Sunteți pe pagina 1din 610

Art. 1164.

Continutul raportului obligational Obligatia este o legatura de drept n virtutea careia debitorul este tinut sa proc ure o prestatie creditorului, iar acesta are dreptul sa obtina prestatia datorata. (art. 25, 116 5, 1226, 1471, 1528-1529, 1536, 2322, 2524 NCC) Comentariu 1. Notiunea de obligatie . Spre deosebire de Codul civil din 1864, a carui tacere l asa definirea obligatiei n sarcina literaturii de specialitate, noul Cod civil realizeaza acest lucru n art. 1164, care priveste raportul obligational n sens larg, referindu-se att la latura pasiva, ct si la cea activa. ntr-adevar, dac a din punctul de vedere al debitorului, raportul obligational apare ca o datorie, din perspectiva creditoru lui el apare ca un drept de creanta (a se vedea C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 1). Etimologic, vocabula obligatie trimite la ideea de legatura (ob n vederea a; ligo a lega), dar noul Cod civil arata ca obligatia este o legatura de drept. Acest lucru are rolul de a sublinia evolutia conceptului, n cadrul dreptului roman, de la nexul corporal (vinculum corporis) care l nlantuia pe debit or fata de creditor astfel nct acesta din urma dobndea prerogative asupra persoanei celui dinti, la un raport jur idic ( vinculum iuris) n temeiul caruia creditorul poate pretinde debitorului sau sa execute prestatia ce i se datoreaza, iar, n caz de neexecutare, poate apela la constrngere, mai exact la o actiune n justitie urmata eventual de executarea silita a patrimoniului debitorului (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. I, p. 6-8). Dezv oltarea romana a notiunii rezulta inclusiv din definitia oferita n Institutiile lui Iustinian conform careia obliga tio est iuris vinculum, quo necessitate adstringimur alicuius solvendae rei, secundum nostrae civitatis iura (obligatia este o legatura juridica, n temeiul careia suntem constrnsi sa facem o prestatie n conformitate cu dreptul cetatii noastre; a se vedea Institutiile lui Iustinian, cu traducere si note de V. Hanga, M.D. Bob, Ed . Universul Juridic, Bucuresti, 2009, p. 276-277). 2. Elementele raportului obligational. Raportul juridic de obligatie cuprinde n s tructura sa subiecte, continut si obiect. Subiectele raportului obligational pot fi, n principiu, att persoane fizice, ct si persoane juridice (a se vedea art. 25 NCC) si sunt denumite creditor si debitor. Dupa cum s-a remarcat, acesti termeni sunt generici si se va opera cu ei n toate raporturile de obligatie, indiferent de izvorul lor concret ( a se vedea art. 1165 NCC), nsa, n cadrul unor categorii de obligatii speciale, subiectele vor capata denumiri spec ifice, de pilda vnzator/cumparator, locator/locatar, mandant/mandatar etc. (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. I, p. 20-21). Continutul raportului obligational este format din dreptul de creanta ce apartin e creditorului, mpreuna cu datoria corelativa, care incumba debitorului. Ambele elemente exprima continutul patrimonial al raportului de obligatie: dreptul de creanta se nscrie n activul patrimoniului, iar datoria se nsc rie n pasivul acestuia (a se vedea C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 2).

Obiectul raportului obligational este prestatia de care este tinut debitorul (a se vedea art. 1226 NCC), notiunea de prestatie fiind conceputa n mod general, fie ca o prestatie pozitiva, f ie ca o abstentiune (a se vedea T.R. Popescu, P. Anca, Teoria generala a obligatiilor, Ed. Stiintifica, Bucurest i, 1968, p. 9, nota 2). Dupa obiectul lor, obligatiile se clasifica n obligatii de a da obligatiile de a transmite sau a constitui un drept real; obligatii de a face orice prestatie pozitiva care nu consta ntr-o obligatie de a da; si obl igatii de a nu face care implica o abtinere a debitorului de la a face ceva ce ar fi fost ndreptatit sa fa ca, n lipsa raportului obligational (a se vedea C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 3-4). Acceptarea acestei clasificari de catre legiuitor se poate observa n mai multe articole din noul Cod civil, de pilda art. 1528, art. 1529, art. 1536, art. 2322 sau art. 2524. Exista autori n literatura de specialitate care adauga la elementele raportului o bligational, pe lnga cele amintite mai sus, si sanctiunea (a se vedea, de exemplu: I. Albu, Introducere n studiul ob ligatiilor, p. 31; L. Pop, Obligatiile, vol. I, p. 18-19), nteleasa ca totalitatea mijloacelor juridice pe c are subiectele raportului de obligatie le pot exercita pentru obtinerea prestatiei, respectiv pentru liberarea de datorie. Definitia continuta de art. 1164 NCC nu include si acest element, probabil datorita existentei obligatiilor naturale care nu ofera creditorului mijloace ofensive pentru obtinerea prestatiei datorate (a se vedea J. Carbonnier, Droit c ivil, vol. II, p. 1918-1920). Totusi, de vreme ce creditorul unei obligatii naturale poate refuza restituirea prestatiei executate de bunavoie (a se vedea art. 1471 NCC), s-a observat ca acest mijloc defensiv este suficient pentru a contura elementul sanctiunii (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. I, p. 44-45, precum si p. 80-88). Art. 1165. Izvoarele obligatiilor Obligatiile izvorasc din contract, act unilateral, gestiunea de afaceri, mbogatir ea fara justa cauza, plata nedatorata, fapta ilicita, precum si din orice alt act sau fapt de care legea leaga nasterea unei obligatii. (art. 1, 1166, 1324-1349 NCC) Comentariu 1. Notiune. Prin izvor de obligatii se ntelege acel fapt juridic lato sensu care da nastere unui raport obligational, asadar genereaza un drept de creanta si datoria corelativa. Dupa c um s-a precizat n doctrina, trebuie efectuata distinctia ntre izvoarele obligatiilor si izvoarele dreptului, acestea din urma reprezentnd forma n care se exprima dreptul obiectiv adica normele juridice de generala aplicatie, n eparticularizate, prin aplicarea lor concreta, la anumite subiecte de drept (a se vedea C. Statescu, C. Brsan, Obligat iile, p. 11). Desigur, prin acelasi rationament, trebuie facuta distinctie ntre izvoarele obligatiilor si izvoarele d reptului civil (a se vedea art. 1 NCC). 2. Enumerarea izvoarelor obligatiilor. Codul civil din 1864 nu cuprindea o enume rare ntr-un singur text a izvoarelor raporturilor obligationale, nsa continea reglementari pentru contract, cvasicontract, delict si cvasidelict (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. I, p. 105-119). Raportat la ac easta mpartire traditionala, se poate sesiza din cuprinsul art. 1165 NCC ca, daca legiuitorul noului cod lasa neatinsa

pozitia contractului (a se vedea art. 1166 NCC), n schimb el abandoneaza notiunile de cvasicontract , delict si cvasidelict . Optiunea este justificata ntruct termenul cvasicontract , dupa cum pe buna dreptate s -a semnalizat n literatura de specialitate, evoca o apropiere de contract (ca acord de vointe). n realitate, conditiile cerute pentru existenta contractului nu erau ndeplinite n acest caz, deoarece raportul obligational lua na stere independent de faptul daca partile au dorit sau nu acest lucru (a se vedea C. Statescu, C. Brsan, Obligatiil e, p. 12, precum si p. 104-105). ntradevar, gestiunea de afaceri (a se vedea art. 1330-1340 NCC), plata nedatorata ( a se vedea art. 1341-1344 NCC) si mbogatirea fara justa cauza (a se vedea art. 1345-1348 NCC) reprezinta fapte j uridice licite ale unei persoane, iar fiecare dintre ele da expresie a ceea ce se considera drept cvasic ontract n vechea legiuire. Fapta ilicita ramne un izvor de raporturi obligationale din moment ce, n principiu , de fiecare data cnd se cauzeaza un prejudiciu unei alte persoane printr-o astfel de fapta, ntre autorul ei si cel prejudiciat se naste un raport juridic de raspundere delictuala (a se vedea art. 1349 NCC). Notiunile de delict si cvasidelict nu indicau altceva dect tot conduite umane, culpabile si ilicite, prin care se cauza un prejudiciu altei persoane, iar diferenta dintre ele era inutila si nu avea nicio relevanta practica, referinduse la forma culpei autorului: delictul implica intentia de a cauza victimei un prejudiciu, n timp ce cvasidelictul presu punea doar imprudenta sau neglijenta, asadar lipsa intentiei. Noul Cod civil inoveaza prin faptul ca admite expres posibilitatea actului jurid ic unilateral de a fi izvor de obligatii (a se vedea art. 1324-1329 NCC), aspect controversat sub imperiul Codu lui civil din 1864. n plus, art. 1165 NCC are meritul de a exprima exact ideea ca legea, prin ea nsasi, nu genereaza ra porturi juridice obligationale concrete. Legea ofera unei mprejurari puterea de a produce efecte juridice, dar r eglementeaza doar raporturi juridice abstracte si potentiale, iar pentru a se ajunge la un raport concret es te nevoie fie de un fapt juridic stricto sensu, fie de un act juridic (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. I, p. 114), c eea ce se desprinde cu claritate din text. Titlul II Izvoarele obligatiilor Capitolul I. - Contractul Capitolul II. - Actul juridic unilateral Capitolul III. - Faptul juridic licit Capitolul IV. - Raspunderea civila Capitolul I. Contractul Bibliografie: I. Albu, Contractul si raspunderea contractuala, Ed. Dacia, Cluj-N apoca, 1994; I. Albu, Drept civil. Introducere n studiul obligatiilor, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1984 (citata n continu are I. Albu, Introducere n studiul obligatiilor); D. Alexandresco, Explicatiunea teoretica si practica a dreptului civil romn n comparatiune cu legile vechi si cu principalele legislatiuni straine, tomul V, Tipografia Nationala, Ia si, 1898; M. Avram, Actul unilateral n dreptul privat, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2006 (citata n continuare M. Avram, Actu l unilateral); Fl.A. Baias, Simulatia. Studiu de doctrina si jurisprudenta, Ed. Rosetti, Bucuresti, 2003 (ci

tata n continuare Fl.A. Baias, Simulatia); G. Baudry-Lacantinerie, L. Barde, Trait thorique et pratique de droit civil. Des obligations, troisime dition, t. 1, Librairie de la Socit du Recueil J.-B. Sirey et du Journal du Palais, Paris, 1906; Gh. Beleiu, Drept civil romn. Introducere n dreptul civil. Subiectele dreptului civil, ed. a X I-a, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2007 (citata n continuare Gh. Beleiu, Drept civil); G. Bonilini, M. Confortini, C . Granelli, Codice civile commentato, UTET Giuridica, Torino, 2009 (citata n continuare G. Bonilini s.a., C odice civile commentato); G. Boroi, Drept civil. Partea generala. Persoanele, ed. a III-a revizuita si adaugi ta, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2008; G. Boroi, C.A. Anghelescu, Drept civil. Partea generala, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2 011 (citata n continuare G. Boroi s.a., Drept civil. Partea generala); Gh. Brenciu, V. Panturescu (I), C. Statescu (II), Aspecte referitoare la relatia dintre contranscris si actul public n cadrul simulatiei, n RRD nr. 8/1981; M.B. Can tacuzino, Elementele dreptului civil, Ed. Cartea Romneasca, Bucuresti, 1921; J. Carbonnier, Droit civil, vol. II , Les biens. Les obligations, Presses Universitaires de France, Paris, 2004 (citata n continuare J. Carbonnier, Droit c ivil, vol. II); D. Chirica, Drept civil. Contracte speciale, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1997; G. Chivu, Simulatia n teoria si practica dreptului civil, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2001 (citata n continuare G. Chivu, Simulatia); L. Ciafard ini, F. Izzo, Codice civile annotato con la giurisprudenza, XI edizione, Edizione Giuridiche Simone, Napoli, 2008; A. Circa, Relativitatea efectelor conventiilor, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2009; D. Cosma, Teoria generala a actului juridic civil, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1969 (citata n continuare D. Cosma, Teoria generala a act ului juridic civil); Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2006 (cita ta n continuare Fr. Deak, Contracte speciale); I. Deleanu, Partile si tertii. Relativitatea si opozabilitatea efecte lor juridice, Ed. Rosetti, Bucuresti, 2002; S. Diaconescu, Contractul-cadru de distributie comerciala, Ed. Universul Juridic, B ucuresti, 2010, p. 281 (citata n continuare S. Diaconescu, Contractul-cadru de distributie comerciala); C.A. Diac onu, Principiul inopozabilitatii contractelor fata de terti. Notiunea de tert, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1999; A .P. Dimitriu, n ***, Noul Cod civil. Note. Corelatii. Explicatii, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2011 (citata n continuare A.P. Dimitriu, Noul Cod civil); R. Dinca, Protectia secretului comercial n dreptul privat, Ed. Universul Juridic, Bu curesti, 2009 (citata n continuare R. Dinca, Protectia secretului comercial); T. Duta, V. Tugui, Consecintele penal e ale simularii pretului n cazul unui contract autentic de vnzare-cumparare a unui imobil, n Dreptul nr. 2/1994; M. Eliescu, Raspunderea civila delictuala, Ed. Academiei Republicii Socialiste Romnia, Bucuresti, 1972 (citata n continuare M. Eliescu, Raspunderea civila); J. Flour, J.-L. Aubert, E. Savaux, Droit civil. Les obligat ions, 1. L acte juridique, 13e dition, Sirey, Paris, 2008; D. Gherasim, Buna-credinta n raporturile juridice civile, Ed. Academiei Republicii Socialiste Romnia, Bucuresti, 1981 (citata n continuare D. Gherasim, Buna-credinta); J. Ghest in, Trait de droit civil. La formation du contrat, LGDJ, Paris, 1993 (citata n continuare J. Ghestin, Trait de

droit civil); J. Ghestin, C. Jamin, M. Billiau, Trait de droit civil. Les effet du contrat, 3e dition, LGDJ, 2001; J. Goicovici, Cesiunea conventionala a contractului, n Dreptul nr. 1/2007 (citata n continuare J. Goicovici, Cesiunea con ventionala a contractului); J. Goicovici, Dreptul consumatiei, Ed. Sfera Juridica, Cluj-Napoca, 2006 (citata n c ontinuare J. Goicovici, Dreptul consumatiei); C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, Tratat de drept civil romn, vol. III, Ed. Nationala S. Ciornei, Bucuresti, 1929; O. Hanes, Nota la dec. nr. 197/A/2004 a C A Alba-Iulia, n Dreptul nr. 7/2005; Tr. Ionascu, Ideea de aparenta si rolul ei n dreptul civil romn modern, Universita tea din Bucuresti, Facultatea de Drept, 1943; Henri, Leon, J. Mazeaud, Fr. Chabas, Obligations. Thorie gnrale, tome II, Montchestien, Paris, 1998 (citata n continuare H. Mazeaud s.a., Obligations); Ph. Malaurie, L. Ayns, Ph . Stoffel-Munck, Drept civil. Obligatiile, Ed. Wolters Kluwer, Bucuresti, 2010 (citata n continuare Ph. Malaurie s.a., Obligatiile); B. Patrascu, C. Jora, Despre simulatia cu privire la pret. Aspecte controversate, n SDR nr. 1-2/1991; Gh. Piperea, Drept comercial, vol. II, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2009 (citata n continuare Gh. Piperea, Drept comercial, vol. II); A. Pop, Gh. Beleiu, Drept civil. Teoria generala a dreptului civil, Universitate a din Bucuresti, Facultatea de drept, 1980 (citata n continuare A. Pop, Gh. Beleiu, Teoria generala); L. Pop, Drept civ il romn. Teoria generala a obligatiilor, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1998 (citata n continuare L. Pop, Teoria obligatiilor, 1998); L. Pop, Tratat de drept civil. Obligatiile, vol. I. Regimul juridic general, Ed. C.H. Beck, Buc uresti, 2006 (citata n continuare L. Pop, Obligatiile, vol. I); L. Pop, Tratat de drept civil. Obligatiile, vol. II. Contr actul, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2009 (citata n continuare L. Pop, Obligatiile, vol. II); T. Pop, Drept civil romn. Teor ia generala, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1993; I. Popa, Cesiunea contractului, n Dreptul nr. 10/2006; T.R. Pope scu, P. Anca, Teoria generala a obligatiilor, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1968; Principles of European Contract Law, Prepared by the Commission of European Contract law, Kluwer Law International, Ed. De Lando, Haga, 2000 (n cont inuare, Principles of European Contract Law); I. Reghini, S. Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere n dr eptul civil, ed. a II-a, revazuta si adaugita, Ed. Sfera Juridica, Cluj-Napoca, 2008; L. Retegan, Cesiune a de creanta n raport cu alte operatiuni juridice triunghiulare, n Studia Universitatis, Revista Facultatii de drept a Universitatii Babes-Bolyai; C. Statescu, C. Brsan, Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, ed. a IX-a, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2008 (citata n continuare C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile); V. Stoica, Rezolutiunea si rezili erea contractelor civile, Ed. All Educational S.A., Bucuresti, 1997 (citata n continuare V. Stoica, Rezolutiunea si rezilierea); V. Stoica, M. Ronea, Nota II sub dec. nr. 9 din 18 februarie 1986 a fostului Tribunal Suprem, n Dreptu l nr. 2-3/1991; A. Torente, P. Schlesinger, Manuale di diritto privato, Giuffr Editore, Milano, 2009; A. Trabucc hi, Istituzioni di diritto privato, Cedam-Padova, 1968; Fr. Terr, Ph. Simler, Y. Lequette, Droit civil. Les obligatio ns, Dalloz, 2002 (citata n

econtinuare Fr. Terr s.a., Les obligati ons, 2002); Fr. Terr, Ph. Simler, Y. Lequette, Droit civil. Les obligations, 10 dition, Ed. Dalloz, Paris, 2009 (citata n continuare Fr. Terr s.a., Les obligations , 2009); I. Turcu, Noul Cod civil republicat. Cartea a V-a. Despre obligatii. Art. 1164-1649. Comentarii si explic atii, ed. 2, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2011; C. Turianu, Donatiile deghizate si indirecte n literatura juridica si pract ica judiciara, n Dreptul nr. 8/2000; Unidroit Preparatory documents, Study L Doc.92; P. Vasilescu, Cesiunea de contra ct, Repere pentru o teorie generala a formarii progresive a contractelor, Ed. Sfera Juridica, 2007 (citata n continuare P. Vasilescu, Cesiunea de contract); P. Vasilescu, Principiile regimului interimar al simulatiei, Studi a universitatis Babes-Bolyai. Iurisprudentia, XLII-XLIII, 1-2, 1997-1998; P. Vasilescu, Privire asupra actiuni i n simulatie, n RDC nr. 7-8/1998; P. Vasilescu, Relativitatea actului juridic civil. Repere pentru o noua teorie gene rala a actului de drept privat, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2008 (citata n continuare P. Vasilescu, Relativitat ea actului juridic civil); C. Zamsa, Teoria impreviziunii. Studiu de doctrina si jurisprudenta, Ed. Hamangiu, Bucures ti, 2006 (citata n continuare C. Zamsa, Teoria impreviziunii). Sectiunea 1. - Dispozitii generale Sectiunea a 2-a. - Diferite categorii de contracte Sectiunea a 3-a. - ncheierea contractului Sectiunea a 4-a. - Nulitatea contractului Sectiunea a 5-a. - Interpretarea contractului Sectiunea a 6-a. - Efectele contractului Sectiunea a 7-a. - Reprezentarea Sectiunea a 8-a. - Cesiunea contractului Sectiunea a 9-a. - ncetarea contractului Sectiunea 1. Dispozitii generale Art. 1166. - Notiune Art. 1167. - Regulile aplicabile contractelor Art. 1168. - Regulile aplicabile contractelor nenumite Art. 1169. - Libertatea de a contracta Art. 1170. - Buna-credinta Art. 1166. Notiune Contractul este acordul de vointe dintre doua sau mai multe persoane cu intentia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic. (art. 1169 NCC) Comentariu 1. Fundamentarea contractului. Contractul reprezinta un instrument juridic care n deplineste o serie de functii esentiale n societate, iar, prin intermediul sau, se face posibila satisf acerea necesitatilor persoanei (a se vedea Fr. Terr s.a., Les obligations, p. 27). El este principalul izvor de raport uri juridice obligationale si este definit ca un acord de vointe ncheiat ntre doua sau mai multe persoane cu intentia de a produce efecte juridice si cu respectarea dispozitiilor legale. Rezulta asadar ca un contract este un act j uridic de formatie bilaterala sau multilaterala. Preeminenta contractului n societate impune necesitatea descoperirii fundamentelo r sale, pentru o ntelegere mai corecta a acestuia, precum si pentru a decela eventuale directii de evolutie si principii care i stau la baza (a se vedea

L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 37). Primele teoretizari ale contractului s-au format n jurul conceptului autonomiei de vointa, ntemeiat pe teoriile filosofice ale lui Immanuel Kant (a se vedea E. S perantia, Introducere n filosofia dreptului, ed. a II-a, Tipografia Cartea Romneasca din Cluj , Sibiu, 1944, p. 119-13 1) si care presupune pe scurt urmatoarele: forta obligatorie a contractului se explica datorita vointei partil or, iar statul garanteaza doar executarea actului juridic; orice contract este just si legitim fiindca se bazeaza pe aceas ta vointa; exista deplina libertate contractuala (a se vedea art. 1169 NCC); exista o deplina obligativitate a contr actului exprimata prin adagiul pacta sunt servanda (a se vedea C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 18). Cu toate ac estea, odata cu trecerea timpului si cu modificarea relatiilor sociale care au condus la accentuarea inegalitatilor d intre participantii la circuitul civil, caracteristicile autonomiei de vointa nu au ramas n masura sa explice aceste noi realitati. n mod necesar, pentru nlocuirea rolului avut de autonomia de vointa au aparut mai multe teorii, majorit atea construite pe doctrina pozitivismului juridic care ofera dreptului obiectiv (normele juridice n vigoare) pozitia principala n fundamentarea contractului (a se vedea, pe larg, L. Pop, Obligatiile, vol. II, p . 37-91). Totusi, indiferent daca se vorbeste despre utilitarism, solidarism contractual, analiza economica a contractului sau teoria acestuia ca situatie juridica obiectiva, aceasta nu conduce la un declin al ideii de contract (a se vedea P. Vasilescu, Un chip al postmodernismului recent: Dreptul consumatorului, n P. Vasi lescu (coord.), Consumerismul contractual. Repere pentru o teorie generala a contractelor de con sum, Ed. Sfera Juridica, ClujNapoca, 2006, p. 1-39) sau la o diminuare a rolului si importantei sale n viata s ociala. ntr-adevar, asa cum s-a spus, circuitul civil cunoaste o dezvoltare deosebita care necesita mecanisme de cuant ificare juridica a raporturilor informationale si economice, iar contractul si pastreaza rolul esential n fundamen tarea acestor raporturi (a se vedea P. Vasilescu, Relativitatea actului juridic civil, p. 61-62). De asemenea, trebuie retinut ca, asa cum indica art. 1166 NCC, vointa partilor c ontractante nu lipseste si nu poate lipsi pentru ncheierea unui contract si, prin urmare, ea pastreaza un rol importa nt n cadrul fundamentelor acestuia, putndu-se vorbi doar despre disparitia caracterului sau suveran, erodat pe parcusul timpului de necesitatea respectarii normelor imperative, precum si de interventia directa a legiuitorului si cea tot mai frecventa a judecatorului asupra continutului contractelor, n numele ordinii publice (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 76). Art. 1167. Regulile aplicabile contractelor (1) Toate contractele se supun regulilor generale din prezentul capitol. (2) Regulile particulare privitoare la anumite contracte sunt prevazute n prezent ul cod sau n legi speciale. (art. 10, 1166-1323 NCC; Legea nr. 32/1994; Legea nr. 195/2001) Comentariu 1. Caracterul de drept comun. Dispozitiile legale continute de art. 1166-1323 NC C reprezinta norme de aplicatie generala n materia contractelor, care configureaza asadar situatia de drept comun

, si se indica n alin. (2) ca reguli particulare privind anumite contracte sunt prevazute distinct n cadrul noului Cod civil (dupa cum se ntmpla, de exemplu, n cazul Titlului IX din Cartea a V-a, titlu intitulat Diferite contracte speciale ) sau n legi speciale (de pilda, n cazul mecenatului, reglementat de Legea nr. 32/1994 privind sponsorizare a, ori n cazul voluntariatului, prevazut de Legea nr. 195/2001). Dispozitiile particulare vor avea caracter de norme speciale si, n baza regulii c unoscute (a se vedea G. Boroi s.a., Drept civil. Partea generala, p. 13-14), pot deroga de la cele statuate n cuprins ul Capitolului I al Cartii a V-a, Titlul II, din noul Cod civil. Norma speciala se va aplica cu prioritate fata de norma gene rala, chiar daca prima este mai veche (deci, n mod implicit, chiar daca este anterioara datei de 1 octombrie 2011, data intrarii n vigoare a noii reglementari civile), deoarece norma speciala nu poate fi abrogata sau modificat a de o norma generala ulterioara dect n mod expres (a se vedea I. Reghini, S. Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere n dreptul civil, ed. a II-a, revazuta si adaugita, Ed. Sfera Juridica, Cluj-Napoca, 2008, p. 17). Reprezentnd exceptii de la norma de aplicatie generala, regulile particulare vor fi de stricta interpretare si aplicare (a se vedea art. 10 NCC), iar n masura n care solutiile oferite de acestea nu sunt suficiente se impune revenirea la dreptul comun: regulile din Capitolul I din Cartea a V-a, Titlul II din noul Cod civil. Art. 1168. Regulile aplicabile contractelor nenumite Contractelor nereglementate de lege li se aplica prevederile prezentului capitol , iar daca acestea nu sunt ndestulatoare, regulile speciale privitoare la contractul cu care se asea mana cel mai mult. [art. 1 alin. (2), art. 10, 1166-1323 NCC] Comentariu 1. Contracte numite si nenumite. n functie de reglementarea lor, contractele se c lasifica n contracte numite cele care sunt reglementate expres de lege si au o denumire stabilita pe cale no rmativa respectiv nenumite cele care nu au o reglementare legala speciala si, de regula, nici o denumire specifi ca stabilita de lege. Deoarece vocabulele numit si nenumit pot induce n eroare, trebuie spus ca esential este criter iul reglementarii, si nu existenta, fie ea si normativa, a unei denumiri a contractului. ntr-adevar, chiar daca un anumit act normativ face referire la un contract printr-un termen specific (eventual importat din sisteme de drept straine), acel contract ramne nenumit, n lipsa unei reglementari (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 113-115). 2. Importanta clasificarii. ncadrarea unui contract ntr-una dintre cele doua categ orii prezinta importanta raportat la regimul juridic aplicabil. Din perspectiva contractelor nenumite, at unci cnd acestea nu contin stipulatii suficiente pentru a contura acest regim, regula continuta de art. 1168 NCC repre zinta fixarea normativa a solutiei acceptate majoritar sub sistemul Codului civil din 1864 (a se vedea, de exemplu, Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, ed. a IV-a, actualizata de L. Mihai si R. Popescu, vol. I, Vn zarea-cumpararea. Schimbul, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2006, p. 10-11). Contractului nenumit i se vor apl

ica n consecinta, cu prioritate si n mod corespunzator, regulile Capitolului I din Cartea a V-a, Titlul II din noul C od civil, mai exact dispozitiile art. 1166-1323 NCC. n conditiile n care respectivele dispozitii nu vor fi suficiente pentru clarificar ea raportului juridic, vor fi incidente regulile speciale privitoare la contractul numit care prezinta cea mai mare asem anare cu cel nereglementat. Asa cum s-a aratat n literatura de specialitate, aceasta reprezinta o derogare de la art. 10 NCC care prevede ca legile care deroga de la o dispozitie generala, care restrng exercitiul unor drepturi civile sau care prevad sanctiuni civile se aplica numai n cazurile expres si limitativ prevazute de lege (a se vedea G. Boroi s.a., Drept civil. Partea generala, p. 14). Identificarea contractului care prezinta cea mai mare asemanare cu un co ntract nenumit trebuie efectuata viznd trasaturile esentiale ale celui din urma, asa cum au fost circumscrise de p arti, nefiind relevanta o solutie bazata pe simpla nsumare a asemanarilor dintre doua contracte. Fiindca textul nu distinge, regulile speciale privitoare la contractul cu care c el nenumit se aseamana cel mai mult se vor aplica inclusiv daca exista norme juridice imperative, de la dispozitiile ca rora, dupa cum se cunoaste, partile nu pot deroga. Solutia oferita de art. 1168 NCC nu este, contrar a ceea ce s-a afirmat recent ( a se vedea A.P. Dimitriu, Noul Cod civil, p. 447), o aplicare a art. 1 alin. (2) NCC care arata ca n cazurile nepreva zute de lege se aplica uzantele, iar n lipsa acestora, dispozitiile legale privitoare la situatii asemanatoare, iar cnd nu exista asemenea dispozitii, principiile generale ale dreptului . ntr-adevar, dincolo de domeniul de aplicare di ferit, art. 1 alin. (2) NCC prezinta anumite particularitati, precum preeminenta uzantelor asupra dispozitiilor legal e privitoare la situatii asemanatoare. Art. 1169. Libertatea de a contracta Partile sunt libere sa ncheie orice contracte si sa determine continutul acestora , n limitele impuse de lege, de ordinea publica si de bunele moravuri. [art. 6 alin. (2), art . 11, art. 12 alin. (2), art. 627, 1166, 1168, 1175, 1315-1320, 1599-1608, 1653, 1826 NCC; art. 102 alin. (1) LPA] Comentariu 1. Principiul libertatii contractuale. Vointa constituie un factor esential al c ontractului (a se vedea art. 1166 NCC), iar libertatea contractuala decurge n mod firesc din preeminenta acesteia. n baza acestui principiu, partile sunt libere sa nu ncheie contracte; sa ncheie contractele dorite, att numite, ct si nenumite (a se vedea art. 1168 NCC), cu partenerul contractual dorit; precum si sa introduca tot felul de clauz e, chiar neprevazute de lege, pentru tipul de contract ncheiat (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 60). Tacerea legii n privinta unei anumite operatiuni juridice nu trebuie vazuta ca o interdictie a ncheierii conventiei prin care se realizeaza acea operatiune. Din contra, n baza libertatii contractua le, partile pot ncheia orice conventie n masura n care nu aduc atingere normelor imperative sau unor aspecte ca re tin de ordinea publica ori de bunele moravuri. Desi simplu de enuntat, regula poate fi perceputa gresit sau

trunchiat, caz n care se ajunge inevitabil la solutii eronate. Bunaoara, n sistemul Codului civil din 1864 [dar p roblema poate prezenta interes din perspectiva dreptului tranzitoriu, avnd n vedere prevederile art. 6 alin. (2) NCC si art. 102 alin. (1) LPA], parerile majoritare erau n sensul ca operatiuni precum preluarea de datorie (si, pe cale d e consecinta, cesiunea de contract; a se vedea pentru reglementarea actuala art. 1315-1320 NCC, precum si art. 1599-1608 NCC) nu ar fi permise fiindca legea nu oferea norme n acest sens. Or, n realitate, n lipsa unui c adru legal, solutia care ar fi trebuit sa se ofere era una permisiva n legatura cu acordul de vointe care duce l a efectele juridice mentionate mai sus (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. I, p. 284). 2. Limitele libertatii contractuale. n doctrina s-a demonstrat ca principiul libe rtatii de a contracta cunoaste o eroziune constanta, persoanele nefiind n realitate att de libere n a contracta sa u a se abtine, ntruct este incontestabila existenta contractelor nenegociate (a se vedea art. 1175 NCC) pe care complexitatea realitatii sociale le impune (a se vedeaP. Vasilescu, Relativitatea actului juridic civil, p. 59). Din colo de aceste aspecte, art. 1169 NCC arata ca libertatea contractuala trebuie exercitata n limitele impuse de lege, de ordinea publica si de bunele moravuri. La acestea trebuie adaugate nsa si limitele care decurg chiar din princ ipiul libertatii contractuale, pentru ca, prin intermediul acesteia, partile si pot limita ele nsele prerogativele, buna oara prin stipularea unei clauze de inalienabilitate (a se vedea art. 627 NCC). n decelarea unor limite impuse de lege este necesar a observa diversele situatii reglementate expres de comandamentele legale, precum cele care blocheaza posibilitatea partilor de a nch eia un anumit tip de contract dorit [a se vedea, de pilda, art. 12 alin. (2) NCC], de a ncheia un contract cu a numite persoane (a se vedea, bunaoara, art. 1653 NCC) sau de a stipula anumite clauze (de exemplu, art. 1826 NCC). n ce priveste necesitatea respectarii ordinii publice si a bunelor moravuri, art. 1169 NCC reprezinta o aplicatie a art. 11 NCC potrivit cu care nu se poate deroga prin conventii sau ac te juridice unilaterale de la legile care intereseaza ordinea publica sau de la bunele moravuri . Art. 1170. Buna-credinta Partile trebuie sa actioneze cu buna-credinta att la negocierea si ncheierea contr actului, ct si pe tot timpul executarii sale. Ele nu pot nlatura sau limita aceasta obligatie. [ art. 14, 1183, 1214, 1216, art. 1255 alin. (1), art. 1271 alin. (1), 1349, 1549 NCC] Comentariu 1. Preliminarii. Buna-credinta reprezinta un principiu fundamental al dreptului civil (a se vedea art. 14 NCC), iar art. 1170 NCC particularizeaza aceasta solutie n materia contractului, viznd perio ada precontractuala n care se desfasoara negocierile (ideea fiind dezvoltata n continutul art. 1183 NCC), mecan ismul ncheierii contractului, ct si executarea acestuia. S-a afirmat n legatura cu aceasta reglementare ca princip iul general al bunei-credinte devine, astfel, un important principiu guvernator al teoriei contractului (a se vedea C. Zamsa, Relatia dintre raspunderea civila contractuala si delictuala n conceptia noului Cod civil, n ***, Noile Codur

i ale Romniei. Studii si cercetari juridice, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2011, p. 236). 2. Buna-credinta la ncheierea contractelor. Buna-credinta este expresia ndatoririi generale de loialitate n comportament si consta pentru fiecare dintre parti n a nu nsela ncrederea pe care i-a suscitat-o cealalta parte. n mod ntemeiat s-a precizat ca aceasta previzibilitate se afla n inima contractului , iar buna-credinta reprezinta o prelungire a fortei obligatorii n masura sa ofere contractului deplina sa eficaci tate (a se vedea Ph. Malaurie s.a., Obligatiile, p. 402-403). Loialitatea la ncheierea contractelor impune part ilor obligatia de a se informa reciproc, adica de a prezenta toate datele si elementele necesare pentru formare a n bune conditii a contractului. ndatorirea de a asigura informarea exista n sarcina fiecarei parti n orice contract , att cu privire la drepturile si obligatiile care se vor naste (si ntinderea acestora), ct si cu privire la faptele pe care o parte are interesul sa le cunoasca, astfel nct sa actioneze n consecinta (a se vedea D. Gherasim, Buna-credin ta n raporturile juridice civile, Ed. Academiei Republicii Socialiste Romnia, Bucuresti, 1981, p. 63-64). Binenteles, la ncheierea contractului buna-credinta va disparea atunci cnd s-ar pun e problema dolului (a se vedea art. 1214 NCC) sau violentei (a se vedea art. 1216 NCC), care constituie a ici expresia relei-credinte. 3. Buna-credinta n cadrul executarii contractelor. Partile contractante trebuie s a si ndeplineasca obligatiile asumate, cu toate dificultatile ce s-ar putea sa se iveasca pe parcu rsul derularii raportului juridic [a se vedea art. 1271 alin. (1) NCC]. n decursul executarii contractelor, imperativul b unei-credinte impune o ndatorire la initiativa, la cooperare sau la colaborare, cu scopul de a permite o executare e ficienta a contractului, iar partii i sunt interzise comportamente care ar aduce atingere acestor aspecte. Cu toate acestea , ndatorirea de buna-credinta nu obliga la protejarea intereselor altuia n detrimentul intereselor proprii (a se v edea Ph. Malaurie s.a., Obligatiile, p. 403-404). 4. Lipsa bunei-credinte. S-a atras atentia n doctrina ca poate aparea tentatia ju decatorului sau arbitrului de a profita de elasticitatea conceptului de buna-credinta pentru a exercita o putere moderatoare si necontrolata si ca, pentru evitarea acestei consecinte, s-ar impune limitarea aplicarii acestei noti uni la prerogativele accesorii dreptului de creanta al creditorului (de exemplu, dreptul la rezolutiune) (a se vedea Ph. Malaurie s.a., Obligatiile, p. 404405). n orice caz, trebuie atrasa atentia ca nu exista o sanctiune propriu-zisa a tunci cnd lipseste buna-credinta n cadrul negocierii, ncheierii contractului sau executarii acestuia. Forma de raspu ndere se va contura n functie de caracteristicile situatiei juridice prin care s-a ncalcat buna-credinta: bunaoara , prezenta dolului va putea atrage raspunderea delictuala (a se vedea art. 1349 NCC), n timp ce neexecutarea cu reacredinta a unei obligatii contractuale va putea duce la rezolutiunea contractului (a se vedea art. 1549 NC C). Potrivit art. 1170 NCC, teza finala, partile nu pot nlatura sau limita obligatia de a actiona cu buna-credinta, ceea ce da nastere ideii ca buna-credinta este impusa de ordinea publica (a se vedea si comentariul corespunzator art.

908 din propunerile de amendamente la proiectul noului Cod civil adoptat de Sena t, disponibile la adresa www.just.ro si citate n continuare: amendamente NCC), sanctiunea fiind nulitatea absoluta a clauzei respective, cu eventuala respectare a art. 1255 alin. (1) NCC (n sensul ca sanctiunea este nu litatea relativa, a se vedea A.P. Dimitriu, Noul Cod civil, p. 448). Sectiunea a 2-a. Diferite categorii de contracte Art. 1171. - Contractul sinalagmatic si contractul unilateral Art. 1172. - Contractul cu titlu oneros si contractul cu titlu gratuit Art. 1173. - Contractul comutativ si contractul aleatoriu Art. 1174. - Contractul consensual, solemn sau real Art. 1175. - Contractul de adeziune Art. 1176. - Contractul-cadru Art. 1177. - Contractul ncheiat cu consumatorii Art. 1171. Contractul sinalagmatic si contractul unilateral Contractul este sinalagmatic atunci cnd obligatiile nascute din acesta sunt recip roce si interdependente. n caz contrar, contractul este unilateral chiar daca executarea lui presupune obligatii n sarcina ambelor parti. (art. 1164, 1235, 1556 NCC) Comentariu 1. Reciprocitatea obligatiilor. Un contract sinalagmatic ofera fiecarei parti att calitatea de creditor, ct si pe cea de debitor (de exemplu, vnzarea-cumpararea sau locatiunea), iar art. 1171 NCC arata ca obligatiile reciproce trebuie sa aiba ca izvor comun acelasi contract. Daca exista obligatii reciproce generate de izvoare diferite, nu ne vom afla n prezenta unui contract sinalagmatic. Dupa cum judicios s-a precizat n l iteratura de specialitate, chiar daca de regula si prestatiile efectuate n baza unui contract sinalagmatic sunt re ciproce, reciprocitatea acestora nu trebuie confundata cu reciprocitatea obligatiilor, din moment ce prima apare din perspectiva obiectului raportului obligational (a se vedea art. 1164 NCC), n timp ce a doua se refera la continutul acestui raport, deci la reciprocitatea datoriilor (a se vedea V. Stoica, Rezolutiunea si rezilierea, p. 20-21). 2. Interdependenta obligatiilor. Fiecare parte a unui contract sinalagmatic si as uma obligatii n considerarea obligatiilor celeilalte parti, ceea ce creeaza interdependenta raporturilor obli gationale, legatura care trebuie privita aici din punct de vedere cauzal (a se vedeaJ. Carbonnier, Droit civil, vol. II, p. 1943). ntr-adevar, ideea de scop (a se vedea art. 1235 NCC) este relevanta att pe terenul formarii contractului, ct si pe terenul executarii sale, ceea ce conduce la concluzia ca, n situatia contractelor sinalagmatice, neexecutarea obli gatiilor unei parti lipseste de cauza obligatiile cocontractantului (a se vedea V. Stoica, Rezolutiunea si rezilierea, p. 22-23), putndu-se opune, de exemplu, exceptia de neexecutare (a se vedea art. 1556 NCC). 3. Problema contractului sinalagmatic imperfect. Un contract unilateral este un contract care, spre deosebire de cel sinalagmatic, da nastere la obligatii doar n sarcina unei parti (bunaoara donatia fara sarcina). Exista nsa cazuri n care, n executarea unui contract unilateral, apare o datorie si n sarcina partii neobligate initial, ceea ce a condus n doctrina la ideea ca ne-am afla n aceasta ipoteza n situatia unu i contract sinalagmatic

imperfect (a se vedea, pe larg, L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 98-102). Concep tul este nsa n general criticat n literatura noastra de specialitate de vreme ce, de regula, datoria care se naste n ipotezele discutate nu are ca izvor contractul ncheiat ntre parti, ci un fapt juridic, ulterior si exterior contractul ui propriu-zis, deci nu ar fi ndeplinita conditia reciprocitatii (a se vedea V. Stoica, Rezolutiunea si rezilierea, p. 19 ), si, n orice caz, nu este ndeplinita conditia interdependentei fiindca obligatia generata initial nu se ncheie n consid erarea obligatiei aparute ulterior (a se vedea: C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 26; dar si L. Pop, Obligatiil e, vol. II, p. 101, pentru ideea ca interdependenta obligatiilor ar putea exista si aici datorita unei vointe tacite a partilor n conformitate cu economia contractului). De altfel, din art. 1171 NCC teza finala se deprinde foarte clar faptul ca, n lipsa ndeplinirii conditiei interdependentei, contractul este unilateral, chiar daca n faza executarii sale a r exista obligatii reciproce. Art. 1172. Contractul cu titlu oneros si contractul cu titlu gratuit (1) Contractul prin care fiecare parte urmareste sa si procure un avantaj n schimb ul obligatiilor asumate este cu titlu oneros. (2) Contractul prin care una dintre parti urmareste sa procure celeilalte parti un beneficiu, fara a obtine n schimb vreun avantaj, este cu titlu gratuit. [art. 144 alin. (1), art. 146 alin. (3), art. 1011 alin. (1), art. 1018 alin. (2), art. 1092, 1146, 1173, art. 1562 alin. (2), art. 1585 alin. (1), art. 2018 alin. (1), art. 2027, art. 2034 alin. (2), art. 2148 alin. (2), art. 2150, 2153, 2155 alin. (2), art. 2156, art. 2166 alin. (2) NCC] Comentariu 1. Clasificarea contractelor dupa scopul urmarit de parti. Dupa scopul urmarit d e parti, contractele se mpart n contracte cu titlu oneros si contracte cu titlu gratuit. Definitiile conti nute de art. 1172 NCC sunt suficient de clare nsa foarte adesea n practica elementele caracteristice se ntrepa trund (a se vedea, pe larg, O. Capatna, Titlul gratuit n actele juridice, Ed. Rosetti, Bucuresti, 2003, p. 78-241 ), ceea ce impune decelarea naturii contractului atunci cnd acesta se afla la limita dintre oneros si gratuit. Criter iul decisiv este legat de elementul intentional determinant: va fi contract oneros daca scopul ncheierii contractului a fost n principal obtinerea unui avantaj n schimbul datoriei asumate, nefiind necesara o eventuala echivalenta ntre avantajele aduse partilor. Criteriul echivalentei ar putea fi totusi folosit, n mod complementar, pentru dep istarea caracterului gratuit sau oneros (a se vedea C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 28-29). Din contra, un contract cu titlu gratuit presupune intentia de a aduce un folos altcuiva, fara a se urmari nimic n schimb. Trebuie mentionat ca exista contracte care prin esenta lor sunt cu titlu oneros (bunaoara, vnzarea-cumpararea, schimbul, locatiunea), dupa cum unele contracte sunt n mod esential gratuite (de pilda, mprumutul de folosinta). n aceste cazuri, prezenta elementului opus (gratuit, respectiv oneros) schimba nsa si calificarea contractului. Traditional, contractele cu titlu oneros se subclasifica n contracte comutative s i contracte aleatorii (a se vedea nsa, pentru unele discutii, art. 1173 NCC). La rndul lor, contractele cu tit

lu gratuit se subclasifica n contracte dezinteresate, prin care se urmareste a se face un serviciu cuiva, far a a se micsora activul patrimonial (de exemplu, mandatul gratuit sau mprumutul de folosinta), si liberalitati, prin care o valoare trece dintr-un patrimoniu n altul, micsornd activul patrimonial al dispunatorului (de pilda, cont ractul de donatie) (a se vedea: C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 32-33). 2. Interesul clasificarii. De regula, contractelor cu titlu gratuit li se aplica un regim juridic special, datorita consecintelor patrimoniale produse. De exemplu, n principiu, tutorele nu poate, n numele minorului, sa faca donatii potrivit art. 144 alin. (1) NCC. Asa cum rezulta din art. 146 alin. (3) NCC, nici minorul care a mplinit 14 ani nu poate sa faca donatii (altele dect darurile obisnuite potrivit starii lui mate riale), chiar si cu ncuviintarea tutorelui, autorizarea instantei de tutela si avizul consiliului de familie. n pl us, pentru protejarea procesului de formare a consimtamntului dispunatorului si pentru a-i atrage atentia asupra grav itatii hotarrii sale de a se nsaraci, art. 1011 alin. (1) NCC instituie necesitatea ncheierii contractului de d onatie n forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute. Mai mult, donatia este supusa reductiunii liberal itatilor excesive (a se vedea art. 1092 NCC) si raportului (a se vedea art. 1146 NCC). Titlul gratuit justifica si anumite solutii legislative [cum ar fi unele din nou l Cod civil n materia comodatului, prevazute de art. 2150, 2153, 2155 alin. (2)], si, de regula, presupune o consid eratie asupra persoanei beneficiarului, ceea ce aduce n discutie elementul intuitu personae si caracteris ticile sale, inclusiv cu privire la transmisibilitatea creantei, dupa caz (a se vedea bunaoara, n cazul comodatului, art. 2148 alin. (2) NCC, teza finala, precum si art. 2156 NCC). Caracterul oneros sau gratuit al contractului influent eaza conditiile n care poate fi admisa actiunea revocatorie [a se vedea art. 1562 alin. (2) NCC], dar si severitatea cu care sunt reglementate anumite obligatii ale partilor [a se vedea art. 1018 alin. (2) NCC; art. 1585 alin. (1) NCC; art. 2018 alin. (1) NCC; art. 2027 NCC; art. 2034 alin. (2) NCC; art. 2166 alin. (2) NCC]. Art. 1174. Contractul consensual, solemn sau real (1) Contractul poate fi consensual, solemn sau real. (2) Contractul este consensual atunci cnd se formeaza prin simplul acord de voint a al partilor. (3) Contractul este solemn atunci cnd validitatea sa este supusa ndeplinirii unor formalitati prevazute de lege. (4) Contractul este real atunci cnd, pentru validitatea sa, este necesara remiter ea bunului. [art. 330 alin. (1), art. 355 alin. (1), art. 358 alin. (1), art. 774 alin. (1), art. 1011 alin. (1) si (4), art. 1014 alin. (1), art. 1166, 1178, 1242, 1279, 1747 alin. (2), art. 2103, 2146, 2158, art. 2255, art. 2 378 alin. (1), art. 2388, 2481 NCC] Comentariu 1. Contractul consensual. Dupa modul lor de ncheiere valabila, contractele se cla sifica n consensuale, solemne si reale. Potrivit art. 1166 NCC, acordul de vointe este elementul subiectiv nec esar oricarui contract, nsa, distinct, se ridica ntrebarea daca acest element trebuie dublat de un altul, de natura obie

ctiva, pentru ca un contract sa se ncheie (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 116). Daca raspunsul este neg ativ, iar acordul de vointe al partilor este suficient, indiferent de modalitatea n care a fost exprimat, atunci contract ul va fi consensual, ceea ce reprezinta regula n sistemul noul Cod civil (a se vedea art. 1178 NCC). 2. Contractul solemn. n afara de acordul de vointe, contractele solemne presupun pentru ncheierea lor valabila ndeplinirea unor anumite formalitati care trebuie sa fie prevazute de lege. Neres pectarea acestor solemnitati atrage nulitatea absoluta a contractului [a se vedea art. 1242 alin. (1) NCC]. n situati a n care legea nu prevede nicio formalitate, dar partile, prin vointa lor, ridica o asemenea forma la nivelul un ei conditii esentiale pentru ncheierea valabila a contractului, acesta va ramne consensual. Acest lucru explica solutia art. 1242 alin. (2) NCC n sensul ca acel contract va fi socotit valabil chiar daca el se va ncheia fara respectarea f ormei stabilite de parti (si pe care legea nu o cere), ntruct partile pot renunta, inclusiv tacit, la aceasta (a se vedea G. Boroi s.a., Drept civil. Partea generala, p. 165). De regula, formalitatile prevazute de lege au ca ratiune atentionarea partilor a supra consecintelor pe care anumite contracte le au asupra patrimoniului lor, atentionare care se poate realiza fie n mod direct, fie prin ntrzierea n perfectarea contractului, care ofera timpul necesar pentru reflectie si analiza. De asemenea, n anumite materii se asigura exercitarea unui control cu privire la actele juridice care prezinta o i mportanta ce depaseste interesele partilor. n plus, n cazul anumitor formalitati este necesara interventia unui prof esionist (de regula, notar), ceea ce are ca efect existenta unui control eficace al respectarii dispozitiilor legale la ncheierea contractelor, dar si prentmpinarea litigiilor datorita consilierii oferite. Nu n ultimul rnd, deoarece im plica de regula existenta formei scrise (autentice sau nu), formalismul asigura preconstituirea unui mijloc de pr oba (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 392-393). Dintre contractele solemne din noul Cod civil se pot oferi ca exemple: conventia matrimoniala [a se vedea art. 330 alin. (1) NCC], contractul de lichidare a regimului matrimonial de comunitate le gala [a se vedea art. 355 alin. (1) NCC], contractul de partaj ntre soti n timpul comunitatii legale [a se vedea art. 358 alin. (1) NCC], contractul de fiducie [a se vedea art. 774 alin. (1) NCC], contractul de donatie [a se vedea a rt. 1011 alin. (1) NCC], promisiunea de donatie [a se vedea art. 1014 alin. (1) NCC], contractul care stramuta sau const ituie drepturi reale ce urmeaza a fi nscrise n cartea funciara (a se vedea art. 1244 NCC), contractul de vnzare a unei m osteniri [a se vedea art. 1747 alin. (2) NCC], contractul de ntretinere (a se vedea art. 2255 NCC), precum si co ntractul de constituire a unui drept de ipoteca imobiliara [a se vedea art. 2378 alin. (1) NCC] sau mobiliara (a se v edea art. 2388 NCC) (a se vedea si G. Boroi s.a., Drept civil. Partea generala, p. 167-169). 3. Contractul real. n ciuda criticilor existente uneori n literatura de specialita te n sensul ca un contract real reprezinta o sursa de complicatii inutile (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 119), noul Cod civil recunoaste existenta acestui tip de conventie. Contractele reale presupun ca acordul de voi

nte al partilor sa fie nsotit sau urmat de remiterea materiala a bunului (obiectul derivat al raportului juridic) de la o parte contractanta la alta. n lipsa remiterii, contractul se considera a nu fi ncheiat, acordul de vointe putnd eventual avea valoare de promisiune de contract real (a se vedea art. 1279 NCC). Dintre contractele reale din noul Cod civil se pot oferi ca exemple: darul manua l [a se vedea art. 1011 alin. (4) NCC], contractul de depozit (a se vedea art. 2103 NCC), mprumutul de folosinta (a se ve dea art. 2146 NCC), mprumutul de consumatie (a se vedea art. 2158 NCC) si gajul (a se vedea art. 2481 NCC) (a se vedea G. Boroi s.a., Drept civil. Partea generala, p. 114). Art. 1175. Contractul de adeziune Contractul este de adeziune atunci cnd clauzele sale esentiale sunt impuse ori su nt redactate de una dintre parti, pentru aceasta sau ca urmare a instructiunilor sale, cealal ta parte neavnd dect sa le accepte ca atare. [art. 1177, 1182, art. 1202 alin. (2), art. 1203, ar t. 1269 alin. (2), art. 2515 alin. (5) NCC; art. 4 alin. (1), art. 6 din Legea nr. 193/2000] Comentariu 1. Notiune. Daca tipul traditional de contract este cel negociat, rezultat al di scutiilor libere dintre parti, contractul de adeziune are n vedere, asa cum indica denumirea, adeziunea unei parti la un ac t juridic bilateral al carui continut este prestabilit de celalalt contractant. Practic, optiunea partii se r ezuma n acest caz la a accepta sau a refuza ncheierea contractului (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 126-12 8). Datorita acestor caracteristici, definitia continuta de art. 1175 NCC este discu tabila, deoarece pare sa arate n teza nti ca este nevoie fie de impunerea clauzelor esentiale fie de redactarea lor de c atre una dintre parti. Or, n realitate, nu poate exista contract de adeziune dect n masura n care clauzele esent iale sunt impuse, ceea ce se desprinde chiar din teza finala a articolului, din moment ce partea care nu a pr opus continutul contractului poate fie sa consimta la acel continut n ntregime, fie sa-l respinga ( cealalta parte neavn d dect sa le accepte ca atare ). Nu ne vom afla n situatia unui contract de adeziune daca una dintre parti a redac tat n ntregime clauzele esentiale ale unui contract, dar cealalta parte beneficiaza de posibilitatea de negociere a acestora. Nu va fi vorba despre un contract de adeziune nici atunci cnd o parte impune anumite clauze care nu sunt e sentiale raportat la structura contractului proiectat, prin clauze esentiale trebuind nteles aici stipulatii car e exprima elementele esentiale ale contractului (a se vedea art. 1182 NCC). Interesul practic al calificarii unor contracte ca fiind de adeziune rezida n reg imul juridic diferit al acestora, n ce priveste interpretarea contractului [a se vedea art. 1269 alin. (2) NCC] si pres criptia extinctiva [a se vedea art. 2515 alin. (5) NCC]. 2. Problema clauzelor standard. Absenta negocierii caracterizeaza contractul de adeziune, nsa trebuie sa se atraga atentia asupra faptului ca, daca ne aflam n prezenta unui astfel de contra ct, aceasta nu nseamna automat ca toate clauzele continute de acesta sunt clauze standard, n acceptia art. 1202 ali

n. (2) NCC. Aceasta pentru ca o clauza standard trebuie sa fie inclusa n contract fara a fi negociata cu cealalta parte, dar n plus trebuie sa fie stabilita n prealabil pentru o utilizare generala si repetata. Or, este posibil c a un contract de adeziune sa se ncheie fara ca partea care a impus clauzele sa doreasca o astfel de utilizare. Este nsa fara ndoiala ca, n masura n care toate caracteristicile sunt ndeplinite, un contract de adeziune poate cuprinde si clauze standard, iar, n situatia n care acestea ar avea caracter neuzual, pentru a putea produce efecte vor trebui acceptate expres, n scris, de partea care nu le-a propus, asa cum rezulta din art. 1203 NCC. 3. Dreptul consumatorului. Datorita faptului ca presupun de regula parti contrac tante aflate ntr-o situatie de inegalitate economica, contractele de adeziune apar n practica, cu frecventa spor ita, n raporturile dintre profesionisti si consumatori. Acest lucru determina incidenta legislatiei specia le (a se vedea art. 1177 NCC), lipsa de negociere a contractului putnd conduce la consecinte importante. Bunaoara, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele ncheiate ntre comercianti si consumatori prevede ca o clauza abuziva este acea clauza care nu a fost negociata direct cu consumatorul si care, prin ea nsas i sau mpreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, n detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credi nte, un dezechilibru semnificativ ntre drepturile si obligatiile partilor. Iar art. 6 din acelasi act normativ dispune urmatoarele: clauzele abuzive cuprinse n contract si constatate fie personal, fie prin intermediul orga nelor abilitate prin lege, nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula in continuare cu acordul consumatorului, numai daca dupa eliminarea acestora mai poate continua (a se vedea, pentru detalii cu p rivire la clauzele abuzive, L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 325-336). Art. 1176. Contractul-cadru (1) Contractul-cadru este acordul prin care partile convin sa negocieze, sa nchei e sau sa mentina raporturi contractuale ale caror elemente esentiale sunt determinate de acesta. (2) Modalitatea de executare a contractului-cadru, n special termenul si volumul prestatiilor, precum si, daca este cazul, pretul acestora sunt precizate prin conventii ulteri oare. [art. 627 alin. (4), art. 1182, art. 1279 alin. (1) si (4) NCC] Comentariu 1. Notiunea de contract-cadru . Instrument de simplificare a raporturilor juridice, contractul-cadru este o formula contractuala folosita de parti cu scopul de a defini principalele reguli la care vor fi supuse relatiile lor (a se vedea Ph. Malaurie s.a., Obligatiile, p. 235) si care, n general, pregateste prin continutul sau obligational ncheierea mai multor contracte n viitor. Aceste conventii ulterioare sunt denumite de aplicatie sau de executare , iar necesitatea lor conduce la raporturi juridice cu executare succesi va si, de regula, de durata. Respectivele contracte de aplicatie reprezinta executarea obligatiilor izvorte di n contractul-cadru, nsa ele si pastreaza autonomia de regim juridic, putndu-se vorbi cel mult de o legatura cauz

ala cu contractul-cadru, care are caracter de contract preparator (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 218 ). Asa cum s-a aratat n doctrina, art. 1176 NCC retine, ca element structural al ori carui contract-cadru, tehnica dublului consimtamnt necesara pentru atingerea obiectivelor urmarite de parti: un acord initial, la ncheierea contractului-cadru, care cuprinde o obligatie de a negocia, ncheia sau mentine ra porturi contractuale si o serie de conventii ulterioare care reprezinta forme de executare ale contractului-cadru ( a se vedea S. Diaconescu, Contractul-cadru de distributie comerciala, p. 281). S-a remarcat ca art. 1176 alin. (1) NCC indica n mod inexact necesitatea determin arii prin contractul-cadru a elementelor esentiale (a se vedea art. 1182 NCC) privind contractele de aplicati e. ntr-adevar, n practica, deseori contractul-cadru nu poate contine elementele esentiale ale contractelor de aplic atie, pentru simplul motiv ca partile nu le cunosc nca. Mai mult, art. 1176 alin. (2) NCC arata foarte clar ca, n situat ia unor contracte de vnzarecumparare ncheiate n executarea contractului-cadru, pretul se va stabili n conventi a ulterioara (cea de aplicatie), si nu n cadrul primului acord de vointe al partilor; or, pretul ntr-un contract de vnzare-cumparare este cu siguranta un element esential al acestuia. De aceea, n mod ntemeiat, a fost exprim ata opinia potrivit careia textul art. 1176 alin. (1) NCC vizeaza n realitate doar stabilirea n contractul-cadru de reguli generale aplicabile raporturilor viitoare dintre parti, precum si subordonarea contractelor de aplicatie fata de contractul-cadru (a se vedea S. Diaconescu, Contractul-cadru de distributie comerciala, p. 281-282). Asa cum rezulta din art. 1176 alin. (1) NCC, prin contractul-cadru partile pot c onveni sa mentina raporturi contractuale, iar formularea ridica interogatii datorita specificitatii contract ului-cadru ce implica de regula ncheierea n viitor a unor contracte noi, de aplicatie. Or, daca raporturile contra ctuale sunt deja existente si se hotaraste mentinerea lor, nu ar fi nevoie de figura juridica a contractului-cadr u, ci, eventual, de simple prelungiri de termen. De aceea, textul trebuie interpretat ca avnd n vedere mentinerea relatiilo r de colaborare existente ntre parti prin ncheierea unor contracte noi n baza contractului-cadru. Utiliznd cuvntul sau , articolul lasa de nteles ca poate exista un contract-cadru n car e partile sa convina doar a negocia raporturi contractuale viitoare dintre ele, nsa si acest aspect este nefe ricit formulat de vreme ce conventia de negociere [cunoscuta si sub denumiri ca acord de principiu, acord d e negociere etc.; a se vedea si art. 1279 alin. (4) NCC] are un regim juridic propriu (a se vedea, pentru difere nta dintre notiuni, S. Diaconescu, Contractul-cadru de distributie comerciala, p. 32-33). ntr-adevar, conventia de n egociere se executa prin nsasi negocierea contractului proiectat si nu se finalizeaza obligatoriu prin ncheierea unui contract, cum cere art. 1176 alin. (2) NCC. De aceea, textul trebuie interpretat n sensul ca un contract-cadru poate pregati ncheierea contractelor de aplicatie inclusiv prin amenajarea cadrului n care se vor desfasu ra negocierile pentru ncheierea acestor contracte, lucru necesar ntruct elementele esentiale ale contractelor de a plicatie nu sunt cunoscute de

regula de la nceputul relatiilor dintre parti, fiind nevoie de stabilirea lor ult erioara. 2. Distinctia dintre contractul-cadru si anumite operatiuni. Contractul-cadru tr ebuie delimitat de promisiunea de a contracta, n ciuda existentei mai multor asemanari ntre acestea. n tr-adevar, potrivit art. 1279 alin. (1) NCC, promisiunea de a contracta trebuie sa contina toate acele cl auze ale contractului promis, n lipsa carora partile nu ar putea executa promisiunea. Or, contractul-cadru n principiu nu contine, asa cum am aratat mai sus, elementele esentiale ale contractelor de aplicatie. n masura n care sunt ndepl inite totusi conditiile art. 1279 alin. (1) NCC, va fi aplicabil regimul juridic al promisiunii de a contracta. n o ricare varianta, daca din contractulcadru izvoraste obligatia de a transmite n viitor proprietatea, si poate gasi apli care art. 627 alin. (4) NCC care reglementeaza o clauza de inalienabilitate subnteleasa. Lipsa stabilirii elementelor esentiale reprezinta si o diferenta dintre contract ul-cadru si un contract de vnzarecumparare cu executare succesiva, nsa ntre aceste doua operatiuni distinctia de ba za este aceea ca ultima operatiune implica un singur negotium iuris, n timp ce contractele de aplicatie p resupun noi acorduri de vointa (a se vedea S. Diaconescu, Contractul-cadru de distributie comerciala, p. 20-24) si , oricum, nu sunt n mod obligatoriu contracte de vnzare, ci pot avea orice configuratie juridica. Art. 1177. Contractul ncheiat cu consumatorii Contractul ncheiat cu consumatorii este supus legilor speciale si, n completare, d ispozitiilor prezentului cod. [art. 3, 1169, 1175, art. 1269 alin. (2), art. 2515 alin. (5) N CC; Legea nr. 193/2000; Legea nr. 240/2004; Legea nr. 296/2004; Legea nr. 363/2007; pct. 13-14 din anexa la Codul consumului] Comentariu 1. Preliminarii. Datorita dezvoltarii societatii de consum, notiunea de protectie a consumatorului s-a impus n vederea atenuarii unor consecinte nefaste ale comportamentului producatorilor si distribuitorilor, precum produse de proasta calitate, exces de publicitate sau publicitate nselatoare, servicii po st-contractare costisitoare ori ineficace, tehnici agresive de vnzare etc. (a se vedea J. Goicovici, Dreptul cons umatiei, p. 12-13). Pornind de la ideea ca ntre profesionist (a se vedea art. 3 NCC) si consumator exista o serie d e inegalitati att n cadrul negocierii contractului, ct si n planul dependentei si inferioritatii economice ale consumato rului, dreptul consumatorului (denumit si dreptul consumului sau dreptul consumatiei) a aparut, dupa cum s-a afirmat, ca o contestare necesara a autonomiei de vointa, a libertatii contractuale (a se vedea art. 1169 NCC) si a individualismului de sorginte liberala care impregneaza Codul civil (a se vedea J. Goicovici, Dreptul consumatiei, p. 14). 2. Consumatorul si contractul de consumatie. Cadrul legal al protectiei consumat orului consta ntr-un numar foarte mare de acte normative (a se vedea Gh. Piperea, Drept comercial, vo l. II, p. 43-44), dintre care putem aminti cu titlu exemplificativ Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, Lege a nr. 193/2000 privind clauzele

abuzive din contractele ncheiate ntre comercianti si consumatori, Legea nr. 240/20 04 privind raspunderea producatorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte, Legea nr. 363/2 007 privind combatarea practicilor incorecte ale comerciantilor n relatia cu consumatorii si armonizarea reglementar ilor cu legislatia europeana privind protectia consumatorilor. Potrivit pct. 13 din anexa la Codul consumului , consumatorul este definit ca orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite n asociatii, care actione aza n scopuri din afara activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale sau liberale (a se vedea, p entru analiza notiunii de consumator , J. Goicovici, Dreptul consumatiei p. 15-27). De asemenea, pct. 14 defi neste contractele ncheiate cu consumatorii ca fiind contractele ncheiate ntre comercianti si consumatori, inclus iv certificatele de garantie, bonurile de comanda, facturile, borderourile sau bonurile de livrare, biletele, tichetele care contin stipulari sau referiri la conditii generale prestabilite. Contractul ncheiat cu consumatorii, denumit n literatura de specialitate si contra ct de consumatie, nu are o natura juridica proprie, ci presupune un contract uzual (denumit contract de fond) prin care consumatorul sa cumpere, sa dobndeasca, sa utilizeze ori sa consume produse sau servicii (a se vedea P. Vasil escu, Un chip al postmodernismului recent: Dreptul consumatorului, n P. Vasilescu (coord.), Consum erismul contractual. Repere pentru o teorie generala a contractelor de consum, Ed. Sfera Juridica, Cluj-Napo ca, 2006, p. 48-49). Regimul juridic al acestui contract de fond (vnzare-cumparare, mprumut, leasing etc.) este nsa cara cterizat aici de existenta unor norme imperative n legislatia speciala care dubleaza cadrul normativ obisnuit al respectivului contract, lasnd de regula consumatorului posibilitatea de a opta, pentru remedierea situatiei sa le, ntre mijloacele puse la dispozitie de dreptul comun si cele prevazute de dreptul consumatiei (a se vedea, de exempl u: D. Chirica, Tratat de drept civil. Contracte speciale. Vol. I. Vnzarea si schimbul, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2008, p. 421; I.-F. Popa, Nota la Trib. Cluj, dec. civ. nr. 548/R/2004, n PR nr. 6/2005, p. 130, text si nota 12). Se remarca astfel ca redactarea art. 1177 NCC este discutabila din moment ce regulile din noul Cod civil nu se vor aplica doar n completarea celor speciale din dreptul consumatiei, atunci cnd acestea din urma nu contin dispozitii ntr-o an umita materie, ci si atunci cnd persoana ndreptatita ar opta pentru regimul sau, daca optiunea este permisa. n ori ce caz, regimul juridic al contractului ncheiat cu consumatorii este diferit fata de cel care se aplica alto r conventii, chiar si sub imperiul noului Cod civil [a se vedea art. 2515 alin. (5) NCC, dar si art. 1269 alin. (2) NCC n masura n care contractul ndeplineste conditiile pentru a fi calificat de adeziune; a se vedea si art. 1175 NCC]. Sectiunea a 3-a. ncheierea contractului 1 - Dispozitii preliminare 2 - Capacitatea partilor 3 - Consimtamntul 4 - Obiectul contractului 5 - Cauza

6 - Forma contractului 1 Dispozitii preliminare Art. 1178. - Libertatea formei Art. 1179. - Conditiile esentiale pentru validitatea contractului Art. 1178. Libertatea formei Contractul se ncheie prin simplul acord de vointe al partilor daca legea nu impun e o anumita formalitate pentru ncheierea sa valabila. [art. 1174, art. 1273 alin. (1), art. 1 674 NCC; art. 102 LPA] Comentariu 1. Principiul consensualismului. n general, simpla manifestare de vointa nu este numai necesara, ci si suficienta pentru ca un contract sa ia nastere n mod valabil, fara a trebui sa do bndeasca o forma speciala. Prin art. 1178 NCC se consacra asadar principiul consensualismului, n baza caruia vointa ju ridica este independenta, pentru a se manifesta, de forma pe care o mbraca, precum si de orice alt element exterior (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 116), aplicatii existnd, de exemplu, n cazul art. 1273 alin. (1) NCC, teza n ti, sau art. 1674 NCC (a se vedea G. Boroi s.a., Drept civil. Partea generala, p. 164). n mod ntemeiat, n literatura de specialitate s-a precizat ca principiul consensuali smului prezinta o valoare morala superioara formalismului contractual, ntruct pune pe primul plan respectarea cuvntu lui dat, iar persoana care se obliga prin simplul sau consimtamnt este tinuta sa ndeplineasca ceea ce a fagaduit . Consensualismul duce la rapiditatea ncheierii contractelor, precum si la economie de timp si mijloace, ce ea ce, la rndul lor, ncurajeaza dezvoltarea activitatilor lucrative (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 390-391). Cu toate acestea, exista riscul pentru unele persoane de a accepta cu usurinta a numite angajamente sau de a stabili clauze asupra carora sa poarte incertitudini si care sa favorizeze contestatiile . n plus, consensualismul atrage, prin el nsusi, o anumita confidentialitate a contractului; or, aceasta devine dificil de acceptat atunci cnd materia n care survine acordul de vointe este una supusa unor reglementari imperative si suprav egherii ori controlului unor autoritati, de vreme ce astea nu si vor putea exercita puterile cu care sunt nvest ite (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 391). Datorita acestor ratiuni, se impune pentru valabilitate existe nta unor formalitati de observat la ncheierea unor contracte speciale, care devin astfel contracte solemne (a se vede a art. 1174 NCC). 2. Dispozitie tranzitorie. Potrivit art. 102 LPA: (1) Contractul este supus dispo zitiilor legii n vigoare la data cnd a fost ncheiat n tot ceea ce priveste ncheierea, interpretarea, efectele, execut area si ncetarea sa. (2) Modificarea contractului se face cu respectarea tuturor conditiilor prevazute de legea n vigoare la data modificarii. n privinta elementelor ce nu fac obiectul modificarii, sunt aplicabile dispozitii le alin. (1) . Art. 1179. Conditiile esentiale pentru validitatea contractului (1) Conditiile esentiale pentru validitatea unui contract sunt: 1. capacitatea de a contracta; 2. consimtamntul partilor;

3. un obiect determinat si licit; 4. o cauza licita si morala. (2) n masura n care legea prevede o anumita forma a contractului, aceasta trebuie respectata, sub sanctiunea prevazuta de dispozitiile legale aplicabile. [art. 1180-1181, 120 4, 1225-1226, 1235, art. 1246 alin. (1), art. 1398 NCC] Comentariu 1. Clasificarea conditiilor contractului . Conditiile contractului desemneaza ac ele componente care trebuie sau pot sa intre n structura acestui act juridic (a se vedea G. Boroi s.a., Drept civil. Partea generala, p. 122). Fidel formularii art. 948 C.civ., legiuitorul noului Cod civil a preferat termenul cond itie pentru a desemna aceste componente, n ciuda polisemantismului dobndit de termen, care apare si pe planul m odalitatilor obligatiei (a se vedea art. 1398 NCC). Asa cum s-a aratat n doctrina, conditiile actului juridic (si, n consecinta, si ce le ale contractului) se pot clasifica n functie de diferite criterii. Astfel, n functie de aspectul la care se refera, ex ista conditii de fond ale actului juridic, care privesc continutul acestuia, precum si conditii de forma, care vizeaza exte riorizarea vointei. Dupa criteriul obligativitatii sau neobligativitatii lor, conditiile se mpart n conditii esential e, care trebuie ndeplinite obligatoriu pentru valabilitatea actului juridic, si conditii neesentiale, care pot fi prezente sau pot lipsi fara a afecta valabilitatea actului. De asemenea, raportat la sanctiunea care intervine n cazul nerespectarii lor, pot exista conditiile de validitate cele a caror nerespectare atrage nulitatea actului juri dic [a se vedea art. 1246 alin. (1) NCC] si de eficacitate a caror nerespectare nu presupune nulitatea actului jurid ic, ci alte sanctiuni (a se vedea G. Boroi s.a., Drept civil. Partea generala, p. 123). Utiliznd aceste clasificari, capacitatea de a contracta (a se vedea art. 1180 si 1181 NCC), consimtamntul partilor (a se vedea art. 1204 NCC), obiectul determinat si licit (a se vedea ar t. 1225 NCC) si cauza licita si morala (a se vedea art. 1235 NCC) reprezinta conditii de fond si, dupa cum arata nsusi t extul art. 1179 NCC, conditii esentiale si de validitate. Subliniem ca notiunea de obiect determinat si licit se refera aici la obiectul contractului, si nu la obiectul obligatiei (a se vedea art. 1226 NCC). n ce priveste alin. (2) al articolului, acesta face trimitere la modalitatea de e xteriorizare a manifestarii de vointa, aratnd ca nerespectarea formei prevazute de lege atrage sanctiunea corespunzatoar e. n primul rnd, este vorba despre forma ceruta pentru validitatea contractului (numita si ad validitatem sa u ad solemnitatem), care reprezinta o conditie de forma, esentiala si de validitate. n al doilea rnd, apare forma ceruta pentru probarea actului juridic (denumita si ad probationem), care reprezinta o conditie de form a, neesentiala si de eficacitate din moment ce lipsa ei nu aduce atingere validitatii actului, ci atrage imposibilita tea dovedirii acestuia cu alt mijloc de proba. n ultimul rnd, exista forma ceruta pentru opozabilitatea fata de terti, car e reprezinta, la rndul ei, o conditie de forma, neesentiala si de eficacitate, absenta ei neafectnd validitate a actului, dar ducnd la posibilitatea tertului interesat de a ignora actul juridic invocat de parti sau de una dintre

ele. 2 Capacitatea partilor Art. 1180. - Capacitatea partilor Art. 1181. - Reguli aplicabile Art. 1180. Capacitatea partilor Poate contracta orice persoana care nu este declarata incapabila de lege si nici oprita sa ncheie anumite contracte. [art. 10, 29, art. 147 alin. (1), art. 627, art. 903 pct. 1, art. 987 alin. (1), art. 988 alin. (1), art. 990, 1179, 1652-1655, 1784, 1853 NCC] Comentariu 1. Capacitatea de a contracta. Pentru ca acordul de vointe sa poata conduce la nc heierea valabila a unui contract, consimtamntul fiecarei parti trebuie sa emane de la o persoana care are capacitate de a contracta. Aceasta capacitate este, n baza art. 1179 NCC, o conditie de fond, esentiala si de validi tate a contractului, iar prin ea se ntelege aptitudinea izvorta din lege a subiectului de drept de a deveni titular de drepturi si obligatii prin ncheierea de acte juridice bilaterale (contracte) (a se vedea G. Boroi s.a., Drep t civil. Partea generala, p. 123-126). Dupa cum rezulta din art. 1180 NCC, regula n materie contractuala este data de ca pacitatea de a contracta, incapacitatea constituind exceptia. Aceasta solutie decurge de altfel inclusiv d in art. 29 alin. (1) NCC, potrivit caruia nimeni nu poate fi ngradit n capacitatea de folosinta sau lipsit, n tot sau n parte, de capacitatea de exercitiu, dect n cazurile si conditiile expres prevazute de lege, iar, conform alin. (2) al acel uiasi articol, nimeni nu poate renunta, n tot sau n parte, la capacitatea de folosinta sau la capacitatea de exercitiu. Pr incipiul se regaseste si n cazuri speciale, la art. 987 alin. (1) NCC, respectiv 1652 NCC. 2. Incapacitatea de a contracta. Reprezentnd exceptia de la regula, incapacitatil e de a contracta trebuie sa fie expres prevazute de lege si sunt de stricta interpretare si aplicare, dupa cum i mpune art. 10 NCC. Asa cum rezulta din art. 1180 NCC, legea poate institui incapacitati speciale raportat la anumit e contracte, dar trebuie luate n consideratie att interdictiile de a ncheia orice fel de contract de un anume tip [ a se vedea, de pilda, art. 988 alin. (1) NCC], ct si interdictiile (denumite incapacitati relative) de a ncheia un cont ract doar cu anumite persoane [a se vedea, de exemplu, art. 147 alin. (1) NCC, art. 990 NCC, art. 1653-1655 NCC, art . 1784 NCC, art. 1853 NCC]. Desigur, partile si pot limita ele nsele prerogativele, de exemplu prin stipularea unei cla uze de inalienabilitate (a se vedea art. 627 NCC), fara a ne afla nsa n situatia unei incapacitati. Nu trebuie neglijat faptul ca, n baza art. 903 pct. 1 NCC, incapacitatea sau rest rngerea, prin efectul legii, a capacitatii de exercitiu ori de folosinta se vor putea nota n cartea funciara, fa ra nsa ca opozabilitatea fata de terti sa depinda de aceasta nscriere. Avnd n vedere importanta existentei unor inca pacitati asupra bunului mers al circuitului civil, norma se poate dovedi utila n practica operatiunilor imobiliar e, cei interesati putnd lua la cunostinta respectivele stari de drept. Art. 1181. Reguli aplicabile

Regulile privitoare la capacitatea de a contracta sunt reglementate n principal n cartea I. (art. 28, 34-48, 205-211, 1180 NCC; Legea nr. 312/2005) Comentariu 1. Norma de trimitere. Norme juridice privind capacitatea subiectelor de drept s e regasesc n Cartea I, Despre persoane , din noul Cod civil, iar principiile de tehnica legislativa se opun la r epetarea acestora n diverse materii, un articol de trimitere fiind suficient. Dupa cum se cunoaste, capacitatea de a contracta reprezinta o componenta a capac itatii civile (a se vedea art. 28 NCC) si priveste ambele aspecte ale acesteia: capacitatea de folosinta a persoan ei fizice (a se vedea art. 34-36 NCC) sau juridice (a se vedea art. 205-208 NCC), precum si capacitatea de exerci tiu a acesteia (a se vedea art. 37-48, respectiv 209-211 NCC)(a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 150). Art. 1181 NCC indica totusi, n mod justificat, ca regulile privitoare la capacitatea de a contracta se regasesc n Ca rtea I doar cu titlu de regula, si nu n mod absolut. ntr-adevar, anumite incapacitati, fie ele absolute sau relative, gen erale sau speciale, se pot regasi att n legi speciale (cum este Legea nr. 312/2005 privind dobndirea dreptului de propri etate privata asupra terenurilor de catre cetatenii straini si apatrizi, precum si de catre persoanele juridice s traine), ct si n alte materii cuprinse n cadrul Codului civil (a se vedea art. 1180 NCC). 3 Consimtamntul I. - Formarea contractului II. - Valabilitatea consimtamntului III. - Viciile consimtamntului I. Formarea contractului Art. 1182. - ncheierea contractului Art. 1183. - Buna-credinta n negocieri Art. 1184. - Obligatia de confidentialitate n negocierile precontractuale Art. 1185. - Elementele de care depinde ncheierea contractului Art. 1186. - Momentul si locul ncheierii contractului Art. 1187. - Forma ofertei si a acceptarii Art. 1188. - Oferta de a contracta Art. 1189. - Propunerea adresata unor persoane nedeterminate Art. 1190. - Solicitarea de oferte Art. 1191. - Oferta irevocabila Art. 1192. - Termenul de acceptare Art. 1193. - Oferta fara termen adresata unei persoane absente Art. 1194. - Oferta fara termen adresata unei persoane prezente Art. 1195. - Caducitatea ofertei Art. 1196. - Acceptarea ofertei Art. 1197. - Acceptarea necorespunzatoare a ofertei Art. 1198. - Acceptarea tardiva Art. 1199. - Retragerea ofertei sau a acceptarii Art. 1200. - Comunicarea ofertei, acceptarii si revocarii Art. 1201. - Clauze externe Art. 1202. - Clauze standard Art. 1203. - Clauze neuzuale Art. 1182. ncheierea contractului (1) Contractul se ncheie prin negocierea lui de catre parti sau prin acceptarea f ara rezerve a unei oferte de a contracta.

