JUDECĂTORIA PITEȘTI

Dosar nr: 2436/280/2018

Amânare de pronunțare 26.09.2019

CONCLUZII SCRISE,
depuse de pârâții MUZEUL JUDEȚEAN ARGEȘ, POPESCU CORNEL și
STOICA AURENȚU

pentru pârâții MUZEUL JUDEȚEAN ARGEȘ, POPESCU COREL și STOICA

AURENȚU, solicităm ca, prin hotărârea ce veți pronunța, să respingeți acțiunea
formulată de reclamanta CHEPLINGER GABRIELA, pentru următoarele
motive:
Reclamanta nu mai este angajata Muzeului Județean Argeș din anul
2010, dată față de care acțiunea acesteia este și prescrisă în ceea ce îl privește pe
pârâtul Muzeul Județean Argeș.
Întrucât în anul 2015 Muzeul Județean Argeș a făcut o solicitare
scrisă către pârâta REGIA DE ADMINISTRARE A DOMENIULUI PUBLIC ȘI
PRIVAT AL JUDEȚULUI ARGEȘ, al R.A (angajatorul reclamantei), pentru
suplimentarea contractului de prestări servicii, cu un post de supraveghetor,
reclamanta a fost desemnată de către angajatorul său, să fie supraveghetor la
Muzeul Județean Argeș, în baza unui concurs organizat de angajatorul acesteia.
Niciodată actuala conducere a Muzeului Județean Argeș nu i-a
promis reclamantei că o va angaja pe aceasta la Muzeul Județean Argeș, după
data de 31 august 2018.
În ceea ce priveștte susținerea reclamantei în sensul că Muzeul
Județean Argeș și reprezentantul legal al acesuia, Popescu Cornel, director, ar fi
tolerat acțiunile domnului Stoica Aurențu, împotriva reclamantei, precizând că
reclamanta nu a depus niciodată vreo reclamație împotriva pârâtului Stoica
Aurențu. De altfel, pârâtul Stoica Aurențu, în perioada în care și-a desfășurat
activitatea de contabil șef la Muzeul Județean Argeș, a avut un comportament
exemplar la locul de muncă.
Decizia de încetare a raportului de muncă emisă reclamantei de
angajatorul acesteia, nu are nicio legătură cu Muzeul Județean Argeș sau cu vreo
persoană din cadrul Muzeului.
Faptul că reclamanta pretinde că după ce a rămas fără serviciu în
anul 2010, a căzut într-o depresie gravă, având simptome de stres post-
traumatic, în situația în care ne referim la anul 2010, când reclamanta a fost
indisponibilizată din postul de gestionar custode, întărește susținerea noastră în
sensul că acțiunea în pretenții formulată de reclamantă este prescrisă.
Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că acțiunea privind
repararea prejudiciului moral cauzat prin vătămarea unor drepturi personale
nepatrimoniale, are un caracter patrimonial, fiind supusă regulilor referitoare la
prescripția extinctivă (termenul general de prescripție de 3 ani), prevăzute de
Decretul nr. 167/1958 (art. 2051 NCC), întrucât drepturile în discuție nu au un
caracter intuitu personae, în sensul de a fi inseparabile de individ, (Decizia 1583
din 21 martie 2012, pronunțată în recurs de Secția a II-a civilă, a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, având ca obiect acordarea de daune morale).
Considerăm că, pentru acordarea unor daune morale, este necesar
ca cel care pretinde să prezinte un minimum de argumente și indicii cu care să
demonstreze în ce măsură drepturile personal nepatrimoniale i-au fost afectate
cu probele administrate în cauză de reclamantă, apreciem că aceasta nu a făcut
dovada celor susținute în cererea de chemare în judecată.
Martora, Roșu Gabriela (declarație fila 292), propusă de
reclamantă a precizat că tot ceea ce cunoaște știe de la reclamantă, care, în vara
anului 2016, „a venit la mine plângând și mi-a spus că este hărțuită de pârâtul
Stoica, contabilul șef al Muzeului. Reclamanta mi-a relatat că pârâtul Stoica i-a
făcut propuneri cu tentă sexuală, spunându-i că dacă le acceptă, îi va fi bine.
Reclamanata mi-a spus că era hărțuită în mod repetat, iar pârâtul nu înceta cu
