 1901 statul a fost scos din combinatie,
astfel ca BNR a fost de fapt, pna la primul razboi mondial o banca
particulara.
Atributiile BNR au fost diverse, dar cea mai importanta a fost
monopolul emisiunii monetare. n primii ani de la functionare s-a
nregistrat o crestere accentuata a masei de bancnote puse n
circulatie, nsa spre sfrsitul deceniului noua BNR va lua unele masuri
menite a ntari bazele circulatiei monetare. n 1892 rezervele de
acoperire monetara au fost marite de la 30% (1880) la 40%, din care
30% au fost devize asupra pietelor Londrei si Berlinului.
Pe lnga acest rol deosebit ca banca de emisiune, BNR a
jucat si rolul de banca centrala comerciala, putnd prin intermediul
operatiunilor de scontare si reescontare (singura banca ce avea
acest drept, sa controleze n fapt ntregul sistem de credit romnesc).

54

Activitatea BNR s-a dovedit foarte rapid rentabila aducatoare

de beneficii pentru actionari: dividendele primite de acestia au crescut
permanent, iar cursul actiunilor BNR au crescut de asemeni de
aproape 5 ori.
nfiintarea BNR a avut o importanta deosebita pentru
dezvoltarea capitalista a tarii, a economiei. n jurul sau s-a creat un
sistem bancar destul de extins din care nu a lipsit nici unul din tipurile
de banci nregistrate pe plan mondial: bancile comerciale, bancile de
ipoteca, societati de asigurare, banci populare etc.
De asemeni, nu trebuie pierdut din vedere si activitatea
bancilor care au functionat cu capital strain, multe din ele formndu-se
n jurul vechilor case de banca sau ca filiale a unor banci
internationale.
n Transilvania situatia a fost n ansamblu asemanatoare, dar
au aparut unele diferente, n sensul ca bancile cele mai puternice au
apartinut capitalului austriac, german si maghiar, n timp ce bancile
romnesti, au avut o forta mai slaba, fiind mai mult de tipul bancilor
populare: Albina Sibiu, Furnica Fagaras,
Timisana Timisoara, "Victoria" Arad etc.
Functionarea sistemului monetar romnesc poarta amprenta
dificultatilor generale ale sistemului monetar bazat pe bimetalism, n a
doua etapa a acestuia numita etapa bimetalismului schiop.
nfiintarea BNR a permis emisiunea sistematica a bancnotelor
si cresterea volumului acestora n circulatie. Monedele din aur, emise
n 1883, ncep sa dispara treptat din circulatie, ramnnd doar cele de
valoare mica. Prima aurului (agio) fata de argint a crescut ajungnd n
1886 la 34,5% (raportul initial aur-argint n cadrul bimetalismului
fusese 1:15,5). Cantitatea de argint a crescut si prin dreptul de
circulatie al monedelor uniunii monetare latine, la care Romnia
aderase din 1868, care au fost tot din argint.
n aceste conditii, necesitatea renuntarii la bimetalism este
resimtita tot mai acut n Romnia, desi relativ trziu (Germania
renuntase din 1873), dar nu att de trziu ca n SUA (1900).
n 1890 Guvernul romn a adoptat legea de trecere la
sistemul monometalist aur, lege care va fi pusa n aplicare n 1892.
Leul si pastrez numai valoarea n aur (322,6 miligrame aur fin).
Deoarece rezerva de acoperire, marita la 40%, a fost formata n
majoritate din devize, a trecut de fapt la sistemul etalon aur-devize,
caracteristic tuturor statelor.
55

Patrunderea capitalului strain. Consecinte

Patrunderea capital strain n economia romneasca a fost
favorizata att de particularitatile situatiei financiare a tarii, ct si, mai
ales, particularitatile si slabele rezultate ale acumularii primitive de
capital.
n conditiile unor rezultate nesemnificative ale acumularii
interne si a unei slabe initiative a capitalului particular, n Romnia
statul nu s-a putut transforma ntr-un nlocuitor, al acestuia,
datorita tocmai situatiei dificile pe plan financiar. Sistemul financiar sa bazat mult timp numai pe categoriile si clasele sociale cu adevarat
productive: n primul rnd taranimea, meseriasii, comerciantii.
Existenta unui puternic capital camataresc nu a modificat situatia,
caci dupa cum arata cu justete K. Marx, capitalul camataresc nu
schimba modul de productie, ci se aseaza pe acesta ca un parazit si-l
duce ntr-o stare jalnica. n fine, nici sistemul bancar nu a putut
juca un rol, tocmai pentru ca el se limita la aceleasi forme camataresti
de credit, forme mai moderne de institutii de credit neavnd forta
economica necesara.
n acelasi timp nsa necesitatile impuse de modernizarea
capitalista solicitau mari sume de bani. S-a estimat ca numai pentru a
construi o retea minima de cai ferate, a nfiinta o banca de emisiune
si o institutie de credit, ar fi fost necesara suma de 1 miliard de lei.
n acest context era evident ca solutia care se impunea era
aceea a capitalului din afara. Trebuie sa subliniem de la nceput, o
astfel de solutie a fost adoptata de toate tarile, cu exceptia celor trei
state exportatoare de capital la aceasta data: Anglia, Franta si
Germania, mai trziu. Nu faptul n sine al utilizarii capitalului strain
reprezinta un element negativ ci modul cum este utilizat, conditiile n
care capitalul strain patrunde si actioneaza. n majoritatea cazurilor
utilizarea capitalului strain a dus la o accentuare a dependentei
economice si uneori politice fata de tarile exportatoare de capital.
Patrunderea capitalului strain n Romnia nu a fost de la
nceput un aspect de la sine nteles. Obtinerea unui profit ct mai
mare reprezinta obiectivul principal al capitalului strain, dar obtinerea
acestui profit trebuie sa fie asigurata. Ca urmare, prezenta capitalului
strain a fost destul de firava pna la sfrsitul deceniului noua, fiind
concretizata mai ales n marfuri, sau n prezenta diferitilor capitalisti
de origine straina, nsa n mod individual, nesistematic.

56

Stabilizarea si consolidarea sistemului politic burghez n

Romnia, a creat un cadru mai favorabil pentru patrunderea
capitalului strain, care ncepe sa nu mai considere ca o investitie n
Romnia era, dupa expresia bancherului francez Rotschild, o
aventura, ci o posibilitate tot mai evidenta de mari profituri.
Ca urmare, patrunderea capitalului strain s-a realizat tot mai
activ si sistematic pe calea investitiilor directe. El a fost prezent n
majoritatea ramurilor industriale, dar prezenta cea mai semnificativa,
a avut-o n industria petrolului. n momentul n care, prin descoperirea
motorului cu explozie interna, resursele petroliere ale tarii au devenit
obiectul invaziei capitalului strain. Patrunderea sa a fost favorizata si
de legea minelor din 1895.
Capitalul german a avut pozitia cheie n industria petrolului
romnesc. Cea mai importanta societate petroliera Steaua
romna care dadea o productie reprezentnd 29,22% din productia
de petrol a Romniei n 1914, a fost cu capital german. Pe a doua
pozitie s-a aflat capitalul anglo-olandez care creeaza societatea
Astra romna de fapt o filiala a marelui trust petrolier Royal
Dutch Shell. n fine, si capitalul american se face prezent prin
crearea societatii Romno-Americana, fiind o filiala a trustului
Standard Oil. De asemeni, au existat numeroase societati cu capital
franco-belgian, italian, austro-ungar etc. Capitalul romnesc a fost
prezent n industria petrolului pe pozitia a treia, dar ntreprinderile
romnesti erau mici, cu o pondere slaba att n productie ct si n
rafinare.
Pentru a sustine aceste investitii, capitalul strain a nfiintat si o
serie de banci. Realizarea lor a fost favorizata si intermediata de
vechile case de banca, ele nsele apartinnd unor straini, desi
mpamnteniti mai de mult timp n tara. De exemplu, cea mai
cunoscuta banca cu capital strain, Marmorosh Blank, s-a format prin
intermediul casei de banca Iacob Marmorosh, fiind principalul pivot al
capitalului strain n sistemul bancar, avnd mari interese n industria
romneasca (fabricile Letea Bacau, Chitila, Steaua Romna etc.).
Aceasta banca a inaugurat procesul participarii capitalului bancar n
industrie.
O alta banca cu un rol important n industria romneasca si
legata de capitalul strain (german) a fost Banca generala a Romniei.
Un alt element component al exportului de capital au fost
mprumuturile de stat. Primul mprumut extern a fost realizat n anul
57

1864 la o banca londoneza (Stern Brothers) n valoare de 916.000

lire sterline, destinat nzestrarii armatei, finantarii reformei agrare si a
altor cheltuieli ale statului.
Economia Romniei n primul razboi mondial
n primii doi ani (1914-1916) Romnia a pastrat o atitudine de
neutralitate armata. Tara noastra a intrat n razboi la 15/28 august
1916, de partea Antantei, care i recunostea revendicarile nationale
legitime. Participarea ei a durat pna la ncheierea razboiului, produsa
la 11 noiembrie 1918, cnd Germania a semnat armistitiul. n functie
de aceasta evolutie vom examina, n cele ce urmeaza evolutia
economica a tarii noastre ntre 1914 si 1918.
Economia Romniei n perioada neutralitatii (1914-1916)
Desi s-a mentinut neutra n primii doi ani, Romnia a resimtit,
de la nceput, o puternica influenta a starii de razboi asupra vietii sale
economice. Legaturile economice normale cu alte state au fost
perturbate, sau ntrerupte, ceea ce a avut multiple repercursiuni
asupra tuturor ramurilor de activitate. Pe de alta parte, Romnia nu
putea ramne indiferenta sau inactiva fata de perspectiva iminenta a
intrarii n razboi pentru nfaptuirea idealului national, ci trebuia sa ia
anumite masuri de pregatire si n domeniul economic.
n industrie, ramurile care si exportau produsele cum erau
industria moraritului, industria petrolului si industria forestiera au
fost rupte de pietele de desfacere, si, ca urmare, au trebuit sa-si
reduca productia, concediind si o parte din personal. Ramurile ce
importau materia prima o obtinea acum cu greu sau nu mai puteau sa
o obtina. n ceea ce priveste masinile, utilajele si piesele de schimb
pe care toate industriile le adusesera din afara, acestea nu mai
puteau fi aduse din import, datorita restrictiilor si ntreruperii cailor de
comunicatii provocate de razboi. n aceste conditii preturile la aceste
produse aflate n stocuri au nceput sa creasca vertiginos.
Treptat lipsa respectivelor produse s-a accentuat.
n ceea ce priveste pregatirea tarii pentru razboi, ntreruperea
legaturilor cu exteriorul crea mari greutati, deoarece Romniei i
lipseau o gramada de ramuri cheie ale industriei care sa produca
pentru aparare.
Pentru fabricarea unor materiale de razboi existau n tara doar
trei ntreprinderi specializate: Arsenalul armatei, Pirotehnica
Cotroceni si Pulberia Dudesti, dar care nu aveau o dotare tehnica
58

moderna si nici o productie suficienta. nzestrarea armatei dupa

cum s-a constatat printr-o revizie generala facuta de oficialitati n
august-decembrie 1914 nu era ndestulatoare, nu numai n ce
priveste mijloacele moderne de lupta (avioane, artilerie grea, artilerie
de munte), ci si cele clasice, cum erau pustile, mitralierele,
tunurile si munitia pentru ele.
Procurarea din import a celor necesare era extrem de
anevoioasa, daca chiar nu imposibila. De aceea, dupa cum
recunosteau chiar si oficialitatile, Romnia nu era n masura sa
duca un razboi de lunga durata cum se arata, pe zi ce trecea,
razboiul afle n curs.
n situatia existenta guvernul a luat masurile pe care le-a
crezut posibile n aceste conditii. n aprilie 1915 a fost creata
Comisia tehnica industriala, avnd ca sarcina sa plaseze
comenzi pentru armata n industriile existente. Comisia avea un
caracter consultativ. n noiembrie 1915 ea a fost nlocuita cu
Directia generala a munitiilor, creata ca organ de decizie n
Ministerul de razboi. n fruntea ei a fost numit inginerul Anghel
Saligny, profesor la Scoala Politehnica.
Conform programului minimal ntocmit, urmau sa se produca
n tara 30% din materialele necesare armatei (ceea ce nu s-a reusit).
Restul se preconiza sa fie acoperit din import. Dar, atta vreme ct
Romnia ramnea neutra, importul se lovea de greutati
insurmontabile. N-au lipsit, din pacate, nici cazuri n care o serie de
industriasi se aratau interesati mai ales n ncasarea banilor pentru
comenzi si mai putin de calitatea livrarilor.
Din toate ceste motive, pregatirea materiala a armatei romne
lasa de dorit. De aceea, n prima faza a razboiului n campania
anului 1916 ea va suferi grele nfrngeri, n ciuda eroismului de
care a dat dovada. La aceasta a contribuit nsa si faptul ca aliatii nu
si-au ndeplinit obligatia de a declansa odata cu intrarea noastra n
razboi ofensive pe frontul rusesc si pe cel de la Salonic.
Pentru agricultura problema principala n perioada neutralitatii
a fost desfacerea produselor agricole pe pietele externe. Relatiile de
productie au ramas neschimbate. Ca atare, preocuparea statului a
fost aceea de a lua o serie de masuri menite sa nlesneasca comertul
exterior de produse agricole.
Comertul exterior al Romniei n anii neutralitatii a ntmpinat
mari greutati si piedici, mai ales dupa ce Turcia a nchis n
59

