Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Afectivitatea este procesul psihic reglator ce reflecta relatiile omului cu lumea sub
forma unor trairi subiective (interne) ce rezulta din satisfacerea sau nesatisfacerea
trebuintelor.
Din definitie reiese legatura afectivitatii cu motivatia pentru ca, atunci cand
necesitatile noastre ne sunt indeplinite, vom avea trairi afective pozitive: bucurie,
incantare, e.t.c. Atunci cand ele nu ne sunt indeplinite, vom avea trairi afective
negative: suparare, necaz, nemultumire, iar toate acestea spun eu, devin niste factori
stresori foarte puternici si agresivi care de cele mai multe ori duc la inbolnaviri destul
de grave din cauza deteriorarii sistemului imunologic prin trairea acestor stari
negative.
Starile afective implica o apreciere, adica o atitudine pozitiva sau negativa. Daca
un oarecare obiect sau eveniment este in concordanta cu trebuintele noastre, atunci
desigur ca acestea vor fi apreciate drept pozitive, caracterizate drept placute si vom
avea tendinta de a ne apropia de ele. Un vagon de tren incalzit bine iarna ne
impresioneaza favorabil si placut. Starile afective oglindesc in fiecare moment
situatiile prezente, rezultatele conduitei noastre in raport cu dorintele si impulsurile
noastre.
Ecoul (rasunetul) afectiv pe care il au evenimentele lumii in fiecare dintre noi este
diferit intrucat si trebuintele noastre, in orice moment, pot fi diferite de ale celorlalti.
Asa se explica de ce acelasi obiect poate produce o emotie pozitiva cuiva, dar
negativa altcuiva sau acelasi obiect poate produce asupra aceluiasi om, la un moment
dat, o emotie pozitiva, iar in alt moment una negativa.
De exemplu, tinerilor li se intampla uneori ca, atunci cand moda vestimentara
lanseaza o noua linie foarte originala, aceasta sa nu fie pe placul lor. Ulterior insa ,
atunci cand noua linie a capatat adepti in randul covarstnicilor, aceiasi tineri, din
dorinta de a se conforma (trebuinta de afiliere) isi schimba radical atitudinea, parerea
si corespunzator trairea afectiva in raport cu noua moda care ajunge sa le placa.
Acesta poate fi considerat si un exemplu de mobilitate afectiva acea
proprietate a proceselor afective de a trece de la un pol la altul (sau de la intensitate
la alta: mai intai acea moda li se parea <<draguta >> pentru ca ulterior sa devina <<
extraordinara>> ). Trebuie specificat ca mobilitattea este o calitate a proceselor
afective numai in conditiile in care exista un motiv care sa justifice aceasta schimbare,
altfel este vorba de labilitate afectiva (modificarea nejustificata a emotiilor ),
fenomen intalnit mai ales la copii si persoane imature sau bolnave psihic.
Procesele afective sunt procesele psihice care sunt generate de relaiile dintre
obiect i subiect sub form de triri, uneori atitudinale. Pe prim plan se afl nu att
obiectul, ct valoarea i semnificaia pe care acesta o are pentru subiect.
Interaciuni:
a)
Afectivitate i cogniie
Afectivitate i motivaie
c)
a)
Polaritatea tendina acestora de a gravita fie n jurul polului pozitiv, fie n
jurul celui negativ:
b)
Intensitatea fora, tria, profunzimea de care dispune la un moment dat
trirea afectiv;
c)
Durata - ntinderea, persistena n timp a acestora, indiferent dac persoana
sau obiectul care le-a provocat sunt sau nu prezente. Alimentnd permanent
semnificaia afectogen a unui stimul putem ine mereu treaz starea afectiv fat de
el.
d)
Mobilitatea - trecerea rapid n interiorul aceleiai triri emoionale sau
trecerea de la o stare afectiv la alta n condiii de necesitate, trebuind a fi deosebit
de fluctuaia tririlor afective - semn de slbiciune, imaturitate sau patologie a
proceselor afective.
e)
Expresivitatea - exteriorizarea,
intermediul expresiilor emoionale:
mimica
pantomimica
manifestarea
strilor
afective
prin
rol de comunicare
contagiune
a)
b)
Afectele
B.
Procesele afective complexe: beneficiaz de un grad mai mare de
contientizare.
a)
Emoiile curente
b)
Emoiile superioare
c)
Dispoziiile afective:
C.
Procesele afective superioare: se caracterizeaz printr-o mare
restructurare valoric, situat nu la un nivel de obiect sau de activitate, ci la nivel de
personalitate; depesc prin coninutul i structura lor strile emoionale i tranzitorii.
a)
Sentimentele
i.
ii.
iii.
b)
Pasiunile
i.
ii.
Dupa cum am vazut, cele mai multe trebuinte umane provin din interiorizarea
trebuintelor celorlalti in mijlocul carora ne formam de la nastere; in acest caz, se
intelege ca si trairile afective aferente acestor trebuinte au o origine externa, sociala.
De exemplu, unii cercetatori afirma ca nou-nascutul manifesta teama atunci cand isi
deplaseaza brusc centru de greutate si la zgomotele foarte puternice (emotii cu
valoare adaptativa de-a lungul evolutiei speciei). El nu se teme, de exemplu, de
animalele salbatice sau de amenintari verbale pentru ca inca nu le integreaza ca
pericole in sistemul sau cognitiv elementar.
Pe parcursul vietii insa, copilul / omul, invata sa se teama de cele mai diverse
situatii care ii pot periclita satisfacerea trebuintelor ce devin tot mai numeroase si mai
variabile. Astfel se teme de: pedeapsa parintilor, de saracie, de posibilitatea pierderii
fiintelor apropiate si iubite, de calimitati naturale, de boala, de razboi. Asemenea
pericole sunt resimtite diferentiat de indivizi, in functie de temperament, de gradul de
cultura, de nivelul inteligentei dar si de posibilitatile reale, obiective, de a le
preintampina sau de a intrevedea solutii .
Asadar, in cea mai mare masura, trairile afective rezulta din confruntarea
permanenta dintre nevoile omului si posibilitatile de satisfacere a lor, in producerea
emotiilor si a sentimentelor sunt deci implicate, pe langa motive si gandirea, memoria,
imaginatia,etc. De aceea putem spune ca afectivitatea reflecta relatia omului cu
lumea, fiecare om intretine relatii unice si irepetabile intrucat el are anumite dorinte,
asteptari, convingeri, dar si anumite posibilitati (fizice, intelectuale, materiale) mai
mari sau mai mici de a si le indeplini.
Procesele afective sunt, prin difinitie, procese de reglare a activitatii umane ; rolul
lor central este deci acesta. Functia reglatorie se realizeaza efectiv in mai multe
forme:
asigurarea energiei necesare desfasurarii tuturor proceselor cognitive si a
intregii activitati, alaturi de motivatie, afectivitatea este o componenta bazala a S.P.U.,
avand sediul in inconstient.
-organizarea comportamentului (prin trairile afective de intensitate moderata si
care apar in situatii cunoscute). Este posibila insa si dezorganizarea conduitei atunci
cand trairile afective sunt prea puternice sau declansate de situatii necunoscute; de
aceea, supramotivatia care semnifica supraincarcare energetica se asociaza cu
trairi afective intense care pot conduce la esec (comportamente neadecvate) ;
BIBLIOGRAFIE :