(2) Este suficient ca partile sa se puna de acord asupra elementelor esentiale a le contractului, chiar daca lasa unele elemente secundare spre a fi convenite ulterior ori ncredin teaza determinarea acestora unei alte persoane. (3) n conditiile prevazute la alin. (2), daca partile nu ajung la un acord asupra elementelor secundare ori persoana careia i-a fost ncredintata determinarea lor nu ia o deciz ie, instanta va dispune, la cererea oricareia dintre parti, completarea contractului, tinnd seama , dupa mprejurari, de natura acestuia si de intentia partilor. [art. 1168, 1185, 1225, 1 650, art. 1662 alin. (1), art. 2009 NCC; art. 105 LPA] Comentariu 1. ntlnirea ofertei cu acceptarea. Contractul se va considera ncheiat, n principiu, n momentul n care survine acordul de vointe al partilor, existnd consensul asupra stipulatiilor car e dau substanta ntelegerii dintre ele. Mecanismul prin care are loc acordul de vointe implica, n toate cazurile, ntln irea unei oferte de a contracta cu acceptarea acesteia. Tinnd cont de acest lucru, redactarea art. 1182 alin. (1) NC C se dovedeste vadit improprie, fiindca un contract se ncheie n toate cazurile prin acceptarea fara rezerve a unei oferte de a contracta si nu se poate ncheia doar prin negocierea lui de catre parti (ceea ce ar fi un nonsens), cum lasa de nteles folosirea disjunctiei. n realitate, art. 1182 alin. (1) NCC vizeaza faptul ca ncheierea unui contract se poate realiza indiferent daca este sau nu precedat de negocieri purtate ntre parti. 2. Notiunea de elemente esentiale . Conform art. 1182 alin. (2) NCC, este suficient ca partile sa se puna de acord asupra elementelor esentiale ale contractului, chiar daca ignora pe moment unele elemente secundare. Nu exista o definitie legala a conceptului de element esential, ceea ce este de natura a ridica anumite dificultati. Cert este nsa ca art. 1185 NCC arata ca un element poate face obiectul insistentelor u nei parti, iar contractul nu se va considera ncheiat dect atunci cnd se va ajunge la un acord cu privire la acel eleme nt. Or, n baza art. 1182 alin. (2) NCC, contractul nu se ncheie dect atunci cnd partile au ajuns de acord asupra eleme ntelor esentiale, de unde se desprinde concluzia ca pot exista elemente esentiale de ordin subiectiv, care nu reprezinta altceva dect elemente secundare ridicate la rang esential prin vointa si conduita unei parti. Elementele esentiale de ordin subiectiv pot nsa lipsi dintr-un contract, caz n car e acesta se va considera ncheiat daca exista acordul partilor asupra elementelor esentiale obiective (totusi, n se nsul ca elementele esentiale ale unui contract au un pronuntat caracter subiectiv, ceea ce este discutabil, a se vedea A.P. Dimitriu, Noul Cod civil, p. 451). Acestea din urma se pot defini drept elementele fara de care este imposibi l a se cunoaste ce fel de contract s-a ncheiat (a se vedea H. Capitant, Fr. Terr, Y. Lequette , Les grands arrts de la jur isprudence civile. Tome 2. e Obligations. Contracts spciaux. Srets, 12 dition, Ed. Dalloz, Paris, 2008, p. 23, pr ecum si aparatul critic citat; cu precizarea ca literatura de specialitate franceza foloseste termenii de puncte es entiale si puncte accesorii , iar

Codul elvetian al obligatiilor, al carui art. 2 a inspirat de altfel art. 1182 a lin. (2) NCC, utilizeaza notiunile de puncte esentiale si puncte secundare ). n consecinta, notiunea de elemente esentiale obiectiv e prezinta legaturi cu obiectul contractului (a se vedea art. 1225 NCC). Decelarea elementelor esentiale obiective nu prezinta piedici foarte mari n ipote za contractelor numite (de exemplu, bunul vndut si pretul vor fi considerate elemente esentiale ale vnzarii, n baza art. 1650 NCC), situatia fiind alta n ce priveste contractele nenumite (a se vedea art. 1168 NCC), un repe r putndu-se gasi n afirmatia generala potrivit cu care, n contractele care au ca obiect un schimb de bunuri sa u de servicii, conditiile acestui schimb vor constitui elemente esentiale (a se vedea H. Capitant, Fr. Terr, Y. Leq uette , Les grands arrts de la ejuris prudence civile. Tome 2. Obligations. Contracts spciaux. Srets, 12 dition, Ed. Dallo z, Paris, 2008, p. 23, precum si bibliografia citata). 3. Stabilirea elementelor secundare. Daca exista acordul de vointe asupra elemen telor esentiale ale contractului, acesta se va putea ncheia, elementele secundare putnd fi stabilite u lterior, fie de partile nsesi, fie prin intermediul unei terte persoane. Din ratiuni de proba, n masura n care partil e procedeaza n acest sens, este indicat ca nvoiala lor sa fie mentionata n nscrisul constatator al acordului de voi nte asupra elementelor esentiale ale contractului. Atunci cnd contractantii, de comun acord, ncredinteaza determinarea elementului es ential [a se vedea, pentru o aplicatie a acestei posibilitati, art. 1662 alin. (1) NCC] sau elementului secun dar unui tert, relatiile dintre ei si acel tert vor fi reglementate de regulile mandatului (a se vedea art. 2009 NCC). Pentru a nu se ajunge la blocaje n raporturile contractuale, art. 1182 alin. (3) NCC prevede ca, daca nu exista acordul ulterior al partilor asupra elementelor secundare ori persoana careia i-a fost nc redintata determinarea acestor elemente nu ia o decizie, instantele judecatoresti vor trebui, la cererea oricar eia dintre parti, sa dispuna completarea contractului, tinnd seama, dupa mprejurari, de natura acestuia si de intentia part ilor. Aceasta solutie se va impune doar daca partile nu au stabilit prin conventia lor o alta modalitate de fixare a elementelor secundare (a se vedea amendamente NCC, comentariul corespunzator art. 919). 4. Dispozitie tranzitorie. Potrivit art. 105 LPA, dispozitiile art. 1182 alin. ( 2) si (3) NCC nu sunt aplicabile contractelor a caror negociere a nceput nainte de intrarea n vigoare a noului cod, asadar nainte de 1 octombrie 2011. Art. 1183. Buna-credinta n negocieri (1) Partile au libertatea initierii, desfasurarii si ruperii negocierilor si nu pot fi tinute raspunzatoare pentru esecul acestora. (2) Partea care se angajeaza ntr-o negociere este tinuta sa respecte exigentele b unei-credinte. Partile nu pot conveni limitarea sau excluderea acestei obligatii. (3) Este contrara exigentelor bunei-credinte, ntre altele, conduita partii care i nitiaza sau continua negocieri fara intentia de a ncheia contractul.

(4) Partea care initiaza, continua sau rupe negocierile contrar bunei-credinte r aspunde pentru prejudiciul cauzat celeilalte parti. Pentru stabilirea acestui prejudiciu se va tine seama de cheltuielile angajate n vederea negocierilor, de renuntarea de catre cealalta par te la alte oferte si de orice mprejurari asemanatoare. [art. 14, 1169-1170, art. 1182 alin. (2), ar t. 1255 alin. (1), art. 1279 alin. (4), art. 1350 NCC] Comentariu 1. Reglementarea etapei negocierilor. Noul Cod civil reglementeaza etapa negocie rilor, faza deosebit de importanta n procesul formarii contractului, n care se contureaza oferta de a cont racta si eventuala acceptare. ntr-adevar, n dreptul contemporan, ncheierea contractului este uneori de osebit de complexa si presupune discutii si tratative care au ca finalitate realizarea acordului de vo inte si care contureaza perioada precontractuala (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 203). Din ansamblul reglementarilor noului Cod civil se desprinde ideea ca, n conceptia legiuitorului, negocierile pot fi precontractuale sau postcontractuale. De regula, negocierile presupun anumite ac tiuni desfasurate n perspectiva determinarii continutului unui contract, nsa, n baza art. 1182 alin. (2) NCC, cont ractul se poate ncheia doar prin stabilirea elementelor esentiale, ceea ce nseamna ca pentru elementele secundare partile pot continua negocierile, dupa cum chiar acest text arata. ntr-o atare situatie, partile se vor afla tot n p rocesul determinarii continutului contractului, dar el a luat nastere deja, deci va fi o negociere postcontractual a. Cu alte cuvinte, negocierea postcontractuala implica negocierea unor elemente secundare privind un contract care a fost ncheiat si nu se refera la proiectarea unor viitoare contracte (fie ele si contracte modificatoare ale u nui contract anterior), caz n care negocierile vor fi tot precontractuale. Etapa negocierilor poate fi organizata conventional [a se vedea art. 1279 alin. (4) NCC] si ne vom afla n prezenta unui contract nenumit, ncheiat n baza libertatii contractuale (a se vedea art. 116 9 NCC), care poate conduce la raspunderea contractuala a partilor n caz de neexecutare a obligatiilor stipulate (a se vedea art. 1350 NCC). Art. 1183 NCC are nsa n vedere asa-numita negociere libera sau negociere obisnuita, re alizata n absenta unui cadru contractual si care se plaseaza sub auspiciul a doua principii: libertatea de a contracta si buna-credinta (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 206). 2. Principiul libertatii de a contracta. Daca n cazul negocierii organizate contr actual, libertatea de a contracta se releva pe planul deplinei libertatii a partilor de a ncheia contract e (chiar si unele nereglementate de lege), n cazul negocierilor libere principiul libertatii de a contracta se manife sta prin ideea exprimata de art. 1183 alin. (1) NCC, n sensul ca partile au libertatea initierii, desfasurarii si ruper ii negocierilor. ntr-adevar, contractul reprezinta un act juridic care permite persoanelor punerea n valoare a intereselo r personale, iar libertatea contractuala presupune, dupa cum n mod ntemeiat s-a spus, posibilitatea de a avea si desfasura discutii si negocieri chiar paralele, de a compara diverse propuneri si de a alege pe cele m

ai avantajoase, inclusiv aceea de a rupe negocierile daca persoana n cauza considera ca acestea nu sunt corespunzatoa re intereselor proprii (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 206). Aceasta libertate nu poate fi asigurata d ect daca partile nu vor fi tinute raspunzatoare de esecul negocierilor sau de ruperea acestora dupa propriul plac, singura cerinta fiind aceea de a se actiona cu buna-credinta. 3. Respectarea principiului bunei-credinte. Potrivit art. 1183 alin. (2) NCC, te za nti, partea care se angajeaza ntr-o negociere este tinuta sa respecte exigentele bunei-credinte. Text ul este o aplicatie a principiului mai cuprinzator al bunei-credintei, care vizeaza att exercitarea drepturilor si e xecutarea obligatiilor (a se vedea art. 14 NCC), ct si raporturile contractuale n general (a se vedea art. 1170 NCC). De a ltfel, art. 1183 NCC dezvolta o parte din continutul art. 1170 NCC, care dispune ca partile trebuie sa actioneze cu bu na-credinta la negocierea contractului si ca aceasta obligatie nu poate fi nlaturata sau limitata [cum se a rata si n 1183 alin. (2) NCC teza finala]. Necesitatea respectarii bunei-credinte dobndeste, asadar, caracter de or dine publica, clauzele prin care se exclude sau se limiteaza aceasta obligatie fiind lovite de nulitate absoluta, cu eventuala respectare a art. 1255 alin. (1) NCC. Obligatia de a actiona cu buna-credinta implica asumarea unui comportament loial de catre parti, iar art. 1183 alin. (3) NCC contine exemplificator (iar nu limitativ) un comportament contrar princi piului: cazul partii care initiaza sau continua negocieri fara intentia de a ncheia contractul. n masura n care exista intentia de a ncheia contractul, dar se ncalca alte aspecte impuse de buna-credinta vizavi de initierea, continuar ea sau ruperea negocierilor, partii vinovate i se va putea angaja raspunderea delictuala pentru prejudiciul cauzat, n baza art. 1183 alin. (4) NCC teza nti. De exemplu, ruperea fara motiv legitim si n mod brutal de catre una dintr e parti a unei negocieri aflate n stadiu avansat va putea fi considerata ca fiind efectuata cu rea-credinta (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 208). Similar va putea fi considerata mentinerea partenerului de negociere, fara un motiv real si serios, ntr-o stare de incertitudine prelungita (a se vedea Fr. Terr s.a., Les obligations, p. 191). Articolul 14 alin. (2) NCC stabileste ca buna-credinta se prezuma pna la proba co ntrara, ceea ce impune demonstrarea prin probe a comportamentului contrar acesteia. Legiuitorul indica anumite elemente utile determinarii prejudiciului cauzat prin initierea, continuarea sau ruperea negocierilor contrar bunei-credinte. Se va tine seama astfel de cheltuielile sup ortate pentru derularea negocierilor, de renuntarea de catre partea vatamata la alte oferte de a contracta primite de la terte persoane, precum si de orice mprejurari asemanatoare. Art. 1184. Obligatia de confidentialitate n negocierile precontractuale Cnd o informatie confidentiala este comunicata de catre o parte n cursul negocieri lor, cealalta parte este tinuta sa nu o divulge si sa nu o foloseasca n interes propriu, indife rent daca se ncheie sau nu contractul. ncalcarea acestei obligatii atrage raspunderea partii n c ulpa. (art.

1183, 1349-1350 NCC) Comentariu 1. Domeniul de aplicare. n cadrul negocierilor (a se vedea art. 1183 NCC) dialogu l dintre parti implica transmiterea unor anumite informatii, cu scopul ncheierii contractului proiectat, iar regula este ca dobnditorul acestora, la rndul sau, le poate comunica mai departe, din moment ce o informatie este prin esenta ei transmisibila (a se vedea R. Dinca, Protectia secretului comercial, p. 38-42). Acestea fiind spuse, daca informatia are caracter confidential, cel care o dobnde ste n urma unor negocieri este tinut sa nu o divulge si sa nu o foloseasca n interes propriu, indiferent da ca se ncheie sau nu contractul negociat, potrivit art. 1184 NCC teza nti. Faptul ca o informatie are caracter con fidential reprezinta o chestiune de fapt, dar calificarea unei informatii ca avnd aceasta trasatura nu este suficient a pentru incidenta art. 1184 NCC. Este adevarat ca textul nu distinge, nsa dobnditorul informatiei nu si poate ncalca oblig atia dect daca are cunostinta despre confidentialitate. Aflarea caracterului confidential se poate realiza att daca cel care comunica inf ormatia declara n mod expres ca aceasta este confidentiala (fie la momentul comunicarii, fie ulterior, nsa nainte de divulgare sau de folosire n interes propriu, de catre dobnditor), dar si atunci cnd mprejurarile n care informat ia a fost comunicata au fost de natura nct dobnditorul putea si trebuia n mod rezonabil sa cunoasca acest caracte r (a se vedea: 2amendamente NCC, comen tariul corespunzator art. 923 ; R. Dinca, Protectia secretului comercial, p. 494 -496). Ambele situatii pot ridica dificultati de proba, fiindca este vorba despre chest iuni de ordin subiectiv, iar negocierile nu presupun de regula n practica redactarea unor nscrisuri. Asadar, detinatorul in formatiei confidentiale trebuie sa fie diligent si sa atenueze aceste dificultati prin comunicarea informatiei n for me usor de probat, de regula prin nscrisuri cu mentiunea confidential sau avertismente echivalente (a se vedea R. Din ca, Protectia secretului comercial, p. 496). 2. Raspunderea partii n culpa. Norma continuta de art. 1184 NCC nu presupune exis tenta unui contract, ceea ce nseamna ca raspunderea partii n culpa, prevazuta de teza finala, trimite la ide ea de raspundere delictuala (a se vedea art. 1349 NCC), impunndu-se ndeplinirea conditiilor cerute de aceasta. Se cuvine adaugat ca art. 1184 NCC vizeaza strict ipoteza n care o informatie confidentiala este comunicata n cad rul unor negocieri, nsa, n baza art. 1349 alin. (1) NCC, raspunderea delictuala va putea fi incidenta si atunci cnd o informatie confidentiala este comunicata n alt context, iar detinatorul o divulga sau o foloseste n interes prop riu si prin aceasta genereaza un prejudiciu. Problema raspunderii celui care a transmis informatia confidentiala sau a folosit-o n interes propriu se va pune doar daca actiunea nu a fost efectuata avnd acordul persoanei ndreptatite sa dispuna de informatia confidentiala. Daca partile amenajeaza contractual modul de desfasurare a negocierilor, raspund erea incidenta pentru comunicarea informatiilor confidentiale transmise ca urmare a discutiilor purtat

e va putea fi o raspundere contractuala (a se vedea art. 1350 NCC), lund n considerare ca nimic nu mpiedica st ipularea unor clauze de confidentialitate n acordul ncheiat (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 1 26-127). Art. 1185. Elementele de care depinde ncheierea contractului Atunci cnd, n timpul negocierilor, o parte insista sa se ajunga la un acord asupra unui anumit element sau asupra unei anumite forme, contractul nu se ncheie pna nu se ajunge la un acord cu privire la acestea. (art. 1182-1183 NCC) Comentariu 1. Notiunea de elemente esentiale subiective . Exista situatii n care anumite elemen te ale unui contract proiectat sau forma (nu neaparat autentica) n care acesta se va ncheia prezinta o importanta anume pentru una dintre partile la negocieri (a se vedea art. 1183 NCC). n aceste ipoteze, daca pa rtea insista si, n consecinta, transmite nendoielnic celeilalte parti ca, fara un acord asupra respectivelor che stiuni, nu ntelege sa ncheie contractul, atunci acesta nu se va ncheia dect n momentul n care partile ajung, n mod neechivoc, la acel acord. Articolul 1185 NCC priveste elementele esentiale subiective ale unui contract (a se vedea art. 1182 NCC), adica elemente secundare care prin vointa si conduita unei parti devin elemente esenti ale. Textul nu are n vedere elementele esentiale obiective ale unui contract, adica elementele fara de care este imposibil a se cunoaste ce fel de contract s-a ncheiat si cu privire la care, prin natura lucrurilor, nu est e nevoie ca o parte sa insiste (de exemplu, pretul reprezinta un element esential ntr-o vnzare, indiferent daca o par te insista sau nu asupra existentei sale; a se vedea H. Capitant s.a., Les grands arrts de la jurisprudenc e civile. Tome 2. Obligations. e Contracts spciaux. Srets, 12 dition, Ed. Dalloz, Paris, 2008, p. 21-22). 2. Determinarea elementelor esentiale subiective. Determinarea caracterului esen tial subiectiv al unui element reprezinta o chestiune de fapt, lasata la suverana apreciere a instantel or judecatoresti de fond. Pentru ca art. 1185 NCC impune necesitatea insistentelor din partea unei parti n cursul neg ocierilor, rezulta ca este importanta conduita partii n dobndirea caracterului esential, persoana interesata trebuind sa faca proba faptului ca a transmis nendoielnic partenerului de negocieri ca nu doreste ncheierea contra ctului fara un acord asupra elementului dorit. Din pricina faptului ca un contract cuprinde obligatoriu elem ente esentiale obiective si este nevoie de efectuare de probatoriu pentru a se demonstra ca un element secundar a dobndit caracter esential subiectiv, se poate apela la o prezumtie simpla n sensul ca daca un element al un ui contract nu ndeplineste conditiile pentru a fi considerat esential obiectiv, atunci nu este deloc elemen t esential al acordului de vointe. 3. Acordul asupra elementului esential subiectiv. Atunci cnd, n timpul negocierilo r, o parte insista sa se ajunga la un acord asupra unui anumit element sau asupra unei anumite forme, con tractul va putea fi considerat ncheiat daca exista ulterior consimtamntul acelei parti, chiar daca forma contract

ului nu este cea cu privire la care s-a insistat sau daca nscrisul constatator al actului juridic nu prevede nimic n p rivinta elementului care a facut obiectul insistentelor. ntr-adevar, acordul asupra elementului esential subiectiv nu trebuie sa fie obligatoriu unul expres, iar n cazul mentionat se poate considera ca partea a renuntat la cerintel e sale si ca exista un acord tacit n sensul repudierii acelor aspecte din configurarea raportului juridic. Art. 1186. Momentul si locul ncheierii contractului (1) Contractul se ncheie n momentul si n locul n care acceptarea ajunge la ofertant, chiar daca acesta nu ia cunostinta de ea din motive care nu i sunt imputabile. (2) De asemenea, contractul se considera ncheiat n momentul n care destinatarul ofe rtei savrseste un act sau un fapt concludent, fara a-l nstiinta pe ofertant, daca, n tem eiul ofertei, al practicilor statornicite ntre parti, al uzantelor sau potrivit naturii afaceri i, acceptarea se poate face n acest mod. [art. 6 alin. (2), art. 87, 97, 227, art. 628 alin. (4), art. 780 alin. (1), art. 1013 alin. (1), art. 1179, art. 1193-1195, 1199, art. 1200 alin. (1), art. 1246, art. 1662 alin. (2), art. 1664 alin. (3), 1674, 2579, art. 2591 alin. (2), art. 2594, art. 2638 alin. (1), art. 2639 alin. (2) lit. a) NCC; art. 106 LPA; art. 9 alin. (1)-(2) din Legea nr. 365/2002] Comentariu 1. Sistemul receptiei acceptarii. Daca situatia n care ofertantul si acceptantul sunt ambii de fata si cad de acord asupra ncheierii contractului este simpla, fiindca momentul ncheierii contra ctului va fi cel al realizarii acordului de vointe (a se vedea si art. 1194 NCC), iar locul ncheierii contractul ui va fi cel n care se afla partile, ipoteza n care oferta si acceptarea sunt decalate temporal ridica unele probleme. n conformitate cu recomandarea doctrinei cu cea mai nalta autoritate (a se vedea C . Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 50), noul Cod civil opteaza, dintre diferitele sisteme de determ inare a momentului ncheierii contractului, pentru sistemul receptiei acceptarii (sau sistemul primirii accept arii), potrivit caruia se considera ca un contract este ncheiat atunci cnd raspunsul acceptantului a ajuns la ofertant, indi ferent de faptul ca ofertantul a luat sau nu cunostinta de cuprinsul lui [a se vedea art. 1200 alin. (1) NCC]. Ar t. 1186 alin. (1) NCC ntareste aceasta idee prin precizarea faptului ca solutia se impune si atunci cnd ofertantului nu i se poate imputa ca nu a luat cunostinta de acceptare, nsa va fi identic cazul existentei unor motive care i sun t imputabile acestuia. Regula se poate regasi si n acte normative speciale, precum Ordonanta nr. 130/200 0 privind protectia consumatorilor la ncheierea si executarea contractelor la distanta, unde art. 5 p revede ca daca partile nu au convenit altfel, momentul ncheierii contractului la distanta l constituie momentul primirii mesajului de confirmare de catre consumator, referitor la comanda sa . Legiuitorul poate statua si exceptii de la regula, cum se ntmpla n materia contractului de donatie, la art. 1013 alin. (1) NCC care instituie sistemul informarii (a se vedea, pentru prezentarea diferitelor sisteme, L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 186-191). De asemenea, acelasi sistem al

informarii apare la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 privind comertul ele ctronic, conform caruia ncheierea unui contract prin mijloace electronice are loc atunci cnd acceptarea ofertei de a con tracta a ajuns la cunostinta ofertantului [o exceptie existnd la art. 9 alin. (2) din legea amintita]. Sistemul receptiei dicteaza considerarea locului n care acceptarea ajunge la ofer tant ca loc al ncheierii contractului. Ceea ce conteaza este ca acceptarea sa ajunga la ofertant, astfel n ct acesta sa poata lua cunostinta de ea (de pilda, prin posta electronica), indiferent daca locul respectiv este sau nu domiciliul sau sediul ofertantului, determinat potrivit art. 87 NCC, respectiv art. 227 NCC, ori conform art. 97 NCC . Apare asadar discutabila afirmatia categorica potrivit careia locul ncheierii contractului este domiciliul/sediul/sau locul n care s-a facut alegerea de domiciliu a ofertantului (a se vedea A.P. Dimitriu, Noul Cod civil, p. 452). 2. Importanta determinarii momentului si locului ncheierii contractului. Momentul ncheierii contractului marcheaza un punct de la care oferta nu mai poate fi revocata (a se vedea art. 1193 NCC) sau retrasa (a se vedea art. 1199 NCC) si nu se mai poate pune problema caducitatii ei (a se ve dea art. 1195 NCC). Nici acceptarea nu mai poate fi retrasa dupa ce contractul a luat nastere. n plus, atunci cnd exis ta mai multi destinatari ai ofertei, prima acceptare primita lasa fara obiect acceptarile ulterioare (a se vedea C. S tatescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 52). De asemenea, n functie de acest moment se vor cerceta legea aplicabila contractul ui [a se vedea art. 6 alin. (2) NCC si art. 102 LPA]; conditiile de validitate ale acestuia (a se vedea art. 1179 NC C); incidenta cauzelor de nulitate [a se vedea art. 1246 NCC; cu titlu de exceptie nsa, pot exista cauze de nulitate ulter ioare ncheierii contractului, de pilda la art. 780 alin. (1) NCC]; opozabilitatea clauzei de inalienabilitate [a se ved ea art. 628 alin. (4) NCC]. Nu n ultimul rnd, momentul ncheierii contractului semnifica n principiu momentul de la care cont ractul ncepe sa produca efecte (a se vedea, de exemplu, art. 1674 NCC). n ceea ce priveste importanta determinarii locului ncheierii contractului, aceasta poate interesa competenta teritoriala a instantelor de judecata [a se vedea, de exemplu, art. 1662 alin. ( 2) NCC], determinarea unor elemente esentiale ale contractului [a se vedea art. 1664 alin. (3) NCC] sau dreptul inte rnational privat [a se vedea, bunaoara, art. 2579 NCC, art. 2591 alin. (2) NCC, 2594 NCC, 2638 alin. (1) NCC sau 2639 al in. (2) lit. a) NCC]. 3. ncheierea contractului fara receptia acceptarii. Articolul 1186 alin. (2) NCC arata ca un contract se considera ncheiat n momentul n care destinatarul ofertei savrseste un act sau un fap t concludent, fara a-l nstiinta pe ofertant, daca, n temeiul ofertei, al practicilor statornicite ntre par ti, al uzantelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face n acest mod. n acest caz, un comportament care poate fi considerat relevant, dupa mprejurari, c onduce la nasterea raportului contractual, fara a mai fi nevoie de receptia acceptarii. Important este ca mprej urarile respective (oferta, practicile, uzantele sau natura afacerii) sa indice nu numai ca actul sau faptul are semnifi catie de acceptare, dar si ca acceptarea nu trebuie sa fie comunicata pentru considerarea contractului ca fiin d ncheiat. ntr-adevar, ofertantul

poate renunta valabil la necesitatea comunicarii acceptarii (a se vedea M. Avram , Actul unilateral, p. 265). Textul nu arata n acest caz care este locul ncheierii contractului, ceea ce este r egretabil. n baza principiului conform caruia acest loc este determinat de momentul ncheierii (a se vedea C. Sta tescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 52), se poate sustine ca, atunci cnd este aplicabil art. 1186 alin. (2) NCC, locu l ncheierii contractului va fi locul n care se afla acceptantul si n care acesta savrseste actul sau faptul concludent. 4. Dispozitie tranzitorie. Articolul 106 LPA prevede ca dispozitiile art. 1186 a lin. (1) NCC nu sunt aplicabile contractelor n cazul n care oferta de a contracta a fost expediata nainte de intrar ea n vigoare a noului cod. Art. 1187. Forma ofertei si a acceptarii Oferta si acceptarea trebuie emise n forma ceruta de lege pentru ncheierea valabil a a contractului. [art. 1011 alin. (1), art. 1174, 1178, 1193, art. 1197 alin. (1) l it. b), art. 1199, art. 1242 alin. (2), art. 2255 NCC] Comentariu 1. Forma ceruta ad validitatem. Mecanismul de ncheiere a oricarui contract presup une acceptarea fara rezerve a unei oferte de a contracta; ceea ce este suficient n principiu, datorit a principiului consensualismului (a se vedea art. 1178 NCC). Totusi, atunci cnd este vorba despre un contract solemn (a se vedea art. 1174 NCC) si o anumita formalitate pentru ncheierea valabila a contractului este impusa de lege, vointa trebuie sa mbrace forma prescrisa, ceea ce impune att exteriorizarea ofertei n acea forma, dar si cea a ac ceptarii, ambele dnd substanta acordului de vointe. Ulterior emiterii ofertei sau acceptarii, principiul simetr iei formelor va dicta ca revocarea ofertei (a se vedea art. 1193 NCC) ori retragerea ofertei sau a accept arii (a se vedea art. 1199 NCC) sa respecte forma prescrisa de lege. Articolul 1187 NCC cere ca formalitatea sa fie necesara pentru ncheierea valabila a contractului, cum, de exemplu, este cazul donatiei [a se vedea art. 1011 alin. (1) NCC] sau al contractului de n tretinere (a se vedea art. 2255 NCC). n consecinta, va putea ramne aplicabil art. 1242 alin. (2) NCC care arata ca, daca partile s-au nvoit ca un contract sa fie ncheiat ntr-o anumita forma, pe care legea nu o cere, contractul se socoteste valabil chiar daca forma nu a fost respectata. Asadar, daca formalitatea nu este ceruta ad validitatem, dar a fost convenita de parti, nu exista, n principiu, un impediment pentru ncheierea contractului daca oferta ori acceptarea nu mbraca respectiva forma; nsa renuntarea la forma convenita trebuie sa fie totusi expresia vointelor ambelo r parti. Poate exista si situatia n care nu se prevede de catre lege o formalitate anume p entru validitatea contractului, nsa ofertantul impune ca manifestarea de vointa care va constitui acceptarea sa mbrac e o anumita forma, chiar daca aceasta este una diferita de cea n care a fost exprimata propunerea de a contract a. n acest sens, art. 1197 alin. (1) lit. b) NCC dispune ca raspunsul destinatarului nu constituie acceptare atunci cnd nu respecta forma ceruta anume de ofertant. Art. 1188.

Oferta de a contracta (1) O propunere constituie oferta de a contracta daca aceasta contine suficiente elemente pentru formarea contractului si exprima intentia ofertantului de a se obliga n cazul acc eptarii ei de catre destinatar. (2) Oferta poate proveni de la persoana care are initiativa ncheierii contractulu i, care i determina continutul sau, dupa mprejurari, care propune ultimul element esential al contractului. (3) Dispozitiile art. 1182-1203 se aplica n mod corespunzator si atunci cnd mprejur arile n care se ncheie contractul nu permit identificarea ofertei sau a acceptarii. (art. 1182 -1203, 1325 NCC) Comentariu 1. Conditiile de fond pe care trebuie sa le ndeplineasca oferta. Pentru a putea c onduce la ncheierea contractului, oferta de a contracta sau policitatiunea trebuie sa fie precisa, a dica sa cuprinda toate elementele necesare realizarii acordului de vointe, astfel nct sa lipseasca doar o acceptare lipsita de rezerve. Elementele suficiente pentru existenta ofertei, indicate de art. 1188 alin. (1) NCC, sunt e lementele esentiale, fie obiective (a se vedea art. 1182 NCC), fie subiective (a se vedea art. 1185 NCC) ale contractu lui, iar, n cazul n care un astfel de element lipseste, manifestarea de vointa nu va fi calificata drept oferta, ci un element de negociere precontractuala (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 158-159). Nu este nevoie ca element ele secundare ale contractului sa fie cuprinse n oferta, din moment ce partile pot conveni ulterior asupra respectivelo r chestiuni, pot ncredinta determinarea lor unei terte persoane sau, daca exista norme supletive n materie, pot sa nu ntreprinda nicio actiune cu privire la acestea. Oferta reprezinta un act juridic de formatie unilaterala pentru ca este o manife stare de vointa a unei persoane, efectuata cu scopul de a produce efecte juridice (a se vedea M. Avram, Actul unilateral, p. 261), asadar nu poate fi dect evident ca ea trebuie sa exprime intentia ofertantului de a se obli ga n cazul acceptarii ei de catre destinatar. Oferta trebuie sa ndeplineasca si conditii precum existenta unui cons imtamnt neviciat si a capacitatii, dat fiind continutul art. 1325 NCC, n conformitate cu care, daca prin lege nu se prevede altfel, dispozitiile legale privitoare la contracte se aplica n mod corespunzator actelor unilaterale. Policitatiunea trebuie sa fie exteriorizata, ceea ce poate avea loc fie scris, f ie verbal, fie prin actiuni sau atitudini pur materiale, deci n general prin actiuni care sunt special ndeplinite pentru aducere a la cunostinta altuia a unei propuneri de a contracta. Se admite n literatura de specialitate ca exteriorizare a ofertei poate avea loc, n principiu, si n mod tacit, atunci cnd propunerea rezulta din atitudinea sau comportamentul of ertantului ori din alte mprejurari (a se vedea: L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 160-161; C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 40). Oferta trebuie sa fie ferma, adica sa exprime o propunere nendoielnica, astfel nct acceptarea fara rezerve sa duca la ncheierea contractului. Conditia nu va fi ndeplinita si va putea fi vorba despr e o solicitare de oferta sau intentie

de negociere, daca autorul propunerii conditioneaza ncheierea contractului de un alt element, bunaoara atunci cnd se impune necesitatea confirmarii sau agreerii acceptarii. Astfel de rezerve pot fi exprese sau tacite, n acest din urma caz ele rezultnd din mprejurarile existente (a se vedea, pe larg, cu privire la rezervele contractuale, J. Goicovici, Formarea progresiva a contractului, Ed. Wolters Kluwer, Bucuresti, 20 09, p. 52-85). n doctrina s-a aratat n mod ntemeiat ca nu este necesara retinerea conditiei ca ofe rta sa fie neechivoca (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 157-158). ntr-adevar, daca sunt ndeplinite toate celelalte cerinte, manifestarea de vointa nu poate dobndi caracter echivoc si ne vom afla n prezenta unei policitatiu ni. 2. Identificarea ofertei. Calificarea unei propuneri ca fiind o oferta prezinta importanta practica evidenta, iar art. 1188 alin. (2) NCC ofera o serie de criterii pentru determinarea ofertei at unci cnd anumite mprejurari fac dificil acest lucru [de exemplu, atunci cnd ncheierea contractului este precedata de negoc ieri n care se succed propuneri si contrapropuneri; a se vedea amendamente NCC, comentariul corespunzator art. 9 20 alin. (2)]. Conform dispozitiei legale, oferta poate proveni de la persoana care are initiativa nchei erii contractului, care i determina continutul sau, dupa mprejurari, care propune ultimul element esential al contrac tului. Aceste repere se pot dovedi utile practic, nsa cu siguranta nu n toate cazurile, de pilda n situatia n care o pe rsoana are initiativa ncheierii contractului, iar cealalta determina continutul acestuia, dar nu sunt ndeplinite de catre niciuna dintre parti conditiile cerute de art. 1188 alin. (1) NCC (de pilda, nu exista intentia de a se obliga), care sunt esential de stabilit pentru identificarea ofertei. 3. Imposibilitatea identificarii ofertei sau a acceptarii. ncheierea contractului implica n toate cazurile o oferta si o acceptare, nsa n multe situatii acordul de vointe are loc instantaneu, ceea ce face dificila observarea distincta a manifestarilor de vointa care compun acel acord. n aceste situatii of erta si acceptarea nu pot fi identificate, dar, potrivit art. 1188 alin. (3) NCC, dispozitiile referitoare la formarea contractului se vor aplica n continuare. Textul art. 1188 alin. (3) NCC este susceptibil de interpretari dife rite, iar solutia care se poate promova este ca el priveste doar situatia n care nu se pot identifica oferta si acceptare a, dar este cert ca acestea exista, altfel, n ipoteza n care lipseste inclusiv certitudinea lor, nu ar avea sens aplicarea reg imului juridic continut de art. 11821203 NCC. Art. 1189. Propunerea adresata unor persoane nedeterminate (1) Propunerea adresata unor persoane nedeterminate, chiar daca este precisa, nu valoreaza oferta, ci, dupa mprejurari, solicitare de oferta sau intentie de negociere. (2) Cu toate acestea, propunerea valoreaza oferta daca aceasta rezulta astfel di n lege, din uzante ori, n mod nendoielnic, din mprejurari. n aceste cazuri, revocarea ofertei ad resate unor persoane nedeterminate produce efecte numai daca este facuta n aceeasi forma cu oferta nsasi sau ntr-o modalitate care permite sa fie cunoscuta n aceeasi masura cu aceast

a. (art. 1, 1187-1188, 1191, 1193 NCC; Legea nr. 297/2004) Comentariu 1. Destinatarul ofertei. O propunere de a contracta poate viza persoane determin ate sau nedeterminate, dar legiuitorul statueaza prin art. 1189 alin. (1) NCC ca, n principiu, o astfel de p ropunere adresata unor persoane nedeterminate nu poate fi calificata drept oferta, ci, n functie de mprejurari, so licitare de oferta sau intentie de negociere. Se prezuma asadar ca, n aceasta situatie, nu exista de regula inten tia de a se obliga din partea 1 autorului propunerii (a se vedea amendamente NCC, comentariul corespunzator art. 920 ), chiar daca propunerea este precisa si, prin urmare, contine toate elementele necesare ncheierii contrac tului (a se vedea art. 1188 NCC). Exceptia este oferita de alin. (2), care arata ca o propunere adresata unor pers oane nedeterminate poate fi calificata drept oferta daca aceasta rezulta astfel din lege (de exemplu, n cazul ofertei pu blice de valori mobiliare, potrivit Legii nr. 297/2004 privind piata de capital), din uzante (a se vedea art. 1 NCC) ori, n mod nendoielnic, din mprejurari. mprejurarile la care se face referire si care n caz de litigiu trebuie dovedite, pot fi de natura variata si, n consecinta, nimic nu mpiedica inserarea n continutul propunerii de a contracta (a dresata unor persoane nedeterminate) a unei stipulatii n sensul ca aceasta valoreaza oferta, deoarece m archeaza intentia de a se obliga a autorului ei n ipoteza acceptarii. Oferta adresata unor persoane nedeterminate are aceleasi efecte precum o oferta adresata unei persoane determinate, iar policitantul va fi legat contractual de primul acceptant (a se vedea Ph. Malaurie s.a., Obligatiile, p. 250). 2. Revocarea ofertei adresate unor persoane nedeterminate. Particularitatile ace stei situatii de exceptie impun nsa o anumita solutie raportat la revocarea ofertei si, asa cum dispune tez a finala a alin. (2), revocarea ofertei adresate unor persoane nedeterminate produce efecte numai daca este facu ta n aceeasi forma cu oferta sau ntr-o modalitate care permite sa fie cunoscuta n aceeasi masura. ntr-adevar, pentru ca, prin ipoteza, este vorba despre persoane nedeterminate, revocarea nu poate fi adusa n mod direct la cunost inta acestora, ceea ce necesita exteriorizarea vointei de revocare cu respectarea unor formalitati avnd o putere de publicitate cel putin egala cu cea n care a fost mbracata oferta. n ipoteza n care forma ofertei a fost una ad vali ditatem (a se vedea art. 1187 NCC), principiul simetriei formelor dicteaza respectarea acestei formalitati si pentru revocarea ofertei, nefunctionnd n acest caz echipolenta formelor prevazuta de teza finala a alin. (2) . Trebuie mentionat ca textul nu instituie indirect posibilitatea revocarii oricar ei oferte adresate unor persoane nedeterminate, ci vor trebui observate regulile generale privind revocarea ofert ei (a se vedea art. 1191 si 1193 NCC). Art. 1190. Solicitarea de oferte Solicitarea de a formula oferte, adresata uneia sau mai multor persoane determin

ate, nu constituie, prin ea nsasi, oferta de a contracta. ( art. 1182, 1188 NCC) Comentariu 1. Notiune. Solicitarea de oferte reprezinta un element n etapa precontractuala c are, asa cum indica si denumirea, consta n invitatia adresata unei/unor persoane determinate, n vederea g enerarii de oferte de catre destinatar sau destinatari, oferte pe care, ulterior, autorul invitatiei le poat e accepta sau refuza, dupa propriul plac. Conceptual, delimitarea fata de oferta de a contracta este neta, nsa n practica di versele mprejurari de speta fac deseori dificila calificarea propunerii unei anumite persoane, cu att mai mult cu ct se vehiculeaza si notiunea de invitatie la negociere . n ce priveste delimitarea dintre solicitarea de oferte si oferta de a contracta, art. 1190 NCC arata ca prima nu poate fi calificata drept o oferta datorita caracteristicilor ei proprii, lipsin d intentia de a se obliga a autorului, iar solutia este logica din moment ce notiunile exprima realitati diferite. Totusi o manifestare de vointa ambigua, sau chiar si una calificata de catre autorul ei drept solicitare de oferte, poate fi recalificata ntr-o oferta de a contracta daca sunt ndeplinite conditiile cerute de art. 1188 NCC, problema punndu-se n speci al cu privire la aspectul subiectiv, mai exact la intentia autorului de a se obliga n cazul acceptarii prop unerii de catre destinatar. n ceea ce priveste deosebirea fata de invitatia la negociere, n literatura de spec ialitate s-a precizat ca invitatia de a face o oferta are un caracter mai complet, deoarece contine si unele elemen te esentiale ale contractului care se intentioneaza a fi ncheiat, numai ca nu este suficient de precisa (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 157). Se poate nsa observa ca nimic nu mpiedica persoana care invita la negociere sa faca r eferire n invitatia sa la anumite elemente esentiale ale contractului (a se vedea art. 1182 NCC) si de aceea mult mai rezonabila pare o concluzie n sensul ca distinctia se materializeaza pe planul scopului urmarit. ntr-adevar, ce l care invita la negociere urmareste geneza elementelor esentiale ale contractului n urma unor discutii purtate, la fi nalul carora se va contura o oferta fie din partea sa, fie din partea destinatarului invitatiei; n timp ce autorul un ei solicitari de oferte nu are neaparat ca obiectiv purtarea unor tratative si urmareste ca destinatarul sa fie cel care fo rmuleaza oferta. Art. 1191. Oferta irevocabila (1) Oferta este irevocabila de ndata ce autorul ei se obliga sa o mentina un anum it termen. Oferta este, de asemenea, irevocabila atunci cnd poate fi considerata astfel n tem eiul acordului partilor, al practicilor statornicite ntre acestea, al negocierilor, al continutului ofertei ori al uzantelor. (2) Declaratia de revocare a unei oferte irevocabile nu produce niciun efect. [a rt. 1, art. 1013 alin. (1), art. 1195 alin. (2), art. 1196 alin. (1), art. 1198 alin. (2), art. 1199, a rt. 1200 alin. (2) NCC] Comentariu 1. Obligatia de a mentine oferta un anumit termen. Forta juridica a ofertei vari aza dupa cum este vorba

despre o oferta irevocabila sau despre o oferta revocabila. Primul caz de oferta irevocabila, prevazut de art. 1191 alin. (1) NCC, are n vedere ipoteza n care autorul acesteia s-a obligat sa o mentina un anumit termen. Simpla mentiune a unui termen n cadrul unei oferte nu conduce ineluctabil la o oferta ir evocabila, ci este nevoie de dovedirea n mod nendoielnic a intentiei autorului de a se obliga sa mentina oferta n acel termen. Asa fiind, desi un termen prevazut expres de ofertant poate duce la prezumtia ca ofertantul se o bliga sa mentina oferta n respectiva perioada (altminteri nu s-ar vedea rostul stipulatiei sale), acest as pect nu va fi suficient pentru constatarea caracterului irevocabil, ci va trebui evaluat mpreuna cu alte mprejura ri (a se vedea M. Avram, Actul unilateral, p. 264). De vreme ce art. 1196 alin. (1) NCC arata ca, n principiu, exista acceptare doar daca aceasta ajunge n termen la autorul ofertei (a se vedea totusi si art. 1198 alin. (2) NCC), rezulta ca terme nul de acceptare nu va viza doar limita momentului n care destinatarul va putea consimti la formarea contractului. Asadar , la momentul stipularii termenului (care poate fi cert sau incert), ofertantul va trebui sa ia n consider are perioada necesara sosirii unei eventuale acceptari [a se vedea si art. 1200 alin. (2) NCC]. 2. Alte oferte irevocabile. Conform art. 1191 alin. (1) NCC, teza finala, oferta este irevocabila si atunci cnd poate fi considerata astfel n temeiul acordului partilor, al practicilor statornicite nt re acestea, al negocierilor, al continutului ofertei ori al uzantelor (a se vedea art. 1 NCC). Decelarea caracte rului irevocabil al ofertei n aceste situatii trebuie sa se faca inclusiv n baza dovedirii intentiei autorului de a se obliga sa mentina oferta. Aceasta nsemneaza ca pot exista cazuri de oferta irevocabila care nu presupun un termen p entru acceptare, ceea ce conduce la ideea discutabila a unei oferte care poate fi acceptata oricnd, indiferent ct d e lung ar fi termenul scurs de la adresarea ei. n orice caz, conform art. 1195 alin. (2) NCC, decesul sau incapacit atea ofertantului atrag caducitatea ofertei irevocabile daca natura afacerii sau mprejurarile o impun. Datorita serioaselor dificultati de proba care se pot ridica n aceste situatii, e ste recomandabil ca un instrumentum probationis ce constata o oferta irevocabila sa cuprinda un termen, mentionarea expresa a faptului ca autorul se obliga sa o mentina n acel termen, precum si incidenta decesului sau incapacitati i policitantului asupra ofertei. 3. Revocarea ofertei irevocabile. Dupa cum rezulta din art. 1191 alin. (2) NCC, manifestarea de vointa prin care autorul revoca oferta irevocabila nu produce efecte juridice, iar contractul se va ncheia, n conditiile legii, prin acceptarea fara rezerve de catre destinatar (n termenul prevazut n oferta, daca es te cazul). Cu alte cuvinte, n ipoteza n care oferta a fost acceptata si exista o declaratie anterioara de revoc are, respectiva declaratie nu are nicio nrurire asupra acceptarii, iar contractul se va considera ncheiat si, n caz de neexe cutare a obligatiilor izvorte din acesta, se va putea pune problema raspunderii contractuale. Totusi este fara ndoi ala ca o manifestare de vointa prin care se ncearca a se revoca o oferta irevocabila poate influenta situ atia de fapt, n special n cazurile n care irevocabilitatea ofertei nu rezulta foarte clar din propunere. De aceea, ch

iar daca nu se va repercuta asupra ncheierii contractului, declaratia de revocare poate avea o aparenta de validitat e si deci poate genera prejudicii, caz n care ar fi incidenta o raspundere delictuala. Nu trebuie confundata revocarea cu retragerea ofertei. ntr-adevar, n baza art. 119 9 NCC, orice oferta, fie revocabila, fie irevocabila, poate fi retrasa daca retragerea ajunge la destinat ar anterior ori concomitent cu oferta. n consecinta, spre deosebire de declaratia de revocare, declaratia de retragere a ofertei irevocabile poate produce efecte asupra procesului de formare a contractului, dar numai n conditiile cerute de lege. Trebuie subliniat ca, potrivit art. 1013 alin. (1) NCC, teza nti, n cazul ofertei d e donatie, ct timp ofertantul nu a luat cunostinta de acceptarea destinatarului, oferta poate fi revocata, indife rent daca ar ndeplini sau nu conditiile cerute de art. 1191 alin. (1) NCC. Art. 1192. Termenul de acceptare Termenul de acceptare curge din momentul n care oferta ajunge la destinatar. [art . 1191, 1195, 1198, art. 1200 alin. (1) NCC] Comentariu 1. nceputul curgerii termenului de acceptare. Norma juridica prevazuta de art. 11 92 NCC si gaseste aplicare atunci cnd s-a stipulat un termen pentru acceptarea ofertei de a contrac ta, fiind vorba asadar, n principiu, despre o oferta irevocabila [a se vedea art. 1191 alin. (1) NCC]. Dispozitia est e supletiva si prezuma ca autorul ofertei nu a luat n considerare, pentru calculul termenului prevazut, perioada de timp ne cesara ajungerii ofertei la destinatar. Asadar, n mod valabil se poate stipula n cadrul ofertei ca termenul pe ntru acceptare curge de la alta data, inclusiv de la data manifestarii de vointa cu valoare de oferta. n cazul n care nu exista nsa derogare, termenul de acceptare va curge de la ajunger ea ofertei la destinatar, fiind irelevant daca destinatarul a luat sau nu cunostinta n concret despre oferta care i s-a facut [a se vedea art. 1200 alin. (1) NCC]. 2. Expirarea termenului de acceptare. Dupa mplinirea termenului, acceptarea ofert ei de catre destinatar nu produce, de regula, efecte pe planul formarii contractului, regula si exceptia d e la aceasta fiind consacrate de art. 1198 NCC. Putem vorbi, asadar, despre caducitatea ofertei n ipoteza expirarii ter menului (a se vedea art. 1195 NCC), iar ncercarea de revocare a ofertei irevocabile, ulterior expirarii termenu lui de acceptare, n continuare nu va produce efecte, dar nu n virtutea art. 1191 alin. (2) NCC, ci datorita faptului c a oferta a devenit caduca. Art. 1193. Oferta fara termen adresata unei persoane absente (1) Oferta fara termen de acceptare, adresata unei persoane care nu este prezent a, trebuie mentinuta un termen rezonabil, dupa mprejurari, pentru ca destinatarul sa o prime asca, sa o analizeze si sa expedieze acceptarea. (2) Revocarea ofertei nu mpiedica ncheierea contractului dect daca ajunge la destin atar nainte ca ofertantul sa primeasca acceptarea sau, dupa caz, naintea savrsirii actul ui ori

faptului care, potrivit prevederilor art. 1186 alin. (2), determina ncheierea con tractului. (3) Ofertantul raspunde pentru prejudiciul cauzat prin revocarea ofertei naintea expirarii termenului prevazut la alin. (1). [art. 15, 1186, 1191, 1194, art. 1195 alin. (1 ) lit. a), art. 1200 alin. (1) NCC; art. 106 LPA] Comentariu 1. Preliminarii. Legiuitorul a urmarit prin art. 1193 NCC reglementarea ofertei revocabile (n acest sens fiind si denumirea marginala a articolului ntr-o forma initiala; a se vedea amendamente NC C, art. 920 si comentariul corespunzator), si nu doar simpla oferta fara termen adresata unei persoane abse nte. ntr-adevar, din perspectiva dispozitiilor continute de art. 1191 alin. (1) NCC, teza finala, oferta irevocab ila nu presupune obligatoriu un termen de acceptare, iar, n baza art. 1191 alin. (2) NCC, declaratia de revocare a ofertei irevocabile nu produce efecte. De partea cealalta, potrivit art. 1193 alin. (2) NCC, oferta de a contra cta reglementata de acest articol poate fi revocata, ceea ce nseamna ca ne aflam n ipoteza unei oferte care nu este calificat a drept irevocabila. Articolul vizeaza de asemenea ipoteza n care destinatarul ofertei este o persoana absenta, mai exact o persoana care nu poate percepe n mod direct si imediat manifestarea de vointa a ofertantului (a se vedea art. 1194 NCC). 5 2. Momentul pna la care se poate revoca oferta. Orice oferta care nu este irevoca bila si care este adresata unei persoane care nu este prezenta trebuie mentinuta un termen rezonabil, dupa m prejurari, pentru ca destinatarul sa o primeasca, sa o analizeze si sa expedieze acceptarea. Determin area caracterului rezonabil al termenului n care oferta trebuie mentinuta se va face n functie de situatia de fap t, iar aceasta operatiune este lasata de legiuitor la aprecierea judecatorului chemat sa se pronunte asupra che stiunii, care poate lua n consideratie anumite circumstante mentionate n literatura de specialitate, precum natura contractului propus, uzantele n materie, distanta care separa partile sau diferentele de fus orar (a s e vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 164). Termenul rezonabil trebuie sa vizeze att perioada necesara formarii si exprimarii acceptarii, ct si cea necesara sosirii acesteia la ofertant, pentru ca oferta devine caduca daca acceptarea nu ajunge la policitant n acest termen rezonabil, asa cum dispune art. 1195 alin. (1) lit. a) NCC. 3. Revocarea ofertei. Faptul ca oferta de a contracta trebuie mentinuta un terme n rezonabil nu nseamna ca oferta devine irevocabila. Revocarea ofertei n toate cazurile va bloca mecanismul formarii contractului prin acceptare, iar respectarea sau nu a termenului rezonabil va atrage consecinte do ar asupra incidentei raspunderii celui care a revocat oferta. Potrivit art. 1193 alin. (2) NCC, revocarea ofertei mpiedica ncheierea contractului, nsa ea va trebui trimisa destinatarului ofertei si, mai mult, trebuie sa ajunga la a cesta nainte ca ofertantul sa primeasca acceptarea, din moment ce ulterior acestui moment contractul se va considera nche iat, conform art. 1186 alin. (1) NCC. Nu prezinta relevanta daca destinatarul ofertei nu a luat cunostinta despre

revocarea ajunsa la el, indiferent din ce motive [a se vedea art. 1200 alin. (1) NCC]. Aceeasi solutie va fi n cazul n care contractul va fi considerat ncheiat nu ca urma re a receptiei acceptarii, ci, raportat la art. 1186 alin. (2) NCC, atunci cnd destinatarul ofertei savrseste un act sau un fapt concludent, fara a-l nstiinta pe ofertant, daca, n temeiul ofertei, al practicilor statornicite ntre par ti, al uzantelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face n acest mod. n consecinta, art. 1193 alin. (2) NCC consacra un adevarat drept de a revoca ofer ta atunci cnd aceasta nu ndeplineste cerintele art. 1191 alin. (1) NCC, nsa exercitarea acestui drept nu se poate realiza n scopul de a vatama sau pagubi pe altul ori ntr-un mod excesiv si nerezonabil, contrar bunei-credinte , asa cum rezulta din art. 15 NCC care interzice abuzul de drept. De aceea, art. 1193 alin. (3) NCC arata ca poate fi incidenta o raspundere delictuala atunci cnd revocarea ofertei nainte de expirarea termenului rezonabil p roduce un prejudiciu destinatarului (a se vedea, pentru problema abuzului de drept n vechea reglementa re, C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 44-45). Solutia este justa, iar principiul liberei revocabilitat i trebuie, ntr-adevar, temperat, tinnd cont ca, dupa cum s-a explicat n doctrina, a acorda ofertantului posibilitatea de a revoca propunerea sa n orice moment, l pune pe destinatar n situatia de a fi privat de timpul de reflectie dori t si uneori chiar necesar, iar, pentru a se asigura mpotriva unei asemenea revocari, el poate fi tentat sa accepte ofert a n mod precipitat (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 165). Art. 1194. Oferta fara termen adresata unei persoane prezente (1) Oferta fara termen de acceptare, adresata unei persoane prezente ramne fara e fecte daca nu este acceptata de ndata. (2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si n cazul ofertei transmise prin telefon sa u prin alte asemenea mijloace de comunicare la distanta. [art. 1186 alin. (1), art. 1191 alin. (1) NC C] Comentariu 1. Contractul ncheiat ntre persoane prezente. Daca autorul ofertei si destinatarul acesteia sunt ambii prezenti fizic, unul n fata celuilalt, ncheierea contractului are loc de regula in stantaneu, de vreme ce autorul ofertei poate lua la cunostinta pe moment de acceptare. n general, n aceste mprejur ari autorul unei oferte urmareste primirea unui raspuns pe loc si nu doreste o situatie incerta. Din ace st motiv, legiuitorul prezuma la art. 1194 NCC ca ofertantul nu a intentionat sa acorde destinatarului un timp de refl ectie pe perioada caruia sa existe obligatia de mentinere a ofertei, iar aceasta oferta fara termen de acceptare va deveni caduca n lipsa acceptarii de ndata. Pe motivul ca vointa policitantului nu se mai poate prezuma n acelasi sens, va ex ista derogare de la solutia consacrata de art. 1194 alin. (1) NCC atunci cnd oferta contine un termen de acce ptare, dar si atunci cnd, din mprejurari, se poate deduce ca autorul ei a intentionat sa se oblige la mentinere a ei [a se vedea art. 1191 alin. (1) NCC].

2. Mijloacele de comunicare n timp real . n ce priveste problema asa-numitului contrac t ncheiat ntre prezenti, prezenta simultana, fizica, a unor persoane ntr-un anumit loc ramne ipote za de baza, dar ceea ce intereseaza de fapt este ca persoanele sa si poata percepe n mod direct si imediat declaratiile de vointa. Asa fiind, n mod firesc art. 1194 alin. (2) NCC dispune ca, n ipoteza unor anumite mijloace d e comunicare la distanta, regula continuta de alin. (1) ramne aplicabila. ntr-adevar, intentia prezumata a ofertant ului de a nu oferi destinatarului un termen pentru analizarea propunerii se regaseste si n cazuri precum convorbire a prin intermediul telefonului, videotelefonului sau a calculatorului conectat la internet (a se vedea L. Pop, O bligatiile, vol. II, p. 185). Subliniem ca, n aceasta eventualitate, locul ncheierii contractului va fi locul n care se afla of ertantul, ca loc n care acceptarea ajunge la el, n virtutea regulii continute de art. 1186 alin. (1) NCC. Art. 1195. Caducitatea ofertei (1) Oferta devine caduca daca: a) acceptarea nu ajunge la ofertant n termenul stabilit sau, n lipsa, n termenul pr evazut la art. 1193 alin. (1); b) destinatarul o refuza. (2) Decesul sau incapacitatea ofertantului atrage caducitatea ofertei irevocabil e numai atunci cnd natura afacerii sau mprejurarile o impun. [art. 999, art. 1013 alin. (1), art. 1186 alin. (2), art. 1191, 1193, art. 1194 alin. (1), art. 1197 alin. (1) lit. a) si alin. (2), 1198, 1199, art. 1730 alin. (3) NCC] Comentariu 1. Notiune. O oferta este caduca atunci cnd nceteaza sa mai produca efecte, fara c a policitantul sa-si fi manifestat vointa (a se vedea Ph. Malaurie s.a., Obligatiile, p. 252). Nefiind nevoie asada r de exprimarea vointei ofertantului, apare ca evidenta distinctia dintre caducitatea ofertei si revocarea ofertei (a se vedea art. 1191 si 1193 NCC) sau retragerea acesteia (a se vedea art. 1199 NCC). Caducitatea implica existenta in itiala a unei oferte formate valabil, ceea ce delimiteaza acest concept de nulitate. 2. Caducitatea ca urmare a neajungerii n termen a acceptarii. Cnd s-a stipulat n of erta un termen pentru acceptare ori aceasta trebuie mentinuta un termen rezonabil potrivit art. 1193 alin. (1) NCC, daca acceptarea nu ajunge la ofertant n respectivul termen, oferta de a contracta nu va mai produ ce efecte. ntruct textul nu distinge, nu are relevanta de principiu daca acceptarea nu ajunge la ofertant deoarece nu a fost emisa n termen sau daca nu ajunge la ofertant din ratiuni privind modul de comuni care. Circumscrierea acestor cazuri prezinta totusi importanta. Astfel, art. 1198 alin. (1) NCC instituie pos ibilitatea ofertantului de a renunta la efectele caducitatii daca acceptarea este tardiva (deci daca nu a fost emisa n te rmen). n schimb, art. 1198 alin. (2) NCC arata ca, daca acceptarea nu este tardiva, dar sosirea ei are loc dupa expir area termenului, din motive care nu sunt imputabile acceptantului, atunci contractul se va considera ncheiat, fiind p rezumat faptul ca ofertantul a renuntat la efectele caducitatii. Prezumtia poate fi rasturnata numai daca ofert antul si manifesta de ndata intentia

de a se prevala de caducitate. Desi textul de lege trimite doar la notiunea de termen stabilit sau la termenul pr evazut de art. 1193 alin. (1) NCC, oferta va fi caduca si atunci cnd acceptarea nu ajunge la ofertant de ndata, n cazu l reglementat la art. 1194 alin. (1) NCC. 3. Refuzul destinatarului. Oferta de a contracta devine caduca si atunci cnd este refuzata de catre destinatar, indiferent daca este revocabila sau irevocabila. n lipsa unei distinctii, trebuie nteles ca refuzul poate mbraca orice forma de manifestare (inclusiv cea tacita) ct timp exprima dincolo de orice ndoial a ca destinatarul nu doreste sa accepte oferta asa cum aceasta a fost formulata. Uneori nsa legea prevede expres ca o oferta se considera respinsa daca nu au fost respectate anumite termene legale [a se vedea art. 1730 alin. (3 ) NCC]. Indiferent de caz, trebuie observate dispozitiile art. 1186 alin. (2) NCC care vizeaza ncheierea contractulu i n urma savrsirii de catre destinatarul ofertei a unui act sau fapt concludent. n masura n care un astfel de act sau fapt a fost ndeplinit, nu mai poate fi primit refuzul ulterior al destinatarului ofertei. Manifestarea de vointa are semnificatia unui refuz chiar daca prin aceasta manif estare nu se aneantizeaza orice posibilitate de ncheiere viitoare a contractului. ntr-adevar, asa cum arata art. 1 197 alin. (1) lit. a) NCC, raspunsul destinatarului poate cuprinde modificari sau completari ale ofertei primite. n ac est caz, acest raspuns va putea avea valoarea unei contraoferte, conform art. 1197 alin. (2) NCC, dar comportamentul adoptat va nsemna o neacceptare implicita a propunerii initiale si, n consecinta, un refuz (a se vedea L. Pop, Ob ligatiile, vol. II, p. 174). 4. Decesul sau incapacitatea ofertantului. Conform art. 1195 alin. (2) NCC, dece sul sau incapacitatea ofertantului atrage caducitatea ofertei irevocabile numai atunci cnd natura aface rii sau mprejurarile o impun. Textul nu este deosebit de clar, nsa din el se poate desprinde ideea potrivit car eia, n principiu, decesul sau incapacitatea ofertantului nu atrage caducitatea ofertei irevocabile (a se vedea art. 1191 NCC) si deci acceptarea va putea fi exercitata contra mostenitorilor ofertantului sau celor care l reprezint a n caz de incapacitate. A contrario, moartea sau incapacitatea ofertantului atrage ntotdeauna caducitatea ofertei revo cabile (a se vedea amendamente 7 NCC, comentariul corespunzator art. 920 ). Natura afacerii sau mprejurarile care impun caducitatea ofertei irevocabile vor r eprezenta chestiuni de fapt si vor fi stabilite, de la caz la caz, de catre instantele judecatoresti competente. n ce priveste oferta de donatie, decesul sau incapacitatea ofertantului va atrage n toate situatiile caducitatea acceptarii, n baza art. 1013 alin. (1) NCC, teza finala (a se vedea nsa art. 999 N CC care arata ca oferta de donatie facuta substituitului poate fi acceptata de acesta si dupa decesul dispunatorulu i). Art. 1196. Acceptarea ofertei (1) Orice act sau fapt al destinatarului constituie acceptare daca indica n mod n endoielnic acordul sau cu privire la oferta, astfel cum aceasta a fost formulata, si ajunge n termen la autorul oferte i. Dispozitiile art. 1186 ramn

aplicabile. (2) Tacerea sau inactiunea destinatarului nu valoreaza acceptare dect atunci cnd a ceasta rezulta din lege, din acordul partilor, din practicile statornicite ntre acestea, din uzante sau din al te mprejurari. [art. 1182 alin. (1), art. 1186 alin. (2), art. 1187, art. 1197 alin. (2), art. 1198, art. 2013 alin. (1) N CC] Comentariu 1. Notiune. Acceptarea ofertei de a contracta consta n manifestarea vointei jurid ice a destinatarului ofertei de a ncheia contractul propus, n conditiile si termenii stabiliti de catre ofertant. Nu mai o persoana careia i-a fost adresata oferta o poate accepta, iar, n baza principiului libertatii contractuale , destinatarul este liber de a accepta sau de a refuza ncheierea contractului (a se vedea Fr. Terr s.a., Les obligations, p. 142). Regula statuata la art. 1196 alin. (1) NCC este n sensul ca va constitui acceptare orice act sau fapt al desti natarului daca indica n mod nendoielnic acordul sau cu privire la oferta, astfel cum aceasta a fost formulata , si ajunge n termen la autorul propunerii de a contracta. Cteva consideratii se pot desprinde din aceasta defini tie. 2. Libertatea formei. Acceptarea nu presupune conditii speciale de forma (a se v edea totusi art. 1187 NCC), ci poate fi exprimata prin orice mijloace din care rezulta, n mod cert, acordul cu cele conti nute de oferta. Mijloacele folosite de catre acceptant trebuie sa presupuna n principiu o actiune (de pilda, redactar ea si semnarea unui nscris, ridicarea minii, miscarea aprobativa a capului; a se vedea L. Pop, Obligatiile, v ol. II, p. 178), o exteriorizare a consimtamntului care nu are nevoie de interpretare raportat la context. Uneori, l egiuitorul poate stabili n mod expres anumite actiuni care au semnificatia unei acceptari, cum este de pilda ca zul art. 1810 NCC. la care face trimitere alin. (1) al art. 1196 De altfel, art. 1186 alin. (2) NCC NCC dispune ca acceptarea se poate face n orice mod, printr-un act sau un fapt concludent (de regula, executarea prestati ei impuse de ncheierea contractului; a se vedea si art. 2013 alin. (1) NCC, teza finala), n temeiul ofer tei, al practicilor statornicite ntre parti, al uzantelor sau potrivit naturii afacerii. Dupa cum arata art. 1196 alin. (2) N CC, tacerea sau inactiunea destinatarului nu valoreaza acceptare dect atunci cnd aceasta rezulta din lege, di n acordul partilor, din practicile statornicite ntre acestea, din uzante, dar si din alte mprejurari, precum de pilda situatia amintita n literatura de specialitate n care oferta este facuta n interesul exclusiv al destinatarului (a s e vedea C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 48). Trebuie subliniat ca tacerea ca mod de acceptare a unei oferte este distincta de acceptarea tacita a ofertei, care poate consta n orice actiune, diferita de o declaratie expresa de vointa, ce indica n mo d nendoielnic consimtamntul cu privire la ncheierea contractului. 3. Conformitatea cu oferta. Acceptarea trebuie sa vizeze oferta asa cum aceasta din urma a fost formulata, de vreme ce doar astfel se poate ncheia contractul, dupa cum prescrie art. 1182 alin. (1) NCC. n masura n care exista o modificare sau o completare a termenilor ofertei nu va fi vorba despre o accepta re, n functie de mprejurari putnd

exista nsa o contraoferta, conform art. 1197 alin. (2) NCC. 4. Acceptarea n termen. Acceptarea marcheaza formarea contractului doar din momen tul n care ajunge la autorul ofertei, chiar si atunci cnd ea rezulta dintr-un anumit comportament al destinata rului, sub rezerva incidentei art. 1186 alin. (2) NCC. Necesitatea respectarii termenului priveste att momentul n car e are loc propriu-zis acceptarea, ct si sosirea acesteia la ofertant. Nu poate fi neglijat nsa art. 1198 NCC care co nfera efecte unei acceptari tardive, n anumite conditii. Art. 1196. Acceptarea ofertei (1) Orice act sau fapt al destinatarului constituie acceptare daca indica n mod n endoielnic acordul sau cu privire la oferta, astfel cum aceasta a fost formulata, si ajunge n termen la autorul ofertei. Dispozitiile art. 1186 ramn aplicabile. (2) Tacerea sau inactiunea destinatarului nu valoreaza acceptare dect atunci cnd a ceasta rezulta din lege, din acordul partilor, din practicile statornicite ntre acestea, din uzante sau din alte mprejurari. [art. 1182 alin. (1), art. 1186 alin. (2), art. 1187, art. 1197 alin. (2), art. 1198, art. 2013 alin. (1) NCC] Comentariu 1. Notiune. Acceptarea ofertei de a contracta consta n manifestarea vointei jurid ice a destinatarului ofertei de a ncheia contractul propus, n conditiile si termenii stabiliti de catre ofertant. Nu mai o persoana careia i-a fost adresata oferta o poate accepta, iar, n baza principiului libertatii contractuale , destinatarul este liber de a accepta sau de a refuza ncheierea contractului (a se vedea Fr. Terr s.a., Les obli gations, p. 142). Regula statuata la art. 1196 alin. (1) NCC este n sensul ca va constitui acceptare orice act sau fap t al destinatarului daca indica n mod nendoielnic acordul sau cu privire la oferta, astfel cum aceasta a fost formulata , si ajunge n termen la autorul propunerii de a contracta. Cteva consideratii se pot desprinde din aceasta defini tie. 2. Libertatea formei. Acceptarea nu presupune conditii speciale de forma (a se v edea totusi art. 1187 NCC), ci poate fi exprimata prin orice mijloace din care rezulta, n mod cert, acordul cu c ele continute de oferta. Mijloacele folosite de catre acceptant trebuie sa presupuna n principiu o actiune (de pilda, redactarea si semnarea unui nscris, ridicarea minii, miscarea aprobativa a capului; a se vedea L. Pop, Obligatiile, v ol. II, p. 178), o exteriorizare a consimtamntului care nu are nevoie de interpretare raportat la context. Uneori, l egiuitorul poate stabili n mod expres anumite actiuni care au semnificatia unei acceptari, cum este de pilda ca zul art. 1810 NCC. la care face trimitere alin. (1) al art. 1196 De altfel, art. 1186 alin. (2) NCC NCC dispune ca acceptarea se poate face n orice mod, printr-un act sau un fapt concludent (de regula, executarea pre statiei impuse de ncheierea contractului; a se vedea si art. 2013 alin. (1) NCC, teza finala), n temeiul ofer tei, al practicilor statornicite ntre parti, al uzantelor sau potrivit naturii afacerii. Dupa cum arata art. 1196 alin. (2) N CC, tacerea sau inactiunea destinatarului nu valoreaza acceptare dect atunci cnd aceasta rezulta din lege, di

n acordul partilor, din practicile statornicite ntre acestea, din uzante, dar si din alte mprejurari, precum de pilda situatia amintita n literatura de specialitate n care oferta este facuta n interesul exclusiv al destinatarului (a s e vedea C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 48). Trebuie subliniat ca tacerea ca mod de acceptare a unei oferte este distincta de acceptarea tacita a ofertei, care poate consta n orice actiune, diferita de o declaratie expresa de vointa, ce indica n mo d nendoielnic consimtamntul cu privire la ncheierea contractului. 3. Conformitatea cu oferta. Acceptarea trebuie sa vizeze oferta asa cum aceasta din urma a fost formulata, de vreme ce doar astfel se poate ncheia contractul, dupa cum prescrie art. 1182 alin . (1) NCC. n masura n care exista o modificare sau o completare a termenilor ofertei nu va fi vorba despre o accepta re, n functie de mprejurari putnd exista nsa o contraoferta, conform art. 1197 alin. (2) NCC. 4. Acceptarea n termen. Acceptarea marcheaza formarea contractului doar din momen tul n care ajunge la autorul ofertei, chiar si atunci cnd ea rezulta dintr-un anumit comportament al d estinatarului, sub rezerva incidentei art. 1186 alin. (2) NCC. Necesitatea respectarii termenului priveste att momentul n care are loc propriuzis acceptarea, ct si sosirea acesteia la ofertant. Nu poate fi neglijat nsa art. 1198 NCC care confera efecte unei acceptari tardive, n anumite conditii. Art. 1197. Acceptarea necorespunzatoare a ofertei (1) Raspunsul destinatarului nu constituie acceptare atunci cnd: a) cuprinde modificari sau completari care nu corespund ofertei primite; b) nu respecta forma ceruta anume de ofertant; c) ajunge la ofertant dupa ce oferta a devenit caduca. (2) Raspunsul destinatarului, exprimat potrivit alin. (1), poate fi considerat, dupa mprejurari, ca o contraoferta. [art. 1182, art. 1188 alin. (1), art. 1193, 1195, art. 1196 alin . (1), art. 1198 NCC] Comentariu 1. Inexistenta acceptarii. Asa cum se desprinde din continutul art. 1196 alin. ( 1) NCC, o manifestare de vointa, pentru a fi calificata drept acceptare, trebuie sa vizeze oferta de a contracta primita exact n conditiile n care aceasta din urma a fost formulata (a se vedea Ph. Malaurie s.a., Obligatiile, p. 254) sau, dupa cum s-a aratat n jurisprudenta, trebuie sa fie totala, fara rezerve sau conditii (a se vedea ICCJ, sect. com., dec. nr. 2891/2009, disponibila la adresa www.scj.ro). Orice raspuns la oferta prin care aceasta nu este acceptata astfel cum a fost pr opusa de catre ofertant, asadar nu este n concordanta stricta cu oferta, nu poate fi considerat o acceptare. De regula, n practica juridica, ncheierea contractelor are loc mai rar n baza unei ntlniri directe si concordante a vointelor persoanelor. Mult mai des ntlnite sunt cazurile n care ulterior emiterii unei oferte de a contracta, raspunsu l destinatarului implica modificari sau completari ale propunerii celeilalte persoane (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 174). n aceste cazuri, art. 1197 alin. (1) lit. a) NCC dispune ca nu ne vom afla n situatia unei acceptari. n ciuda formularii categorice a textului, este preferabila o interpretare a acestuia n sensul ca nu