septembrie 1914 strmtorile. Comertul nostru pe cale maritima era

astfel total strangulat. n plus, am fost nevoiti sa vindem, n 1915,
peste trei sferturi din produse n tarile Puterilor Centrale.
Regimul comertului exterior al Romniei a fost modificat n
cteva rnduri, ajungndu-se, pna la urma, la stabilirea unor taxe de
export platibile n aur (la porumb, faina de porumb si fasole).
Pentru a-i feri pe exportatorii romni de pierderi, guvernul
Romniei a nfiintat n octombrie 1915 Comisiunea centrala pentru
vnzarea si exportul cerealelor si derivatelor. Comisia avea atributii
cu caracter de monopol de stat. Ea stabilea cantitatile necesare
consumului intern, preturi maximale n interior si preturi minimale la
export. Exportul de cereale se putea face numai prin intermediul
comisiei. n felul acesta exportatorii romni de cereale reuseau sa
faca front comun mpotriva organismelor similare ce luasera fiinta n
Germania, Austria si Ungaria si care cautau sa cumpere produsele
agricole romnesti la preturi ct mai mici. Tratnd centralizat prin
intermediul comisiei, exportatorii romni evitau acest pericol. Au fost
ncheiate, n aceste conditii, doua contracte generale pentru vnzari
de cereale catre Puterile Centrale si unul cu Anglia. Acesta din urma
a avut nsa ca scop mpiedicarea aprovizionarii inamicului, cerealele
cumparate de englezi neavnd pe unde sa fie transportate.
Alte doua organisme de acelasi tip au mai fost Comisia
pentru exportul vinului si Comisia pentru import, aceasta din
urma avnd ca sarcina sa procure materiale deficitare prin import n
compensatie.
Exportul de petrol a scazut simtitor, datorita reducerii
productiei. Germania exercita presiuni sa-i vindem petrol; s-a ncheiat
chiar o conventie prin care, pentru fiecare vagon de benzina,
Germania se angaja sa livreze un vagon cu munitii sau cu
medicamente.
n ansamblu, ntre 1913 si 1915, volumul fizic al exportului
romnesc a scazut de peste 3 ori, iar al importului de aproape 5 ori.
Valoric, nsa, el a crescut, datorita umflarii preturilor, provocata de
conjunctura de razboi.
n comertul interior, datorita reducerii importului si a prioritatii
acordate productiei pentru nevoi militare, o serie de produse
industriale a nceput sa se gaseasca mai greu si sa fie vnduta la
preturi de specula. Cererea mare de produse agricole peste granita
genera o tendinta de stocare si de crestere a preturilor si pe piata
interna.
60

n aceasta situatie, la 24 noiembrie 1914 a fost adoptata o

lege a masurilor exceptionale, n virtutea careia din aprilie 1915
au nceput sa fie stabilite preturi maximale la articolele de prima
necesitate.
Cum nsa aceste preturi erau revizuite periodic, cu care prilej
erau de regula majorate, efectul acestei masuri a fost foarte redus,
neputnd mpiedica scumpirea traiului, scumpire resimtita cel mai
greu de masele muncitoare ale populatiei.
Finantele. n anii neutralitatii bugetul a avut nca un caracter
excedentar. Se remarca totusi, o crestere a presiunii fiscale. S-au
contractat de catre stat si mprumuturi interne de la B.N.R. (n suma
totala de 400 milioane lei), precum si unele mprumuturi secrete (n
Anglia si Italia) pentru armament.
Circulatia monetara a crescut de peste trei ori din 1913 pna
n 1916 (de la 437 milioane lei la 1452 milioane lei). Fara sa fie nca
inflatie, o crestere att de mare ntr-un interval att de scurt anunta,
totusi nceputul unui proces inflationist ce avea sa se amplifice n anii
urmatori.
Economia Romniei n perioada participarii la Primul Razboi
Mondial (1916 1918)
La 15/28 august 1916 armata romna trece Carpatii n
Transilvania, dupa ce n ziua precedenta Romnia declarase razboi
Austro-Ungariei.
ntmpinata cu bucurie de populatie, ea nainteaza timp de o
luna de zile, dupa care, sub presiunea fortelor inamice, ntarite cu 40
de divizii aduse de pe frontul de vest, este nevoita sa se retraga dnd
batalii succesive. Ofensiva inamica a putut fi oprita numai la portile
Moldovei, pe linia Galati Namoloasa Focsani. Partea de sud a
tarii (Oltenia, Muntenia, Dobrogea) reprezentnd circa doua treimi
din teritoriul ei a cazut sub ocupatia Puterilor Centrale. Guvernul,
administratia si o parte din populatia civila s-au refugiat n Moldova,
unde a fost organizata rezistenta nationala mpotriva invadatorilor,
care planuiau sa desfiinteze Romnia ca stat. Refacndu-si
potentialul n cteva luni, primind si sprijin din partea aliatilor, armata
romna a nscris n istoria patriei stralucitele victorii din vara anului
1917 de la Marasti, Marasesti si Oituz. Planurile Puterilor Centrale au
fost astfel zadarnicite.

61

Tinnd seama de evolutia politico-militara prezentata pe scurt

mai sus, vom examina pe rnd situatia economica din teritoriul ocupat
si din teritoriul liber (Moldova).
Teritoriul vremelnic ocupat a fost supus de cotropitori unui jaf
vast si sistematic, sprijinit pe un regim de teroare mpotriva populatiei,
care nu putea fi dect ostila ocupantilor. Ei au instalat o
Administratie militara n Romnia, condusa de un guvernator
militar. n cadrul acestei administratii a fost creat statul major
economic (Wirtschaftstaab) organizat pe sectii dupa resursele
principale existente aici si care avea ca sarcina sa ngrijeasca din
rasputeri de a se ridica (citeste: jefui n.n.) din Romnia tot ceea ce
putea fi ridicat. Aceasta politica a fost tradusa n practica cu toata
energia n timpul celor 708 zile (aproape doi ani) ct a durat regimul
de ocupatie.
n domeniul industriei au fost jefuite masinile si utilajele din
unele ramuri si trimise n Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria si
Turcia.
Cantitatea totala s-a cifrat la aproape 60.000 de tone. Puterile
Centrale si dezvaluiau astfel, nca o data, ostilitatea fata de
dezvoltarea industriala a Romniei, pe care vroiau sa o transforme
ntr-o anexa agrara si de materii prime.
Ocupantii au rechizitionat apoi si obiectele din metale
neferoase (arama, alama, bronz si cositor) ajungnd sa ridice pna si
clopotele de la biserici, ceea ce a strnit indignarea populatiei.
De asemenea, au fost jefuite si exportate (fara
echivalent) mari cantitati de produse petroliere (circa 1,2 milioane
tone), lemn (peste 200.000 tone), sare, alcool, tutun, chimicale si
diverse alte produse, n afara de cele consumate pe loc de armata de
ocupatie sau de trupele aflate n trecere.
Ocupantii au cautat sa puna n functiune unele industrii, de
ale caror produse aveau nevoie: minele de carbuni, pirita, salinele,
unele fabrici metalurgice, fabricile de hrtie, fabrica de zahar Chitila,
fabrica de bere Bragadiru, fabrici de conserve si marmelada, mori si
un numar mare de alte ntreprinderi.
Industriei petroliere i s-a acordat o atentie speciala, ocupantii
cautnd sa redreseze productia pentru a o putea jefui. Terenurile
petroliere ale statului si cele care au apartinut capitalistilor din tarile
Antantei au fost preluate de societati germane, n frunte cu Steaua
Romna.

62

Ocupantii au procedat si la refacerea transporturilor, att pentru

nevoile lor militare, ct si pentru a putea trimite peste granita bunurile
jefuite. Oblignd populatia la munca fortata, ocupantii au demontat
conducta de petrol ce mergea spre Constanta si au construit alta,
spre Giurgiu, de unde puteau trimite petrolul pe Dunare spre tarile lor.
n domeniul agriculturii ocupantii au avut doua obiective
principale:sa expedieze n tarile lor stocurile de cereale si furaje
gasite n Romniasa asigure recolta viitoare, astfel ca tara noastra
sa fie mentinuta ca grnar al Puterilor Centrale.
Pentru lucrarea pamntului au fost obligate la munca toate
persoanele capabile de lucru ntre 14 si 60 de ani, folosindu-se si
prizonierii de razboi.
Caile principale ale jafului n agricultura au fost:
- consumul efectuat pe loc de armata de ocupatie (480.000 oameni)
si de caii armatei (140.000 de cai)
- pachetele trimise de militari n tarile de origine
- asa-numitul export, adica produsele expediate peste granita
fara
echivalent.
Cantitatile stoarse astfel din Romnia au fost considerabile.
De exemplu, numai pe calea exportului, conform statisticii
ntocmite de statul major economic pentru intervalul 1 decembrie
1916 31 octombrie 1918, au fost scoase din tara aproape 2,2
milioane tone de cereale si furaje.
S-au exportat de asemenea, numeroase animale. Lna,
carnea, grasimile, ouale, laptele si produsele lactate, vinul, sfecla de
zahar, tutunul, inul, cnepa, pestele, produsele secundare au stat si
ele n atentia ocupantilor. S-a mers pna acolo nct au fost expediate
n Germania cteva sute de vagoane de cernoziom, iar printr-o
ordonanta catre populatie ocupantii dispuneau sa fie taiate si predate
coamele si cozile cailor mai mari de un an.
Pe masura ce blocada maritima a aliatilor se strngea tot mai
tare n jurul Puterilor Centrale, jaful practicat de ele n Romnia
devenea tot mai nemilos, mai fara scrupule, mergnd pna la
nfometarea populatiei (care ajunge, de aceea, sa ascunda cerealele
n gropi).

63

Pentru jefuirea Romniei ocupantii au folosit si circulatia

monetara. Odata cu ocuparea Bucurestilor, Banca generala
romna (banca cu capital german) a primit sarcina sa emita bani
de hrtie, asa-numitii lei noi. Se pretindea ca acesti lei de
ocupatie erau emisi pe baza unui depozit de numerar aflat la
Banca Imperiului German din Berlin, depozit care, binenteles,
era fictiv. Au fost emisi n total 2.114.000.000 lei noi. Ei au fost
folositi la plata produselor cumparate de ocupanti, la plata
salariilor, ca si pentru efectuarea altor operatiuni.
Putnd fi tipariti la discretie, ei serveau n realitate ca
instrument de jaf, reprezentnd si o ncalcare a atributelor suverane
ale Romniei.
Jaful si teroarea practicate de ocupanti au strnit lupta si
rezistenta populatiei.
n teritoriul liber (Moldova) se concentrase rezistenta natiunii,
speranta ei n viitor. Vointa ei ncordata, eroica a biruit toate
greutatile, neajunsurile si suferintele iar cei mai buni fii ai sai nu si-au
precupetit eforturile sanatatea si viata pentru ca patria si idealul ei de
ntregire sa triumfe.
n cursul retragerii au trebuit sa fie distruse din ratiuni
militare o serie de obiective economice, sonde si instalatii
petroliere, ntreprinderi, cai ferate si poduri, depozite de combustibil,
cereale si alimente etc. spre a nu cadea n minile inamicului. Pentru
necesitatile razboiului, au fost rechizitionate vite si mijloace de
transport, iar n locul barbatilor plecati pe front a trebuit ca o mare
parte din munci sa fie prestata de femei, copii si batrni.
n Moldova, n urma retragerii era o mare aglomeratie. La
populatia locala se adaugau peste 2.000.000 de soldati romni si
rusi, cteva sute de mii de refugiati, plus internatii si prizonierii. Dar
resursele Moldovei mai slab dezvoltate si industrial nu erau
suficiente pentru a satisface toate nevoile militare si de consum civil.
n industrie se resimtea, n primul rnd, o mare lipsa de
combustibil. De aceea a fost intensificata, ct s-a putut, extractia de
carbune si petrol. Pentru acoperirea, fie si partiala, a deficitului de
combustibil, s-a recurs la intensificarea exploatarii fondului forestier si
la producerea de carbuni din lemn (mangal). Cu ncepere din 1917
guvernul a promis ca exploatarea padurilor sa se faca fara
observarea legilor silvice. Situatia exceptionala cerea masuri
exceptionale.

64

n industria prelucratoare dificultatile veneau din insuficienta

lor dezvoltare, ca si lipsa acuta n afara de combustibil a
materiilor prime. De exemplu, necesarul zilnic de faina si malai era de
320 vagoane, dar morile din Moldova nu puteau macina dect 200250 de vagoane. Ca remediu, s-a propus importul din Rusia a
cantitatilor deficitare, instalarea de mori mobile si punerea n
functiune a instalatiilor evacuate din Muntenia. Se resimtea, de
asemenea, lipsa metalului si a unor materii prime agricole.
Luptnd eroic cu toate aceste dificultati, romnii din Moldova
au depus eforturi pentru sustinerea frontului. La acestea s-au
adaugat material e livrate de aliati, trimise pe lungul drum prin Rusia.
S-a primit armament (ntre care mitraliere si 600 tunuri), munitie si
echipament,
casti de metal si masti contra gazelor. S-au constituit si 12 escadrile
de aviatie, deservite de piloti romni si francezi. Armata romna,
reorganizata, reinstruita si modernizata, a putut astfel sa ntmpine
pregatita marile batalii din vara1917.
n agricultura razboiul a adus cu sine o mare dezorganizare,
pe care retragerea precipitata n Moldova a accentuat-o. o treime din
semanaturile de toamna nu s-au putut face, o parte din recolta anului
1916 a ramas nestrnsa. Iarna 1916 1917 a fost plina de lipsuri,
nregistrndu-se si cazuri de foamete.
Aceasta situatie grea a impus ca statul sa intervina cu masuri
exceptionale. Mai nti, agricultura Moldovei, redusa la 13 judete, a
capatat o organizare cvasi-militara. n fruntea fiecarui judet a fost
numit cte un consilier agricol cu largi mputerniciri, care avea n
subordine agronomi regionali (de plasa). Efectuarea muncilor
agricole, cultivarea tuturor suprafetelor si declansarea stocurilor de
cereale au fost decretate obligatorii. Prefectii si comandantii militari
de judet erau obligati sa dea tot concursul cerut de consilierii agricoli.
n spatele frontului, unitatile militare participa la muncile agricole. A
fost decretat si monopolul de stat al comertului interior cu gru, iar n
consumul intern s-au stabilit ratii.
Fara ca aceste masuri sa poata nlatura toate dificultatile,
masele au depus eforturi eroice, hotarte sa faca totul pentru
apararea patriei aflate n primejdie.
Pentru ntarirea capacitatii de rezistenta a armatei formata
n majoritate de tarani n iulie 1917 s-a dat un decret prin care se
hotara ca, dupa razboi, se va face o noua reforma agrara. n acest