aceste manifestări, chiar dacă fusese rugat de reclamantă. Anterior anului 2016,
reclamanta mai suferise atacuri de panică, venind în această stare personal la
mine și se ferea să rămână singură în casă, dar nu știu motivul acestor atacuri.
Pentru aceste atacuri de panică, știu că reclamanta lua un tratament pentru
psiholog. Reclamanta nu mi-a spus care erau cauzele acestor atacuri de panică.
În urma hărțuirii pârâtului, atacurile de panică ale reclamantei s-au accentuat și
a trebuit să ia un alt tratament și chiar a fost la psihiatru. Am cunoștință că
ultimul tratament administrat în urma hărțuirilor a durat câteva luni. Eu,
personal, nu îl cunosc pe pârâtul Stoica, ci am aflat de acesta doar din spusele
reclamantei. În prezent am cunoștință că reclamanta se simte mai bine și nu știu
dacă mai urmează tratament medicamentos. Precizez că, din anul 2016 până în
prezent, m-am mai văzut cu reclamanta de foarte puține ori, deoarece eu fac
naveta la locul de muncă. Precizez că și la telefon, din perioada 2016 până în
prezent, am vorbit mai rar, iar când am vorbit, nu am mai discutat despre
hărțuirile relatate. Vorbeam cam o dată pe lună și îmi spunea că începe să se
simtă mai bine. Reclamanta nu mi-a spus niciodată că ar fi fost hărțuită la locul
de muncă și de alte persoane în afară de pârâtul Stoica.”
 Martorul, Stamate Dumitru – Titi (declarație fila 291), propus a fi
audiat de reclamantă, a precizat un singur episod petrecut în anul 2016, martorul
pretinzând că personal l-a văzut pe pârâtul Stoica cum a îmbrățișat-o pe
reclamantă, pe culoar, la Muzeu, iar aceasta a avut o atitudine de respingere
totală. Martorul a menționat că, în urma atitudinii reclamantei, pârâtul a luat
mâinile de pe aceasta și a observat că a mai stat puțin de vorbă, însă nu știe
conținutul discuției. A menționat martorul că: „ la câteva luni după acest
incident, m-am întâlnit pe stradă cu reclamanta, am observat că era foarte
abătută și aceasta mi-a relatat că a fost dată afară, deoarece nu a dat curs
avansurilor pârâtului Stoica.”
Martorul pretinde că reclamanta i-a spus că este panicată, relațiile
din familie erau distante deoarece aceasta nu mai realiza venituri, se simțea
foarte retrasă și umilită social. Martorul a precizat că nu a mai auzit de la alte
persoane, în afară de reclamantă, ca pârâtul să hărțuiască sexual și alte persoane
la locul de muncă. Susține martorul că: „reclamanta mi-a povestit că a urmat un
tratament cu medicamente pentru o ușoară depresie și panică. Mi-a mai relatat
că aceasta nu putea să doarmă noaptea, în urma celor întâmplate la locul de
muncă. În prezent, reclamanta este reintegrată profesional. Din anul 2016, până
în prezent, am mai vorbit cu reclamanta doar ocazional și nu cunosc cât timp
aceasta a urmat tratament pentru starea de depresie ușoară și panică, așa cum am
relatat anterior. Precizez că, la momentul la care eu am surprins incidentul dintre
reclamantă și pârât, pe hol, îl cunoșteam pe acesta din vedere, deoarece era
persoană publică.”
Cu martorii Moraru Simona - Gelardina și Burlușanu Mioara,
audiați în cauză, martori care au calitatea de angajați ai Muzeului Județean
Argeș din anul 2008, respectiv 2009, am făcut dovada că la locul de muncă nu a
fost niciodată vreun incident între reclamantă și pârâtul Stoica.
Martorul, Moraru Simona - Gelardina (declarație fila 294), a
menționat că: „din câte îl cunosc pe pârâtul Stoica, acesta nu a creat niciodată
probleme la locul de muncă și nu a hărțuit nicio persoană (...) Nicio persoană de
la locul de muncă nu a vorbit de faptul că reclamanta ar fi hărțuită de pârâtul
Stoica. Eu, personal, cât și alte persoane de la locul de muncă, îl percepem pe