orice modificare sau completare a ofertei neaga existenta acceptarii, fiindca pot exista modificari si completari fara importanta asupra raportului juridic. ntr-adevar, daca bunaoara raspunsul destinatarului se refera la chestiun i minore precum nlocuirea unui cuvnt din nscrisul constatator al ofertei cu unul care exprima identic aceeasi not iune, este excesiv sa nu se considere acest raspuns drept acceptare. Potrivit art. 1197 alin. (1) lit. b) NCC, nu vom fi n prezenta unei acceptari nic i atunci cnd raspunsul destinatarului nu mbraca forma ceruta anume de catre ofertant n continutul propunerii sale. Se cu vine adaugat ca textul priveste o forma pe care legea nu o impune ad validitatem, din moment ce altminteri nu ar fi fost nevoie ca ofertantul sa insiste asupra ei (a se vedea art. 1187 NCC). Forma poate fi cea autentica sau f orma scrisa, dar, n legatura cu forma scrisa, ofertantul poate impune un anumit suport de constatare a acceptarii, de pilda unul electronic. n ultimul rnd, art. 1197 alin. (1) lit. c) NCC explica faptul ca ajungerea raspuns ului destinatarului ofertei la policitant, dupa ce oferta a devenit caduca (a se vedea art. 1195 NCC) nu valore aza acceptare. ntr-adevar, caducitatea ofertei duce la lipsirea acesteia de efecte, ceea ce neutralizeaza p osibilitatea ncheierii contractului. Exista nsa o limitare a acestei reguli, oferita de art. 1198 NCC cu privire la re nuntarea la efectele caducitatii generate de acceptarea tardiva a ofertei. Desi nu se mentioneaza n text, nu poate valora acceptare nici sosirea raspunsului afirmativ la autorul propunerii, dupa ce oferta se considera revocata (a se vedea art. 1193 NCC). 2. Contraoferta. Alineatul secund al art. 1197 dispune ca raspunsul destinatarul ui exprimat potrivit alin. (1) poate fi considerat o contraoferta, dar numai n functie de mprejurarile n care a avut loc manifestarea de vointa. Contraoferta marcheaza o inversare a rolurilor: destinatarul primei oferte devin e ofertant, iar ofertantul initial devine destinatar al contraofertei (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 174). Or, raspunsul destinatarului trebuie sa ndeplineasca aceleasi conditii cerute de o oferta obisnuita [a se vedea art. 1 188 alin. (1) NCC], inclusiv cu privire la intentia de a se obliga n cazul acceptarii de catre destinatar. S-a mai aratat, de asemenea, n literatura de specialitate ca nu orice nepotrivire sau diferenta ntre manifestarile de vointa calificate initial drept oferta si acceptare conduce la prezenta unei con traoferte, dat fiind ca aceasta din urma implica existenta unei diferente reale si importante ntre cele doua manifestari d e vointa (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 175), fiind vorba de regula despre o contraoferta atunc i cnd raspunsul destinatarului ofertei cuprinde modificari si completari cu privire la elemente esentiale ale contractu lui (obiective sau subiective) (a se vedea art. 1182 NCC). Oferta initiala va fi lovita de caducitate de fiecare data cnd se emite o contrao ferta, fiindca este vorba n acest caz despre un refuz din partea destinatarului initial [a se vedea art. 1195 alin. (1 ) lit. b) NCC]. Art. 1198. Acceptarea tardiva (1) Acceptarea tardiva produce efecte numai daca autorul ofertei l nstiinteaza de n data pe

acceptant despre ncheierea contractului. (2) Acceptarea facuta n termen, dar ajunsa la ofertant dupa expirarea termenului, din motive neimputabile acceptantului, produce efecte daca ofertantul nu l nstiinteaza despre aceasta de ndata. [art. 1186, art. 1193 alin. (1), art. 1195 alin. (1) lit. a), art. 1200 al in. (2) NCC] Comentariu 1. Acceptarea efectuata cu depasirea termenului. Regula este ca oferta devine ca duca atunci cnd nu este acceptata n termenul stabilit de autorul propunerii de a contracta sau n termenul rezonabil prevazut de art. 1193 alin. (1) NCC, asa cum indica art. 1195 alin. (1) lit. a) NCC. Consecintele aces tui principiu sunt atenuate de art. 1198 alin. (1) NCC potrivit caruia o acceptare tardiva produce efecte numai daca auto rul ofertei l nstiinteaza de ndata pe acceptant despre ncheierea contractului. Ipoteza necesita asadar acceptarea of ertei de catre destinatar, dupa expirarea termenului, dar si expedierea acestei acceptari catre autorul ofertei, care va fi singurul n masura sa aprecieze daca se va prevala sau nu de efectele caducitatii, putnd renunta la ace stea. n situatia n care ofertantul va dori ncheierea contractului, se va impune nstiintare a de ndata a destinatarului. Textul vorbeste despre nstiintare, deci rezulta ca necesar este ca acceptantul sa ia efectiv la cunostinta despre vointa ofertantului, conditia nefiind ndeplinita daca aceasta informatie nu a aju ns la cunostinta destinatarului. Daca un contract se va considera ncheiat conform art. 1198 alin. (1) NCC, momentu l si locul ncheierii sale vor continua sa fie stabilite n functie de regulile continute de art. 1186 NCC, nepre zentnd importanta faptul ca ulterior receptiei acceptarii de catre ofertant se mai impune o comunicare din partea ace stuia. 2. Acceptarea comunicata dupa expirarea termenului. O acceptare efectuata n afara termenului blocheaza n principiu formarea contractului, nsa nu va exista acelasi deznodamnt da ca acceptarea a fost facuta n termen, dar a ajuns la ofertant dupa expirarea acestuia, din motive neimputabile acceptantului. ntr-adevar, n aceasta ipoteza, art. 1198 alin. (2) NCC stabileste regula considerarii contract ului ca fiind ncheiat. Exceptia apare atunci cnd ofertantul l nstiinteaza pe acceptant de ndata despre aceas ta . Din formularea textului nu se ntelege foarte clar la ce se refera vocabula aceasta si nu poate fi vorba des pre acceptarea propriu-zisa care este cunoscuta n mod evident de catre acceptant. Se impune concluzia ca este vorb a despre ajungerea acceptarii la ofertant cu depasirea termenului; or, deoarece contractul se considera n principi u ncheiat, nu este limpede ce relevanta ar avea aceasta comunicare din partea ofertantului. n realitate, textul are n vedere comunicarea faptului ca ofertantul ntelege sa considere contractul nencheiat (a se vedea si A.P. Dimitr iu, Noul Cod civil, p. 456). Alineatul secund al articolului l apara pe acceptant de consecintele unei ntrzieri cauzate de motive neimputabile, nsa conduce la complicarea situatiei policitantului, iar acesta, n toate cazurile n care primeste o acceptare peste termen, va trebui sa comunice acceptantului ca nu considera contractul ncheiat. nt r-adevar, la momentul primirii

acceptarii, ofertantul nu are de unde sa cunoasca caracterul neimputabil al moti velor necomunicarii n termen a acceptarii si, oricum, cu dificultate le va afla de ndata . n calificarea unor motive ca fiind neimputabile va trebui examinat inclusiv conti nutul art. 1200 alin. (2) NCC care dispune ca o comunicare a unei acceptari trebuie facuta prin mijloace cel putin la fel de rapide ca cele folosite de ofertant, daca din lege, din acordul partilor, din practicile statornicite ntre a cestea sau din alte asemenea mprejurari nu rezulta contrariul. Art. 1199. Retragerea ofertei sau a acceptarii Oferta sau acceptarea poate fi retrasa daca retragerea ajunge la destinatar ante rior ori concomitent cu oferta sau, dupa caz, cu acceptarea. [art. 1186-1187, 1191, 1193, 1270, 1325, art. 1326 alin. (1) NCC] Comentariu 1. Notiune. Conceptul de retragere denota o manifestare de vointa prin care auto rul ofertei sau cel al acceptarii mpiedica producerea efectelor juridice ale acestor acte unilaterale. Esential pen tru posibilitatea retragerii este ca actul sa nu fi ajuns nca la destinatar. ntr-adevar, oferta si acceptarea reprez inta acte juridice supuse comunicarii, n sensul art. 1326 alin. (1) NCC, iar alin. (3) al acestui articol s tabileste ca actul unilateral produce efecte din momentul n care comunicarea ajunge la destinatar, chiar daca acesta nu a luat cunostinta de aceasta din motive care nu i sunt imputabile. Din aceasta optica, retragerea ofertei se deosebeste de revocarea ei, aceasta di n urma implicnd ideea ca oferta de a contracta a ajuns la persoana dorita. n consecinta, retragerea ofertei poate priv i att o oferta irevocabila (a se vedea art. 1191 NCC), ct si una revocabila (a se vedea art. 1193 NCC), pentru ca, prin ipoteza, niciuna dintre acestea nu a dat nca nastere la o obligatie (n sensul ca retragerea priveste doar oferta revoca bila, ceea ce este eronat, a se vedea I. Turcu, Noul Cod civil. Legea nr. 287/2009. Cartea a V-a. Despre obligatii. Ar t. 1164-1649. Comentarii si explicatii, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2011, p. 174). n masura n care sunt ndeplinite cerintele de comunicare, dreptul de retragere poate fi exercitat discretionar. 2. Fundamentarea retragerii. Imposibilitatea revenirii asupra ofertei comunicate se justifica pe ideea ca, n urma comunicarii ofertei, a luat nastere un raport juridic n baza caruia autorul propunerii este obligat sa mentina oferta pe durata irevocabilitatii acesteia sau pe durata termenului rezonabil, i ar n persoana destinatarului a luat nastere dreptul de a fi mentinuta oferta n respectivul termen. n prezenta acceptarii, ajungerea acesteia la ofertant marcheaza momentul ncheierii contractului [a se vedea art. 1186 alin. (1) NCC], deci geneza raportului contractual. Or, din acel moment, ac ceptantul nu si mai poate reconsidera, n principiu, consimtamntul, pentru simplul motiv ca ne vom afla pe te ritorul fortei obligatorii a contractului (a se vedea art. 1270 NCC). Din aceasta ratiune, o acceptare nu poa te fi retrasa nici atunci cnd comunicarea ei nu este necesara pentru ncheierea contractului, n baza art. 1186 al in. (2) NCC. Aceste consideratii explica de ce retragerea ofertei sau acceptarii este posibil

a doar daca ajunge la destinatar mai nainte sau concomitent cu actul unilateral vizat. Lipsa efectului obligational pe rmite persoanei sa revina asupra vointei sale exprimate, printr-o manifestare de vointa noua care va trebui exter iorizata n conditii de valabilitate, fie raportat la conditiile de validitate ale actului juridic (a se vedea art. 1325 N CC), fie la principiul simetriei formei (a se vedea art. 1187 NCC). n concordanta cu regulile privind receptia ofertei sau a ac ceptarii, ceea ce conteaza este ca retragerea sa ajunga la destinatar, chiar daca acesta nu ia cunostinta de ea. De exemplu, contractul nu se va considera ncheiat daca acceptarea si retragerea ei au ajuns concomitent la oferta nt, dar acesta ia cunostinta doar de acceptare. Art. 1200. Comunicarea ofertei, acceptarii si revocarii (1) Oferta, acceptarea, precum si revocarea acestora produc efecte numai din mom entul n care ajung la destinatar, chiar daca acesta nu ia cunostinta de ele din motive care n u i sunt imputabile. (2) Comunicarea acceptarii trebuie facuta prin mijloace cel putin la fel de rapi de ca cele folosite de ofertant, daca din lege, din acordul partilor, din practicile statornicite ntr e acestea sau din alte asemenea mprejurari nu rezulta contrariul. [art. 1186 alin. (1), art. 1192-1 193, art. 1196 alin. (1), art. 1198 alin. (2), art. 1199, art. 1326 alin. (2) NCC] Comentariu 1. Receptia ofertei, acceptarii si revocarii. Dispozitia continuta de art. 1200 alin. (1) NCC este n mare masura inutila, de vreme ce stabileste o solutie de principiu la care s-ar fi pu tut ajunge fara dificultati din interpretarea art. 1186 alin. (1) NCC, 1192 NCC, 1193 alin. (2) NCC si 1196 alin . (1) NCC. n plus, referirea la revocarea acestora dovedeste si o inconsecventa terminologica, pentru ca doar oferta poate f i revocata (a se vedea art. 1193 NCC), nu si acceptarea. Aceasta din urma poate fi aneantizata, n baza art. 1199 N CC, doar de catre o retragere, notiune care nsa lipseste din enumerarea de la art. 1200 alin. (1) NCC, desi poat e precizarea ar fi fost utila pentru sublinirea faptului nu este necesara aducerea la cunostinta destinatarului, ci n umai receptia retragerii. Articolul 1200 alin. (1) NCC are eventual meritul de a sublinia faptul ca oferta , acceptarea sau revocarea reprezinta acte juridice unilaterale supuse comunicarii, asa cum acestea sunt reglementate de art. 1326 NCC, existnd nsa o derogare de la regimul general al acestora, dupa cum vom vedea n continuare. 2. Comunicarea acceptarii. Oferta de a contracta, acceptarea acesteia sau revoca rea ei reprezinta acte juridice unilaterale supuse comunicarii, ceea ce nsemneaza ca, n baza art. 1326 alin. (2) N CC, comunicarea lor se poate face n orice modalitate adecvata, dupa mprejurari, daca prin lege nu se prevede altfel. Neputnd ignora nsa importanta vadita a comunicarii, modalitatea aleasa va trebui sa fie de natura a asigura un mijloc de proba (de exemplu, printr-o confirmare de primire). Articolul 1200 alin. (2) NCC deroga de la principiu si stabileste ca o comunicar e a unei acceptari [atunci cnd nu este incident art. 1186 alin. (2) NCC] trebuie facuta prin mijloace cel putin la fel

de rapide ca cele folosite de ofertant, daca din lege, din acordul partilor, din practicile statornicite ntre acestea sau din alte asemenea mprejurari nu rezulta contrariul. Textul nu indica o sanctiune pentru ignorarea acestei cerint e, nsa art. 1198 alin. (2) NCC explica cum o acceptare efectuata n termen, dar comunicata policitantului dupa expirarea acestuia, nu conduce la ncheierea contractului, daca depasirea termenului se datoreaza unor motive imputa bile acceptantului. Or, nesocotirea celor continute de art. 1200 alin. (2) NCC este cu siguranta un moti v imputabil. Art. 1201. Clauze externe Daca prin lege nu se prevede altfel, partile sunt tinute de clauzele extrinseci la care contractul face trimitere. [art. 1174, 1203, art. 1242 alin. (1) NCC] Comentariu 1. Contractul per relationem. n practica, pot exista situatii n care partile dores c sa trimita la o sursa externa, fie pentru determinarea ntregului continut al unui contract, fie pentru completar ea elementelor negociate. n masura n care respectiva sursa consta ntr-una sau mai multe stipulatii deja existe nte, art. 1201 NCC permite, n principiu, trimiterea operata de parti, exceptia constnd n ipoteza n care exista o norma legala contrara. Trebuie facute nsa cteva observatii. n primul rnd, o clauza reprezinta o stipulatie continuta de un act juridic, astfel nct, din aceasta perspectiva, stipulatiile la care partile pot face trimitere nu trebuie sa fie obligatoriu st abilite pe cale contractuala (fie n baza unor raporturi juridice ncheiate ntre aceleasi parti, fie n baza unor conventii car e nu prezinta o legatura imediata cu partile). Cu titlu de exemplu, se poate oferi cazul asa-numitelor conditii gen erale, care desemneaza o manifestare unilaterala de vointa prin care o persoana ncearca sa rationalizeze of erta pe care o face unui numar mare de contractanti, n vederea concretizarii ei (a se vedea S. Diaconescu, Contra ctul-cadru de distributie comerciala, p. 30, text si lucrarea citata la nota nr. 1). n principiu, nimic nu m piedica partile sa deroge de la cele prevazute de una dintre ele prin conditiile generale trasate, dar, n cazul n care nu se ntmpla acest lucru, iar n contractul ncheiat se face trimitere la conditiile generale, partile vor fi tinut e de cele statuate acolo. n al doilea rnd, incidenta articolului va avea loc, atunci cnd, asa cum arata textu l, partile fac trimitere la niste clauze, si nu atunci cnd stipuleaza n contract clauze similare celor dorite, din m oment ce, n acest caz, nu putem vorbi despre clauze extrinseci. n al treilea rnd, cazul prevazut de art. 1201 NCC are ca efect translatarea clauze lor la care partile fac referire n cmpul contractual de la care a plecat trimiterea si deci, pe cale indirecta, dedu blarea respectivelor clauze care se vor rupe de contextul n care au fost concepute. Asa fiind, aplicarea lor se va fa ce raportat la situatia concreta a partilor si, eventual, la celelalte clauze negociate de acestea. n al patrulea rnd, atunci cnd legea cere respectarea anumitor formalitati pentru nch eierea valabila a contractului, clauzele la care se face trimitere trebuie sa respecte si ele aces te formalitati, sub sanctiunea nulitatii

absolute [a se vedea art. 1242 alin. (1) NCC]. ntr-adevar, clauzele extrinseci se vor considera ca apartinnd operatiunii juridice ncheiate de parti, iar ratiunea care impune existenta contra ctului solemn (a se vedea art. 1174 NCC) conduce si la necesitatea mbracarii acelor clauze n forma ceruta. n ultimul rnd, daca un contract face trimitere la clauze extrinseci care ndeplinesc conditiile cerute pentru a fi considerate clauze standard neuzuale, ele vor trebui acceptate, n mod expres, n sc ris, de partea care nu le-a propus (a se vedea art. 1203 NCC). Art. 1202. Clauze standard (1) Sub rezerva prevederilor art. 1203, dispozitiile prezentei sectiuni se aplic a n mod corespunzator si atunci cnd la ncheierea contractului sunt utilizate clauze standa rd. (2) Sunt clauze standard stipulatiile stabilite n prealabil de una dintre parti p entru a fi utilizate n mod general si repetat si care sunt incluse n contract fara sa fi fost negociate cu cealalta parte. (3) Clauzele negociate prevaleaza asupra clauzelor standard. (4) Atunci cnd ambele parti folosesc clauze standard si nu ajung la o ntelegere cu privire la acestea, contractul se ncheie totusi pe baza clauzelor convenite si a oricaror cl auze standard comune n substanta lor, cu exceptia cazului n care una dintre parti notifica celei lalte parti, fie anterior momentului ncheierii contractului, fie ulterior si de ndata, ca nu intent ioneaza sa fie tinuta de un astfel de contract. [art. 3, art. 240 alin. (2), art. 820 alin. (4) , art. 847 alin. (1), art. 855 alin. (1), art. 1175, art. 1182 alin. (2) si (3), art. 1203, 1266-1269, art. 2190 alin . (2), art. 2440 alin. (1) NCC; art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000] Comentariu 1. Notiune. De regula, clauzele unei conventii se formeaza n urma unor negocieri purtate de parti, dar anumite stipulatii continute pot fi prevazute de un singur contractant. Atunci cnd clauze le esentiale sunt n ntregime impuse de o persoana, neexistnd pentru partenerul de discutii dect posibilitatea d e a accepta sau de a repudia ncheierea contractului, suntem n prezenta unui contract de adeziune (a se vedea ar t. 1175 NCC). Pot exista nsa doar anumite clauze (chiar si unele neesentiale) care sunt impuse de o parte, ia r art. 1202 NCC priveste o categorie speciala dintre acestea. Astfel, conform alin. (2), clauzele standard sunt stipu latiile stabilite n prealabil de una dintre parti pentru a fi utilizate n mod general si repetat si care sunt incluse n contract fara sa fi fost negociate cu cealalta parte. Doua chestiuni intereseaza asadar pe cel chemat sa determine dac a o clauza este standard. 2. Caracteristicile clauzelor standard. n primul rnd, clauza standard nu este nego ciata cu cealalta parte. Avnd n vedere diferentele de regim juridic dintre clauzele standard si celelalte, precum si faptul ca este suficient ca o stipulatie sa fie negociata de parti pentru a pierde caracteristica de clau za standard, este explicabila tendinta din practica ulteriora intrarii n vigoare a noului Cod civil de a ocoli ct mai mul t terenul clauzelor standard. Cu

toate acestea, nu poate fi dect eronata tehnica de redactare ntlnita ulterior datei de 1 octombrie 2011 la anumiti participanti la circuitul civil ce folosesc frecvent clauze standard care presup une inserarea n contract a unei clauze care declara ntreg continutul actului juridic ca fiind negociat de parti. De regula, aceasta negociere nu are loc si deci precizarea inserata nu are nrurire asupra caracterului standard. n plus , clauza care declara ntreg contractul ca fiind negociat poate avea ea nsasi caracter standard. n al doilea rnd, pentru a fi standard, o clauza trebuie sa fie stabilita n prealabi l de catre una dintre parti pentru a fi utilizata n mod general si repetat. Ce intereseaza vizavi de aceasta conditie este intentia autorului clauzei. O clauza va putea avea caracter standard si n cazul celei dinti utilizari, dupa cum simpla repetare a unei clauze n contracte similare ncheiate de o parte nu conduce prin ea nsasi la ndeplinirea cond itiei. n cazul profesionistilor (a se vedea art. 3 NCC) care ncheie frecvent un anumit tip de contract, putem vor bi totusi despre o prezumtie simpla, n sensul ca exista intentia utilizarii generale si repetate a unei clauze care se regaseste frecvent n acea specie de act juridic. Se cuvine mentionat ca trasaturile unei clauze standard o deosebesc de alte clau ze cu un regim juridic special, precum clauzele abuzive, care sunt definite la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 19 3/2000 privind clauzele abuzive din contractele ncheiate ntre comercianti si consumatori ca acele clauze care nu au fo st negociate direct cu consumatorul si care, prin ele nsesi sau mpreuna cu alte prevederi din contract, c reeaza, n detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificati v ntre drepturile si obligatiile partilor. ntr-adevar, pentru a fi vorba despre o clauza standard, nu este obligat oriu ca o parte sa aiba calitatea de consumator si nici nu se impune existenta unui dezechilibru semnificativ ntre dre pturile si obligatiile partilor. 3. Consecintele calificarii unei clauze ca fiind standard. Dobndirea de catre o c lauza a caracterului standard intereseaza interpretul din trei puncte de vedere. Pentru nceput, asa cum rezulta din art. 1202 alin. (3) NCC, clauzele negociate pr evaleaza asupra clauzelor standard. ntr-adevar, daca ntr-un contract exista att clauze standard, ct si clauze negociate, dar ele sunt redactate de asa natura nct presupun o imposibilitate de executare concomitenta, clauzele negociate vor prevala n interpretare ntruct se considera ca vointa partilor este n sensul modificarii implicite a clauze lor standard. Ni se pare util de adaugat ca textul rezolva doar conflictul dintre clauzele negociate si clauzele standard, nsa pot exista clauze care nu fac parte din niciuna dintre categorii, de pilda clauze care nu sunt negociate, dar nu sunt introduse n contract cu scopul utilizarii repetate si generale. n caz de dubiu, se va putea apela la regu lile generale de interpretare a contractului (a se vedea art. 1266-1269 NCC). Apoi, potrivit art. 1202 alin. (4) NCC, atunci cnd ambele parti folosesc clauze s tandard si nu ajung la o ntelegere cu privire la acestea, contractul se ncheie totusi pe baza clauzelor convenite si a oricaror clauze standard comune n substanta lor. S-a aratat n acest sens ca prin clauze comune n substanta lor se nte lege acele clauze care nu trebuie

sa fie redactate n mod identic, ci trebuie sa aiba aceeasi finalitate (a se vedea A.P. Dimitriu, Noul Cod civil, p. 457). Desigur, este necesar ca acele clauze care sunt convenite, precum si clauzele co mune n substanta lor, sa vizeze elementele esentiale ale contractului, deoarece altfel contractul nu se poate nch eia, dupa cum arata art. 1182 alin. (2) NCC. De la regula ncheierii contractului pe baza clauzelor convenite si a celor comune n substanta lor exista o exceptie: atunci cnd una dintre parti notifica celeilalte parti, fie anterior momentului nch eierii contractului, fie ulterior si de ndata, ca nu intentioneaza sa fie tinuta de un astfel de contract. Textul este re dactat suficient de prolix pentru a ridica probleme de interpretare. Manifestarea de vointa a partii n sensul resping erii contractului, anterioara ncheierii acestuia, nu ridica probleme de ntelegere, de vreme ce nimic nu mpiedica o parte, n baza libertatii contractuale, sa refuze intrarea sa ntr-o legatura contractuala, chiar daca s-a p us de acord, n principiu, cu partenerul de negocieri asupra elementelor esentiale ale unei conventii. nsa nu acelasi lucru se poate spune despre manifestarea de vointa ulterioara. ntradevar, art. 1202 alin. (4) teza finala ofera fiecarei parti un drept de a denunta unilateral contractul, printro notificare efectuata de ndata . Or, aceasta nseamna ca desi, prin ipoteza, contractul este considerat ncheiat n urm a acordului partilor asupra elementelor esentiale, forta obligatorie a contractului este erodata de acest dr ept oferit de lege, care poate fi exercitat doar prin simplul fapt ca ambele parti folosesc n cadrul negocierilor c lauze standard si nu au cazut de acord asupra unor elemente secundare [n ciuda faptului ca art. 1182 alin. (2) si (3) NCC ofera prghii suficiente pentru completarea contractului]. Cu alte cuvinte, desi la un moment prim partil e au cazut de acord, fiecareia i se permite totusi sa se razgndeasca pna la un moment ulterior si imediat. Aceasta sit uatie este de natura a complica inutil raporturile contractuale, n special cele dintre profesionisti, prin elemen tul de incertitudine introdus. Notificarea impusa de art. 1202 alin. (4) NCC poate fi realizata prin orice mijl oc care asigura dovada comunicarii (inclusiv prin executor judecatoresc), ntruct, acolo unde a dorit un mijloc anume de notificare, legiuitorul a prevazut expres acest lucru [de exemplu, la art. 240 alin. (2) NCC, art. 820 ali n. (4) NCC, art. 847 alin. (1) NCC, art. 855 alin. (1) NCC, art. 2190 alin. (2) NCC sau art. 2440 alin. (1) NCC]. n ultimul rnd, o clauza standard care are caracter neuzual trebuie acceptata, n mod expres, n scris, de partea care nu a propus-o, conform art. 1203 NCC. Art. 1203. Clauze neuzuale Clauzele standard care prevad n folosul celui care le propune limitarea raspunder ii, dreptul de a denunta unilateral contractul, de a suspenda executarea obligatiilor sau care pr evad n detrimentul celeilalte parti decaderea din drepturi ori din beneficiul termenulu i, limitarea dreptului de a opune exceptii, restrngerea libertatii de a contracta cu alte pers oane, rennoirea tacita a contractului, legea aplicabila, clauze compromisorii sau prin care se d eroga de la

normele privitoare la competenta instantelor judecatoresti nu produc efecte dect daca sunt acceptate, n mod expres, n scris, de cealalta parte. (art. 1202 NCC) Comentariu 1. Preliminarii. Motivat de faptul ca partea care foloseste clauze standard (a s e vedea art. 1202 NCC) ar putea obtine prin aceasta un avantaj injust n detrimentul cocontractantului, care este posibil sa nu cunoasca sau sa nteleaga efectele clauzelor respective, art. 1203 NCC instituie o regula cu impor tanta practica deosebita: pentru a putea produce efecte, anumite tipuri de clauze standard trebuie acceptate expres , n scris, de catre partea care nu le-a propus. 2. Domeniul de aplicare. Articolul 1203 NCC si gaseste incidenta doar n situatia a numitor clauze standard, limitativ prevazute de text. Cu alte cuvinte, de fiecare data cnd ne aflam n situa tia unei stipulatii stabilite n prealabil de una dintre parti pentru a fi utilizata n mod general si repetat si c are este inclusa n contract fara sa fi fost negociata cu cealalta parte, dar acea stipulatie nu face parte dintre cele enumerate de art. 1203 NCC, clauza standard va putea produce efecte fara a fi nevoie de acceptarea n mod expres, n sc ris. Dupa caz, textul instituie si o a doua conditie. Astfel, n cazul clauzelor standa rd care limiteaza raspunderea unei parti ori care ofera dreptul de a denunta unilateral contractul sau de a suspend a executarea obligatiilor, articolul nu se aplica dect daca aceste beneficii sunt oferite celu i care propune clauza. n consecinta, daca respectivul drept este stipulat n favoarea altuia dect cel care propune clauz a, clauza va putea ramne standard, nsa nu va fi nevoie de acceptarea ei n mod expres, n scris, pentru a prod uce efecte. De asemenea, clauzele standard care prevad decaderea din drepturi ori din benefi ciul termenului, limitarea dreptului de a opune exceptii, restrngerea libertatii de a contracta cu alte pers oane, rennoirea tacita a contractului, legea aplicabila, clauze compromisorii sau prin care se d eroga de la normele privitoare la competenta instantelor judecatoresti vor intra n cmpul de aplicare a l art. 1203 NCC doar daca sunt stipulate n detrimentul partii care nu le propune. Prin urmare, daca asemene a clauze sunt stipulate n detrimentul celeilalte parti, care le propune, nu va fi nevoie de acceptarea lor n mod expres, n scris. Textul poate ridica totusi unele probleme. Daca acele clauze standard care preva d decaderea din drepturi ori din beneficiul termenului, limitarea dreptului de a opune exceptii sau restrngerea li bertatii de a contracta cu alte persoane sunt evident n detrimentul unei parti, nu acelasi lucru se poate spune d espre clauzele care se refera la rennoirea tacita a contractului, legea aplicabila, clauzele compromisorii sau pri n care se deroga de la normele privitoare la competenta instantelor judecatoresti. ntr-adevar, simpla prezenta a unor astfel de clauze nu poate conduce la ideea ca ele sunt n defavoarea unei persoane anume si, de aceea, va fi nevoie n caz de litigiu de probatoriu care sa arate ca respectivele clauze sunt n detrimentul partii care nu le-a propus. n ceea ce priveste notiunile de n folosul sau n detrimentul , acestea trebuie raportate

la clauza propriu-zisa, si nu la ansamblul contractului, fiind irelevant daca n economia ntregii conventii o anumita clauza se poate considera sau nu n beneficiul ori n defavoarea unui contractant. 3. Acceptarea de catre cealalta parte. Acele clauze standard care intra n domeniu l de aplicare al art. 1203 NCC nu vor produce efecte dect daca sunt acceptate, n mod expres, n scris, de parte a care nu le-a propus. O acceptare exprimata n termeni generali nu este suficienta, iar clauzele trebuie i dentificate si acceptate corespunzator. Este cu siguranta dificil de a stabili modalitatea exacta n care trebuie efectuat a aceasta acceptare, iar importanta practica a chestiunii este evidenta. Art. 1203 NCC instituie n prima sa teza, ca exceptie, o sanctiune a stipularii unor anumite clauze standard si deci interpretarea trebuie sa fie restrictiva raporta t la cazurile de aplicare a acestei sanctiuni. Rezulta logic ca interpretarea tezei finale, care conduce la evitarea lipsirii de efecte a clauzelor standard, trebuie sa fie, din contra, extensiva. Asadar, orice formulare scrisa din care r eiese ca partea a acceptat respectivele clauze ndeplineste cerinta normei legale. Nu conteaza daca acceptarea este sau nu urmata de o semnatura a partii efectuata special pentru acea acceptare si nici daca acceptarea este redactata o lograf sau nu de parte; este suficient ca din nscrisul care constata acceptarea sa rezulte asumarea expresa a clauzei. D e aceea, nscrisul care constata acceptarea poate fi chiar cel constatator al contractului care contine clauzele standard, dar si un alt nscris cu valoare de act aditional. Din moment ce textul nu distinge si deoarece interpret area tezei finale trebuie efectuata, dupa cum s-a aratat mai sus, n mod extensiv, n ipoteza unui alt nscris care constat a acceptarea nu ar fi necesara respectarea formei contractului n care s-au inclus clauzele standard, chiar daca aceasta este impusa de lege ad validitatem. II. Valabilitatea consimtamntului Art. 1204. - Conditii Art. 1205. - Lipsa discernamntului Art. 1204. Conditii Consimtamntul partilor trebuie sa fie serios, liber si exprimat n cunostinta de ca uza. [art. 1179 alin. (1) pct. 2, art. 1205-1206, 1207-1211, 1214-1222, 1240, art. 1270 alin. (2 ), art. 1403 NCC] Comentariu 1. Notiunea de consimtamnt . Consimtamntul partilor este enumerat n art. 1179 alin. (1 ) pct. 2 NCC alaturi de celelalte conditii de valabilitate ale contractului, pentru ca n art. 1204 sa fie prezentat prin intermediul conditiilor de valabilitate. Prin comparatie cu sectiunea corespondenta din Codu l civil din 1864 si care debuta cu art. 953 prezentnd valabilitatea consimtamntului prin intermediul viciilor de consimtamn t, noul Cod civil a preferat sa aloce prezentei sectiuni un prim articol cu un continut generic. Conform definitiei doctrinare, consimtamntul este acea conditie de fond si genera la a actului juridic care consta n hotarrea de a ncheia un act juridic civil manifestata n exterior (a se vedea Gh. Be leiu, Drept civil, p. 149). n

materie contractuala, termenul de consimtamnt are doua acceptiuni: a) manifestare a de vointa a fiecareia dintre partile contractante n vederea ncheierii contractului si b) acordul de voin ta, concursul sau ntlnirea concordanta a cel putin doua vointe, a debitorului care se obliga si a creditoru lui fata de care se obliga (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 144). Ambele sensuri au fost folosite deopotriva n Codul civil din 1864 (art. 953: Consimtamntul nu este valabil... ; art. 969 alin. (2): Ele conventiile, n.n. se pot r evoca prin consimtamntul mutual... ). Noul Cod civil dovedeste consecventa terminologica, ntruct retine prima acceptiune a termenului de consimtamnt (art. 1206: Consimtamntul este viciat... ), pentru a doua folosind termenul de acord [art. 1270 alin. (2): Contractul se modifica sau nceteaza numai prin acordul partilor... ]. Tot prima acceptiune a termenului se regaseste si n contextul art. 1204, ntruct prin sintagma consimtamntul partilor se telege consimtamntul aferent fiecarei parti, pluralul substantivului indicnd ideea de reciprocitate va labilitatea consimtamntului trebuie verificata pentru ambele parti si nu acordul de vointa. 2. Conditiile valabilitatii consimtamntului. Caracterul generic al continutului a rt. 1204 este evidentiat de prezentarea conditiilor de valabilitate ale consimtamntului n mod independent de e nuntarea viciilor de consimtamnt. n general, doctrina retine urmatoarele conditii de valabilitate ale c onsimtamntului: sa provina de la o persoana cu discernamnt; sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte jur idice; sa fie exteriorizat; sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamnt (a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil, p. 149 ). Noul Cod civil a preferat o regrupare a acestor conditii, dupa cum urmeaza: a) consimtamntul sa fie serios. Corespondentul doctrinar al acestei cerinte legal e se afla n ideea exprimarii consimtamntului cu intentia de a produce efecte juridice. Conditia nu este ndeplin ita: cnd manifestarea de vointa a fost facuta n gluma, din prietenie sau pura complezenta; cnd manifesta rea de vointa s-a facut sub conditie pur potestativa (art. 1010 C.civ., art. 1403 NCC); cnd manifestarea de v ointa este prea vaga; cnd manifestarea de vointa s-a facut cu o rezerva mintala, cunoscuta de contractant cazul actului fictiv din materia simulatiei (a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil, p. 150). Nendeplinirea acestei co nditii legale echivaleaza cu inexistenta hotarrii de a ncheia contractul, fiind vorba de o simpla declaratie de vointa emisa fara intentia de a se angaja juridic, de a da nastere, de a modifica sau stinge raporturi juridice, de oarece: partea si-a manifestat vointa n gluma, rezultnd fie obligatii morale, fie nascute dintr-un simplu fapt juridic si nu act juridic/ partea se obliga numai daca vrea (conditie pur potestativa)/ partea s-a exprimat mult prea vag (f ara depistarea intentiei ferme de a da nastere unui raport juridic sau a continutului raportului juridic)/ partea nu a urmarit, n realitatea si deplinatatea efectelor juridice, ncheierea actului juridic fictiv; b) consimtamntul trebuie sa fie liber. Aceasta conditie legala, precum si urmatoa rea evidentiaza specificul consimtamntului de a fi un fenomen psihologic, rezultatul unor operatiuni mentale , debutnd cu nevoia sau dorinta de a ncheia un act juridic, continund cu deliberarea sau cntarirea avantaje

lor si dezavantajelor implicate de dorinta/mijloacele ei de realizare si culminnd cu luarea, respectiv exprimarea hotarrii de a ncheia contractul; pe scurt, consimtamntul reprezinta hotarrea de a contracta precedata de reflectie (a se vedea Fr. Terr s.a., Les obligations, p. 106; L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 145). Astfel, consimtamntul este liber n masura n care dorinta de a contracta apare n mod liber, respectiv hotarrea de a contracta este luata n mod l iber, cu excluderea oricarei violente sau amenintari de natura sa vicieze consimtamntul (a se vedea comentarii le viciului violentei, art. 12161220 NCC); c) consimtamntul trebuie sa fie exprimat n cunostinta de cauza. n prealabil, trebui e aratat ca aceasta conditie priveste valabilitatea consimtamntului sub aspectul desfasurarii procesului psiho logic (astfel cum a fost prezentat), si nu exteriorizarea consimtamntului, prin formele enumerate n art. 1240 NCC. Expr imarea n cunostinta de cauza a consimtamntului presupune ca deliberarea sau cntarirea avantajelor/deza vantajelor operatiunii avute n vedere sa nu fie afectata, deformata de o eroare, spontana sau provocata de coc ontractant/tert sau de profitarea de catre cocontractant de o stare particulara a partii; n caz contrar, consimtamnt ul este viciat prin eroare (art. 1207-1211 NCC), dol (art. 1214-1215 NCC) sau leziune (art. 1221-1222 NCC). De as emenea, exprimarea n cunostinta de cauza a consimtamntului presupune, nsa dintr-o alta perspectiva, ca partea sa aiba puterea sau facultatea mentala de a discerne efectele juridice produse n baza manifestarii sale de vointa, adica sa aiba discernamnt la momentul contractarii, n caz contrar, contractul fiind anulabil pentru lipsa discernamntulu i (art. 1205). Art. 1205. Lipsa discernamntului (1) Este anulabil contractul ncheiat de o persoana care, la momentul ncheierii ace stuia, se afla, fie si numai vremelnic, ntr-o stare care o punea n neputinta de a-si da seama de u rmarile faptei sale. (2) Contractul ncheiat de o persoana pusa ulterior sub interdictie poate fi anula t daca, la momentul cnd actul a fost facut, cauzele punerii sub interdictie existau si erau n deobste cunoscute. (art. 37-38, 41, 43-44, 1204 NCC) Comentariu 1. Discernamntul, conditie de valabilitate a consimtamntului. Capacitatea de a con tracta si valabilitatea consimtamntului. n conceptia noului Cod civil, sustinerea potrivit c areia consimtamntul trebuie sa provina de la o persoana cu discernamnt nu reprezinta la modul declara tiv, expres o conditie de sine statatoare a valabilitatii consimtamntului, nefiind mentionata n cadrul art. 1204. Din interpretarea coroborata a art. 1204 si art. 1205, rezulta ca prezenta discernamntului este o particularizar e a cerintei legale de exprimare constienta a consimtamntului, afirmatie sustenabila inclusiv prin raportare la do ctrina reprezentativa (a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil, p. 149). Existenta valabila a consimtamntului implica ap titudinea partii de a ntelege, adica inteligenta, ct si aptitudinea de a decide, adica vointa (a se vedea Fr. Terr s.a.

, Les obligations, p. 106); cerinta discernamntului partii evidentiaza primul aspect mentionat si anume, aptitudinea sau capacitatea partii de a ntelege, de a-si reprezenta consecintele juridice ce decurg din ncheierea unui con tract, de a-si imagina drepturile pe care le dobndeste, precum si obligatiile care-i incumba. De subliniat ca nu trebuie sa confundam conditia discernamntului cu conditia capa citatii de a ncheia contractul, chiar daca ntre ele exista o strnsa legatura, n sensul ca discernamntul este una din tre premisele recunoasterii de catre lege a capacitatii juridice a persoanelor fizice: capacitatea este o stare de drept de iure iar prezenta ori lipsa discernamntului este o stare de fapt de facto (a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil , p. 149). Legea civila recunoaste capacitatea de exercitiu deplina persoanelor care au mplinit 18 ani, ceea ce impl ica, n materie contractuala, capacitatea de a ncheia contracte (art. 37-38 NCC), adica de a-si da consimtamntul , n baza prezumarii discernamntului acestor persoane; n privinta minorului cu vrsta cuprinsa ntre 14-18 ani, legea recunoaste doar o capacitate de exercitiu restrnsa [art. 41 alin. (1)-(2) NCC], prin prezumarea exi stentei discernamntului doar n privinta actelor juridice pe care le poate ncheia singur [art. 41 alin. (3) NCC]. Minorul sub 14 ani si interzisul judecatoresc sunt lipsiti de capacitate de exercitiu (art. 43 NCC), ntruct sunt pr ezumati a nu avea discernamnt, fie datorita vrstei, fie datorita sanatatii psihice. 2. Anularea contractului n caz de incapacitate naturala de a contracta. Ipoteza a rt. 1205, adica lipsa discernamntului, este reprezentata, n contextul alin. (1), de situatia persoanelor majore avnd capacitate deplina de exercitiu, precum si de persoanele minore ntre 14-18 ani n privinta actelor jur idice pe care le pot ncheia singure. Cu referire la contractele ncheiate de persoanele lipsite de capacitate de exerci tiu sau de persoanele cu capacitate restrnsa, dar fara ncuviintarea prealabila obligatorie, se vor aplica regulile sta bilite n materia capacitatii de exercitiu (art. 44 NCC), ca o conditie distincta, de valabilitate a contractului , si nu cele referitoare la lipsa discernamntului (art. 1205 NCC). Astfel, alin. (1) al textului legal analizat se refera la contractele ncheiate de persoanele cu discernamnt prezumat de drept, dar care, n fapt, la momentul contractarii sunt lipsite temporar de dis cernamnt, asa-numitele cazuri de incapacitate naturala: betie, hipnoza, somnambulism, mnie puternica (a se vedea G h. Beleiu, Drept civil, p. 150; L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 151) sau diverse afectiuni psihice, fara punerea s ub interdictie. Legea nu face distinctie n functie de caracterul ndelungat al starii care determina partea sa nu-si dea seam a de urmarile faptei sale, admitnd si un eventual caracter vremelnic, nsa sub conditia de a fi prezent la momentul c ontractarii. Contractul este anulabil deoarece persoana respectiva, la data contractarii nu avea, n fapt, disc ernamnt, datorita unei stari, vremelnice sau persistente n timp, care o mpiedica sa aiba reprezentarea actiunii sale. Sub aspect probatoriu, fata de existenta capacitatii depline de a contracta, ntemeiata pe prezumtia discernamn tului, trebuie facuta proba contara, constnd n lipsa de fapt a discernamntului, dar nu la modul general, ci la momentul contractarii.

3. Situatia persoanelor puse sub interdictie. Anularea contractului ncheiat anter ior punerii sub interdictie. Alineatul (2) reprezinta o particularizare a ipotezei alin. (1), da torita intervenirii punerii sub interdictie a persoanelor avnd initial capacitatea deplina de exercitiu: contract ul ncheiat de o persoana pusa ulterior sub interdictie poate fi anulat daca, la momentul contractarii, cauzele punerii sub interdictie existau si erau ndeobste cunoscute. O interpretare gramaticala sau literala a textului ar conduce spre concluzia necesitatii de a dovedi doua conditii pentru anularea contractului: a) cauzele punerii sub interd ictie sa fi existat la momentul contractarii si b) sa fi fost ndeobste n sensul de notoriu cunoscute. Retinerea ce lei de-a doua conditii nu nseamna o cerinta n plus pentru anularea contractului pe motiv de lipsa discernamnt ului, alaturi de exprimarea consimtamntului n necunostinta de cauza, datorita alienarii mintale; cunoasterea c auzelor punerii sub interdictie nu trebuie interpretata n directia unei conditionari a lipsei discernamntului: dis cernamntul lipseste cu consecinta nevalabilitatii consimtamntului pentru ca persoana nu era n masura sa-s i reprezinte consecintele actiunii de a contracta, n mod independent de faptul cunoasterii cauzelor punerii sub interdictie. n realitate, regimul probatoriu n contextul alin. (2) trebuie sa fie mai facil dect n contextul alin. (1), datorita intervenirii punerii sub interdictie: alin. (2) instituie o prezumtie a lipsei d iscernamntului pentru situatia n care, la momentul contractarii, existau si erau cunoscute cauzele generatoare ale punerii sub interdictie. Prezumtia relativa a lipsei de discernamnt opereaza ca efect al punerii sub interdictie. Ca urmare a punerii sub interdictie a partii, obiectul probei consta nu n demonstrarea lipsei discernamntului, ci n existenta si notorietatea la momentul anterior al contractarii a cauzelor care au determinat ulterior punerea sub inte rdictie. Articolul 1205 nu contine prevederi referitoare la titularul actiunii n anulare. Sub acest aspect, trebuie distins ntre ipotezele alin. (1) si (2), pe de parte, si ntre intervenirea decesului partii re spective. n cadrul alin. (1), persoana nefiind pusa sub interdictie, poate solicita, singura, anularea contractului, du pa ncetarea starii care a determinat lipsa temporara de fapt, a discernamntului; n contextul alin. (2), actiunea n anula re va fi introdusa de reprezentatul legal al persoanei puse sub interdictiei. n caz de deces al partii, actiunea n anulare va fi formulata de catre mostenitori (a se vedea Fr. Terr s.a., Les obligations, p. 113-114). III. Viciile consimtamntului Art. 1206. - Cazuri Art. 1207. - Eroarea Art. 1208. - Eroarea nescuzabila Art. 1209. - Eroarea asumata Art. 1210. - Eroarea de calcul Art. 1211. - Eroarea de comunicare sau de transmitere Art. 1212. - Invocarea erorii cu buna-credinta Art. 1213. - Adaptarea contractului Art. 1214. - Dolul Art. 1215. - Dolul comis de un tert Art. 1216. - Violenta

Art. 1217. - Amenintarea cu exercitiul unui drept Art. 1218. - Starea de necesitate Art. 1219. - Temerea reverentiara Art. 1220. - Violenta savrsita de un tert Art. 1221. - Leziunea Art. 1222. - Sanctiunea Art. 1223. - Termenul de prescriptie Art. 1224. - Inadmisibilitatea leziunii Art. 1206. Cazuri (1) Consimtamntul este viciat cnd este dat din eroare, surprins prin dol sau smuls prin violenta. (2) De asemenea, consimtamntul este viciat n caz de leziune. (art. 1204-1207, 1214 -1222 NCC) Comentariu 1. Calificarea juridica a viciilor de consimtamnt. Din analiza coroborata a art. 1204-1206 NCC se observa ca legiuitorul nu a mentionat, n mod expres, printre conditiile de valabilitate a le consimtamntului pe cea referitoare la nealterarea consimtamntului de vreun viciu, conditie negativa reti nuta, ca atare, n literatura juridica (a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil, p. 149-151). Explicatia se afla n maniera de sistematizare si prezentare a conditiilor valabilitatii consimtamntului n art. 1204 NCC, de natura sa permita id entificarea problemei vicierii consimtamntului, nu ca pe o cerinta legala autonoma, ci n cadrul conditiilor de fo rmare libera si constienta a consimtamntului (a se vedea comentariul art. 1204 NCC). n conformitate cu dispozitiile art. 1204 si art. 1206, viciile de consimtamnt sunt mprejurari care altereaza, afecteaza caracterul liber si constient al procesului psihologic de formare a co nsimtamntului unei parti cu prilejul ncheierii contractului. Nendeplinirea ultimelor doua conditii de valabilitate sau calitati juridice ale consimtamntului (de a fi liber si exprimat n cunostinta de cauza) este cauzata de intervenirea viciilor consimtamntului. 2. Prezentarea cazurilor de viciere a consimtamntului. n structura si conceptia ar t. 1206 se regasesc att aspecte traditionale n materia vicierii consimtamntului, ct si aspecte cu titlu de noutate legislativa. Astfel, alin. (1) reproduce art. 953 C.civ. datorita conciziunii si plasticitatii termen ilor adecvati fiecarui viciu, desi ntr-o ordine usor schimbata a enumerarii: consimtamntul este viciat daca este dat din e roare (eroare spontana a partii, a se vedea comentariul art. 1207 NCC), surprins prin dol (eroare provocata de co contractant/tert, a se vedea comentariile art. 1214-1215 NCC) sau smuls prin violenta (ca urmare a interventi ei cocontractantului/unui tert, a se vedea comentariile art. 1216-1220 NCC). Noutatea este reprezentata de alin. (2), care, n mod distinct de prezentarea vici ilor traditionale ale consimtamntului, introduce n legislatia civila, cu aplicabilitate generala, viciul leziunii, nereglementat ca atare n Codul civil din 1864, constnd n profitarea de starea de nevoie sau lipsa de exper ienta a partii majore respectiv, n asumarea de catre minor a unei obligatii excesive (a se vedea comentariile art. 1221-1222 NCC). n toate cazurile de viciere a consimtamntului, manifestarea de vointa exista, nsa a

ceasta este alterata fie n dimensiunea sa intelectuala (cazul erorii, al dolului sau al leziunii, care, imp licnd o falsa reprezentare a realitatii, determina neputinta aprecierii, analizei corecte a elementelor contractului), fi e n dimensiunea sa volitiva sau caracterul liber al consimtamntului (cazul violentei, care limiteaza sau afecteaz a libertatea decizionala a partii). Art. 1207. Eroarea (1) Partea care, la momentul ncheierii contractului, se afla ntr-o eroare esential a poate cere anularea acestuia, daca cealalta parte stia sau, dupa caz, trebuia sa stie ca fa ptul asupra caruia a purtat eroarea era esential pentru ncheierea contractului. (2) Eroarea este esentiala: 1. cnd poarta asupra naturii sau obiectului contractului; 2. cnd poarta asupra identitatii obiectului prestatiei sau asupra unei calitati a acestuia ori asupra unei alte mprejurari considerate esentiale de catre parti n absenta careia contractul nu s-ar fi ncheiat; 3. cnd poarta asupra identitatii persoanei sau asupra unei calitati a acesteia n a bsenta careia contractul nu s-ar fi ncheiat. (3) Eroarea de drept este esentiala atunci cnd priveste o norma juridica determin anta, potrivit vointei partilor, pentru ncheierea contractului. (4) Eroarea care priveste simplele motive ale contractului nu este esentiala, cu exceptia cazului n care prin vointa partilor asemenea motive au fost considerate hotartoare. (art. 1208-1213, 1225 NCC) Comentariu 1. Noua reglementare a viciului erorii. Eroarea este falsa reprezentare a realit atii de catre una dintre parti la ncheierea unui contract, cu privire la unul sau altul dintre elementele acelui co ntract (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 232; Gh. Beleiu, Drept civil, p. 152). Spre deosebire d e Codul civil din 1864 care prezenta eroarea n art. 954 ntr-o formulare negativa ( Eroarea nu produce nulitate... ), noul C od civil consacra un sediu general al erorii prin dispozitiile art. 1207, necesar a fi completat cu dispozi tiile articolelor urmatoare, art. 1208-1213. Prevederile mentionate alcatuiesc un regim juridic nou al viciului erorii, din p erspectiva reglementarii conditiilor, a calificarii si sistematizarii cazurilor de eroare, a formelor si sanctionarii er orii. 2. Conditiile erorii. Pentru a fi n prezenta viciului de consimtamnt al erorii tre buie ntrunite urmatoarele conditii, dintre care doar o parte sunt mentionate n art. 1207: a) eroarea trebui e sa fie esentiala; b) cunoasterea de catre cocontractant a caracterului esential al elementului asupra caruia poarta eroarea; c) eroarea trebuie sa fie scuzabila; d) eroarea trebuie sa fie neasumata. Doar primele doua conditii sunt reglementate n art. 1207, sediul general al erorii, ultimele fiind prevazute n art. 1208 NCC (eroarea scuzabila) s i art. 1209 NCC (eroarea neasumata). Explicatia se afla n observatia conform careia doar primele cerinte s unt inerente viciului erorii, singurele retinute de doctrina traditionalista (a se vedea Gh. Beleiu, Drept civ

il, p. 154), n timp ce ultimele doua evidentiaza norme ale comportamentului partii care solicita anularea contractulu i (a se vedea Fr. Terr s.a., Les obligations, p. 225-226). Prima conditie intrinseca viciului erorii eroarea sa fie esentiala are drept cor espondent doctrinar cerinta potrivit careia elementul asupra caruia poarta eroarea trebuie sa fi fost hotartor, determ inant pentru ncheierea contractului, n sensul ca, daca ar fi fost cunoscuta realitatea, contractul nu sar fi ncheiat (a se vedea: L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 248; Gh. Beleiu, Drept civil, p. 154). Conditia este n s trnsa legatura cu procesul psihologic de formare valabila a consimtamntului partii victima a erorii. Caracterul esential a l erorii se apreciaza, de regula, n concret, dupa criteriul subiectiv, de la caz la caz (a se vedea Gh. Beleiu, Drep t civil, p. 154), deoarece acelasi element poate fi esential sau determinant pentru o persoana, iar pentru alta, nu. Legea considera eroarea esentiala atunci cnd poarta asupra elementelor indicate la pct. 1-3 din alin. (2), fara a se limit a la respectiva enumerare, ntruct, potrivit tezei finale a pct. 2 alin. (2), eroarea este esentiala si atunci cnd po arta asupra unei alte mprejurari considerate esentiale de catre parti n absenta careia contractul nu s-ar fi ncheia t. A doua conditie intrinseca viciului erorii cunoasterea de catre cocontractant a caracterului esential al elementului asupra caruia poarta eroarea are corespondent n doctrina traditionalista n privint a contractelor cu titlu oneros si este impusa de nevoia asigurarii stabilitatii, certitudinii operatiunilor juridi ce n cadrul circuitului civil (a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil, p. 154). Aceasta cerinta, desi nu conditioneaza formare a consimtamntului partii victima a erorii, este instituita din considerente de protectie a acordului de vointa al p artilor, iar aplicabilitatea ei este generala, nefiind limitata de art. 1207 n functie de titlul oneros sau gratuit al contractului. Textul legal consacra un sistem mixt de apreciere, n sensul ca nu va fi neaparat necesar ca cealalta parte sa fi cunoscut efectiv caracterul esential al elementului asupra caruia poarta eroarea (criteriu subiectiv, implicn d o apreciere concreta, de la caz la caz), ci va fi suficienta dar si obligatorie sub aspect probatoriu, n cazul absen tei criteriului subiectiv demonstratia ca cealalta parte ar fi trebuit sa cunoasca acest aspect (criteriu obiectiv). Aceasta cerinta a erorii nu trebuie confundata cu chestiunea erorii comune, n sensul ca nu se cere ca si coco ntractantul sa fi fost n eroare, aspect semnalat inclusiv n cadrul doctrinei traditionaliste (a se vedea Gh. Belei u, Drept civil, p. 155). Pentru detalierea conditiilor extrinseci ale viciului erorii eroarea sa fie scuz abila si neasumata a se vedea comentariile art. 1208 si art. 1209 NCC. n fine, este de semnalat caracteristica erorii de a fi spontana, spre deosebire de eroarea provocata sau indusa de cocontractant/tert si care intra n configurati a dolului, ca viciu de consimtamnt. 3. Cazurile de eroare reglementate expres de lege. Din momentul intrarii n vigoar e a noului Cod civil, clasificarea tripartita a erorii n functie de consecintele produse eroarea obstac ol, eroarea viciu de consimtamnt si eroarea indiferenta (a se vedea: L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 235 si urm.; G

h. Beleiu, Drept civil, p. 152) trebuie reconsiderata, ntruct noua reglementare retine un singur tip de eroare eroarea vic iu de consimtamnt, eventual exprimabila sau prezentabila prin intermediul conditiei de a fi esentia la: eroarea esentiala. Articolul 1207 NCC realizeaza o noua sistematizare a cazurilor de eroare viciu de consimtamnt, nt ruct cazurile clasice ncadrabile notiunii erorii obstacol eroarea asupra naturii actului si asupra iden titatii obiectului se regasesc n cadrul unicei notiuni a erorii viciu de consimtamnt, alaturi de celelalte cazuri considerate, traditional, n sfera erorii viciu de consimtamnt: eroarea asupra calitatilor substantiale ale obiectul ui actului si eroarea asupra calitatilor/nsusirilor persoanei. n privinta aflarii unui corespondent n noua regle mentare a erorii indiferente, ar fi vorba despre eroarea neesentiala, n afara sferei viciului de consimtamnt al erorii . Conform art. 1207 NCC, eroarea este esentiala si constituie, astfel, viciu de co nsimtamnt n cazurile urmatoare: a) eroarea asupra naturii sau obiectului contractului. Punctul 1 al alin. (2) me ntioneaza primul caz de eroare esentiala, eroarea asupra naturii contractului, care era ncadrata de doctr ina si jurisprudenta la categoria erorii-obstacol sau distructiva de vointa, fiind sanctionata cu nulitatea absolu ta. Noua reglementare schimba, asadar, regimul juridic al erorii asupra naturii contractului, error in negotio, cu consecinta aplicarii nulitatii relative; nsa, vor ramne valabile consideratiile doctrinare si jurisprudentiale re feritoare la semnificatia, pe fond, a acestui caz de eroare (de exemplu, o parte crede ca ncheie un anumit act juridic, iar cealalta parte are credinta, gresita, ca ncheie un alt act juridic; a se vedea: Gh. Beleiu, Drept civil, p. 15 2; L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 236). De remarcat ca legiuitorul introduce, la modul alternativ, alaturi de eroarea asupr a naturii contractului, eroarea asupra obiectului contractului; printr-o interpretare literala a normei juridice, conju nctia disjunctiva sau conduce spre concluzia ca nu suntem n prezenta a doua cazuri de eroare, ci a unuia singur, exp rimabil n doua moduri. ntradevar, conform art. 1225 NCC, obiectul contractului consta n operatiunea juridic a, precum vnzarea, locatiunea, mprumutul si altele asemenea, convenita ntre parti. Rezulta ca eroarea asupra obie ctului contractului reprezinta o eroare asupra operatiunii juridice, care presupune eroarea asupra naturii contra ctului. Explicatia prezentarii alternative a acestui caz de eroare s-ar putea afla n observatia ca nu ntotdeauna partile urmaresc sa ncheie un contract cu o natura de sine statatoare, un contract numit, ci ele agreeaza, n li mitele libertatii contractuale, sa ncheie un contract nenumit, adica sa prevada o anume operatiune juridica, care nu are o natura consacrata legal (astfel cum reiese si din art. 1225 NCC); n aceasta din urma situatie, eroarea va putea sa cada nu asupra naturii ntruct ea nu este determinata ci asupra operatiunii juridice, adica asupra obiectu lui contractului; b) eroarea asupra identitatii obiectului prestatiei (obiectului derivat al contr actului) sau asupra unei calitati a acestuia ori asupra unei alte mprejurari considerate esentiale de catr e parti n absenta careia contractul nu s-ar fi ncheiat. Punctul 2 al alin. (2) reglementeaza doua cazuri p

articulare de eroare, precum si un caz general, ceea ce permite sa observam ca enumerarea din textul legal este exe mplificativa si nu limitativa cu privire la categoriile erorii viciu de consimtamnt. Primul caz particular mention at eroarea asupra identitatii obiectului prestatiei este denumit n teorie si practica error in corpore si, desi nu era prevazut de Codul civil din 1864, era considerat a doua ipoteza a erorii-obstacol, fiind sanctionat cu n ulitatea absoluta; art. 1207 schimba calificarea juridica a lui error in corpore, care va reprezenta, astfel, un caz de eroare esentiala viciu de consimtamnt si se va sanctiona cu nulitatea relativa. Al doilea caz particular me ntionat eroarea asupra unei calitati esentiale, error in substantiam era reglementat de Codul civil din 1864 n art. 954 si reprezenta eroarea grava sau viciu de consimtamnt. Se observa ca art. 1207 pastreaza calificarea jur idica a lui error in substantiam. Pentru detalierea acestor doua cazuri de eroare, vor ramne valabile consideratiil e doctrinare si jurisprudentiale referitoare la semnificatia lor, pe fond: o parte crede ca trateaza cu privire l a un anumit bun, pe cnd cealalta parte are n vedere un alt bun (cazul error in corpore), respectiv, o parte crede ca a a chizitionat un bun dintr-un anumit material/substanta, dar, n realitate, bunul este alcatuit din alt material/substa nta (cazul error in substantiam), cu precizarea ca identificarea calitatilor esentiale/substantiale ale bunului este o problema de fapt, care se apreciaza de la caz la caz, n functie de circumstantele concrete al ncheierii contractului (a s e vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 236-246; Gh. Beleiu, Drept civil, p. 152). Teza finala a pct. 2 introduce, n term eni generali, posibilitatea ca eroarea esentiala sa poarte asupra oricarei mprejurari sau oricarui element considerat de parti esential, n absenta caruia nu s-ar fi ncheiat contractul ori s-ar fi ncheiat n alte conditii. Largirea sferei ero rii viciu de consimtamnt a determinat nsa necesitatea reglementarii unor noi conditii care trebuie verificat e: eroarea sa fie scuzabila (art. 1208 NCC) si sa nu fi fost asumata de errans (art. 1209 NCC); c) eroarea asupra identitatii persoanei sau asupra unei calitati esentiale a ace steia n absenta careia contractul nu s-ar fi ncheiat. Prin dispozitia legala din pct. 3 al alin. (2), no ul Cod civil reglementeaza cazul denumit traditional error in personam si pastreaza calificarea lui juridica de viciu de consimtamnt, conform art. 954 alin. (2) C.civ. Spre deosebire de vechea reglementare, art. 1207 nu face referi re expresa la partea contractanta, ci utilizeaza termenul generic de persoana, cu consecinta extinderii sferei lui err or in personam, care va putea sa priveasca inclusiv identitatea sau calitatile esentiale ale unui tert fata de co ntract. Conceptia noului Cod este n acord cu considerentele recente ale doctrinei n aceasta privinta (a se vedea L. P op, Obligatiile, vol. II, p. 247). Pentru detalierea acestui caz de eroare ramn valabile sustinerile din literatura juridica referitoare la distinctia dintre contractele prevazute de lege ca fiind intuitu personae si toate celelalt e contracte, n cazul carora instanta va cerceta vointa partilor pentru a aprecia daca identitatea/calitatea cocontrac tantului a avut caracter esential, determinant la momentul ncheierii contractului (a se vedea L. Pop, Obligatiile, v ol. II, p. 247);

d) eroarea asupra motivelor determinante ale contractului. Conform alin. (4) tez a I, simplele motive subiective, straine de economia contractului si care determina o parte sa contra cteze, nu fac parte din continutul acordului de vointa, astfel nct eroarea asupra lor nu este esentiala. Cu toate ace stea, n teza a II-a se precizeaza ca, sub conditia de a fi fost ridicate la rang de motive determinante, acestea pot i ntra n structura erorii esentiale, viciu de consimtamnt. Textul legal este n acord cu observatiile doctrinare conform caror a eroarea asupra unui mobil psihologic sau simplu motiv personal al uneia dintre parti este indiferenta n cee a ce priveste formarea valabila a consimtamntului daca respectivul mobil/motiv nu a fost exteriorizat si facut cuno scut cocontractantului (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 241). 4. Formele erorii. Eroarea de fapt si eroarea de drept. ntruct clasificarea erorii n functie de efectele produse excede sferei viciului de consimtamnt al erorii, singura clasificare iner enta erorii esentiale si pe care o retinem este cea care se efectueaza n functie de natura realitatii fals reprezent ate: eroarea de fapt si eroarea de drept, astfel cum ne indica alin. (3) al art. 1207. Toate cazurile de eroare ese ntiala mentionate la alin. (2) se circumscriu sferei erorii de fapt, ntruct poarta asupra unor elemente sau mprejurar i de fapt la ncheierea contractului (obiectul contractului, identitatea persoanei, valoarea obiectului prestatiei etc.). Prin intermediul alin. (3), noul Cod transeaza disputele din literatura de specialitate referitoare la admisibilitatea erorii de drept, prevaznd ca eroarea de drept este calificabila drept esentiala cu conditia de a p rivi o norma juridica determinanta, potrivit vointei partilor, pentru ncheierea contractului. Textul legal confirma, astfel, orientarea doctrinei reprezentative, dar si a jurisprudentei de considerare a erorii de drept ca fiin d viciu de consimtamnt (a se vedea: L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 235; Gh. Beleiu, Drept civil, p. 154). Din corobor area art. 1207 alin. (3) si art. 1208 alin. (2) NCC, pentru a fi n prezenta erorii de drept viciu de consimtamnt trebuie ndeplinite urmatoarele conditii: a) caracterul determinant al normei juridice; b) norma juridica sa fie ignorata sau continutul ori semnificatia ei sunt fals r eprezentate de catre errans; c) eroarea sa fie scuzabila, n sensul de a nu purta asupra dispozitiilor legale a ccesibile si previzibile (a se vedea comentariul art. 1208 NCC). 5. Sanctionarea erorii. Consecinta majora a regruparii cazurilor de eroare sub c upola unei singure notiuni eroare esentiala, viciu de consimtamnt se afla n sanctionarea lor unitara: anulare a contractului sau, alternativ, adaptarea contractului, conform art. 1207 coroborat cu art. 1213 NCC ( a se vede a comentariul art. 1213). Art. 1208. Eroarea nescuzabila (1) Contractul nu poate fi anulat daca faptul asupra caruia a purtat eroarea put ea fi, dupa mprejurari, cunoscut cu diligente rezonabile. (2) Eroarea de drept nu poate fi invocata n cazul dispozitiilor legale accesibile si previzibile. (art. 1207, 1209, 1214 NCC) Comentariu

1. Obligatia de a se informa cu prilejul ncheierii contractului. Articolul 1208 N CC reglementeaza, cu titlu de noutate legislativa, o conditie a erorii viciu de consimtamnt: eroarea s a fie scuzabila, n sensul de a nu fi imputabila errans-ului, ignorantei, pasivitatii sau lejeritatii acestuia. Aceasta cerinta trebuie sa fie ntrunita att n privinta erorii de fapt [alin. (1)], ct si n privinta erorii de drept [alin. (2)] . Astfel, pentru a conduce la anularea contractului, eroarea trebuie sa fie esentiala (a se vedea comentariul de la art . 1207), scuzabila (art. 1208) si neasumata (a se vedea comentariul de la art. 1209). Prin art. 1208 se sanctionea za nendeplinirea de catre pretinsa victima a erorii a obligatiei de a se informa (sau de auto-informare) cu prileju l ncheierii contractului, asemanator cu sanctionarea obligatiei de informare a cocontractantului n ipoteza dolului pri n reticenta (a se vedea si comentariul art. 1214). n teza a II-a a alin. (1) este prevazut un criteriu mixt subiectiv-obiectiv pentr u determinarea caracterului nescuzabil al erorii de fapt: faptul putea fi cunoscut dupa mprejurari (implica apreciere subi ectiva, in concreto, n functie si de calitatile persoanei) cu diligente rezonabile (implica apreciere obiectiva, tinn d seama de diligenta normala pe care o poate depune o persoana obisnuita). n legatura cu acest ultim aspect, sint agma cu diligente rezonabile presupune efectuarea unor actiuni normale, n conditiile contractului preconizat, de catre partea interesata, pentru a verifica toate aspectele relevante pentru formarea unui consimtamnt valabil, ce ea ce exclude eroarea grosiera din cmpul de cuprindere al viciului erorii. Pe de alta parte, obligatia de a se infor ma nu poate fi transformata ntr-o sarcina prea oneroasa n sensul ca partea sa fie nevoita sa efectueze cheltuieli e xorbitante pentru a obtine informatiile de care este nevoie sau sa treaca peste dificultati foarte mari, de orice natura n acest scop. Aceste consideratii pot fi valabile si n cazul profesionistilor, dar numai daca informat ia necesara este greu accesibila sau foarte costisitoare (conditie mai greu, dar nu imposibil de ntrunit n situatia pro fesionistilor). Doctrina franceza, urmarind solutiile jurisprudentei, a precizat ca nu exista ob ligatia de a se informa, n urmatoarele cazuri: a) imposibilitatea de a se informa, dar nu n mod necesar n sensul unei imp osibilitati absolute, deoarece o imposibilitate relativa/ o dificultate considerabila este suficienta pentru liberarea de obligatia de a autoinformare; b) ncrederea legitima n informatiile furnizate de cocontractant, debito r la rndul lui al obligatiei de informare (a se vedea comentariul art. 1214) (a se vedea: Fr. Terr s.a., Les obli gations, p. 258; J. Ghestin, Trait de droit civil, p. 632-643). 2. Eroarea nescuzabila de drept. Potrivit alin. (2), eroarea de drept este consi derata nescuzabila atunci cnd priveste dispozitii legale accesibile si previzibile . Prin reglementarea expresa a erorii de drept [n alin. (3) al art. 1207 NCC] si a cerintei acesteia de a fi scuzabila s-a realizat un echilibru ntre teza admisibilitatii erorii de drept si teza prezumtiei cunoasterii legii. Astfel, sunt prezumate cunoscute, fiind exclu se din sfera erorii de drept, dispozitiile legale accesibile si previzibile , fara a se prestabili nsa anumite cat egorii de norme (de exemplu

imperative sau de ordine publica). Nu este prevazut niciun criteriu de determina re a caracterului accesibil si previzibil al dispozitiilor legale excluse din sfera erorii de drept. Prin analo gie cu modul de apreciere a caracterului nescuzabil al erorii de fapt din alin. (1), am putea aplica si n privinta erorii de drept nescuzabile tot un criteriu mixt subiectiv-obiectiv, n sensul de a se tine seama de pregatirea, vrsta etc. errans-u lui, dar si de frecventa utilizare a normei legale dintr-un anumit domeniu de activitate, de mediatizarea ei pe difer ite cai. n mod evident, discutia este independenta de aspectul intrarii n vigoare a normelor juridice prin publica rea n Monitorul Oficial, precum si de obligativitatea respectarii lor. Art. 1209. Eroarea asumata Nu atrage anularea contractului eroarea care poarta asupra unui element cu privi re la care riscul de eroare a fost asumat de cel care o invoca sau, dupa mprejurari, trebuia sa fie asumat de acesta. (art. 1207-1208 NCC) Comentariu 1. Definirea erorii asumate. Notiunea riscului de eroare. Pentru a atrage anular ea contractului, eroarea trebuie sa fie esentiala (art. 1207 NCC), scuzabila (art. 1208 NCC), dar si neas umata, asa cum prevede art. 1209 NCC, care adauga astfel o noua trasatura-conditie acestui viciu de consimtamnt. E roarea asumata este definita, pentru prima data n legislatia civila, prin raportare la notiunea riscului de eroa re , risc care apartine pretinsei victime a erorii fie pentru ca a fost asumat expres, fie pentru ca ar fi trebuit asumat, dupa mprejurari. Partea care solicita anularea contractului pentru eroare are de demonstrat: a) ca nu si-a as umat riscul de eroare si b) ca nu trebuia sa si-l asume. Riscul neasumat se refera att la eroarea de fapt, ct si la eroarea de drept si reprezinta o ngreunare a situatiei partii reclamante, avnd de dovedit un element n plus. n acelas i timp, este vorba despre protectia consimtamntului dat la ncheierea actului juridic si de excluderea, pe ct posibil, a oricarei suspiciuni de imputabilitate n persoana reclamantului cu privire la caderea n eroare. 2. Limitele asumarii riscului de eroare. Textul legal nu prevede nicio limita re feritoare la asumarea riscului de eroare, astfel ca n privinta asumarii exprese se va aplica principiul libertat ii contractuale (partea este libera sa-si asume riscul de eroare asupra oricarui element, de fapt sau de drep t cu prilejul ncheierii contractului). Situatiile n care partea ar fi trebuit sa-si asume riscul de eroare se vor determ ina, conform tezei a II-a a art. 1209, dupa mprejurari , nsemnnd luarea n calcul a calitatilor, trasaturilor pretinsului erran s (vrsta, nivel de pregatire ntr-un anumit domeniu etc.), dar si a naturii contractului (de exemplu, n cazul co ntractelor speculative nu poate cere anularea contractului, ntruct riscul de eroare trebuia sa fie asumat, datorit a specificului acestor contracte). Art. 1210. Eroarea de calcul Simpla eroare de calcul nu atrage anularea contractului, ci numai rectificarea, afara de cazul n care, concretizndu-se ntr-o eroare asupra cantitatii, a fost esentiala pentru nchei erea

contractului. Eroarea de calcul trebuie corectata la cererea oricareia dintre pa rti. (art. 1207-1209 NCC) Comentariu 1. Simpla eroare de calcul. Articolul 1210 NCC distinge cu titlu de premiera leg islativa n domeniul erorii ntre simpla eroare de calcul si eroarea asupra cantitatii, esentiala la ncheierea contractului. Eroarea de calcul reprezinta o simpla eroare materiala care atrage doar rectificarea, nu anularea contractului, ntruct nu a influentat formarea consimtamntului. Exista eroare de calcul atunci cnd, de exemplu, suprafat a unui teren este calculata n mod gresit printr-o operatiune matematica adunare, scadere, nmultire, mpartire far a ca niciuna dintre parti sa se fi nselat asupra elementelor respectivei operatii: este trecut rezultatul gres it de 4.000 de metri patrati, n urma determinarii cotei de din 2.000 de metri patrati, dar nimeni nu contesta element ul matematic (respectiv 2.000) care a stat la baza nmultirii. 2. Eroarea supra cantitatii. Doar eroarea asupra cantitatii viciaza consimtamntul si este sanctionabila cu anularea contractului, ntruct presupune falsa reprezentare a realitatii privind da tele matematice sau alte elemente n baza carora se efectueaza calculul, cu excluderea calculului n sine. Astfel, fat a de exemplul de mai sus, ceea ce se contesta nu este rezultatul operatiunii matematice (si care, n sine, este corect) , ci datele matematice care au stat la baza operatiunii: suprafata terenului este trecuta n mod corect, 1.000 de metri p atrati n urma nmultirii, dar cel putin una dintre parti contesta sau si-a reprezentat gresit elementul matematic, respectiv cei 2.000 de metri patrati. n cazul n care exista si eroare de calcul (rezultatul operatiunii calculat gresit) si eroare asupra cantitatii (reprezentarea gresita a elementelor care au stat la baza operatiunii matematice de calcul) va prevala actiunea n anulare, fata de actiunea n rectificare. Partea care invoca eroarea asu pra cantitatii trebuie sa demonstreze caracterul esential al erorii la momentul ncheierii contractului, n ti mp ce eroarea de calcul poate fi corectata, prin rectificare, la cererea oricareia dintre parti. Prin aceasta ult ima precizare se nlatura ipotezele n care partea avantajata prin simpla eroare de calcul s-ar opune cu rea-credinta la rem edierea erorii prin rectificare. Att simpla eroare de calcul, ct si eroarea asupra cantitatii pot fi invocate n functie de natura contractului, mai precis de modul de precizare a obiectului material al contractului, respectiv al pretul ui contractual, cu excluderea ipotezei gresitei evaluari a propriilor interese de catre una dintre parti. n fine, domeni ul de aplicare al art. 1210 NCC cuprinde numai aspecte legate de formarea contractului, si nu de executarea aces tuia. Articolul 1210 nu precizeaza nicio limita si niciun criteriu privind determinare a cantitatii n mod necesar fals reprezentate pentru a atrage anularea, astfel ca se vor aplica dispozitiile art. 1207 NCC cu privire la determinarea caracterului esential al erorii asupra cantitatii. De asemenea, cnd eroarea poart a asupra cantitatii, ea trebuie sa ntruneasca si cerintele mentionate n art. 1208 si art. 1209 NCC, n sensul de a fi s cuzabila si neasumata. Art. 1211.