65

scop, decretul stabilea ca se vor expropria, n vechea Romnie,

2.000.000 de hectare pentru cauze de utilitate nationala.
Finantele si moneda s-au resimtit si ele puternic de pe urma
razboiului. n anii 196 1918 bugetele au nregistrat mai deficite.
Pentru acoperirea lor guvernul a facut noi mprumuturi la Banca
National, n suma totala de 1,2 miliarde lei aflate n circulatie n anul
1918 si care urmau sa fie achitate dupa razboi.
Toate acestea, conjugate cu o mare reducere a circulatiei
marfurilor, au dus la o puternica depreciere a leului si la dezvoltarea
crescnda a inflatiei (care avea sa se declanseze, nsa, din plin dupa
terminarea razboiului).
Eforturile, suferintele si sacrificiile Romniei nu s-au limitat
nsa la cele de mai sus. La privatiunile provocate de starea de razboi
s-au adaugat si epidemiile (mai ales de tifos exantematic) care au
facut multe victime n rndurile populatiei civile. Iar dificultatile de tot
felul au fost accentuate de specula practicata pe piata neagra.
La toate acestea s-a adaugat si faptul ca n decembrie 1917
prin iesirea Rusiei din razboi Romnia s-a aflat n imposibilitate
de a tine piept singura armatelor Puterii Centrale. Ea a fost
constrnsa, ca urmare, sa ncheie armistitiu (9 decembrie 1917 la
Focsani), iar apoi o pace separata (7 mai 1918 la Bucuresti).
Conditiile pacii prevedeau:
- cedarea unei parti din teritoriu;
- jefuirea pe ani ndelungati a petrolului si a agriculturii;
- subordonarea transporturilor si comunicatiilor fata de Puterile
Centrale;
- acapararea navigatiei pe Dunare;
- grele clauze financiare;
Trebuie nsa spus ca Romnia n-a sanctionat, pna la urma,
aceasta pace de jaf, iar n noiembrie 1918 a intrat din nou n razboi
mpotriva Puterilor Centrale.
Lupta ntregului popor din toate regiunile tarii n anii Primul
Razboi Mondial, att pe front ct si n spatele frontului, sacrificiile a
sute de vieti omenesti, eroismul si abnegatia desfasurate la scara
nationala au pregatit calea spre nfaptuirea spre visul de veacuri al
tuturor romnilor: reunirea tuturor regiunilor istorice ale tarii n cadrul
unitar al patriei ntregite.
Capitolul V
66

Evolutia economiei mondiale n perioada interbelica

Costurile umane ale primei conflagratii mondiale au fost
imense: 13.000.000 soldati morti sau disparuti, 14.000.000 civili
decedati si peste 20.000.000 raniti. Cheltuielile militare directe ale
beligerantilor au reprezentat 331,6 miliarde dolari, pagubele
provocate de razboi au fost estimate la 36,9 miliarde dolari, iar
datoria de razboi a beligerantilor s-a ridicat la 225 miliarde de dolari.
La Conferinta de pace de la Paris din anii 1919-1920, marile
puteri nvingatoare (SUA, Franta, Anglia, Italia si Japonia) au ncercat
sa reglementeze concomitent cu problemele de natura politica si pe
cele de natura economica. S-a decis ca tarile nvinse sa plateasca
reparatii de razboi nvingatorilor pentru daunele provocate economiei
si pe teritoriile statelor nvingatoare. Problema reparatiilor de razboi a
creat numeroase divergente ntre marile puteri nvingatoare si n
special ntre Franta, pe de o parte, si Anglia si SUA, pe de alta parte.
Dupa numeroase discutii la Conferinta de la Londra din 1921 s-a
stabilit ca Germania sa plateasca suma de 132 miliarde marci aur n
rate anuale de 2 miliarde marci plus o rata anuala de 26% din
valoarea produselor exportate. Din aceasta datorie Franta detinea
52%, Anglia 22%, Italia 10%, Belgia 8%, Serbia 5% si Romnia 1%.
Problema datoriilor Rusiei tariste ce reprezenta o a doua
posibila sursa de refacere a economiilor vest-europene s-a ncercat
sa fie reglementata la Conferinta de la Geneva 1922. Puterile
occidentale au cerut delegatiei sovietice achitarea datoriilor rusesti
anterioare preluarii puterii de catre bolsevici si restituirea sau
acordarea de despagubiri pentru proprietatile straine nationalizate
dupa 1917. Rusia sovietica a respins cererile occidentalilor, ncheind
totodata un tratat cu Germania (Rapallo - 1922) prin care cele doua
tari renuntau reciproc la despagubiri de razboi. n 1924 Conferinta de
la Londra a adoptat Planul Dawes, care a relansat activitatea
economica a Germaniei si stabilea o noua rata, de 2,5 miliarde marci
aur. n 1929 este adoptat Planul Young, prin care s-a propus noua
suma a despagubirilor la 113,9 miliarde marci aur achitate n 37 de
ani n rate anuale de 3 miliarde de marci. Criza economica
declansata la sfrsitul anului 1929 a facut ca Planul Young sa nu
poata fi dus la sfrsit. Venirea lui Hitler la putere n ianuarie 1933 a
nsemnat si refuzul platii datoriilor de razboi pe care Germania trebuia
sa le plateasca.

67

Etapele economiei mondiale n perioada interbelica.

Evolutia economiei pe plan mondial a fost direct determinata
de consecintele negative ale Primului Razboi Mondial si de evolutia
vietii social-politice dintr-o serie de tari europene. ntre 1919 si 1922 a
avut loc o ampla actiune de refacere economica si de readaptare a
economiei la viata normala, de pace. Din 1924 si pna n 1929 a
existat o perioada de avnt economic ntrerupt brusc n octombrie
1929 de izbucnirea crizei economice care a durat pna n 1933 si a
afectat toate statele lumii.
Sfrsitul crizei economice marcheaza nceputul unei etape de
refacere si avnt economic derulata n contextul politic european si
international care prefigura o noua conflagratie mondiala (1934 1939).
Refacerea economica 1919 1922 s-a caracterizat printr-o
criza economica mostenita din anii razboiului, care s-a amplificat n
conditiile restructurarilor economice impuse de tranzitia de la o
economie de razboi la o economie de pace si de noile reglementari
politice impuse de destramarea marilor imperii si aparitia statelor
nationale europene.
Problemele financiare au fost deosebit de complicate
deoarece n perioada 1914 1918 inflatia accentuata a dus la o
maxima devalorizare a principalelor monede europene. Lira sterlina
pierduse 27%,freancul francez 63% iar marca germana 98%.
n comertul mondial s-au produs mutatii importante. Anglia a
pierdut nave comerciale cu un tonaj de 7,8 milioane tdw, Franta
907.000 tdw iar SUA 389.000 tdw. Piata latino-americana dominata
pna la razboi de anglia se orienteaza spre SUA. Germania si Rusia
si-au pierdut pozitiile detinute n comertul international.
Divergente se nregistreaza si n legatura cu politica
comerciala. SUA era adepta unei politici a liberului schimb, n timp ce
tarile europene optau pentru o politica protectionista capabila sa
protejeze economiile afectate de razboi.
ncepnd cu 1922 economia mondiala nregistreaza primele
semne de redresare, productia industriala se apropie de valoarea
antebelica, pentru a o depasi dupa 1924. Cea mai mare dezvoltare
industriala se nregistreaza n economia americana. Industria
constructoare de masini va creste n perioada 1923 1929 cu 53%,
industria chimica cu 45%, productia de energie electrica cu 63%. A
crescut vertiginos industria bunurilor casnice (frigidere, masini de
68

spalat, aparate de radio). Mitul prosperitatii americane s-a spulberat

n 1929, cnd ncepe criza economica.
n Europa cresterea cea mai spectaculoasa a cunoscut
industria germana, puternic sprijinita de marile investitii de capital. n
numai trei ani (1924 - 1927) productia industriala a depasit nivelul
antebelic, ajungnd la 127% fata de 1913. A crescut productia de
carbune depasind productia Angliei si a Frantei la un loc. Productia
germana era destinata exporturilor pentru a achita datoria de razboi,
ceea ce a dus la cresterea spectaculoasa a flotei comerciale care
ajunge pe locul 4 n lume.
Franta a avut industria grav afectata din anii razboiului.
Revenirea n componenta statului a Alsaciei si Lorenei, controlul unor
resurse de pe teritoriul xxxx, orientarea investitiilor catre industriile
moderne au creat premisele refacerii economice. n 1924 productia
industriala raportata la 1911 reprezenta 118%, n 1926 127%, iar n
1929 143%. Franta era n anul marii crize printre primii producatori
deotel si fonta, ocupnd locul doi n lume la productia de automobile.
n agricultura productivitatea continua sa ramna sub nivelul celei din
1913. Dificultatile economice se reflecta si n comert, unde se
nregistreaza deficite, iar ponderea n comertul mondial n 1929 era
de 6%, fata de 7% n 1913.
n Anglia refacerea economica a fost lenta deoarece
numeroase sectoare industriale extractia carbunelui, industria
otelului, cea textila si a constructiilor navale aveau o tehnologie
nvechita si nu au beneficiat de credite importante. Acestea au fost
directionate catre industriile constructoare de avioane, automobile si
industria chimica. n aceste conditii, abia n 1929 productia industriala
depasea nivelul anului 1913.
Japonia a cunoscut o nviorare a industriei si comertului mai
ales prin dezvoltarea industriei metalurgice, a constructiilor de masini
si industriei chimice. Unele ramuri, cum era industria textila, s-au
refacut mai greu. Refacerea economica a fost influentata si de
politica inflationista promovata de guvernele japoneze, care au
generat momente de criza financiara.
n ansamblu, refacerea economica a fost inegala si marcata
de numeroase aspecte negative, multe mostenite din perioada
razboiului. Instabilitatea financiara ce se manifesta ntr-o serie de tari
influenteaza la rndul ei negativ avntul economic dintre 1922 si 1929
care n mare parte n Europa este finantat cu credite americane. Desi

69

continua sa detina suprematia n comertul international, Europa are

n 1929 o contributie de 53,4%, cu 7,8% mai mica dect n 1913.
Criza economica mondiala
Ultimele zile ale lunii octombrie 1929 marcheaza nceputul
crizei economice care a afectat ntreaga lume moderna a timpului.
Criza a fost intens discutata n literatura economica, avnd n vedere
dimensiunile si consecintele acesteia. Economistii contemporani au
ajuns la concluzia ca la originile crizei s-au aflat problemele monetare
care au determinat scaderea masei monetare aflate n circulatie,
politica bancilor care, antrenndu-se n jocuri de bursa, au ajuns sa
detina mai multe valori sub forma de actiuni si mai putini bani lichizi.
Unii economisti americani de azi, printre care si Milton Friedman,
considera ca sistemul Rezervelor Federale poarta o mare raspundere
prin reducerea masei monetare ntr-un moment n care bancile aveau
nevoie de lichiditati pentru criza din sistemul bancar care a precedat
criza de supraproductie.
n perioada crizei n SUA volumul productiei industriale ajunge
n anul 1932 sa reprezinte 53,8% din volumul productiei anului 1928.
Pna n 1932 au dat faliment 110.500 ntreprinderi industriale si
comerciale, iar numarul falimentelor bancare a ajuns la 10.000,
somajul afecta 12.000.000 de persoane. n agricultura numerosi
fermieri au dat faliment, nemaiavnd creditele contractate la banci.
Criza n Europa s-a declansat n 1930 si s-a accentuat n anul
urmator prin masiva retragere a capitalurilor americane din economia
europeana.
Cel mai puternic a fost afectata economia germana, care n
conditiile n care marea majoritate a tarilor si limiteaza importurile,
este nevoita sa-si reduca activitatea industriala la 45% din capacitate,
genernd un somaj de 43%. Veniturile n agricultura scad cu 30%.
Criza din sistemul bancar se declanseaza n 1931.
n Franta criza a dus la falimentarea a 1457 de ntreprinderi,
la reducerea drastica a preturilor n agricultura. Dificultatile din
sectorul bancar au fost marite ca urmare a transferarii n strainatate a
unor mari cantitati de aur si a deficitului bugetar n crestere.
Anglia a avut mari probleme economice datorita ritmului lent
n care s-a dezvoltat economia n primul deceniu interbelic. Criza
bancara internationala a creat dificultati Bancii Angliei, celorlalte banci
engleze din care au fost retrase milioane de lire sterline, fortnd

70

guvernul englez n 1831 sa renunte la etalonul aur n conditiile n care

moneda engleza se depreciase cu 30%. Productia de otel si fonta a
scazut la jumatate, determinnd o scadere maxima a tonajului flotei
comerciale.
ncepnd din 1932, cnd se nregistreaza apogeul crizei,
preocuparile pentru iesirea din aceasta grava dezordine economica
se intensifica att n Europa ct si n SUA. Presedintele american F. D.
Roosvelt propune un plan de iesire din criza cunoscut sub numele de
New Deal. Politica economica a lui F. D. Roosvelt a debutat cu o
intensa activitate legislativa n domeniul economic, numai n primele
100 de zile au fost adoptate 70 de legi n domeniul industriei,
agriculturii, comertului si sistemului de credit. Bancile au fost nchise,
fiind expertizate de specialisti. Pentru refacerea sistemului bancar a
fost nfiintata Corporatia de reconstructie financiara abilitata sa
acorde credite bancilor particulare. n domeniul industriei a fost
adoptata la 16 iunie 1933legea pentru refacerea industriei, n
agricultura, legea pentru reglementarea agriculturii si ajutorarea
fermierilor. n aceste conditii, ncepnd cu anul 1934 economia
americana ncepe sa se redreseze, att n industrie ct si n
agricultura, iar n comertul exterior se intensifica relatiile economice
att cu Europa ct si cu America Latina.
n Europa refacerea economica este destul de rapida fiind
favorizata de renuntarea la datoriile de razboi dar si de interventia
statului n economie. Cresterea pericolului de razboi a dus la
intensificarea activitatii economice, ndeosebi n domeniul industriei
militare si a celorlalte ramuri industriale ce o deserveau. Masive
credite au fost orientate spre industriile performante: constructiile de
masini, utilaj electric, chimie, aeronautica, petrochimie, metalurgie si
siderurgie. n comertul international au fost introduse noi practici, cum
ar fi clearingul.
Deosebit de dinamica este economia germana, care ajunge
sa devina cea mai puternica din Europa si ca urmare a ncorporarii n
perimetrul sa a Cehoslovaciei si Austriei.
La 1 septembrie 1939 Germania declansa un nou razboi
mondial. Se ncheia o etapa framntata din punct de vedere economic
a Europei, pregatind preluarea suprematiei politice de catre SUA.
Capitolul VI
Evolutia economiei romnesti n perioada interbelica
71