pârâtul Stoica ca fiind un om serios, care își face meseria (...) Precizez că
reclamanta și pârâtul Stoica lucrau în corpuri diferite de clădire, care nu aveau
legătura între ele. Din câte cunosc eu, reclamanta a fost angajată atât a regiei,
cât și a Muzeului (...) Nu am auzit ca reclamanta să aibă vreo nemulțumire față
de director sau față de Muzeu”.
Martora, Burlușanu Mioara (declarație fila 293), a arătat că:
„reclamanta, anul trecut, în cadrul unei expoziții, a povestitit unor salariați că ar
fi fost agresată de domnul Stoica. Reclamanta povestea că pârâtul Stoica îi făcea
anumite complimente, însă nu părea foarte deranjată de această atitudine a
pârâtului Stoica. Precizez că eu personal am participat la aceste discuții.
Reclamanta povestea faptul că pârâtul Stoica îi spunea că este frumoasă.
Precizez că eu mă întâlneam rar cu reclamanta la locul de muncă și astfel nu pot
preciza în ce stare psihică se află aceasta. Eu personal l-am perceput pe pârât, la
locul de muncă, ca fiind un bun profesionist și chiar l-am considerat ca pe tatăl
meu, după ce acesta a decedat. Niciun salariat nu a povestit niciodată că ar fi
fost hărțuit de pârâtul Stoica. Precizez că eu de foarte multe ori am fost plecată
în delegații cu pârâtul Stoica și niciodată acesta nu a avut vreo atitudine
necorespunzătoare la adresa mea și nici eu personal nu m-am gândit vreodată că
ar putea avea o atitudine necorespunzătoare. Precizez că reclamanta și pârâtul
Stoica lucrau în clădiri diferite (...) Eu, personal, nu am văzut-o pe reclamantă în
biroul domnului Stoica și nici invers. Eu nu cunosc dacă reclamanta, vreodată, a
avut probleme de natură psihică și dacă a urmat vreun tratament în acest sens,
deoarece aveam foarte puțin tangențe cu aceasta. Precizez că pârâtul Stoica a
lucrat în birou cu fiica acestuia. Am observat că pârâtul Stoica, în urma
decesului părinților, era abătut. Cât timp eu am fost secretara directorului,
niciodată reclamanata nu a venit la domnul director să se plângă de
comportamentul domnului Stoica. Precizez că îl percep pe domnul director la
fel cum îl percep și pe domnul Stoica. Biroul domnului Stoica se află în aceeași
clădire cu Muzeul Sportului, dar pe aripi diferite.”
Nici cu interogatoriul administrat în cauză de reclamantă, aceasta
nu a reușit să-și dovedească pretențiile.
Prin interogatoriul administrat de Muzeul Județean Argeș,
reclamantei, la fila 286, rezultă că aceasta nu mai este angajata Muzeului
Județean Argeș, din anul 2010, ca urmare a emiterii unei decizii de concediere
(în urma unor concedieri colective), decizie pe care reclamanata nu a înțeles să
o conteste vreodată.
De asemenea, am dovedit că, în perioada 1 septembrie 2015 - 31
august 2016, reclamanata a fost angajata RAPDPP Argeș (răspunsul la
întrebarea 2 în interogatoriu) și că aceasta a fost angajata RAPDPP Argeș, era în
calitate de supraveghetor muzeu, prestând servicii de gestionare săli muzeu, la
Muzeul Sportiv din cadrul Muzeului Județean Argeș, în numele RAPDPP Argeș.
La întrebarea numărul 23 din interogatoriul aflat la fila 289 din
dosar, prin care am solicitat pârâtei să precizeze ce fapte cauzatoare de
prejudiciu impută Muzeului și Conducerii acestei instituții, reclamanta a arătat
că: „nu pot preciza acum”.
 Deși reclamanta a susținut că a fost agresată și în biroul
contabilului șef, la întrebarea numărul 11 din interogatoriul aflat la fila 287,
recunoaște că nu a prestat servicii în biroul finciar- contabilitate, unde își
desfășura activitatea contabilul șef, și nici măcar în locuri adiacente acestui
birou. La întrebarea 12, reclamanta recunoaște că, locul prestării serviciilor de
către aceasta, în numele Regiei, era Muzeul Sportului, locație separată de