Eroarea de comunicare sau de transmitere Dispozitiile privitoare la eroare se aplica n mod corespunzator si atunci cnd eroa rea poarta asupra declaratiei de vointa ori cnd declaratia a fost transmisa inexact prin int ermediul unei alte persoane sau prin mijloace de comunicare la distanta. (art. 1207-1210 NCC) Comentariu 1. Eroarea cu prilejul exteriorizarii consimtamntului. Cu valoare de noutate legi slativa, art. 1211 NCC reglementeaza mai multe ipoteze n legatura cu eroarea asupra exteriorizarii voint ei la formarea contractului, prin comunicarea sau transmiterea declaratiei de vointa. Trebuie facuta distinctia ntr e eroarea asupra declaratiei de vointa si interpretarea contractului, respectiv, a declaratiei de vointa. O cont estare a exteriorizarii declaratiei de vointa poate fi solutionata prin recurgerea la interpretarea contractului , resp ectiv a declaratiei de vointa. Nu orice contestare a exteriorizarii declaratiei de vointa constituie o eroare sanc tionabila cu anularea, ci numai daca sunt ndeplinite cerintele erorii viciu de consimtamnt; n caz contrar, singura remed iere este interpretarea contractului si/sau a declaratiei de vointa. Astfel, eroarea viciu de consimtamnt poarta att asupra procesului de formare a con simtamntului (art. 1207-1210 NCC), ct si asupra procesului de exteriorizare a consimtamntului prin comunicarea sau transmiterea eronata a acestuia. Rezulta ca pentru a fi perfect valabil, consimtamntul trebuie sa fie nu doar format, ci si exteriorizat de o maniera care sa excluda viciul erorii. Pentru procesul de exteriorizare a consim tamntului, nu sunt prevazute reguli speciale, ci se aplica, prin trimitere, regimul juridic al erorii prevazut la ar t. 1207-1210 NCC pentru formarea consimtamntului. Ipotezele reglementate de art. 1211 au ca premisa o vointa jurid ica de a ncheia contractul formata n mod valabil, neviciata, eroarea purtnd asupra declaratiei acestei vointe , care poate fi eronat comunicata sau eronat transmisa. 2. Comunicarea si transmiterea eronata a declaratiei de vointa. Articolul 1211 N CC prevede regulile aplicabile n materia erorii viciu de consimtamnt atunci cnd ntre declaratia de voint a si vointa interna a autorului exista o neconcordanta inconstienta, cum este cazul erorii asupra declaratiei nse si si a erorii asupra continutului declaratiei de vointa, datorata fie comunicarii de catre autor, fie transmiterii declaratiei. Ipotezele reglementate de art. 1211 sunt urmatoarele: a) eroarea poarta asupra modului de exteriorizare a propriei vointe juridice, au torul atribuind declaratiei o alta semnificatie dect cea avuta n vedere n mod concret de acesta cu prilejul formarii v ointei interne. Pentru evitarea unor eventuale abuzuri din partea declarantului, este necesar sa se rec urga n prealabil la interpretarea declaratiei de vointa, pentru a se verifica mai multe aspecte: daca semnificatia atribuita de parte coincide cu regulile (sociale, lingvistice; topica etc.) privind exprimarea utilizata (expresiile, cu vintele folosite etc.) si daca, prin raportare la trasaturile si calitatile declarantului (nivel de pregatire, vrsta e tc.), dar si la circumstantele de loc si de timp, orice persoana ar fi fost n situatia de a atribui declaratiei o alta semnif icatie;

b) eroarea poarta asupra transmisiei inexacte a declaratiei de vointa prin inter mediul altei persoane (reprezentant, mandatar etc.); c) eroarea poarta asupra comunicarii inexacte a declaratiei de vointa prin mijlo ace de comunicare la distanta (telefon, fax, e-mail etc.) Art. 1212. Invocarea erorii cu buna-credinta Partea care este victima unei erori nu se poate prevala de aceasta contrar exige ntelor buneicredinte. (art. 1170, 1183, 1207-1210 NCC) Comentariu 1. Buna-credinta cu prilejul invocarii erorii. Articolul 1212 NCC confirma faptu l ca, n spiritul si n litera noului Cod civil, regula bunei-credinte a dobndit n materie contractuala o larga a plicare, avnd un rol efectiv, de disciplinare a comportamentului partilor, att n faza ncheierii (art. 1170, art. 118 3 NCC), ct si n faza executarii contractului (art. 1170 NCC). Textul legal reprezinta o aplicatie n domeniul vici ului erorii a regulii bunei-credinte prevazute cu titlu general n art. 1170. Norma speciala din art. 1212 se completea za cu norma generala din art. 1170 teza a II-a NCC cu referire la interdictia nlaturarii sau limitarii obligatiei le gale de actionare cu buna-credinta la momentul ncheierii contractului. 2. Modalitatea de invocare a bunei-credinte. Spre deosebire de caracteristicile erorii de a fi esentiala, scuzabila si neasumata, si care trebuie sa fie dovedite de catre reclamant, prob lema de drept a invocarii cu bunacredinta a erorii ar putea reprezenta una dintre apararile prtului, prin dovedirea relei-credinte pentru a obtine respingerea actiunii n anulare (independent de rasturnarea caracteristicilor enun tate). Prin ipoteza, partea reclamanta este victima erorii, fiind considerate ndeplinite conditiile acestui v iciu. n consecinta, daca reclamantul introduce actiunea n anulare negnd/ignornd faptul ca nu este verificata cel putin u na dintre cerintele erorii, problema de drept nu este a invocarii cu rea-credinta a erorii, ci a nendepliniri i vreuneia din dispozitiile art. 12071210; n atare context, eventuala sanctionare a comportamentului reclamantului, re spectiv respingerea cererii de anulare, nu va avea loc n temeiul art. 1212, ci n temeiul dispozitiilor reglementnd conditiile erorii. Simpla respingere a actiunii n eroare pentru nentrunirea vreuneia dintre cerintele erorii nu trebuie sa conduca la aplicarea dispozitiilor art. 1212 mpotriva reclamantului, ntruct ratiunea acestui articol est e departe de ideea de pedepsire a reclamantului pentru ca a formulat o actiune n anulare care a fost respinsa de in stanta. n materia viciului erorii, aplicarea regulii bunei-credinte presupune ca actiunea n anulare sa fie utilizata prin dovedirea interesului legitim, patrimonial sau nepatrimonial n desfiintarea contr actului si evitarea abuzurilor ndreptate mpotriva celeilalte parti. Eroarea este invocata n mod contrar exigentelo r bunei-credinte, deci cu reacredinta, n urmatoarele situatii: lipsa dovedirii unui interes serios patrimonial fata de solutia anularii contractului, asteptarea pna la momentul executarii (chiar si partiale) a prestatiei celeilalte parti etc. n varianta nendeplinirii vreuneia dintre dispozitiile art. 1207-1210 NCC, ramne fara de obiect sanctionare

a atitudinii abuzive a reclamantului n contextul art. 1212, chiar daca o asemenea atitudine ar putea fi retinuta. Textul legal nu prevede n mod expres modalitatea de sanctionare a errans-ului car e invoca eroarea contrar exigentelor bunei-credinte. Din modul de redactare, deducem ca sanctiunea, n cazu l invocarii erorii cu reacredinta, ar fi respingerea actiunii n anulare. Art. 1213. Adaptarea contractului (1) Daca o parte este ndreptatita sa invoce anulabilitatea contractului pentru er oare, dar cealalta parte declara ca doreste sa execute ori executa contractul asa cum aces ta fusese nteles de partea ndreptatita sa invoce anulabilitatea, contractul se considera ca a fost ncheiat asa cum l-a nteles aceasta din urma parte. (2) n acest caz, dupa ce a fost informata asupra felului n care partea ndreptatita sa invoce anulabilitatea a nteles contractul si nainte ca aceasta sa fi obtinut anularea, ce alalta parte trebuie, n termen de cel mult 3 luni de la data cnd a fost notificata ori de la da ta cnd i s-a comunicat cererea de chemare n judecata, sa declare ca este de acord cu executare a sau sa execute fara ntrziere contractul, astfel cum a fost nteles de partea aflata n eroare . (3) Daca declaratia a fost facuta si comunicata partii aflate n eroare n termenul prevazut la alin. (2) sau contractul a fost executat, dreptul de a obtine anularea este stin s si notificarea prevazuta la alin. (2) este considerata lipsita de efecte. (art. 1212 NCC) Comentariu 1. Ratiunile si natura juridica a adaptarii contractului pentru ipoteza erorii. Regimul juridic al erorii este conturat printr-o alta noutate legislativa n materia acestui viciu de consim tamnt: adaptarea contractului, ca o alternativa pentru solutia anulabilitatii. Mai multe fundamente pot fi aflate ar ticolului 1213: salvgardarea relatiei contractuale afectate de eroare, protejarea consimtamntului liber format, securit atea circuitului civil, regula bunei-credinte n executarea contractului. Adaptarea contractului pentru ipoteza e rorii opereaza prin exercitarea unui drept potestativ al cocontractantului errans-ului de a emite declaratia de executare a contractului sau de a executa pur si simplu contractul asa cum a fost nteles de errans. Asadar, adaptar ea contractului nu presupune un proces de renegociere a contractului, ci, mai degraba, cocontractantul adera la modul n care errans-ul si-a reprezentat relatia contractuala la momentul ncheierii acesteia, n scopul protejar ii consimtamntului liber format. Pentru a putea fi exercitat dreptul potestativ, cocontractantul trebuie sa fie i nformat/notificat de catre errans n conditiile alin. (2) al art. 1213 NCC. 2. Mecanismul adaptarii contractului pentru ipoteza erorii. Aplicarea art. 1213 presupune verificarea urmatoarelor elemente: a) ndeplinirea conditiilor erorii viciu de consimtamnt pentru una dintre parti. Nu se cere ca eroarea sa fie comuna; b) contractul sa nu fi fost executat nca. Aceasta cerinta implica lipsa oricarui prejudiciu cauzat prin eroarea

spontana a errans-ului; c) respectarea protocolului de informare/notificare declaratie de executare/exec utare propriu-zisa a contractului ntre parti, anterior obtinerii anularii contractului. n acest sens, alin. (2) al a rt. 1213 prevede obligativitatea informarii cocontractantului de catre errans n legatura cu modul n care acesta a nt eles contractul; informarea se poate realiza prin doua modalitati: printr-o notificare (anterior cererii de che mare n judecata) sau prin intermediul ori cu ocazia cererii de chemare n judecata. Obiectul informarii consta n prezenta rea modului n care errans-ul a nteles relatia contractuala si, implicit, executarea ei, ca urmare a unei erori e sentiale, scuzabile, spontane si neasumate. De asemenea, dispozitiile art. 1212 trebuie avute n vedere n acest deme rs. Din momentul informarii, cocontractantul are la dispozitie un termen de 3 luni pentru exercitarea dreptul ui sau potestativ de adaptare a contractului, termen care curge diferit, n functie de calea n care a fost informat : fie din momentul notificarii, fie din momentul cererii de chemare n judecata (dar numai daca nu s-a pronuntat ntre t imp anularea contractului). n cadrul acestui termen, cocontractantul va reflecta n legatura cu oportunitatea ex ecutarii contractului n varianta de reprezentare a errans-ului, judecnd dupa propriile sale interese. Cocontractantul are doua posibilitati de exercitare a dreptului de adaptare a contractului: printr-o declaratie de executare sau pri n executarea contractului n maniera nteleasa de errans. Textul legal exclude o a treia varianta, de adaptare a contra ctului printr-o renegociere a executarii, pentru ipoteza n care cocontractantul nu ar fi de acord cu maniera n c are i este prezentata executarea de catre errans si ar propune un alt mod de executare, conform propriei sale viz iuni. Daca sunt verificate elementele mentionate, adaptarea contractului are un dublu efect: considerarea retroactiva a contractului de a fi fost ncheiat n maniera de ntelegere a errans-ului si stingerea dreptului de a obtine anularea. Din modul de redactare a art. 1213, rezulta ca adaptarea prin executare a contra ctului este facultativa pentru cocontractant, dar, odata comunicata declaratia de executare (sau contractul exe cutat), adaptarea este obligatorie pentru errans n directia paralizarii actiunii n anulare. n concluzie, n toate situatiile n care contractul nu a fost deja executat, errans-u l are obligatia de a-l informa pe cocontractant n legatura cu modul n care a nteles contractul, cel mai trziu cu ocazi a cererii de chemare n judecata pentru anulare, pentru ca acesta din urma sa-si poata manifesta dreptul de adaptare sau nu a contractului n conformitate cu maniera de reprezentare a errans-ului. Art. 1214. Dolul (1) Consimtamntul este viciat prin dol atunci cnd partea s-a aflat ntr-o eroare pro vocata de manoperele frauduloase ale celeilalte parti ori cnd aceasta din urma a omis, n mod fraudulos, sa l informeze pe contractant asupra unor mprejurari pe care se cuvenea sa i le de zvaluie. (2) Partea al carei consimtamnt a fost viciat prin dol poate cere anularea contra ctului, chiar daca eroarea n care s-a aflat nu a fost esentiala.

(3) Contractul este anulabil si atunci cnd dolul provine de la reprezentantul, pr epusul ori gerantul afacerilor celeilalte parti. (4) Dolul nu se presupune. (art. 1206-1208, 1215, 1257, 1533, 1990 NCC) Comentariu 1. Natura juridica si reglementarea dolului. Enuntat n art. 1206 NCC alaturi de c elelalte vicii de consimtamnt (eroare, violenta si leziune), dolul este reglementat n art. 1214 sub urmatoarele aspecte: conditii, forme, sanctionare si proba. Asemanator Codului civil din 1864, dolul este trata t la materia viciilor de consimtamnt, nsa doctrina este unanima n a sustine dubla natura juridica a dolului: de viciu de consimtamnt si de delict civil, cu consecinte asupra sanctionarii dolului inclusi v printr-o actiune n despagubiri, cumulativ sau alternativ cu sau fata de actiunea n anulare (a se ved ea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 256). Aceeasi solutie privind relatia dintre cele doua actiuni de sanctionare a dolului este mentinuta n art. 1257 NCC, care confera dreptul de optiune pentru actiunea n despagubiri, prin mentiner ea contractului (a se vedea supra, comentariul art. 1257 NCC). 2. Conditiile dolului. n esenta, dolul este o eroare provocata care poate sa cada si asupra unor elemente neesentiale ale contractului, spre deosebire de viciul erorii (care poarta numai asupra unor mprejurari esentiale), conform art. 1207 coroborat cu alin. (2) al art. 1214 NCC. Prin aceasta precizar e ramne fara efect juridic distinctia doctrinara ntre dolus bonus si dolus malus . Pentru a fi sanctionabila, eroarea p rovocata, inclusiv neesentiala, trebuie sa fie scuzabila, cu excluderea erorii nescuzabile, asemanator art. 1208 NCC. Eroarea provocata scuzabila se apreciaza prin intermediul ndeplinirii obligatiilor de (auto)informare, n functie si de forma dolului, comisiv (pozitiv) sau omisiv (negativ, dol prin reticenta). Diferenta fundamentala dintr e eroare si dol consta n scopul urmarit de partea care nu se afla n eroare: autorul dolului trebuie sa actioneze cu intentia de a induce n eroare pe cealalta parte ori de a exploata eroarea n care se afla, obtinnd un avantaj n detri mentul acesteia. Cu referire la autorul dolului, noul Cod civil consacra doua exceptii [una apare nta n alin. (3), cealalta veritabila n art. 1215] de la regula potrivit careia dolul trebuie sa provina de la cocontrac tant, si nu de la un tert. Alineatul (3) instituie aparent o derogare de la aceasta regula, ntruct asimileaza cocontractant ului reprezentantul, prepusul si gerantul acestuia, fara sa prevada cerinta cunoasterii de catre cocontractant a dolului produs de aceste persoane asimilate. Dispozitiile art. 1257, instituind dreptul de optiune ntre actiunile d e sanctionare a dolului, ramn aplicabile si n aceste cazuri. n art. 1215 este instituita o exceptie veritabila d e la regula mentionata (a se vedea supra, comentariul art. 1215 NCC). 3. Structura si formele dolului. Reglementarea dolului prin reticenta. Dolul est e compus din doua elemente: un element material, obiectiv si un element subiectiv, intentional (a se vedea: Gh. Beleiu, Drept civil, p. 155; L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 256). Elementul material poate c onsta att ntr-o actiune (fapt comisiv sau conduita pozitiva), ct si ntr-o inactiune (fapt omisiv sau conduita negativa; a se

vedea Gh. Beleiu, Drept civil, p. 155), sub forma dolului prin reticenta (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 257-259). Noul Cod civil reglementeaza n art. 1214 si forma dolului prin reticenta prin int ermediul omisiunii frauduloase a informarii cocontractantului n legatura cu mprejurari pe care ar fi trebuit sa le dezvaluie. Suntem n prezenta unei obligatii legale generale de informare care exista, n opinia dominanta, atunci cnd o parte contractanta cunoaste o mprejurare determinanta pentru ncheierea contractului, n situatia n care cealalta pa rte este n imposibilitate de a se informa ea nsasi asupra acelei mprejurari (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 260). Exista o strnsa legatura ntre obligatia de informare si obligatia de a se informa (sau de auto-informare, a se vedea si comentariul art. 1208): imposibilitatea de a se informa sau, asimilata aceste ia, dificultatea majora n a se informa, activeaza cu mai mare rigoare obligatia de informare. Pe de alta parte, o delasa re completa din partea unei parti de a se informa sau caderea ntr-o eroare nescuzabila, l poate apara pe debitorul obliga tiei de informare de o acuzatie de dol reticent, deoarece dolul este o eroare provocata, dar si scuzabila. Evaluare a fiecareia dintre aceste obligatii de informare, cu rezultate asupra existentei sau nu a dolului reticent (nendeplinire a obligatiei de informare) sau a erorii nescuzabile (nendeplinirea obligatiei de a se informa) reprezinta o proble ma de fapt care urmeaza a fi solutionata n functie de circumstantele de fapt ale unei spete, de mprejurarile nch eierii contractului, calitatea partilor, natura contractului etc. Doctrina si practica apreciaza ca dolul, att n forma sa comisiva, ct si n cea omisiv a, trebuie sa fie comis cu intentie, adica una dintre parti sa ntrebuinteze mijloace dolosive, frauduloase sau sa omita anumite mprejurari relevante, n mod fraudulos (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 256). Prin intentie, doctrina ntelege urmarirea inducerii n eroare a partenerului cu ocazia contractarii si asimileaza culpa grava dolului, prin aplicarea principiului culpa lata dolo aequiparatur (a se vedea: D. Gherasim, Buna-credint a, p. 50; M. Eliescu, Raspunderea civila, p. 184). Pentru faza ncheierii contractului, regula culpa lat a dolo aequiparatur poate fi aplicata cu referire la nendeplinirea obligatiei de informare la ncheierea contrac tului. nalta Curte de Casatie si Justitie face aplicarea principiului culpa lata dolo proxima (o variatiune a for mularii culpa lata dolo aequiparatur), considernd ca o parte este de rea-credinta la momentul contractari i prin ascunderea unor informatii relevante, reaua-credinta mbracnd forma culpei grave, asimilata dolului (dec. nr. 4202/2005, ICCJ, sect. com.; dec. nr. 422/2004, ICCJ, sect. com., sursa: www.legalis.ro). Asadar, pentr u faza ncheierii contractului, viciul de consimtamnt al dolului, att n forma comisiva, ct si n forma dolului prin reticenta , poate fi rezultatul fie al intentiei, fie al culpei grave (asimilata dolului de catre doctrina si jurisprud enta). Pentru faza executarii contractului, regula culpa lata dolo aequiparatur este reglementata expres n noul Cod civil: n materia raspunderii contractuale (a se vedea comentariile art. 1533 NCC si art. 1990 NCC ).

3. Proba dolului. Alineatul (4) reia regula statornicita n art. 960 alin. (2) C.c iv., potrivit careia dolul nu se presupune . Fiind un fapt juridic stricto sensu, dolul poate fi dovedit prin orice mijloc de proba, inclusiv martori si prezumtii. Cu referire la formele dolului, proba difera dupa cum elementul mater ial consta ntr-un fapt pozitiv sau un fapt negativ, pentru ipoteza dolului prin reticenta. Pentru acest ultim caz, sarcina probei este rasturnata, n sensul ca partea al carei consimtamnt a fost viciat are de dovedit doar existenta informatiilor si relevanta lor pentru ncheierea contractului, urmnd ca pretinsul autor al dolului sa dovedeasca, n aparar ea sa, fie comunicarea informatiilor respective, fie inexistenta sau necunoasterea acestora. De asemene a, trebuie avut n vedere de ambele parti si probat, gradul de (in)accesibilitate al informatiilor n cauza, pe temeiu ri legale diferite (reclamantul n contextul art. 1208, iar prtul n contextul art. 1214 NCC). Art. 1215. Dolul comis de un tert (1) Partea care este victima dolului unui tert nu poate cere anularea dect daca c ealalta parte a cunoscut sau, dupa caz, ar fi trebuit sa cunoasca dolul la ncheierea contractului . (2) Independent de anularea contractului, autorul dolului raspunde pentru prejud iciile ce ar rezulta. ( art. 1214, 1257 NCC) Comentariu 1. Consacrarea exceptiei provenirii dolului de la un tert. Articolul 1215 NCC co nsacra cea de-a doua exceptie veritabila de la regula potrivit careia dolul trebuie sa provina de la cealalta parte. Spre deosebire de alin. (3) al art. 1214 NCC, aplicarea acestei exceptii este conditionata de faptul ca cealalta parte sa fi cunoscut sau sa fi trebuit sa cunoasca savrsirea dolului de catre tert (altul dect reprezentantul, pr epusul sau gerantul afacerilor sale). Partea al carei consimtamnt a fost viciat are de dovedit, pe lnga conditiile dolul ui precizate n art. 1214, si unul din urmatoarele elemente n persoana cocontractantului: fie efectiva cunoastere a dolu lui, fie anumite mprejurari din care sa rezulte ca acesta se afla n situatia de a cunoaste dolul. 2. Raspunderea tertului si raspunderea cocontractantului. Alineatul (2) prevede n mod expres raspunderea civila a tertului pentru prejudiciile cauzate prin savrsirea dolului, independent de optiunea victimei dolului pentru actiunea n anularea contractului. Rezulta ca art. 1257, i nstituind dreptul de optiune ntre actiunea n anulare (si daune-interese) si mentinerea contractului, este opozabil cocontractantului (inclusiv reprezentantului, prepusului si gerantului afacerilor sale), nu si tertului, a c arui forma de raspundere este mentionata expres n alin. (2) al art. 1215. Art. 1216. Violenta (1) Poate cere anularea contractului partea care a contractat sub imperiul unei temeri justificate induse, fara drept, de cealalta parte sau de un tert. (2) Exista violenta cnd temerea insuflata este de asa natura nct partea amenintata putea sa creada, dupa mprejurari, ca, n lipsa consimtamntului sau, viata, persoana, onoarea sau

bunurile sale ar fi expuse unui pericol grav si iminent. (3) Violenta poate atrage anularea contractului si atunci cnd este ndreptata mpotri va unei persoane apropiate, precum sotul, sotia, ascendentii ori descendentii partii al carei consimtamnt a fost viciat. (4) n toate cazurile, existenta violentei se apreciaza tinnd seama de vrsta, starea sociala, sanatatea si caracterul celui asupra caruia s-a exercitat violenta, precum si de orice alta mprejurare ce a putut influenta starea acestuia la momentul ncheierii contractului . (art. 1217, 1220, 1257 NCC) Comentariu 1. Natura juridica a viciului violentei. Articolul 1216 NCC consacra conceptia d octrinara larga asupra viciului violentei, nsemnnd amenintarea victimei cu un rau de natura fizica, morala, materi ala sau patrimoniala (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 271). Asemanator dolului, violenta are o dubla natura juridica, de viciu de consimtamnt si de delict civil (fapta ilicita savrsita cu intentie), cu incidenta asupra structurii violentei (constnd sentimentul de teama si un elemen dintr-un element subiectiv, psihologic, intern t delictual, material, obiectiv amenintarea cu un rau), dar si asupra sanctiunilor aplicabile, constnd att ntr-o ac tiune n anulare ct si/sau ntr-o actiune n despagubiri (cu urmarirea dispozitiilor art. 1257 NCC). Spre deosebire de celelalte vicii de consimtamnt, care afecteaza dimensiunea reflexiva (intelectiva) a consimtamntului, violenta al tereaza libertatea consimtamntului, n dimensiunea sa volitiva: victima violentei este constienta ca nc heie un contract inoportun sau dezavantajos, dar si da n mod fortat acordul pentru a se sustrage pe ea (sau alte persoane) de la un pericol grav si iminent . 2. Conditiile violentei. Din interpretarea alineatelor art. 1216 se desprind urm atoarele conditii ale violentei: a) temerea sa fie justificata, n sensul de a fi determinanta pentru ncheierea cont ractului alin. (1), (2) si (4); b) temerea sa fie indusa fara drept alin. (1); c) temerea sa fie indusa la momentul ncheierii contractului alin. (4); Prima conditie este enuntata n alin. (1), pentru a fi detaliata n alin. (2) si (4) . Astfel, conform alin. (2) temerea este justificata pentru ca priveste amenintarea cu un rau referitor la viata, persoan a, onoarea sau bunurile persoanei, acestea fiind supuse unui pericol grav si iminent (determinat dupa mprejurari , si nu dupa momentul prezent, al ncheierii contractului, asa cum era prevazut n vechea reglementare, ar t. 956). Alineatul (4) prevede un criteriu subiectiv de apreciere a violentei n acceptiunea textului, nsa din punct de vedere tehnico-juridic, este vorba despre aprecierea caracterului determinant al temerii. Noua reglementare o fera o sfera mai larga a factorilor constitutivi ai criteriului subiectiv, prin comparatie cu vechea reglementare: vr sta, starea sociala, caracterul sau orice alta mprejurare ce ar fi putut influenta starea victimei. Potrivit celei de-a doua conditii, temerea trebuie sa fie fara drept , nedetaliindu -se acest aspect. Amenintarea unei persoane inclusiv a bunurilor sale poate fi legitima (de exemplu, amenintarea de bitorului cu executarea silita de

catre creditor, prin exercitarea dreptului de a obtine urmarirea silita) sau nel egitima, fara drept, reprezentnd o ncalcare a legii, numai aceasta din urma fiind constitutiva de violenta. La rndul ei, temerea este fara drept att n situatia n care amenintarea este nejustificata, fapta fiind ilicita n sine, ct si n situatia n care autorul victimei exercita un drept n scopul de a obtine avantaje injuste (a se vedea comentariul a rt. 1217). Temerea poate proveni de la cealalta parte sau de la un tert (situatie reglement ata n art. 1220) si poate fi ndreptata mpotriva victimei nsasi (respectiv a bunurilor acesteia, conform alin. 2) sau a pe rsoanelor mentionate alin. (3). Astfel, potrivit alin. (3) temerea indusa poate vicia consimtamntul chiar si n ipo teza n care sunt vizate persoane apropiate , enumerarea fiind cu titlu enuntiativ, exemplificativ, putndu-se referi si la alte persoane fata de care victima este legata prin relatii de afectiune (frate, logodnic etc. ). n aceste cazuri, amenintarea priveste exclusiv persoana respectiva, nu si averea ei. Art. 1217. Amenintarea cu exercitiul unui drept Constituie violenta si temerea insuflata prin amenintarea cu exercitiul unui dre pt facuta cu scopul de a obtine avantaje injuste. (art. 1170, 1183, 1216 NCC) Comentariu 1. Caracterul nelegitim al amenintarii cu exercitiul unui drept. Amenintarea cu exercitiul unui drept nu este, n sine, constitutiva de violenta, se ncadreaza notiunii de amenintare legiti ma si nu are caracter delictual, savrsindu-se n baza unei permisiuni legale. Conform art. 1217, amenintarea cu exer citiul unui drept devine constitutiva de violenta n situatia n care este facuta cu scopul de a obtine avant aje injuste. Asadar, violenta are caracter ilicit si atunci cnd, desi se utilizeaza un mijloc licit prin el nsusi ex ercitiul unui drept scopul urmarit apare ca ilicit. n acceptiunea textului legal, prin scop ilicit se ntelege obtiner ea de avantaje injuste , aceasta precizare fiind criteriul de diferentiere dintre caracterul nelegitim si cel leg itim al amenintarii cu exercitiul unui drept. n ipoteza n care prin amenintarea cu exercitiul unui drept, s-ar urmari alt e scopuri ilicite dect obtinerea de avantaje injuste , nu suntem n prezenta viciului violentei, ci a unui simplu abu z de drept, nesanctionabil cu anularea contractului (dar putnd atrage sanctiuni de drept penal, daca se ndepline sc conditiile unei infractiuni economice). 2. Cazuri de amenintare (ne)legitima cu exercitiul unui drept. Dezvoltnd exemplul cu amenintarea debitorului de catre creditor cu formularea cererii de executare silita (a se ve dea comentariul art. 1216 NCC), acesta ar intra n domeniul de aplicare al art. 1217 NCC pentru ipoteza n care creditorul ar urmari ncheierea unui nou/alt contract avantajos pentru el si excesiv de dezavantajos pentru debitor. Cu ocazi a negocierilor, eventualele mijloace de presiune utilizate de partea mai puternica din punct de vedere economic, daca nu ndeplinesc conditiile violentei din art. 1216 (referitoare la insuflarea unei temeri) si mai ales, din art. 1217 , ar putea fi sanctionate pentru motivul nerespectarii obligatiei legale de actionare cu buna-credinta (art. 1170 si art. 1183 NCC).

Art. 1218. Starea de necesitate Contractul ncheiat de o parte aflata n stare de necesitate nu poate fi anulat dect daca cealalta parte a profitat de aceasta mprejurare. ( art. 1216, 1221 NCC) Comentariu 1. Specificul reglementarii starii de necesitate n materia viciilor de consimtamnt . Starea de necesitate reprezinta situatia unei persoane de a se afla sub presiunea psihica a nevoii de a nlatura un pericol grav, iminent dar fortuit, n sensul de a nu se fi datorat actiunii/inactiunii coc ontractantului. Printr-o interpretare sistematica a textelor acestei sectiuni, se observa ca art. 1218 este pozitionat ntre dispozitiile legale consacrate violentei, rezultnd intentia legiuitorului de a ncadra ipoteza ncheierii contractul ui sub imperiul starii de necesitate domeniului mentionatului viciu de consimtamnt. Doctrina reprezentativa apreciaza ca fiind justificata asimilarea starii de necesitate cu viciul violentei, ntruct si n cazul starii de ne cesitate victimei i este afectata dimensiunea volitiva a consimtamntului (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 275). Din maniera de redactare a art. 1218 se deduce ca anularea contractului pentru m otivul aflarii victimei n stare de necesitate reprezinta o situatie de exceptie, determinata de aspectul ca cealalta parte a profitat de aceasta mprejurare : implicarea cocontractantului consta nu n producerea amenintarii cu un r au, ci n profitarea de pericolul grav si fortuit. Teza a doua a art. 1218, conditionnd anularea contract ului de faptul profitarii de starea de necesitate, introduce un element care apropie aceasta ipoteza de cea a leziunii (a se vedea comentariul art. 1221 NCC). Astfel, sub aspect strict tehnico-juridic, nu starea de necesitate denumes te cazul de anulare a contractului, ci profitarea de starea de necesitate, o alta noutate legislativa n materia viciilor de consimtamnt. 2. Conditiile anularii contractului pentru starea de necesitate . Pentru a obtin e anularea contractului n temeiul art. 1218, reclamantul are de dovedit urmatoarele: a) premisa ca s-a aflat ntr-o stare de necesitate, sub amenintarea cu un pericol grav, fortuit; b) ca acest pericol grav i-a insuflat temerea fata de producerea unor consecinte nefaste, ceea ce l-a determinat sa ncheie actul juridic, pe care, altfel, nu l-ar fi ncheiat. Caracterul determinant al temerii se apreciaza n functie de criteriul prevazut n art. 1216; c) ca cealalta parte a profitat de starea de necesitate, nsemnnd ca a cunoscut cir cumstantele potential declansatoare ale pericolului iminent, precum si consecintele acestora, urmarind prin ncheierea actului juridic, obtinerea unor avantaje, beneficii. Aceasta conditie da expresie dimensiunii del ictuale a profitarii de starea de necesitate. n literatura juridica se apreciaza ca situatiile de dependenta economica si/sau s ubordonare juridica pot fi invocate ca violenta economica/juridica, dar numai daca aceste forme de violenta sunt inj uste si nelegitime n sensul ca partea contractanta dominanta sa fi abuzat de situatia sa pentru a impune accept area de catre cocontractant a ncheierii contractului (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 276). Or, ace

st abuz nteles ca si cerinta pentru violenta economica/juridica reprezinta specificul starii de necesitate n contextu l art. 1218. Rezulta ca violenta economica/juridica poate fi invocata, dar nu n temeiul art. 1216, ci n temeiul art . 1218 (cu respectarea, implicita, a cerintelor temerii partii aflate n stare de necesitate). Art. 1219. Temerea reverentiara Simpla temere izvorta din respect, fara sa fi fost violenta, nu atrage anularea c ontractului. (art. 1216, 1221-1222 NCC) Comentariu 1. Definirea notiunii de temere reverentiara . Articolul 1219 NCC reia, cu o preciz are n plus, veche reglementare continuta de art. 958 C.civ., potrivit careia temerea reverentiara nu este constitutiva de violenta. Precizarea noii reglementari se refera la definirea ntelesului notiunii de temere reverentiara , nsemnnd a fi izvorta din respect . Fara sa fi fost violenta semnifica nendeplinirea conditiilor viol entei din art. 1216 cu privire la temerea justificata, indusa fara drept. n aceasta ipoteza se regaseste, doar p artial, elementul subiectiv exista temerea, dar ea este reverentiara , fara a se regasi si elementul delictual al vi ciului violentei, deoarece persoana fata de care exista temerea reverentiara nu exercita amenintari n legatura cu ncheierea contractului. 2. Sentimente ncadrabile notiunii de temere reverentiara. n conturarea notiunii de temere reverentiara , doctrina adauga ideii de respect si pe cea de afectiune, cu exclude rea oricaror amenintari care ar putea fi constitutive de violenta (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 2 74). Asadar, temerea reverentiara exista n stare latenta , fiind cauzata de sentimente de afectiune si respect preexistente pr ilejului ncheierii contractului, sentimente de care partea cocontractanta nu abuzeaza, neamenintnd n scopul contrac tarii. Contractul este valabil si pentru eventualitatea n care cocontractantul ar putea beneficia de pe urma sen timentelor de afectiune/respect, atta timp ct nu savrseste nicio amenintare: ar fi vorba despre o chestiune de moral itate care, de aceasta data, excede ratiunii normei juridice din art. 1219; totusi limita legala a unui aseme nea beneficiu este cea trasata pentru leziune (a se vedea comentariul art. 1221 si al art. 1222). Art. 1220. Violenta savrsita de un tert (1) Violenta atrage anularea contractului si atunci cnd este exercitata de un ter t, nsa numai daca partea al carei consimtamnt nu a fost viciat cunostea sau, dupa caz, ar fi t rebuit sa cunoasca violenta savrsita de catre tert. (2) Independent de anularea contractului, autorul violentei raspunde pentru prej udiciile ce ar rezulta. [art. 1214 alin. (3), art. 1215-1219, 1257 NCC] Comentariu 1. Conditiile violentei savrsite de un tert. Violenta savrsita de un tert constitu ie viciu de consimtamnt sub rezerva ndeplinirii conditiilor din art. 1216 temere justificata, indusa fara drept, la momentul contractarii precum si a conditiei prevazute n alin. (1) al art. 1220: cealalta parte cunostea sau ar fi trebuit sa cunoasca violenta

tertului. n vechea reglementare aceasta forma de violenta era prevazuta ca o posi bilitate n art. 955 C.civ. n persoana autorului viciului, prin sintagma chiar cnd este exercitata de alta perso ana dect aceea n folosul careia s-a facut conventia , fara sa fie tratata ntr-un articol de sine statator; de aseme nea, nu era ceruta conditia cunoasterii efective sau posibile a viciului de catre cocontractant, aspect care reprezinta n actuala reglementare o ngreunare a dovedirii violentei de catre victima. Articolul 1215 nu exige cerinta aflarii tertului ntr-un anumit raport juridic cu cealalta parte, astfel ca, spre deosebire de ipotezele dolului savrsit n contextul alin. (3) al art. 1214 si art. 1215, n privinta violentei, nu se distinge ntre persoanele straine de contract si reprezentantul, mputernicitul sau prepusul celeilalte parti din perspectiva cunoasterii violentei de catre cealalt a parte. 2. Similitudini cu dolul produs de un tert. Este de observat ca forma violentei savrsita de un tert este reglementata similar cazului dolului produs de un tert (art. 1215), alin. (2) fi ind identic cu alin. (2) al art. 1215; n plus, sunt aplicabile si dispozitiile art. 1257 NCC cu privire la optiunea victimei ntr e actiunea n anulare si mentinerea contractului (cu reducerea prestatiilor, a se vedea comentariul art. 1257). Asemanator dolului, partea al carei consimtamnt a fost viciat are de dovedit, pe lnga conditiile violentei preci zate n art. 1216, si unul din urmatoarele elemente n persoana cocontractantului: fie efectiva cunoastere a viol entei, fie anumite mprejurari din care sa rezulte ca acesta se afla n situatia de a cunoaste violenta. De asemenea, n plus fata de verificarea cerintelor violentei din art. 1216 NCC, sunt de urmarit si celelalte dispozitii ntregind reg imul juridic al acestui viciu (art. 12171219 NCC). Art. 1221. Leziunea (1) Exista leziune atunci cnd una dintre parti, profitnd de starea de nevoie, de l ipsa de experienta ori de lipsa de cunostinte a celeilalte parti, stipuleaza n favoarea s a ori a unei alte persoane o prestatie de o valoare considerabil mai mare, la data ncheierii contra ctului, dect valoarea propriei prestatii. (2) Existenta leziunii se apreciaza si n functie de natura si scopul contractului . (3) Leziunea poate exista si atunci cnd minorul si asuma o obligatie excesiva prin raportare la starea sa patrimoniala, la avantajele pe care le obtine din contract ori la ansa mblul circumstantelor. (art. 41-44, 1206, 1222-1224 NCC) Comentariu 1. Reglementarea si formele leziunii. Viciul leziunii este mentionat, cu titlu d e noutate legislativa n materie prin aplicabilitatea lui generala, ratione personae, n art. 1206 NCC. Ca tehnica de redactare a textului, se remarca accentuarea introducerii leziunii prin intermediul celui de-al doilea paragraf a l art. 1206, dupa enumerarea viciilor traditionale: De asemenea, consimtamntul este viciat n caz de leziune . Din analiza ar t. 1221 NCC se deduc aspecte privitoare la natura juridica, conditiile si formele leziunii. n continua re, o parte a conditiilor sunt reluate si

precizate n art. 1222. n conformitate cu dispozitiile art. 1206 si art. 1221-1224 NCC, leziunea este un viciu de consimtamnt cu o sfera de aplicare generala, asadar, inclusiv n cazul majorilor [a lin. (1) art. 1221], dar cu o particularizare n cazul minorilor [alin. (3) art. 1221]. Prin comparatie, n legisl atia anterioara Codul civil din 1864 si Decretul-lege nr. 31/1954 era consacrata o viziune restrnsa asupra acestui viciu, din perspectiva persoanelor vizate (exclusiv minorii peste 14 ani). Din analiza alineatelor (1) si (3) ale art. 1221, rezulta ca vom distinge ntre do ua forme ale leziunii: a) leziunea viciu de consimtamnt n cazul majorilor si b) leziunea viciu de consimtamnt n cazul minorilor . Cele doua forme de leziune di fera prin conceptiile care le fundamenteaza reglementarea, prin natura juridica, precum si prin condit iile pe care le presupun. 2. Particularitatile leziunii n cazul majorilor. Din definirea leziunii n alin. (1 ) al art. 1221 retinem promovarea conceptiei subiective asupra leziunii n cazul majorilor, ntruct, pentru a exista acest viciu de consimtamnt, este necesara ntrunirea unei conditii de factura subiectiv-delictuala : profitarea de starea de nevoie, de lipsa de experienta sau de cunostinte n care se afla victima leziunii. Aceasta forma de leziune are o dubla natura juridica: de viciu de consimtamnt si de delict civil. Viciul leziunii n cazul majorilor implica ntrunirea urmatoarelor elemente, n confor mitate cu alin. (1) si (2) ale art. 1221: a) premisa ca victima sa se afle n stare de nevoie, sa fie lipsita de experienta ori de cunostinte prin comparatie cu cealalta parte. Nu are importanta ca victima se gaseste n aceasta situatie din vi na sa, nsa simplul dezechilibru economic dintre parti datorat conditiilor pietei nu este suficient pentru a cons idera contractul lezionar, fara ncadrarea in concreto a respectivului dezechilibru n vreuna din situatiile tipice mentionate (stare de nevoie, lipsa de experienta ori de cunostinte). Rezulta ca premisa leziunii este de ordin subi ectiv, n functie de particularitatile victimei; b) conditia subiectiva ca cealalta parte sa profite de starea de nevoie, lipsa d e experienta ori de cunostinte a victimei. Cocontractantul victimei leziunii trebuie sa aiba o atitudine speculativa, de ex ploatare a acestei stari, fara nsa a utiliza manopere dolosive (caz n care contractul ar fi anulabil pentru dol). Daca partea consimte n mod liber si constient sa accepte o prestatie inegala, nu se ndeplineste aceasta cerinta; c) conditia obiectiva a existentei unei disproportii de valoare dintre prestatii , rezultata prin stipularea de catre cealalta parte, n favoarea sa, a unei prestatii considerabil mai mari dect cea a v ictimei. Disproportia trebuie sa fie obiectiva (tinnd seama de situatia pietei, de corectitudinea comerciala etc.) si concomitenta cu ncheierea contractului, cu excluderea oricarei valorizari afective, dar si a unui dezechil ibru obiectiv aparut n timpul executarii. Aceasta conditie trebuie verificata prin raportare la alin. (2) al a rt. 1221, n functie de natura si scopul contractului (a se vedea si comentariul art. 1221). 3. Particularitatile leziunii n cazul minorilor. Aceasta forma a leziunii are la baza o conceptie obiectiva si presupune verificarea unei conditii speciale, conform alin. (3) al art. 1221. Co

nceptia obiectiva este evidentiata de faptul ca nu mai este prevazuta cerinta profitarii de starea de nevoie, de lipsa de experienta sau de cunostinte a minorului, ca n ipoteza majorului. Conditia speciala se refera la asumarea de cat re minor a unei obligatii excesive prin raportare la starea sa materiala, la avantajele obtinute prin contract ori la ansamblul circumstantelor. Natura juridica a acestei forme de leziune va fi doar a unui viciu obiectiv de consimta mnt. Cu referire la conditia speciala, simpla calitate de a fi minor a pretinsei vict ime a leziunii nu este suficienta prin ea nsasi, ci este obligatorie raportarea la elementele precizate n teza finala a alin . (3). Textul legal nu face nicio precizare cu referire la lipsa capacitatii sau la capacitatea restrnsa a minorulu i, de unde s-ar putea deduce ca leziunea se aplica tuturor actelor de conservare, administrare, dispozitie ncheia te de minor si indiferent de vrsta. Totusi alin. (3) va fi coroborat cu art. 41-44 NCC, n scopul delimitarii ntr e cazurile de anulare a contractului pentru incapacitate si, respectiv, pentru leziune. Art. 1222. Sanctiunea (1) Partea al carei consimtamnt a fost viciat prin leziune poate cere, la alegere a sa, anularea contractului sau reducerea obligatiilor sale cu valoarea daunelor-interese la ca re ar fi ndreptatita. (2) Cu exceptia cazului prevazut la art. 1221 alin. (3), actiunea n anulare este admisibila numai daca leziunea depaseste jumatate din valoarea pe care o avea, la momentul ncheier ii contractului, prestatia promisa sau executata de partea lezata. Disproportia tre buie sa subziste pna la data cererii de anulare. (3) n toate cazurile, instanta poate sa mentina contractul daca cealalta parte of era, n mod echitabil, o reducere a propriei creante sau, dupa caz, o majorare a propriei ob ligatii. Dispozitiile art. 1213 privitoare la adaptarea contractului se aplica n mod cores punzator. [art. 1213, art. 1221 alin. (3) NCC] Comentariu 1. Reglementarea dreptului de optiune pentru sanctionarea leziunii. Alineatul (1 ) prevede dreptul de optiune al partii afectate de leziune indiferent daca este major sau minor pentr u anularea contractului sau mentinerea acestuia, dar numai prin reducerea prestatiilor victimei cu valoarea daunelor-interese care i se cuvin. Cea de-a doua modalitate de sanctionare a leziunii este explicata prin ca racteristica leziunii de a consta, sub aspect obiectiv, ntr-un dezechilibru al prestatiilor la momentul contractarii. n alin. (3) al art. 1222 NCC este stipulata o limita a dreptului la optiune regle mentat n primul alineat, n sensul ca, inclusiv pentru varianta alegerii actiunii n anulare, aceasta este paralizata pri n mentinerea contractului de catre instanta, daca cealalta parte este dispusa la rearanjarea raportului dintre pres tatii, fie prin reducerea propriei creante, fie prin majorarea propriei obligatii. Prin trimiterea la dispozitiile art. 1213 referitoare la adaptarea contractului n caz de eroare, dreptul de optiune al

victimei leziunii este, de asemenea, limitat pentru cazurile n care contractul nu a fost executat, ntruct devine aplicabil acel protocol de informare/notificare declaratie de executare/ executa re propriu-zisa a contractului ntre parti (a se vedea si comentariul art. 1213). Diferenta fata de adaptarea contrac tului n caz de eroare consta n obiectul informarii cocontractantului: reechilibrarea prestatiilor. Asemanator art. 1213, contractul nu va fi anulat daca cealalta parte este n favoarea restabilirii echilibrului contractual, astfel cum este mentionat n alin. (3) al art. 1222 reducerea propriei creantei sau majorarea propriei obligatii n ideea salvgardarii relatiei contractuale. 2. Limitele disproportiei ntre prestatii n cazul leziunii aplicabile majorilor. ntr uct anularea contractului pentru leziune urmareste sanctionarea dezechilibrelor contractuale majore, era firesc ca art. 1222 sa prevada un criteriu de apreciere a gravitatii leziunii si, totodata, sa stabilea sca o limita a ingerintei judiciare n contracte. Precizarea cuantumului disproportiei prestatiilor de natura sa permit a anularea contractului vizeaza exclusiv forma leziunii n privinta majorilor, n cazul minorilor ramnnd valabile si s uficiente criteriile de determinare a obligatiei excesive conform alin. (3) al art. 1221. n alin. (2) tez a a II-a este mentionata o alta conditie sub aspect temporal a dezechilibrului contractual pentru leziune: acesta trebuie sa se mentina pna la momentul introducerii actiunii, n caz contrar, anularea contractului si restituirea presta tiilor nu se mai justifica. n lipsa unei ntelegeri ntre parti, sarcina restabilirii echilibrului contractual revine instant ei. Art. 1223. Termenul de prescriptie (1) Dreptul la actiunea n anulare sau n reducerea obligatiilor pentru leziune se p rescrie n termen de un an de la data ncheierii contractului. (2) Anulabilitatea contractului nu poate sa fie opusa pe cale de exceptie cnd dre ptul la actiune este prescris. [art. 1222, art. 1249 alin. (2), art. 2517, 2523, 2529 NCC] Comentariu 1. Derogari de la regimul de drept comun al prescriptiei extinctive. Articolul 1 223 NCC reglementeaza un termen de prescriptie comun ambelor modalitati de sanctionare a leziunii, att sub aspectul ntinderii termenului (un an), ct si sub aspectul momentului de curgere a termenului (data nc heierii contractului). Prin stipularea termenului de un an, art. 1223 deroga explicit de la termenul general de trei ani, astfel cum este reglementat n art. 2517 NCC. Dreptul la actiune pentru anulare n caz de leziune es te mai scurt dect cel general, plecnd de la considerentul ca motivele care determina leziunea nu pot subzista un timp prea ndelungat de la data ncheierii contractului; or, este posibil ca dezechilibrul prestatiilor sa se reme dieze ntr-un interval de timp mai ndelungat, mai ales ca art. 1222 NCC prevede cerinta mentinerii disproportiei pna la data cererii de anulare. Din coroborarea art. 1222 cu art. 1223 rezulta ca disproportia dintre prestatii treb uie sa existe la momentul cererii de anulare, dar nu mai trziu de un an de zile de la data ncheierii contractului. n legatura cu precizarea momentului de curgere a termenului (data ncheierii contra ctului), art. 1223 contine o

dubla derogare, att de la art. 2523 reglementnd regula generala privind nceputul pr escriptiei extinctive (a se vedea si comentariul art. 2523), dar si de la art. 2529 reglementnd cazuri specia le de ncepere a termenului de prescriptie n materia anularii contractului pentru vicii de consimtamnt (a se vede a si comentariul art. 2529). 2. Prescriptibilitatea anularii pentru leziune pe cale de exceptie. Alineatul (2 ) al art. 1223 instituie prescriptibilitatea anularii pentru leziune pe cale de exceptie, cnd dreptul la a ctiunea n anulare este prescris. Este o regula contrara dispozitiei generale n materia imprescriptibilitatii invocarii anularii pe cale de exceptie, conform art. 1249 alin. (2) (a se vedea si comentariul de la art. 1249). Dispozitia lega la din alin. (2) al art. 1223 este n consonanta cu cerinta referitoare la mentinerea disproportiei dintre prestatii pn a la data cererii de anulare, mentionata n alin. (2) al art. 1222 (a se citi n acest context, pna la data judecar ii anularii, ntruct este vorba despre invocarea anulabilitatii pe cale de exceptie). n lipsa alin. (2) al art. 1 223, s-ar fi aplicat art. 1249 alin. (2), cu consecinta imprescriptibilitatii anularii pentru leziune pe cale de exceptie, de si termenul de prescriptie al actiunii n anulare s-ar fi mplinit. n mod concret, partea afectata de leziune nu po ate invoca anularea contractului pe cale de exceptie, daca ar fi chemata n judecata pentru executarea contractului , dupa mplinirea termenului de prescriptie de un an de zile de la data ncheierii contractului. Numai nauntrul ter menului de un an din momentul contractarii, victima leziunii se poate apara ntr-un eventual proces, prin invoca rea anularii contractului. n concluzie, leziunea, ca si cauza generala de anulare a contractului, beneficiaz a de un regim juridic special al prescriptiei extinctive sub trei aspecte: al ntinderii termenului de prescriptie, al momentului de curgere a termenului, al prescriptibilitatii anularii pe cale de exceptie. Art. 1224. Inadmisibilitatea leziunii Nu pot fi atacate pentru leziune contractele aleatorii, tranzactia, precum si al te contracte anume prevazute de lege. (art. 2273 NCC) Comentariu 1. Aplicatii ale leziunii. Articolul 1224 NCC ntregeste regimul juridic al leziun ii prin reglementarea, de o maniera negativa, a domeniului de aplicatie ratione materiae a acestui viciu de consimtamnt, stabilind inadmisibilitatea leziunii n privinta contractelor aleatorii, tranzactiei si a al tor contracte anume prevazute de lege. Rezulta, cu titlu de regula generala, ca leziunea se aplica exclusiv n materia co ntractelor oneroase si comutative, cu limitele de aplicabilitate mentionate. Explicatia acestei reguli, deduse pe cale de interpretare a contrario a art. 1224, dezechilibrul prestatiilor , element c se afla n elementul definitoriu al leziunii are poate interveni doar n cazul contractelor oneroase si comutative. 2. Ratiuni ale excluderii leziunii n unele contracte. Excluderea leziunii n cazul contractelor cu titlu gratuit se explica prin specificul continutului unilateral al acestora n sensul c a o parte primeste de la cocontractantul sau o prestatie fara echivalent, astfel ca lipseste premisa deze chilibrului contractual.

Contractele aleatorii sunt incompatibile cu mecanismul leziunii datorita accepta rii riscului pe care l presupune elementul alea, cu consecinta imposibilitatii invocarii unui dezechilibru valori c al prestatiilor (cum este cazul contractului de asigurare). n plus, sunt unele contracte aleatorii jocul si pariu l n care nu se poate vorbi despre un schimb al prestatiilor, susceptibil de dezechilibrare. n privinta tranzactiei, inadmisibilitatea leziunii are n vedere obiectul acestui contract de prevenire sau stingere a unui litigiu , obiec t considerat incompatibil cu posibilitatea anularii sau adaptarii ulterioare a contractului prin prisma princ ipiului securitatii circuitului civil; asemenea masuri asupra contractului ar da nastere la insecuritatea si incertitud inea partilor tranzactiei (dar si a tertilor interesati) cu privire la soarta unui proces trecut sau viitor. Articol ul 1224 trebuie coroborat cu art. 2273 alin. (3) NCC, conform caruia tranzactia nu este susceptibila de anulare pentru eroare de drept si nici pentru leziune (a se vedea si comentariul art. 2273 NCC). 4 Obiectul contractului Art. 1225. - Obiectul contractului Art. 1226. - Obiectul obligatiei Art. 1227. - Imposibilitatea initiala a obiectului obligatiei Art. 1228. - Bunurile viitoare Art. 1229. - Bunurile care nu sunt n circuitul civil Art. 1230. - Bunurile care apartin altuia Art. 1231. - Determinarea calitatii obiectului Art. 1232. - Determinarea obiectului de catre un tert Art. 1233. - Determinarea pretului ntre profesionisti Art. 1234. - Raportarea la un factor de referinta Art. 1225. Obiectul contractului (1) Obiectul contractului l reprezinta operatiunea juridica, precum vnzarea, locat iunea, mprumutul si altele asemenea, convenita de parti, astfel cum aceasta reiese din a nsamblul drepturilor si obligatiilor contractuale. (2) Obiectul contractului trebuie sa fie determinat si licit, sub sanctiunea nul itatii absolute. (3) Obiectul este ilicit atunci cnd este prohibit de lege sau contravine ordinii publice ori bunelor moravuri. [art. 1179 alin. (1) pct. 3, art. 1226-1227, 1272 NCC] Comentariu 1. Notiunea de obiect al contractului . Distinctii necesare fata de obiectul obliga tiei si continutul contractului. Relatia obiectul contractului continutul contractului. Obiectul contractului reprezinta una dintre conditiile esentiale pentru validitatea acest uia, astfel cum rezulta din art. 1179 alin. (1) pct. 3 NCC. n prezentarea notiunii obiectului contractului, este necesa ra, n prealabil, delimitarea ei de notiuni apropiate sub aspect juridic sau practic, pentru evitarea unor confuzii. Spre deosebire de Codul civil din 1864, care definea obiectul conventiilor prin intermediul obiectului obligatiei (art. 962), noul Cod civil opereaza, prin tehnica reglementarii separate a notiunilor n discutie, o dubla distinctie nt re: obiectul contractului si obiectul obligatiei (art. 1226 NCC), pe de o parte, si obiectul contractului si continutul contractului

(art. 1272 NCC), pe de alta parte. Maniera de redactare a alin. (1) al art. 1225 evoca notiunea de obiect al contractului drept o operatiune juridica, printr-o enumerare exemplificativa a unor operatiun i juridice specifice (precum vnzarea, locatiunea, mprumutul si altele asemenea), dar si prin trimitere la ansam blul drepturilor si obligatiilor contractuale, acestea formnd continutul contractului. Potrivit conceptiei noului Cod civil, este necesara evidentierea att a distinctiei ct si a legaturilor dintre notiunile de obiect al c ontractului, continut al contractului, astfel cum reiese din redactarea alin. (1), precum si dintre notiunile de obiect al contractului si obiect al obligatiei, aceasta din urma fiind reglementata n articolul imediat urmator (art. 1226 NCC). Distinctia dintre obiectul contractului si continutul contractului este necesara , ntruct prima notiune reprezinta o operatiune juridica convenita de parti si denumita sau nu de lege sau de acestea iar a doua notiune este formata din ansamblul drepturilor si obligatiilor concrete ale partilor si reglementata n art. 1272 NCC; strnsa legatura dintre notiuni este evidentiata de noul Cod civil prin faptul ca, pentru determi narea ca atare a operatiunii juridice definind obiectul contractului este utila, uneori, raportarea la drepturile si o bligatiile contractuale (pentru determinarea completa a continutului contractului, a se vedea comentariul art. 1 272). Articolul 1225 NCC confirma teza moderna a doctrinei care defineste obiectul con tractului ca fiind operatiunea juridica prin care partile dau nastere, modifica sau sting raporturi juridice de obligatii (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 307). 2. Conditiile de validitate ale obiectului contractului. Conditiile de validitat e ale obiectului contractului sunt reglementate n mai multe dispozitii ale noului Cod civil: art. 1179 alin. (1 ) pct. 3 NCC si alin. (2) al art. 1225, care enumera cerintele legale ale obiectului contractului de a fi determinat si licit . Astfel, retinem doua conditii de validitate ale obiectului contractului: sa fie determinat si licit; alin. (1) si (3) ale art. 1225 si art. 1227 detaliaza si explica, n parte, fiecare dintre conditiile enumerate. Obiectul contractului este determinat prin precizarea operatiunii juridice respective, de catre parti, n mod expres, sau prin trimitere la ansamblul drepturilor si obligatiilor contractuale [alin. (1) al art. 1225] si este licit prin raportare la alin. (3) al art. 1225, text legal pe care l analizam. Alineatul (3) al art. 1225 nu precizeaza n mod direct, expres sau afirmativ, n ce consta caracterul licit al obiectului contractului, ci n mod indirect, prin detalierea opusului sau, respectiv, a carac terului ilicit: cnd este prohibit de lege sau contravine ordinii publice ori bunelor moravuri. Caracterul licit al ob iectului contractului trebuie privit n legatura si cu principiul libertatii contractuale, n sensul ca partile sunt libe re sa agreeze asupra oricaror operatiuni juridice, nsa n limitele legilor imperative, ale ordinii publice si ale bunelor moravuri. Art. 1226. Obiectul obligatiei (1) Obiectul obligatiei este prestatia la care se angajeaza debitorul. (2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, el trebuie sa fie determinat sau cel puti n determinabil si

licit. (art. 1228-1234 NCC) Comentariu 1. Notiunea de obiect al obligatiei. Relatia obiectul obligatiei obiectul contra ctului. Codul civil din 1864 nu distingea ntre obiectul contractului si obiectul obligatiei nascute d in respectivul contract. Doctrina traditionalista, de asemenea, identifica obiectul contractului cu obiectul rapor tului juridic obligational nascut din contract (a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil, p. 163), n timp ce doctrina moderna defineste obiectul contractului n mod distinct, dar ntr-o strnsa legatura fata de obiectul obligatiei/raportului jur idic obligational (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 307). Noul Cod civil a confirmat aceasta ultima teza, nt ruct ofera obiectului obligatiei un sediu legal distinct de cel al obiectului contractului, preciznd, totodata, legat ura dintre cele doua notiuni att prin maniera de reglementare succesiva a acestora, ct si prin intermediul dispozitiilo r referitoare la bunuri n art. 12281230. n sprijinul conceptiei noii reglementari, n literatura juridica franceza s-a atras atentia asupra faptului ca regulile aplicabile obiectului contractului nu trebuie confundate cu cele aplica bile obiectului obligatiei, deoarece pot exista operatii juridice interzise si prestatii stipulate, licite si invers, operatii juridice valabile si prestatii stipulate, interzise de lege (a se vedea H. Mazeaud s.a., Obligations, p. 232). Conform alin. (1) al art. 1226, obiectul obligatiei este prestatia la care se an gajeaza debitorul. Prestatia reprezinta conduita concreta sau particulara a subiectelor obligatiei/raportului juridic ob ligational si poate consta ntr-o actiune, cnd prestatia este pozitiva, sau ntr-o inactiune sau abstentiune, cnd pres tatia este negativa (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. I, p. 29). Obiectul obligatiei consta ntotdeauna n prestati a sau prestatiile promise ale partilor, iar n ipoteza obligatiei izvorte dintr-un contract translativ/constitutiv de drept uri, obiectul acesteia nu trebuie confundat sau redus la bunul material asupra caruia poarta dreptul transmis/cons tituit (a se vedea H. Mazeaud s.a., Obligations, p. 232). Chiar si sub imperiul Codului civil napoleonian, doc trina franceza interpreteaza notiunea de lucru sau bun ca obiect al obligatiei n mod obligatoriu n sens larg sau juridic (nsemnnd prestatia), nu restrns sau material (a se vedea H. Mazeaud s.a., Obligations, p. 232; Fr. Terr s.a., Les obligations, p. 271). n fine, conduitele concrete ale partilor contractante pot fi clasificate dupa cel e mai importante criterii n: obligatii de a da, a face, a nu face si obligatii monetare sau n natura (a se vedea Fr. Ter r s.a., Les obligations, p. 271-272). 2. Conditiile de validitate ale obiectului obligatiei. Conform alin. (2) al art. 1226, obiectul obligatiei prestatia trebuie sa ndeplineasca doua conditii de validitate: sa fie determinat (sau cel putin determinabil) si licit, sub sanctiunea nulitatii absolute. n cazurile n care prestatia consta n a da un bun individual determinat sau bunuri generice, cerinta caracterului ei determinat capata aspecte specifice, re glementate de noul Cod civil n art. 1229-1234, aspecte cunoscute, traditional, n teoria si practica juridica, sub cer inta existentei bunului. n art. 1226, nu este prevazuta nici expres, nici indirect, cerinta ca bunul sa existe, ntruct inte ntia legiuitorului a fost de a oferi o prezentare generala a notiunii de obiect al obligatiei, prin intermediul notiuni

i de prestatie, fara a deosebi dupa cum prestatia se refera la a da un bun determinat/ bunuri generice. n privinta caract erului licit n ipotezele prestatiei de a da un bun determinat/ bunuri generice, sunt de observat dispozitiile art. 1229 . n literatura juridica, n privinta conditiilor generale ale prestatiei, au fost ide ntificate urmatoarele elemente: sa aiba natura juridica, sa fie destinata creditorului ori persoanei desemnate de credit or, sa fie posibila, sa fie determinata sau cel putin determinabila si sa fie licita si morala (a se vedea L. Pop, Oblig atiile, vol. I, p. 29). Art. 1227. Imposibilitatea initiala a obiectului obligatiei Contractul este valabil chiar daca, la momentul ncheierii sale, una dintre parti se afla n imposibilitate de a-si executa obligatia, afara de cazul n care prin lege se prev ede altfel. [art. 1226 alin. (2), art. 1229, 1557 NCC; art. 4.102 din Principiile dreptului european al contractelor; art. 3.3. Principiile UNIDROIT] Comentariu 1. Valabilitatea contractului n situatia de imposibilitate initiala de executare a obligatiei. Textul legal precizeaza, n lumina tendintelor moderne (art. 4.102 din Principiile dreptu lui european al contractelor si art. 3.3. Principiile UNIDROIT), ca, n principiu, aflarea uneia dintre parti n imposibi litate de a-si executa obligatiile la momentul contractarii nu afecteaza validitatea contractului. Parafraznd dispoziti ile art. 1227, un contract este valabil, chiar daca la momentul contractarii, una dintre parti se afla n imposibi litate de a-si executa obligatia. De observat ca nu exista prevedere referitoare la cunoasterea, de catre cealalta pa rte, a acestei situatii, de unde se poate deduce ca legea nu acorda, de principiu, efecte juridice faptului cunoasterii/ne cunoasterii de catre creditor a imposibilitatii debitorului de a-si ndeplini obligatia la momentul contractarii. Fata de dispozitiile art. 1226 alin. (2) cu referire la conditiile obiectului ob ligatiei, prestatia este determinata, dar nu poate fi ndeplinita de debitor. n ipoteza imposibilitatii de executare, trebuie av ute n vedere si dispozitiile art. 1557 reglementnd solutia desfiintarii contractului pentru imposibilitatea de executare survenita pe parcursul derularii raportului juridic obligational. Articolul 1227 si art. 1557 difera prin raporta rea deosebita n timp a existentei imposibilitatii: la momentul contractarii, respectiv pe parcursul derularii cont ractului, concomitent cu atributele imposibilitatii de a fi totala, definitiva si de a privi o obligatie importanta (a se vedea si comentariul art. 1557 NCC). n doctrina se apreciaza ca obligatia este nula numai atunci cnd este vorba despre o imposibilitate absoluta de executare a prestatiei, nu si n cazul unei imposibilitati relative (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. I, p. 39). De remarcat ca art. 1227 nu face distinctie dupa cum imposibilitatea este absoluta sau relativa, materiala sau juridica, permanenta sau temporara; totusi, solutia legislativa a salvgardarii contractulu i este n acord cu o imposibilitate materiala sau juridica, dar temporara si relativa, existnd strict la momentul con tractarii, altfel am fi sub rigorile principiului ad impossibilium, nulla obligatio. Pentru cazul unei imposibilitati

juridice absolute, a se vedea comentariul art. 1229 NCC. Art. 1228. Bunurile viitoare n lipsa unei prevederi legale contrare, contractele pot purta si asupra bunurilor viitoare. [art. 956, art. 1226 alin. (2), art. 1658 NCC] Comentariu 1. Instituirea regulii relative a valabilitatii contractelor purtnd asupra bunuri lor viitoare. Articolul 1228 are valoarea unui norme generale si relative n privinta valabilita tii contractelor purtnd asupra bunurilor viitoare. Norma este generala, prin raportare la normele speciale din materia contractului de vnzarecumparare a unui bun viitor (a se vedea comentariul art. 1658 NCC) si este relat iva, ntruct comporta exceptii stabilite pe cale legala, de exemplu, art. 956 NCC considernd nule absolut actele juridice avnd ca obiect drepturi eventuale asupra unei mosteniri nedeschise (a se vedea comentariul art. 956 NCC) . Notiunea de bun viitor n contextul art. 1228 trebuie interpretata n sens larg, cup rinznd nu numai lucrurile materiale, ci si drepturile: un antreprenor poate ceda, n avans, pretul unor lucr ari neexecutate sau n curs de executare; se poate constitui o garantie pentru o creanta nenascuta, cum ar fi d eschiderea unei linii de credit sau titluri de valoare neemise (a se vedea Fr. Terr s.a., Les obligations, p. 276). 2. Regimul juridic general al contractelor asupra bunurilor viitoare. Contractel e asupra bunurilor viitoare produc efectele juridice preconizate de parti n legatura cu transferul/c onstituirea drepturilor la momentul realizarii bunurilor. Valabile la momentul contractarii asupra bunurilor viitoar e, astfel de contracte devin caduce (a se vedea Fr. Terr s.a., Les obligations, p. 276) daca bunul nu se realizeaza, cu exceptia retinerii culpei debitorului implicnd raspunderea sa contractuala. Prin comparatie, art. 1658 NCC prevede ca a tunci cnd bunul nu se realizeaza, contractul nu produce niciun efect, amintind, prin modul de exprimar e, de solutia caducitatii retinuta n doctrina, alaturi de posibilitatea obligarii la daune-interese a vnzatorului culp abil. Sanctiunile prevazute n caz de nerealizare a bunurilor viitoare sunt straine, asadar, de ideea anularii/nulitat ii contractului, de unde rezulta ca, n conceptia noului Cod civil, calitatea bunului de a fi prezent sau de a exista la momentul contractarii nu reprezinta o conditie de valabilitate a obiectului obligatiei, asa cum rezulta, de altfel, si din alin. (2) al art. 1226 denumind doar determinarea (determinabilitatea) bunului si liceitatea printre cerintele de val abilitate ale acestuia. Prin coroborarea art. 1228 cu art. 1226 alin. (2) NCC, rezulta ca este suficient ca b unul viitor sa fie determinat (determinabil) si licit. n dreptul francez se atrage atentia asupra faptului ca intervenirea caducitatii s i activarea raspunderii contractuale a debitorului culpabil pentru nerealizarea bunului trebuie tratate diferit, dupa c um contractul este comutativ sau cu excluderea daunelor-inter aleatoriu prin natura lui, sau prin vointa partilor ese n cazul contractului aleatoriu (a se vedea Fr. Terr s.a., Les obligations, p. 277). Art. 1229.

Bunurile care nu sunt n circuitul civil Numai bunurile care sunt n circuitul civil pot face obiectul unei prestatii contr actuale. (art. 859860 NCC; art. 32 din Legea nr. 18/1991; art. 9 din Legea nr. 213/1998; Titlul VI al Legii nr. 95/2006; art. 27 din Legea nr. 489/2006) Comentariu 1. Apartenenta bunurilor la circuitul civil. Consecinte asupra validitatii contr actelor. Articolul 1229 NCC reia, ntr-o formulare diferita, prevederile art. 963 C.civ., stipulnd ca numai bunurile care sunt n circuitul civil pot face obiectul unei prestatii. Desi maniera de redactare a textului leg al este negativa, regula n materie se refera la bunuri apartinnd circuitului civil, accentul fiind asupra exceptiilor, care trebuie prevazute de lege. Bunurile care pot forma obiectul actelor juridice fac parte din circuitul civil (a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil, p. 101), cu exceptia acelora care, din motive de ordine publica sau de bune moravur i sunt considerate n afara circuitului civil. De remarcat, n ultimele decenii, numarul tot mai mare al excep tiilor de la apartenenta bunurilor la circuitul civil (a se vedea Fr. Terr s.a., Les obligations, p. 277), atragnd inali enabilitatea acestora (a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil, p. 101), din ratiuni diferite, subsumate ordinii publice sa u bunelor moravuri: destinatia bunului, situatia sa juridica sau trasaturile sale specifice. Scoaterea bunurilor din circuitul civil reprezinta o situatie de imposibilitate juridica absoluta, cu consecinta lipsirii de efecte juridice a contractului avnd ca obiect prestatii n legatura cu aceste bu nuri. Imposibilitatea juridica absoluta, atragnd inalienabilitatea bunurilor, poate fi: a) permanenta sau definitiva (bunurile din domeniul public, conform art. 859-860 NCC; corpul uman, potrivit Titlului VI al Legii nr. 95/2006 privind reforma n domeniul sanatatii); b) temporara (terenurile agricole atribuite conform art. 32 din Legea nr. 18/199 1, locuinte dobndite n conditiile art. 9 din Legea nr. 213/1998); c) conditionata (bunurile sacre si afectate direct si exclusiv unui cult religio s sunt insesizabile si imprescriptibile si pot fi nstrainate doar n conditiile statutare ale fiecarui cult, art. 27 din Legea nr. 489/2006). Art. 1230. Bunurile care apartin altuia Daca prin lege nu se prevede altfel, bunurile unui tert pot face obiectul unei p restatii, debitorul fiind obligat sa le procure si sa le transmita creditorului sau, dupa caz, sa ob tina acordul tertului. n cazul neexecutarii obligatiei, debitorul raspunde pentru prejudiciile cauzate. (art. 1231, 1683 NCC; art. 4.102 Principiile dreptului european al contractelor; art. 3.3 Principiile UNIDROIT) Comentariu 1. Instituirea regulii relative a valabilitatii contractelor purtnd asupra bunuri lor altei persoane. Articolul 1230 transeaza controversa n jurul liceitatii contractelor pu rtnd asupra bunurilor apartinnd unui tert, n acord cu solutiile retinute de legislatiile moderne, de conventiile internationale si de proiectele de unificare a dreptului privat (art. 4.102 Principiile dreptului european al contr actelor, art. 3.3 Principiile UNIDROIT),

n sensul proclamarii valabilitatii contractelor asupra bunurilor altei persoane, straine de contract. Articolul 1230 NCC are valoarea unui norme generale si relative n privinta valabilitatii contrac telor purtnd asupra bunurilor altei persoane. Norma este generala, prin raportare la normele speciale din mate ria contractului de vnzarecumparare a bunului altuia (a se vedea comentariul art. 1683 NCC). Textul este u til, mai ales n raporturile dintre profesionisti, permitnd ncheierea unor contracte cu privire la bunuri ce urmeaza a fi dobndite ulterior. 2. Specificul prestatiei debitorului. n conceptia noului Cod civil, obligatia asu mata de o persoana de a transmite proprietatea unui lucru este valabila independent de puterea acelei pe rsoane de a dispune de lucru n momentul ncheierii contractului. Astfel, n contextul art. 1230, contractul este va labil, dar fara a produce efecte translative sau constitutive de drepturi reale. Concret, obligatia debitorului p oate consta n: a) a procura bunul si a-l transmite creditorului. Procurarea bunului de la tert va face obiectul unui contract ncheiat ntre debitor si tertul proprietar, urmat de ncheierea altui contract, ntre debitor si creditor, cu efecte translative de drepturi reale. Niciunul dintre aceste doua contracte prin operatiunile lor juri dice mentionate nu formeaza obiect de reglementare al art. 1230. Desigur, nu este exclus ca ntre debitor si c reditor sa se ncheie o conventie complexa, care sa cuprinda doua obiecte juridice, n functie si de natura bunului: primul, circumscris art. 1230 si al doilea, continnd transferului dreptului, ulterior dobndirii lui de la tert, catre creditor; b) a obtine acordul tertului de a-i transmite creditorului sau dreptul asupra bu nului. n acest caz, contractul dintre creditor si debitor are figura juridica a promisiunii faptei altuia. n doctrina, bunurile apartinnd altei persoane sunt asimilate bunurilor viitoare (a se vedea Fr. Terr s.a., Les obligations, p. 277), spre deosebire de noul Cod civil care le consacra regimuri juridice diferite: contractul asupra bunului viitor produce efecte translative/constitutive de drepturi reale supuse momentului realizarii bunului, n timp ce contractele asupra bunurilor altuia nu au efecte translative/constitutiv e directe asupra bunurilor respective. Exclusiv sub aspectul redactarii conventiei ntre debitor-creditor s-ar putea cons idera ca bunurile altei persoane sunt bunuri viitoare. Conform tezei finale a art. 1231 NCC, n cazul n care debitorul nu poate executa ob ligatia deoarece nu a obtinut proprietatea ori acordul adevaratului titular al dreptului, nu se va putea exone ra invocnd nulitatea contractului, ci, din contra, va fi tinut sa raspunda n temeiul contractului ncheiat, fiind obligat la repararea prejudiciului suferit de creditor. Art. 1231. Determinarea calitatii obiectului Atunci cnd nu poate fi stabilita potrivit contractului, calitatea prestatiei sau a obiectului acesteia trebuie sa fie rezonabila sau, dupa mprejurari, cel putin de nivel mediu . [art. 1226 alin. (2) NCC; art. 5.1.6. din Principiile UNIDROIT] Comentariu 1. Regula si criteriile de determinare a calitatii obiectului prestatiei. Premis

a art. 1231 NCC este a lipsei sau insuficientei precizari contractuale a calitatii prestatiei sau a obiectului acesteia, presupunndu-se, totodata, ca cerintele legale ale validitatii prestatiei sunt ndeplinite, n conformitate cu pre vederile alin. (2) al art. 1226 NCC. Avnd drept model art. 5.1.6. din Principiile UNIDROIT, prin art. 1231 se suplines te vointa partilor sub aspectul determinarii calitative a prestatiei sau a obiectului acesteia, reglementare nou a, sub aspectul ei general, n legislatia nationala. n conceptia noului Cod civil, precizarea calitatii prestatiei (n cazul obligatiei de a face) sau obiectului acesteia (n cazul obligatiei de a da) nu constituie o cerinta a validi tatii obiectului raportului juridic obligational, fiind n prezenta unei detalieri sub aspect calitativ a prestatiei s tipulate de parti ntr-o maniera doar determinabila, dar suficienta n acceptiunea alin. (2) al art. 1226. Regula stipulata de textul legal analizat este a completarii, pe cale legala, a acordului de vointa al partilor, prin recurgerea la doua criterii alternative de determinare a calitatii prestatiei sa u a obiectului acesteia: a) criteriul rezonabilitatii, potrivit cu care prestatia/obiectul acesteia va av ea calitatea pe care, n mod rezonabil, ar fi trebui sa o aiba. Este vorba despre un criteriu general, care v a fi surclasat n aplicare de criteriul urmator, atunci cnd ar fi tentant a se pune semnul egalitatii ntre rezonabilitate si nivelul mediu al calitatii, aspect interzis de anumite mprejurari care reclama un nivel peste mediu. n mod consecvent, daca creditorul nu reuseste sa demonstreze ndeplinirea circumstantelor implicnd aplicarea criteriului superior , peste media de apreciere a calitatii prestatiei/obiectului acesteia, debitorul se va libera prin executarea prestatiei de calitate medie; b) criteriul superior, peste media calitatii prestatiei/obiectului acesteia. Rep rezinta un criteriu special, agravant al aprecierii prestatiei/obiectului sub aspect calitativ si este impus de faptul ca uneori, dupa mprejurari standardul care se cuvine a fi avut n vedere la determinarea calitatii prestatiei datorate n temeiul contractului este superior calitatii medii. Precizarea dupa mprejurari poate semnifica: standardele p rofesionale, reputatia creditorului/debitorului, raporturile contractuale anterioare ale partilor s.a.m .d.; pe cale de consecinta, atunci cnd, n functie de circumstantele mentionate cu titlu enumerativ, n lipsa unei stipulati i contractuale exprese, prestatia pe care una dintre parti o datoreaza se cuvine sa fie de o calitate superioara c elei medii, acea parte nu se poate libera executnd o prestatie de calitate medie. Art. 1232. Determinarea obiectului de catre un tert (1) Atunci cnd pretul sau orice alt element al contractului urmeaza sa fie determ inat de un tert, acesta trebuie sa actioneze n mod corect, diligent si echidistant. (2) Daca tertul nu poate sau nu doreste sa actioneze ori aprecierea sa este n mod manifest nerezonabila, instanta, la cererea partii interesate, va stabili, dupa caz, pret ul sau elementul nedeterminat de catre parti. (art. 1662 NCC; art. 6.106 Principiile dreptului eu ropean al contractelor; art. 5.1.7 Principiile UNIDROIT) Comentariu

1. Noutati legislative privind determinarea elementelor contractului n tacerea pa rtilor. Articolul 1232 NCC are mai multe surse de inspiratie, identificabile n art. 6.106 Principii le dreptului european al contractelor si art. 5.1.7 Principiile UNIDROIT si consacra valabilitatea de principiu a conv entiilor prin care partile ncredinteaza stabilirea unui element contractual (cel mai adesea pretul) unei a treia persoan e, straine de contract. Din punct de vedere practic, asemenea situatii pot fi ntlnite atunci cnd unul sau mai multe din elementele contractului presupun un anumita grad de specificitate, tehnicitate sau profesionism, necesitn d interventia unei persoane specializate. De asemenea, textul legal analizat are valoare de drept comun n mat erie, cu observarea dispozitiilor speciale din materia contractului de vnzare-cumparare, de exemplu (a se vedea com entariul art. 1662 NCC). 2. Determinarea concreta a elementelor contractului de catre un tert. Alineatul (1) enunta coordonatele legale ale actiunii tertului n procesul de determinare a pretului sa u a altui element contractual: n mod corect, diligent si echidistant. Alineatul (2) are n vedere situatiile n care tertul: a) nu poate sau b) nu doreste sa determine elementul contractual asupra caruia partile nu au convenit ori c) aprecierea sa este n mod manifest ner ezonabila. Aceasta mprejurare creeaza o lacuna n raportul contractual avut n vedere de parti (a, b), respectiv o stare de nemultumire pentru cel putin una dintre parti (c). Solutia preconizata de lege este ca partea dezavanta jata poate cere instantei stabilirea unui pret rezonabil; desigur, n varianta neinterventiei tertului, nu este exclus ca ambele parti sa se adreseze instantei, nu doar una dintre ele. Interventia instantei n contract este n acord c u intentia partilor de a delega determinarea unui element al contractului unui tert si, implicit, de renunta, ab initio, la ncercarea de negociere sub acest aspect. Alineatul (2) reprezinta, astfel, o delegare speciala a instan tei de a interveni direct n contract n scopul determinarii elementului contractual; instanta nu poate renunta la rolul care i-a fost conferit de legiuitor, pentru a dispune, eventual, obligarea partilor la negocieri sau la de semnarea unui alt tert pentru precizarea pretului sau a altui element contractual. Art. 1233. Determinarea pretului ntre profesionisti Daca un contract ncheiat ntre profesionisti nu stabileste pretul si nici nu indica o modalitate pentru a-l determina, se presupune ca partile au avut n vedere pretul practicat n mod obisnuit n domeniul respectiv pentru aceleasi prestatii realizate n conditii comparabile sa u, n lipsa unui asemenea pret, un pret rezonabil. [art. 1232 alin. (2), art. 1234, 1664 NCC ; art. 55 din Conventia Natiunilor Unite privind vnzarea internationala de marfuri; art. 6.104 din Princi piile dreptului european al contractelor; art. 5.1.7 din Principiile UNIDROIT Comentariu 1. Reguli de determinare a pretului ntre profesionisti. Articolul 1233 NCC are va loarea unei norme speciale, aplicabile n raporturile contractuale dintre profesionisti si are mai m ulte surse de inspiratie legislativa (art.