Marea Unire din 1918 a creat posibilitati reale pentru folosirea

unui potential economic divers creat prin reunirea tuturor bogatiilor n
trupul armonios al tarii. Romnia ntregita n hotarele sale firesti avea
o suprafata de 295.049 km2 fa fata de 137.000 km2 nainte de 1918
si circa 18.052.000 locuitori fata de circa 8.000.000 locuitori nainte
de unire, fiind a opta tara din Europa, dupa numarul populatiei.
Romnia era un stat national unitar, ntruct majoritatea covrsitoare a
locuitorilor erau romni, alaturi de care traiau si alte nationalitati
conlocuitoare.
Constituirea statului national unitar romn a marcat nceputul
unei noi etape n evolutia economica a Romniei, etapa caracterizata
prin cresterea mai rapida a fortelor de productie, ndeosebi a celor din
industrie prin largirea limitelor pietei nationale si sporirea puterii ei de
absorbtie. Unirea a dus la ntarirea potentialului economic al tarii, a
creat conditiile necesare fructificarii la scara nationala a bogatiilor
solului si subsolului, a accentuat rolul industriei n ansamblul
economiei, potentialul industrial crescnd mai mult dect dublu. n
peisajul industrial al tarii au aparut ramuri si subramuri industriale
nedezvoltate nainte sau inexistente (industria siderurgica sau
industria metalelor pretioase etc.). Pe ansamblul industriei, forta
motrice a crescut cu 235%, cele mai importante progrese
nregistrndu-se n industria electrica (429,4%), chimica (320,9%) si
alimentara (204%). Reteaua cailor ferate s-a marit de la 4.300 km la
circa 11.000 km.
A crescut considerabil suprafata arabila a Romniei, de la 6,6
milioane ha la 14,6 milioane precum si patrimoniul silvic al tarii.
Suprafata acoperita cu paduri a sporit de la 2,5 milioane ha la 7,3
milioane ha.
Legaturile economice traditionale au capatat dupa Unire
cadrul geografic statal adecvat, ceea ce a asigurat pietei nationale
o deplina unitate. Provinciile romnesti unite s-au ncadrat organic n
economia nationala, fapt confirmat de puternica lor dezvoltare
ulterioara, Transilvania recapatndu-si astfel rolul ei istoric n cuprinsul
neamului romnesc.
Asa cum rostea diplomatul romn N. Titulescu: Romnia nu
poate fi ntreaga fara Ardeal, Romnia nu poate fi mare fara jertfe;
Ardealul e leaganul care i-a ocrotit copilaria, e scoala care i-a faurit
neamul, e farmecul care i-a sustinut viata. ntre ntreprinderile si
ramurile economiei nationale s-au stabilit legaturi directe, stimulate
72

de nsesi legile productiei capitaliste, ceea ce a determinat o

restructurare si ntregire a domeniilor industriei si agriculturii, a
sistemului de transport si comunicatii, s-a marit masa mijloacelor de
productie din fiecare ramura, s-a completat structura interna a unora,
ca si a ntregului complex economic national.
Refacerea economiei dupa primul razboi mondial (decembrie
1918 - 1923)
Perspectivele de dezvoltare a tarii, deschise prin Unirea de la
1918 au fost o vreme marcate de urmaririle dezastruoase ale
razboiului si de dificultatile intervenite n procesul de refacere a
economiei n primii ani dupa razboi.
Razboiul si ocupatia germana au provocat Romniei imense
pagube umane si materiale. Tara a pierdut circa un milion de oameni
cazuti victime actiunilor militare, bolilor si suferintelor ndurate, aceste
pierderi constituind o reducere cu peste 1/5 din populatia activa a
tarii.
Agricultura se afla ntr-o situatie deosebit de grea; la sfrsitul
razboiului era epuizat ntregul stoc de cereale, nct nu se mai putea
asigura nici samnta pentru culturi si nici hrana pentru populatie. Ca
urmare n tara se manifesta o acuta criza alimentara. Exportul de
cereale a fost n 1919 aproape inexistent, fiind necesar sa se exporte
cereale si alte produse alimentare pentru acoperirea consumului
intern. Situatia ameninta sa ramna grava, deoarece n 1919 peste
26% din suprafata cultivata cu cereale a tarii a ramas nelucrata, n
conditiile n care septelul abia atingea 50% din nivelul antebelic.
O situatie grea si complicata a cunoscut industria. n aceasta
ramura, distrugerile de razboi, ridicarea de catre ocupanti a utilajelor
unor ntreprinderi si uzine, dispersarea altor ntreprinderi n Moldova
si Rusia au condus la scaderea capacitatilor de productie ale
industriei. La nceputul anului 1919 nu mai functionau dect circa un
sfert din ntreprinderi ncurajate de stat, iar productia industriala se
redusese la mai putin de 50% fata de nivelul antebelic. Industria
extractiva a petrolului si-a redus productia cu aproape 48%, iar cea
de carbune cu 55%.
Caile ferate, parcul de locomotive si vagoane au suferit
serioase distrugeri si deteriorari. Numarul de locomotive a scazut cu
71%, cel de vagoane de marfuri cu 85%, iar cel de calatori cu 61,5%.
Ct priveste transportul rutier, 26% din reteaua de sosele necesita o
refacere completa.
73

Oglindind situatia economica generala, finantele tarii erau, la

rndul lor dezorganizate, deficitele bugetare fiind considerabile iar
puterea contributiva a maselor muncitoare era secatuita de razboi si
urmarile acestuia. Circulatia monetara era dominata de o inflatie
puternica, determinata de neacoperirea materiala reala a monedei,
de reducerea nsemnata a productiei si a fondului comercial de
marfuri. S-a produs o depreciere simtitoare a leului pe piata interna,
iar pe cea externa cursul valutar a scazut foarte mult.
Pierderile materiale, recunoscute n mod oficial prin tratatele
de pace, au fost evaluate la peste 31 miliarde de lei aur. Daca avem
n vedere ca valoarea productiei anuale a Romniei nainte de razboi
era de 18-2 miliarde lei aur, n numai doi ani de razboi au fost
distruse bunuri materiale pentru care a muncit din greu poporul
nostru timp de 16 ani.
Aceste nsemnate pierderi materiale au facut ca procesul
refacerii economiei sa se desfasoare lent si sa se prelungeasca pna
n 1923.
Industria si transporturile
Romnia nu avea industrii purtatoare ale progresului tehnic,
fiind lipsita, de exemplu, de o industrie constructoare de masini. De
aceea, n anii imediat urmatori, refacerea principalelor ramuri ale
industriei a avut loc n mod inegal, n functie de actiunea unor factori
generali, ct si a unor factori speciali. Astfel, industria metalurgica se
va dezvolta relativ slab. Ponderea cea mai mare revenea grupurilor
de la Resita si Hunedoara, care detineau peste 70% din forta motrice
ntrebuintata n aceasta ramura. Fata dinainte de razboi, industria
metalurgica nregistrase, pe scara ntregii tari, scaderi nsemnate. n
ansamblu, productia ntregii industrii metalurgice se redusese la circa
fata de nivelul antebelic.
De asemenea, instalatiile necesare pentru nzestrarea tehnica
a diferitelor ramuri industriale erau procurate n cea mai mare parte
din import. n anul 1924, industria metalurgica acoperea numai 46%
din consumul intern de produse metalurgice.
nsemnata bogatie forestiera a Romniei a atras n perioada
postbelica numeroase capitaluri pentru exploatarea padurilor si
prelucrarea primara a lemnului. Nivelul productiei n industria
lemnului a fost n anii postbelici sub cel dinainte de razboi. Dupa
1920 va creste foarte mult productia de cherestea, mobilul acestei
74

dezvoltari constituindu-l n principal, cererea la export a lemnului de

constructii, a cherestelei de brad si stejar.
Dintre ramurile industriei prelucratoare, cea mai importanta a
continuat sa ramna industria alimentara. Fata de nivelul dinainte de
razboi, productia industriei alimentare nregistrase o scadere
importanta, reprezentnd n 1919 circa 57% fata de anul 1913.
Procentul scaderii diferea nsa de la o subramura la alta a acestei
industrii. Privind n ansamblu evolutia industriei alimentare se poate
spune ca pna n 1992 diferitele ei ramuri au avut de strabatut o
perioada grea, dupa care productia ncepe sa se refaca.
Industria textila si industria pielariei, desi ramuri cu pondere relativ
nsemnata, nu erau capabile sa satisfaca dect partial nevoile
consumului intern.
O dezvoltare importanta, comparativ cu ramurile mentionate a
cunoscut industria materialelor de constructii avnd n vedere si
necesitatile de constructii postbelice n special productia de ciment,
geamuri, caramizi desi persistau nca multe dificultati.
Se constata ca n majoritatea ramurilor industriei
prelucratoare a avut loc, ntr-o masura nsemnata o scadere a
productiei n comparatie cu nivelul dinainte de razboi, urmata de un
proces de redresare lent si prelungit. La Congresul din 1921 al
Asociatiei generale a inginerilor din Romnia se arata ca productia
industriala a tarii era n toate ramurile cu mult sub normal, n cele mai
multe ramuri productia se situa ntre 30% si 50% din cea dinainte de
razboi si numai n cteva ramuri peste 50%.
n ce priveste industria extractiva, aceasta prezenta doua
aspecte caracteristice: pe de o parte o productie multa mai scazuta
fata de nivelul antebelic, pe de alta parte ncepnd cu anul 1920
o crestere lenta de la an la an. Astfel, productia petroliera, fata de
anul 1914 cnd se ridica la 1810 mii tone, scade foarte mult
reprezentnd n 1919 numai 855 mii tone, pentru a se redresa lent,
ajungnd n 1924 la 1850 mii tone, depasind nivelul antebelic. n
industria petroliera se ciocneau interesele capitalului strain, dominant
n aceasta ramura, ale capitalului autohton particular, care lupta sa-si
mareasca participatiile, si ale statului, care urmarea sa-si echilibreze,
prin export balanta comerciala. Toate acestea explica procesul lent
de refacere a industriei petrolului.
Industria carbonifera, ramura importanta a economiei, n
continua scadere pna n 1920, ncepe sa se refaca, depasind n
75

1924 nivelul de dinainte de razboi. Restabilirea cu ntrziere a

industriei extractive a avut influenta asupra refacerii celorlalte ramuri
industriale ca si a transporturilor, domeniu n care se simtea o lipsa
acuta a combustibililor.
n primii ani dupa razboi, transporturile, ndeosebi cel feroviar,
erau dezorganizate, constituind unul din factorii care frnau procesul
redresarii economiei. Portiuni nsemnate de cale ferata erau distruse,
iar parcul de material rulant scazuse serios. Inventarierea cailor
ferate din primul an postbelic consemneaza existenta doar a 263
locomotive n stare de functionare si a 1304 care solicitau reparatii
generale. Pentru a iesi din situatia dificila, statul a trecut la
cumpararea de locomotive din strainatate. Paralel cu politica de
reparare a vechilor locomotive si de import, s-a facut apel la
societatea Resita pentru construirea de locomotive, creatie a
specialistilor romni. La fel, numarul vagoanelor de calatori scazuse
la circa 1/3, a vagoanelor de marfa la circa 1/5. Numeroase poduri si
lucrari feroviare au fost distruse, ceea ce facea ca si viteza de trafic
sa fie redusa. O parte din nevoile interne de transport a trebuit sa fie
acoperite de transportul rutier, efectuat ndeosebi cu tractiune
animala.
Procesul refacerii, care ntmpina serioase dificultati, se va
ncheia n linii mari n anul 1924, cnd s-a atins nivelul antebelic n
principalele ramuri de productie. Acest proces de redresare a
industriei a avut loc inegal si s-a prelungit, deoarece n-a avut o
orientare bine precizata n politica de industrializare capitalista.
Cercurile conducatoare ale burgheziei au creat un regim legal care sa
favorizeze dezvoltarea industriei (legea protectionismului vamal din
1921, extinderea legii de ncurajare a industriei din 1912 pe ntregul
cuprins al tarii), dar mai ales a ramurilor n care ele nsele aveau
investit capital, cum erau industria usoara si extractiva.
Refacerea industriei avea loc n conditiile n care, desi Unirea
din 1918 a prilejuit un anumit spor n configuratia de ansamblu a
industriei, totusi ea nu a schimbat fundamental structura industriala a
tarii.
Industria mare prelucratoare a Romniei continua sa fie
reprezentata, n principal de industria alimentara, lemn-hrtie,
materiale de constructii, textile, ncaltaminte-pielarie. Aceste ramuri
detineau ponderea cea mai nsemnata ntre 64% si 79% din
numarul total al ntreprinderilor, al fortei motrice instalate, al
personalului ocupat si valorii productiei. Daca privim aceste ramuri n
76