birourile administrative, între care se află și biroul contabilitate.
Deși la întrebarea 9 din interogatiu, reclamanta susține că a
înregistrat sesizări la Muzeul Județean Argeș, privind pretinsul comportament al
contabilului șef, față de aceasta, nu face nicio dovadă în acest sens, ci, mai mult,
la întrebarea numărul 18 (fila 288), susține că nu a adresat vreo notă scrisă, de
sesizare a conducerii muzeului, ori a conducerii angajatorului său, prin care să
aducă la cunoștință că un angajat al Muzeului, în speță contabilul șef, îi adresa
cuvinte și gesturi nepotrivite, în timpul programului de lucru, însă susține că i-a
spus unei angajatae de la RAPDPP – Măceșanu.
La întrebarea numărul 29, din interogatoriu (fila 290), reclamanta a
arătat că nu poate preciza anul de când se află în evidența organelor de
specialitate: LSM Argeș, Medicina Muncii, medicul de familie, cu diagnostic
psihiatric de genul: tulburarea depresivă, episod depresiv sever, agorafobie cu
atacuri de panică, psihotraumă relațională.
Pentru a doveni că susținerile reclamantei nu se confirmă, am
depus la dosarul cauzei mai multe declarații și caracterizări date atât de angajați
ai Muzeului Județean Argeș, cât și de angajați ai Regiei. Una dintre caracterizări
este dată de doamna Reghina Măceșanu, persoană căreia reclamanta pretinde că
i-ar fi povestit anumite aspecte legate de pârâtul Stoica Aurențu.
În ceea ce privește evaluările psihologice depuse la dosar de
reclamantă, am solicitat un punct de vedere doamnei psiholog Marinela Tănase,
care a efectuat reclamantei o evaluare psihologică la data de 26 ianuarie 2018.
Doamna psiholog ne-a comunicat faptul că elaborarea unui raport
de evaluare psihologică a unui client, face parte din uzanțele profesionale, adică
orice demers se încheie cu emiterea fie a unui aviz psihologic, fie a unui raport
către clientul respectiv.
Arată doamna psiholog faptul că: „foarte important este faptul că
instanța nu poate lua în considerare decât acele rapoarte elaborate la cererea
acesteia, sub formă de expertiză psihologică, pe care le realizează psihologii de
instanță – judiciari (afișați pe tabelul special), iar eu nu dețin această
competență. Doamna respectivă (Cheplinger Gabriela), s-a prezentat la cabinet
și a solicitat o evaluare psihologică mai complexă, deoarece dânsa a mai
consultat anterior un psihoterapeut, dar nu i s-au părut relevante
tehnicile/concluziile emise de doamna psiholog; așa cum se constată, o mare
parte din conținutul raportului se referă la relatările doamnei, deoarece anumite
fapte nu sunt verificabile; legat de tulburarea depresivă moderată care a fost
identificată în cadrul psihodiagnosticului și la care faceți referire în solicitarea
dumneavoastră, și pornind de la considerentul că depresia este o afecțiune
medicală serioasă care poate influența în mod negativ starea, gândirea și
comportamentul persoanei, eu consider – rețineți că este o opinie personală! –
că angajatorul trebuie să decidă dacă persoana poate funcționa responsabil într-
un anumit post, evident în funcție de natura postului!
Depresia se poate manifesta prin diverse simptome, cele mai des
întâlnite fiind un sentiment profund de tristețe și pierderea marcantă a
interesului față de orice fel de activități, dar depresia este una dintre cele mai
tratabile afecțiuni mintale: între 80% și 90% dintre persoanele care suferă de
depresie, răspund bine la tratament.”
Față de cele mai sus menționate, constatând că reclamanta nu
justifică pretențiile solicitate, solicităm să respingeți acțiunea astfel cum aceasta
a fost precizată.

MUZEUL JUDEȚEAN ARGEȘ,

POPESCU CORNEL,
STOICA AURENȚU,

prin avocat,
IUNKER CORINA

DOMNULUI PREȘEDINTE AL JUDECĂTORIEI PITEȘTI