55 Conventia Natiunilor Unite privind vnzarea internationala de marfuri; art. 6.1 04 Principiile dreptului european al contractelor; art. 5.1.7 Principiile UNIDROIT). Dintr-un alt punct de vedere, ratione materiae, art. 1233 are valoarea de norma generala, care se poate completa cu dispozitii speciale din ma teria contractului de vnzarecumparare, de exemplu (a se vedea comentariile art. 1664 NCC). Textul legal analizat propune o solutie care tinde sa valorifice libertatea cont ractuala a partilor, fiind un instrument important n raporturile dintre profesionisti. Astfel, daca partile au dorit sa fi e legate printr-un contract, dar au omis sa indice pretul ori sa convina mecanisme pentru determinarea lui, contractul nu este sanctionat cu nulitatea n toate cazurile. Legea prezuma intentia partilor de a se referi la: a) n principal la pretul pietei, adica cel practicat n mod obisnuit n domeniul resp ectiv pentru aceleasi prestatii realizate n conditii comparabile. Acest criteriu este preferat de legiuitor, si a pare drept un criteriu principal n determinarea pretului ntre profesionisti, n considerarea unor afaceri similare dec urgnd pe respectiva piata; b) n subsidiar, la un pret rezonabil. Caracterul rezonabil al pretului se aprecia za de la caz la caz, dar cu excluderea factorilor cuprinsi n prefigurarea criteriului principal al pietei. Prezumtia stabilita de lege poate fi rasturnata, de partea interesata, care va t rebui sa produca dovezi suficiente n directia altor criterii de determinare a pretului. n privinta interventiei direct e n contract a instantei sesizate cu o cerere de chemare n judecata bazata pe art. 1233, este de observat ca legiuitorul nu-i delega expres instantei atributia de a stabili pretul asemanator art. 1232 alin. (2), dar nici nu o tine legata de un criteriu ferm n precizarea pretului, asemanator art. 1234. Flexibilitatea legii n aceste privinte este expli cabila prin natura relatiilor dintre profesionisti, implicnd ncredere ntre partenerii contractuali, celeritatea desfasur arii relatiilor economice-juridice; cu alte cuvinte, recurgerea la instanta nu este ncurajata, dar daca se opteaza pe ntru aceasta maniera de solutionare a nentelegerilor, partea interesata va putea rasturna prezumtia legala relativa i ndicnd orice alte criterii de determinare a pretului, iar judecatorii au libertate deplina n aprecierea respect ivelor elemente. Art. 1234. Raportarea la un factor de referinta Atunci cnd, potrivit contractului, pretul se determina prin raportare la un facto r de referinta, iar acest factor nu exista, a ncetat sa mai existe ori nu mai este accesibil, el se nlocuieste, n absenta unei conventii contrare, cu factorul de referinta cel mai apropiat. [art . 1232 alin. (2), 1235 NCC] Comentariu 1. Stabilirea pretului determinabil prin raportare la un factor de referinta. Li mitele interventiei instantei de judecata. Textul legal analizat reglementeaza un alt aspect n legatu ra cu determinarea unui element al obiectului prestatiei contractuale, si anume, pretul. n practica, alat uri de posibilitatea determinarii pretului prin intermediul unui tert, exista si varianta recurgerii la un factor de referinta. Noua reglementare recunoaste valabilitatea clauzelor prin care se apeleaza la indici, cotatii sau

coeficienti pentru a determina, ajusta sau indexa valoarea unei prestatii contractuale. Sub aspectul subiectelor de dre pt, se observa ca art. 1234 NCC nu face distinctie dupa cum partile sunt sau nu profesionisti, astfel ca dispozitii le sale au valoare de aplicatie generala; sub un alt aspect, textul legal reprezinta o norma supletiva, aplicndu-se n lipsa unei conventii contrare. Premisa art. 1235 NCC consta n faptul ca partile nu au prevazut pretul contractua l, ci doar posibilitatea determinarii lui prin raportare la un factor de referinta. Pentru ipoteza n care factorul de r eferinta desemnat de parti nu mai exista sau nu mai este accesibil, solutia legala este n sensul aplicarii factorul ui de referinta cel mai apropiat. De remarcat ca legiuitorul nu a mai optat, ca n cazul articolului 1232 alin. (2) NCC , pentru delegarea expresa a instantei n scopul determinarii pretului, ci a tinut cont de intentia partilor n legatura cu precizarea pretului prin intermediului unui factor de referinta, prin aplicarea celui mai apropiat. n caz de diferende ntre parti, soldate cu un eventual litigiu, instanta de judecata, observnd ndeplinite premisa si ipoteza art. 1234, nu va putea dispune dect aplicarea factorului de referinta cel mai apropiat, cu excluderea posibilita tii de interventie judiciara directa n contract, pentru determinarea pretului. Altfel, n redactarea textului legal s-ar fi prevazut posibilitatea recurgerii la instanta n acest demers, similar art. 1232 alin. (2). 5 Cauza Art. 1235. - Notiunea Art. 1236. - Conditiile Art. 1237. - Frauda la lege Art. 1238. - Sanctiune Art. 1239. - Proba cauzei Art. 1235. Notiunea Cauza este motivul care determina fiecare parte sa ncheie contractul. [art. 1179 alin. (1) pct. 4, art. 1236 NCC] Comentariu 1. Definitia cauzei. Codul civil din 1864 nu a definit cauza, nsa n doctrina si ju risprudenta se admite ca este vorba de ratiunile care determina fiecare parte sa ncheie contractul, neputndu-se vorbi de o cauza comuna propriu-zisa: cauza sau scopul este acel element al actului juridic civil care c onsta n obiectivul urmarit la ncheierea unui asemenea act si care raspunde la ntrebarea de ce ori pentru ce s-a ncheiat actul juridic (a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil, p. 168). Noul Cod civil enumera cauza printre celelalte conditii esentiale pentru validit atea contractului n art. 1179 alin. (1) pct. 4, prezentnd-o n sintagma o cauza licita si morala si o defineste n art. 1235 ca fiind motivul care determina fiecare parte sa ncheie contractul. n conceptia noii reglementari, la ba za oricarui contract trebuie sa existe un motiv suficient; n lipsa acestuia, precum si n cazul caracterului sau il icit sau imoral, contractul si obligatiile asumate de parti nu sunt valabile, astfel cum rezulta din art. 1236 NCC. 2. Elementele cauzei. Teoriile asupra cauzei. ntrebarea de ce ori pentru ce s-a ncheia t actul juridic este

susceptibila de doua raspunsuri, dupa cum notiunea este identificata cu scopul i mediat sau cu cel ndepartat al ncheierii contractului; cele doua componente ale cauzei permit utilizarea pentru cauza imediata a expresiei de cauza a obligatiei , iar pentru cauza mediata, a expresiei cauza contractului (a se v edea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 339-340). Importanta inegala acordata elementelor componente ale cau zei n definirea notiunii, s-a concretizat n teoriile asupra cauzei: teoria clasica (care ntelegea prin notiunea de cauza scopul sau motivul abstract si specific sau identic fiecarei categorii de contracte), teoria antica uzalista (care considera cauza drept o notiune falsa si inutila) si teoria moderna neocauzalista (care a adaugat teor iei clasice asupra cauzei si motivul determinant, scopul subiectiv n vederea caruia s-a contractat, alaturi de cel obi ectiv). Daca la momentul adoptarii Codului civil din 1864 era dominanta teoria clasica a supra cauzei (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 349), noul Cod civil, definind cauza drept motivul dete rminant al partilor la ncheierea contractului, se nscrie n tiparele teoriei moderne. Este evident ca teoria moderna asupra cauzei explica mult mai bine mecanismul ncheierii contractelor, servind, pe cale de consecinta, necesitat ilor practicii judiciare si nlaturnd inconvenientele teoriei clasice care nu permitea judecatorilor controlul asupra liceitatii si moralitatii mobilurilor sau motivelor concrete, subiective care determinau partile sa ncheie un contract (a s e vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 341). Noul Cod civil, prezentnd cauza prin motivul determinant la ncheierea contractului , pune accentul pe scopul mediat urmarit de fiecare parte la momentul contractarii (sau scopul contractulu i, de exemplu: la contractul cu titlu gratuit, persoana, nsusirile sau un anumit fapt al gratificatului a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil, p. 169), element care se grefeaza pe scopul mediat specific si identic fiecarei categorii de cont racte (sau scopul obligatiei, de exemplu intentia de a gratifica la contractul cu titlu gratuit a se vedea Gh. Beleiu, Dr ept civil, p. 168). n concluzie, cauza va depinde de natura actului cu titlu gratuit, folosul procurat prin ncheierea contr actului si/sau persoana, nsusirile sau un anumit fapt al gratificatului. Rezulta ca noua reglementare prez inta notiunea de cauza n conformitate cu acele sustineri doctrinare (a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil, p. 168-169) care o definesc n mod unitar si necontradictoriu n functie de elementele sale componente, promovnd totod ata o conceptie dualista asupra acesteia. Art. 1236. Conditiile (1) Cauza trebuie sa existe, sa fie licita si morala. (2) Cauza este ilicita cnd este contrara legii si ordinii publice. (3) Cauza este imorala cnd este contrara bunelor moravuri. [art. 309 alin. (1) NC C] Comentariu 1. Cauza trebuie sa existe. Alineatul (1) al art. 1236 NCC enumera trei conditii de valabilitate ale cauzei contractului: cauza trebuie sa existe, sa fie licita si morala. Comparativ, n cee a ce priveste numarul conditiilor, exista o asemanare ntre actuala si vechea reglementare, ntruct art. 966 C.civ. prev

edea: Obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita nu poate avea niciun efect (s.n.); se remar ca o diferenta conceptuala n identificarea ca atare a cerintelor de valabilitate ale cauzei, ntruct noua reglem entare nu se refera la cauza falsa, prefernd, n acelasi timp, retinerea expresa a conditiei moralitatii. n legatura cu prima conditie cauza sa existe doctrina reprezentativa, bazndu-se pe interpretarea vechii legislatii, a considerat ca pentru a fi rezolvata problema lipsei cauzei, este n ecesara o dubla distinctie: pe de o parte, ntre scopul mediat si scopul imediat, iar pe de alta parte, trebuie deosebite cauz ele lipsei de cauza (a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil, p. 170). De remarcat ca art. 1236 nu precizeaza n ce con sta conditia existentei cauzei, astfel ca se contureaza problema stabilirii domeniului ei de cuprindere, prin ra portare inclusiv la ipoteza falsitatii cauzei, pentru situatia n care suntem n prezenta erorii asupra scopului mediat, ad ica asupra motivului determinant. 2. Cauza trebuie sa fie licita. Alineatul (2) al art. 1236 consacra acceptiunea restrnsa asupra cerintei liceitatii, comparativ cu art. 968 C.civ., ntruct sub sfera acesteia, cuprinde exc lusiv legile si ordinea publica, prefernd alocarea bunelor moravuri n cuprinsul unei conditii de sine statatoare. D octrina reprezentativa atrage atentia asupra faptului ca ilicit poate fi doar scopul mediat (a se vedea Gh. Be leiu, Drept civil, p. 170) n contractele numite (tipice) ca element subiectiv, concret al cauzei, singurul ca re poate pune cauza n raport de concordanta sau neconcordanta cu legea sau ordinea publica; n cazul contractelor nenumite (atipice) este posibil ca si scopul imediat sa aiba caracter ilicit (de exemplu, conventia prin care o parte se obliga sa-i plateasca celeilalte parti o suma de bani pentru savrsirea sau ascunderea unei infractiuni), nsa aceast a chestiune este rezolvabila prin sanctionarea caracterului ilicit al nsusi obiectului contractului. Textul legal opereaza o distinctie ntre lege si ordinea publica, ntarindu-se astfe l ideea ca ordinea publica nu se circumscrie doar domeniului legilor imperative exprese, ci cuprinde si aspecte l egate de ordinea sociala sau economica. Sub aspectul reglementarii sau implementarii ordinii publice, se dist inge ntre ordinea publica expresa, textuala sau legislativa si ordinea publica implicita, virtuala sau judiciara (a se vedea Fr. Terr s.a., Les obligations, p. 374). 3. Cauza trebuie sa fie morala. Alineatul (3) al art. 1236 introduce n legislatia noastra cerinta distincta a moralitatii cauzei, stipulnd necesitatea concordantei cauzei cu bunele moravuri. Bunele moravuri reprezinta o notiune variabila si determinabila exclusiv pe cale judiciara, de la caz la caz (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 382-385) si pot fi definite drept ansamblul regulilor moralei sociale considerat e fundamentale pentru nsasi ordinea unei societatii (a se vedea Fr. Terr s.a., Les obligations, p. 385). Aplicatiile practice ale moralitatii cauzei pot fi grupate pe trei categorii de contracte: contracte contrare respectului datorat p ersoanei umane; contractele prin care se urmareste un cstig imoral; contractele contrare moralei sexuale (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 386). n legatura cu acest ultim aspect, este de semnalat ca, fata de prevederile art. 30

9 alin. (1) NCC reglementnd expres obligatia de fidelitate ntre soti, este ntarita si reconfirmata solutia nulitatii contractelor de donatie ncheiate n vederea nceperii/continuarii relatiilor adulterine; n sens contrar, jurisprudenta franceza s-a pronuntat pentru validitatea unei donatii consimtite pentru mentinerea unei relatii adulterine, a cordnd prioritate respectului vietii private (Cass. Civ. 1, decizia din 3 februarie 1999, sursa: www.cpuniv.com/comme ntaire). Art. 1237. Frauda la lege Cauza este ilicita si atunci cnd contractul este doar mijlocul pentru a eluda apl icarea unei norme legale imperative. (art. 1238 NCC) Comentariu 1. Contractul ca mijloc pentru eludarea aplicarii unei norme legale imperative. Articolul 1237 reglementeaza o particularitate a caracterului ilicit al cauzei, caracter ce se manifesta nu n legatura cu modul intrinsec de formare a contractului, ntruct respectivul contract este valabil nchei at, ci n legatura cu modul extrinsec de raportare a contractului fata de incidenta unei norme legale impera tive. Prin reglementarea fraudei la lege, ca un caz special al iliceitatii cauzei, noul Cod civil surprinde un aspec t dinamic al notiunii de cauza si exterior, totodata, contractului din care face parte; este vorba despre o optiune de polit ica legislativa de reglementare expresa a situatiei contractelor ncheiate n vederea fraudarii legii si care urmeaza a fi s anctionate tot pe terenul cauzei, deoarece partile folosesc contractul ca instrument de eludare a aplicarii unor n orme imperative. Articolul 1237 NCC considera cauza ilicita prin raportare la o norma imperativa care ar fi fost aplicata n defavoarea cel putin a uneia dintre partile contractante, daca nu s-ar fi ncheiat contractul . Pentru aplicarea sanctiunii nulitatii absolute a contractelor formate pentru eludarea unei norme imperative este neces ar, conform art. 1238, ca ambele parti sa fie animate de scopul comun astfel mentionat, sau cel putin ca cealalta parte sa fi cunoscut efectiv sau sa fi trebuit sa cunoasca acest scop n privinta cocontractantului. Fraudarea legii poate fi inerenta anumitor mecanisme juridice (cum ar fi simulat ia n dauna fiscului) sau se poate manifesta n mod independent, de sine statator. Fraudarea legii, n acceptiunea art. 1237, trebuie deosebita de fraudarea intereselor altor persoane, terte de contract (mostenitorii universali sau creditorii uneia dintre parti), caz n care nu este incidenta sanctiunea nulitatii, ci a inopozabilitatii. Explicatia rezida n faptul ca drepturile persoanelor respective nu fac obiectul unor norme imperative, fiind vorba despre protejarea unor interese individuale; de exemplu, n ipoteza ncheierii fictive a unui contract de vnzare-cump arare prin care vnzatorul urmareste scoaterea anumitor bunuri din patrimoniu pentru a le sustrage creditor ilor sai, sanctiunea simulatiei nu consta n nulitatea contractului, ci n inopozabilitatea acestuia fata de creditori, care l pot ataca pe cale actiunii pauliene; dar daca scopul ncheierii contractului de vnzare-cumparare a fost eludar ea aplicarii unor norme imperative, de pilda, de natura fiscala sau penala, art. 1237 coroborat cu art. 1238 l va considera nul pentru cauza

ilicita. Art. 1237. Frauda la lege Cauza este ilicita si atunci cnd contractul este doar mijlocul pentru a eluda apl icarea unei norme legale imperative. (art. 1238 NCC) Comentariu 1. Contractul ca mijloc pentru eludarea aplicarii unei norme legale imperative. Articolul 1237 reglementeaza o particularitate a caracterului ilicit al cauzei, caracter ce se manifesta nu n legatura cu modul intrinsec de formare a contractului, ntruct respectivul contract este valabil nchei at, ci n legatura cu modul extrinsec de raportare a contractului fata de incidenta unei norme legale impera tive. Prin reglementarea fraudei la lege, ca un caz special al iliceitatii cauzei, noul Cod civil surprinde un aspec t dinamic al notiunii de cauza si exterior, totodata, contractului din care face parte; este vorba despre o optiune de polit ica legislativa de reglementare expresa a situatiei contractelor ncheiate n vederea fraudarii legii si care urmeaza a fi s anctionate tot pe terenul cauzei, deoarece partile folosesc contractul ca instrument de eludare a aplicarii unor n orme imperative. Articolul 1237 NCC considera cauza ilicita prin raportare la o norma imperativa care ar fi fost aplicata n defavoarea cel putin a uneia dintre partile contractante, daca nu s-ar fi ncheiat contractul . Pentru aplicarea sanctiunii nulitatii absolute a contractelor formate pentru eludarea unei norme imperative este neces ar, conform art. 1238, ca ambele parti sa fie animate de scopul comun astfel mentionat, sau cel putin ca cealalta parte sa fi cunoscut efectiv sau sa fi trebuit sa cunoasca acest scop n privinta cocontractantului. Fraudarea legii poate fi inerenta anumitor mecanisme juridice (cum ar fi simulat ia n dauna fiscului) sau se poate manifesta n mod independent, de sine statator. Fraudarea legii, n acceptiunea art. 1237, trebuie deosebita de fraudarea intereselor altor persoane, terte de contract (mostenitorii universali sau creditorii uneia dintre parti), caz n care nu este incidenta sanctiunea nulitatii, ci a inopozabilitatii. Explicatia rezida n faptul ca drepturile persoanelor respective nu fac obiectul unor norme imperative, fiind vorba despre protejarea unor interese individuale; de exemplu, n ipoteza ncheierii fictive a unui contract de vnzare-cump arare prin care vnzatorul urmareste scoaterea anumitor bunuri din patrimoniu pentru a le sustrage creditor ilor sai, sanctiunea simulatiei nu consta n nulitatea contractului, ci n inopozabilitatea acestuia fata de creditori, care l pot ataca pe cale actiunii pauliene; dar daca scopul ncheierii contractului de vnzare-cumparare a fost eludar ea aplicarii unor norme imperative, de pilda, de natura fiscala sau penala, art. 1237 coroborat cu art. 1238 l va considera nul pentru cauza ilicita. Art. 1239. Proba cauzei (1) Contractul este valabil chiar atunci cnd cauza nu este expres prevazuta. (2) Existenta unei cauze valabile se prezuma pna la proba contrara. Comentariu 1. Prezumtia de existenta a cauzei. Articolul 1239 NCC reitereaza, ntr-o formular e diferita, dispozitiile art.

967 C.civ. si stipuleaza doua prezumtii: prezumtia de existenta a cauzei si prez umtia de valabilitate a cauzei. Ambele prezumtii sunt relative, astfel ca cel care invoca lipsa ori nevalabilitatea cau zei va avea sarcina probei, operatiune care poate fi produsa, de principiu, cu orice mijloc de proba. Proba inexistentei cauzei apare numai n legatura cu elementul ei obiectiv, adica scopul imediat si obiectiv al contractului, cu consecinta ca lipsa scopului imediat absoarbe si lipsa scopului mediat (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 363). n privinta contractelor sinalagmatice, cauza fiind reprezentata de obligatiile asumate reciproc, nseamna ca partea care invoca inexistenta cauzei are de demonstrat inex istenta sau caracterul derizoriu al prestatiei cocontractantului. De retinut ca doctrina franceza face diferenta ntre lipsa cauzei, pe de o parte si cauza simulata precum si lipsa echivalentei prestatiilor, pe de alta parte (a se vedea Fr. Terr s.a., Les obligations, p. 356-358): astfel, dovedirea unei cauze simulate sau a unei disproportii a presta tiilor nu serveste rasturnarii prezumtiei de existenta a cauzei. n practica, titlul care constata obligatia debi torului contractual indiferent de caracterul unilateral sau sinalagmatic cuprinde explicit sau implicit si cauza c ontractului (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 363). 2. Prezumtia de valabilitate a cauzei. Alineatul (2) al art. 1239 prezuma n mod r elativ caracterul licit si moral al cauzei contractului. n privinta cauzei imediate, a scopului imediat, direct si abstract al contractului, dovada iliceitatii este usor de administrat, deoarece acest element este stipulat n cont ract sau rezulta din economia contractului (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 363). nsa, pentru doved irea caracterului ilicit sau imoral al cauzei mediate, adica a motivului determinant pentru ncheierea contractului, este necesara o analiza a vointei psihologice a partii, ntruct acest element component al cauzei nu apare n mod evide nt n cuprinsul contractului. Rezulta ca interesul n operarea prezumtiei de valabilitate rezida n privinta cauze i mediate, a valabilitatii scopului/motivului determinant: reclamantul are de dovedit ca motivul determinan t al uneia dintre parti cauza impulsiva si determinanta a contractului a fost ilicit si imoral. Dintr-o alta perspectiva, prezumtia de valabilitate a cauzei este stipulata n mod general si egal cu privire la aspectele valabilitatii liceitatea si moralitatea dar concret, dovedirea iliceit atii, respectiv a imoralitatii, presupune referinte deosebite, specifice fiecaruia dintre cele doua aspecte n par te. n vederea rasturnarii prezumtiei de valabilitate se poate recurge fie la termenii contractuali, fie la diferite i ndicii ntemeiate pe circumstantele care au dus la ncheierea contractului. 6 Forma contractului Art. 1240. - Formele de exprimare a consimtamntului Art. 1241. - Forma scrisa Art. 1242. - Sanctiunea Art. 1243. - Modificarea contractului Art. 1244. - Forma ceruta pentru nscrierea n cartea funciara Art. 1245. - Forma contractelor electronice Art. 1240. Formele de exprimare a consimtamntului

(1) Vointa de a contracta poate fi exprimata verbal sau n scris. (2) Vointa poate fi manifestata si printr-un comportament care, potrivit legii, conventiei partilor, practicilor statornicite ntre acestea sau uzantelor, nu lasa nicio ndoia la asupra intentiei de a produce efectele juridice corespunzatoare. Comentariu 1. Enumerarea formelor de exprimare a consimtamntului. Consensualism versus forma lism contractual. Acordul de vointa al partilor contractante odata realizat n vederea n cheierii contractului implica, n mod necesar, exteriorizarea consimtamntului. Articolul 1240 are rolul de a stabil i valoarea juridica a diferitelor moduri posibile de manifestare a consimtamntului n scris, verbal, taci t, gesturi etc. oferind raspuns la ntrebarea daca partile pot alege oricare dintre aceste moduri sau, dimpotriva, trebuie sa-si exteriorizeze acordul de vointa ntr-o anumita forma ceruta de lege. Din interpretarea alin. (1)-(2) ale textului legal analizat, rezulta ca legiuitorul a retinut trei forme sau modalitati de exprimare a consimtamntului: v erbal, n scris sau comportamental [n acceptiunea alin. (2)], stipulnd totodata, regula libertatii de alegere a acest ora. Problema de drept subsecventa este determinarea sistemului aplicabil: consensual ismul sau formalismul. n timp ce consensualismul consacra libertatea partilor n exprimarea sau exterioriza rea acordului de vointa, formalismul impune ca exteriorizarea consimtamntului sa aiba loc ntr-o anumita for ma, n vederea ncheierii valabile a contractului. n traditia dreptului civil romn, consensualismul este reg ula, iar formalismul exceptia. Noul Cod civil nu a schimbat conceptia traditionala, reiternd principiul consensualism ului, prin indicarea libertatii de alegere a celor trei modalitati sau forme de exprimare a acordului de vointa. n vederea precizarii principiului consensualismului, este utila definirea notiuni i de forma a contractului ca fiind acea conditie care consta n modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa cu intentie de a crea, modifica ori stinge un raport juridic civil concret (a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil, p. 1 73). Terminologic, formei contractului i corespunde un sens restrns (desemnnd modalitatea de exteriorizare a vointelor juri dice, cu aplicarea principiului consensualismului) si un sens larg (desemnnd trei cerinte de forma: forma ad vali ditatem, forma ad probationem si forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti) a se vedea Gh. B eleiu, Drept civil, p. 173. Se observa ca art. 1240 opereaza cu sensul restrns al notiunii de forma. Principiul consensualismului nu era consacrat cu titlu expres sau general n Codul civil din 1864, existenta sa fiind dedusa pe cale de interpretare a unor dispozitii legale (de exemplu, art. 1295 C .civ.). Doctrina a definit consensualismul ca fiind regula de drept potrivit careia, pentru a produce efect e juridice, manifestarea de vointa nu trebuie sa mbrace o forma speciala (a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil, p. 173). 2. Modalitati de exprimare implicita sau comportamentala a consimtamntului. Din a naliza coroborata a alineatelor (1) si (2) ale art. 1240, formele de manifestare a cons imtamntului pot fi clasificate n doua grupe: modalitati de exteriorizare explicita a consimtamntului partilor (verbal s i n scris, conform alin. 1) si

modalitati de exteriorizare implicita, tacita a consimtamntului (sau comportament ala, n acceptiunea dispozitiilor alin. 2). Traditional, este o axioma n a considera ca, n virtutea consensualismulu i, consimtamntul la ncheierea unui contract poate fi dat verbal, ntr-o forma scrisa sau n mod tacit, acest ultim caz fiind o aplicare a regulii conform careia tacerea poate sa valoreze consimtamnt. Alineatul (2) al art. 1240 nu utilizeaza termenul tacit n legatura cu a treia posib ila modalitate de exprimare/exteriorizare a consimtamntului, ci exprima maniera implicita de angaja re ntr-un raport prin referire la comportamentul partii si care trebuie sa ndeplineasca cerinta legala de a nu lasa nicio ndoiala asupra intentiei de a produce efectele juridice corespunzatoare. Conceptia noii reglementari n privinta modalitatilor implicite de manifestare a acordului de vointa este mai larga, nefiind cantonata la o eventua la exprimare tacita, preferndu-se observarea comportamentului partii si nu neaparat tacerea partii, legifernd astfe l ideea ca, n practica, pot aparea si alte cazuri n care tacerea valoreaza consimtamnt; or, simpla tacere mpreu na cu alte posibile cazuri au fost incluse n referirea la comportamentul partii. n scopul decelarii intentiei nendoielnice de producere a efectelor juridice propri i contractului preconizat, legea prevede o serie de factori de referinta: legea, conventia partilor, practicile s tatornicite ntre acestea, uzantele. Enumerarea acestor factori de referinta sugereaza ierarhizarea, pe primul plan s itundu-se legea, ceea ce nseamna ca partea si poate manifesta valabil vointa juridica de a ncheia un contract print r-o anumita fapta sau atitudine comportamentala, daca, n primul rnd legea leaga anumite efecte juridice de respect ivul comportament, urmnd apoi luarea n calcul a conventiei partilor, practicilor statornicite ntre acestea sau uzantelor; desigur, orice referinta la factorii mentionati va avea ca numitor comun natura sau felul contractului pr econizat. Art. 1241. Forma scrisa nscrisul care constata ncheierea contractului poate fi sub semnatura privata sau a utentic, avnd forta probanta prevazuta de lege. Comentariu 1. Clasificarea formelor actului juridic civil. Doctrina reprezentativa ntelege l a modul general prin nscris consemnarea de date despre acte si fapte juridice, cu un mijloc adecvat pe un anumit suport material (a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil, p. 115). Articolul 1241 se refera la un nteles par ticular al termenului de nscris, cu aplicatie n materie contractuala. Dintr-o alta perspectiva, interpretarea art. 12 41 permite observarea diferentei dintre contract avnd natura juridica de negotium iuris si nscrisul care-l constata avnd natura juridica de intrumentum probationis. Articolul 1241 reglementeaza, cu titlu general, clasificarea formelor actului ju ridic civil: a) nscris sub semnatura privata b) nscris autentic. Forta probanta a celor doua forme de nscrisuri se stabileste, de lege lata, pna la intrarea n vigoare a noului Cod de procedura civila, n conformitate cu dispozitiile Codului civil din 1864: art.

1173-1174 C.civ. si art. 1176 si urm. C.civ. Art. 1242. Sanctiunea (1) Este lovit de nulitate absoluta contractul ncheiat n lipsa formei pe care, n ch ip nendoielnic, legea o cere pentru ncheierea sa valabila. (2) Daca partile s-au nvoit ca un contract sa fie ncheiat ntr-o anumita forma, pe c are legea nu o cere, contractul se socoteste valabil chiar daca forma nu a fost respectata. [ art. 1011, art. 1179 alin. (2), art. 1241, 1838, 2378 NCC] Comentariu 1. Forma ad validitatem. Legiuitorul a consacrat forma ad validitatem prin inter mediul reglementarii exprese a sanctiunii nulitatii absolute a contractelor ncheiate cu nerespectarea acesteia, observatie ntarita si de titulatura art. 1242 Sanctiunea. n redactarea prezentei sectiuni, conceptia noii reglementari est e de a prezenta formele de exprimare a consimtamntului la ncheierea contractului, fara a se preocupa de ncadra rea teoretica a aspectelor inerente acestei materii. Articolul 1242 trebuie coroborat cu dispozitiile art. 1179 alin. (2) NCC, care reglementnd conditiile esentiale de validitate ale contractului, prevede ca n masura n care le gea prevede o anumita forma a contractului, aceasta trebuie respectata, sub sanctiunea prevazuta de dispozitii le legale aplicabile. Forma ad validitatem, denumita si formalismul substantial sau formalismul ad val iditatem, reprezinta o exceptie de la principiul consensualismului si este o chestiune de fond, o conditie intri nseca, esentiala a actului juridic, deoarece n cazul n care nu este respectata, acordul de vointa al partilor nu va pr oduce efecte juridice (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 396). Forma ad validitatem este un element esentia l al actului juridic, este incompatibila cu manifestarea tacita de vointa si este exclusiva, nsemnnd ca pentru un anumit ac t juridic trebuie ncheiata o anumita forma (a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil, p. 175). Justificarea formei ad validitatem se regaseste n urmatoarele idei: atentionarea partilor cu privire la consecintele produse n patrimoniul lor de unele contracte (donatia, de pilda); asigurarea si g arantarea libertatii partilor de a ncheia sau nu un anumit contract; exercitarea unui control al societatii asupra c ontractelor a caror importanta depaseste interesele partilor (vnzarea-cumpararea de terenuri) a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 396. 2. Modalitati si aplicatii ale formei ad validitatem. n conformitate cu alin. (2) , rezulta ca forma ad validitatem poate avea ca izvor formal nu numai legea, n cazurile expres prevazut e, ci si acordul partilor de a ncheia un contract ntr-o anumita forma, pe care legea nu o cere; este vorba despre o forma conventionala sau voluntara de exprimare a consimtamntului dincolo de aplicatiile legale. Diferenta dintre forma ad validitatem legala si cea conventionala este fundamentala, alin. (2) stipulnd ca n cazul neres pectarii formei ad validitatem stabilita prin acordul partilor, contractul se socoteste valabil ncheiat; n caz co ntrar, s-ar fi ajuns n situatia de a permite partilor sa stabileasca diverse cazuri de nulitate a contractelor. n lega tura cu ntinderea formei ad validitatem, ea priveste toate clauzele contractului, nefiind permis, de princip

iu, asa-numitul act per relationem, adica trimiterea la o sursa externa pentru determinarea continutului contractulu i (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 397). Textul legal analizat are valoare generala si principiala n materia formei ad val iditatem, noul Cod civil prevaznd aplicatii speciale ale acestuia ntr-o serie de materii: art. 1011 (contractul de donatie), art. 1838 (contractul de arendare), art. 2378 (contractul de ipoteca imobiliara) s.a.m.d. De remarcat ca, spre deosebire de art. 1241 referitor la forma ad probationem, legiuitorul nu a mentionat si modalitatile de concretizare a formei ad validitatem dupa cum, dintr-o alta perspectiva, nu a utilizat termenul de solemn n legiferarea acest ei chestiuni. Rezulta, pe de o parte, ca modalitatile concrete ale formei analizate sunt prevazute n mod expres n dispozitii speciale pentru fiecare contract necesitnd aceasta cerinta de validitate, iar pe de alta parte, legiuitor ul nu a pus semnul egalitatii ntre forma ad validitatem si forma solemna. Lato sensu, prin solemnitate se nteleg toa te formele de obiectivare a formalismului substantial: nscrisul sub semnatura privata incluznd si nscrisul elec tronic , nscrisul autentic, traditiunea sau predarea bunurilor mobile donate (a se vedea L. Pop, Obligatiile , vol. II, p. 400-413). Art. 1243. Modificarea contractului Daca prin lege nu se prevede altfel, orice modificare a contractului este supusa conditiilor de forma cerute de lege pentru ncheierea sa. ( art. 1242, 1270 NCC) Comentariu 1. Principiul simetriei formelor n contracte. Articolul 1243 NCC instituie o regu la generala si relativa cu privire la respectarea principiului simetriei sub aspectul formalismului n privin ta ncheierii si modificarii contractului. Regula este generala, ntruct este edictata pentru orice contract, si este relativa, ntruct permite derogari exprese, stabilite exclusiv pe cale legala. Sub aspect substantial, reg ula simetriei reprezinta una dintre consecintele principiului fortei obligatorii (a se vedea comentariul art. 1270 N CC), nsemnnd ca modificarea contractului se realizeaza prin acelasi mecanism ca si formarea contractului, pr in vointa concordanta a partilor. n planul formalismului, regula simetriei presupune ca modificarea unui contract es te supusa conditiilor de forma cerute de lege pentru ncheierea sa valabila. Astfel, vointa partilor de a modifica un anumit contract solemn trebuie sa mbrace aceeasi forma care este prevazuta de lege la ncheierea sa (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 398). Princi piul simetriei formelor n contracte reprezinta o consecinta a ntinderii totale a formei ad validitatem asupra tuturor clauzelor contractuale, n cazul modificarii contractului, fiind n prezenta unor noi clauze ale aceluiasi contract , privit ca negotium iuris. 2. Sanctiunea nerespectarii art. 1243. Pentru identitate de ratiune, sanctiunea care se impune pentru nerespectarea acestei dispozitii este cea prevazuta n art. 1242 pentru formarea v alabila a contractelor ncheiate ad validitatem. Problema sanctiunii n cazul nerespectarii formei ad validitatem conv entionala pentru modificarea contractului ar trebui solutionata n conformitate cu alin. (2) al art. 1242 si an

ume: cu toate ca modificarea unui contract solemn prin vointa partilor nu s-ar realiza cu respectarea aceleiasi fo rme solemne agreate pentru ncheierea contractului, modificarea respectiva nu ar fi nula absolut. Art. 1244. Forma ceruta pentru nscrierea n cartea funciara n afara altor cazuri prevazute de lege, trebuie sa fie ncheiate prin nscris autenti c, sub sanctiunea nulitatii absolute, conventiile care stramuta sau constituie drepturi reale care urmeaza a fi nscrise n cartea funciara. (art. 885 NCC; Legea nr. 7/1996) Comentariu 1. Formalitatea expresa necesara pentru nscrierea n cartea funciara. Articolul 124 4 NCC consacra, cu titlu special n materia formalitatilor ad validitatem, regula ncheierii prin nscris autentic, sub sanctiunea nulitatii absolute, a contractelor translative sau constitutive de drepturi reale asupra i mobilelor care urmeaza sa fie nscrise n cartea funciara. Textul legal trebuie coroborat cu art. 885 NCC din materia car tii funciare, reglementnd, de principiu, efectul constitutiv al nscrierilor n cartea funciara: drepturile reale asupra imobilelor cuprinse n cartea funciara se dobndesc, att ntre parti, ct si fata de terti, numai prin nscrierea lor n cartea funciara, pe baza actului sau faptului care a justificat nscrierea (s.n.). Regimul juridic al actul ui mentionat n art. 885 formeaza obiect de reglementare, sub aspectul conditiilor de forma, al art. 1244 (a se ve dea si comentariul art. 885 NCC). Rezulta ca efectul constitutiv al nscrierilor n cartile funciare reclama necesitat ea unei rigori suplimentare asupra modului de formare a contractelor translative sau constitutive de drepturi reale asupra imobilelor. Forma solemna, autentica a acestor contracte este stipulata de noul Cod civil n primul rnd pentru producerea efectelor actelor juridice ntre parti, alaturi de formalitatea intabularii drepturilor reale; tehni c-juridic, nscrisul autentic reprezinta o conditie a nscrierii dreptului real n cartea funciara, moment de care legea leaga doua efecte: transferul/constituirea dreptului ntre parti si opozabilitatea fata de terti. Spre deosebire de vechea reglementare a cartilor funciare prin Legea nr. 7/1996, n care nscrierea drepturilor reale avea efect de opozabilitate fata de terti, potrivit noului Cod civil, nscrierea d repturilor reale are la baza, n mod obligatoriu conventii ncheiate n forma autentica, conventii care si produc pe depli n efectele translative/constitutive nu la momentul autentificarii, ci cu prilejul nscrierilo r n cartea funciara. n concluzie, forma autentica a contractelor translative sau constitutive de drepturi reale as upra imobilelor care urmeaza sa fie nscrise n cartea funciara este doar o conditie necesara, nu si suficienta pentru c a aceste contracte sa-si produca efectele juridice ntre parti (si implicit, fata de terti, din perspectiva opozabi litatii drepturilor). Sanctiunea nulitatii absolute este justificabila prin aceea ca lipsa formei autentice face imposibila efectuarea nscrierii n cartea funciara. Art. 1245. Forma contractelor electronice Contractele care se ncheie prin mijloace electronice sunt supuse conditiilor de f orma prevazute

de legea speciala. (Legea nr. 455/2001; Legea nr. 365/2002; Legea nr. 589/2004) Comentariu 1. Norma de trimitere n privinta formalitatilor contractelor ncheiate prin mijloac e electronice. Articolul 1245 NCC are valoarea unei norme juridice de trimitere n privinta forma litatilor contractelor ncheiate prin mijloace electronice, preciznd ca acestea vor fi supuse conditiilor de forma prevazute de legea speciala (de exemplu, Legea nr. 365/2002 privind comertul electronic). Contractul care se nche ie prin mijloace electronice, privit ca intrumentum probationis, reprezinta o varietate a nscrisului sub semnat ura privata, trebuind sa poarte semnatura electronica a partilor contractante (a se vedea L. Pop, Obligatiile, v ol. II, p. 413). Conform Legii nr. 455/2001, nscrisul n forma electronica, caruia i s-a ncorporat, atasat sau i s-a as ociat logic o semnatura electronica extinsa si generata cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii electronice, este asimilat, n ceea ce priveste conditiile si efectele sale, cu nscrisul sub semnatura privata; daca acest nscris este recunoscut de catre emitent, are acelasi efect ca actul autentic ntre cei care l-au subscris. Din perspectiva interventiei notarului, regimul juridic al activitatii notariale electronice este reglementat de Legea nr. 589/2004 . Acest act normativ stabileste competenta notarului electronic de a instrumenta unele acte notariale n forma electronica (legalizarea copiilor electronice ale documentele originale; darea de data certa prin marcare temporala a documentelor si atestarea locului unde s-au ncheiat acestea etc.). Sectiunea a 4-a. Nulitatea contractului 1 - Dispozitii generale 2 - Cauzele de nulitate 3 - Efectele nulitatii 4 - Validarea contractului 1 Dispozitii generale Art. 1246. - Nulitatea Art. 1247. - Nulitatea absoluta Art. 1248. - Nulitatea relativa Art. 1249. - Prescriptia Art. 1246. Nulitatea (1) Orice contract ncheiat cu ncalcarea conditiilor cerute de lege pentru ncheierea sa valabila este supus nulitatii, daca prin lege nu se prevede o alta sanctiune. (2) Nulitatea poate fi absoluta sau relativa. (3) Daca prin lege nu se prevede altfel, nulitatea contractului poate fi constat ata sau declarata prin acordul partilor. (4) Prin acordul partilor nu pot fi instituite si nici suprimate cauze de nulita te. Orice conventie sau clauza contrara este considerata nescrisa. (art. 1213, 1222, 1247-1253, 1255 , 1257, 1259, 1261 NCC) Comentariu 1. Conceptia asupra nulitatii. Distinctia necesara ntre sanctiuni alternative nul itatii si masuri inerente nulitatii. Observnd maniera de redactare a art. 1246, deducem ca legiuit orul nu a fost preocupat de oferirea unei definitii legale a nulitatii, ci a unui regim general, complet, al acesteia. Att art. 1246, ct si dispozitiile

legale urmatoare, reflecta conceptia moderna asupra nulitatii, de a fi o sanctiu ne ndreptata nu mpotriva contractului n sine, ci mpotriva acelor efecte ale contractului care contravin fin alitatii dispozitiei legale ncalcate (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 442). Consecintele acestei conceptii s unt evidentiate de caracteristicile nulitatii de a fi, n principiu, partiala (art. 1255) si remediabila (art. 1255, a rt. 1259, art. 1261), posibil virtuala (art. 1253) si prezumtiv relativa (art. 1252), asa cum vom evidentia pe parcursul analizei p rezentei sectiuni. Din interpretarea alineatului (1) putem defini nulitatea ca fiind (doar) una din sanctiunile de drept civil care afecteaza un contract ncheiat cu ncalcarea dispozitiilor legale reglementnd conditi ile de forma si/sau de fond ale valabilitatii acestuia. Noul Cod civil prevede expres si alte sanctiuni care pot interveni pentru nerespectarea cerintelor de valabilitate ale unui contract, si care, spre deosebire de nulitat e, se caracterizeaza prin mentinerea sau, mai exact, prin salvgardarea relatiei contractuale: adaptarea contractului n caz de eroare (art. 1213 NCC), reducerea prestatiilor n caz de leziune, daune-interese si reducerea prestatiilor n caz de v iolenta si dol (art. 1222 si art. 1257 NCC). Pna la aparitia noului Cod civil era doar implicit recunoscuta optiunea vic timei erorii sau dolului ntre actiunea n anulare sau n despagubiri, fara sa fie consacrat, n mod expres, domeniul sanctiunilor permitnd prezervarea contractului. Sanctiunile mentionate n art. 1213, art. 1222 si art. 1257 NCC apar ca masuri alt ernative nulitatii, prevazute n cazul vicierii consimtamntului si care nu trebuie confundate cu acele mecanisme tinnd de nsusi regimul nulitatii: refacerea contractului nul, validarea nulitatii, confirmarea anularii. Totusi, s ub aspectul tehnicii de reglementare nu exista ntotdeauna o demarcatie neta ntre toate masurile alternative nulitatii si e fectele nulitatii, ntruct reducerea prestatiilor n caz de violenta si dol este reglementata n art. 1257 alaturi de pos ibilitatea adaugarii daunelorinterese la cererea de anulare n cadrul sectiunii Efectele nulitatii . Explicatia co nsta n continutul complex al art. 1257, stipulnd att dreptul la daune-interese n caz de anulare, ct si dreptul de opti une ntre actiunea n anulare si mentinerea contractului. n celelalte cazuri de sanctiuni alternative n ulitatii, demarcatia respectiva a fost posibila, ele fiind reglementate independent de efectele nulitatii permitnd mentinerea contractului (refacerea contractului nul, validarea nulitatii, confirmarea anularii) si anume, n sectiuni le aferente viciilor de consimtamnt. Doctrina franceza denumeste n mod generic sanctiunile tip masuri alternative nuli tatii drept regularizare a contractului si sustine necesitatea diferentierii lor de confirmare (unul din ef ectele inerente nulitatii), desi diferentierea poate aparea, uneori, dificila, dar rezolvabila din perspectiva pe rsoanei care invoca respectiva masura; de exemplu, daca victima leziunii renunta la invocarea viciului, fara a solicita reducerea prestatiilor, asistam la confirmare, dar daca cealalta parte pledeaza pentru mentinerea contractului prin reducerea prestatiilor, asistam la regularizare (Fr. Terr s.a., Les obligations, p. 396), adica la aplicarea noului art. 1222 n dreptul nostru. nsa o parte a doctrinei romne are o conceptie restrnsa asupra regularizarii, limitnd-o la acele

situatii de complinire a unor lipsuri privind cerintele de valabilitate ale contractului (a se vedea L. Pop, O bligatiile, vol. II, p. 459). De observat ca noul Cod civil nu opereaza cu notiunea de regularizare, astfel ca doctrina va st abili oportunitatea, ct si sfera acestei notiuni. Se impune mentinerea demarcatiei ntre sanctiunile cu titlu de masuri alt ernative nulitatii si mecanismele inerente regimului nulitatii, chiar si independent de faptul ncadrarii primelor n notiunea de regularizare (n conceptia larga a acestei notiuni). 2. Clasificarea nulitatilor. n art. 1246 reprezentnd sediul general al nulitatii, este enuntata principala clasificare a nulitatilor n absolute si relative, urmnd ca, criteriul de diferenti ere precum si regimul juridic al acestora sa fie precizate n art. 1247-1251. Desi nu sunt mentionate n art. 1246, c elelalte tipuri de nulitate nulitatea partiala/totala, nulitatea virtuala/textuala formeaza obiectul reglementarii art . 1255 (nulitatea partiala) si art. 1253 (nulitatea virtuala). Aceasta maniera de prezentare a nulitatilor este expl icabila prin importanta criteriului interesului ocrotit prin norma juridica ncalcata care sta la baza tipologiei nuli tati absolute nulitati relative si care are influenta asupra celorlalte clasificari. 3. Conventiile asupra nulitatii. Alineatul (2) si alin. (3) ale art. 1246 introd uc n legislatia civila conventiile de constatare sau declarare a nulitatii, prin care partile unui contract convin sa recunoasca cauza de nulitate si sa-i stabileasca efectele, fara a recurge la instanta de judecata. Termenii de consta tare si de declarare sunt analogi rolului instantelor n cazul nulitatii, respectiv de a constata nulitatea absoluta si de a declara (pronunta) nulitatea relativa. Conventia asupra nulitatii este supusa limitelor legale speciale preva zute n alin. (4), de interzicere a instituirii, respectiv a suprimarii cauzelor de nulitate. Eventualele clauze/con ventii prin care partile se nteleg asupra inventarii unor noi cauze de nulitate care sa afecteze relatia lor contra ctuala, respectiv asupra nlaturarii de la aplicare a unor cauze de nulitate recunoscute de lege, sunt considerate nescr ise, cu consecinta ca nu este necesara constatarea nulitatii lor absolute pe cale judiciara. n plus, n doctrina se apreci aza ca trebuie impusa si limita respectarii drepturilor tertilor, precum si a ordinii publice (a se vedea L. Pop , Obligatiile, vol. II, p. 444), aceasta din urma fiind oricum una din limitele libertatii contractuale. Art. 1247. Nulitatea absoluta (1) Este nul contractul ncheiat cu ncalcarea unei dispozitii legale instituite pen tru ocrotirea unui interes general. (2) Nulitatea absoluta poate fi invocata de orice persoana interesata, pe cale d e actiune sau de exceptie. (3) Instanta este obligata sa invoce din oficiu nulitatea absoluta. (4) Contractul lovit de nulitate absoluta nu este susceptibil de confirmare dect n cazurile prevazute de lege. (art. 1248-1249 NCC) Comentariu 1. Definirea nulitatii absolute. Articolul 1247 reprezinta sediul legal al nulit atii absolute, reglementnd aspecte referitoare la criteriul de evidentiere a nulitatii absolute, persoanele care o

pot invoca, modalitatile de invocare si interdictia confirmarii de principiu a contractelor lovite de nulitate absoluta. Textul legal nu ofera o definitie acestei forme de nulitate, doar o precizeaza prin intermediul criteriului de demarcatie fata de nulitatea relativa: natura de ordin general a interesului ocrotit prin norma juridica ncalcata. De remarcat pre ferinta legiuitorului pentru atributul general si nu public al interesului vizat de norma, desi n teoria si practi ca dreptului civil termenii sunt considerati avnd aceeasi valoare. Nulitatea absoluta si nulitatea relativa au fin alitati specifice, conferite de diferenta de natura a interesului vizat prin norma juridica ncalcata: nulitatea a bsoluta ocroteste un interes general (conform art. 1247), iar nulitatea relativa ocroteste un interes particular (con form art. 1248). Distinctia dintre principalele forme ale nulitatii se reduce la stabilirea (uneori pe cale de inte rpretare, n lipsa unei precizari exprese n lege) naturii interesului vizat prin norma juridica. 2. Modalitati de invocare a nulitatii absolute. Persoanele care pot invoca nulit atea absoluta. Rolul instantei de judecata. Nulitatea absoluta poate fi invocata n mod ofensiv ( pe cale de actiune) sau defensiv (pe cale de exceptie) de orice persoana interesata. n legatura cu ultimu l aspect, o persoana poate invoca nulitatea absoluta prin dovedirea unui interes personal serios si legitim, n aten ta relatie cu natura interesului ocrotit prin norma juridica ncalcata si fara a contraveni interesului vizat de no rma juridica. Sfera persoanelor interesate este formata din: partile contractante, succesorii universali sau cu titlu universal, succesorii cu titlu particular, creditorii chirografari (fie n nume propriu, fie prin intermediul act iunii oblice si cu verificarea domeniului de aplicatie al acestei actiuni), tertii, autoritati publice. Invocarea nulitatii absolute reprezinta un drept pentru persoanele interesate si o obligatie pentru instanta de judecata, astfel cum prevede alin. (3) al art. 1247. Noul Cod civil nu distinge n tre diversele tipuri de interes general sau public (politic, economic etc.) de natura a fundamenta obligatia ins tantelor de invocare a nulitatii din oficiu, astfel ca se va aplica regula ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus. De asemenea, textul legal are valoarea unei abilitari generale si neconditionate a instantei, deoarece nu conditioneaza interventia instantei de aplicarea unor dispozitii speciale ale legii. Alineatul final al art. 1247 instituie regula interdictiei confirmarii de princi piu a contractelor lovite de nulitate absoluta, cu exceptia cazurilor prevazute de lege. Aceasta regula trebuie privit a n corelatie cu imprescriptibilitatea invocarii nulitatii, conform art. 1249 si este explicata prin caracterul general al interesului vizat prin norma juridica ncalcata, caracter incompatibil cu lasarea sanctiunii nulitatii la latitudinea un or subiecte de drept n directia unei eventuale confirmari a actului nul. Art. 1248. Nulitatea relativa (1) Contractul ncheiat cu ncalcarea unei dispozitii legale instituite pentru ocrot irea unui interes particular este anulabil. (2) Nulitatea relativa poate fi invocata numai de cel al carui interes este ocro tit prin dispozitia

legala ncalcata. (3) Nulitatea relativa nu poate fi invocata din oficiu de instanta judecatoreasc a. (4) Contractul anulabil este susceptibil de confirmare. [art. 1247, art. 1249 al in. (2), art. 1252, 1262-1265 NCC] Comentariu 1. Definirea nulitatii relative. Articolul 1248 NCC, sediul legal al nulitatii r elative, se remarca printr-o maniera simetrica de reglementare fata art. 1247, urmarindu-se, n esenta, aceleasi aspect e de drept: definirea nulitatii relative prin intermediul criteriului de demarcatie fata de nulitatea absoluta, persoanele care pot invoca nulitatea relativa, posibilitatea confirmarii actului anulabil. Singurul aspect care exced e simetriei mentionate si totodata, continutului articolului 1248, este cel referitor la modalitatile de invocare a nulitatii relative, fiind precizat n art. 1249 alin. (2) NCC. Terminologic, nulitatea relativa este desemnata prin termenu l de anulabilitate , iar nulitatea absoluta prin termenul de nulitate , cu consecinta ca un contract aflat sub imperiu l vreuneia dintre formele acestei sanctiuni este denumit anulabil , respectiv nul . Asemanator articolului 1247, dispozitiile art. 1248 nu ofera o definitie nulitatii relative, doar o precizeaza prin intermediul criteriului d e demarcatie fata de nulitatea absoluta: natura de ordin particular a interesului ocrotit prin norma juridica ncalcata. n l itera art. 1248, interesul vizat prin norma juridica nerespectata este definit particular , nsa cu aceeasi valoare juridic a pot fi utilizati termenii de personal sau privat . n determinarea caracterului interesului ocrotit printr-o dispozi tie legala pot aparea unele dificultati generate de posibile interferente ntre interese particulare si genera le, solutionabile prin retinerea caracterului precumpanitor al unui anumit tip de interes, atragnd forma de nulita te corespondenta, dar cu observarea prezumtiei de nulitate relativa, conform art. 1252. 2. Persoanele care pot invoca nulitatea relativa. Rolul instantei de judecata. C onform alin. (2), sfera persoanelor care pot invoca nulitatea relativa este delimitabila prin raportare la notiunea interesului particular (personal, privat) al subiectului de drept interesat n formularea unei actiuni n a nulabilitate, nsemnnd ca actiunea poate fi formulata, n principiu, numai de persoana n interesul careia aceasta sanc tiune a fost prevazuta de lege. Comparnd alin. (2) al art. 1248 cu alin. (2) al art. 1247, este de semnalat forma negativ-restrictiva a primei dispozitii numai de cel al carui interes este ocrotit cu referire la nulitatea relativa fata de forma afirmativ-permisiva a celei de-a doua dispozitii orice persoana interesata , cu referire la nulitatea abs oluta. De regula, nulitatile relative opereaza pentru apararea interesului privat al uneia dintre partile contractante , dar textul legal nu atribuie partilor contractante, n mod expres sau cu precadere, dreptul de a invoca nulitat ea relativa. Sfera subiectelor de drept care pot formula actiunea n anulabilitate este formata din: partile contractante, succesorii universali sau cu titlu universal (cu exceptia actiunilor personale), reprezentantii persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate restrnsa (ocrotitorul legal, autoritate a tutelara precum si Ministerul

Public), creditorii chirografari ai partilor (dar nu prin exercitarea unui drept propriu, ca n cazul nulitatii absolute, ci prin intermediul actiunii oblice si cu verificarea domeniului sau de aplicare), tertii (daca prin nulitatea relativa este protejat si un interes privat al tertului, conform L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 455). Este posibila ncalcarea unor dispozitii legale care ocrotesc doua sau mai multe parti contractante, cu consec inta ca toate aceste parti pot invoca nulitatea relativa, prin retinerea fiecareia dintre cauzele de nulitate invocate . Alineatul (3) stipuleaza interdictia invocarii din oficiu a nulitatii relative d e catre instanta judecatoreasca, interdictie explicabila prin specificul nulitatii relative de a ocroti interese particulare, personale sau private, spre deosebire de caracterul general al interesului vizat prin nulitatea absoluta, reclamnd regula obligativitatii invocarii sale din oficiu, conform alin. (3) al art. 1247. Alineatul (4) prevede posibilitatea confirmarii contractului anulabil, facultate acordata subiectului cu drept de a formula actiunea n anulabilitate; aceasta prevedere legala este n acord cu caracte rul nulitatii relative de a ocroti interese particulare (a se vedea comentariul articolelor 1262-1265). Art. 1249. Prescriptia (1) Daca prin lege nu se prevede altfel, nulitatea absoluta poate fi invocata or icnd, fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptie. (2) Nulitatea relativa poate fi invocata pe cale de actiune numai n termenul de p rescriptie stabilit de lege. Cu toate acestea, partea careia i se cere executarea contractu lui poate opune oricnd nulitatea relativa a contractului, chiar si dupa mplinirea termenului de pr escriptie a dreptului la actiunea n anulare. ( art. 2517, 2525 NCC) Comentariu 1. Imprescriptibilitatea invocarii nulitatii absolute. Alineatul (1) reitereaza regula statornicita n art. 2 din Decretul nr. 167/1958 referitoare la imprescriptibilitatea invocarii nulitatii a bsolute, att pe cale de actiune, ct si pe cale de exceptie. Regula mentionata nu are caracter absolut, textul legal anuntnd posibilitatea derogarii prin dispozitii legale exprese. Imprescriptibilitatea actiunii n nulitate absoluta nu atrage si imprescriptibilitatea eventualelor actiuni, promovate concomitent sau ulterior, privind restituirea pr estatiilor executate n temeiul contractului nul sau repararea prejudiciului cauzat. n timp ce actiunea n nulitate absoluta are ca obiect nlaturarea efectelor contractului lovit de nulitate, celelalte actiuni urmaresc solutionare a pretentiilor patrimoniale n legatura cu respectivul contract (a se vedea comentariul art. 2525 NCC). Nulitatea absolu ta este imprescriptibila inclusiv n ipoteza invocarii pe cale de exceptie, ca mijloc de aparare a prtului fata de o ac tiune prin care se solicita obligarea lui la executarea sau respectarea unui contract nul. Regula imprescriptibilitati att pe cale de i nulitatii absolute actiune, ct si pe cale de exceptie este justificabila prin caracterul general al interesului protejat prin dispozitia legala ncalcata. 2. Prescriptibilitatea invocarii anularii pe cale de actiune. Imprescriptibilita tea opunerii anularii

pe cale de exceptie. n privinta nulitatii relative, problema prescriptiei extinct ive este legiferata diferit, dupa cum sanctiunea este invocata pe cale de actiune sau este opusa pe cale de exceptie. n primul caz, teza I a alin. (2), asemanator vechii legislatii, reprezentata prin art. 9 din Decretul nr. 167/1958 , proclama prescriptibilitatea actiunii n anulare n termenul prevazut de lege (a se vedea comentariul art. 2517 NCC). Regu la prescriptibilitatii este explicabila prin mai multe considerente: specificul nulitatii relative de a fi c onstituita pentru ocrotirea unor interese particulare si care trebuie sa cedeze n fata intereselor generale asigurate de in stitutia prescriptiei extinctive, realizarea stabilitatii si sigurantei circuitului civil, ideea de confirmare tac ita a actului anulabil. n al doilea caz, teza finala a alin. (2) transeaza disputa doctrinara si jurispru dentiala n legatura cu prescriptia dreptului de a invoca nulitatea relativa pe cale de exceptie, n favoarea stipular ii imprescriptibilitatii exceptiei de nulitate relativa. n acceptiunea textului legal, a opune oricnd nulitatea relativa , nseamna a evita astfel obligarea la executarea unui contract anulabil, si nu a valorifica dreptul de a obtine anular ea contractului pe cale de exceptie, n calitate de prt, dupa mplinirea termenului de invocare a acestei sanctiuni. Rezulta ca nulitatea relativa poate fi obtinuta sau invocata numai pe cale de actiune, nauntrul termenului de prescripti e fixat de lege. Pe cale de exceptie, nulitatea relativa nu se obtine, nu se invoca, ci doar poate fi opusa, oricnd. Aceasta reprezinta si opinia majoritara a doctrinei civile (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 466). 2 Cauzele de nulitate Art. 1250. - Cauzele de nulitate absoluta Art. 1251. - Cauzele de nulitate relativa Art. 1252. - Prezumtia de nulitate relativa Art. 1253. - Nulitatea virtuala Art. 1250. Cauzele de nulitate absoluta Contractul este lovit de nulitate absoluta n cazurile anume prevazute de lege, pr ecum si atunci cnd rezulta nendoielnic din lege ca interesul ocrotit este unul general. (art. 206 , 1207, 1238, 1246, 1253, 1225, 1653 NCC) Comentariu 1. Modalitati de reglementare a cauzelor de nulitate absoluta. n prezentarea cauz elor de nulitate absoluta, textul legal abordeaza o maniera sintetica, n defavoarea uneia de tip a nalitic, de enumerare, chiar si limitativa a acestora. n conformitate cu art. 1250, cauzele de nulitate absoluta pot fi reglementate prin doua modalitati de tehnica legislativa: a) prin precizarea lor expresa de catre legea civila, denumind cazurile de nulit ate absoluta expresa. Spre exemplu, textul legal analizat poate fi corelat cu prevederile art. 1225 alin. (2) (Obiec tul contractului) care definesc obiectul ilicit n sens larg, nglobnd si cazurile n care acesta este contrar ordinii publice s i bunelor moravuri, fiind sanctionat cu nulitatea absoluta; n mod n b) prin interpretarea lor din ncalcari ale unor dispozitii legale ocrotind endoielnic un interes general, denumind cazurile de nulitate absoluta virtuala. Nulitatea virtuala formeaza obi

ect de legiferare al art. 1253. 2. Tabloul cauzelor de nulitate absoluta. Potrivit vechii legislatii, exista urm atorul tablou al principalelor cauze de nulitate absoluta a contractului, partial modificat prin intrarea n vigo are a noului Cod civil: a) nerespectarea unei incapacitati speciale a persoanelor fizice (art. 1309 C.ci v.). Cauza de nulitate este reiterata n noul Cod civil, de exemplu, n art. 1653; b) lipsa capacitatii de folosinta a persoanei juridice si nerespectarea principi ului specialitatii capacitatii de folosinta ( art. 32 din Decretul nr. 31/1954). Cauza de nulitate absoluta se regaseste si n noul Cod civil, n art. 206; c) lipsa totala a consimtamntului n cazul erorii obstacol (art. 954 C.civ.). n mod contrar, n noul Cod civil, n art. 1207, sanctiunea stipulata este nulitatea relativa si nu absoluta; d) nevalabilitatea obiectului contractului, acesta fiind una dintre conditiile e sentiale de valabilitate ale contractului (art. 948, art. 962 si urm. C.civ.). Mult mai precis n aceasta privinta, noul Cod civil precizeaza expres sanctiunea nulitatii absolute n art. 1225 alin. (2); e) nevalabilitatea cauzei contractului n anumite ipoteze (art. 966-968 C.civ.). C auza de nulitate se regaseste si n noul Cod civil, art. 1238 alin. (2); f) nerespectarea formei solemne cerute ad validitatem (art. 813 C.civ., spre exe mplu). Cauza de nulitate este reconfirmata de noul Cod civil, n art. 1246; g) ncalcarea ordinii publice, a bunelor moravuri, precum si fraudarea legii (art. 5 C.civ.). Specificul acestor cauze de nulitate absoluta, prezente si n conceptia noului Cod civil, consta n fap tul ca ele reflecta ambele modalitati de legiferare a cauzelor nulitatii, deoarece sunt prevazute ca atare n diferite dispozitii legale (art. 1225, art. 1238), dar, n acelasi timp, pot fundamenta diverse cazuri de nulitate virtua la. O categorie noua de nulitati absolute virtuale va fi formata, prin aplicarea art. 1253 NCC, de cazurile de ra sturnare a prezumtiei de nulitate relativa. Art. 1251. Cauzele de nulitate relativa Contractul este anulabil cnd au fost nesocotite dispozitiile legale privitoare la capacitatea de exercitiu, cnd consimtamntul uneia dintre parti a fost viciat, precum si n alte caz uri anume prevazute de lege. [art. 44, 1205, 1207-1222, art. 1238 alin. (1), art. 1250, 12 52-1253, 1665 NCC] Comentariu 1. Maniera de prezentare a cauzelor de nulitate relativa. Spre deosebire de art. 1250 NCC care reglementeaza cauzele de nulitate absoluta n mod sintetic, prin referire generica la tipologia nulitate expresa nulitate virtuala, art. 1251 NCC abordeaza o tehnica legislativa diferita, ntruct: a) enumera doua situatii particulare sanctionabile cu nulitate relativa ncalcarea dispozitiilor legale privitoare la capacitatea de exercitiu si vicierea consimtamntului, si b) face trimitere la alte cazuri de nulitate relativa expresa. Limitndu-ne strict la dispozitiile art. 1251, ar rezulta ca nulitatea relativa es te exclusiv expresa, deoarece sunt retinute doar cazuri de nulitate relativa anume stipulate de lege; o viziune com pleta si corecta a cauzelor de nulitate relativa se formeaza prin parcurgerea articolelor urmatoare ale prezentei sectiu

ni, art. 1252 si art. 1253 NCC ale caror dispozitii nglobeaza printre cauzele de nulitate relativa si categoria nulitatilo r virtuale. 2. Tabloul cauzelor de nulitate relativa. Din prezentarea comparativa a vechii l egislatii si din coroborarea art. 1251, art. 1252 si art. 1253 rezulta urmatorul tablou al cauzelor de nulita te relativa: a) nesocotirea dispozitiilor legale privitoare la capacitatea de exercitiu. Cauz a de nulitate relativa este comuna ambelor legislatii, fiind retinuta de Decretul nr. 31/1954 (art. 25) si reiterat a de art. 44 NCC; b) vicierea consimtamntului (art. 961 C.civ.). Noul Cod civil conserva regula san ctionarii viciilor de consimtamnt cu nulitatea relativa (art. 1207-1222); c) lipsa discernamntului (art. 948 coroborat cu art. 856 C.civ., spre exemplu); c auza de nulitate relativa este reiterata de noul Cod civil, art. 1205; d) alte cazuri de nulitate relativa expresa potrivit noului Cod civil: lipsa cau zei, conform art. 1238 alin. (1), art. 1665 n materia vnzarii pentru pret fictiv sau derizoriu; e) nulitatile relative virtuale, inclusiv cele prezumat relative (n cazurile n car e natura nulitatii nu este determinata ori nu reiese n chip nendoielnic din lege, contractul este prezumat anulabil, conf orm art. 1252). Din categoria nulitatilor relative virtuale, reprezinta noutate legislativa numai cazurile de nulitate prezumate de lege a fi relative, n ipotezele nerasturnarii prezumtiei de nulitate relativa. Art. 1252. Prezumtia de nulitate relativa n cazurile n care natura nulitatii nu este determinata ori nu reiese n chip nendoiel nic din lege, contractul este anulabil. [art. 1246, art. 1247 alin. (1), art. 1250, 1253 NCC] Comentariu 1. Domeniul de aplicatie al prezumtiei de nulitate relativa. Instituirea prezumt iei de nulitate relativa, o alta noutate legislativa n domeniu, are semnificatia unui veritabil reper n chesti unea determinarii naturii nulitatii, n tacerea legii. Prezumtia este operanta n materia nulitatilor virtuale, ntruct numa i n cazul lor natura nulitatii nu este determinata, n acceptiunea art. 1252. Desi din redactarea textu lui analizat ar rezulta doua conditii alternative si independente ale aplicarii acestei prezumtii nedeterminarea natur ii nulitatii sau nerezultarea ei n mod nendoielnic din lege , n realitate, cea de-a doua conditie o presupune pe prima si i adauga o circumstantiere n plus, dubiul existent n legatura cu felul nulitatii. Prima conditie se refera st rict la o carenta legislativa privind declararea felului nulitatii, iar cea de-a doua sugereaza dificultati n depistare a interesului general sau particular vizat prin norma juridica ncalcata, acesta nereiesind n mod clar din interpretarea legii. 2. Considerente probatorii. Natura prezumtiei de nulitate relativa. Solutia noul ui Cod civil n cazul dificultatilor de precizare a caracterului absolut sau relativ al nulitatii este a anulabilitatii contractului, n concordanta cu conceptia moderna asupra nulitatii de a fi, n principiu, remediabi la (a se vedea si comentariul art. 1246 NCC). Subiectul de drept urmarind a se prevala de aceasta prezumtie are de subliniat ca legea este

nendestulatoare sub aspectul precizarii naturii nulitatii si a caracterului inter esului ocrotit prin norma ncalcata, astfel ca va invoca n favoarea sa art. 1252. Dimpotriva, cel care va dori sa se p revaleze de sanctiunea nulitatii absolute, are sarcina probatorie de nlaturare a prezumtiei prin dovedirea caracte rului general al interesului vizat prin norma juridica ncalcata. Asadar, prezumtia de nulitate relativa este o prezu mtie legala relativa iuris tantum , putnd fi rasturnata prin proba contrarie, n sensul de a demonstra natura n ulitatii invocate de a fi absoluta, cu observarea alin. (1) al art. 1247. O asemenea interpretare este sus tenabila n lumina a doua texte legale din prezenta sectiune: a) articolul 1250 reglementnd cauzele de nulitate absoluta, prevede ca un contrac t este nul absolut nu numai n cazurile anume prevazute de lege, ci si atunci cnd rezulta nendoielnic din lege ca interesul ocrotit este unul general; b) articolul 1253 reglementnd nulitatea virtuala, stabileste incidenta acesteia i nclusiv n materia nulitatii absolute, pentru asigurarea finalitatii normei legale ncalcate. Art. 1253. Nulitatea virtuala n afara cazurilor n care legea prevede sanctiunea nulitatii, contractul se desfiin teaza si atunci cnd sanctiunea nulitatii absolute sau, dupa caz, relative trebuie aplicata pentru ca scopul dispozitiei legale ncalcate sa fie atins. (art. 1246-1248, 1250-1251 NCC) Comentariu 1. Clasificarea nulitatii n functie de modul de consacrare legislativa. Intentia noului Cod civil de a oferi o reglementare de ansamblu a nulitatii, s-a limitat, n privinta clasificari lor, la precizarea expresa a dihotomiei nulitate absoluta nulitate relativa, n art. 1246. Pe o scara a importantei clasif icarilor nulitatii, urmeaza, desi nestipulata ca atare, tipologia nulitatilor exprese si virtuale, n functie de mod ul de consacrare legislativa. mpartirea nulitatilor n exprese (explicite, textuale) si virtuale (implicite, tacite) este sugerata si de art. 1250 cu ocazia precizarii cauzelor de nulitate, stipulndu-se ca un contract este nul absolut nu numai n cazu rile anume prevazute de lege, ci si atunci cnd rezulta nendoielnic din lege ca interesul ocrotit este unul general. Optiunea legiuitorului a fost n directia prevederii unui sediu legal numai al nulitatii virtuale, n art. 1253, n t imp ce pentru nulitatea expresa a preferat doar utilizarea unei sintagme ilustrative (teza prima a art. 1250, teza finala a art. 1251, teza prima a art. 1253): cazurile anume prevazute de lege. Din continutul textul legal analizat reiese ca justificarea nulitatilor virtuale se afla n ideea atingerii scopului dispozitiilor legale ncalcate. La rndul sau, scopul normei juridice rezulta din in terpretarea literala a legii, putnd fi sugerat de expresii ca: este oprit, nu se poate, este interzis, se admite numai d aca , anuntnd ca suntem n prezenta unei norme prohibitive, dar fara precizarea sanctiunii nerespectarii ei, ca n ipo teza nulitatilor exprese. ncalcarea unei norme prohibitive este sanctionabila nu numai cu nulitatea virtuala, ci si cu alte sanctiuni corespunzatoare inclusiv altor ramuri de drept (administrativ, spre exemplu). Categoria nulitatii virtuale a fost recunoscuta si n vechea legislatie civila [ar

t. 813 C.civ., art. 858 C.civ., art. 35 alin. (2) C.fam., art. 6 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 s.a.], precum si n literatu ra juridica (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 445). 2. Nulitati virtuale absolute si nulitati virtuale relative. Criteriile de clasi ficare a celor doua tipologii de nulitati mentionate natura interesului ocrotit prin norma juridica ncalcata si mo dul de consacrare legislativa sunt complementare, astfel ca putem distinge att ntre nulitati exprese absolute si nulitati exprese relative, ct si ntre nulitati virtuale absolute si nulitati virtuale relative. n pr ivinta primei distingeri, probleme deosebite nu apar, ntruct consacrarea expresa a nulitatii include, de o m aniera mai mult sau mai putin explicita, si felul nulitatii: absoluta sau relativa. n vederea distingerii ntre nulitati virtuale absolute si nulitati virtuale relativ e, nu este suficient a recurge la precizarea finala a art. 1253 atingerea scopului dispozitiei legale ncalcate deoa rece aceasta nu reprezinta un criteriu de clasificare a nulitatilor, ci o justificare a admiterii caracterului virtual al nulitatii n general, ca sanctiune de drept civil. Pentru a determina daca o nulitate virtuala este absol uta sau relativa, trebuie aplicat criteriul legal al naturii interesului vizat prin norma juridica ncalcata, astfel cum este precizat n noul Cod civil n art. 1247, art. 1248, art. 1250. 3 Efectele nulitatii Art. 1254. - Desfiintarea contractului si a actelor subsecvente Art. 1255. - Nulitatea partiala Art. 1256. - Nulitatea contractului plurilateral Art. 1257. - Daunele-interese. Reducerea prestatiilor Art. 1258. - Repararea prejudiciului n cazul nulitatii contractului ncheiat n forma autentica Art. 1259. - Refacerea contractului nul Art. 1260. - Conversiunea contractului nul Art. 1254. Desfiintarea contractului si a actelor subsecvente (1) Contractul lovit de nulitate absoluta sau anulat este considerat a nu fi fos t niciodata ncheiat. (2) Desfiintarea contractului atrage, n conditiile legii, si desfiintarea actelor subsecvente ncheiate n baza lui. (3) n cazul n care contractul este desfiintat, fiecare parte trebuie sa restituie celeilalte, n natura sau prin echivalent, prestatiile primite, potrivit prevederilor art. 1639 1 647, chiar daca acestea au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu. (art. 16391649 NCC) Comentariu 1. Enuntarea principiilor guvernatoare ale efectelor nulitatii. Dispozitiile art . 1254 sintetizeaza, pentru prima data n legislatia noastra civila, principiile guvernatoare ale producerii e fectelor nulitatii: a) principiul desfiintarii retroactive a contractului lovit de nulitate absoluta / anulat sau retroactivitatea nulitatii, conform alineatului (1); b) principiul desfiintarii actelor subsecvente contractului lovit de nulitate ab soluta/ anulat sau producerea efectelor