structura lor intern, starea de napoiere industriala iese si mai

pregnant n evidenta.
n industria metalurgica, ntreprinderile siderurgice cuprindeau
2% din numarul ntreprinderilor, peste 73% din forta motrice si circa
13% din personal. Alaturi de acestea figurau nsa puzderia de ateliere
mecanice de reparatii 51,1% din totalul ntreprinderilor metalurgice.
De altfel, n ntreaga industrie a tarii continua sa ocupe ponderi
nsemnate industria mica si productia mestesugareasca.
Dezvoltarea agriculturii. Reforma agrara din 1921
Agricultura Romniei postbelice purta din plin amprenta
marilor dificultati lasate mostenire de razboi si ocupatia straina.
Aceste dificultati veneau sa amplifice contradictiile sociale pe care
agricultura tarii unificate le mostenise din perioada anterioara
razboiului.
n aceste conditii, n fata agriculturii se ridica un sir ntreg de
probleme spinoase: redresarea productiei vegetale si animale,
refacerea inventarului si a gospodariilor distruse, nfaptuirea reformei
agrare promisa taranimii nca dinainte de razboi si care acum nu mai
putea suferi amnare.
Privita global, pna n 1922 agricultura tarii noastre n-a reusit
sa atinga nivelul dinainte de razboi, desi eforturile de redresare n-au
lipsit. Dimpotriva, ea a trecut printr-o perioada de ruina si
dezorganizare.
Astfel, n ceea ce priveste suprafetele agricole nsamntate
desi acestea au mers n crestere ntre 1919-1922, o parte din terenuri
a ramas necultivata. Cum si productia era foarte slaba, tara noastra a
fost nevoita sa importe peste 220.000 tone de cereale si derivate att
pentru asigurarea hranei populatiei, ct si pentru nsamntari.
Productia de cereale a Romniei era nca scazuta datorita si
randamentului redus la ha. Pierderile de oameni si de inventar din
timpul razboiului si spuneau aici din plin cuvntul. n afara de acestea
nsa, agricultura noastra continua sa aiba ca si nainte de razboi
un pronuntat caracter extensiv.
Mari pierderi a provocat razboiul si fondului de animale al tarii.
Fata de nivelul antebelic, n anul 1919 septelul reprezenta abia 59%.
Restul de 41% s-a pierdut n timpul si din cauza razboiului. Desi pna
la nceputul anului 1922 el va creste pna la 80,2% lipsa vitelor n
77

general, a celor de munca n special, se facea nsa simtita, fapt care

frna la rndul sau procesul de redresare a agriculturii romnesti.
Existau nsa si pierderi ce nu puteau fi recuperate. Din cei
peste 800.000 de morti n razboi, imensa majoritate fusesera tarani.
La acestia se adauga un mare numar de invalizi, vaduve si orfani. n
plus, jaful ocupantilor si enormele privatiuni din timpul razboiului au
secatuit din punct de vedere fiziologic populatia muncitoare, inclusiv
taranimea.
Toate acestea faceau ca potentialul ei de munca sa fie mai
redus.
n conditiile descrise mai sus, gospodariile taranesti simteau
nevoia de credit n vederea refacerii. Desi s-au acordat credite mai
mari dect nainte de razboi, acestea nu erau suficiente. Pentru nevoi
urgente, taranii mai erau nca nevoiti sa apeleze la camatari. Dar
chiar si bancile particulare ce operau n mediul rural percepeau
dobnzi ce se ridicau pna la 25%.
n sfrsit dar nu n ultimul rnd ca nsemnatate n
agricultura Romniei unificate persista nca nedreptatea n mpartirea
pamntului, iar acest lucru, pe lnga ca producea la sate o situatie
exploziva, frna nsusi procesul de refacere a agriculturii. De aceea,
problema reformei agrare se ridica cu ascutime la ordinea zilei.
Reforma agrara din 1921
Hotarrea de a se efectua o reforma agrara a fost luata nca
din iulie 1917, cnd Parlamentul de la Iasi a nscris n Constitutie
principiul exproprierii pentru o cauza de utilitate nationala si a
decis exproprierea n acest scop a 2.000.000 ha n Vechiul Regat. n
urmatorii 3-4 ani s-au adus apoi diverse decrete n aceasta problema,
paralel cu o disputa aprinsa n jurul conditiilor si proportiilor
exproprierii, pentru ca abia n vara anului 1921 sa fie adoptate
legile definitive de reforma agrara pentru Vechiul Regat,
Transilvania si Bucovina. Desi cuprindeau unele deosebiri de la o
zona la alta, principiile pe care s-au ncheiat aceste legi au fost n
esenta aceleasi.
Prin legea de reforma agrara se stabilea ca din fiecare
proprietate urma sa ramna respectivul proprietar cu o cota
neexpropriabila de 100 ha n regiunile de munte si de deal si de 150
ha n cele de ses. Aceasta cota putea fi extinsa la 500 ha daca
proprietarul avea investitii pe mosie (cladiri, crescatorii de vite,

78

instalatii, plantatii). Mosierul avea dreptul, conform legii, sa-si aleaga

partea de mosie care sa-i ramna.
Ca urmare a tergiversarii n aplicarea reformei agrare, s-au
creat pentru mosieri o serie de posibilitati de a se sustrage pe diverse
cai, de la efecte reformei.
Rezultatele finale ale reformei arata ca din 9.242.930 ha ct
reprezenta suprafata mosiilor cu peste 100 ha nainte de reforma, au
fost expropriate 6.123.789 ha, adica 66,2%. Un numar nsemnat
detarani au primit pamnt dar, n acelasi timp marea proprietate
mosiereasca desi simtitor diminuata s-a mentinut n continuare.
Inventarul mosiilor expropriate, precum si viile, livezile,
terenurile irigate, iazurile erau exceptate de la expropriere. n ceea ce
priveste padurile, acestea au fost supuse unei exproprieri (de mici
proportii) numai n Transilvania.
Dreptul de mproprietarire, conform legii de reforma agrara l
aveau n primul rnd mobilizatii, vaduvele de razboi, taranii
demobilizati, cei cu pamnt mai putin de 5 ha si taranii fara pamnt.
Loturile ce se atribuia taranilor erau de doua categorii: loturi de
mproprietarire stabilite n principiu la 5 ha si loturi de
completare, atribuite celor ce mai aveau pamnt. Statul nu asigura
gospodariilor taranesti creditul si asistenta tehnica necesara.
mproprietarirea s-a facut prin rascumpararea pamntului
mosieresc. Taxa de rascumparare se platea diferit de la o regiune la
alta. Ea se calcula la valoarea anuala a arendei nmultita cu 20, sau
n unele regiuni chiar cu 40.
n general, reforma agrara din 1921 a constituit cu toate
lipsurile ei un nsemnat pas nainte n procesul de dezvoltare a tarii
noastre. Ea a dat impuls dezvoltarii capitalismului n agricultura.
Reforma a micsorat sensibil proprietatea mosiereasca, a slabit
puterea economica a mosierimii si a redus rolul jucat de aceasta
clasa n viata politica si sociala a Romniei. Sumele primite drept
rascumparare au permis mosierilor sa-si achite datoriile, sa angajeze
mai multa munca salariata.
Circulatia monetara
Perioade de dupa razboi s-a caracterizat pe plan monetar,
prin cresterea continua a inflatiei. Astfel, daca la finele anului 1916
circulatia baneasca era de 1.452 milioane lei, la sfrsitul anului 1923
volumul ei total era de 17.917 milioane lei. Fata de 1916 ea sporise
79

deci, de peste 12 ori. Cea mai mare parte din aceasta crestere s-a
datorat apelului statului la emisiunea de hrtie-moneda a Bancii
Nationale, pentru acoperirea deficitelor bugetare, n special n anii
1920-1921.
Cresterea inflationista a circulatiei monetare a fost nsotita de
cresterea preturilor si deprecierea crescnda a leului n interiorul tarii,
precum si de scaderea cursului sau extern.
Astfel, n raport, de pilda cu francul elvetian (moneda vesteuropeana cea mai putin afectata de deprecierea postbelica), 100 de
lei romnesti erau egali n 1919 cu 11,05 franci, iar n 1922 cu numai
2,30 franci.
Acest fapt sporea ponderea reala a datoriilor particulare si de
stat contractate n strainatate, crend greutati suplimentare operei de
refacere economica.
Deprecierea interna a leului si-a gasit cea mai pregnanta
expresie n cresterea generala a preturilor, att a celor cu amanuntul,
ct si a celor cu ridicata.
Conform datelor oficiale ale Ministerului Industriei si
Comertului, indicele preturilor cu amanuntul din ntreaga tara
crescuse la sfrsitul anului 1923 fata de 1914 la 2.586%, adica de
aproape 26 de ori. Conjunctura inflationista a creat totodata un
puternic decalaj ntre salariile nominale si salariile reale, contribuind
astfel la nrautatirea situatiei materiale a celor ce traiau din munca lor.
O alta cauza care a contribuit la starea de haos monetar si la
accentuarea inflatiei a fost aceea ca, n primii doi ani de dupa razboi,
n tara nu circula numai leul emis de Banca Nationala, ci si alte
monede, si anume: leul emis n perioada ocupatiei de Banca
generala, coroanele austro-ungare si rublele, fiecare avnd un curs
diferit. Se impunea deci necesitatea unei unificari monetare. Dar o
astfel de masura ntrzia si explicatia nu este greu de gasit.
Aceasta diversitate de monezi arata un economist burghez a
dat prilejul unor speculatiuni fantastice, burghezia obtinnd astfel
mari cstiguri prin specularea diferentelor de curs.
La un moment dat nsa, acest haos monetar ameninta nsasi
interesele
burgheziei,
mpiedicnd
desfasurarea
procesului
reproductiei capitaliste.
De aceea, n cele din urma a fost efectuata unificarea
monetara. Ea a fost dictata de necesitatea unificarii pietei nationale si
de cerintele refacerii economice, dar a constituit n acelasi timp si un
prilej pentru afaceri de mari proportii.
80

Operatiunile de preschimbare au fost facute n 1920-1921.

ntre timp nsa, n Romnia se scursesera, inclusiv prin contrabanda,
mari sume de coroane si ruble ce nu mai aveau putere circulatorie n
tarile vecine, unde preschimbarea se facuse mai devreme. n total s-a
platit detinatorilor de lei a Bancii generale, coroane si ruble,
7.026 milioane lei, ntreaga suma fiind pusa la dispozitia statului de
BNR, prin doua mprumuturi speciale.
Dupa evaluarile economistilor burghezi, paguba adusa
economiei nationale prin ntrzierea unificarii monetare si prin cursul
ridicat la care ea s-a efectuat curs superior celui de pe piata s-a
cifrat la 3,5 miliarde lei. Statul a facut astfel o pomana de stat en
gros n folosul marilor detinatori de coroane, ruble si lei a Bancii
generale.
Unificarea monetara n-a pus desigur capat inflatiei, ci a
contribuit la sporirea volumului de lei aflat n circulatie. Problema
lichidarii inflatiei va fi solutionata abia n perioada urmatoare.
Economia ntre anii 1924-1929
Dupa anul 1924 n economia tarii se va realiza o serie de
progrese. Va spori numarul ntreprinderilor industriale si al
muncitorilor, va creste capitalul investit si forta motrica, se va
mbunatati nzestrarea tehnica a ntreprinderilor, iar productia va
creste nsemnat, comparativ cu perioada anterioara, productia
vegetala si animala se va ameliora sensibil. Toate acestea vor
imprima ca trasatura esentiala a perioadei avntul industrial si va
influenta pozitiv dezvoltarea ntregii economii nationale, inclusiv
relatiile comerciale externe ale tarii. Avntul economic de dupa 1924 a
fost influentat si de conditiile economice externe favorabile. ntre
acestea mentionam ndeosebi cererea mereu n crestere pe piata
mondiala de produse romnesti ca petrol, lemn si cereale, precum si
mentinerea preturilor la materii prime si combustibil pna n 1929, la
un nivel relativ ridicat.
Dezvoltarea mai nsemnata a economiei si ndeosebi a
industriei a fost nsotita de ntarirea pozitiilor economice ale marii
burghezii autohtone si care a dus la accentuarea opozitiei acesteia
fata de capitalul strain prin punerea n aplicare a conceptiei de
politica economica a PNL, prin noi nsine. Guvernele din acesti
ani conduse de liberali (cu exceptia sfrsitului anului 1926 si prima
parte a anului 1927, cnd guvernul a fost condus de generalul