nulitatii fata de terti, conform alineatului (2); c) principiul restituirii tuturor prestatiilor executate de parti n baza contract ului lovit de nulitate absoluta/ anulat, conform alineatului (3). n esenta, efectul nulitatii este unul singur, exprimabil prin adagiul quod nullum est nullum producit effectum (a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil, p. 227), efect care se produce diferit, dupa c um, pna la declararea sau constatarea sanctiunii nulitatii, contractul a fost sau nu executat ntre parti, a fost sau nu urmat de ncheierea unor acte juridice subsecvente; intervenirea acestor situatii juridice face ca efectul anuntat, cel esential, sa se descompuna sau sa se multiplice n mai multe efecte, a caror producere reclama necesitatea aplicarii pr incipiilor enuntate n art. 1254 (si retinute ca atare de doctrina precitata). n literatura juridica sunt retinute dou a principii importante ale efectelor nulitatii: principiul retroactivitatii nulitatii si principiul restituirii tutur or prestatiilor executate, nsa fara a se ignora principiul desfiintarii actelor subsecvente contractului nul/ anulat ( a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 473-479). 2. Desfiintarea retroactiva a contractului lovit de nulitate absoluta sau anulat . Principiul desfiintarii retroactive a contractului nul/ anulat decurge din principiul legal itatii, ncalcat cu prilejul ncheierii actului nevalabil si are drept finalitate asigurarea ordinii de drept (a se vede a Gh. Beleiu, Drept civil, p. 228). Prin desfiintarea retroactiva a contractului se ajunge n situatia n care partile nu ar fi ncheiat contractul, cu observarea a doua reguli: a) desfiintarea contractului se produce identic, indiferent de felul nulitatii, absolute sau relative; b) desfiintarea contractului opereaza att pentru trecut, ex tunc, ct si pentru vii tor, ex nunc. Prin sintagma considerarii contractului a nu fi fost niciodata ncheiat se subliniaza urmatoarel e consecinte ale sanctiunii nulitatii: ncetarea efectelor contractului, mpiedicarea producerii efectelor contractului pen tru viitor, precum si nlaturarea efectelor deja produse, consecinte detaliate n alin. (2)-(3) ale art. 1 254. 3. Desfiintarea actelor subsecvente contractului lovit de nulitate absoluta sau anulat. Prin stipularea desfiintarii actelor subsecvente contractului lovit de nulitate absol uta sau anulat, alineatul (2) legifereaza principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, considerat de doctr ina o consecinta att a principiilor retroactivitatii si restituirii tuturor prestatiilor, ct si al principiului nemo dat quod non habet sau nemo plus iuris ad allium transferre potest, quam ipse habet (a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil, p. 229). Regula de drept din alin. (2) evidentiaza rasfrngerea consecintelor nulitatii asupra unor terte p ersoane care au contractat cu partile contractului nul/ anulat, anterior desfiintarii sale, dobndind drepturi care au l egatura cu acesta. Pentru completa cunoastere si corecta aplicare a principiului desfiintarii actul ui subsecvent ca urmare a nulitatii/anularii contractului initial trebuie observate si limitele sau except iile sale, astfel cum sunt reglementate n art. 1648-1649 NCC (a se vedea comentariile acestor texte legale). 4. Restituirea prestatiilor ca urmare a desfiintarii contractului lovit de nulit

ate absoluta sau anulat. Alineatul (3) reglementeaza un principiu denumit n teoria si practica jud iciara al repunerii n situatia anterioara, corespunzator adagiului restitutio in integrum. Tehnica legislativa este mixta, ntruct pe de o parte, textul legal precizeaza modalitatile de restituire (n natura sau prin echi valent), subliniind irelevanta modului de executare a prestatiilor, iar pe de alta parte, face trimitere la art. 1639 164 7 NCC reglementnd modalitatile de restituire a prestatiilor, independent de cauza restituirii (a se vedea comentar iile acestor texte legale). Pentru materia efectelor nulitatii, dispozitiile art. 1639 1647 NCC au rolul de a asigura punerea n practica a principiului restituirii prestatiilor, evidentiindu-i, totodata, limitele sau exceptiile de l a aplicare. Alineatul (3) contine doar solutiile generale, obligatorii, pentru mprejurarile n care nulitatea/anularea con tractului a fost precedata de executarea prestatiilor, indiferent de unilateralitatea sau reciprocitatea execu tarii, de ctimea executarii sau de felul executarii (succesiv sau continuu). Art. 1255. Nulitatea partiala (1) Clauzele contrare legii, ordinii publice sau bunelor moravuri si care nu sun t considerate nescrise atrag nulitatea contractului n ntregul sau numai daca sunt, prin natura l or, esentiale sau daca, n lipsa acestora, contractul nu s-ar fi ncheiat. (2) n cazul n care contractul este mentinut n parte, clauzele nule sunt nlocuite de drept cu dispozitiile legale aplicabile. (3) Dispozitiile alin. (2) se aplica n mod corespunzator si clauzelor care contra vin unor dispozitii legale imperative si sunt considerate de lege nescrise. Comentariu 1. Tipologia nulitati totale nulitati partiale. Clasificarea nulitatilor n nulita ti totale si nulitati partiale este retinuta n mod traditional de doctrina si practica judiciara, nsa sub aspect legislativ, art. 1255 are semnificatia unei noutati n materie. Reglementarea nulitatii partiale se ncadreaza conceptiei m oderne potrivit careia nulitatea este, n principiu, partiala, desfiintnd numai una sau mai multe clauze ale contrac tului (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 446) cu mentinerea acelor clauze care nu contravin legi lor imperative. Mai mult, potrivit aceleiasi conceptii, nulitatea partiala este considerata regula, iar nulitatea t otala, exceptia. Nulitatea partiala este reglementata n art. 1255 prin interpretarea a contrario a dispozitiilor alin. (1) si anume: vom fi n prezenta nulitatii partiale daca clauzele contrare legii, ordinii publice sa u bunelor moravuri nu sunt considerate nescrise, nu sunt prin natura lor esentiale si numai daca n lipsa lor contractul nu s-ar fi ncheiat. Tehnic-juridic, nentrunirea conditiile mentionate n alin. (1) pentru operarea nulitatii totale con duce la nulitatea partiala, de unde se poate desprinde concluzia ca nulitatea partiala este regula, iar nulitatea to tala este exceptia. Elementele de diferentiere ntre nulitatea partiala si nulitatea totala sunt: a) natura clauzelor de fi esentiale pentru existenta contractului. Acesta este u n criteriu obiectiv de determinare a nulitatii partiale/totale si este reprezentat, de exemplu, de nere

spectarea formei ad validitatem sau lipsa capacitatii de a ncheia un act juridic, ambele atragnd sanctiunea nulitatii totale; b) caracterul clauzelor de a fi determinante pentru ncheierea contractului. Acest a este un criteriu subiectiv de determinare a nulitatii partiale/totale care depinde de rolul atrib uit prin vointa partilor respectivelor clauze. Prin aplicarea unuia sau celuilalt dintre criteriile prezentate, reiese ca nulitatea partiala poate fi obiectiva sau subiectiva. 2. ntregirea contractului prin nlocuirea clauzelor nule/ considerate nescrise cu d ispozitiile legale aplicabile. Reglementarea nulitatii partiale este completa prin instituir ea regulii de nlocuire a clauzelor nule, precum si a celor reputate nescrise cu dispozitiile legale aplicabile. Adm itnd nulitatea partiala, legiuitorul nu obliga partile la introducerea unor clauze noi valabile, corespunzatoare celor n ule, ci considera contractul, n mod automat, ntregit prin transpunerea fictiva n contract a dispozitiilor legale aplic abile. Desigur, prevederile alineatelor (2) si (3) sunt aplicabile n tacerea partilor si nu le mpiedica pe ace stea sa renegocieze noi clauze de nlocuire a celor nevalabile. Se observa acelasi regim pentru clauzele nule si pen tru cele considerate nescrise datorita naturii lor comune si, mai ales, efectelor juridice practic, identice. Solutiile legislative de consacrare de principiu a nulitatii partiale, precum si de nlocuire a clauzelor nule/ considerate nescrise cu dispozitiile legale aplicabile sunt fundamentate pe prin cipiul asigurarii securitatii circuitului civil, prin intermediul salvgardarii contractului, acesta mentinndu-s e n proportia n care nu contravine dispozitiilor legale privitoare la validitatea lui prin aplicarea cri teriului obiectiv sau vointei partilor de a considera anumite clauze determinante pentru ncheierea contractului , prin recurgerea la criteriul subiectiv Art. 1256. Nulitatea contractului plurilateral n cazul contractelor cu mai multe parti n care prestatia fiecarei parti este facut a n considerarea unui scop comun, nulitatea contractului n privinta uneia dintre part i nu atrage desfiintarea n ntregime a contractului, afara de cazul n care participarea acesteia este esentiala pentru existenta contractului. (art. 1255 NCC) Comentariu 1. Specificul nulitatii partiale n materia contractului plurilateral. Ipoteza art . 1256 este a contractului plurilateral n care prestatia fiecarei parti este efectuata n considerarea unui sc op comun. n masura n care contractul devine nul n privinta uneia dintre parti, textul legal stipuleaza regu la nulitatii partiale, fiind posibil sa existe o cauza de nulitate afectnd capacitatea de exercitiu sau formarea valabila a consimtamntului numai n privinta uneia dintre partile contractante. Conform art. 1256, solutia legala ntr -o asemenea situatie este a mentinerii contractului fata de partile straine de cauza de nulitate. Aplicarea regulii nulitatii partiale este circumstantiata de aspectul participar ii esentiale n contract a partii fata de care opereaza cauza de nulitate, n sensul ca n absenta acesteia, contractul nu poa te fiinta. Legea nu prevede n ce

consta caracterul esential al participarii partii respective. Prin analogie cu a rt. 1255, putem distinge ntre o nulitate partiala obiectiva si o nulitate partiala subiectiva. Astfel, un contract pluril ateral va fi desfiintat total n urmatoarele variante: a) participarea partii fata de care contractul este nul este esentiala potrivit naturii contractului. De exemplu, partea respectiva are de executat prestatia caracteristica a contractului; b) participarea partii fata de care contractul este nul este esentiala potrivit vointei concordante a tuturor partilor contractante, exprimata expres n acest sens n contract. Regula nulitatii partiale inclusiv n ipoteza contractului plurilateral pastreaza fundamentarea nulitatii partiale de drept comun, mentionata n art. 1255, la care se poate adauga ideea de affectio co ntractus, prezenta cu precadere n situatia contractelor multilaterale si evidentiata de lege prin sintagma n consid erarea unui scop comun . Art. 1257. Daunele-interese. Reducerea prestatiilor n caz de violenta sau dol, cel al carui consimtamnt este viciat are dreptul de a p retinde, n afara de anulare, si daune-interese sau, daca prefera mentinerea contractului, d e a solicita numai reducerea prestatiei sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi ndrep tatit. (art. 1222 NCC) Comentariu 1. Continutul complex al art. 1257. Sub aspectul tehnicii legislative, textul le gal analizat este parte componenta a sectiunii Efectele nulitatii , dar are un continut complex, reglementnd doua sanct iuni civile diferite pentru ipoteza contractelor afectate de violenta/dol: a) o masura complementara actiunii n anulare: acordarea de daune-interese, pentru acoperirea prejudiciului victimei viciilor mentionate, prejudiciu care nu este reparabil pr in anularea contractului. Doar n acest caz suntem n prezenta unui veritabil efect al anularii, dar un efect complementar si facultativ; b) o masura alternativa anularii, de tipul altei sanctiuni civile intervenind pe ntru viciile violentei/dolului: reducerea prestatiilor pentru varianta mentinerii contractului afectat de viciul violentei/dolului. Daca victima acestor vicii opteaza pentru mentinerea contractului, singura sanctiune posibila a cocontractantului consta n a oferi reducerea prestatiilor victimei cu valoarea daunelor-interese la care ar f i ndreptatita. O masura similara a reducerii obligatilor victimei cu valoarea daunelor-interese la care ar fi fost n dreptatita este prevazuta si pentru ipoteza mentinerii contractului lezionar, n art. 1222. Masura complementara anularii, a acordarii daunelor-interese, precum si masura a lternativa anularii, a reducerii prestatiei victimei, se justifica prin dubla natura juridica a violentei si dolu lui (de vicii de consimtamnt si de delicte civile) si sunt activate prin exercitarea dreptului victimei violentei/dolului f ie n sensul anularii contractului, fie n sensul mentinerii contractului. Diferenta consta n faptul ca pentru prima optiune acordarea de daune-interese este facultativa (att pentru reclamant, ct si pentru instanta care poate dispune respin gerea pretentiei), n timp ce pentru a doua optiune, reducerea prestatiei victimei cu valoarea daunelor-intere

se este obligatorie att pentru reclamant, ct si pentru instanta. n alti termeni, daca se opereaza cu notiunea reg ularizarii contractului, n caz de mentinere a acestuia, ar trebui sa conchidem ca initiativa regularizarii apartin e reclamantului, dar este identificata de lege n mod obligatoriu, prin reducerea prestatiei reclamantului. 2. Specificul daunelor-interese n contextul art. 1257. n concret, ambele masuri re glementate sunt reductibile la chestiunea daunelor-interese, care pot fi cerute alaturi de nulit atea relativa, iar daca se opteaza pentru mentinerea contractului, se efectueaza micsorarea prestatiei egala cu valoarea d aunelor-interese la care partea ar fi ndreptatita. Este de precizat ca, n cazul anularii, obligatia de despagubire se li miteaza la ceea ce este necesar pentru a repune pe victima dolului/violentei n pozitia n care s-ar fi afla daca nu ar fi ncheiat contractul, marcndu-se astfel diferenta fata de sanctiunea neexecutarii obligatiilor contract uale. Daunele-interese aferente celor doua masuri, desi destinate pentru acoperirea unui prejudiciu, nu trebuie confundate, ntruct prejudiciul suferit n cazul anularii contractului nu este n mod necesar egal cu prejudiciul ca re ar trebui reparat (sau evitat) n situatia mentinerii contractului. Art. 1258. Repararea prejudiciului n cazul nulitatii contractului ncheiat n forma autentica n cazul anularii sau constatarii nulitatii contractului ncheiat n forma autentica p entru o cauza de nulitate a carei existenta rezulta din nsusi textul contractului, partea prejudiciata poate cere obligarea notarului public la repararea prejudiciilor suferite, n cond itiile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie. (art. 1357 si urm. NCC) Comentariu 1. Ipoteza art. 1258. Articolul 1258 NCC instituie o forma de raspundere special a pentru fapta proprie a notarului public, caruia i este imputata existenta unei cauze de anulare/nulitate care sa r ezulte din nsusi continutul contractului. Textul legal are n vedere situatia anularii sau constatarii nulitat ii unui contract ncheiat n forma autentica si presupune verificarea urmatoarelor conditii: a) cauza de nulitate sa rezulte din nsusi textul contractului. Astfel, nu se poat e angaja raspunderea notarului indiferent de cauza de nulitate, ci numai pentru o cauza de nulitate n strnsa rela tie cu activitatea notariala de autentificare a contractelor; b) sa existe un prejudiciu, cel putin n sarcina uneia dintre parti. Articolul 125 8 se refera la partea prejudiciata, dar nu este exclus ca ambele parti sa fie prejudiciate ca urmare a constatarii nulit atii absolute, din oficiu, a unui contract partial sau total executat. De asemenea, retinerea unei parti prejudiciate nu pr esupune, n mod automat sau necesar, culpabilitatea celeilalte parti, dar nici nu o exclude, ntruct ceea ce es te vizat prin intermediul prezentului articol este comportamentul notarului, si nu al cocontractantului; c) legea nu precizeaza daca autentificarea reprezinta o cerinta ad validitatem p entru existenta contractului sau numai o optiune a partilor contractante, astfel ca se va aplica regula ubi lex n on distinguit nec nos distinguere debemus. 2. Raspunderea notarului public. Activarea acestei forme speciale de raspundere

este lasata la latitudinea partii prejudiciate prin declararea sau constatarea nulitatii contractului si es te independenta de chestiunea eventualei raspunderi a cocontractantului. Caracterul special al raspunderii se refera cu prioritate la domeniul de aplicatie, astfel cum este precizat n textul legal analizat, si nu la conditiile raspunderii delictuale, care vor trebui dovedite potrivit dreptului comun n materie. Articolul 1258 are astfel valoarea u nui text de abilitare n principiu a partii prejudiciate de a formula o actiune n justitie mpotriva notarului public, e l trebuind a fi completat cu dispozitiile art. 1357 si urm. NCC. Fundamentarea acestei forme speciale de rasp undere pentru fapta proprie se afla n ideea protejarii ncrederii partilor n activitatea de interes public efect uata de notar. Art. 1259. Refacerea contractului nul Contractul nul poate fi refacut, n tot sau n parte, cu respectarea tuturor conditi ilor prevazute de lege la data refacerii lui. n toate cazurile, contractul refacut nu va produce efecte dect pentru viitor, iar nu si pentru trecut. Comentariu 1. Mecanismul juridic al refacerii contractului nul. Articolul 1259 reglementeaz a, cu titlu de noutate legislativa n materia efectelor nulitatii, notiunea de refacere a contractului nu l, n tot sau n parte. Mecanismul prevazut de textul legal analizat consta n ncheierea unui nou acord de vointa al p artilor, analog celui care a dat nastere contractului initial nul, si care sa nu fie afectat de cauza respectiva de nulitate (a se vedea Fr. Terr s.a., Les obligations, p. 396); practic, este vorba despre nlaturarea cauzei de nulitate pr in formarea unui nou contract. Refacerea contractului va avea loc cu respectarea tuturor conditiilor prevazute de lege la data refacerii lui, nsemnnd ca, pentru ipoteza n care conditiile de validitate prevazute initial la dat a contractului nul s-au schimbat, vor fi avute n vedere noile reglementari ale acestora; solutia este n acord cu spe cificul acestei operatii, de realizare a unui nou acord de vointa, al carui regim va fi supus legii n vigoare, conform a dagiului tempus regit actum. Potrivit tezei finale a art. 1259, contractul refacut nu va produce efecte dect p entru viitor, iar nu si pentru trecut; aceasta prevedere are consecinte asupra fructelor produse de bunul care face obi ectul material al contractului (att cel nul, ct si cel nou), n sensul ca fructele culese de dobnditor nainte de refacere a contractului trebuie sa fie restituite, n principiu, exceptnd situatia unei clauze exprese contrare din contra ctul nou (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 459). Diferenta dintre refacerea contractului si confirmarea acestuia are loc pe doua planuri: n primul rnd, refacerea presupune un acord de vointa, pe cnd confirmarea este un act juridic un ilateral; n al doilea rnd, sub aspectul efectelor, contractul nou, refacut, produce efecte din ziua formarii sa le, o noua legatura contractuala legnd partile, n timp ce n cazul confirmarii, legatura care uneste partile este cea initiala, rezultnd din epoca ncheierii contractului anulabil. Art. 1260.

Conversiunea contractului nul (1) Un contract lovit de nulitate absoluta va produce totusi efectele actului ju ridic pentru care sunt ndeplinite conditiile de fond si de forma prevazute de lege. (2) Cu toate acestea, dispozitiile alin. (1) nu se aplica daca intentia de a exc lude aplicarea conversiunii este stipulata n contractul lovit de nulitate sau reiese, n chip nendo ielnic, din scopurile urmarite de parti la data ncheierii contractului. Comentariu 1. Admiterea de principiu a conversiunii contractului nul. Vechea legislatie nu reglementa conversiunea cu titlu de principiu general, existnd doar prevederi speciale n materia probei pr in nscrisuri (art. 1172 C.civ.). Conversiunea a fost reprezentata de doctrina drept unul dintre principiile n confl ict cu regula quod nullum est, nullum producit effectum, ntruct recunoaste efecte juridice unei manifestari de vo inta, chiar daca aceasta nu este valabila ca un anumit act juridic, preconizat de parti (a se vedea Gh. Bele iu, Drept civil, p. 233). Conversiunea presupune, n esenta, nlocuirea din punct de vedere juridic a contractului, privit ca act juridic (negotium iuris), cu un alt contract valabil, fara a opera schimbari materiale cu privire la cupri nsul contractului n sens de instrumentum probationis. Cea mai cunoscuta aplicatie jurisprudentiala a princip iului conversiunii este n cazul manifestarii de vointa, care, desi nula ca si contract de vnzare-cumparare, valor eaza ca antecontract de vnzarecumparare (a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil, p. 233). Conversiunea era ntemeiat a pe regula de interpretare actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat (a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil, p. 233) si era considerata o aplicare particulara a principiului salvarii actelor juridice, conform caruia, manifestarea de vointa cuprinsa ntr-un act juridic trebuie sa aiba, n limitele legii, eficacitatea maxima posibila pentru realizarea scopului urmarit de parti (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 483). 2. Conditiile conversiunii. Din interpretarea alin. (1) si (2) ale art. 1260 rez ulta urmatoarele conditii ale conversiunii: a) existenta unui contract nul absolut, cu excluderea din domeniul de aplicatie al conversiunii, a contractelor anulabile, carora le sunt proprii alte mecanisme de nlaturare a efectelor sanctiu nii respective; b) transformarea sau asimilarea sub aspect tehnic-juridic, a contractului vechi n tr-un contract nou, care presupune cel putin un element de diferenta (de tip, de natura, continut, efecte) si care sa ndeplineasca toate cerintele de validitate, de forma si de fond, cerinte care trebuie sa se regaseasca n structur a contractului vechi, nul (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 484); c) inexistenta intentiei de a exclude aplicarea conversiunii, intentie stipulata n contractul lovit de nulitate sau rezultnd, n mod nendoielnic, din scopurile urmarite de parti la data ncheierii contr actului. n conformitate cu alin. (2), conversiunea nu va putea fi aplicata mpotriva vointei partilor, fie ca este vorba despre o vointa sau intentie stipulata n mod expres n contractul lovit de nulitate, sau despre o intentie rezul tnd din cercetarea vointei concordante a partilor la data ncheierii contractului.

4 Validarea contractului Art. 1261. - Cauzele de validare Art. 1262. - Confirmarea contractului Art. 1263. - Conditiile confirmarii Art. 1264. - Cuprinsul actului confirmativ Art. 1265. - Efectele confirmarii Art. 1261. Cauzele de validare (1) Contractul afectat de o cauza de nulitate este validat atunci cnd nulitatea e ste acoperita. (2) Nulitatea poate fi acoperita prin confirmare sau prin alte moduri anume prev azute de lege. [art. 1222 alin. (3) NCC] Comentariu 1. Cuprinsul notiunii de validare a contractului . Refacerea, confirmarea si regula rizarea contractului. Articolul 1261 introduce o notiune noua pentru materia nulitatii v alidarea contractului prin care se urmareste consolidarea contractului n temeiul principiului general al salvgard arii actului juridic civil. Din interpretarea dispozitiilor textului legal, rezulta ca notiunea de validare are un cuprins variat, incluznd confirmarea, precum si alte moduri juridice de acoperire a nulitatii, neprecizat e. Astfel, validarea nu reprezinta un mecanism juridic de sine statator, ci nglobeaza n sfera sa diferite operatiuni juridice dintre care legea a identificat doar confirmarea care, prin raportare la efectele nulitatii, au ca s cop stingerea dreptului de a invoca nulitatea. n literatura juridica, n legatura cu stingerea dreptului de a invoca nulitatea, se face distinctie ntre regularizarea, refacerea si confirmarea contractului (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 459); dintre acestea, noul Cod civil consacra refacerea si confirmarea contractului. Notiunea de regularizare este ap reciata drept un mod de validare a actului juridic lovit de nulitate, mai precis, un nou acord de vointa al parti lor cu un obiect limitat: corijarea cauzei de nulitate sau complinirea unei neregularitati a actului juridic (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 459). Ca exemplu de regularizare a contractului, este data situatia ncheierii unui contrac t necesitnd, printr-o dispozitie imperativa, obtinerea unei autorizatii prealabile (din partea unei persoane sau a unei autoritati): acel contract va putea fi regularizat prin realizarea respectivei formalitati, la un moment ulter ior formarii sale. Astfel conceputa, regularizarea se deosebeste de refacerea contractului, sub dou a aspecte: ca mod de realizare, daca refacerea presupune un nou acord de vointa, analog celui initial si neafectat de cauza de nulitate, regularizarea implica un nou acord de vointa limitat la ndreptarea neregularitatii contractului ; ca mod de producere a efectelor, n cazul refacerii, noul contract produce efecte numai pentru viitor, din momentul ncheierii sale, n timp ce regularizarea produce efecte retroactive, din momentul ncheierii contractului ast fel regularizat (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 460). De semnalat ca, n dreptul francez, sub egida notiunii de regularizare sunt inclus e nu numai situatiile prin care contractului i se aduce, spre completare, un element obiectiv (de exemplu, autor

izatia prealabila), ci si situatiile n care partea contractanta se opune la actiunea n nulitate/anulare, cum ar fi cazul beneficiarului leziunii care ofera suplimentul de pret contractual necesar pentru restabilirea echilibrului prestat iilor premisa art. 1222 alin. (3) NCC (a se vedea Fr. Terr s.a., Les obligations, p. 396), putnd distinge astfel, ntre o regularizare stricto sensu si o regularizare lato sensu, n cadrul sferei validarii contractului. Art. 1262. Confirmarea contractului (1) Confirmarea unui contract anulabil rezulta din vointa, expresa sau tacita, d e a renunta la dreptul de a invoca nulitatea. (2) Vointa de a renunta trebuie sa fie certa. (art. 1263-1265 NCC) Comentariu 1. Natura juridica a confirmarii. Confirmarea este considerata unul dintre cele mai importante mijloace juridice de consolidare a contractului si este definita drept actul juridic unil ateral, abdicativ si accesoriu, cu efecte retroactive prin care o persoana renunta la dreptul sau de a invoca nulitatea un ui contract (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 460). Noul Cod civil nu ofera o definitie legala a conf irmarii, nsa o reglementeaza n mod unitar si coerent, mai nti, prin includerea ei n sfera notiunii mai largi de valida re a contractului [alin. (2) al art. 1262 NCC], apoi prin prezentarea modurilor de manifestare si a domeniului de apl icatie (art. 1262 NCC), a conditiilor (art. 1263 NCC), a cuprinsului actului confirmativ (art. 1264 NCC) si a efectelo r (art. 1265 NCC). 2. Domeniul de aplicatie si formele confirmarii. Alineatul (1) stabileste domeni ul de aplicatie al confirmarii n sfera cazurilor de nulitate relativa, ntruct acestea sunt instituite pentru prote jarea unor interese particulare, individuale, fiind normal ca numai persoanele astfel vizate sa poata renunta la invocarea sanctiunii prevazute n favoarea sa. n prezentarea notiunii, alin. (1) pune accent pe vointa titularului de a renunta la actiunea n anulare, vointa care poate fi manifestata n mod expres sau tacit. Pentru confirmarea expresa, legea nu prevede o anumita formalitate, dar i stabileste continutul obligatoriu n art. 1264 NCC. Confirmarea tacita trebui e sa ndeplineasca conditiile de fond stabilite n art. 1263 NCC si consta, de regula, n executarea voluntara a o bligatiei contractuale la data cnd ea putea fi valabil confirmata, astfel cum mentioneaza art. 1263 alin. (5) NCC s au din novarea unei obligatii anulabile. Dintr-o alta perspectiva, n doctrina se precizeaza ca titularul actiun ii n anulabilitate poate confirma contractul fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptie (a se vedea L. Pop, O bligatiile, vol. II, p. 460). Alineatul (2) al textului legal analizat stipuleaza o cerinta suplimentara pentr u ca vointa de a renunta la actiunea n anulabilitate sa valoreze confirmare: vointa sa fie certa. Astfel, caracterul ce rt este independent de manifestarea expresa sau tacita a vointei, fiind cerut pentru a ntari intentia clara a persoan ei n directia renuntarii la un drept, n afara oricarei ndoieli; desigur, verificarea caracterului cert al vointei juridic e se impune cu mai mare rigoare n privinta confirmarii tacite, dect a celei exprese. Art. 1263.

Conditiile confirmarii (1) Un contract anulabil poate fi confirmat daca n momentul confirmarii conditiil e sale de validitate sunt ntrunite. (2) Persoana care poate invoca nulitatea poate confirma contractul numai cunoscnd cauza de nulitate si, n caz de violenta, numai dupa ncetarea acesteia. (3) Persoana chemata de lege sa ncuviinteze actele minorului poate, n numele si n i nteresul acestuia, cere anularea contractului facut fara ncuviintarea sa ori sa confirme c ontractul atunci cnd aceasta ncuviintare era suficienta pentru ncheierea valabila a acestuia. (4) Dispozitiile alin. (3) se aplica n mod corespunzator si n cazul actelor ncheiat e fara autorizarea instantei de tutela. (5) n lipsa confirmarii exprese, este suficient ca obligatia sa fie executata n mo d voluntar la data la care ea putea fi valabil confirmata de catre partea interesata. (6) Cel care trebuie sa confirme poate sa fie pus n ntrziere printr-o notificare pr in care partea interesata sa i solicite fie sa confirme contractul anulabil, fie sa exercite act iunea n anulare, n termen de 6 luni de la notificare, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a cer e anularea contractului. (art. 1264 NCC) Comentariu 1. Prezentarea conditiilor de valabilitate ale confirmarii. Retinerea conditiilo r exterioare actului confirmativ. Analiza sistematica a articolelor din noul Cod civil care reglement eaza confirmarea, permite sa distingem ntre conditii de valabilitate exterioare actului unilateral al confirma rii si conditii de valabilitate inerente actului unilateral al confirmarii: primele sunt stipulate n art. 1263 NCC, secund ele n art. 1264 NCC referitor la cuprinsul actului confirmativ. Din interpretarea art. 1263 rezulta urmatoarele conditii legale exterioare de va labilitate ale confirmarii: a) confirmarea trebuie sa provina de la persoana care are dreptul de a invoca nu litatea relativa a contractului; b) titularul actiunii n anulabilitate trebuie sa cunoasca cauza de nulitate si, n caz de violenta, poate renunta la actiune numai dupa ncetarea acesteia; c) la data confirmarii trebuie verificata ndeplinirea conditiilor de validitate a le contractului. 2. Reglementarea unor cazuri speciale de confirmare a contractului. Conform alin . (3)-(4), persoana chemata de lege sa ncuviinteze/ instanta de tutela chemata sa autorizeze actele m inorului poate, n numele si n interesul acestuia, sa confirme contractul atunci cnd ncuviintarea/autorizarea era suficienta pentru ncheierea valabila a contractului; aceasta prevedere legale reprezinta o aplicatie n materi a confirmarii a principiului simetriei n formarea actelor juridice. Textul alin. (5) instituie un caz de confirmare implicita sau tacita dedusa din executarea voluntara a obligatiei la data cnd ea putea fi valabil confirmata. Textul alin. (6) prevede, n premiera pent ru dreptul romn, o procedura rapida de clarificare a sortii actului anulabil, initiata de partea care ar urma sa suporte efectele anularii pentru a determina pe titularul actiunii n nulitate sa opteze ntre confirmare sau introduce

rea actiunii n anulare, ntr-un termen de 6 luni, de la data notificarii, sub sanctiunea decaderii din dreptul d e a invoca nulitatea contractului. Art. 1264. Cuprinsul actului confirmativ Pentru a fi valabil, actul confirmativ trebuie sa cuprinda obiectul, cauza si na tura obligatiei si sa faca mentiune despre motivul actiunii n anulare, precum si despre intentia de a r epara viciul pe care se ntemeiaza acea actiune. Comentariu 1. Caracterele juridice ale actului confirmativ. Prezentarea conditiilor de vala bilitate inerente actului confirmativ. Actul confirmativ prezinta urmatoarele caractere juridice: este un act juridic unilateral care emana de la titularul actiunii n nulitate relativa, nefiind necesara acceptarea s a de catre cocontractant; este un act abdicativ, constnd n renuntarea definitiva de catre autorul sau la dreptul de a in voca nulitatea relativa; are caracter accesoriu fata de contractul anulabil, pe care l completeaza prin acoper irea cauzei de nulitate relativa; este un act cu efecte retroactive si individuale, care se produc numai fata de autoru l sau (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 460). Potrivit art. 1264, actul confirmativ trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditi i de fond: a) cu privire la obligatia contractuala decurgnd din contractul anulabil: sa cupr inda obiectul, cauza si natura obligatiei. Aceasta conditie scoate n evidentiaza faptul ca autorul actului confi rmativ este o persoana capabila, care actioneaza n cunostinta de cauza (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 460 ) fata de importanta si gravitatea actului sau abdicativ; b) cu privire la motivul actiunii n anulare: sa faca mentiune despre acesta. Ceri nta legala evidentiaza caracterul accesoriu al actului confirmativ fata de contractul anulabil; c) cu privire la acoperirea cauzei de anulare: sa faca mentiunea despre intentia de a repara viciul pe care se ntemeiaza acea actiune. Aceasta conditie reliefeaza natura juridica a confirmarii , de a fi un mijloc de validare a contractului anulabil, prin intentia de acoperire a cauzei de nulitate relativa. Art. 1265. Efectele confirmarii (1) Confirmarea si produce efectele din momentul ncheierii contractului si atrage renuntarea la mijloacele si exceptiile ce puteau fi opuse, sub rezerva nsa a drepturilor dobndit e si conservate de tertii de buna-credinta. (2) Cnd fiecare dintre parti poate invoca nulitatea contractului sau mai multe pa rti o pot invoca mpotriva alteia, confirmarea facuta de una dintre acestea nu mpiedica invoc area nulitatii de catre celelalte parti. (3) Confirmarea unui contract anulabil pentru vicierea consimtamntului prin dol s au violenta nu implica prin ea nsasi renuntarea la dreptul de a cere daune-interese. Comentariu 1. Prezentarea efectelor confirmarii ntre parti. Conform alin. (1) teza I, confir marea si produce efectele din momentul ncheierii contractului si atrage renuntarea la mijloacele si excepti

ile ce puteau fi opuse: confirmarea, fiind un act juridic unilateral abdicativ, are ca efect renuntarea la dreptul de a invoca nulitatea relativa, att pe cale de actiune, ct si pe cale de exceptie. Textul alin. (2) confirma sustinerile doctrinare potrivit carora, pentru situati ile n care nulitatea relativa poate fi invocata de doua sau mai multe persoane, confirmarea din partea uneia dintre ace stea nu are efect asupra situatiei celorlalte persoane care si vor conserva posibilitatea de a introduce actiunea n a nulare (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 460), ntruct celelalte persoane sunt terte fata de actul confirmarii. 2. Situatii cu titlu de exceptii n privinta efectelor confirmarii. Interpretarea coroborata a tezelor finale ale alin. (1) si (3) ne permite observarea a doua situatii cu titlu de exceptii n privinta derularii efectelor confirmarii: a) prima situatie se refera la prezentarea efectelor confirmarii fata de terti. Conform alin. (1) teza finala, confirmarea si produce efectele din momentul ncheierii contractului, dar sub rezerva drepturil or dobndite si conservate de tertii de buna-credinta. Fata de terti, confirmarea produce efecte relative (a s e vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 464), prin tertii de buna-credinta ntelegndu-se creditorii si succesorii cu titlu particular care au conservat/ au dobndit dreptul lor n baza unui contract subsecvent contractului anulabil, necunos cnd cauza de anulare. nsa, daca actul confirmativ este favorabil tertilor, le va fi pe deplin opozabil (a s e vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 464); b) a doua situatie se refera la confirmarea unui contract anulabil pentru dol sa u violenta, alin. (3) prevaznd ca nu implica prin ea nsasi renuntarea la dreptul de a cere daune-interese. Solutia leg islativa este explicabila prin dubla natura juridica a dolului/violentei, de a fi att vicii de consimtamnt, ct si delict e civile: or, prin confirmare, se acopera viciul de consimtamnt, dar nu se rezolva, implicit si chestiunea reparari i prejudiciului inerent delictului civil. Sectiunea a 5-a. Interpretarea contractului Art. 1266. - Interpretarea dupa vointa concordanta a partilor Art. 1267. - Interpretarea sistematica Art. 1268. - Interpretarea clauzelor ndoielnice Art. 1269. - Regulile subsidiare de interpretare Art. 1266. Interpretarea dupa vointa concordanta a partilor (1) Contractele se interpreteaza dupa vointa concordanta a partilor, iar nu dupa sensul literal al termenilor. (2) La stabilirea vointei concordante se va tine seama, ntre altele, de scopul co ntractului, de negocierile purtate de parti, de practicile stabilite ntre acestea si de comporta mentul lor ulterior ncheierii contractului. (art. 1267-1269 NCC) Comentariu 1. Consideratii generale privind interpretarea contractului. Operatiunea de inte rpretare a contractului se poate dovedi necesara n mai multe situatii, determinate fie de o folosire impr oprie, gresita a terminologiei juridice sau a vocabularului uzual, fie de contradictia dintre manifestarea expr

esa de vointa si vointa interna, reala a partilor. Interpretarea contractului trebuie diferentiata de interpretar ea legii si are drept rezultat stabilirea exacta a continutului contractului, permitnd o corecta determinare a nsasi fortei obligatorii a contractului (a se vedea C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 54). Regulile de interpretare statornicite n art. 1266-1269 se adreseaza n egala masura partilor caz n care este vorba despre o interpretare conventionala a contractului si organelor de jurisdictie, pentru ipoteza n care interpretarea formeaza obiect al unei dispute litigioase. De asemenea, prin conventii sau clau ze interpretative, partile pot stabili propriile lor reguli generale sau particulare de interpretare a contractului n an samblu sau a unor termeni contractuali. 2. Interpretarea contractului dupa vointa concordanta sau metoda subiectiva de i nterpretare. Alineatul (1) al art. 1266 reia, ntr-o formulare usor diferita, regula de interpr etare prevazuta de Codul civil din 1864 n art. 977, enuntnd principiul potrivit caruia interpretarea contractului trebuie sa porneasca de la vointa concordanta a partilor, chiar daca aceasta difera de sensul literal al termenilo r folositi. Cu prilejul analizarii legislatiei anterioare, doctrina califica aceasta prevedere ca fiind regula regu lilor n materie, reprezentnd, totodata, o aplicare a metodei subiective sau explicative de interpretare (a se vedea L. P op, Obligatiile, vol. II, p. 544-548). Noua reglementare utilizeaza sintagma vointa concordanta a partilor, n detrimentu l vechii sintagme intentie comuna si care, de altfel, a format obiect al criticii doctrinei, fiind considera ta incorecta, deoarece fiecare dintre parti este animata de intentii si mobiluri proprii (a se vedea C. Statescu, C. Br san, Obligatiile, p. 55). Prin vointa concordanta se ntelege vointa reala sau interna a partilor, prin disocierea ei de sensul literal al termenilor. Ca practica curenta, sensul literal al termenilor utilizati de parti exprima vointa reala, nsa sunt situatii cnd din varii motive lipsa de pregatire juridica a partilor, mprejurarile concrete ale formarii si redactarii contractului ntre vointa reala si declaratia comuna a partilor exista nepotriviri sau contradictii . Aceste eventuale nepotriviri sau contradictii trebuie dovedite de partea care le reclama, ntruct declaratia comuna de vointa care este specifica contractului se prezuma pna la proba contrara ca exprima vointa reala a partilor (a se vedea C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 56; L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 544-548). Dovada se va produce, prin orice mijloc de proba, prin raportare la elementele m entionate, cu titlu exemplificativ, n alin. (2) scopul contractului, negocierile purtate de parti, practicile stabili te ntre acestea si comportamentul lor ulterior ncheierii contractului reprezentnd att factori interni, ct si externi contractului. Art. 1267. Interpretarea sistematica Clauzele se interpreteaza unele prin altele, dnd fiecareia ntelesul ce rezulta din ansamblul contractului. [art. 1266 alin. (2) NCC] Comentariu 1. Interpretarea sistematica sau coordonata a contractului. Articolul 1267 NCC r eitereaza, printr-o

formulare diferita, dispozitiile art. 982 C.civ., considerata de doctrina drept un postulat al indivizibilitatii contractului (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 549), respectiv o regu la de interpretare coordonata a contractului (a se vedea C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 57). Conform textului legal analizat, este de evitat interpretarea si aplicarea preve derilor unei clauze contractuale prin luarea sa din context, mai cu seama daca astfel se intra n contradictie cu ntelesu l ce rezulta din ansamblul contractului. De remarcat ca legea nu distinge ntre felul clauzelor carora le est e aplicabila dispozitia sa clauze ndoielnice sau susceptibile de mai multe ntelesuri rezultnd astfel valoarea general a a regulii mentionate. De altfel, vechea reglementare a art. 982 C.civ. avea o redactare si mai evidenta n sprijinul acestei afirmatii: Toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele (s.n., C.Z.). n scopul operarii regulii interpretarii sistematice, trebuie, n prealabil, stabili t care este ntelesul rezultnd din ansamblul contractului si la care se va raporta orice clauza contractuala. n esen ta, prin cercetarea ansamblului contractului se ajunge la stabilirea vointei comune a partilor, astfel ca regula din art. 1267 poate fi privita drept o completare a regulii de interpretare dupa vointa concordanta a partilor, opinie sustinuta n doctrina cu privire la relatia dintre articolele corespondente din Codul civil de la 1864 (a se vedea L . Pop, Obligatiile, vol. II, p. 549). Pe cale de consecinta si prin recurgerea la adagiul ubi eadem est ratio, eadem solu tio esse debet, pentru determinarea ntelesului ce rezulta din ansamblul contractului, putem recurge la f actorii de raportare mentionati n alin. (2) al art. 1266: scopul contractului, negocierile purtate de parti, pract icile stabilite ntre acestea si comportamentul lor ulterior ncheierii contractului. Art. 1268. Interpretarea clauzelor ndoielnice (1) Clauzele susceptibile de mai multe ntelesuri se interpreteaza n sensul ce se p otriveste cel mai bine naturii si obiectului contractului. (2) Clauzele ndoielnice se interpreteaza tinnd seama, ntre altele, de natura contra ctului, de mprejurarile n care a fost ncheiat, de interpretarea data anterior de parti, de sen sul atribuit n general clauzelor si expresiilor n domeniu si de uzante. (3) Clauzele se interpreteaza n sensul n care pot produce efecte, iar nu n acela n c are nu ar putea produce niciunul. (4) Contractul nu cuprinde dect lucrul asupra caruia partile si-au propus a contr acta, orict de generali ar fi termenii folositi. (5) Clauzele destinate sa exemplifice sau sa nlature orice ndoiala asupra aplicari i contractului la un caz particular nu i restrng aplicarea n alte cazuri care nu au fost expres pr evazute. (art. 1266-1267 NCC) Comentariu 1. ntelesul sintagmei clauze ndoielnice. Reguli de interpretare a clauzelor ndoieln ice. Sub denumirea de clauze ndoielnice se regasesc att clauzele susceptibile de mai multe n telesuri, ct si clauzele confuze, cu nteles greu de sesizat (a se vedea C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile,

p. 57), greu comprehensibile din perspectiva aplicarii prevederilor contractului, a decelarii drepturilor si obli gatilor etc. De remarcat faptul ca regulile de interpretare stipulate n alin. (1)-(5) ale art. 1268 NCC vizeaza, n functie de terminologia utilizata, fie clauzele ndoielnice fara vreo distinctie, fie clauzele susceptibile de mai multe ntelesuri. Alineatul (1) al art. 1268 NCC reia prevederea din art. 979 C.civ. potrivit cu c are termenii susceptibili de doua ntelesuri se interpreteaza n ntelesul ce se potriveste mai mult cu natura contractu lui , cu completarea referitoare la obiectul contractului. Aceasta regula era considerata n doctrina ca fiind ntr-o strnsa legatura cu interpretarea coordonata (sistematica) a clauzelor contractului, indicnd elementele fata de car e se face coordonarea (a se vedea C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 57). Noua reglementare indica nsa, n alin. ( 2) al art. 1266, factorii care trebuie luati n considerare pentru stabilirea vointei concordante a partilor, inc luznd si interpretarea sistematica din art. 1267, astfel ca, n prezent, o eventuala relatie dintre regulile de inter pretare se stabileste ntre alin. (2) al art. 1266 (referitor la interpretarea vointei concordante) si art. 1267 (referitor la interpretarea sistematica). Alineatul (1) utilizeaza prima acceptiune a clauzelor ndoielnice susceptibile de mai multe ntelesuri indicnd ca daca sunt posibile doua ntelesuri, va fi retinut acela care este n concordanta cu natura sau obiectul contractului. Alineatul (2) al art. 1268 nu are corespondent n Codul civil din 1864 si pare a f i o dezvoltare si/sau generalizare a regulii din alin. (1) pe doua planuri, ntruct: a) se refera la clauzele ndoielnice lato sensu, nu numai la cele susceptibile de mai multe ntelesuri; b) largeste sfera elementelor reper n operatiunea de interpretare, deoarece alatu ri de natura contractului, sunt enumerate si mprejurarile n care acesta a fost ncheiat, interpretarea data anterior de parti (de observat referirea expresa la interpretarea conventionala), sensul atribuit n general clauzelor si e xpresiilor n domeniu si de uzante. Alineatul (3) al art. 1268 NCC reia, ntr-o formulare diferita, regula de interpre tare din art. 978 C.civ., exprimabila prin adagiul actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat. Spre deos ebire de primele doua alineate, este de remarcat absenta atributului determinativ al notiunii de clauza, cu cons ecinta largirii domeniului de aplicare a regulii mentionate asupra prevederilor contractuale necesitnd interpretarea. Di spozitiile din acest alineat implica ideea colaborarii partilor n scopul evitarii situatiilor de blocaj contractual , gen erate de pericolul lipsirii unor clauze de efecte juridice. Regula actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat are semnificatii variabile, putnd fi, n functie de circumstante, fie o regula operativa, eficienta n sine pentru situatiile n care partile au de ales ntre a lipsi de efecte juridice o clauza, sau de a-i conferi u n nteles care li se dezvaluie fara probleme , fie o simpla regula directoare, orientativa, pentru situatiile n care p artile au de ales ntre a lipsi de efecte juridice o clauza, sau de a-i afla un nteles [care li se va dezvalui n urma unei operatii subsecvente de interpretare, n baza alin. (1)-(2) ale art. 1268, sau chiar a art. 1266-1267 NCC] . Alineatul (4) al art. 1268 reprezinta o reluare, ntr-o redactare usor diferita, a

regulii de interpretare consfintita de Codul civil din 1864 n art. 984, cu influenta asupra precizarii obiectului materi al al contractului. Alineatul (4) atrage atentia asupra faptului ca orict ar fi de generali termenii contractuali folositi , n interpretarea si aplicarea lor, nu trebuie sa se ajunga n situatia de extindere a efectelor contractului asupra alto r lucruri, ca obiecte materiale ale raportului obligational, n afara celui asupra carora partile si-au propus a contr acta; astfel, aceasta regula are inclusiv rolul de a limita, conditiona aplicarea altor reguli de interpretare a termenilo r generali utilizati de parti. nsa, problema nu este de determinare a obiectului material, ci a consecintelor interp retarii termenilor generali utilizati n anumite clauze asupra obiectului material. Alineatul (5) al art. 1268 NCC are drept corespondent, cu modificarile de exprim are inerente, vechiul art. 985 C.civ., precum si functia, asemanator alin. (4), de fixare, limitare a clauzelor interpr etative sau exemplificative prevazute de parti n vederea aplicarii contractului n cazuri particulare. De observat ca dispoz itiile alin. (5) au ca obiect de reglementare interpretarea conventionala a contractului. Art. 1269. Regulile subsidiare de interpretare (1) Daca, dupa aplicarea regulilor de interpretare, contractul ramne neclar, aces ta se interpreteaza n favoarea celui care se obliga. (2) Stipulatiile nscrise n contractele de adeziune se interpreteaza mpotriva celui care le-a propus. (art. 1175, 1266-1268 NCC; Legea nr. 296/2004) Comentariu 1. Rolul subsidiar al regulilor de interpretare mentionate n art. 1269. Reglement area si ntelesul adagiului in dubio pro reo. Titulatura art. 1269, precum si prima teza a alin. ( 1) ne permit sa observam ca regulile anterioare, stipulate n art. 1266-1268 NCC, sunt principale si prioritar e n interpretarea contractului. Rezulta ca noul Cod civil stabileste o ierarhizare legala a regulilor de interpr etare cu consecinta ca numai n ipoteza n care, n urma aplicarii cu precadere a art. 1266-1268, prevederile contractuale r amn neclare, se va recurge la regulile subsidiare de interpretare din art. 1269. De asemenea, n cadrul planului subsidiaritatii, exista o anumita relatie ntre regulile de interpretare corespunzatoare celor doua alineate ale tex tului legal. Prima regula subsidiara de interpretare, din alin. (1), are drept corespondent, n Codul civil din 1864, articolul 983, fiind exprimabila si prin adagiul latin in dubio pro reo. Literatura juridica a retinut doua semnificatii ale regulii analizate: a) textul legal trebuie interpretat n favoarea debitorului, fiind prez umat ntr-o pozitie de inferioritate n raport cu celalalt contractant si de aceea o interpretare n avantajul lui ar rest abili echilibrul dintre parti, idee expusa prin adagiul in dubio pro reo; b) textul legal era considerat un instrume nt privilegiat de interpretare a contractelor de adeziune, n care cel care stipuleaza este redactorul nscrisului co nstatator al contractului, aparnd ntr-o postura de superioritate fata de cocontractant si revenindu-i o raspu ndere speciala n cazul obscuritatii clauzelor contractuale (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 550).

Noul Cod civil consacra n alin. (1) prima semnificatie a regulii in dubio pro reo care devine astfel, n planul subsidiaritatii, o regula de aplicatie generala n materia contractelor negociate, n raport cu alin. (2) aplicabil n mod special n domeniul contractelor de adeziune. 2. Interpretarea contractelor de adeziune. Necesitati de ordin practic, precum s i discutiile din doctrina au generat introducerea alin. (2), prin reglementarea celei de-a doua semnificatii a vechii reguli in dubio pro reo , cu un domeniu special de cuprindere, contractele formate prin adeziune (a se vedea si comentariul art. 1175. Contractul de adeziune). Alineatul (2) al art. 1269 reprezinta o norma juridica cu valoare speciala n privinta contractelor de adeziune si este fundamentata pe ideea de protejare a intereselor partii inferio are din punct de vedere economic si care nu are dect alternativele refuzului sau acceptarii continutului contractului . De observat ca noul Cod civil nu opereaza o particularizare a partilor contractului de adeziune, spre deosebire d e legile speciale n materia protejarii drepturilor consumatorilor si care contin prevederi adresate acestora, cum sunt dispozitiile Legii nr. 296/2004 privind Codul consumului. Rezulta ca prevederile alin. (2) al art. 1269 se vor a plica, cu titlu general, tuturor contractelor de adeziune, indiferent de calitatea specifica a partilor. n legatura cu caracterul normelor juridice, n doctrina s-a semnalat ca vechea disp ozitie a art. 983 C.civ. [actualul alin. (1) al art. 1269 NCC] este doar orientativa, spre deosebire de prevederile din Codul consumului n privinta contractelor de adeziune, care au valoare imperativa (a se vedea L. Pop, Obligat iile, vol. II, p. 551). Sectiunea a 6-a. Efectele contractului 1 - Efectele ntre parti 2 - Efectele fata de terti 1 Efectele ntre parti Art. 1270. - Forta obligatorie Art. 1271. - Impreviziunea Art. 1272. - Continutul contractului Art. 1273. - Constituirea si transferul drepturilor reale Art. 1274. - Riscul n contractul translativ de proprietate Art. 1275. - Transmiterea succesiva a unui bun mobil Art. 1276. - Denuntarea unilaterala Art. 1277. - Contractul pe durata nedeterminata Art. 1278. - Pactul de optiune Art. 1279. - Promisiunea de a contracta Art. 1270. Forta obligatorie (1) Contractul valabil ncheiat are putere de lege ntre partile contractante. (2) Contractul se modifica sau nceteaza numai prin acordul partilor ori din cauze autorizate de lege. (art. 1169, 1183-1184, 1214, 1271, 1970 NCC) Comentariu ntelesul si limitele corelatiei. n enuntarea 1. Forta contractului si forta legii principiului fortei obligatorii a contractului, art. 1270 NCC reia n alin. (1), formularea din art. 9 69 C.civ. si asimileaza, expressis verbis, forta contractului, fortei legii. Contractul este legea partilor n sensul ca legatura astfel stabilita ntre parti este similara, prin efectul ei, unei legaturi izvorte din legea obiectiva: contra

ctul este obligatoriu, iar nu facultativ (pacta sunt servanda). Pentru producerea efectului obligatoriu, acordat de lege, este necesara ndeplinirea cerintei legalitatii n formarea contractului. Principiul fortei obligatorii a contractului este consacrat printr-o norma juridica imperativa, dar caracterul principiului de a fi, pe cale de consecinta, imperati v, nu se confunda cu un eventual caracter absolut, ntruct principiul comporta exceptii. 2. Fundamentul fortei obligatorii. Problema fundamentului obligativitatii contra ctului a primit mai multe raspunsuri: autonomia de vointa a partilor, legea, utilitatea si justitia contra ctuala, considerente de ordin economicsocial-moral etc. n esenta, curentele si tezele doctrinare referitoare la rediscu tarea principiului fortei obligatorii au fost generate de necesitatea stabilirii gradului sau de aplicabilitate, lundu-se n discutie atenuarea caracterului sau absolut, intangibil, retinut de primii comentatori ai Codului civil din 1864. As emanator art. 969 C.civ., n art. 1270 NCC se observa lipsa precizarii legale a fundamentului principiului obligativita tii, lipsa care este partial complinita de noul Cod civil printr-o reglementare a ntinderii principiului si a impreviziun ii contractuale, cu titlu de exceptie (art. 1271 NCC). 3. Regula simetriei n privinta modificarii/ ncetarii contractului. Exceptii de la principiul fortei obligatorii. Alineatul (2) al art. 1270 NCC reglementeaza urmatoarele aspecte: a) regula simetriei n contract, nsemnnd ca modificarea/ncetarea contractului se real izeaza prin acelasi mecanism ca si formarea contractului, prin vointa concordanta a partilor. Astfel , prima teza a alin. (2) stipuleaza regula simetriei n ceea ce priveste modificarea sau stingerea contractului (mutus consensus, mutus dissensus) drept o componenta a principiului fortei obligatorii. n literatura juridica, fata de redactarea art. 969 alin. (2) C.civ. se pot revoca prin consimtamnt mutual... ) a fost evidentiat princi ( Ele conventiile piul irevocabilitatii conventiilor drept o consecinta si o garantie a obligativitatii (a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil, p. 199); b) notiunea de exceptii de la obligativitatea contractului, prin enuntarea, cu t itlu declarativ a cauzelor autorizate de lege , adica de modificare/ncetare a contractului altfel dect prin acordul partil or. Sunt exceptii de la principiul fortei obligatorii acele situatii autorizate de lege (adica reglementate si enunta te expres, ca exceptii (cum este cazul art. 1271 NCC) sau, desi reglementate, nu sunt prezentate cu titlu de exce ptii de la obligativitate: denuntarea unilaterala prevazuta de lege, nu de parti, prin care contractul se modifica/ncet eaza si, n general, produce alte efecte dect cele prevazute initial (de exemplu, art. 1970 NCC. Suspendarea transp ortului si contraordinul). Daca partile, prin clauze exprese, convin asupra modificarii/ncetarii contractului n an umite conditii, circumstante, independent de termenul contractual, nu suntem n prezenta exceptiilor de la forta obligatorie contractului, ci a aplicarii principiului libertatii contractuale (astfel cum este enuntat n art. 11 69 NCC). 4. Notiunile de obligatoriu si obligational. Distinctia dintre notiunile de obli gatoriu si obligational are la baza diferenta dintre efectul contractului, pe de o parte, si efectul obligatiil or, pe de alta parte, diferenta care este cu

att mai evidenta n situatiile n care contractul nu are drept rezultat esential crea rea de obligatii. Consecinta este ca forta obligatorie a contractului nu se reduce si nu se explica exclusiv prin int ermediul obligatiei nascute din contract, tocmai datorita continutului variat al contractelor civile. Notiunile de obligatoriu si obligational se dezvolta n sensuri diferite, nsa interdependente. n noul Cod civil largirea sferei obligatoriului este evidentiata prin instituirea unor noi obligatii n sarcina partilor, n mod independent si uneori con trar vointei uneia din partile contractante (avantajata de o circumstanta particulara, dar care determina tocma i necesitatea, n viziunea legiuitorului de reglementare a respectivelor obligatii): obligatia de a actiona cu buna-credinta n toate fazele contractului, art. 1170 NCC; art. 1183 NCC dezvoltnd regula bunei-credinte cu pri lejul contractarii; obligatia de confidentialitate, art. 1184 NCC; obligatia de informare, art. 1214 NCC; obligat ia de a ntreprinde renegocierea contractului, art. 1271 NCC. Pna la aparitia noului Cod civil, asemenea obligatii erau recunoscute pe cale jurisprudentiala, n principiu, n baza art. 970 C.civ. (dec. civ. nr. 197/2006, ICC J, sect. com., sursa: www.jurisprudenta.info). Stipularea acestor obligatii n sarcina partilor, independent de vointa lor, semni fica o flexibilizare a principiului fortei obligatorii a contractului, a notiunii de obligatoriu. Doar n mod aparent si superficial ne apare o ncalcare a principiului obligativitatii, prin raportare la continutul initial al contractul ui n care nu figurau respectivele obligatii. nseamna ca, dincolo de ratiunile pentru care un contract este obligatoriu, exista si alte ratiuni pentru care un contract trebuie executat altfel de cum au prevazut initial partile, nsa n cadrul limitelor legale, trasate de noul Cod civil. Astfel, problema de drept nu este a ncalcarii principiului obligativitatii , ci a fixarii domeniului sau de aplicatie. Reglementarea principiului fortei obligatorii nu este epuizata n art. 1270, ci es te continuata n art. 1271 care prevede n primul alineat obligativitatea executarii obligatiilor devenite mai oneroase pe parcursul derularii raporturilor contractuale. Art. 1271. Impreviziunea (1) Partile sunt tinute sa si execute obligatiile, chiar daca executarea lor a de venit mai oneroasa, fie datorita cresterii costurilor executarii propriei obligatii, fie d atorita scaderii valorii contraprestatiei. (2) Cu toate acestea, daca executarea contractului a devenit excesiv de oneroasa datorita unei schimbari exceptionale a mprejurarilor care ar face vadit injusta obligarea debit orului la executarea obligatiei, instanta poate sa dispuna: a) adaptarea contractului, pentru a distribui n mod echitabil ntre parti pierderil e si beneficiile ce rezulta din schimbarea mprejurarilor; b) ncetarea contractului, la momentul si n conditiile pe care le stabileste. (3) Dispozitiile alin. (2) sunt aplicabile numai daca: a) schimbarea mprejurarilor a intervenit dupa ncheierea contractului; b) schimbarea mprejurarilor, precum si ntinderea acesteia nu au fost si nici nu pu teau fi avute

n vedere de catre debitor, n mod rezonabil, n momentul ncheierii contractului; c) debitorul nu si-a asumat riscul schimbarii mprejurarilor si nici nu putea fi n mod rezonabil considerat ca si-ar fi asumat acest risc; d) debitorul a ncercat, ntr-un termen rezonabil si cu buna-credinta, negocierea ad aptarii rezonabile si echitabile a contractului. [art. 1270 NCC; art. 43 alin. (3) dinLe gea nr. 8/1996; art. 14 din Legea nr. 195/2001; art. 54 din O.U.G. nr. 54/2006] Comentariu 1. Prezentarea impreviziunii. Impreviziunea sau teoria impreviziunii pune proble ma unei onerozitati excesive a obligatiei care desi nu este imposibil de onorat, l poate pune pe debi tor ntr-o postura economica foarte dificila, chiar falimentara sau a unei diminuari drastice a prestatiei datorate creditorului, ambele variante cu consecinta dezechilibrarii contravalorii prestatiilor si a pierderii interesului n mentinerea tale quale a contractului (a se vedea C. Zamsa, Teoria impreviziunii, p. 2). Codul civil din 1864 nu a reg lementat n mod expres impreviziunea, nsa doctrina si jurisprudenta au admis aceasta teorie n temeiul art . 970 (buna-credinta si/sau echitatea n executarea contractelor). n pofida lipsei unui sediu general al materi ei, doctrina romna reprezentativa considera impreviziunea exceptie de la principiul fortei obligatorii (a se vedea : Gh. Beleiu, Drept civil, p. 198, L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 532). Sunt de remarcat reglementari speciale ale t eoriei impreviziunii: Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor (art. 43 alin. 3), O.U.G. nr. 54/2006 privind regimu l contractelor de concesiune de bunuri proprietate publica (art. 54), Legea nr. 195/2001 privind voluntariatul (art. 14 ). 2. Reflectarea impreviziunii n jurisprudenta. Instantele romne au facut prima apli care a teoriei impreviziunii ntr-o speta solutionata n anul 1920, afacerea Lascar Catargiu contra Banca Bercovici. Dupa 1990, jurisprudenta nationala a admis impreviziunea n doua domenii: majorarea chiriilor n contractele de nchiriere (CSJ, sect. com, dec. nr. 21/1994, C. Crisu, Repertoriu de doctrina si jurisprud enta romna, vol. I, Argessis, 1995, p. 211) si actualizarea pretului unor marfuri livrate si neachitate (CSJ, sect. com , dec. nr. 4456/1999, C. Badoiu, C. Haraga, Obligatiile comerciale. Practica judiciara, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 200 6, p. 200). De asemenea, Curtea de Arbitraj Comercial International de pe lnga Camera de Comert si Industrie a Romnie i s-a pronuntat pentru admiterea de principiu a teoriei impreviziunii n sistemul romn de drept (decizia n r. 208/2005, publicata n Revista Romna de Arbitraj nr. 5/2009). 3. Impreviziunea si principiul fortei obligatorii a contractului. Reglementarea impreviziunii n art. 1271 NCC reprezinta o noutate legislativa n plan national sub aspectul determinarii un ui sediu general al materiei. n mod oarecum surprinzator fata de titulatura articolului ( Impreviziunea ) teoria enu ntata debuteaza, n alin. (1), cu enuntarea principiului obligativitatii contractului pentru ipoteza n care obligat ia debitorului devine mai oneroasa: mecanismul ca atare al teoriei impreviziunii este expus, cu titlu de exceptie de la obligativitatea contractului n cadrul alineatelor (2)-(3) ale art. 1271 si numai pentru ipoteza n care obligatia

devine excesiv de oneroasa. Rezulta ca principiul fortei obligatorii a contractului impune partilor executarea ntocmai a obligatiilor asumate, cta vreme acest lucru este posibil, chiar daca partile nu mai obtin din executarea contrac tului beneficiul sperat, cu rezerva onerozitatii excesive a obligatiilor. Este evident ca principiul fortei obligato rii, astfel cum este reglementat n art. 1270 si reiterat n alin. (1) al art. 1271, nu este privit n mod absolut, intangibi l, nsa limitarea lui pe aceasta cale este supusa conditiilor precizate n alin. (2)-(3) ale art. 1271. 4. Fundamentul impreviziunii. Articolul 1271 NCC nu precizeaza expres fundamentu l relatiei dintre obligativitatea contractului si impreviziune. Aflam acest fundament n comentariul oficial al proiectului european Principles of European Contract Law prima sursa de inspiratie a art. 1271 si anu me, ideea de contractual justice (justitie contractuala), nsemnnd a considera just ca, n lipsa de prevedere contractuala, cheltuielile si costurile determinate de o situatie imprevizibila sa nu cada n sarcina unei singu re parti ( Principles of European Contract Law, p. 323). Fundamentul noii reglementari a impreviziunii este doar s ugerat de textul legal, prin retinerea atributului efectului asupra contractului, efect produs de schimbarea m prejurarilor: obligarea debitorului la executarea obligatiei ar fi vadit injusta . 5. Conditiile impreviziunii. Aplicarea mecanismului impreviziunii presupune veri ficarea conditiilor mentionate n alin. (2)-(3) ale art. 1271. Sub aspect strict formal, din modul de redactare a textului ar rezulta ca suntem n prezenta unei premise (executare excesiv de oneroasa), a unei singure conditii ( schimbare exceptionala de mprejurari) care, la rndul ei, trebuie sa ntruneasca mai multe sub-conditii, cu pri vire la: momentul intervenirii schimbarii mprejurarilor, imprevizibilitatea rezonabila a schimbarii mprejurarilor si neasumarea de catre partea lezata a riscului produs; de asemenea, negocierea prealabila a contractul ui devine o conditie de nvestire a instantei cu o cerere de chemare n judecata, si nu un efect distinct al imprevizi unii. Precizarea atributului exceptional al schimbarii nu trebuie calificata drept o veritabila cerinta n plus : termenul exceptional este o metafora juridica, ce anunta toate atributele-conditii ale schimbarii mprejuraril or, astfel cum sunt ele precizate n alin. (3) lit. a) si b). Problematica impreviziunii nu trebuie redusa la chestiunea inflatiei, ntruct impre viziunea se impune ca un mijloc de drept eficient n rezolvarea unei situatii juridice de origine contractuala, de terminata de schimbarea imprevizibila a mprejurarilor, indiferent de natura lor, ntruct alin. (3) al art. 1 271 nu distinge n aceasta privinta, ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus. 6. Efectele impreviziunii. Odata ndeplinite conditiile impreviziunii contractuale , una dintre urmatoarele doua situatii va fi de rezolvat: fie situatia debitorului, caruia nu i se va imputa nd eplinirea obligatiei devenita excesiv de oneroasa, fie situatia creditorului, care nu va fi obligat la acceptarea contrap restatiei, diminuata drastic prin aparitia situatiei de impreviziune. n scopul solutionarii oricareia dintre aceste doua pro bleme, art. 1271 reglementeaza doua efecte ale impreviziunii: adaptarea sau desfiintarea contractului. n producerea e

fectelor impreviziunii asupra contractului trebuie retinute doua etape: a) etapa negocierii initiate de debito r (n acceptiunea textului) n vederea adaptarii contractului si b) etapa judiciara, de interventie a instantei la soli citarea oricareia dintre partile nemultumite de esecul fazei negocierilor fie pentru desfiintarea, fie pentru ada ptarea contractului. Rolul instantei este subsidiar ideii de cooperare a partilor si devine efectiv n caz de esec al n egocierilor. Dupa adoptarea noului Codului civil, impreviziunea devine legala sub aspectul pr ecizarii sediului materiei, ramne contractuala prin domeniul ei de aplicare si si pastreaza caracterul pretorian pr in referire la unele aspecte nereglementate (criteriul de determinare a onerozitatii excesive si a imprevizib ilitatii). Excluznd chestiunea admisibilitatii de principiu a impreviziunii, rolul instantelor devine esential in concreto, pentru aprecierea ndeplinirii cerintelor mecanismului impreviziunii, pentru fiecare caz n parte. Art. 1272. Continutul contractului (1) Contractul valabil ncheiat obliga nu numai la ceea ce este expres stipulat, d ar si la toate urmarile pe care practicile statornicite ntre parti, uzantele, legea sau echitate a le dau contractului, dupa natura lui. (2) Clauzele obisnuite ntr-un contract se subnteleg, desi nu sunt stipulate n mod e xpres. (art. 1169, art. 1266-1269 NCC) Comentariu 1. Consideratii generale n legatura cu stabilirea continutului contractului . De regula, continutul contractului este cel stabilit de catre parti, n exercitarea principiului liberta tii contractuale, potrivit art. 1169 NCC; premisa art. 1272 este aceea a unei determinari insuficiente a continutului cont ractului de catre partenerii contractuali, din varii motive, tinnd de lipsa de experienta sau pregatire, mpreju rarile concrete ale ncheierii contractului etc., cu consecinta unor posibile diferende n legatura cu exercitare a drepturilor si ndeplinirea obligatiilor pe parcursul derularii relatiei contractuale. n asemenea situatii, l egiuitorul stabileste n art. 1272 modalitatile legale de completare a continutului contractului, n absenta colabora rii partilor n directia unei eventuale completari pe cale conventionala a contractului. De fapt, art. 1272 se adreseaza nu att partilor contractante, ct mai ales organului jurisdictional chemat sa rezolve diferendul nt re parti nascut n legatura cu precizarea sau ntinderea drepturilor/obligatiilor contractuale; totusi, art. 1272 s-ar putea adresa partilor n etapa consultarilor sau negocierilor n vederea completarii conventionale a contractului , cu titlu de temei sau sursa de inspiratie legala n acest demers, completarea contractului opernd nsa prin acordul partilor. 2. Distinctia ntre completarea contractului si interpretarea obiectiva sau creati va a contractului. n conceptia noului Cod civil, stabilirea continutului contractului prin trimitere la practicile statornicite ntre parti, uzante, lege sau echitate (conform alin. 1) trebuie dife rentiata de operatiunea interpretarii contractului, care formeaza obiect de reglementare al unei sectiuni distincte (a

rt. 1266-1269). n Codul civil din 1864, dispozitii similare erau cuprinse n art. 970 alin. (2), considerat de literatura juridica temeiul legal al interpretarii obiective sau creative pentru completarea lacunelor contractului (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 551), desi si n vechiul sistem exista sectiune distincta pentru interpretarea contractelor ( art. 977-985 C.civ.). Pentru valorizarea art. 1272 NCC, termenul de completare a continutului contractu lui este cel mai potrivit; daca este sa ne referim totusi la interpretare, ar fi n numai adiacent si doar n scopul interpretarii legii sau uzantelor la care face referire art. 1272 n vederea completarii continutului cont ractului, nsa operatiunea principala, definitorie pentru textul legal analizat este aceea a completarii continutului c ontractului, nu a interpretarii acestuia. 3. Modalitati legale de completare a continutului contractului. Conform alin. (1 ) al art. 1272, o prima modalitate legala de completare a contractului consta n trimiterile la practicile statornicite ntre parti, uzantele, legea sau echitatea, reprezentnd factori de referinta cu grade diferite si crescnd e de generalitate sau obiectivitate: a) pe un prim palier se situeaza practicile statornicite ntre parti, nsemnnd factor ul particular sau subiectiv de referinta n vederea completarii contractului, propriu partilor implicate, util izat n trecutul relatiilor lor parteneriale; b) uzantele denumesc un factor de referinta cu un prim grad de generalitate sau obiectivitate, corespunzator domeniului de activitate n care activeaza partile; c) legea este un prim factor de referinta cu cel mai mare grad de generalitate, presupunnd recurgerea fie la norme juridice imperative, fie supletive, n functie de tacerea partilor n precizarea sau detalierea drepturilor/obligatiilor contractuale; d) echitatea este cel de-al doilea factor de referinta avnd cel mai nalt grad de g eneralitate. Traditional, functiile echitatii sunt de interpretare si completare a normelor juridice, inclusiv a voi ntei exprimate a partilor, de creare a normei de drept, asa cum s-a stabilit din dreptul roman (D. Gherasim, Buna-credi nta, p. 60). n litera noului Cod civil, este de remarcat ca echitatea este mentionata doar n art. 1272 referitor l a completarea continutului contractului, nu si n sectiunea dedicata interpretarii contractului (art. 1266-12 69). Concret, principiul echitatii se manifesta sub doua aspecte: obiectiv denumind regula exactei compensatii cu impl icarea egalitatii de tratament si subiectiv nsemnnd luarea n considerare a unei situatii particulare, de regula de slabiciune a unei parti contractante (a se vedea D. Berthiau, Le principe d galit et le droit civil des cont rats, Dalloz, Paris, 1999, p. 315). Independent de chestiunea gradului de generalitate a factorilor de referinta men tionati, exista o conditionare comuna a acestora si anume, respectarea naturii juridice a contractului cu prile jul completarilor continutului contractului. Explicatia alin. (1) al art. 1272 poate fi mprumutata de la explica tia art. 970 alin. (2) C.civ., cu care se aseamana si potrivit cu care factorii de referinta mentionati reprezinta simple prelungiri ale vointelor contractantilor, la care se presupune ca se refera n mod tacit (a se vedea L. Pop , Obligatiile, vol. II, p. 544).

Alineatul (2) al art. 1272 reglementeaza cea de-a doua modalitate de completare legala a contractului, prin stipularea regulii conform careia clauzele obisnuite ntr-un contract se subnteleg, desi nu su nt stipulate n mod expres. n acest context, ideea de completare a contractului este si mai bine evidentiata, fiind vorba despre lacune structurale ale continutului contractului, prin lasarea sub tacere a unor ntregi domenii cont ractuale legate, de exemplu, de rezolutiunea contractului, de modificarea acestuia etc. si care nu pot lipsi din continutul niciunui contract. Astfel, putem califica alin. (2) drept o modalitate de completare structurala a contract ului, ntregindu-l cu un posibil ansamblu de drepturi/obligatii corespunzator domeniului contractual ignorat de c atre parti. Odata subntelegerea clauzelor contractuale stabilita, ramne chestiunea completarii clauzelor lipsa, c ompletare care va avea loc prin recurgerea la prevederi ale alin. (1): n functie de natura contractului si n limit ele aplicabilitatii factorilor de referinta mentionati; n legatura cu acest ultim aspect, n mod practic, pentru a ad auga unui contract anumite clauze, se apeleaza la uzante codificate/standardizate pe domenii de activitate. Art. 1273. Constituirea si transferul drepturilor reale (1) Drepturile reale se constituie si se transmit prin acordul de vointa al part ilor, chiar daca bunurile nu au fost predate, daca acest acord poarta asupra unor bunuri determin ate, ori prin individualizarea bunurilor, daca acordul poarta asupra unor bunuri de gen. (2) Fructele bunului sau dreptului transmis se cuvin dobnditorului de la data tra nsferului proprietatii bunului ori, dupa caz, a cesiunii dreptului, afara de cazul n care p rin lege sau prin vointa partilor se dispune altfel. (3) Dispozitiile n materie de carte funciara, precum si dispozitiile speciale ref eritoare la transferul anumitor categorii de bunuri mobile ramn aplicabile. (art. 1272, 1674, 1278 NCC) Comentariu 1. Reguli de constituire si transfer al drepturilor reale n functie de individual izarea bunurilor. Spre deosebire de art. 1272 care trateaza o chestiune adiacenta efectelor contra ctului n general si anume, completarea acestora, art. 1273 reglementeaza maniera de producere a efectelor c ontractului n materia drepturilor reale: constituirea si transmiterea drepturilor reale. Textul legal analizat are valoarea unei norme generale n domeniul constituirii si transferului drepturilor reale, cu observarea normelor speciale tinnd de specialitatea contractului de constituire/transfer al dreptului (vnzare-cumparare, donatie etc. ), precum si de natura mobiliara sau imobiliara a bunului ce formeaza obiectul dreptului real, cu respectarea dis pozitiilor de carte funciara n ultimul caz, astfel cum precizeaza alin. (3). Alineatul (1) stabileste doua reguli de constituire si transmitere a drepturilor reale n functie de felul bunurilor: individual determinate sau de gen. n privinta bunurilor individual determinate, N CC reitereaza principiul consensualismului, simplul acord de vointa fiind suficient pentru constituirea/t ransmiterea drepturilor reale asupra acestei categorii de bunuri, chiar daca bunurile nu au fost predate. n ese

nta, este vorba despre reluarea combinata, cu valoare de regula generala, a regulilor speciale reglementate de C odul civil din 1864 n domeniul dreptului de proprietate (art. 972 C.civ.) si al contractului de vnzare-cumparare (art. 1295 C.civ.). Prin comparatie, actualele norme speciale sunt prevazute de NCC n sfera contractului de vnzare-cump arare n art. 1674, prin detalierea normelor generale ale art. 1273. Cu referire la bunurile de gen, cons tituirea/transmiterea drepturilor reale asupra acestei categorii de bunuri sunt conditionate de efectuarea operatiunii m ateriale a individualizarii bunurilor; pentru detalierea individualizarii, facem trimitere la art. 1278 NCC reglementnd vnzarea bunurilor de gen. 2. Dobndirea fructelor bunului sau dreptului transmis. Alineatul (2) precizeaza r egula n materia dobndirii dreptului la fructe, prezentate ca accesorii fie ale unui bun, fie ale unui drept, acesta din urma privit ca bun incorporal. Astfel, fructele se cuvin dobnditorului de la data transferului p roprietatii bunului ori, dupa caz, a cesiunii dreptului, cu posibilitatea derogarii printr-o clauza contractuala expr esa, precum si cu observarea dispozitiilor speciale. Teza finala a alin. (2) subliniaza caracterul supletiv a l regulii de dobndire a fructelor bunului/dreptului, spre deosebire de regulile instituite de alin. (1) care sunt prin aplicarea unor criterii diferite generale si imperative, cu consecinta posibilitatii de derogare exclusiv prin ap licarea normelor speciale, conform adagiului specialia generalibus derogant. Art. 1274. Riscul n contractul translativ de proprietate (1) n lipsa de stipulatie contrara, ct timp bunul nu este predat, riscul contractu lui ramne n sarcina debitorului obligatiei de predare, chiar daca proprietatea a fost transf erata dobnditorului. n cazul pieirii fortuite a bunului, debitorul obligatiei de predare pierde dreptul la contraprestatie, iar daca a primit-o, este obligat sa o restituie. (2) Cu toate acestea, creditorul pus n ntrziere preia riscul pieirii fortuite a bun ului. El nu se poate libera chiar daca ar dovedi ca bunul ar fi pierit si daca obligatia de pre dare ar fi fost executata la timp. Comentariu 1. Noutate legislativa n materia suportarii riscului n contractul translativ de pr oprietate. Res perit debitori. Ipoteza art. 1274 este aceea a intervenirii unui eveniment fortu it ntre momentul realizarii acordului de vointa privind transferul dreptului de proprietate asupra unui bun si predarea efectiva a bunului, cu consecinta pieirii fortuite a acestuia. Articolul 1274 schimba regula operanta pn a la epoca intrarii sale n vigoare n privinta suportarii riscului n contractul translativ de proprietate si care era i nstituita de art. 971 C.civ. n sarcina dobnditorului, corespunzator adagiului res perit domino, proprietar fiind cumpara torul, ca efect al realizarii acordului de vointe. O parte a doctrinei a salutat aceasta regula, apreciind-o e chitabila (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 770), n timp ce alta parte a doctrinei a criticat-o, con sidernd-o prea severa, ntruct

cumparatorul era obligat sa achite pretul sau nu i se rambursa pretul, daca fuse se platit anterior pierii fortuite chiar daca vnzatorul nu mai era n masura sa predea lucrul vndut (a se vedea C. Stat escu, C. Brsan, Obligatiile, p. 96). n mod evident, noua reglementare a confirmat aceasta ultima opinie doctrinara, st abilind de o maniera supletiva ca, pentru ipoteza nepredarii bunului, riscul contractului ramne n sarcina debitor ului obligatiei de predare, chiar daca proprietatea a fost transferata dobnditorului. Pe cale de consecinta, teza a II-a a alin. (1) stabileste ca n cazul pieirii fortuite a bunului, debitorul obligatiei de predare (vnzatorul) pierde dr eptul la contraprestatie, iar daca a primit-o, este obligat sa o restituie. Astfel, sunt nlaturate n mod expres inconve nientele semnalate de doctrina prin aplicarea regulii res perit domino. Rezulta ca noua regula supletiva a suportari i riscului n contractul translativ de proprietate este regula res perit debitori , vnzatorul fiind debitor al obligatie i de predare, devenita imposibil de executat. 2. Suportarea riscului n cazul punerii n ntrziere a creditorului obligatiei de preda re. Res perit creditori. Conform alin. (2), n situatia n care creditorul obligatiei de predare e ste pus n ntrziere anterior momentului intervenirii evenimentului fortuit, va prelua riscul pieirii bunului, fara putinta de a se libera dovedind ca bunul ar fi pierit si daca obligatia de predare ar fi fost executata la timp. Punerea n ntrziere a cumparatorului, n calitate de creditor al obligatiei de predare, stramuta riscul asupra acestuia si activeaza regula res perit creditori, conceputa ca o regula absoluta. Favorizarea cumparatorului prin instituirea regulii res perit debitori n alin. (1) este contrabalansata prin stipularea cu valoare absoluta a r egulii res perit creditori n alin. (2): sau nu i se rest chiar daca bunul a pierit, el va fi obligat sa plateasca pretul itui, pentru ipoteza efectuarii platii deoarece a fost pus n ntrziere pentru nepreluarea bunului, anterior evenimentului f ortuit, fara posibilitate de nlaturare a riscului prin dovedirea pierii bunului inclusiv n cazul predarii (prel uarii, mai precis) la timp. Art. 1275. Transmiterea succesiva a unui bun mobil (1) Daca cineva a transmis succesiv catre mai multe persoane proprietatea unui b un mobil corporal, cel care a dobndit cu buna-credinta posesia efectiva a bunului este tit ular al dreptului, chiar daca titlul sau are data ulterioara. (2) Este de buna-credinta dobnditorul care, la data intrarii n posesie, nu a cunos cut si nici nu putea sa cunoasca obligatia asumata anterior de nstrainator. (3) Daca niciunul dintre dobnditori nu a obtinut posesia efectiva a bunului mobil corporal si creanta fiecaruia de predare a bunului este exigibila, va fi preferat cel care a sesizat cel dinti instanta de judecata. ( art. 937, 1225 NCC) Comentariu 1. Norme generale si speciale n materia transmiterii succesive a unui bun mobil. Rolul buneicredinte. Articolul 1275 are drept premisa transmiterea succesiva a unui bun mob il, iar neprecizarea modului de

efectuare a transmiterii (cu titlu oneros sau gratuit) i confera acestei dispozit ii legale valoarea de norma generala, spre deosebire de art. 937 NCC care reprezinta norma speciala, prin precizarea c aracterului oneros al translatiei proprietatii (a se vedea si comentariul art. 937). Relatia de tip norma generala (art. 1275) norma speciala (art. 937) nu presupune, n cazul de fata, un regim derogator al normei speciale, ntruct aceast a doar detaliaza regula de baza a transmiterii succesive a unui bun mobil stabilita n art. 1225: cel care a dobndi t cu buna-credinta posesia efectiva a bunului este titular al dreptului, chiar daca titlul sau are data ult erioara. Noul Cod civil reitereaza esenta dispozitiilor din art. 972 C.civ., neaducnd noutati legislative n aceasta privinta , prin reafirmarea vechii reguli en fait des meubles, la possesion vaut titre (n materia bunurilor mobile, posesia va loreaza titlu de proprietate). Alineatul (2) defineste buna-credinta a posesiei dobnditorului prin ignorarea nea sumarii anterioare de catre nstrainator a obligatiei de transmitere catre o alta persoana; ignorarea este def inita att ntr-o maniera subiectiva, efectiva (nu a cunoscut) ct si ntr-o maniera obiectiva (nici nu putea sa cunoasca) . Pentru detaliere, a se vedea si art. 938 NCC referitor la buna-credinta a posesiei dobnditorului cu titlu oneros. De asemenea, alin. (2) stabileste ca momentul necesar si obligatoriu al existentei bunei-credinte este cel al intrari i n posesie. Alineatul (3) prevede solutia legala pentru ipoteza n care niciunul dintre dobndit ori nu a dobndit posesia efectiva a bunului, iar creantele de predare sunt exigibile, n directia preferarii celui c are a sesizat cel dinti instanta de judecata; este o aplicatie a principiului qui prior tempore potior iure. Art. 1276. Denuntarea unilaterala (1) Daca dreptul de a denunta contractul este recunoscut uneia dintre parti, ace sta poate fi exercitat att timp ct executarea contractului nu a nceput. (2) n contractele cu executare succesiva sau continua, acest drept poate fi exerc itat cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz, chiar si dupa nceperea executarii c ontractului, nsa denuntarea nu produce efecte n privinta prestatiilor executate sau care se afl a n curs de executare. (3) Daca s-a stipulat o prestatie n schimbul denuntarii, aceasta produce efecte n umai atunci cnd prestatia este executata. (4) Dispozitiile prezentului articol se aplica n lipsa de conventie contrara. ( a rt. 1270, 1277 NCC) Comentariu 1. Principiul obligativitatii, regula mutuus consensus, mutuus dissensus si denu ntarea unilaterala. n conformitate cu alin. (2) al art. 1270 NCC, modificarea/ncetarea co ntractului se realizeaza prin acelasi mecanism ca si formarea contractului, prin vointa concordanta a partilor : regula simetriei cu privire la formarea si stingerea contractului (mutuus consensus, mutuus dissensus). Prin ap licarea coroborata a art. 1270 NCC si a art. 1276 NCC, rezulta ca prin vointa unui singur partener contractual nu se poate desfiinta contractul dect n doua situatii: n prezenta cauzelor autorizate de lege n acest sens, conform a

lin. (2) al art. 1270 NCC, si n prezenta unei clauze contractuale atribuind uneia dintre parti dreptul de a denu nta contractul prin manifestarea vointei sale unilaterale. n prima situatie, este vorba despre instituirea unor exceptii de la principiul fo rtei obligatorii (mai precis, de la regula mutuus consensus, mutuus dissensus ca si componenta a principiului). n cea de-a doua situatie, nu se pune problema unei eventuale exceptii de la obligativitate, ntruct clauza contr actuala de denuntare unilaterala a contractului este rezultatul acordului de vointa al partilor. n lit eratura juridica, o asemenea stipulatie contractuala este denumita si clauza de dezicere sau de dezangajare, iar activarea ei este considerata a fi exercitarea unui drept potestativ de natura contractuala (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 523). Articolul 1276 NCC are valoarea unui sediu legal general, supletiv al recunoaste rii de catre lege a dreptului conventional de denuntare a contractelor cu durata determinata. Suntem n prezenta unui drept potestativ conventional, care poate fi exercitat n conditiile art. 1276 sau n conditiile anum e convenite de catre parti. 2. Regimul juridic al clauzei de denuntare unilaterala a contractului. Potrivit alin. (4), dispozitiile art. 1276 au caracter supletiv, cu observatia ca acesta se manifesta pe doua planuri: principial, partile pot interzice n mod expres n contract dreptul de denuntare unilaterala si n concret, partile pot s tabili un regim conventional al clauzei de denuntare unilaterala n mod derogator de la regimul legal prevazut n al in. (1)-(3). Regimul legal al clauzei de desfiintare unilaterala vizeaza urmatoarele aspecte: a) domeniul de aplicatie al clauzei se refera la contractele cu durata determina ta, prin coroborarea art. 1276 NCC cu art. 1277 NCC; b) conditiile de invocare a clauzei se aplica diferit dupa cum contractul este c u executare uno ictu sau succesiva (continua): executarea contractului sa nu fi nceput n privinta contractelor cu exe cutare uno ictu, regula inaplicabila n privinta contractului cu executare succesiva sau continua unde pre valeaza nsa, regula acordarii unui termen de preaviz; c) dreptul de a denunta unilateral un contract pe durata determinata are ca izvo r contractul partilor si poate fi recunoscut/acordat fie cu titlu gratuit, fie cu titlu oneros (n schimbul unei pre statii si conditionat de executarea prestatiei n acest din urma caz). Art. 1277. Contractul pe durata nedeterminata Contractul ncheiat pe durata nedeterminata poate fi denuntat unilateral de oricar e dintre parti cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz. Orice clauza contrara sau stipu larea unei prestatii n schimbul denuntarii contractului se considera nescrisa. Comentariu 1. Specificul denuntarii unilaterale a contractului pe durata nedeterminata. Spr e deosebire de contractele ncheiate pe durata determinata (att cu executare uno ictu, ct si succes iva ori continua) care pot dincolo de consimtamntul mutual n acest sens n cauzele autori nceta nainte de termen ate de lege sau prin

stipularea clauzei de denuntare unilaterala, n privinta contractelor ncheiate pe d urata nedeterminata, legiuitorul a stipulat regula denuntarii unilaterale n favoarea oricareia dintre parti. Aceasta regula este considerata n doctrina drept un corolar al interzicerii prin lege a angajamentelor contractuale perpetu e, n scopul salvgardarii libertatii contractuale si prezervarii liberei concurente (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 523). Articolul 1277 NCC are valoarea unui sediu legal general, imperativ al instituir ii dreptului legal, reciproc al partilor de a denunta un contract ncheiat pe durata nedeterminata. Suntem n prezenta unui d rept potestativ legal, care poate fi exercitat exclusiv n conditiile art. 1277. 2. Regimul juridic al denuntarii unilaterale a contractului pe durata nedetermin ata. Dispozitiile art. 1277 au un caracter imperativ care se manifesta pe doua planuri, nsemnnd ca p artile nu pot interzice (nu pot renunta) printr-o clauza expresa (la) dreptul de denuntare unilaterala si nici n u pot conveni un regim conventional derogator de la cel prevazut n art. 1277. Regimul legal al regulii denuntarii uni laterale are urmatoarele componente principale: a) domeniul de aplicatie se refera la contractele ncheiate pe durata nedeterminat a; b) dreptul de denuntare unilaterala este acordat de lege n mod egal, reciproc si cu titlu gratuit fiecarei parti contractante. Teza finala a art. 1277 interzice n mod expres stipularea n contract a unei prestatii n schimbul exercitarii dreptului de a denunta contractul; c) stipularea de principiu a denuntarii unilaterale a contractelor pe durata ned eterminata nu trebuie sa dea nastere unor eventuale abuzuri, astfel ca art. 1277 prevede obligativitatea acordarii un ui termen rezonabil de preaviz. Aprecierea caracterului rezonabil al ntinderii termenului de preaviz depinde de n atura, obiectul, durata contractului, de eventuala executare a prestatiilor, importanta investitiilor, t impul necesar pentru ncheierea unei tranzactii de substituire etc.; d) caracterul imperativ al dispozitiilor art. 1277 este reliefat de teza finala a textului legal prin stipularea ca nescrise a clauzelor contractuale contrare. Art. 1278. Pactul de optiune (1) Atunci cnd partile convin ca una dintre ele sa ramna legata de propria declara tie de vointa, iar cealalta sa o poata accepta sau refuza, acea declaratie se considera o ofert a irevocabila si produce efectele prevazute la art. 1191. (2) Daca partile nu au convenit un termen pentru acceptare, acesta poate fi stab ilit de instanta prin ordonanta presedintiala, cu citarea partilor. (3) Pactul de optiune trebuie sa contina toate elementele contractului pe care p artile urmaresc sa l ncheie, astfel nct acesta sa se poata ncheia prin simpla acceptare a beneficiaru lui optiunii. (4) Contractul se ncheie prin exercitarea optiunii n sensul acceptarii de catre be neficiar a declaratiei de vointa a celeilalte parti, n conditiile convenite prin pact. (5) Att pactul de optiune, ct si declaratia de acceptare trebuie ncheiate n forma pr

evazuta de lege pentru contractul pe care partile urmaresc sa l ncheie. (art. 1668-1669, 1991 NCC) Comentariu 1. Notiunea si natura juridica a pactului de optiune. Articolul 1278 NCC regleme nteaza pactul de optiune sub aspectele obiectului, continutului, formei si mecanismului de formare a cont ractului preconizat. Legiuitorul nu a fost preocupat de definirea notiunii de pact de optiune sau de stabilirea natu rii sale juridice. n doctrina se considera ca pactul de optiune are natura juridica a promisiunii unilaterale de a contracta din dreptul francez (de unde este mprumutata si denumirea) ntruct beneficiarul promisiunii primeste angajam entul contractual al promitentului de a ncheia contractul, fara a se obliga la rndul sau (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 222). Alineatul (1) al art. 1278 prezinta pactul de optiune prin trimitere la notiunea ofertei irevocabile, cu care prezinta asemanare n privinta efectului unilateral si irevocabil al declaratiei de vointa a promitentului (a se vedea si comentariul art. 1991 NCC). Spre deosebire de oferta, care este un act juridic u nilateral ca mod de formare, pactul de optiune reprezinta un contract (act juridic bilateral), mai precis, o promisi unilaterala, prin efecte de a une contracta. Specificul pactului de optiune fata de o promisiune unilaterala de a contracta n general rezida n faptul declararii irevocabile a vointei promitentului de a ncheia contractul, dar nu n se nsul nasterii unei obligatii de a face; el a consimtit deja la perfectarea/nasterea contractului, operatiune care va fi decisa discretionar de catre beneficiar, prin acceptarea declaratiei de vointa irevocabile a promitentului. Asadar, pactul de optiune este o promisiune unilaterala speciala de a contracta. De asemenea, art. 1278 are valoarea dreptului comun n materie, cu observarea dispozitiilor speciale din noul Cod civi l reglementnd ncheierea, de exemplu, a contractului de vnzare-cumparare prin intermediul pactului de optiune, conform art. 1668 NCC (a se vedea si comentariul art. 1668 NCC). 2. Regimul juridic al pactului de optiune. Analizarea art. 1278 permite desprind erea urmatoarelor componente principale ale regimului juridic al pactului de optiune: a) partile pactului de optiune au denumiri specifice: beneficiarul optiunii si p romitentul; b) obiectul pactului de optiune este reprezentat de declaratia de vointa (oferta ) a promitentului de a ncheia contractul n conditiile convenite si de acceptarea/refuzul declaratiei (oferta); c) pactul de optiune trebuie sa contina toate elementele esentiale si necesare c ontractului preconizat a se ncheia, precum si elementele specifice pactului (termenul de acceptare/refuz al declarat iei de vointa, modalitatea de acceptare/refuz, intrarea n vigoare a viitorului contract etc.); d) contractul preconizat se va ncheia prin emiterea unei declaratii de acceptare de catre beneficiar, care va trebui sa ndeplineasca, alaturi de pactul de optiune, forma prevazuta de lege pentru contra ct. n lipsa cerintei legale privind o anumita forma a contractului, pactul de optiune si declaratia de acceptare sun t guvernate de principiul consensualismului. Declaratia de acceptare reprezinta exercitarea dreptului pote stativ al beneficiarului si, cel putin sub aspect formal, este diferita de pactul de optiune, n timp ce declaratia

de vointa a promitentului este parte componenta a pactului de optiune. Din punct de vedere tehnico-juridic, contractu l se formeaza n doua etape: prima etapa este reprezentata de ncheierea pactului de optiune, iar cea de-a doua etapa este reprezentata de declaratia de acceptare a beneficiarului. Acest mecanism exclude o eventuala rea -credinta a promitentului sub aspectul strict al ncheierii contractului, o asemenea atitudine putndu-se manifest a numai cu prilejul executarii contractului deja format. n materia perfectarii contractului de vnzare-cumparare, art. 1669 NCC prevede dispozitii speciale privind conduita promitentului n legatura cu bunul ce formeaza obiect al contractului (a se vedea si comentariul art. 1669 NCC). Art. 1279. Promisiunea de a contracta (1) Promisiunea de a contracta trebuie sa contina toate acele clauze ale contrac tului promis, n lipsa carora partile nu ar putea executa promisiunea. (2) n caz de neexecutare a promisiunii, beneficiarul are dreptul la daune-interes e. (3) De asemenea, daca promitentul refuza sa ncheie contractul promis, instanta, l a cererea partii care si-a ndeplinit propriile obligatii, poate sa pronunte o hotarre care s a tina loc de contract, atunci cnd natura contractului o permite, iar cerintele legii pentru va liditatea acestuia sunt ndeplinite. Prevederile prezentului alineat nu sunt aplicabile n caz ul promisiunii de a ncheia un contract real, daca prin lege nu se prevede altfel. (4) Conventia prin care partile se obliga sa negocieze n vederea ncheierii sau mod ificarii unui contract nu constituie promisiune de a contracta. ( art. 1669-1170, 1183, 1278 N CC) Comentariu 1. Notiunea si natura juridica a promisiunii de a contracta. Articolul 1279 NCC reglementeaza promisiunea de a contracta n principal sub aspectele continutului si efectelor n c az de nerespectare a obligatiilor promitentului. Similar articolului 1278 NCC, legiuitorul nu a fost preocupat de definirea notiunii de promisiune de a contracta sau de stabilire a naturii sale juridice. Terminologic, n teoria si pra ctica judiciara, promisiunea de a contracta este denumita si precontract , antecontract , contract provizoriu , cu aplicati i ndeosebi n materia vnzarii-cumpararii de bunuri imobile. Doctrina reprezentativa defineste promisiun ea de a contracta ca fiind contractul prin care partile (sau numai una dintre ele n.n., C.Z.) se obliga fer m si reciproc (sau unilateral n.n., C.Z.) sa ncheie n viitor un contract ale carui elemente esentiale sunt stabilite n prezent (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 225). Articolul 1279 are valoarea unui sediu legal general, nou n legislatia nationala, al promisiunii de a contracta n general, reprezentnd dreptul comun n domeniu, cu doua implicatii: pe de o parte, c ontine dispozitii comune aplicabile att promisiunii unilaterale de a contracta, ct si promisiunii sinalagma tice de a contracta, iar pe de alta parte, reprezinta norma generala prin raportare la anumite dispozitii legale avnd titlu de norme speciale n diferite

materii (de exemplu, art. 1669 NCC). n conturarea notiunii promisiunii de a contracta, alin. (4) stabileste diferenta fata de conventiile prin care partile se obliga sa negocieze n vederea ncheierii/modificarii unui contract, acestea din urm a reprezentnd simple forme contractuale de desfasurare a negocierilor n faza pre-contractuala (fata de contr actul preconizat a se forma) sau de modificare a contractului deja format, necontinnd intentia ferma de ncheiere a con tractului, de esenta promisiunii de a contracta. Eventuala nerespectare/neexecutare a acestor forme contractuale de desfasurare a negocierilor n directia ncheierii/modificarii unui contract se sanctioneaza exclusiv n contextul art. 1169-1170 si art. 1183 NCC, si nu n cadrul alin. (2)-(3) ale textului de fata. 2. Regimul juridic al promisiunii de a contracta. Analizarea art. 1279 permite d esprinderea urmatoarelor componente principale ale regimului juridic al promisiunii de a contracta: a) partile au denumiri specifice: promitent si beneficiar si care, n functie de c aracterul unilateral sau bilateral al continutului promisiunii, sunt proprii fiecarui contractant sau comune acestora; b) continutul promisiunii de a contracta se refera la acele clauze ale contractu lui promis, n lipsa carora partile nu ar putea executa promisiunea. n lipsa unui prevederi contractuale privind data ncheie rii contractului preconizat, promisiunea devine exigibila imediat, urmnd ca, n principiu, dreptul la actiunea p entru ncheierea contractului sa se stinga n termenul general de prescriptie de trei ani, calculat de la data nchei erii promisiunii; c) efectele promisiunii de a contracta. Principalul efect consta n nasterea unei obligatii contractuale de a face, de din consid rezultat (de a ncheia contractul preconizat), aspect care diferentiaza erente distincte promisiunea de a contracta att de pactul de optiune, ct si de formele contractuale de desfasurare a negocierilor n directia ncheierii unui contract. n functie de forma promisiunii unilaterala sau sinalagmat ica obligatia de a face incumba unei singure parti sau amndurora si, n caz de neexecutare, poate fi execut ata silita, spre deosebire de cazul pactului de optiune (a se vedea si comentariul art. 1278 NCC). Modurile de executare silita sunt strict reglementate n alin. (2)-(3) ale art. 1279 si ele se constituie ntr-o regula si o exceptie. Regula este stipulata n alin. (2) n varianta executarii silite prin echivalent, beneficiarul avnd dreptul la dau ne-interese reprezentnd prejudiciul suferit prin nencheierea contractului. Exceptia este consacrata n vari anta unei executari silite atipice n natura, prin pronuntarea unei hotarri judecatoresti care sa tina loc de contract; ea este aplicabila n functie de natura contractului, dar numai pentru ipoteza n care beneficiarul si-a executat p ropriile obligatii si cerintele legii pentru validitatea contractului sunt ndeplinite, conform alin. (3); aceste dispoz itiile legale nu sunt aplicabile n principiu n cazul promisiunii de a ncheia un contract real (daca prin lege nu se p revede altfel) si nici n mod direct n materia promisiunii de a perfecta un contract de vnzare-cumparare, ntruct exista n orma speciala, art. 1669 NCC. 2 Efectele fata de terti I. - Dispozitii generale

II. - Promisiunea faptei altuia III. - Stipulatia pentru altul IV. - Simulatia I. Dispozitii generale Art. 1280. - Relativitatea efectelor contractului Art. 1281. - Opozabilitatea efectelor contractului Art. 1282. - Transmisiunea drepturilor si obligatiilor catre succesori Art. 1280. Relativitatea efectelor contractului Contractul produce efecte numai ntre parti, daca prin lege nu se prevede altfel. (art. 1281-1288 NCC) Comentariu 1. Enuntarea principiului relativitatii. Relativitatea si obligativitatea contra ctului. Sectiunea din noul Cod civil dedicata efectelor contractului fata de terti debuteaza cu artico lul 1280 enuntnd principiul relativitatii contractului, exprimabil si prin adagiul latin res inter alios act a, aliis neque nocere, neque prodesse potest. Textul legal analizat reia ntr-o formulare afirmativ-pozitiva continutul art. 973 C.civ. ( Conventiile n-au efect dect ntre partile contractante ) si stabileste de o maniera imperativa ca un c ontract produce efecte n sensul de a da nastere la drepturi si obligatii numai ntre parti, daca prin lege nu se prevede altfel. Rezulta ca relativitatea efectelor contractului nu este un principiu absolut, nsa exceptiile sale sunt stabilite exclusiv pe cale legala. Chiar si n lipsa unei consacrari legale, principiul relativitatii ar putea fi ded us din existenta principiului obligativitatii, ntruct drepturile si obligatiile nascute dintr-un contract nu pro fita, respectiv nu incumba dect partilor contractante, afara de cazurile expres prevazute de lege; se poate cons idera ca relativitatea este o aplicatie a obligativitatii (a se vedea L. Pop, Obligatiile, p. 562) ntruct aceasta din urma a re o sfera mai larga, un contract producnd efecte specifice obligatorii si pentru alte persoane dect partile contrac tante (astfel cum rezulta din art. 1282, art. 1283, art. 1284-1288 NCC). Similar consacrarii principiului obligativitatii, legiuitorul nu a oferit si fun damentul principiului relativitatii, aflat de doctrina n natura volitionala a actului civil (a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil , p. 202) sau n legatura de solidaritate existenta ntre partile contractante, accentundu-se ideea considerarii contractului drept o entitate juridica autonoma fata de partile contractante, o realitate pentru tertele persoane (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 561-563). 2. Notiunea de parte contractanta. Parte nseamna persoana care ncheie contractul p ersonal sau prin reprezentare (parte originara, primara sau initiala) precum si persoana care, pe parcursul existentei contractului, si da consimtamntul la producerea efectelor fata de ea (parte derivata), fie prin nlo cuirea unei parti contractante, fie prin aderarea la contract (a se vedea L. Pop, Obligatiile, p. 564). O cunoas tere ct mai completa a principiului relativitatii face necesara determinarea sferei persoanelor fata de care un cont ract valabil ncheiat produce efecte, cu observarea dispozitiilor art. 1281-1288 NCC.

3. Notiunea de exceptie de la principiul relativitatii. Caracterul imperativ al principiului relativitatii nu este incompatibil cu ideea admiterii exceptiilor sale, denumind situatiile jurid ice determinate de lege n care efectele contractului se produc (si) fata de alte persoane dect partile contracta nte. Analiza exceptiilor implica distingerea ntre latura activa si cea pasiva a raportului juridic obligational, c u precizarea ca, pna n prezent, doctrina este unanima n a aprecia ca, de principiu, numai n cadrul laturii active se poate vorbi despre exceptii de la relativitate (a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil, p. 208; L. Pop, Obligatiile, v ol. II; p. 588), nsemnnd ca o persoana poate dobndi ca regula doar drepturi decurgnd dintr-un contract la ncheierea caruia nu a participat si la care nu a aderat , nu si obligatii (a se vedea si comentariile art. 1283-1288). Art. 1281. Opozabilitatea efectelor contractului Contractul este opozabil tertilor, care nu pot aduce atingere drepturilor si obl igatiilor nascute din contract. Tertii se pot prevala de efectele contractului, nsa fara a avea dre ptul de a cere executarea lui, cu exceptia cazurilor prevazute de lege. (art. 1357 NCC) Comentariu 1. Notiunea de terti. Tertii sunt persoanele straine de contract penitus extrane i , determinate prin excludere fata de sfera notiunii de parti contractante (originare sau derivate). Notiunea de tert este apreciata ca fiind relativa si circumstantiala, fiind necesara stabilirea ei n fiecare moment al existentei u nui contract, ntruct unele terte persoane se pot transforma ulterior ncheierii contractului n parti derivate, prin acordul lor de vointa (a se vedea L. Pop, Obligatiile, p. 565), nlocuind una din parti sau adernd la contract. 2. Opozabilitatea efectelor contractului fata de terti. Daca pentru parti contra ctul reprezinta un act juridic, pentru terti el apare drept o realitate sociala, un simplu fapt juridic (a se vedea C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 63) fata de care acestia se raporteaza n conformitate cu rigorile principiului opozabilitatii. Pentru prima data n legislatia nationala, opozabilitatea efectelor contractului f ata de terti este reglementata la modul general si cu titlu de principiu n art. 1281. Justificarea principiului opo zabilitatii poate fi aflata n ideea asigurarii unei eficacitati depline a contractului, ntruct, n lipsa principiului, t ertii ar putea ignora sau nesocoti situatia juridica nascuta din contract (a se vedea L. Pop, Obligatiile, p. 576). Interpretarea dispozitiilor art. 1281 permite depistarea urmatoarelor componente ale principiului opozabilitatii efectelor contractului fata de terti: a) prima componenta a opozabilitatii: tertii nu pot aduce atingere drepturilor s i obligatiilor nascute din contract, teza I a art. 1281. Aceasta componenta a principiului evidentiaza un c omportament pasiv al tertilor fata de efectele nascute dintr-un contract la care ei nu au luat parte. Tehnic-juridic, este vorba despre o obligatie generala negativa de a nu face care incumba tertilor n legatura cu existenta drepturilor s i obligatiilor contractuale. n literatura juridica, se discuta n acest context despre opozabilitatea substantial a a contractului fata de terti (a se vedea L. Pop, Obligatiile, p. 577). n cazul n care o terta persoana nu se abtine d e la obligatia generala negativa de a

nu face, aducnd atingere drepturilor/obligatiilor uneia dintre partile contractan te, se poate angaja raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, n conditiile art. 1357 NCC. Pe de alta pa rte, terta persoana va respecta contractul, ca fapt juridic, atta timp ct nu aduce atingere drepturilor sau intere selor ei legitime; b) a doua componenta a opozabilitatii: tertii se pot prevala de efectele contrac tului, nsa fara a avea dreptul de a cere executarea lui, cu exceptia cazurilor prevazute de lege, teza a II-a a art. 1281. A doua componenta a principiului are drept premisa interesul tertilor de a invoca realitatea sociala , contractul care a fost ncheiat, n folosul lor personal, chiar si mpotriva partilor contractante, de exemplu: n mater ia uzucapiunii, a cesiunii de creanta etc. n literatura juridica, se discuta n acest context despre opozabilitat ea probatorie a contractului fata de terti (a se vedea L. Pop, Obligatiile, p. 576). Sub aspect probatoriu, terta per soana este ndreptatita sa se foloseasca de orice mijloc de proba pentru a dovedi existenta, pentru a combate existenta o ri pentru infirmarea numai n parte a contractului (C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 63). n vederea asigurarii opozabilitatii contractului fata de terti, uneori sunt neces are masuri de publicitate a drepturilor si obligatiilor contractuale sau simpla cunoastere a existentei aces tora de catre terti, n functie de evidentierea fiecarei componente n parte a principiului. Art. 1282. Transmisiunea drepturilor si obligatiilor catre succesori (1) La moartea unei parti, drepturile si obligatiile contractuale ale acesteia s e transmit succesorilor sai universali sau cu titlu universal, daca din lege, din stipulati a partilor ori din natura contractului nu rezulta contrariul. (2) Drepturile, precum si, n cazurile prevazute de lege, obligatiile contractuale n strnsa legatura cu un bun se transmit, odata cu acesta, succesorilor cu titlu particula r ai partilor. (art. 232 si urm. NCC) Comentariu 1. Aspecte generale privind succesorii partilor. Prin dispozitiile art. 1282 est e ntregit tabloul efectelor contractului n privinta succesorilor partilor, oferindu-se o reglementare general a a modului n care aceste subiecte de drept se pozitioneaza n raport cu drepturile si obligatiile contractuale n cazu l decesului uneia dintre parti. Articolul 1282 este structurat pe fiecare sub-categorie de succesori: succesorii universali sau cu titlu universal (alin. 1) si succesorii cu titlu particular (alin. 2). O parte a doctrinei, traditional ista, ncadreaza cele doua tipuri de succesori n notiunea de avnzi-cauza, o categorie intermediara de persoane, care, d esi nu au participat la ncheierea contractului, suporta efectele acestuia datorita raporturilor n care se afla cu partile contractante (a se vedea C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 64; Gh. Beleiu, Drept civil, p. 203) . ntr-o alta opinie, este contestata apartenenta succesorilor universali sau cu titlu universal la categoria avnzilorcauza, fiind calificati parti derivate ale contractului (nlocuind partea decedata), n timp ce aceeasi apartenenta a succe sorilor cu titlu particular este considerata variabila n functie acordul acestora la transmiterea drepturilor (a s

e vedea L. Pop, Obligatiile, p. 567569). Noul Cod civil nu opereaza cu notiunea de avnzi-cauza, astfel ca discutiile doctrinare mentionate ramn deschise. 2. Transmisiunea drepturilor si obligatiilor catre succesorii universali si cu t itlu universal. ntre succesorii universali si succesorii cu titlu universal exista o diferenta doar c antitativa, primii dobndind totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale ale autorilor lor, privite n universalit atea lor, iar secunzii, o fractiune din respectiva universalitate (a se vedea C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 64). n privinta drepturilor si obligatiilor de sorginte contractuala, alin. (1) al art. 1282 stabileste regula conform carei a drepturile si obligatiile contractuale ale partii decedate se transmit succesorilor sai universali sau cu titlu universal, sub rezerva exceptiilor de factura legala, conventionala sau decurgnd din natura contractului. Se remarca exactitatea noii r eglementari mai cu seama n maniera de stipulare a exceptiilor de la regula transmiterii drepturilor si obli gatiilor contractuale pe aceasta cale, prin comparatie cu sustinerile doctrinare care limitau aceste exceptii la caract erul intuitu personae al drepturilor si obligatiilor contractuale. Cu referire la explicarea regulii de transmisiune a drepturilor si obligatiilor contractuale catre succesorii universali sau cu titlu universal, n literatura juridica au fost formulate doua t eorii: o prima teorie considera succesorii universali sau cu titlu universal drept continuatori ai personalitati i autorilor lor (a se vedea Gh. Beleiu, Drept civil, p. 203); a doua teorie pune accent pe vointa de acceptare declarata de succesor de a deveni parte derivata sau survenita n contract (a se vedea L. Pop, Obligatiile, p. 568). Regula prevazuta n alin. (1) al art. 1282 i vizeaza pe mostenitorii legali, legata rii universali sau cu titlu universal ai unei persoane fizice; n privinta reorganizarii persoanelor juridice, sunt de obse rvat dispozitiile speciale din art. 232 si urm. NCC. 3. Transmisiunea drepturilor si obligatiilor catre succesorii cu titlu particula r. Succesorii cu titlu particular sunt acele persoane care dobndesc unul sau mai multe drepturi patrimon iale, privit(e) n mod de sine statator, si nu ca parte componenta a unui patrimoniu, cum ar fi: cumparatorul u nui bun, donatarul, cesionarul unei creante (a se vedea C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 65). Alineatul (2) al art. 1282 precizeaza regula suportarii de catre succesorul cu titlu particular a efectelor contractelor ncheiate anterio r de autorul lui cu terti n legatura cu dreptul/bunul care i-a fost ulterior transmis. n precizarea acestei reguli, se fa ce distinctia ntre drepturile si, respectiv, obligatiile contractate anterior de autor, n sensul ca se vor transmit e catre succesor, de principiu, doar drepturile, iar obligatiile doar n cazurile expres prevazute de lege (de exemplu, situatia obligatiilor scriptae in rem si propter rem). Modul de transmitere astfel enuntat este conditionat sub un dublu aspect: a) substantial, de existenta unei strnse legaturi ntre drepturile (si obligatiile) contractate anterior de autor si dreptul/bunul transmis ulterior catre succesor. n literatura juridica se vorbeste despre notiunea de conexiune ntre drepturile (si obligatiile) contractate anterior si dreptul/bunul transmis, noti

une care este interpretata n sens larg, cuprinznd nu numai drepturile aflate n raport de accesorietate cu bunul transmis, dar si acele drepturi care sunt att de strns legate de bunul dobndit, nct, dupa ce s-a operat transmiterea, ele nu mai prezinta interes pentru transmitator. n lipsa unei asemenea conexiuni, succesorul cu titlu particu lar este strain, tert desavrsit fata de drepturile contractate anterior de autorul sau (a se vedea C. Statescu, C. Brs an, Obligatiile, p. 66); b) operational, este necesara respectarea normelor de publicitate, precum si ant erioritatea contractului dintre autor si cocontractant constatata prin data certa a nscrisului. II. Promisiunea faptei altuia Art. 1283. - Efecte Art. 1283. Efecte (1) Cel care se angajeaza la a determina un tert sa ncheie sau sa ratifice un act este tinut sa repare prejudiciul cauzat daca tertul refuza sa se oblige sau, atunci cnd s-a obl igat si ca fideiusor, daca tertul nu executa prestatia promisa. (2) Cu toate acestea, promitentul nu raspunde daca asigura executarea obligatiei tertului, fara a se produce vreun prejudiciu creditorului. (3) Intentia promitentului de a se angaja personal nu se prezuma, ci trebuie sa reiasa nendoielnic din contract sau din mprejurarile n care acesta a fost ncheiat. Comentariu 1. Notiunea si natura juridica a promisiunii faptei altuia. Articolul 1283 regle menteaza, cu titlu de noutate legislativa, constructia juridica a promisiunii faptei altuia, considera ta de doctrina n unanimitate drept o exceptie aparenta de la principiul relativitatii si definita ca fiind contractul se prin care o persoana debitorul obliga fata de creditor sa determine pe o terta persoana sa-si asume un anume an gajament juridic n folosul creditorului din contract (a se vedea C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 69). Suntem n prezenta unei exceptii doar aparente de la principiul relativitatii, ntruct debitorul promite propria sa fapta de a-l determina pe tert sa contracteze cu creditorul sau , si nu fapta tertului, care va fi obligat exclusiv ca urmare a consimtamntului sau de a se angaja ntr-o relatie contractuala cu beneficiarul promisiunii analizate. Ca mod de implementare conventionala, promisiunea faptei altuia poate reprezenta o conventie principala, de sine stata toare, ntre parti sau poate fi accesorie pe lnga o un anumit contract, caz n care este mai potrivita denumirea de conventie de porte-fort (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 597). 2. Regimul juridic al promisiunii faptei altuia. Textul legal nu defineste aceas ta operatiune, ci o prezinta din perspectiva obiectului, a efectelor sale (alin. 1-2) si a unei conditii n leg atura cu exprimarea intentiei promitentului (alin. 3). Regimul juridic al promisiunii faptei altuia este forma t din urmatoarele elemente principale: a) partile promisiunii faptei altuia au denumiri specifice: promitentul (debitor ul) si beneficiarul promisiunii (creditorul); b) obiectul promisiunii faptei altuia poate consta n angajarea promitentului la:

a-l determina pe tert sa ncheie un act juridic (nu se precizeaza daca este unilateral sau bilateral ca mod de forma re), a-l determina pe tert sa ratifice un act juridic, ambele variante dublate de posibilitatea angajarii promitentului si ca fideiusor, cu consecinte asupra obligatiilor promitentului; c) efectele promisiunii faptei altuia. De principiu, aceasta operatiune da naste re unei obligatii de a face n sarcina promitentului, obligatie de rezultat sanctionabila prin obligarea promit entului la repararea prejudiciului suferit de beneficiarul creditor. Concret, obligatia de a face dep inde de obiectul promisiunii de a contracta (precizat la pct. b) si implicit, de asumarea de catre debitor si a po zitiei de fideiusor, caz n care el va garanta si executarea prestatiei asumate ulterior de catre tert. Rezulta ca n sim pla calitate de promitent, debitorul raspunde numai pentru nencheierea/neratificarea de catre tert a actului juridic p reconizat de creditor, iar pentru dubla calitate de promitent-fideiusor, debitorul va raspunde si pentru neexecuta rea prestatiei tertului decurgnd din ncheierea/ratificarea actului juridic de catre acesta. Conform alin. (2), pro mitentul nu raspunde daca asigura executarea obligatiei tertului, fara a se produce vreun prejudiciu creditorului, formulare din care se deduce ca ne situam n premisa ncheierii/ratificarii actului juridic de catre tert, dar fara ca acesta sa-i onoreze efectele; d) conditia exprimarii ferme a intentiei promitentului de a se angaja personal. Potrivit alin. (3), pentru valabilitatea angajarii personale a promitentului, este necesara cerinta exprimarii intentiei promitentului ntr-unul dintre urmatoarele moduri: fie printr-o stipulare expresa n contract a respectivei inten tii, fie din analizarea mprejurarilor n care contractul a fost ncheiat; n acest din urma caz se va tine cont de domeniul de activitate, de modul de ncheiere/negociere a contractului, de o eventuala istorie a relatiilor contractua le dintre parti etc. III. Stipulatia pentru altul Art. 1284. - Efecte Art. 1285. - Conditiile privind tertul beneficiar Art. 1286. - Acceptarea stipulatiei Art. 1287. - Revocarea stipulatiei Art. 1288. - Mijloacele de aparare ale promitentului Art. 1284. Efecte (1) Oricine poate stipula n numele sau, nsa n beneficiul unui tert. (2) Prin efectul stipulatiei, beneficiarul dobndeste dreptul de a cere direct pro mitentului executarea prestatiei. (art. 1285-1288 NCC) Comentariu 1. Notiunea si natura juridica a stipulatiei pentru altul. n art. 1284-1288, noul Cod civil reglementeaza cu titlu general si cu valoare de noutate legislativa, stipulatia pentru altul, cal pna n prezent n unanimitate ificata n literatura juridica drept o exceptie veritabila de la principiul relativitatii efectelor contractului. Pna la aparitia noului Cod civil, nu exista o reglementare generala si unitara a stipulatiei pen tru altul, doar aplicatii legislative n diferite materii (donatia cu sarcini, asigurarile de persoane etc.), aplicabilit atea ei generala fiind

recunoscuta n virtutea principiului libertatii contractuale. Conform definitiei doctrinare, stipulatia pentru altul este contractul prin care o parte, denumita stipulant, dispune ca cealalta parte, denumita promitent, sa dea, sa faca sau sa nu faca ce va n folosul unei terte persoane, straine de contract, denumite tert beneficiar (a se vedea C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 71). S-a atras atentia, n mod ntemeiat, ca sub aspectul denumirii, este de preferat evitarea sintagmei con tract n folosul unei terte persoane (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 601) deoarece, ca mod de i mplementare conventionala, stipulatia pentru altul se obiectivizeaza, de cele mai multe ori, ntr-o clauza stipulata n co ntractul dintre stipulant si promitent, si nu ntr-un contract de sine statator. Noul Cod civil nu defineste stipulatia pentru altul, primul articol al prezentei sectiuni debutnd cu enuntarea regulii conform careia orice persoana poate stipula pentru altul, n numele sau si n benefi ciul unui tert. Se observa cum tehnica de redactare a alin. (1) al art. 1284 printr-o enuntare afirmativa, pozi tiva, a facultatii de a stipula pentru altul acorda acestei prevederi valoarea unui principiu n materia producerii efect elor contractului fata de terti, ndepartnd-o de aprecierea clasica de a fi o exceptie veritabila de la relativitate a efectelor contractului; un argument n plus l constituie consacrarea cerintei acceptarii stipulatiei de catre beneficiar n vederea nasterii dreptului, conform art. 1286 (a se vedea si comentariul art. 1286). Prin stipularea n favoarea tertului beneficiar, nu se nasc raporturi contractuale ntre stipulant si beneficiar (a se vedea L. Pop, Obligatiile, p. 610), nsa acest procedeu juridic n sine se poate baz a, din punctul de vedere al stipulantului, pe eventuale raporturi juridice pre-existente ntre cele doua subie cte de drept. 2. Mecanismul producerii efectelor stipulatiei pentru altul. Traditional, n preze ntarea efectelor stipulatiei pentru altul, se iau n calcul trei categorii de raporturi: ntre stipul ant si promitent, ntre stipulant si tertul beneficiar, ntre promitent si tertul beneficiar. Desi titulatura art. 1284 ar anunta ca obiectul de reglementare va fi constituit din toate efectele stipulatiei pentru altul, n real itate, textul legal analizat nu epuizeaza aceasta materie, a carei legiferare este continuata n art. 1286-1288. n mod concret, art. 1284 contine doua dispozitii, prima cu valoare generala, n ali n. (1), consacrnd principiul potrivit caruia orice persoana poate stipula n beneficiul unui tert, a doua enuntn d un anumit efect al procedeului juridic al stipulatiei pentru altul, n alin. (2). Daca prima dispozitie are rolul de a repune n discutie natura juridica a notiunii analizate, asa cum s-a aratat mai sus, cea de-a doua reitereaza unul di ntre efectele principale fata de beneficiar, recunoscute de teoria si practica judiciara: dobndirea de catre benef iciar a dreptului de a cere direct promitentului executarea prestatiei n favoarea sa, fara a fi necesara interventia stipulantului n acest demers. Temeiul dreptului beneficiarului de a solicita direct promitentului executarea p restatiei se afla n raportul juridic obligational format ntre cele doua subiecte de drept cu prilejul ncheierii stipula tiei si a acceptarii ei din partea beneficiarului, astfel ca promitentul devine debitor, iar tertul beneficiar, cre ditor. Tertul beneficiar poate solicita

executarea prestatiei att pe cale de actiune, ct si pe cale de exceptie, folosind toate mijloacele si actiunile juridice pe care le are la dispozitie orice creditor; nefiind parte la contractul dintre stipulant si promitent, beneficiarul nu poate cere rezolutiunea acestuia (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 61 0). Art. 1285. Conditiile privind tertul beneficiar Beneficiarul trebuie sa fie determinat sau, cel putin, determinabil la data nchei erii stipulatiei si sa existe n momentul n care promitentul trebuie sa si execute obligatia. n caz contr ar, stipulatia profita stipulantului, fara a agrava nsa sarcina promitentului. [art. 1284 alin. (1), art. 1286 NCC] Comentariu 1. Viziune comparativa asupra conditiilor stipulatiei n general. Din analiza art. 1285 si urm. se observa intentia legiuitorului de a nu reglementa unitar si complet conditiile stipulati ei pentru altul, astfel ca, pentru completa si corecta lor determinare, este necesara si obligatorie recurgerea la operele doctrinare n domeniu. Astfel literatura juridica (a se vedea C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 72; L. Pop , Obligatiile, vol. II, p. 606 si urm.) era unanima n prezentarea conditiilor speciale de valabilitate ale acestui proced eu juridic: a) exprimarea nendoielnica a vointei de a stipula. n noul Cod civil nu exista prev edere n privinta modului necesar de exprimare a vointei de a stipula, legiuitorul doar enuntnd n alin. (1) al art. 1284 regula conform careia oricine poate stipula n beneficiul unui tert; b) determinarea sau determinabilitatea tertului beneficiar. Pna n prezent, aceasta cerinta era precizata n doctrina civila n maniera de a nu fi absolut necesara la momentul ncheierii contractului, f iind suficienta la momentul executarii obligatiei de catre promitent. Conceptia noului Cod civil n aceasta pr ivinta este mai riguroasa si exacta, asa cum vom demonstra n continuare; c) lipsa consimtamntului tertului beneficiar. Acceptarea de catre beneficiar nu e ra prevazuta n doctrina drept o conditie a nasterii valabile a dreptului n favoarea acestuia, nsa viziunea noului Cod civil este diferita, astfel cum rezulta din art. 1286 (a se vedea comentariul art. 1286). 2. Determinarea/ determinabilitatea tertului beneficiar. Consecintele nendeplinir ii acestei conditii legale. Conform primei teze a art. 1285, n persoana tertului beneficiar sunt stipulate doua sub-conditii, necesar a fi ndeplinite la momente diferite: prima sub-conditie se refera la nece sitatea determinarii sau cel putin a determinabilitatii beneficiarului la momentul ncheierii stipulatiei, iar cea de-a doua conditie se refera la necesitatea existentei beneficiarului la momentul n care promitentul trebuie sa si execute obl igatia. Dispozitiile legale analizate reprezinta o consacrare diferita a sustinerilor doctrinare n materie, p otrivit cu care era ceruta individualizarea/determinabilitatea beneficiarului la epoca executarii prestatie i de catre promitent, si nu neaparat la data contractarii stipulatiei (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 606; C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 72). Interpretarea art. 1285 nu intra n contradictie cu posibilitatea stipularii n favo

area unei persoane viitoare, sub rezerva determinabilitatii ei la momentul stipularii si, respectiv, a existentei ei efective la momentul executarii obligatiei de catre promitent. Noua reglementare aduce o nota de rigurozitate n p rivinta determinarii tertului beneficiar, impunnd o mai mare acuratete partilor n aceasta privinta, dar cu conse cinte favorabile asupra sigurantei circuitului civil. n cazul nerespectarii primei teze a art. 1285, solutia legala preconizata este a considerarii stipulatiei n beneficiul stipulantului, similar doctrinei (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 60 7), cu precizarea de a nu se agrava astfel sarcina promitentului. Art. 1286. Acceptarea stipulatiei (1) Daca tertul beneficiar nu accepta stipulatia, dreptul sau se considera a nu fi existat niciodata. (2) Stipulatia poate fi revocata ct timp acceptarea beneficiarului nu a ajuns la stipulant sau la promitent. Stipulatia poate fi acceptata si dupa decesul stipulantului sau al pr omitentului. (art. 1287 NCC) Comentariu 1. Valoarea juridica a acceptarii stipulatiei de catre tertul beneficiar. Tradit ional, doctrina este unanima n a conferi acceptarii stipulatiei de catre tertul beneficiar doar rolul de confirmare si consolidare a dreptului nascut n favoarea acestuia, cu consecinta ca un eventual refuz determin a ineficacitatea stipulatiei, urmnd a fi executata n favoarea stipulantului (a se vedea C. Statescu, C. Brsan, Ob ligatiile, p. 74; L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 607). Noul Cod civil schimba conceptia asupra acestui a spect, prevaznd n alin. (1) al art. 1286 ca neacceptarea stipulatiei de catre beneficiar se soldeaza cu constatarea inexi stentei dreptului. Astfel, noua reglementare acorda o mai mare importanta rolului tertului beneficiar n mecanismu l stipulatiei, cu consecinte asupra nasterii dreptului n patrimoniul acestuia; rezulta ca n ipoteza decesului beneficiarului nainte de acceptare, se considera ca dreptul nu a existat niciodata n patrimoniu, cu doua c onsecinte principale: netransmiterea dreptului catre succesori si imposibilitatea de urmarire din part ea creditorilor chirografari. n schimb, conform tezei finale a alin. (2), decesul stipulantului sau al promitent ului intervenit anterior acceptarii nu are niciun efect juridic, beneficiarul putnd accepta ulterior dreptul. Articolul 1286 nu contine prevederi referitoare la formele necesare de manifesta re a acceptarii beneficiarului, astfel ca devine aplicabila regula ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus; de asemenea, se poate recurge la rationamentul analog stabilit n doctrina pentru confirmarea din partea beneficiar ului, potrivit cu care confirmarea (a se citi acceptarea) poate fi expresa sau tacita (a se vedea L. Po p, Obligatiile, vol. II, p. 611). Dispozitia legala analizata pare sa schimbe optica asupra naturii juridice a sti pulatiei de a fi o veritabila exceptie de la principiul relativitatii, ntruct se acorda consimtamntului beneficiarului un rol activ n privinta nasterii dreptului n patrimoniul acestuia.

2. Conditionarea dintre revocarea stipulatiei si acceptarea ei de catre tertul b eneficiar. Alineatul (2) reglementeaza efectul acceptarii beneficiarului n ipoteza revocarii stipulati ei, cu observarea art. 1287 prevaznd subiectele de drept ndreptatite la efectuarea revocarii. Conform acestor preveder i legale, stipulatia poate fi revocata ct timp acceptarea beneficiarului nu a ajuns la stipulant sau la promitent. Compa rativ, sustinerile doctrinare n cazul efectului confirmarii din partea tertului beneficiar erau n sensul ca simpl a confirmare atrage irevocabilitatea stipulatiei (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 611). Noua reglementare conditioneaza irevocabilitatea stipulatiei de ajungerea acceptarii la stipulant sau la promitent, n acord cu mod alitatea de efectuare a revocarii conform art. 1287. Rezulta ca simpla acceptare a dreptului, neurmata de ajungere a acceptarii la stipulant sau la promitent, nu mpiedica revocarea stipulatiei. Art. 1287. Revocarea stipulatiei (1) Stipulantul este singurul ndreptatit sa revoce stipulatia, creditorii sau mos tenitorii sai neputnd sa o faca. Stipulantul nu poate nsa revoca stipulatia fara acordul promite ntului daca acesta din urma are interesul sa o execute. (2) Revocarea stipulatiei produce efecte din momentul n care ajunge la promitent. Daca nu a fost desemnat un alt beneficiar, revocarea profita stipulantului sau mostenitori lor acestuia, fara a agrava nsa sarcina promitentului. (art. 1286 NCC) Comentariu 1. Modalitati de efectuare a revocarii stipulatiei. Conform alin. (1), n materia revocarii stipulatiei exista regula efectuarii acesteia de catre stipulant, cu excluderea creditorilor sau mo stenitorilor stipulantului. Aceasta prevedere este n acord cu teza unanim admisa a nasterii dreptului direct n patrimo niul tertului beneficiar, independent de chestiunea valorii juridice a acceptarii/confirmarii dreptului. C a modalitati de efectuare a revocarii, distingem ntre: a) revocarea unilaterala, efectuata de catre stipulant, fara a fi necesar acordu l promitentului. Interpretarea alin. (1) permite observarea ca aceasta forma de revocare constituie regula, nefiind c onditionata de ndeplinirea altui aspect, n afara ajungerii acceptarii beneficiarului la stipulant/promitent, confo rm art. 1286. Temeiul revocarii unilaterale se afla n cercetarea exclusiva a raporturilor pre-existente dintre st ipulant si tertul beneficiar, promitentul neavnd niciun interes personal n executarea prestatiei catre beneficia r; b) revocarea bilaterala, presupunnd si consimtamntul promitentului, daca acesta di n urma are interesul sa execute stipulatia. Revocarea agreata si de promitent apare ca o exceptie n rapor t cu revocarea unilaterala a stipulantului, fiind aplicabila doar n situatiile n care promitentul are interesul sa execute stipulatia. Fundamentul revocarii bilaterale se afla n cercetarea raporturilor juridice preexistente dint re promitent si tertul beneficiar, primul avnd interesul, dincolo de cel al stipulantului, de a executa stipulatia n favoarea beneficiarului. 2. Efectele revocarii. Din analiza coroborata a alin. (1) si (2) rezulta ca efec

tele revocarii se produc la un moment diferit, n functie de modalitatile revocarii: n cazul revocarii unilaterale, revoc area stipulatiei produce efecte din momentul n care ajunge la promitent; pentru cazul revocarii bilaterale, ar fi fos t superfluu ca legea sa prevada n mod similar, momentul respectiv ntruct nsasi maniera de efectuare a revocarii cu ac ordul promitentului contine n sine solutia: momentul realizarii acordului de vointe al stipulantului si promitentului n scopul revocarii. O chestiune subsecventa revocarii este cea a desemnarii unui alt beneficiar. Pot rivit alin. (2), daca nu a fost desemnat un alt beneficiar, revocarea profita stipulantului sau mostenitorilor a cestuia, sub rezerva de a nu agrava sarcina promitentului n economia raporturilor dintre promitent si stipulant/moste nitorii acestuia. n fine, este de observat ca indiferent de modalitatile de efectuare a revocarii, trebuie tinut cont de prevederile art. 1286 referitoare la rolul acceptarii din partea beneficiarului fata de o eventua la irevocabilitate a stipulatiei. Art. 1288. Mijloacele de aparare ale promitentului Promitentul poate opune beneficiarului numai apararile ntemeiate pe contractul ca re cuprinde stipulatia. Comentariu 1. Specificul raporturilor dintre promitent si tertul beneficiar. Consecinte. nch eierea stipulatiei si acceptarea dreptului de catre tertul beneficiar dau nastere, printre altele, unu i raport juridic obligational ntre promitent si beneficiar, primul n calitate de debitor, secundul n calitate de cred itor al prestatiei ce formeaza obiectul stipulatiei. Uneori, n functie de mprejurari, promitentul consimte la mec anismul stipulatiei n temeiul unor raporturi juridice preexistente cu tertul beneficiar, alaturi de considerar ea continutului bilateral (sau unilateral) al contractului principal ncheiat cu stipulantul. n reglementarea mijl oacelor de aparare ale promitentului, n calitate de debitor, art. 1288 surprinde tocmai specificul acest ui procedeu juridic de a putea fi dublat de raporturi juridice anterioare; solutia legislativa este n directia posi bilitatii de invocare de catre promitent exclusiv a apararilor ntemeiate pe contractul care cuprinde stipulatia. Asadar, p romitentul nu este ndrituit a justifica un eventual refuz n executarea prestatiei prin raportare la situatii de curgnd din alte raporturi juridice, exterioare stipulatiei. Dintr-o alta perspectiva, art. 1288, facnd distinctie ntre contract si stipulatie, pleaca de la premisa ca, de regula, stipulatia reprezinta o clauza contractuala din cuprinsul unui contract, si nu un contract de sine statator. 2. Posibile aparari formulate de promitent. Articolul 1288 l ndreptateste pe promi tent sa opuna orice aparari decurgnd din contractul care cuprinde stipulatia, neopernd nicio distincti e sau precizare suplimentara. nseamna ca promitentul, n scopul respingerii cererii beneficiarului de executare a prestatiei, va putea invoca orice exceptie opozabila stipulantului, cum ar fi: nulitatea, rezolutiunea contractulu i pe care se ntemeiaza stipulatia, prescriptia extinctiva etc. De asemenea, n doctrina exista si opinia potrivit careia promitentul poate

opune inclusiv exceptia de neexecutare a prestatiilor la care s-a angajat stipul antul n considerarea carora promitentul s-a obligat sa execute stipulatia (a se vedea L. Pop, Obligatiile, v ol. II, p. 610). IV. Simulatia Comentariu introductiv 1. Consideratii generale. Noul Cod civil reglementeaza simulatia n sase articole (art. 1289-1294), fata de vechiul Cod civil, care i consacra un singur text (art. 1175). Noua reglementare este inspirata de Codul civil italian (art. 1414-1417) si, dincolo de prevederile privind efectele simulatiei ntre part i si fata de terti, contine si dispozitii referitoare la compatibilitatea simulatiei cu actele unilaterale (art. 1293) si cu cele nepatrimoniale (art. 1294). 2. Drept tranzitoriu. Articolul 109 LPA prevede ca dispozitiile art. 1289-1294 di n Codul civil se aplica numai n cazul n care contractul secret este ncheiat dupa intrarea n vigoare a Codului civil . Structura simulatiei fiind duala (contract secret - contract public), cu precizarile ce se vor face mai jos (a se vedea infra, pct. 2 al comentariului de la art. 1289 NCC), si fiind ndeobste admis ca actul secret trebu ie sa fie anterior sau concomitent cu cel public (a se vedea infra, pct. 3 al comentariului de la art. 1289 NCC), r ezulta ca legea aplicabila unei simulatii va fi legea sub imperiul careia s-a ncheiat actul ocult, indiferent de data la ca re ar fi ntocmit actul public [asadar, legea veche (art. 1175 C.civ.) se va aplica unei simulatii ori de cte or i actul secret este ncheiat nainte de 1 octombrie 2011]. Solutia normei tranzitorii este rationala, deoarece determina a ceeasi rezolvare si n situatia n care s-ar admite conceptia potrivit careia poate exista simulatie si atunci cnd actul secret se ncheie ulterior celui public (pentru aceasta parere, a se vedea Fl.A. Baias, Simulatia, p. 73-74). 3. Structura comentariului. Deoarece studiul simulatiei presupune o serie de con sideratii bazate pe doctrina si jurisprudenta, fara sa aiba temei ntr-o norma juridica (cum ar fi cele privitoare la elementele sale componente, scopurile sale, clasificare, natura juridica, domeniul de aplicare sau actiunea n simulatie), toate acestea vor fi analizate n cadrul comentariului art. 1289, facndu-se, acolo unde este nevoie, cor elatiile necesare. Art. 1289. - Efecte ntre parti Art. 1290. - Efecte fata de terti Art. 1291. - Raporturile cu creditorii Art. 1292. - Proba simulatiei Art. 1293. - Actele unilaterale Art. 1294. - Actele nepatrimoniale Art. 1289. Efecte ntre parti (1) Contractul secret produce efecte numai ntre parti si, daca din natura contrac tului ori din stipulatia partilor nu rezulta contrariul, ntre succesorii lor universali sau cu titlu universal. (2) Cu toate acestea, contractul secret nu produce efecte nici ntre parti daca nu ndeplineste conditiile de fond cerute de lege pentru ncheierea sa valabila. [art. 295, 331, 4 80, 679, 888, art. 988 alin. (2), art. 990-992, 1011, 1033, 1050, art. 1150 alin. (1) lit. b, art. 1169 , 1179, 1235-1239, 1244, 1250, 1281, 1290-

1294, 1653-1654, 2039-2042, art. 2278 alin. (1) teza a II-a NCC; art. 111, 271-2 73 C.proc.civ.; art. 32-33, 35, 432435 NCPC; art. 9 alin. (1) lit. a Legea nr. 241/2005] Comentariu 1. Notiune. Simulatia, reglementata de art. 1289-1294 NCC, este operatiunea juri dica unitara care creeaza o aparenta neconforma cu realitatea prin ncheierea a doua acte juridice: unul publi c si mincinos, ale carui efecte sunt nlaturate sau modificate, total sau partial de altul secret si adevarat, care con tine n sine, implicit sau explicit, acordul partilor de a simula (a se vedea Fl.A. Baias, Simulatia, p. 92; pentru a lte definitii ale simulatiei, a se vedea: G. Chivu, Simulatia n teoria si practica dreptului civil, p. 14-15; L. Pop, Oblig atiile, vol. II, p. 616; C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 77-78). Definitia utilizeaza notiunea de act juridic , si nu pe aceea de contract, deoarece simulatia este posibila si n cazul actelor juridice unilaterale (a se vedea infra , art. 1293 NCC). 2. Elemente componente (structura). Articolul 1289 NCC alin. (1) si (2) nu utili zeaza dect sintagma contract secret, dar structura bipolara a simulatiei (ilustrata cu evidenta de a rt. 1175 C.civ.) rezulta din faptul ca art. 1290 NCC mentioneaza si contractul public. n realitate, simulatia are n struc tura sa trei acte juridice: actul secret, ocult, ascuns (si real, el fiind cel care guverneaza adevaratele raportu ri dintre parti), actul public, ostensibil (dar mincinos, neadevarat, ale carui clauze sunt modificate, total sa u partial, de actul secret) si acordul simulatoriu (actul juridic, manifestarea de vointa care spune ca actul pub lic e simulat, care da expresie vointei partilor de a crea aparenta, de a ascunde realitatea raporturil or dintre ele, si face legatura , uneste actul ascuns cu cel ostensibil; a se vedea G. Chivu, Simulatia, p. 19). Acordul simulatoriu nu este mentionat ntotdeauna n studiul simulatiei (de exemplu: C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 77-79), dar existenta sa este n afara de orice ndoiala (a se vedea: V. Stoica, M. Ronea, Nota II sub dec. nr. 9 d in 18 februarie 1986 a fostului Tribunal Suprem, n Dreptul nr. 2-3/1991, p. 47; Fl.A. Baias, Simulatia, p. 62-70; L. Pop, Teoria obligatiilor, 1998, p. 123; L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 617; G. Chivu, Simulatia, p. 19). Evident, acordul simulatoriu nu poate fi vazut ntotdeauna n constructia simulatiei sau, altfel spus, el nu este ntotdeauna explici t (mai curnd se poate spune ca este rareori explicit), dar este ntotdeauna implicit, n sensul ca reiese din exist enta concomitenta a celor doua acte, care se contrazic, partial sau total, unul pe celalalt. Acordul simulatoriu este esentialmente secret, devoalarea lui ducnd la dezvaluirea ntregii operatiuni juridice a simulatiei; el face parte din c omponenta ascunsa a simulatiei . Fata de aceste precizari, se poate spune ca simulatia are doua componente: A) actul juridic public, aparent, simulat, cunoscut; B) actul secret (numit uneori act secret lato sensu; a se vedea Fl.A. Baias, Sim ulatia, p. 67), care la rndul sau poate fi alcatuit din doua manifestari de vointa: a) acordul simulatoriu si b) actul real, care stipuleaza adevaratele raporturi dintre parti (numit uneori si act secret stricto sensu; a se vedea Fl.A. Baias, Simulatia, p. 67). Uneori actul secret contine numai acordul simulatoriu: atunci cnd actul public es

te fictiv (a se vedea infra, pct. 8), adica este anihilat complet de cel secret, care nu prevede dect inexistenta, cara cterul simulat al celui dinti (de exemplu, n cazul nstrainarii fictive a unui bun, n scopul sustragerii sale de la ur marirea de catre creditori). Asa fiind, acordul simulatoriu este de esenta simulatiei, care nu poate exista n abse nta lui (a se vedea: Fl.A. Baias, Simulatia, p. 69; L. Pop, Teoria obligatiilor, 1998, p. 123; L. Pop, Obligatiile , vol. II, p. 618; G. Chivu, Simulatia, p. 19), n timp ce actul secret stricto sensu care doar modifica actul public, fara a -l aneantiza complet este doar de natura simulatiei, lipsind n cazul actului fictiv. 3. Conditii pentru existenta simulatiei. Pentru a fi n prezenta unei simulatii su nt necesare urmatoarele conditii (ntruct configuratia simulatiei nu s-a schimbat n reglementarea din NCC fa ta de cea din art. 1175 C.civ., conditiile mentionate n doctrina si jurisprudenta anterior, cu toate controversel e create asupra lor, ramn valabile si n prezent): a) existenta a doua acte juridice: unul real, dar secret, mentionat de art. 1289 , 1290 si 1291 NCC, si unul mincinos, neadevarat, dar public, mentionat de art. 1290 NCC (aceeasi conditie era ceruta si sub imperiul art. 1175 C.civ.; a se vedea: C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 77-78; L. Pop, Obligatiile, vol. II , p. 617-618). Actul secret mai era denumit si contranscris, de la francezul contre-lettre, termen utilizat de art. 1 321 din Codul civil francez (este de asteptat ca denumirea aceasta sa fie folosita n continuare n practica, desi nu are suport n prevederile NCC). Asa cum s-a aratat mai sus, la pct. 2, actul secret poate sa constea fie din doua ma nifestari de vointa (cea care contine intentia de a simula acordul simulatoriu si cea care modifica n mod concret actul public), fie dintr-una singura (acordul simulator, care pur si simplu prevede ca actul public nu exista); b) intentia de a simula, de a crea aparenta (animus simulandi), care se obiectiv eaza n acordul simulatoriu (a se vedea L. Pop, Teoria obligatiilor, 1998, p. 123); c) actul secret sa fie anterior sau cel mult concomitent cu actul aparent (a se vedea: C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 78; G. Chivu, Simulatia, p. 18; TS, sect. civ., dec. nr. 301/197 8, CD 1978, p. 50). Relatia temporala mentionata trebuie sa existe ntre cele doua acte juridice, n sens de manifestare d e vointa ( negotium), si nu n sens de nscris constatator (instrumentum); de aceea, exista simulatie daca nscrisul con statator al actului ocult a fost ntocmit dupa actul aparent (a se vedea: L. Pop, Teoria obligatiilor, 1998, p. 122 ; TS, sect. civ., dec. nr. 1325/1979, CD 1979, p. 269). Mai exact, acordul simulatoriu este acela care trebuie sa fie ant erior sau cel mult concomitent cu actul public (a se vedea: G. Chivu, Simulatia, p. 19; L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 619). Daca actul ascuns ar interveni dupa cel ostensibil, nu ar mai fi vorba de o simu latie, ci de modificarea primului act cel public prin intermediul celui de-al doilea cel secret (a se vedea C. Statesc u, C. Brsan, Obligatiile, p. 78). Desi aceasta asertiune este n general acceptata, se poate sustine ca exista simul atie si atunci cnd actul ocult este ulterior celui fatis (a se vedea Fl.A. Baias, Simulatia, p. 73-74). 4. Scopuri. Pot fi identificate doua tipuri de scopuri ale simulatiei (n sensul d e cauza a actului juridic,

potrivit art. 1235 NCC, mai exact a acordului simulatoriu), ca n cazul oricarui a ct juridic: unul imediat si altul mediat, care este motivul (mobilul) determinant pentru care partile recurg la si mulatie (pentru notiunea de cauza , scop al actului juridic si structura sa, a se vedea: infra, art. 1235-1239; A. P op, Gh. Beleiu, Teoria generala, p. 252257). Scopul imediat este crearea aparentei, ascunderea adevaratelor raporturi d intre parti (a se vedea Fl.A. Baias, Simulatia, p. 79-80). Crearea aparentei nu este ilicita n sine si, tocmai de aceea, simulatia este valabila n principiu, nefiind sanctionata cu nulitatea (a se vedea infra, nr. 5). Scopul me diat, mobilul, motivul determinant al simulatiei poate fi licit (de exemplu, ascunderea identitatii cel ui care face un act de binefacere; a se vedea: C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 79-80; L. Pop, Teoria obligatiil or, 1998, p. 127; Fl.A. Baias, Simulatia, p. 163-164), dar cel mai adesea n practica este ilicit, simulatia urma rind fraudarea tertilor (a creditorilor, a mostenitorilor etc.), a fiscului sau chiar fraudarea legii (a se vedea: C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 79; L. Pop, Teoria obligatiilor, 1998, p. 126-127; Fl.A. Baias, Simulatia, p. 164). 5. Valabilitate. Simulatia este o operatiune juridica n principiu valabila, astfe l cum reiese din ansamblul art. 1289-1294 NCC: niciunul dintre acestea nu prevede sanctiunea nulitatii pentru di simularea actului juridic real sub aparenta actului public, ci prevede efectele specifice pe care aceasta le produc e. Ca si sub reglementarea anterioara (art. 1175 C.civ.), functioneaza principiul neutralitatii simulatiei, potrivit c aruia ea nu este lovita de nulitate atta timp ct nu exista o cauza alta dect crearea aparentei neconforme cu realitatea care sa atraga aceasta sanctiune (a se vedea: L. Pop, Teoria obligatiilor, 1998, p. 128; C. Statescu, C . Brsan, Obligatiile, p. 80; Fl.A. Baias, Simulatia, p. 165). 6. Sanctiuni. Desi simulatia nu este afectata de nulitate pentru simplul fapt al intentiei partilor de a ascunde fata de terti adevaratele raporturi dintre ele, aceasta nu nseamna ca ea nu este sanct ionata n niciun fel. Sanctiunea specifica simulatiei este, si n contextul noului Cod civil, inopozabilitatea actu lui secret fata de terti (pentru notiunea de terti n aceasta materie, a se vedea infra, art. 1290 NCC; pentru felul n care functiona aceasta sanctiune n reglementarea art. 1175 C.civ., a se vedea: L. Pop, Teoria obligatiil or, 1998, p. 128-130; C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 80-82; G. Chivu, Simulatia, p. 85-99; Fl.A. Baias, Simulat ia, p. 176-200). Existenta acestei sanctiuni rezulta: a) din interpretarea per a contrario a art. 1289 alin. (1) NCC: de vreme ce cont ractul secret produce efecte numai ntre parti, nseamna ca el nu produce niciun efect fata de terti, deci nu le este o pozabil, asa cum prevede art. 1281 NCC (a se vedea supra, comentariul acestui text); b) din art. 1290 NCC (care prevede expres inopozabilitatea fata de terti), dar s i din art. 1291 NCC (acest text se refera la creditorii partilor, dar si creditorii sunt terti n cazul simulatiei; a se ved ea infra, art. 1290 si 1291 NCC). n afara acestei sanctiuni specifice pentru simulatie, codul prevede si o serie de sanctiuni cu nulitatea absoluta sau relativa, dupa caz, atunci cnd, prin simulatie, ntr-una din formele ei (pentru

aceste forme, a se vedea infra, pct. 8), sunt ncalcate norme juridice edictate pentru valabila ncheiere a actului juridic; este vorba despre art. 992, 1033, 1653, 1654 NCC (a se vedea si comentariile acestor texte). Evident, daca prin simulatie se ncalca norme juridice imperative, care ocrotesc u n interes general (a se vedea supra, art. 1250 NCC), sanctiunea va fi nulitatea absoluta a ntregii operatiuni j uridice (spre exemplu, cnd simulatia este utilizata pentru fraudarea legii; pentru aceasta notiune, a se vedea supra, art. 1237 NCC); nulitatea va fi incidenta, n acest caz, ca o sanctiune generala, aplicabila n orice alta situatie similara, si nu ca o sanctiune specifica simulatiei (a se vedea Fl.A. Baias, Simulatia, p. 200-206). De asemenea, simulatia poate atrage si sanctiuni penale, atunci cnd, prin interme diul sau, se ascunde valoarea reala a unui act juridic (prin deghizarea pretului; a se vedea infra, pct. 8.2, lit. A, b) n scopul eludarii platii obligatiilor fiscale. O astfel de conduita poate ntruni elementele constitutive a le infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta si pedepsita de art. 9 alin. (1) lit. a ( ascunderea bunului ori a surse i imozabile sau taxabile ) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale (pentru consecintele penale, n general, ale simulatiei, a se vedea Fl.A. Baias, Simulatia, p. 307-315). 7. Natura juridica. Din punctul de vedere al modului n care ia nastere, simulatia are o natura conventionala, fiind nascuta din manifestarea de vointa concordanta a mai multor subiecte de dr ept; mai exact, este un complex de acte juridice, alcatuit din actul public si actul secret, acesta continnd n sine s i acordul simulatoriu (despre caracterul conventional al simulatiei, a se vedea Fl.A. Baias, Simulatia, p. 66) . Din punctul de vedere al efectelor sale, simulatia constituie o exceptie de la p rincipiul opozabilitatii fata de terti a contractului, prevazut de art. 1281 NCC (a se vedea supra, comentariul acestui t ext), n sensul ca actul secret este inopozabil tertilor, care nu sunt tinuti sa respecte situatia juridica nascuta d e acesta, ci pot sa o ignore (a se vedea: L. Pop, Teoria obligatiilor, 1998, p. 120; C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 77; Fl.A. Baias, Simulatia, p. 92-96). 8. Clasificare (formele simulatiei). Dupa elementul asupra caruia poarta acordul simulatoriu, adica acela pe care partile nteleg sa l ascunda prin simulatie, simulatia poate fi clasificata du pa cum urmeaza (a se vedea si: Fl.A. Baias, Simulatia, p. 97-128; L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 619-627): 8.1. Simulatia absoluta (sau actul fictiv) poarta asupra nsasi existentei actului public, cu privire la care acordul simulatoriu (singura componenta a actului secret n aceasta ipoteza) decla ra ca nu produce niciun efect ntre parti, ca nu exista. Este, spre exemplu, situatia nstrainarii fictive a unui bun de catre debitor, n scopul sustragerii sale de la urmarirea creditorilor (situatie practica posibil de ncadr at n ipoteza art. 1290 NCC). 8.2. Simulatia relativa poarta asupra unuia din elementele actului juridic; ntr-o asemenea ipoteza, actul secret (lato sensu) cuprinde att acordul simulatoriu (care arata ce anume element al act ului public nu corespunde realitatii), ct si actul secret stricto sensu (care stipuleaza elementul real asu pra caruia convin partile si care este diferit fata de elementul corespunzator prevazut n actul public). Simulatia relat

iva este, la rndul sau, de doua feluri: A) simulatia relativa obiectiva, care poarta asupra unui element obiectiv al act ului juridic public, fiind susceptibila de o subclasificare n doua categorii: a) simulatia prin deghizare totala, cnd acordul simulatoriu vizeaza chiar natura juridica a actului (de exemplu, actul secret este o donatie, deghizata ntr-o vnzare, prevazuta de actul public); des i textele din materia simulatiei nu prevad nimic cu privire la deghizare, codul contine cteva cazuri de deghizare totala: art. 992 NCC privind simulatia unor liberalitati interzise; art. 1011 NCC, referitor la forma donatie i deghizate; art. 1033 care sanctioneaza cu nulitatea donatia deghizata n scopul eludarii revocabilitatii donatiilor ntre s oti; art. 1150 alin. (1) lit. b, care excepteaza de la raport donatiile deghizate n anumite conditii; b) simulatia prin deghizare partiala, cnd acordul simulatoriu priveste unul din e lementele obiective, esentiale sau neesentiale, ale actului juridic: obiectul (cel mai adesea pretul), cauza, d ata etc. B) simulatia relativa subiectiva apare atunci cnd actul public ascunde una din pa rtile actului secret (de exemplu, adevaratul dobnditor al bunului), deci cnd acordul simulatoriu poarta asu pra identitatii uneia din partile actului juridic. Exista doua forme de simulatie relativa subiectiva, si anume: a) interpunerea de persoane, cnd actul public se ncheie ntre doua persoane, iar act ul secret ntre una din partile actului public si o alta persoana, aceasta din urma fiind adevaratul ben eficiar al efectelor actului ncheiat (existenta interpunerii de persoane poate fi dedusa din reglementarea art. 1290 NCC; a se vedea infra, comentariul la acest text). Cnd se ncheie o simulatie n aceasta forma, toate cele trei subiecte de drept sunt parti la acordul simulatoriu, adica au cunostinta de natura si efectele operatiunii la care au pa rticipat; b) mandatul fara reprezentare (reglementat, la nivel general, de art. 2039-2042 NCC; a se vedea infra, comentariul la aceste texte), n cazul caruia o persoana contracteaza cu alta, far a sa stie ca aceasta din urma este mandatarul fara reprezentare al unui alt subiect de drept (mandant), n persoana c aruia se vor produce efectele contractului. Spre deosebire de interpunerea de persoane, n situatia mandatului f ara reprezentare, parti la acordul simulatoriu sunt numai mandantul ocult si mandatarul, iar ceea ce se ascunde est e tocmai contractul de mandat dintre ei, subiectul de drept cu care mandatarul contracteaza necunoscnd existent a mandatului (pentru controversa asupra calificarii mandatului fara reprezentare ca o forma de simula tie, ca si pentru argumentele n acest sens, a se vedea: Fl.A. Baias, Simulatia, p. 117-128; O. Hanes, Nota la de c. nr. 197/A/2004 a CA Alba-Iulia, n Dreptul nr. 7/2005, p. 222-227; L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 623-627). Codul face referire expresa la interpunerea de persoane n cteva situatii: art. 992 NCC care prevede n alin. (1) sanctiunea nulitatii relative, aplicabila liberalitatilor facute unor persoane i nterpuse, iar n alin. (2) prezumtia de persoana interpusa; art. 1033 NCC, care sanctioneaza n alin. (1) cu nulitatea absoluta donatiile deghizate facute n scopul eludarii revocabilitatii donatiilor ntre soti si instituie n alin.