81

Averescu) au elaborat o legislatie economica a carei fundamentare

juridica se gasea n Constitutia din anul 1923. Constitutia prevedea
ca zacamintele miniere precum si bogatiile de orice natura ale
subsolului snt proprietatea statului si ca la exploatarea acestora
se va tine seama de drepturile cstigate. Lipsind pe micii proprietari
de dreptul asupra subsolului terenurilor ce le apartineau, statul putea
concesiona exploatarea acestora particularilor, adica marii burghezii
industriale. n acelasi timp, burghezia si mosierimea care facusera
anterior investitii n lucrari de exploatare a subsolului, beneficiau n
virtutea drepturilor cstigate de bogatiile miniere, crendu-si o
pozitie economica mai solida pentru a se opune penetratiei capitalului
strain.
Masurile de politica economica, care au contribuit la crearea
avntului economic dupa 1924 pot fi grupate, n general, n trei
categorii:
- legislatia cu privire la dezvoltarea industriei;
- tarife vamale comerciale protectioniste;
- politica de finantare si de credit pentru ramurile economiei nationale.
Legislatia industriala s-a concretizat prin adoptarea ctorva
legi, dintre care cea mai importanta a fost legea minelor din iulie
1924. n baza ei statul exercita dreptul de proprietate asupra tuturor
bogatiilor miniere ale subsolului. Valorificarea acestor bogatii se facea
de catre stat, fie direct, fie prin concesionare. Se prevedea ca se
acorda dreptul de exploatare a zacamintelor subsolului, n primul rnd
societatilor anonime miniere romne, adica acelora n care cel putin
60% din capitalul social sa fie detinut de cetateni romni; doua treimi
din membrii consiliului de administratie, ai comitatului de cenzori,
precum si presedintele consiliului de administratie sa fie cetateni
romni. n afara acestor societati, legea mai stabilea ca pot beneficia
de dreptul de concesiune si alte categorii de societati care se obligau
ca n timp de 10 ani sa ndeplineasca conditiile stabilite pentru prima
categorie de societati. Legea minelor provocat reactii din partea
cercurilor financiare straine care aveau capitaluri investite n industria
extractiva a Romniei, cautnd sa determine statul romn sa nu
nfaptuiasca nationalizarea subsolului si a ntreprinderilor miniere
(n anul 1925 se modifica procentul de 60% din capitalul social
detinut de cetateni romni la 50,1%).
Aceluiasi scop de ntarire a pozitiilor marii burghezii autohtone
i-a servit si Legea comercializarii si controlul ntreprinderilor statului
adoptata n 1924, prin care se introduceau n ntreprinderile statului
82

principiile comerciale din ntreprinderile particulare de a participa la

exploatarea unor ntreprinderi ale statului cum erau Navigatia fluviala
romna, Serviciul maritim romn, C.A.M. sau ntreprinderi care se
ocupau cu exploatarea generatorilor de energie (carbuni, petrol, gaz
metan, caderi de apa etc.). n conducerea unor asemenea
ntreprinderi, 1/3 din numarul membrilor consiliului de administratie
era numita de guvern, restul fiind ales dintre membrii consiliului de
administratie, comitet de cenzori precum si presedintele, cetateni
romni.
Prin legea energiei, tot din 1924, se creau avantaje multiple
acelora care-si investeau capitaluri pentru producerea energiei
electrice hidro si termoelectrice, concesionarul fiind obligat sa rezerve
statului o patrime din energia produsa. De asemenea, prin legea
pentru regimul apelor (din 1924) se cerea ntreprinderilor ca
majoritatea capitalului sa fie autohton precum si presedintele si 2/3
din numarul administratorilor si cenzorilor sa fie cetateni romni.
Prin toate aceste legi se urmareau preocupari mai ample ale
burgheziei pentru valorificarea resurselor naturale ale tarii, dar n mod
deosebit ntarirea marii burghezii autohtone si obligarea capitalului
strain sa tina seama de interesele acesteia. Fara ndoiala nsa ca
burghezia autohtona si apara interesele de grup si nicidecum ale
statului, iar valorificarea resurselor de care dispune tara n-a fost
realizata la nivelul cerintelor economiei nationale pentru o dezvoltare
mai sustinuta a acesteia.
Tarifele vamale protectioniste. Politica tarifelor vamale a
constituit un mijloc important prin care burghezia cauta sa apere
productia interna de concurenta straina, contribuind n felul acesta la
sustinerea procesului de industrializare a tarii. Burghezia industriala
va cere tot mai mult statului sa intervina n economie si pe calea
tarifelor vamale asa cum de altfel procedau si alte tari cu care
Romnia ntretinea relatii comerciale. Pentru a asigura o oarecare
stabilitate si a evita consecintele deprecierii monetare asupra
veniturilor bugetare, prin tariful vamal din 1924 se prevedea ca taxele
se percepeau n lei-aur, iar ncasarea lor se facea n lei-hrtie, pe
baza raportului de 1 leu-aur egal cu 30 lei hrtie, la fiecare 3 luni
raportul se schimba n functie de fluctuatia monetara. Tariful din 1924
era minimal si se aplica tuturor tarilor care aplicau, la rndul lor,
acelasi tarif si clauza natiunii celei mai favorizate. Pentru alte tari
tariful era de trei ori mai mare dect cel minimal. Acest tarif a
influentat nivelul importului, asigurnd protectia articolelor textile, de
83

tabacarie, hrtie etc. egala cu 15-20% din valoare, iar pentru

majoritatea produselor importate o taxa de 5-10%. Protectia era nsa
insuficienta pentru industrie si aceasta cu att mai mult cu ct s-a
aplicat ntr-o perioada de puternica inflatie. De aceea, n anul 1926
tariful vamal a fost modificat la insistentele industriasilor din ramurile
metalurgica si textila, a caror structura si gama de produse erau
schimbate fata de perioada anterioara. S-au adaugat nca alte
articole supuse taxelor vamale la import, iar la articolele textile si
metalurgice taxele vamale erau urcate cu 50% pna la 100%.
S-a marit si coeficientul de multiplicare a taxelor vamale n aur
de la 30, ct a fost stabilit n 1924, la 40. n anul 1927 s-a aplicat un
nou tarif, cunoscut sub numele initiatorului lui tariful Manoilescu.
Acesta era minimal pentru tarile care aplicau acelasi
tratament Romniei si general taxe vamale superioare cu 50%
fata de cel minimal pentru tarile care nu acordau clauza natiunii
celei mai favorizate si tariful minimal. Ca si n cazul tarifului din 1924,
s-au prevazut taxe n aur, care pentru transformarea n lei-hrtie
urmau sa fie nmultite cu un coeficient de 30 pentru articolele
metalurgice si textile si cu 40 pentru celelalte marfuri importate.
Aplicarea acestor tarife vamale a dus la cresterea gradului de
protectie, reprezentnd n anul 1928, de exemplu, 20,7% din valoarea
ntregului import fata de numai 4,1% ct reprezentau taxele vamale
din valoarea totala a importului n 1922. Totusi gradul de protectie al
industriei romnesti era insuficient, taxele de import fiind mult
inferioare celor din Cehoslovacia, Polonia, Ungaria si alte tari cu care
Romnia avea relatii comerciale. Cu toate acestea, politica vamala
protectionista a avut drept urmare oprirea patrunderii aproape
nestingherite pna atunci a marfurilor straine, crend avantaje
burgheziei pentru dezvoltarea productiei autohtone.
n conditiile penuriei de capitaluri pe piata interna, statul a
intervenit direct prin sprijinirea dezvoltarii industriei pe calea finantarii,
a acordarii de credite n volum mult mai mare dect n anii anteriori.
n acest sens, n anul 1923 a fost nfiintata Societatea
nationala de credit industrial, la al carei capital participa statul si
Banca Nationala. Scopul bancii era ncurajarea industriei mari prin
acordarea de credite si nlesnirea mobilizarii creantelor industriale
prin reescontarea la Banca Nationala. Activitatea acestei noi banci a
avut o importanta deosebita n impulsionarea dezvoltarii industriei
autohtone. Rolul ei n creditarea industriei a crescut destul de repede,
de la finantarea a numai 5% din totalul ntreprinderilor marii industrii
84

prelucratoare n anul 1924 la 12% n anul 1928, ntreprinderi a caror

productie reprezenta circa 31% din totalul productiei industriale.
Acelasi rol de sprijinire a industriei l-a avut si Banca Nationala, care
acorda credite, fie direct, fie prin intermediul societatii nationale de
credit industrial. n 1928 volumul creditelor acordate industriei de
catre Banca Nationala reprezenta 32% din totalul portofoliului ei.
Dezvoltarea industriei
Dezvoltarea mai accentuata a industriei, dupa 1924, a avut
loc pe baza structurii industriale mostenite din anii anteriori. Fata de
perioada antebelica se constata, pe ansamblu, o crestere a ponderii
industriei mari n productia industriala a tarii (circa 80%) concomitent
cu o dinamica a celei mici si mijlocii. De asemenea, desi, productia
industriei extractive a nregistrat un spor mai mare dect cea a
industriei prelucratoare, n anul 1928 constatam ca ntietatea
apartinea tot industriei prelucratoare, productia industriei extractive
fiind de 5 ori mai mica.
n cadrul industriei extractive primul loc l ocupa industria
petrolului care singura detinea 2/3 din ntreaga ramura miniera a tarii.
Schimbari semnificative apar n industria prelucratoare n
sensul cresterii ponderii industriei grele, de la 27% la 37% n
productia totala a industriei prelucratoare. Ramura industriala care a
progresat cel mai mult a fost industria metalurgica. Au fost nfiintate
noi ntreprinderi mari cu procese tehnologice complexe cum erau
uzinele Malaxa din Bucuresti, fabricile de la Copsa Mica, Cugir,
I.A.R. din Brasov. Dezvoltarea metalurgiei a fost stimulata de
necesitatile mari de produse metalurgice ale economiei. Cu toata
aceasta crestere metalurgia continua sa ocupe un loc de mica
importanta cu mult n urma altor ramuri industriale. n 1928 ea dadea
o valoare a productiei de circa doua ori mai mica dect industria
alimentara.
Ramurile industriei usoare, n primul rnd industria alimentara,
textila si pielariei detineau mpreuna ponderea cea mai mare n
valoarea productiei industriale prelucratoare. n cadrul acestor ramuri,
pozitia fruntasa, o ocupa n continuare, industria alimentara, desi se
constata o oarecare diminuare a ponderii ei. Ct priveste industria
textila, aceasta si-a sporit an de an participarea la productia
industriala a tarii.
85

Pna n 1925 industria lemnului a fost n plina ascensiune,

dupa care curba participarii ei la productia totala ncepe sa scada,
nemairevenindu-si n toata perioada interbelica. si mentine o
pondere relativ mare, n ansamblul productiei, industria chimica,
datorita faptului ca o nsemnata parte a productiei ei era data de
rafinariile de petrol.
n ceea ce priveste nzestrare tehnica a industriei romnesti
se constata aceeasi napoiere, daca avem n vedere, de exemplu, ca
n anul 1928 n industria alimentara pentru un lucrator reveneau 5,3
CP, iar n industria metalurgica doar 2,3 CP.
n ntreprinderile industriei metalurgice ncep sa se produca
material rulant profit caile ferate, ntre care locomotive, vagoane de
calatori si de marfuri, cisterne pentru transportul petrolului etc. Ct de
nensemnata era ramura constructoare de masini reiese din faptul ca
aceasta ntrebuinta doar 1,6% din ntreaga cantitate de forta motrice
a industriei metalurgice, ceea ce demonstreaza ca Romnia continua
sa ramna o tara dependenta de tehnica din tarile dezvoltate
industrial. ntre diferitele ramuri industriale existau inegalitati n
dotarea cu echipament, n aprovizionarea si asigurarea cu forta de
munca calificata. Alaturi de cteva ntreprinderi caracterizate printr-un
grad nalt de concentrare a productiei, functionau un numar foarte
nare de ntreprinderi ramase cu totul n urma sub raport tehnic si
tehnologic.
Structura necorespunzatoare a industriei era nsotita de
imposibilitatea, cu unele exceptii, a asigurarii consumului de produse
industriale cerute pe piata interna. n acesti ani productia industriala
autohtona acoperea necesitatile interne n proportie de circa 60%.
Sub aceasta medie se ascundeau nsa mari inegalitati pe ramuri si
subramuri si, n acelasi timp, aceasta acoperire era realizata n
conditiile unui nivel scazut al consumului pe locuitor. Agricultura
beneficia ntr-o masura redusa de produse industriale, era lipsita de
ajutorul industriei pe linia nzestrarii cu unelte si masini agricole.
Slaba dezvoltare a industriei ca si posibilitatile de import
reduse faceau ca n tara noastra consumul produselor fabricate sa fie
foarte scazut situndu-ne, sub acest aspect, printre tarile cele mai
napoiate din Europa. Calculat la preturile anului 1928, n marci
germane, consumul pe locuitor n Romnia era de79, n timp ce n
Elvetia era de 622, n Anglia de 609, n Germania de 550, n Franta
de 547, n Ungaria de 192, n Iugoslavia de 141. n anii 1924-1928
86

consumul anual pe locuitor era n tara noastra de 5 kg zahar, 0,24 kg

conserve, 0,28 litri bere, 0,62 kg bumbac, 9,8 kg produse laminate,
5,7 kg lemn constructii, 2 kg ciment etc.
Romnia cu toata dezvoltarea industriei, continua si n
aceasta perioada sa ramna o tara cu o structura predominant agrara.
Astfel, din populatia activa n industrie era angajata n anul 1929 doar
10% n timp ce n agricultura lucra 78%. Aceeasi concluzie se impune
daca avem n vedere ca industria contribuia, n acelasi an, la venitul
national cu numai 39 miliarde lei, iar agricultura si silvicultura cu 84
miliarde lei.
Industria participa la produsul social n proportie de 34,6% si
cu o pondere de 22% n venitul national, ceea ce confirma aprecierea
de tara cu economiei predominant agrara.
Dezvoltarea agriculturii
Sectorul dominant al economiei punea si n aceeasi ani
amprenta marilor dificultati postbelice refacerii lente ca si amplificarii
contradictiilor social-economice din lumea satelor. Agricultura se
caracteriza prin dezvoltarea mai sustinuta a capitalismului, proces
impulsionat de consecintele reformei agrare din 1921. De fapt,
reforma agrara a fost declarata nfaptuita n anul 1926. Marea
proprietate mosiereasca mai detinea nca 19,5% din ntreaga
suprafata agricola a tarii, ceea ce explica ramnerea n continuare a
ramasitelor semifeudale. n acelasi timp, analiza structurii proprietatii
taranesti arata ca diferentierea taranimii s-a accentuat. Patura
nstarita a acesteia detinea n 1927 circa 16% din suprafata arabila,
taranimea cu pamnt ntre 5-10 ha fiecare gospodarie circa 11%,
restul pamntului fiind detinut de mica proprietate. Numarul
gospodariilor taranesti fara pamnt se ridica la aproape 700.000.
Lipsa sau insuficienta pamntului pentru cultura obliga nsa un
numar nsemnat de gospodarii sa practice relatiile de dijma. Pe de
alta parte, lipsa inventarului agricol, a creditelor si povara impozitelor
aveau consecinte negative asupra economiei rurale.
n ceea ce priveste suprafata arabila si structura culturilor
reiese ca suprafata nsamntata cu cereale ocupa o pondere cuprinsa
ntre 85-87% dupa care urmau suprafetele destinate fneturilor
cultivate si plantelor industriale. n cadrul culturilor cerealiere au
crescut mai mult suprafetele nsamntate cu porumb, orz si ovaz.

87

Cresteri nsemnate se constata si n privinta suprafetelor nsamntate

cu plante alimentare si plante industriale.
Daca suprafetele nsamntate cunosc cresteri constante,
productia nu a nregistrat aceeasi evolutie, nregistrndu-se variatii
mari de la un an la altul (n crestere pna n 1926 apoi n scadere si
din nou n crestere din 1929). Datorita slabei nzestrari tehnice si a
insuficientei folosiri a metodelor agricultura-tehnice avansate,
agricultura se regasea ntr-o accentuata dependenta de factorii
naturali.
Caracterul napoiat al agriculturii iese mai clar n evidenta
daca cumparam recoltele obtinute cu cele realizate din alte tari cu
posibilitati comparabile. n timp ce Romnia obtinea n 1925 circa 860
kg gru la ha, n Iugoslavia si Ungaria s-au obtinut cte 1.260 kg, iar n
Bulgaria 1.320 kg. Aceleasi discrepante se ntlneau si n privinta altor
culturi.
Desi tara noastra dispunea de conditii naturale optime pentru
cresterea animalelor, datorita procesului de saracire a taranimii, a
lipsei creditelor pentru gospodariile taranesti, septelul a scazut
continuu.
La sfrsitul perioadei agricultura Romniei, ca si a altor tari, a
fost cuprinsa de o criza de supraproductie manifestata prin
scaderea preturilor la produsele agricole criza care se va prelungi
pna la al doilea razboi mondial.
Consecintele crizei economice din anii 1929-1933 asupra
economiei Romniei
Romnia facnd parte din sistemul mondial al economiei
capitaliste a fost si ea lovita de criza economica dintre 1929-1933. Ca
si n celelalte tari capitaliste, n Romnia criza a cuprins toate
ramurile de activitate: industria, agricultura, comertul, finantele,
circulatia monetara, sistemul bancar, cu toate consecintele sale
nefaste. Declansata mai puternic la mijlocul anului 1929 n industrie,
criza a fost agravata de o serie de factori interni si externi.
n rndul factorilor interni care au dus la agravarea crizei,
mentionam n primul rnd, predominarea n economia Romniei a
unei agriculturi ramase n urma, care ocupa 78% din populatia activa
a tarii si n care se mentineau nca ramasite feudale. Singur acest
lucru era de natura sa agraveze criza, n conditiile decalajului dintre
preturile produselor industriale si cele agrare n favoarea primelor.

88

Implementarea crizei industriale cu cea agrara, care a nceput

nca din 1928, a contribuit si mai mult la agravarea crizei. Puternica
scadere a preturilor produselor agricole a avut consecinte deosebit
de grave pentru economia nationala. Existenta unui volum mare de
mprumuturi facute de taranime la banci si camatari nainte de
declansarea crizei si care trebuiau platite n conditiile preturilor
scazute n care taranii si valorificau produsele, a constituit un alt
factor de agravare al crizei.
Un al doilea factor intern, care si-a adus contributia la
agravarea crizei economice n Romnia, l-a constituit nivelul scazut
de trai al populatiei, nivelul cobort al salariilor muncitorilor si al
cstigurilor taranimii muncitoare, ceea ce s-a repercutat n reducerea
considerabila a puterii de cumparare si a pietei interne n perioada
crizei.
ntre factorii care au agravat criza din Romnia a fost si
scaderea catastrofala a preturilor produselor romnesti ce se
exportau, n timp ce preturile produselor importate de tara noastra sau mentinut la un nivel relativ ridicat. nrautatirea conditiilor
comertului exterior al Romniei s-a resimtit, ca urmare a structurii
sale (predominarea la export a cerealelor si petrolului, iar la import a
produselor fabricate industrial).
Detinerea unor pozitii deosebit de puternice de catre capitalul
strain n economia tarii, ndeosebi n industria extractiva, volumul
mare al datoriei publice externe si anuitatile extrem de grele pentru
bugetul de stat sporite ca urmare a mprumutului de stabilizare din
1929 ca si a mprumuturilor externe din primii doi ani ai crizei a
constituit unul dintre factorii externi de agravare a crizei n tara
noastra. Starea de dependenta economica si politica a tarii fata de
monopolurile internationale s-a adnci.
Criza n industrie
nca de la nceputul anului 1929 n unele ramuri ale industriei
tarii au aparut fenomene de criza de supraproductie. Indicii cantitativi
ai productiei de fier, otel, huila, sare etc. au marcat importante
scaderi, indicii preturilor fontei, cuprului, petrolului, lignitului etc. de
asemenea, au cobort, n timp ce n depozite cresteau stocurile de
marfuri ce nu puteau fi desfacute pe piata.
ncepnd de la jumatatea anului 1929 criza s-a dezvoltat cu
violenta, cuprinznd rnd pe rnd ramurile industriei tarii. Ca urmare,

89

att indicele general cantitativ al productiei industriale, ct si cel valoric

au nregistrat scaderi importante.
Examinarea dinamicii productiei industriale scoate n relief o
nsemnata scadere a productiei pe ansamblul industriei n anul 1932
fata de anul 1929. Scaderea cantitativa a productiei a fost deosebit
de mare la industria prelucratoare cuprinznd majoritatea ramurilor
marii industrii din Romnia ca si la industria ce reunea
monopolurile de stat (sare, tutun, chibrituri, explozivi etc.).
n ceea ce priveste indicele productiei pe ntreaga industrie
extractiva, acesta era ridicat datorita cresterii mari a productiei de
petrol, deoarece n celelalte ramuri ale industriei extractive (carbune,
minereuri feroase si neferoase) productia a scazut.
Din punct de vedere valoric, scaderea productiei a fost deosebit de
importanta, cu mult mai mare dect reducerea cantitativa, ca rezultat
al scaderii nsemnate a preturilor. Pe ansamblul industriei, valoarea
productiei a scazut n aceeasi perioada cu 42,2%. Examinarea
evolutiei indicilor productiei pe ramuri ale industriei si pe marfuri arata
scaderi deosebit de mari la principale produse.
Odata cu izbucnirea crizei din industrie n 1929, criza agrara
s-a adncit enorm. Indicele preturilor produselor agricole a scazut de
la 100 n 1929 la 44,9 n 1933. De la 109 miliarde de lei n anul 1929
valoarea productiei agricole vegetale a scazut la numai 48,6 miliarde
lei n 1933 (desi cantitativ productia a fost mai mare dect n 1929).
Criza agrara a cuprins toate ramurile agriculturii; productia
cerealiera de plante tehnice, pomicultura, viticultura, zootehnia etc.
Structura agriculturii Romniei, predominant cerealiera, a agravat
consecintele crizei agrare, mai puternice n aceasta ramura.
n acelasi timp, scaderea preturilor a avut consecinte mult mai
grave pentru tara noastra, dat fiind faptul ca, costul de productie al
cerealelor romnesti era mai urcat dect al tarilor cu o agricultura
capitalista dezvoltata. Ramnerea n urma din punct de vedere tehnic
a agriculturii noastre, productivitatea scazuta a muncii, cheltuielile
mari ale gospodariilor taranesti provocate de dobnzi mari, de renta
funciara ridicata, dijma, preturile ridicate ale marfurilor industriale,
impozitele mari etc. mpovarau cu mult costurile produselor agricole
din Romnia.
n acelasi timp, ca urmare a obligatiilor sale de a achita
datoriile mari contractate pe piata externa de a-si crea disponibil de

90

devize necesar platii importului, a acoperi deficitele balantelor de plati

etc. statul a dus o politica de fortare a exportului de cereale n anii
1929-1933, chiar la preturi extrem de scazute.
Prin scaderea preturilor produselor agricole, criza a
determinat o scadere a pretului pamntului si a arenzilor, dar aceasta
scadere a fost mai mica dect a preturilor marfurilor agricole, ceea ce
a agravat situatia gospodariilor agricole ale taranimii. Mentinerea unui
nivel relativ ridicat n raport cu cel al produselor agricole al
preturilor pamntului si al arenzilor arata tendinta mosierimii de a
arunca pe spatele taranimii muncitoare greutatile crizei agrare.
Criza agrara a dus la accentuarea procesului de degradare a
agriculturii romnesti. Aceasta s-a manifestat prin: reducerea folosirii
masinilor agricole, scaderea septelului si a calitatii lui, calitatea
inferioara a lucrarilor agricole, n anii 1929-1933, procesul
suprafetelor ocupate de culturile de plante tehnice, de pomi fructiferi
si livezi a scazut.
O buna parte din inventarul de unelte agricole folosite n
gospodariile taranesti era de calitate inferioara si rau ntretinut. Micii
producatori lipsiti de mijloace pentru refacerea utilajului erau nevoiti
sa apeleze la unelte de munca care erau de mult scoase din uz.
Lipsa de unelte si utilaje agricole se facea resimtita nu numai
la culturile de cmp, dar si ntr-o asemenea ramura intensiva cum
este viticultura.
n conditiile crizei agrare, oferta de brate de munca n
agricultura a crescnd, salariile muncitorilor scaznd, mosierii si
chiaburii gaseau mai convenabila folosirea muncii manuale dect
utilizarea masinilor agricole. Consumul de unelte si masini agricole
(import si productie interna) a scazut puternic: de la 5,7 mii tone
unelte si 11,3 mii tone masini agricole n 1929, la 3,2 mii tone unelte
si 1,5 mii tone masini agricole n 1933.
Efectivul de animale a scazut n anii 1929-1933 la taurine,
ovine si porcine.
Desi agricultura Romniei avea mare nevoie de ngrasaminte
azotoase, datorita culturii excesiv cerealiere si mai ales culturii de
porumb, productia si consumul de ngrasaminte azotoase era extrem
de reduse. n anul 1927 s-au consumat doar 900 tone superfosfat
adica abia 1 kg ngrasaminte chimice pe ha de teren arabil. Chiar si
folosirea gunoiului de grajd ca ngrasamnt era redusa, lucru scos n
relief de o ancheta speciala efectuata n anul 1927.
91

Regrese nsemnate au nregistrat n anii agrare si metodele

folosite n cultivarea pamntului. Nu se mai practica dezmirisitul
ndata dupa secerat, lasndu-se miristile pentru pasunat pna toamna
trziu ceea ce dauna lucrarii pamntului se practica o singura
aratura n loc de doua, aratura este superficiala, se practica
semanatul prin mprastiere si nu cu semanatoarea etc.
Ca urmare a accentuarii procesului de degradare a agriculturii
Romniei n anii crizei agrare, productia medie obtinuta la principalele
culturi a fost scazuta. Astfel, n ceea ce priveste productia medie
anuala de gru n anii 1925-1929 Romnia se afla naintea Spaniei,
Greciei, Portugaliei, pentru ca n anii 1930-1934 sa fie n urma
Spaniei, Portugaliei.
Daca n anii 1925-1929 Romnia ocupa locul al XI-lea n
cadrul tarilor europene n ceea ce priveste productia medie de
porumb la ha n perioada 1930-1934 ea a ajuns pe locul al XIII-lea
depasind numai Grecia, Polonia si Portugalia.
Criza n domeniul creditului a fost agravata de legaturile
strnse ntre unele banci mari din tara noastra si unele banci din
strainatate care au redus creditele, au retras capitalurile din Romnia
etc.
Datorita insolventei multor debitori ai bancilor, acestea au
trecut la masuri excesive de restrngere a creditului, inaugurnd o
politica de cereri de garantii speciale pentru cel mai mic credit
acordat.
Banca Nationala si-a redus mult operatiunile de acont,
urmarind lichidarea plasamentelor si mentinnd un acont ridicat de
9%, ceea ce a influentat ridicarea pe piata a dobnzilor.
Cu deosebire n acest sector iese n evidenta politica dusa de
banci att cele cu capital strain ct si cele cu capital romnesc
de a arunca pe sapatele oamenilor muncii greutatile provocate de
criza, nu numai direct prin nerestituirea micilor depuneri ca si indirect,
prin trecerea datoriilor lor mari pe seama bugetului statului.
Un exemplu graitor n acest sens este cel al Bancii
Marmorosch Blank. Aceasta banca cu capital strain aflata de fapt
n stare de faliment nca din 1930, a primit din partea Bancii Nationale
sume foarte mari cu titlu de reescont pentru creante n cea mai mare
parte fara valoare reala (ale unor debitori insolvabili). Astfel, ntre 31
decembrie 1930 si 26 octombrie 1931, data la care Banca
Marmorosch Blank a cerut sa i se admita dat preventiv reescontul
ei la Banca Nationala a crescut de la 247 milioane lei la 1,8 miliarde
92

lei, majoritatea cambiilor predate BNR (n suma de peste 1 miliard)

erau Portofoliu putred, cambii semnate de Banca industriala,
creatie a Bancii Marmorosch Blank si care nu aveau acoperite. La
rndul sau BNR a transmis acest portofoliu putred statului romn. n
afara de acestea BMB a mai primit din partea BNR, n aceeasi
perioada, un mprumut de 750 milioane lei, ca sa aiba de unde
restitui aceasta suma, BMB a primit din partea statului
concesiunea distribuirii tutunului si Tigarilor (monopol al statului).
ntruct aceasta concesiune facuta de stat societatii Discom
(creatie a BMB) aducea beneficii mari Discom a preluat datoria
de 750 milioane lei de la BNR pentru a plati n 14 ani, iar BMB s-a
ales astfel cu un profit de 750 milioane lei n dauna statului, respectiv
a contribuabililor.
Acesta este doar un exemplu. "Portofolii putrede" au fost
preluate n suma de multe milioane de lei de catre BNR si apoi
trecute statului si de la alte banci ca: Banca Franco-Romna,
Banca sindicatelor agricole Ialomita, Banca de scont din
Bucuresti, Banca generala a Tarii Romnesti, Banca
Agricola, Banca Victoria din Arad etc.
Actiunea nefasta a capitalului strain din sistemul bancar n
perioada crizei este scoasa n relief si de retragerea masiva, fuga din
tara a unor nsemnate capitaluri straine prin intermediul bancilor.
Astfel, circa 18 miliarde lei au luat drumul pietelor straine, agravnd
situatia balantei de plati a Romniei.
n acelasi timp, capitalul strain a profitat da conjunctura creata
de criza pentru a realiza noi cointeresari n domeniul bancar; astfel,
capitalul german (prin Dresdner Bank) a nfiintat n
octombrie1929
Societatea bancara Romna cu sediul la Bucuresti si cu filiale la
Arad, Deva, Timisoara si Brasov.
Concentrarea si centralizarea capitalului n banci au facut
progrese nsemnate n anii crizei economice din 18929-1933. n timp
ce numarul bancilor societati anonime a scazut cu 20% n 1933 fata
de 1928, capitalul a ramas acelasi. BNR a capatat un rol tot mai
important, cu deosebire prin monopolul mijloacelor de plata n
strainatate si controlul devizelor.
Capitolul VII

93

Trasaturile economiei Romniei la nceputul celui de-al doilea

razboi mondial
Economia n anii 1939-1940 (septembrie)
Trasatura fundamentala a evolutiei economiei Romniei n
acesti ani a constat n influenta determinanta a factorilor politici
externi asupra sa. Aceasta evolutie a dus, n cele din urma la intrarea
Romniei pe plan economic n orbita Germaniei. O asemenea
situatie, deosebit de nefasta pentru destinele tarii nu a fost dect rodul
unei lungi perioade de tensiune si amenintari, presiuni si
ultimatumuri, venite din partea Germaniei, sau a celor manevrati de
ea cum a fost Ungaria horthista.
Industria.
n conditiile cnd obiectivul prioritar al tarii a fost ntarirea
capacitatii sale de aparare, industria a devenit un element important
al economiei. Masurile adoptate pentru intensificarea efortului
industrial au pastrat caracterul unei legislatii stimulative, mai ales sub
raportul stimularii investitiilor particulare. Trasatura esentiala a
legislatiei industriale a fost cresterea rolului si interventiei statului. Pe
aceasta linie s-au adoptat masuri menite a ceea un
cadruorganizatoric mai propice pentru concentrarea si mobilizarea
tuturor resurselor industriale. Astfel, n cursul anului 1939 a fost creat
Consiliul superior economic. Principalele sale atributii erau:
redactarea si adoptarea de planuri si programe economice, avizarea
diferitelor proiecte de legi economice. n acelasi an s-a realizat si o
modificare a legii cartelurilor, care consta n obligativitatea tuturor
ntreprinderilor pe ramuri de productie. Avnd n vedere importanta
industriei de armament, n noiembrie 1939 s-a adoptat legea privind
regimul juridic al fabricilor de armament. n industria petroliera s-a
creat n ianuarie 1940 Comisariatul general al petrolului.
Ca urmare a conditiilor generale un impuls deosebit capata
sectoarele industriale legate de nzestrarea armatei, n primul rnd,
industria metalurgica, precum si industria textila, pielariei si chiar
alimentara.
n schimb, cererea de echipamente industriale, mijloace de
productie, cu exceptia celor necesare industriilor legate de armata, a
scazut. Datorita situatiei internationale posibilitatea aprovizionarii cu o
serie de materii prime solicitate de industria romneasca s-a redus
94

foarte mult. Din septembrie 1939 situatia a devenit si mai critica.

Guvernul ia o serie de masuri menite a rezolva cel putin partial
aceasta problema.
Astfel, se aduc unele modificari n regimul comertului exterior,
n sensul liberalizarii utilizarii devizelor obtinute prin export, cu
conditia sa se utilizeze la procurarea de materii prime. Este vorba n
primul rnd de procurarea de materii prime din tarile cu devize libere.
n acelasi timp s-au facut eforturi si pentru cresterea productiei proprii
n extractia de minereuri feroase si neferoase. Numai pentru industria
pielariei se va reusi sa se asigure aprovizionarea din tara cu piei
crude.
n ceea ce priveste industria extractiva a petrolului scaderea
productiei, nceputa nca din 1936, a continuat. Chiar dupa izbucnirea
razboiului s-a nregistrat o crestere a preturilor de petrol pe piata
mondiala, ea nu a determinat si o marire a productiei.
Un element caracteristic al acestor ani au devenit ncercarile,
venite din partea Germaniei de a patrunde n industria romneasca.
Obiectivele sale principale au fost industria metalurgica si industria
petroliera.
n industria petroliera era evident ca patrunderea sa a urmarit
sa-i asigure un anumit control n vederea asigurarii unor livrari ct mai
mari si mai regulate de petrol si derivatele sale. Penetratia germana
n industria metalurgica a urmarit limitarea pna la anulare a acestei
ramuri pentru a controla piata romneasca de armament, pentru a
mari gradul de dependenta fata de Germania.
n acesti ani nsa posibilitatile de actiune ale Germaniei au
fost limitate, mai ales ca trebuiau utilizate instrumente economice
normale, din care achizitionarea de actiuni la societatile romnesti
era principalul mijloc. Att timp ct conditiile internationale au permis,
ncercarile germane n acest sens au dus la un permanent esec.
n martie 1939 nsa, ocuparea Cehoslovaciei a facut ca
Germania sa puna mna pe pachete de actiuni apartinnd unor
societati cehoslovace (Skoda, Zbrojovka), asupra unor societati
romnesti. Utiliznd contradictiile dintre industriasul N. Malaxa,
sprijinit de palat si M. Ausnit, reprezentant al capitalului occidental,
soldat cu ndepartarea ultimului, germanii si-au consolidat prezenta la
Resita, desi nu detineau dect 9% din actiuni.
n industria petrolului nsa rezultatele nu au fost nici pe
departe tot att de ncurajatoare pentru ei. Opozitia marilor societati

95

cu capital occidental si a statului romn au facut ca n acesti ani

obiectivul Germaniei sa nu fie atins.
nfrngerea Frantei a creat baze noi pentru presiunile
Germaniei. Guvernul adopta n iulie 1940 decretul-lege prin care se
interzice orice transfer de titluri fara autorizatia statului. Desi hitleristii
si ntaresc presiune pentru a forta guvernul sa etatizeze societatile
cu capital occidental, chiar pe fondul situatiei dramatice din vara
anului 1940, guvernul romn nu accepta.
Agricultura
Productiile agricole ale celor doi ani au fost bune, mai mari
dect cele din anul 1938. S-a creat astfel un disponibil de export. La
nceputul anului 1939 nsa supraoferta de cereale a determinat ca
preturile la cereale sa fie mici. Ca urmare, statul intervine,
subventionnd pe exportatori prin prime de export si prin interventia
sistemului cooperatist pentru absorbirea surplusului de cereale.
Cresc suprafetele cultivate cu plante tehnice, mai ales
oleaginoase solicitate mult la export, cu deosebire n Germania.
Izbucnirea razboiului n septembrie 1939 a determinat o crestere a
preturilor produselor agricole, mai ales la legume si oleaginoase.
Pentru a nu crea lipsuri pe piata datorita intensificarii exportului,
guvernul a fost nevoit sa limiteze exportul la unele produse.
De asemenea, pe piata interna s-au introdus preturi de stat la
cereale, iar pentru stimularea unei productii de buna calitate a
introdus sistemul bonificatiilor la pret pentru produsele de buna
calitate.
Agricultura a constituit si ea un obiectiv al ofensivei germane
asupra economiei romnesti. S-au creat societati mixte pentru
comercializarea produselor agricole si trimiterea lor n Germania. Un
moment important care indica scopul politicii germane n economia
romneasca a fost protocolul din iulie 1939, prin care s-a stabilit un
plan de restructurare a agriculturii romnesti conform cu interesele
Germaniei. Aplicarea sa n practica va fi nsa firava, mai ales ca acest
plan implica si eforturi de investitii.
Finantele publice.
Sistemul financiar al tarii a capatat n acesti ani o importanta
deosebita. Marele volum de cheltuieli, a carui tendinta a fost de
permanenta crestere, cerea un efort financiar deosebit. Ca urmare, s-

96

a nregistrat o crestere substantiala a sarcinii fiscale, suportata att de

masele de oameni ai muncii ct si de asociatiile industriale, bancare si
comerciale.
n acelasi timp, volumul cheltuielilor destinate altor scopuri
dect celor legate de nzestrarea armatei a scazut. Mai mult dect att,
n conditiile n care bugetul statului nu mai putea face fata acestor
cheltuieli, s-au utilizat si alte surse de finantare, din care cea mai
importanta a fost cea a mprumuturilor interne. La sfrsitul anului 1938
s-a creat o institutie specializata pentru aceste operatii: Casa
autonoma de finantare si armonizare (CAFA). Sumele de bani
obtinute prin aceste mprumuturi urmau a fi dirijate spre ministerele
legate de pregatirile militare.
n noiembrie 1939 CAFA a fost autorizata sa emita unul dintre
cele mai importante mprumuturi interne ale perioadei: bonurile
pentru nzestrarea armatei, suportat de masele de oameni ai
muncii.
O alta sursa de finantare a constituit-o reescontul la BNR.
Acest reescont era realizat prin intermediul CAFA, legata la rndul sau
de Ministerul Finantelor. n acest mod, reescontul a devenit de fapt un
permanent mprumut al statului la BNR.
Circulatia monetara si activitatea bancara
Sistemul bancar a devenit prghia esentiala a economiei si
necesitatilor de capital impuse de imperativele vremii. Activitatea
BNR a fost ndreptata cu precadere n doua directii:
- sprijinirea si consolidarea sistemului bancar n ansamblu pentru a
face fata dificultatilor create de situatia politica si militara;
- sprijinirea efortului de dezvoltare industriala, de crestere a
capacitatii de aparare a tarii.;
n anii 1939 1940, paralel cu intensificarea extractiei de
metale pretioase din care BNR a cumparat aproape ntreaga cantitate
extrasa, ceea ce a dus la cresterea rezervelor de aur ale bancii, s-au
adoptat masuri pentru a stimula vnzarea de aur a populatiei catre
BNR. Banca Nationala era autorizata, astfel, sa plateasca peste
pretul oficial al aurului de 153.333, 33 lei kg. de aur fin, o prima
valutara de 50%.
Unele calcule arata ca n 1940 leul a reprezentat numai 44,50% din
valoarea celui din 1929.

97

Totodata diferenta dintre valoarea interna si cea externa a

leului se accentueaza, ducnd la aparitia speculei si a evaziunii de
devize. Afacerile cu devizele straine s-au nmultit fiind antrenati si
membrii casei regale.
Aceste presiuni repetate asupra leului au determinat aparitia
unui fenomen de crestere a preturilor cu amanuntul. Guvernul ia
unele masuri pentru a prentmpina o astfel de evolutie periculoasa. A
fost introdus controlul statului asupra preturilor, dar nu pe o scara
larga si fara nici o interventie directa, preturile fiind lasate sa se
stabileasca n functie de legile pietii.
Cu toate masurile luate s-a nregistrat n acesti ani o crestere
a costului vietii, mai ales la produse de consum imediat.
Comertul exterior. Tratatul economic din 23 martie 1939 cu
Germania
n acesti ani Germania face eforturi deosebite pentru a obtine
o pozitie privilegiata n economia romneasca, n comertul exterior.
Pe de alta parte, Romnia n acesti ani nu a putut sa fie
manevrata cu atta usurinta de Germania, att timp ct a mai existat o
speranta pentru un sprijin eficace n favoarea sa din partea tarilor
occidentale. Cnd si aceasta speranta a disparut, trecerea Romniei,
ramasa singura, izolata, n sfera de influenta germana a fost
definitiva. Dar acest fapt se va ntmpla abia n vara anului 1940.
n 1939 1940 nfruntarea Romniei si Germaniei pe plan
economic se baza pe doua obiective specifice fiecareia dintre parti:
Germania dorea un tratat economic general prin care
economia Romniei sa fie pusa la dispozitia sa
Romnia dorea ca prin concesiuni cu caracter economic, mai
ales n domeniul comertului exterior, sa poata determina Germania sa
accepte garantii pentru integritatea sa teritoriala.Dar aceasta nu s-a
realizat fara ca Germania sa nu fi utilizat toata gama de metode
extra-economice: presiuni din partea functionarilor germani, campanii
de presa violente contra Romniei, amenintari cu interventie militara,
ultimatumuri si mai presus de orice, santajarea Romniei cu
problema integritatii teritoriale, pentru care Germania a manevrat abil
si eficace Ungaria si Bulgaria.
n acest context guvernul romn trebuie sa semneze tratatul
economic. Reprezentantul german n ziua de 23 martie da un
ultimatum categoric respingnd propunerea romna de a se relua
98

negocierile. Astfel, n dupa amiaza zilei de 23 martie 1939 s-a semnat

tratatul economic romno-german. Clauzele tratatului depaseau
cadrul strict al relatiilor comerciale bilaterale, prevaznd, n esenta,
orientarea tot mai strnsa a economiei romnesti fata de necesitatile
germane.

Bibliografie
*** Banca Nationala a Romniei 1880 1995, Ed. Enciclopedica,
Bucuresti, 1998
Axenciuc, V. Introducere n istoria economica a Romniei, Ed.
Fundatiei "Romnia de mine", Bucuresti, 1995
Buzatu, Gh. O istorie a petrolului romnesc, Ed. Economica,
Bucuresti, 1988
Constantinescu, N. N. Istoria economica a Romniei, Ed. Economica,
Bucuresti, 1997
Kiritescu, C. C. Sistemul banesc al leului si predecesorii lui, Ed.
Enciclopedica, Bucuresti, 1997
Muresan, M., Muresan, D. Istoria economiei, Ed. Economic, Ed.
Economica, Bucuresti, 1998
Postolache, T. Economia Romniei. Secolul XX. Ed. Academiei
Romne, Bucuresti, 1991
Puia, I. Detaliile economice externe ale Romniei n perioada
interbelica, Ed. Academiei Romne, Bucuresti, 1992
Suta, N. Istoria comertului exterior romnesc, Ed. Eficient, Bucuresti,
1992
Sandru, D-tru Reforma agrara din 1921a din 1921, Ed. Academiei
Romne, Bucuresti, 1975

99