(2) o prezumtie de interpunere de persoane; art. 1150 alin. (1) lit. b), care excepteaza de la raport, n anumite co nditii, donatiile facute unor persoane interpuse; art. 1653 si 1654 NCC, care instituie o serie de incapacitati de a cu mpara si sanctioneaza ncalcarea lor cu nulitatea absoluta sau relativa, dupa caz, si atunci cnd aceasta ncalcare se reali zeaza prin persoane interpuse. Desi toate aceste texte folosesc numai sintagma persoana interpusa , n ipoteza art. 992, 1033 si 1050 NCC nu poate fi vorba dect de interpunerea de persoane propriu-zisa (lit. B.a de mai sus), n timp ce eludarea incapacitatilor de a cumpara prevazute de art. 1653 si 1654 NCC se poate realiza si prin utilizarea m andatului fara reprezentare (lit. B.b de mai sus). 9. Domeniu de aplicare. Evident, simulatia este posibila n cazul contractelor (ar t. 1289-1291 NCC), al actelor juridice unilaterale destinate unei persoane determinate, care au fost simulate prin acordul dintre autorul actului si destinatarul sau (art. 1293 NCC), dar nu si n cazul actelor ne patrimoniale (art. 1294). Daca raporturile nepatrimoniale din domeniul dreptului familiei, susceptibile de a fi asimilate cu simulatia (cum ar fi casatoria fictiva art. 295 NCC sau adoptia fictiva art. 480 NCC), sunt scoase di n cmpul sau de aplicare prin dispozitia din art. 1294 NCC, n schimb este reglementata simulatia conventie i matrimoniale n art. 331 NCC, conform caruia actul secret, prin care se alege un alt regim matrimonial sau se modifica regimul matrimonial pentru care sunt ndeplinite formalitatile de publicitate prevazute de lege, produ ce efecte numai ntre soti si nu poate fi opus tertilor de buna-credinta (a se vedea supra, comentariul la acest a rticol). Desi mult timp controversata, posibilitatea simulatiei unui proces civil este n a fara oricarei discutii, cu precizarea ca simulatia priveste procesul n sine, si nu hotarrea judecatoreasca, m agistratul care o pronunta ramnnd, evident, n afara coniventei simulatorii a partilor (pentru argumentele n fav oarea ideii ca un proces poate fi simulat, a se vedea Fl.A. Baias, Simulatia, p. 257-263; n acelasi sens s -a pronuntat CA Bucuresti, sect. a IV-a civ., prin dec. nr. 456/R din 16.03.2010, nepublicata, pronuntata anterior intra rii n vigoare a NCC, dar rationamenul este valabil mutatis mutandis si n prezent). De altfel, Codul recunoaste posibili tatea simularii unui proces de partaj (a se vedea supra, art. 679 NCC), astfel nct aceasta solutie punctuala a le giuitorului poate fi utilizata ca un argument extrem de puternic n sensul ca, teoretic, orice proces civil, indiferent de obiectul sau, poate fi simulat. De asemenea, simulatia poate interveni n cadrul unui proces civil cu ocazia ncheie rii unei tranzactii, de care se ia act printr-o hotarre care consfinteste nvoiala partilor (art. 271-273 C.proc.civ.; art. 432-435 NCPC). n acest caz, simulata este nvoiala partilor, iar nu hotarrea judecatoreasca prin care s-a luat act de ea, iar art. 2278 alin. (1) teza a II-a NCC (a se vedea infra, comentariul acestui text) prevede posibilitatea at acarii ei cu actiunea n declararea simulatiei. 10. Efecte ntre parti. Ca si n cazul art. 1175 C.civ., art. 1289 alin. (1) prevede ca actul (contractul) secret produce efecte numai ntre partile sale si, n anumite conditii, ntre succesorii lor universa

li sau cu titlu universal (a se vedea infra, pct. 11). Solutia este fireasca, deoarece actul secret reflecta vointa re ala a partilor de a genera ntre ele anumite efecte juridice, actul public fiind menit doar sa ascunda actul ocult si efectel e pe care acesta le produce (a se vedea: L. Pop, Teoria obligatiilor, 1998, p. 128; C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 80; G. Chivu, Simulatia, p. 78-81; Fl.A. Baias, Simulatia, p. 168-176). Cu toate acestea, n functie de forma simulat iei, este posibil ca si actul public sa produca efecte ntre partile simulatiei: mai exact, acele elemente din actul publi c asupra carora poarta acordul simulatoriu nu vor produce niciun efect ntre partile simulatiei, deoarece ele sun t modificate sau chiar nlaturate de actul secret (de exemplu, transferul proprietatii n cazul unei vnzari fictive sau obligatia de plata a pretului n situatia unei donatii deghizate ntr-o vnzare); elementele care nu sunt afectate de intentia partilor de a simula produc nsa efectele prevazute de actul public (de exemplu, clauza privind transfe rul proprietatii ntr-un contract public n cazul caruia doar pretul este simulat, deghizat, adevaratul pret fiind p revazut n actul secret). Asadar, se poate spune ca actul secret produce ntotdeauna efecte ntre partile simulatiei, n ti mp ce actul ostensibil produce, ntre aceleasi parti, numai acele efecte care nu sunt modificate sau chiar nlaturat e prin actul ocult (a se vedea Fl.A. Baias, Simulatia, p. 169-170). 11. Efecte fata de succesorii universali sau cu titlu universal ai partilor. Pot rivit art. 1289 alin. (1) in fine, actul secret produce efecte si fata de succesorii universali si de succeso rii cu titlu universal ai partilor (indiferent daca este vorba de mostenirea legala sau cea testamentara, n cazul pe rsoanelor fizice, ori de una din formele de reorganizare a persoanei juridice), astfel cum se ntmpla si n conditiile art. 1175 C.civ. (a se vedea: L. Pop, Teoria obligatiilor, 1998, p. 128; C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 80 ; G. Chivu, Simulatia, p. 78-81; Fl.A. Baias, Simulatia, p. 168-176). Noutatea reglementarii actuale consta n conditiile impuse pentru ca aceste efecte sa se produca: daca din natura contractului secret ori din stipulatia partilor nu r ezulta contrariul. Natura actului ascuns ar putea sa impiedice transmiterea efectelor sale catre succesori atunci cnd este vorba de un contract intuitu personae. Ct despre stipulatia partilor, n temeiul libertatii de a contracta acestea ar putea sa prevada expres n actul ocult ca efectele acestuia nu se transmit la succesori, att a timp ct o astfel de clauza nu contravine unor dispozitii imperative si nu ncalca ordinea publica si bunele mora vuri (art. 1169 NCC). 12. Conditii de fond si de forma. Alineatul (2) al art. 1289 NCC prevede ca, tot usi, actul secret nu produce efecte nici ntre parti, daca nu ntruneste conditiile de fond prevazute de lege pen tru ncheierea sa valabila. Aceasta prevedere impune doua explicatii: a) n primul rnd, textul are n vedere conditiile de fond generale pentru valabilitat ea oricarui act juridic (contract), si anume cele prevazute de art. 1179 NCC (a se vedea supra, comentariul acestui articol). Dar, evident, actul secret trebuie sa ndeplineasca si conditiile de fond speciale prevazute de lege, cum ar fi, spre exemplu, incapacitatile speciale de folosinta, reglementate de art. 988 alin. (2), 990, 991, 1653 sau 16

54 NCC; este si motivul pentru care, n aceste cazuri, se prevede expres ca incapacitatile mentionate nu pot fi eludate prin intermediul simulatiei, indiferent de forma acesteia: deghizare sau interpunere de persoane; b) apoi, din alin. (2) al art. 1289 rezulta ca actul secret trebuie sa ndeplineas ca numai conditiile de fond, nu si conditiile de forma prevazute de lege pentru valabilitatea sa. Acest text este c orelat cu art. 1011 alin. (2) NCC, conform caruia forma autentica nu este ceruta pentru donatiile deghizate. Se pun e astfel capat unei ndelungate dezbateri, purtate sub incidenta art. 1175 C.civ., cu privire la valab ilitatea unei donatii deghizate care nu a fost ncheiata n forma autentica ceruta de lege [art. 813 C.civ., art. 1011 alin. (1) NCC] (pentru aceasta controversa, a se vedea Fl.A. Baias, Simulatia, p. 172-175; 236-243). Prevederea din art. 128 9 alin. (2) NCC se aplica fara deosebire de natura si obiectul actului juridic: donatia [pentru care exista si textul exp res din art. 1011 alin. (2) NCC], vnzareacumpararea de imobile, pentru care forma autentica e ceruta n vederea nscrierii n c artea funciara (art. 888 si 1244 NCC) etc. Dar, pentru ca art. 1289 alin. (2) sa se aplice, este nevoie ca partil e din actul public si cele din actul secret sa fie aceleasi, astfel nct satisfacerea conditiei de forma pentru actul public sa acopere lipsa formei actului secret, ceea ce se ntmpla n cazul simulatiei prin deghizare, fie ea totala ori partiala. Da ca simulatia se realizeaza prin interpunere de persoane sau mandat fara reprezentare, cazuri n care partile din a ctul public nu sunt aceleasi cu cele din actul secret, art. 1289 alin. (2) NCC nu se va mai aplica si, pentru a-si pr oduce efectele, actul secret va trebui sa ndeplineasca si conditiile de forma prevazute de lege pentru valabila lui ncheiere (pentru argumente n acest sens, formulate anterior lui 1 octombrie 2011, dar care si pastreaza valabilitatea si a cum, a se vedea Fl.A. Baias, Simulatia, p. 175 si 242-243). 13. Actiunea n simulatie. n masura n care una din partile simulatiei nu si executa o bligatiile din actul secret sau, din orice alt motiv, are interesul sa aduca la lumina adevaratele raporturi juridice nascute din simulatie, poate formula actiunea n simulatie (sau actiunea n declararea simulatiei). Desi nu se re gaseste n cod n textele despre simulatie, existenta ei este nendoielnica deoarece este mentionata expres de art. 2278 alin. (1) teza a II-a NCC, n materia tranzactiei, iar regimul sau juridic a fost conturat nca sub r eglementarea art. 1175 C.civ. Este o actiune n constatare (art. 111 C.proc.civ., respectiv art. 35 NCPC) si deci impre scriptibila, dar n legatura cu imprescriptibilitatea trebuie facute doua precizari: a) daca actiunea n simulatie este formulata individual si si justifica interesul c a atare (de exemplu, nstrainatorul fictiv al unui bun este n posesia bunului pe care l revendica dobnditorul fictiv si are interesul de a devoala actul secret, pentru a demonstra ca el este proprietarul bunului), ea poate fi introdu sa oricnd; b) cererea de declarare a simulatiei este nsa, cel mai adesea, nsotita de o cerere subsecventa ce vizeaza valorificarea unui drept nascut din actul secret; daca acea cerere subsecventa este prescrisa si dreptul nu mai poate fi valorificat (de exemplu, actul secret prevede plata unei sume de bani cu privire la care dre ptul la actiune este prescris), cererea

privind declararea simulatiei va fi lipsita de interes si va trebui respinsa ca atare (art. 32 si 33 NCPC). Evident, actiunea n declararea simulatiei este si la ndemna tertilor interesati, ca re doresc sa nlature aparenta si sa aduca la lumina adevaratele raporturi juridice dintre parti (cu privire la actiu nea n simulatie a se vedea: L. Pop, Teoria obligatiilor, 1998, p. 130-132; C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 8284; G. Chivu, Simulatia, p. 99-169; Fl.A. Baias, Simulatia, p. 207-228). Art. 1290. Efecte fata de terti (1) Contractul secret nu poate fi invocat de parti, de catre succesorii lor univ ersali, cu titlu universal sau cu titlu particular si nici de catre creditorii nstrainatorului apa rent mpotriva tertilor care, ntemeindu-se cu buna-credinta pe contractul public, au dobndit drep turi de la achizitorul aparent. (2) Tertii pot invoca mpotriva partilor existenta contractului secret, atunci cnd acesta le vatama drepturile. (art. 14, 1087, 1091-1099, 1415, art. 1289 NCC) Comentariu 1. Introducere. Articolul 1290 NCC, avnd ca model art. 1415 din Codul civil itali an, reglementeaza sanctiunea generala a simulatiei, si anume inopozabilitatea fata de terti a actului (contra ctului) secret si a situatiei juridice nascute de acesta, chiar daca textul are n vedere o situatie relativ par ticulara, respectiv aceea a tertilor care au dobndit drepturi de la un dobnditor (achizitor) aparent. 2. Notiunea de tert . Buna-credinta. Tertii fata de simulatie au fost identificati, n conditiile art. 1175 C.civ., ca fiind succesorii cu titlu particular si creditorii chirografari ai si mulantilor (a se vedea: C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 82; G. Chivu, Simulatia, p. 85-86; L. Pop, Ob ligatiile, vol. II, p. 635-636). Aceasta solutie poate fi pastrata si n conditiile noii reglementari, inspirate de Codul civil italian, deciziile pronuntate pe baza art. 1415 calificndu-i ca terti nu numai pe cei care au dobndit drepturi de la achizitorul aparent, ci si pe creditori (a se vedea L. Ciafardini, F. Izzo, Codice civile an notato con la giurisprudenza, XI edizione, Edizione Giuridiche Simone, Napoli, 2008, 1581, pct. 4). Pentru ca tertii sa poata refuza efectele fata de ei ale actului secret, ei treb uie sa fie de buna-credinta [conditie prevazuta expres de art. 1290 alin. (1) NCC], adica sa nu fi cunoscut existenta simulatiei, respectiv a actului ascuns, ci sa fi avut cunostinta doar de actul public (a se vedea: C. Statescu, C. Brsan, Ob ligatiile, p. 82; G. Chivu, Simulatia, p. 86-87; L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 636-637). Nendoielnic ca buna-credinta a tertilor (concretizata n ignorarea cu inocenta a existentei actului ocult) se prezuma, potrivit principiului genera l prevazut de art. 14 NCC, iar acela care neaga tertului beneficiul inopozabilitatii actului secret trebuie sa faca d ovada relei-credinte a celui din urma. S-a spus si ca succesorii universali si succesorii cu titlu universal ar deveni terti atunci cnd simulatia i prejudiciaza (a se vedea C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 82). Astfel ar fi , de exemplu, cazul donatiei deghizate care aduce atingere rezervei succesorale; ntr-o asemenea ipoteza, actul secret (d onatia) le este inopozabil, ei

nemaifiind obligati sa l execute, potrivit art. 1289 alin. (1) NCC, ci fiind ndrep tatiti sa i refuze efectele si chiar sa l atace cu actiunea n reductiunea liberalitatilor excesive (art. 1091-1099 NCC). To tusi succesorilor universali si cu titlu universal nu ar trebui sa li se ceara conditia bunei-credinte n aceasta situatie (adica sa nu fi cunoscut actul secret, ci numai pe cel aparent), deoarece dreptul lor nu se ntemeiaza pe aparenta creata pr in simulatie (pe actul public), ci pe calitatea lor de mostenitori rezervatari, prevazuta de lege, respectiv de art . 1087 NCC (pentru aceasta solutie, a se vedea Fl.A. Baias, Simulatia, p. 156-158). 3. Efecte fata de terti. (Drepturile tertilor). Acestea pot fi analizate n mod di stinct, dupa cum urmeaza: A) inopozabilitatea prevazuta de art. 1290 alin. (1) NCC; B) dreptul tertilor de a invoca n favoarea lor actul secret; C) dreptul tertilor de a formula actiunea n declararea simulatiei. A) Articolul 1290 alin. (1) NCC reglementeaza ipoteza particulara a tertului car e, cu buna-credinta, dobndeste un drept asupra unui bun apartinnd unui achizitor (dobnditor) aparent (acest tert este, asadar, un succesor cu titlu particular). Dobnditorul aparent poate avea aceasta calitate fie ca urma re a ncheierii cu nstrainatorul aparent a unui act public fictiv (care nu are o existenta reala, fiind anihilat de actul ocult, si deci nu are aptitudinea de a transmite dreptul asupra bunului; pentru notiunea de act fictiv , a se vedea supra, comentariul de la art. 1289 NCC, pct. 8.1), fie ca urmare a unei interpuneri de persoane sau a unui mandat fara reprezentare, adevaratul dobnditor ramnnd ascuns, parte numai la actul secret. ntr-o asemenea ipot eza, actul secret si incapacitatea sa de a transmite dreptul asupra bunului catre achizitorul aparent nu pot fi invocate mpotriva tertului dobnditor de niciuna din urmatoarele categorii de persoane: a) de partile simulatiei (adevaratul proprietar al bunului si dobnditorul aparent ); b) de succesorii lor universali sau cu titlu universal (care ar fi putut dobndi d reptul asupra bunului n cadrul unei transmisiuni patrimoniale, indiferent de natura acesteia); c) de alti succesori cu titlu particular (care ar fi putut dobndi drepturi asupra aceluiasi bun n temeiul actului secret); aceasta solutie reia ideea, dezvoltata n conditiile art. 1175 C.civ., po trivit careia, daca exista un conflict ntre tertii fata de simulatie, va fi preferat tertul care se ntemeiaza cu buna-cre dinta pe aparenta creata de actul public (a se vedea: C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 81-82; G. Chivu, Simulatia, p. 93-94; L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 637); d) de creditorii nstrainatorului (care au interesul sa readuca bunul n patrimoniul acestuia, pentru a-l putea urmari); desi textul nu prevede expres aceasta ipoteza, n cazul interpunerii de p ersoane sau al mandatului fara reprezentare, nici creditorii adevaratului dobnditor al bunului (ramas ascuns) nu pot invoca actul secret mpotriva tertului care, ntemeindu-se cu buna-credinta pe actul public, a dobndit drepturi a supra bunului de la dobnditorul aparent. Dupa cum s-a aratat mai sus (supra, pct. 2), buna-credinta a tertului, ceruta de art. 1290 alin. (1) consta n necunoasterea de catre el a simulatiei. Tertul dobnditor al unui imobil nu va fi n sa considerat de buna-credinta n

cazul n care, anterior achizitionarii de catre el a imobilului, a fost notata n ca rtea funciara, potrivit art. 902 alin. (2) pct. 19, actiunea n declararea simulatiei contractului prin care a autorul sau a dobndit imobilul. B) Conform alin. (2) al art. 1289 NCC, tertii pot invoca mpotriva partilor actul secret, atunci cnd acesta le vatama drepturile. Textul da expresie unui principiu cunoscut si n reglementarea art. 11 75 C.civ., si anume acela al dreptului de optiune al tertilor, care pot invoca n favoarea lor fie actul public, fie actu l secret, n functie de interesul lor; evident, pentru a invoca actul public este nevoie sa fi fost de buna-credinta, a dica sa nu fi cunoscut existenta simulatiei (a se vedea Fl.A. Baias, Simulatia, p. 184-186). De exemplu, creditor ul nstrainatorului aparent poate avea interesul sa invoce actul secret (care constata fictivitatea nstrainarii), n scopu l pastrarii bunului n patrimoniul debitorului sau si al valorificarii sale ulterioare (a se vedea Fl.A. Baias, Sim ulatia, p. 185; pentru ideea potrivit careia creditorul nstrainatorului fictiv poate sa invoce actul secret, a se vedea si L. Ciafardini, F. Izzo, Codice civile annotato con la giurisprudenza, XI edizione, Edizione Giuridiche Simone, Napoli, 2008, 1581, pct. 6). C) Pentru a-si putea exercita dreptul de optiune si sa invoce actul secret, tert ul trebuie sa nlature actul aparent si sa scoata la lumina actul ascuns, ceea ce va face prin introducerea unei actiuni n dec lararea simulatiei (pentru analiza acestei actiuni, a se vedea supra, comentariul art. 1289 NCC, pct. 13). Art. 1291. Raporturile cu creditorii (1) Existenta contractului secret nu poate fi opusa de parti creditorilor dobndit orului aparent care, cu buna-credinta, au notat nceperea urmaririi silite n cartea funciara sau a u obtinut sechestru asupra bunurilor care au facut obiectul simulatiei. (2) Daca exista un conflict ntre creditorii nstrainatorului aparent si creditorii dobnditorului aparent, sunt preferati cei dinti, n cazul n care creanta lor este anterioara contr actului secret. [art. 902 alin. (2) pct. 17, art. 1290, 1292 NCC; art. 230 lit. a LPA; art. 411 C.proc.civ.; art. 272, 721-722 NCPC] Comentariu 1. Introducere. Articolul 1291 NCC, inspirat de art. 1416 din Codul civil italia n, reglementeaza doua ipoteze speciale: a) situatia creditorilor dobnditorului aparent care au pornit urmarirea silita asupra bunului care a format obiectul material al contractului fictiv; b) conflictul ntre creditori: ce i ai nstrainatorului aparent si cei ai dobnditorului aparent. 2. Creditorii care au pornit urmarirea silita. Alineatul (1) nuanteaza solutia c are trebuie data situatiei n care creditorul dobnditorului fictiv invoca actul public pentru a urmari bunul af lat, aparent, n patrimoniul debitorului sau. Astfel, n conditiile art. 1175 C.civ., s-a afirmat generic ca ac tul secret nu este opozabil creditorului chirografar de buna-credinta, care si vede sporit gajul general prin dobndirea (fi ctiva) a bunului de catre debitorul sau (a se vedea Fl.A. Baias, Simulatia, p. 155). Potrivit noii reglementari, pen tru ca inopozabilitatea actului secret sa profite, n mod efectiv, creditorului chirografar al unui dobnditor aparent, este n ecesar nu numai ca acel creditor

sa fie de buna-credinta (deci sa nu cunoasca simulatia), ci si ca el sa fi decla nsat urmarirea silita si sa o fi notat n cartea funciara, conform art. 902 alin. (2) pct. 17 NCC sau, n cazul bunurilor mo bile, sa fi obtinut un sechestru asupra lor, potrivit art. 411 C.proc.civ., respectiv art. 721-722 NCPC. 3. Conflictul ntre creditori. Reglementarea alin. (2) se abate de la solutia trad itionala a conflictului ntre terti, n cadrul careia era preferat tertul care se ntemeia cu buna-credinta pe actul publ ic (a se vedea supra, comentariul art. 1290 NCC, pct. 3 lit. A.c). n contextul alin. (2) al art. 1291 NCC, buna-cre dinta nu mai conteaza, ci numai data creantei pe care o are creditorul mpotriva nstrainatorului fictiv: daca aceas ta creanta este anterioara contractului secret (cel care declara actul public ca fiind simulat), titularul creantei se va ndestula din bunul debitorului sau. Cu alte cuvinte, acel creditor va beneficia de prevederile actu lui secret n dauna creditorului dobnditorului aparent, chiar daca acest din urma creditor a fost de buna-credinta , adica a cunoscut numai actul public, prin care debitorul sau dobndise bunul n mod fictiv. ntr-o interpretare per a contrario, atunci cnd creanta fata de nstrainatorul fictiv s-a nascut dupa ncheierea contractului secret , conflictul va fi rezolvat n favoarea creditorului dobnditorului aparent (a se vedea si Fl.A. Baias, Simulatia , p. 192-193). Sarcina probei cu privire la data contractului secret revine celui ce o invoca, fie ca e vorba de creditorul nstrainatorului, fie ca e vorba de cel al dobnditorului; creditorii fiind terti fata de actul secret, vor putea d ovedi data cu orice mijloc de proba, potrivit art. 1292 NCC. Daca nsa exista un conflict ntre partile simulatiei si ter ti (creditori) cu privire la data actului secret, partile nu vor putea face dovada acestei date dect n conditiile prevazute de lege pentru data certa (art. 1182 C.civ., mentinut n vigoare de art. 230 lit. a) LPA; art. 272 NCPC). Art. 1292. Proba simulatiei Dovada simulatiei poate fi facuta de terti sau de creditori cu orice mijloc de p roba. Partile pot dovedi si ele simulatia cu orice mijloc de proba, atunci cnd pretind ca aceasta a re caracter ilicit. [art. 988 alin. (2), 990-992, 1033, a rt. 1091 alin. (4) NCC; art. 230 lit. a LP A; art. 243, art. 303 alin. (2) si (4) pct 1-2 si 5, art. 304 NCPC] Comentariu 1. Regula generala. Cel care formuleaza actiunea n declararea simulatiei si preti nde existenta actului secret, pe care doreste sa l scoata la lumina , trebuie sa dovedeasca existenta acestuia, potri vit regulilor generale de proba: art. 1169 C.civ., mentinut n vigoare de art. 230 lit. a) LPA (respectiv art. 243 NCPC). nsa regimul probelor difera dupa cum actiunea n simulatie e formulata de terti sau de parti. 2. Situatia tertilor. n ceea ce i priveste pe terti si pe creditorii partilor (asi milati tertilor), acestia pot sa dovedeasca existenta actului secret (si deci a simulatiei) cu orice mijloc de pr oba, inclusiv cu martori sau prezumtii, deoarece pentru ei simulatia constituie un simplu fapt juridic n nteles restrns (a se vedea: C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 83; G. Chivu, Simulatia, p. 126-129; L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 640; Fl.A. Baias, Simulatia, p. 221).

3. Situatia partilor. Partile simulatiei, care au ncheiat actul juridic secret (i nclusiv acordul simulatoriu), vor putea face dovada acestuia numai potrivit dreptului comun, adica doar cu nscrisur i, atunci cnd valoarea actului este de peste 250 de lei [art. 1191 C.civ., mentinut n vigoare de art. 230 lit. a ) LPA, respectiv art. 303 alin. (2) NCPC]. Cu toate acestea, si partile vor putea dovedi simulatia cu orice mijloc de proba n urmatoarele mprejurari (a se vedea si L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 640): a) cnd valoarea actului juridic este de pna la 250 de lei; b) exista un nceput de dovada scrisa [art. 1197 C.civ., respectiv art. 303 alin. (4) pct. 2 si art. 304 NCPC]; b) partile s-au aflat n imposibilitate de a preconstitui sau conserva un nscris [a rt. 1198 C.civ., respectiv art. 303 alin. (4) pct. 1 NCPC]; c) n cazul n care pretind ca simulatia are caracter ilicit (art. 1292 NCC teza a I I-a); textul, inspirat de art. 1417 din Codul civil italian nu face dect sa consacre legislativ o solutie constanta din d octrina si jurisprudenta privitoare la simulatie sub imperiul art. 1175 C.civ. (a se vedea: C. Statescu, C. Brsan, Oblig atiile, p. 83; G. Chivu, Simulatia, p. 125; L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 640; Fl.A. Baias, Simulatia, p. 220; CSJ, sect. civ., dec. nr. 463/1993, n Dreptul nr. 7/1994, p. 85) si este n consens cu principiul general din art. 303 alin. (4) pct . 5 NCPC. De asemenea, marturisirea poate fi admisa ca proba n aceasta materie, indiferent ca simulatia este licita sau ilicita, dar ea trebuie analizata de magistrat cu circumspectie si n corelatie cu celelalt e probe administrate n cauza, pentru a nu se ajunge ca partile sa realizeze, n acest fel, o ntelegere frauduloasa n fata instantei (a se vedea: G. Chivu, Simulatia, p. 125-126; L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 640; Fl.A. Baias, Simula tia, p. 220-221). 4. Prezumtiile legale de simulatie. Pentru a facilita proba simulatiei n anumite m prejurari, legiuitorul a instituit unele prezumtii de existenta a acesteia (fie sub forma interpunerii de persoane, fie sub forma deghizarii). Astfel: a) n cazul incapacitatilor de a primi liberalitati, prevazute de art. 988 alin. ( 2), 990 si 991 NCC, sunt prezumate, pna la proba contrara, ca sunt persoane interpuse (pentru a eluda incapacitatea) ascendentii, descendentii si sotul persoanei incapabile de a primi liberalitati, precum si ascendentii si descenden tii sotului acestei persoane (art. 992 NCC); b) n situatia sanctionarii cu nulitatea a simulatiei care tinde la eludarea regul ii privind revocabilitatea donatiilor ntre soti, este prezumata persoana interpusa, pna la proba contrara, orice ruda a donatarului la a carei mostenire acesta ar avea vocatie n momentul donatiei si care nu a rezultat din casatoria cu donatorul (art. 1033 NCC); c) n sfrsit, n domeniul rezervei succesorale, art. 1091 alin. (4) prevede: Pna la dov ada contrara, nstrainarea cu titlu oneros catre un descendent ori un ascendent privilegiat sau catre sotul su pravietuitor este prezumata a fi donatie daca nstrainarea s-a facut cu rezerva uzufructului, uzului ori abitatiei sau n schimbul ntretinerii pe viata ori a unei rente viagere. Prezumtia opereaza numai n favoarea descendentilor, asc endentilor privilegiati si a sotului supravietuitor ai defunctului, daca acestia nu au consimtit la nstrainare .

Art. 1293. Actele unilaterale Dispozitiile referitoare la simulatie se aplica n mod corespunzator si actelor ju ridice unilaterale destinate unei persoane determinate, care au fost simulate prin acordul dintre a utorul actului si destinatarul sau. (art. 986, 992, 1034, 1289 NCC) Comentariu 1. Introducere. Posibilitatea ca un act juridic unilateral sa fie simulat a fost controversata anterior intrarii n vigoare a NCC (a se vedea Fl.A. Baias, Simulatia, p. 80-82); totusi pornindu-se de la caracterul conventional al simulatiei (a se vedea supra, comentariul art. 1289 NCC, pct. 7), s-a sustinut c a simulatia ar fi posibila n cazul actelor juridice unilaterale supuse comunicarii (a se vedea Fl.A. Baias, Simulat ia, p. 87-88) si a celor care au un destinatar determinat sau determinabil (a se vedea: Fl.A. Baias, Simulatia, p. 8 7-88; M. Avram, Actul unilateral n dreptul privat, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2006, p. 104-107). Textul art. 1293 NCC consacra legislativ aceasta solutie, fiind inspirat de art. 1414 alin. (3) din Codul civil italian. 2. Situatia actelor unilaterale. Din art. 1293 NCC rezulta ca, pentru a putea fa ce obiectul simulatiei, actul unilateral trebuie sa fie destinat unei persoane determinate (cum sunt, spre exe mplu, legatul sau recunoasterea de datorie), astfel nct sa fie posibil acordul de vointa (n sensul realizarii simul atiei) ntre autorul actului unilateral si destinatarul sau. n mod concret, actul public va fi actul unilatera l, iar actul secret va fi conventia (care include si acordul simulatoriu) dintre emitentul actului si destinatarul a cestuia. Faptul ca un act unilateral poate fi simulat rezulta si din art. 992 NCC, care se refera la liberalitatile de ghizate sub forma unui contract cu titlu oneros sau facute unei persoane interpuse ; ntruct liberalitatea se poate realiza si prin intermediul legatului (act unilateral, potrivit art. 1034 si 986 NCC), rezulta ca legiuitorul a admis ca si mulatia este posibila n acest caz. De altfel, incidenta simulatiei n domeniul legatului a fost pe larg examinata anteri or intrarii n vigoare a NCC, fiind mentionate ca exemple legatul lasat unei persoane interpuse sau legatul deghizat sub aparenta unei recunoasteri de datorie (a se vedea Fl.A. Baias, Simulatia, p. 84-85). Art. 1294. Actele nepatrimoniale Dispozitiile referitoare la simulatie nu se aplica actelor juridice nepatrimonia le. ( art. 295, 480 NCC) Comentariu 1. Introducere. Simulatia actelor juridice fara caracter patrimonial (de exemplu , casatoria, adoptia sau recunoasterea fictiva de filiatie) a fost analizata anterior intrarii n vigoare a NCC, subliniindu-se incompatibilitatea dintre mecanismul si scopurile simulatiei si aceste acte (a se vedea: G. Chivu, Simulatia, p. 52-76; Fl.A. Baias, Simulatia, p. 262-272, 273-274). 2. Situatia actelor nepatrimoniale. Rezolvnd aceasta problema, art. 1294 NCC prev ede ca actelor juridice nepatrimoniale nu le sunt aplicabile dispozitiile din cod privitoare la simulati e. Solutia legislativa se coroboreaza cu unele texte din materia familiei, care prevad sanctiuni specifice pentru situati

ile n care acte juridice cu continut nepatrimonial ar fi putut fi suspectate ca se subsumeaza simulatiei. Este vorba de spre casatoria fictiva (a se vedea supra, art. 295 NCC) si adoptia fictiva (a se vedea supra, art. 480 NCC), ambele avnd un regim juridic specific, diferit de al simulatiei, si fiind sanctionate cu nulitatea absoluta. Sectiunea a 7-a. Reprezentarea Art. 1295. - Temeiul reprezentarii Art. 1296. - Efecte Art. 1297. - Nearatarea calitatii de reprezentant Art. 1298. - Capacitatea partilor Art. 1299. - Viciile de consimtamnt Art. 1300. - Buna-credinta Art. 1301. - Forma mputernicirii Art. 1302. - Justificarea puterii de a reprezenta Art. 1303. - Conflictul de interese Art. 1304. - Contractul cu sine nsusi si dubla reprezentare Art. 1305. - ncetarea mputernicirii Art. 1306. - Modificarea si revocarea mputernicirii Art. 1307. - Alte cauze de ncetare a puterii de a reprezenta Art. 1308. - Obligatiile reprezentantului la ncetarea mputernicirii Art. 1309. - Lipsa sau depasirea puterii de reprezentare Art. 1310. - Raspunderea reprezentantului Art. 1311. - Ratificarea Art. 1312. - Efectele ratificarii Art. 1313. - Transmisiunea facultatii de a ratifica Art. 1314. - Desfiintarea contractului naintea ratificarii Art. 1295. Temeiul reprezentarii Puterea de a reprezenta poate rezulta fie din lege, fie dintr-un act juridic ori dintr-o hotarre judecatoreasca, dupa caz. [art. 43 alin. (2), art. 182 alin. (3), 1280, 1296-131 4, 1324-1349, art. 1436 alin. (1), art. 2012 alin. (2), 2013-2038 NCC] Comentariu 1. Preliminarii. Notiune. Reprezentarea este reglementata expres n noul Cod civil , ca efect al recunoasterii utilitatii sale practice deosebite n relatiile juridice si a caracterului sau ind ispensabil n anumite situatii. Fara a defini conceptul, dispozitiile art. 1295-1314 NCC consacra autonomia reprezentar ii si i indica mecanismul tipic de functionare, clarificnd aspectele legate de temeiul, conditiile si efectele ac esteia. Aceste dispozitii reglementeaza, n principal, latura externa, respectiv raporturile ntre reprezentat sau reprezentant, pe de o parte, si tertul cu care reprezentantul contracteaza, pe de alta parte, si nu latura inter na ce tine de relatia dintre reprezentat si reprezentant (care este guvernata, n functie de izvorul sau, de lege, act juri dic sau hotarre judecatoreasca). ntruct configuratia reprezentarii nu este fundamental diferita n noua reglementare, definitiile date deja n doctrina ramn valabile: procedeul tehnico-juridic prin care o persoana, numita rep rezentant, ncheie un act juridic n numele si pe seama altei persoane, numite reprezentat, n asa fel nct efectele actu lui se produc direct si nemijlocit n persoana reprezentatului (a se vedea A. Pop, Gh. Beleiu, Teoria gener ala, p. 337). De esenta reprezentarii ramne participarea in nomine alieno a reprezentantului la circuitul civil, efectele actului

juridic ncheiat prin reprezentare producndu-se fata de reprezentat, si nu fata de reprezentant, desi acesta din urma este cel care l ncheie. De aceea, institutia reprezentarii poate fi analizata , n continuare, ca o derogare aparenta de la principiul relativitatii efectelor contractului ( art. 1280 din N CC) (a se vedea: A. Pop, Gh. Beleiu, Teoria generala, p. 388; L. Pop, Obligatiile, vol. II, p. 589). 2. Domeniu de aplicare. Desi reglementata n capitolul privitor la contracte, repr ezentarea se aplica, asa cum reiese si din definitia data n doctrina, tuturor actelor juridice. Pe cale de con secinta, si actul juridic unilateral (art. 1324-1329 din NCC) poate fi ncheiat prin reprezentare. n mod evident, faptel e juridice ilicite ( art. 1349 din NCC) ies din sfera de aplicare a reprezentarii, fiind de neconceput savrsirea unu i delict civil prin reprezentant. Faptele juridice licite pot fi savrsite nsa prin reprezentant: atunci cnd gestiunea de afaceri (art. 1330-1340 NCC) consta n acte juridice savrsite de gerant printr-un reprezentant, cnd plata ne datorata (art. 1341-1344 NCC) se face printr-un reprezentant, cnd mbogatirea fara justa cauza (art. 1345-13 48 NCC) este rezultatul unor acte juridice ncheiate prin reprezentant, efectele acestora se produc n patri moniul reprezentatului. 3. Izvorul reprezentarii. Categorii de reprezentare. Puterea de reprezentare poa te avea ca sursa legea, vointa reprezentatului sau o hotarre judecatoreasca. Nominaliznd expres ca temei a l reprezentarii hotarrea judecatoreasca, se face o diferentiere clara ntre reprezentarea avnd ca sursa dire cta si nemijlocita legea (reprezentarea legala) si mputernicirea de a reprezenta o alta persoana conferita printr-o hotarre judecatoreasca, n acele cazuri expres prevazute de lege (reprezentarea judiciara) . Astfel, raportul de reprezentare se poate naste ex lege independent de vointa pa rtilor, acesta fiind cazul, de exemplu, al reprezentarii minorului lipsit capacitate de exercitiu [art. 43 alin . (2) NCC] sau al reprezentarii ntre creditorii solidari [art. 1436 alin. (1) NCC]. Reprezentantul poate fi ales de r eprezentat, caz n care puterea de reprezentare izvoraste dintr-un contract (cum ar fi contractul de mandat cu repr art. 2013-2038 ezentare NCC) ori dintr-un act juridic unilateral, supus receptiei de catre reprezentant [procura art. 2012 alin. (2)]. n aceste cazuri, avem de a face cu o reprezentare conventionala, care este nominal izata expres n art. 1298 NCC. n sfrsit, reprezentantul poate fi desemnat de instanta de judecata, n situatiile ex pres prevazute de lege [hotarrea instantei de tutela de numire a curatorului art. 182 alin. (3) NCC]. Art. 1296. Efecte Contractul ncheiat de reprezentant, n limitele mputernicirii, n numele reprezentatul ui produce efecte direct ntre reprezentat si cealalta parte. (art. 1295, 1297, 12991300, 1302, 1310-1314 NCC) Comentariu 1. Conditiile reprezentarii. De regula, doctrina a identificat trei conditii car e trebuie ndeplinite cumulativ pentru existenta reprezentarii, respectiv: mputernicirea de a reprezenta, intenti a de reprezentare si

vointa valabila a reprezentantului (a se vedea: D. Cosma, Teoria generala a actu lui juridic civil, p. 87; A. Pop, Gh. Beleiu, Teoria generala, p. 400). Noua reglementare nu le infirma exist enta, nsa le confera noi valente. Daca existenta mputernicirii de a reprezenta este mentionata expres n art. 1296 NC C, celelalte doua conditii, respectiv intentia de reprezentare si vointa valabila a reprezentantului se pot deduce din interpretarea art. 12961297, 1302 si respectiv, din art. 1299-1300 NCC. n mod firesc, conditia esentiala a reprezentarii este existenta puterii de a repr ezenta, a mputernicirii de reprezentare. Aceasta mputernicire n baza careia efectele contractului ncheiat se p roduc n persoana reprezentatului, si nu a reprezentantului poate fi o norma legala, un contract, o procura sau o hotarre judecatoreasca (a se vedea comentariul art. 1295 NCC). Reprezentantul nu numai c a trebuie sa actioneze n baza unei mputerniciri, dar trebuie sa respecte si limitele impuse de aceasta. Daca o persoana ncheie un contract n numele altei persoane, dar i lipseste mputernicirea legala, conventionala sau judi ciara n acest sens, ori daca, avnd mputernicire, depaseste limitele ei, contractul respectiv nu produce efecte fata de cel reprezentat (a se vedea D. Cosma, Teoria generala a actului juridic civil, p. 89) (a se vedea art. 1310 NCC ). Consecinta inopozabilitatii poate fi nlaturata daca cel n numele caruia a fost ncheiat contractul l ratifica n conditii le prevazute la art. 1311-1314 NCC (a se vedea comentariile acestor articole). Pentru ca reprezentarea sa si produca efectele juridice specifice, raportul de re prezentare trebuie sa fie unul cunoscut si acceptat att de catre tertul contractant, ct si de catre reprezentant. Reprezentantul trebuie sa aduca la cunostinta contractantului intentia sa de reprezentare a unei alte persoane la nc heierea contractului. Nu este necesar ca acesta sa faca o declaratie expresa sau sa ndeplineasca anumite formal itati, ci este suficient ca, din circumstante fara echivoc, tertul sa fi cunoscut faptul ca cel cu care contracte aza actioneaza in nomine alieno (a se vedea G. Bonilini s.a., Codice civile commentato, p. 2881-2882). Daca reprezenta ntul nu aduce la cunostinta tertului contractant intentia sa de a reprezenta o alta persoana si nici tertul contractant nu are motive sa creada ca cel cu care contracteaza nu actioneaza n nume propriu, reprezentantul devine part e n contract si si asuma personal obligatiile ce decurg din acesta [a se vedea art. 1297 alin. (1) NCC] ( a se vedea: D. Cosma, Teoria generala a actului juridic civil, p. 94; A. Pop, Gh. Beleiu, Teoria generala, p. 404). Cel de-al treilea element indispensabil n mecanismul reprezentarii este exprimare a unei vointe valabile de catre reprezentant deoarece ncheierea actului juridic ramne un act de vointa al reprezen tantului chiar daca nu asupra acestuia se rasfrng efectele sale. n mod firesc, viciile de consimtamnt care fac an ulabil contractul sau starile subiective, cum ar fi buna-credinta sau reaua-credinta trebuie analizate , n general, prin raportare la persoana reprezentantului. 2. Efectele reprezentarii directe. Legiuitorul atribuie n mod expres efecte direc te n persoana si n patrimoniul reprezentatului, contractului ncheiat de reprezentant n numele sau si cu respectarea puterilor

conferite. Prin aceasta precizare se face distinctia clara ntre reprezentarea dir ecta si reprezentarea indirecta (a se vedea infra, comentariul art. 1297 NCC), dupa cum reprezentantul actioneaza sau nu n numele reprezentatului. Daca sunt ndeplinite conditiile reprezentarii directe contractul ncheiat de reprez entant produce aceleasi efecte fata de reprezentat ca si cnd acesta din urma l-ar fi ncheiat personal. Rep rezentatul devine, astfel, parte n contractul ncheiat prin reprezentare si raspunde pentru executarea obligatiilor, dupa cum poate valorifica si personal drepturile ce deriva din acesta. Fata de reprezentant, contractul nu produce, n principiu, niciun efect, deoarece el este parte numai n raportul de reprezentare (a se vedea T. Pop, Drept civil romn. Teoria generala, Ed. Lumina Le x, Bucuresti, 1993, p. 175). Acesta nu poate fi urmarit de tert pentru executarea actului, dar tertul se poate ndrept a mpotriva reprezentantului cu o actiune n anulare sau, dupa caz, n constatarea nulitatii contractului pentru incap acitate sau vicii de consimtamnt. Art. 1297. Nearatarea calitatii de reprezentant (1) Contractul ncheiat de reprezentant n limita puterilor conferite, atunci cnd ter tul contractant nu cunostea si nici nu ar fi trebuit sa cunoasca faptul ca reprezent antul actiona n aceasta calitate, i obliga numai pe reprezentant si pe tert, daca prin lege nu se prevede altfel. (2) Cu toate acestea, daca reprezentantul, atunci cnd contracteaza cu tertul n lim ita puterilor conferite, pe seama unei ntreprinderi, pretinde ca este titularul acesteia, tertu l care descopera ulterior identitatea adevaratului titular poate sa exercite si mpotriva acestuia din urma drepturile pe care le are mpotriva reprezentantului. (art. 2039-2071 NCC) Comentariu 1. Efectele reprezentarii indirecte. Daca reprezentantul nu si divulga calitatea si nici tertul contractant nu are motive sa creada ca acesta nu actioneaza n nume propriu, efectele contractului se produc n patrimoniul reprezentantului, nu n cel al reprezentatului. Prin urmare, reprezentantul care nu si declina calitatea dobndeste personal dreptu ri si si asuma n nume propriu obligatiile ce se nasc din contractul ncheiat cu tertul. ntre cel reprezentat si t ert nu se stabileste o legatura juridica directa. Ei pot actiona unul mpotriva celuilalt numai pe calea actiunii oblice, s ubrogndu-se n drepturile reprezentantului, sau pot cere reprezentantului sa le cedeze actiunea sa (a se v edea Fr. Deak, Contracte speciale, p. 252). Este ceea ce se ntmpla n cazul contractului de mandat fara reprezentare (art. 2039-2042 NCC), a contractului de comision (art. 2043-2053 NCC), consignatie (art. 2054-2063 NCC), expeditie (art. 2064-2071 desi actul se ncheie pe seama reprezentatului (mandantului, comitentului, co NCC) nsignantului), el nu se ncheie n numele acestuia, ci n numele reprezentantului (mandatarului, consignatarului, ex peditorului) (a se vedea A. Pop, Gh. Beleiu, Teoria generala, p. 404). 2. Depasirea limitelor mputernicirii. Contractul ncheiat de reprezentantul care a actionat n nume propriu,

dar cu depasirea puterilor de reprezentare nu poate fi ratificat de reprezentat. Ratificarea nlatura ineficacitatea actelor juridice ncheiate de reprezentantul care ncheie actul n nume le reprezentantului dar care actioneaza n lipsa sau cu depasirea mputernicirii conferite. Or, n ipoteza avuta n v edere de art. 1297 NCC, activitatea reprezentantului se desfasoara n baza unei mputerniciri si se circumsc rie limitelor impuse de aceasta, doar ca tertul nu a cunoscut si nici nu trebuia sa cunoasca calitatea n care acti oneaza reprezentantul. 3. Raspunderea reprezentatului, titular al unei ntreprinderi. n mod exceptional, d aca este vorba despre un contract ncheiat cu un profesionist, tertul poate exercita si mpotriva r eprezentatului drepturile pe care le are n temeiul contractului ncheiat cu cel care l reprezenta. Astfel, tertul care a considerat ca ncheie contractul cu titularul unei ntreprinderi, si nu cu un reprezentant al acesteia l poate actiona direct pe reprezentat pentru executarea obligatiilor ce decurg din contract. Art. 1298. Capacitatea partilor n cazul reprezentarii conventionale, att reprezentatul, ct si reprezentantul trebui e sa aiba capacitatea de a ncheia actul pentru care reprezentarea a fost data. Comentariu 1. Capacitatea partilor raportului de reprezentare. Sfera de aplicare. Pentru va liditatea actului ncheiat de reprezentant, conditia capacitatii se apreciaza n functie de natura act ului juridic care urmeaza sa fie ncheiat (de conservare, administrare, dispozitie) si trebuie ndeplinita att n ce ea ce l priveste pe reprezentat, ct si pe reprezentant, desi acesta din urma nu devine parte n actul pe care l-a nch eiat n numele reprezentatului (a se vedea: Fr. Deak, Contracte speciale p. 225; D. Chirica, Drept civil. Contr acte speciale, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1997, p. 258-259). Legiuitorul instituie aceasta regula numai n cazul reprezentarii conventionale, n cazul reprezentarii legale sau judiciare aplicndu-se regulile determinate de lege sau stabilite prin hotarrea judecatoreasca. Art. 1299. Viciile de consimtamnt Contractul este anulabil atunci cnd consimtamntul reprezentantului este viciat. Da ca nsa viciul de consimtamnt priveste elemente stabilite de reprezentat, contractul este anulabil numai daca vointa acestuia din urma a fost viciata. (art. 1206 NCC) Comentariu 1. Vointa reprezentantului. Distinctia ntre subiectul a carui manifestare de voin ta participa la formarea contractului si cel n al carui patrimoniu se produc efectele acestui contract est e caracteristica principala a reprezentarii directe. Reprezentantul este cel care decide ncheierea contractului si tot el i determina si continutul, conform instructiunilor primite si limitelor care i sunt impuse de reprezentat, d ar el nu devine parte a acestui contract dect ntr-un sens strict formal. Aceasta distinctie este reflectata de legiuitor si n regulile pe care le stabiles te pentru analiza validitatii contractului ncheiat prin reprezentare, din perspectiva consimtamntului. Astfel, potrivit prime

i teze a art. 1299 NCC, consimtamntul reprezentantului trebuie sa fie liber si neviciat, sub sanctiunea a nularii contractului daca este dat din eroare, surprins prin dol sau smuls prin violenta (art. 1206 NCC). De exemplu, daca reprezentantul achizitioneaza, n numele reprezentatului, un tabl ou despre care credea ca este autentic, dar acesta se dovedeste a fi o copie, eroarea reprezentantului va dete rmina anulabilitatea contractului, indiferent daca si reprezentatul fusese sau nu n eroare. 2. Vointa reprezentatului. Cu toate acestea, analiza valabilitatii vointei se fa ce n persoana reprezentatului n cazul n care viciul de vointa priveste elemente prestabilite de acesta. Folosind acelasi exemplu, daca reprezentantul a fost mputernicit sa achizitioneze un anumit tablou despre care reprezentatul cr edea, n mod gresit, ca este autentic, contractul ncheiat de reprezentant este anulabil indiferent daca si ace sta a fost sau nu n eroare cu privire la caracterul autentic al operei respective. Astfel, cu privire la elementele pr estabilite de reprezentat, reprezentantul nu manifesta o vointa proprie, ci actioneaza ca un nuncius, iar in acest caz tre buie analizata vointa celui care l-a desemnat pe reprezentant (a se vedea A. Circa, Relativitatea efectelor conventii lor, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2009, p. 401). Putem spune ca ndeplinirea conditiei vointei valabile n persoana reprezentantului sau a reprezentatului se pune n functie de felul reprezentarii si ntinderea puterii de reprezentare. n cazul repre zentarii legale (care este o reprezentare totala), reprezentantul nlocuieste practic vointa reprezentatului, m anifestnd o initiativa deplina la ncheierea actului prin reprezentare, astfel ca el trebuie sa si dea seama de conse cintele acestuia ntocmai ca atunci cnd l ncheie pentru sine. n cazul reprezentarii conventionale, initiativa reprezenta ntului scade pe masura cresterii gradului de precizare de catre reprezentat a conditiilor n care se va nc heia actul juridic, putndu-se ajunge ca reprezentantul sa fie un simplu transmitator al vointei de a ncheia actul, det erminata n toate elementele sale de catre reprezentat (a se vedea A. Pop, Gh. Beleiu, Teoria generala, p. 403). Art. 1300. Buna-credinta (1) Afara de cazul n care sunt relevante pentru elementele stabilite de reprezent at, buna sau reaua-credinta, cunoasterea sau necunoasterea unei anumite mprejurari se apreciaz a n persoana reprezentantului. (2) Reprezentatul de rea-credinta nu poate invoca niciodata buna-credinta a repr ezentantului. (art. 937, 1290, 1299 NCC) Comentariu 1. Starile subiective. O regula similara celei stabilite la art. 1299 NCC teza nti opereaza si n ceea ce priveste aprecierea starilor subiective, cum ar fi buna sau reaua-credinta care, n anumite situatii, sunt relevante pentru producerea efectelor prevazute de lege. De exemplu, buna-credinta este o conditi e pentru dobndirea proprietatii mobiliare n cazul prevazut la art. 937 NCC sau a drepturilor de la a chizitorul aparent, n cazul simulatiei (art. 1290 NCC). Astfel, ca regula, buna sau reaua-credinta la ncheierea contractului prin repreze

ntare, precum si cunoasterea sau necunoasterea unei anumite mprejurari se vor verifica n persoana reprezentantu lui. Fac exceptie cazurile n care aceste stari subiective sunt relevante pentru elementele stabilite de repre zentat si cu privire la care reprezentantul nu si manifesta vointa proprie. 2. Reaua-credinta a reprezentatului. Valorificnd principiul fraus omnia corrumpit , legiuitorul stabileste ca n niciun caz reprezentatul care a fost de rea-credinta nu poate invoca buna-cr edinta a reprezentantului. Astfel, lund ca exemplu ipoteza reglementata la art. 937 NCC, reprezentatul care a cunoscut calitatea de neproprietar al vnzatorului bunului mobil nu se poate prevala de buna-credinta a reprezentantului pentru a-si invoca calitatea de proprietar (a se vedea A. Torente, P. Schlesinger, Manuale d i diritto privato, Giuffr Editore, Milano, 2009, p. 294). Art. 1301. Forma mputernicirii mputernicirea nu produce efecte dect daca este data cu respectarea formelor cerute de lege pentru ncheierea valabila a contractului pe care reprezentantul urmeaza sa l ncheie . (art. 1178 NCC) Comentariu 1. Sfera de aplicare. Dispozitiile art. 1301 NCC se aplica numai n ipoteza n care m puternicirea de reprezentare izvoraste din vointa reprezentatului (reprezentarea conventionala), att n cazul re prezentarii directe, ct si n cazul reprezentarii indirecte (a se vedea G. Bonilini s.a., Codice civile co mmentato, p. 2888). 2. mputernicirea pentru reprezentare (procura) este actul juridic unilateral prin care autorul acorda unui alt subiect de drept puterea de a ncheia acte juridice n numele sau. Astfel cum s-a recunoscut n doctrina, mputernicirea desemneaza nu numai negotium, astfel cum a fost descrisa mai sus, ci si instrumentum, respectiv nscrisul n care se consemneaza puterea conf erita de reprezentat si pe care reprezentantul l poate invoca n raporturile cu tertii, pentru a face dovada raport ului de reprezentare si a limitelor puterii de care dispune (a se vedea: D. Cosma, Teoria generala a actului juridic civil p. 88; A. Trabucchi, Istituzioni di diritto civile, Cedam-Padova, 1968, p. 147). 2. Forma mputernicirii. Conform principiului simetriei formale, pentru a produce efecte, mputernicirea (instrumentum) trebuie sa mbrace aceeasi forma juridica ceruta de lege pentru val iditatea actului pe care reprezentantul urmeaza sa l ncheie. Astfel, daca pentru validitatea actului juridi c legea cere consemnarea lui ntrun nscris autentic, atunci si mputernicirea n vederea ncheierii acelui act juridic t rebuie sa fie ntocmita tot n forma autentica (a se vedea D. Cosma, Teoria generala a actului juridic civil, p . 88). Daca nsa contractul pe care reprezentantul este mputernicit sa l ncheie este consens ual (art. 1178 NCC), mputernicirea poate fi verbala sau chiar tacita. n mod firesc, reprezentatul poate sa autentifice mputernicirea inclusiv n aceasta ipoteza n care actul pentru care este data se naste valid prin simplul consimtamnt al partilor (a se vedea P. Vasilescu, Relativitatea actului juridic civil, Ed. Universul Juridi

c, Bucuresti, 2008, p. 264). Dispozitiile art. 1301 NCC trebuie interpretate nsa restrictiv, respectiv ca se r efera numai la actele juridice pentru care legea prevede conditii de forma ad validitatem si nu are n vedere si actele care urmeaza sa fie ncheiate ntr-o forma solemna prin vointa partilor. n ceea ce priveste actele pentru care legea p revede o anumita forma ad probationem, mputernicirea reprezentatului nu trebuie sa respecte aceste cerinte formale pentru validitatea sa, ci doar pentru opozabilitatea sa (a se vedea: G. Bonilini s.a., Codice civile comme ntato, p. 2892; Fr. Deak, Contracte speciale, p. 220). Art. 1302. Justificarea puterii de a reprezenta Contractantul poate ntotdeauna cere reprezentantului sa faca dovada puterilor ncre dintate de reprezentat si, daca reprezentarea este cuprinsa ntr-un nscris, sa i remita o copie a nscrisului, semnata pentru conformitate. ( art. 1296, 1310 NCC) Comentariu 1. Dovada calitatii de reprezentant. Una dintre conditiile necesare pentru ca re prezentarea sa-si produca efectele tipice (a se vedea art. 1296 NCC) este ca tertul care contracteaza cu r eprezentantul sa cunoasca calitatea n care acesta actioneaza. Tocmai de aceea a fost reglementat dreptul tertului cont ractant de a-i cere reprezentantului sa faca dovada existentei si a limitelor mputernicirii. n mod firesc, reprezentant ul are obligatia corelativa de a-i furniza o copie a nscrisului constatator al puterilor de reprezentare, sem nata de acesta pentru conformitate sau, atunci cnd mputernicirea este data verbal sau tacit, sa faca dovada prin alte mijloace juridice a raportului de reprezentare. ntruct tertul contractant nu este obligat sa solicite justificarea puterilor de re prezentare, n absenta si a altor elemente, comportamentul pur omisiv nu este suficient pentru a demonstra ca tert ul nu a fost de buna-credinta la ncheierea contractului si a nu se angaja raspunderea reprezentantului n conditiile art. 1310 (a se vedea comentariul acestui articol). Art. 1303. Conflictul de interese Contractul ncheiat de un reprezentant aflat n conflict de interese cu reprezentatu l poate fi anulat la cererea reprezentatului, atunci cnd conflictul era cunoscut sau trebuia sa fie cunoscut de contractant la data ncheierii contractului. [art. 1248 alin. (2), art . 1304 NCC] Comentariu 1. Abuzul puterii de reprezentare. Conflictul de interese ntre reprezentat si rep rezentant. Conflictul de interese ntre reprezentat si reprezentant apare atunci cnd reprezent antul urmareste la ncheierea contractului propriile sale interese sau pe cele ale unui tert, interese (nu de natura patrimoniala, n mod necesar) care sunt incompatibile cu cele ale reprezentatului. ncheierea unui contract de c atre reprezentantul aflat ntr-un conflict de interese este un abuz al puterii de reprezentare deoarece reprezenta ntul nu si exercita puterea de reprezentare n conformitate cu obligatiile sale, ci urmarind un interes care nu e

ste al reprezentatului. Contractul ncheiat de reprezentantul aflat n conflict de interese este anulabil in diferent daca reprezentatul a fost efectiv prejudiciat sau daca reprezentantul a realizat un profit din sacrificare a intereselor reprezentatului, fiind suficient sa se constate ca acesta este potential prejudiciabil sau nefavorabil pentru reprezentat (a se vedea G. Bonilini s.a., Codice civile commentato, p. 283). Conflictul de interese este o situatie obiectiva, care poate influenta continutu l contractului si poate exista, de exemplu, nu numai n situatia n care ntre tertul contractant si reprezentant a inter venit o ntelegere frauduloasa, ci si atunci cnd acesta din urma contracteaza cu persoane cu care se afla n legaturi de afaceri sau de rudenie, daca, tinnd seama de circumstante, aceste raporturi sunt de natura a pune n pericol real izarea intereselor reprezentatului prin favorizarea contractantului. Doua ipoteze particulare n care se prezuma existenta conflictului de interese sun t contractul cu sine nsusi si dubla reprezentare, reglementate expres de art. 1304 din NCC (a se vedea comenta riul acestui articol). n acest caz, reprezentantul trebuie sa faca dovada contrara, respectiv sa arate ca a exi stat fie o autorizare prealabila pentru ncheierea actului din partea reprezentatului, fie o predeterminare a continutului contractului care sa excluda existenta unui conflict de interese. 2. Sanctiunea. Daca reprezentantul s-a aflat n conflict de interese cu reprezenta tul, contractul este anulabil numai la cererea reprezentatului, nu si a tertilor contractanti [art. 1248 alin. (2) NCC]. Cu toate acestea, sanctiunea anulabilitatii a fost nuantata pentru protectia tertilor, n sensul ca reprezentat ul poate cere anularea contractului ncheiat n circumstantele care definesc conflictul de interese, numai daca tertii c ontractanti au cunoscut sau trebuiau sa fi cunoscut cu diligente normale conflictul de interese. n mod firesc, conflictul de interese nu are relevanta si nu poate conduce la anul abilitatea contractului daca reprezentatul, avnd cunostinta despre existenta conflictului, l-a autorizat pe re prezentant sa ncheie contractul chiar si n aceste conditii. Art. 1304. Contractul cu sine nsusi si dubla reprezentare (1) Contractul ncheiat de reprezentant cu sine nsusi, n nume propriu, este anulabil numai la cererea reprezentatului, cu exceptia cazului n care reprezentantul a fost mputerni cit n mod expres n acest sens sau cuprinsul contractului a fost determinat n asemenea mod nct sa excluda posibilitatea unui conflict de interese. (2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si n cazul dublei reprezentari. (art. 2022, 2028, 2050 NCC) Comentariu 1. Notiune. Dispozitiile art. 1304 NCC reglementeaza n mod expres doar contractul cu sine nsusi n timp ce dubla reprezentare, fara a fi definita, este supusa aceluiasi regim juridic. Potrivit alin. (1), contractul cu sine nsusi este actul juridic ncheiat de reprezentant n numele reprezentatului, pe de o parte , si n nume propriu si pentru sine, pe de alta parte. Dubla reprezentare exista atunci cnd aceeasi persoana nche ie contractul n numele altor

doua persoane al caror reprezentant este deopotriva. Identitatea de tratament ju ridic se explica prin faptul ca n ambele situatii contractul este ncheiat pentru doua parti diferite de vointa unei singure persoane, care actioneaza ntr-o dubla calitate (a se vedea D. Cosma, Teoria generala a actului juridic civil , p. 83). ntruct n aceste doua ipoteze legea prezuma existenta unui conflict de interese, pen tru evitarea sanctiunii anulabilitatii, nu este suficient ca reprezentantul sa dovedeasca inexistenta un ui conflict de interese generic, ci trebuie sa demonstreze existenta unei mputerniciri speciale sau a unei predetermi nari a continutului contractului care sa excluda conflictul (a se vedea G. Bonilini s.a., Codice civile commentat o, p. 2896). Nu intra sub incidenta art. 1304 NCC ipoteza pluralitatii de mandatari (art. 202 2 NCC), dar nici ipoteza pluralitatii de mandanti ( art. 2028 din NCC), cnd mai multe persoane se nvoiesc s a fie reprezentate de aceeasi persoana. 2. mputernicirea reprezentantului sau predeterminarea continutului contractului. Daca vechiul Cod civil nu interzice, n principiu, contractul cu sine nsusi si dubla reprezentar e, cu exceptia cazurilor expres reglementate, art. 1304 alin. (1) NCC stabileste ca aceste contracte sunt anulab ile, la cererea reprezentatului. Aplicarea sanctiunii nulitatii relative poate fi evitata numai n doua ipoteze, re spectiv atunci cnd reprezentantul a primit o mputernicire expresa si speciala n acest sens (a se vede a A. Pop, Gh. Beleiu, Teoria generala, p. 401) sau cnd continutul contractului a fost determinat n asa f el nct exclude posibilitatea unui conflict de interese. De exemplu, nu este anulabil contractul de vnzare ncheiat de reprezentant cu sine nsusi daca pretul la care bunul poate fi vndut a fost stabilit n prealabil de reprezentat. De asemenea, este valabil contractul de vnzare de titluri de credit sau de alte bunuri cotate pe o piata reglementata n cheiat de comisionar n calitatea sa de mputernicit al comitentului, pe de o parte, si, pe de alta parte, actionnd n nume propriu, att timp ct pretul de achizitie este cel curent (art. 2050 NCC). Cu toate acestea, fixarea prealabila a pretului de catre reprezentat nu exclude n anumite cazuri aparitia unui conflict de interese. Daca se dovedeste ca ncheierea contractului a coincis cu o m prejurare contingenta care a ocazionat o crestere sau o scadere a pretului, contractul este anulabil daca rep rezentantul care contracteaza n nume propriu respecta pretul prestabilit n loc sa l practice pe cel care este mai avantajos pentru reprezentat (a se vedea G. Bonilini s.a., Codice civile commentato, p. 2896). Pentru a exclude conflictul de interese, ipoteza n care reprezentantul este mputer nicit expres sa ncheie contractul trebuie interpretata restrictiv, n sensul n care o mputernicire n termeni generali d e a contracta si cu sine nu este suficienta pentru a nu atrage anulabilitatea contractului, att timp ct nu este aut orizata si fiecare astfel de operatiune juridica sau daca nu exista o predeterminare suficient de precisa a e lementelor contractului, astfel nct sa fie mpiedicate eventualele abuzuri de putere ale reprezentantului. Prin urmare , chiar daca cele doua ipoteze n care nu intervine anulabilitatea sunt prevazute alternativ, nu se exclude aplica

rea lor mpreuna pentru protejarea reprezentatului (a se vedea G. Bonilini s.a., Codice civile commentato, p. 2896) . Art. 1305. ncetarea mputernicirii Puterea de reprezentare nceteaza prin renuntarea de catre reprezentant la mputerni cire sau prin revocarea acesteia de catre reprezentat. [art. 1306-1307, art. 1308 alin. ( 1), art. 1309 alin. (2), art. 1321, 1326, art. 2031 si urm., art. 2032 alin. (2), art. 2036, 2089-2090 NCC] Comentariu 1. ncetarea mputernicirii din vointa partilor. Cauzele de ncetare a mputernicirii su nt reglementate distinct n art. 1305 NCC revocarea mputernicirii sau renuntarea la mputernicire, ca re putem spune ca sunt cauze ce tin de vointa partilor raportului de reprezentare si n art. 1307 NCC decesul s au ncetarea existentei, incapacitatea, deschiderea procedurii insolventei asupra reprezentantului sau re prezentatului, care sunt cauze independente de vointa acestora. n afara acestor situatii particulare, reprezenta rii conventionale i sunt aplicabile si cauzele generale de ncetare a obligatiilor contractuale (executare, acordul de vointa al partilor, denuntare unilaterala, expirarea termenului, ndeplinirea sau, dupa caz, nendeplini rea conditiei, imposibilitate fortuita de executare) (a se vedea art. 1321 NCC) (a se vedea Fr. Deak, Contract e speciale, p. 242). n toate cazurile, reprezentantul este obligat sa restituie nscrisul n care sunt constatate puterile de reprezentare [a se vedea art. 1308 alin. (1) NCC]. Reprezentarea legala nceteaza n conditiile determinate de lege. 2. Revocarea mputernicirii. ntruct dispozitiile din materia reprezentarii nu fac re ferire la conditiile si efectele revocarii mputernicirii devin aplicabile, n masura n care sunt compatibile , dispozitiile cu acest obiect aplicabile revocarii contractului de mandat (a se vedea art. 2031 si urm. NCC). Revocarea este un act juridic unilateral prin care reprezentatul lipseste de efi cacitate mputernicirea conferita anterior reprezentantului si care produce efecte din momentul n care reprezentant ul ia cunostinta sau ar fi putut lua cunostinta despre acesta (art. 2036 NCC) si numai pentru viitor, fara sa afe cteze valabilitatea actelor ncheiate pna la acel moment de reprezentat. Revocarea are un caracter discretionar si poat e interveni oricnd, indiferent daca mputernicirea a fost acordata pe durata nedeterminata sau, dimpotriva, exist a un termen pentru aducerea sa la ndeplinire ori daca este data pentru o anumita operatiune juridica. Cu toate a cestea, reprezentantul poate fi obligat la despagubiri n cazul unei revocari intempestive sau nejustificate [a se vedea art. 2032 alin. (2) NCC]. Revocarea poate fi expresa, fara a fi supusa unei forme speciale (independent de forma pe care mbraca mputernicirea) sau tacita, care sa rezulte dintr-un comportament incompatibil cu vointa de mentinere puterii de reprezentare (cum ar fi ncheierea contractului care facea obiectul mputernicirii d e nsusi reprezentat sau mputernicirea unui alt reprezentant pentru aceeasi afacere) (a se vedea infra, co mentariul art. 2031 NCC) (a se vedea: Fr. Deak, Contracte speciale, p. 244; G. Bonilini s.a., Codice civile com

mentato, p. 2896). Prin vointa partilor raportului de reprezentare, posibilitatea revocarii poate f i conditionata de un termen de preaviz (de exemplu, dispozitiile art. 2089-2090 NCC stabilesc conditii speciale n care opereaza denuntarea unilaterala a contractului de agentie) sau poate fi nlaturata dar chiar si n aceas ta din urma situatie se admite posibilitatea revocarii, reprezentantul putnd nsa obtine daune-interese pentru pre judiciile cauzate de actul intempestiv sau nejustificat al reprezentatului (a se vedea infra, comentariul a rt. 2032 NCC). Revocarea produce efecte numai dupa ce a fost comunicata reprezentantului (art. 1326 NCC). n ceea ce priveste efectele revocarii fata de terti, dispozitiile art. 1306 NCC stabilesc numai pentru aceasta ipoteza (nu si pentru celelalte cazuri de ncetare a reprezentarii) obligatia reprezentatului de a efectua acele formalitati de publicitate a revocarii, apte a o face cunoscuta tertilor. n caz contrar, contrac tul ncheiat de reprezentant fara mputernicire poate fi considerat valabil ncheiat si eficace n ceea ce priveste repr ezentatul, n conditiile art. 1309 alin. (2) NCC. Art. 1306. Modificarea si revocarea mputernicirii Modificarea si revocarea mputernicirii trebuie aduse la cunostinta tertilor prin mijloace corespunzatoare. n caz contrar, acestea nu sunt opozabile tertilor dect daca se do vedeste ca acestia le cunosteau ori puteau sa le cunoasca n momentul ncheierii contractului. Comentariu 1. Opozabilitatea revocarii fata de terti. Pentru ca ncetarea puterii de reprezen tare sa fie opozabila tertilor, revocarea mputernicirii trebuie sa le fie adusa la cunostinta, prin mij loace adecvate. Reprezentantul care nu depune toate eforturile necesare pentru a informa tertii cu privire la revoca rea mputernicirii nu poate invoca lipsa sau depasirea puterii de reprezentare, iar efectele actului ncheiat se vor produce direct n patrimoniul sau. Cu toate acestea, daca reprezentatul dovedeste ca la ncheierea contractului tertii cunosteau sau ar fi putut cunoaste revocarea, contractul ncheiat de reprezentant ulterior revocarii mputerni cirii i va fi inopozabil. 2. Modificarea mputernicirii este acel act juridic unilateral prin care reprezent atul restrnge sau extinde puterile de reprezentare conferite reprezentantului prin mputernicirea an terioara. ntruct modificarea mputernicirii poate fi considerata o revocare partiala a puterii de reprezentare, este supusa acelorasi formalitati de asigurare a opozabilitatii fata de terti (a se vedea G. Bonilini s.a., Codice ci vile commentato, p. 2899). Reprezentatul nu trebuie sa faca n mod necesar dovada cunoasterii efective a pute rii de reprezentare, ci poate proba si numai ca tertele persoane aveau posibilitatea sa cunoasca modificarea n momentul ncheierii contractului (de exemplu, daca reprezentantul sau reprezentantul a facut o comunicare n acest sens tertilor). Aceasta este o problema de fapt care se apreciaza n mod concret de instanta de judecata (a se ve dea I. Turcu, Noul Cod civil. Legea nr. 287/2009. Comentarii si explicatii, p. 375). Art. 1307.

Alte cauze de ncetare a puterii de a reprezenta (1) Puterea de a reprezenta nceteaza prin decesul sau incapacitatea reprezentantu lui ori a reprezentatului, daca din conventie ori din natura afacerii nu rezulta contrariu l. (2) Daca reprezentantul sau reprezentatul este persoana juridica, puterea de a r eprezenta nceteaza la data la care persoana juridica si nceteaza existenta. (3) n cazul deschiderii procedurii insolventei asupra reprezentantului sau reprez entatului, puterea de a reprezenta nceteaza n conditiile prevazute de lege. (4) ncetarea puterii de a reprezenta nu produce efecte n privinta tertilor care, n momentul ncheierii contractului, nu cunosteau si nici nu trebuiau sa cunoasca aceasta mprej urare. [art. 164 si urm., art. 244-250, 1305, art. 1307 alin. (1), art. 2030 NCC; art. 47 din Legea nr.85/2006] Comentariu 1. Alte moduri de ncetare a puterii de a reprezenta. n afara cazurilor de ncetare a mputernicirii de reprezentare prevazute la art. 1305 NCC, sunt reglementate si cauze de ncetare in dependente de vointa partilor. Astfel, reprezentarea nceteaza prin decesul sau punerea sub interdictie (a se ved ea art. 164 si urm. NCC) a reprezentatului sau reprezentantului, daca din conventia de reprezentare sau din natura afacerii nu rezulta contrariul. n cazul contractului de mandat, de exemplu, potrivit art. 2030 NCC, m andatul care are ca obiect ncheierea unor acte succesive n cadrul unei activitati cu caracter de continuitate si care este n curs de desfasurare nu nceteaza prin moartea sau punerea sub interdictie a mandantului sau mandatarul ui. Daca reprezentarea continua potrivit art. 1307 alin. (1) NCC, partile sau mostenitorii acestora pot revoca sau renunta la mputernicirea de reprezentare n conditiile si cu efectele prevazute de lege. Daca una dintre partile raportului de reprezentare este persoana juridica, mputer nicirea nceteaza la data la care aceasta si nceteaza existenta, potrivit art. 244-250 NCC. Daca cel reprezenta t sau reprezentantul sau are calitatea de debitor ntr-o procedura judiciara deinsolventa, puterea de reprezent are nceteaza odata cu ridicarea dreptului de administrare si transmiterea acestuia catre administratorul judicia r sau lichidatorul judiciar ( art. 47 din Legea nr.85/2006) (a se vedea I. Turcu, Noul Cod civil. Legea nr. 287/2009. Comentarii si explicatii, p. 376). 3. Opozabilitatea fata de terti. ncetarea puterii de reprezentare n cazurile regle mentate de art. 1307 alin. (1) NCC este opozabila tertilor numai daca reprezentatul probeaza ca acestia o cunos teau sau puteau sa o cunoasca la ncheierea contractului. Art. 1308. Obligatiile reprezentantului la ncetarea mputernicirii (1) La ncetarea puterilor ncredintate, reprezentantul este obligat sa restituie re prezentatului nscrisul care constata aceste puteri. (2) Reprezentantul nu poate retine acest nscris drept garantie a creantelor sale asupra reprezentatului, dar poate sa ceara o copie a nscrisului, certificata de reprezen tat, cu mentiunea ca puterea de reprezentare a ncetat. ( art. 1302, 1306 NCC)

Comentariu 1. Restituirea mputernicirii. Daca puterea de reprezentare a fost conferita print r-un nscris, la ncetarea acesteia, reprezentantul trebuie sa restituie acel nscris reprezentatului. n acest fel, reprezentatul este protejat mpotriva eventualelor abuzuri ale reprezentantului care ar putea sa continue sa nc heie acte juridice n numele sau chiar si dupa ncetarea raportului de reprezentare. n caz de nerespectare a obligat iei de restituire, reprezentantul poate fi tinut raspunzator pentru eventualele prejudicii cauzate reprezentatului . Dispozitiile art. 1308 alin. (1) alaturi de cele ale art. 1302 NCC au ca scop si protejarea tertilor care trebuie sa poata cunoaste existenta si ntinderea puterilor de reprezentare. napoierea mputerni cirii nu exonereaza pe reprezentat de obligatia de a informa tertii prin mijloace corespunzatoare, potr ivit art. 1306 NCC, cu privire la ncetarea puterilor de reprezentare, ntruct acestia nu au obligatia, ci mai degraba facultatea de a solicita reprezentantului sa faca dovada puterilor ncredintate. 2. Drepturile reprezentantului. Avnd n vedere ca la ncetarea puterilor de reprezent are, nscrisul constatator al acesteia trebuie restituit reprezentatului, s-a reglementat expres si dreptul reprezentantului care are creante rezultnd din raportul de reprezentare de a solicita reprezentatului o copie a nscr isului, certificata cu mentiunea ca puterea de reprezentare a ncetat. Art. 1309. Lipsa sau depasirea puterii de reprezentare (1) Contractul ncheiat de persoana care actioneaza n calitate de reprezentant, nsa fara a avea mputernicire sau cu depasirea puterilor conferite, nu produce efecte ntre reprezen tat si tert. (2) Daca nsa, prin comportamentul sau, reprezentatul l-a determinat pe tertul con tractant sa creada n mod rezonabil ca reprezentantul are puterea de a-l reprezenta si ca acti oneaza n limita puterilor conferite, reprezentatul nu se poate prevala fata de tertul con tractant de lipsa puterii de a reprezenta. (art. 1303-1304, 1306, art. 1307 alin. (4), art. 1310 N CC) Comentariu 1. Lipsa sau depasirea mputernicirii. Dispozitiile art. 1309 alin. (1) NCC au n ve dere ipoteza contractului ncheiat de o persoana (falsus procurator) n numele altei persoane fara a avea o mpu ternicire legala, conventionala sau judiciara n acest sens sau cu depasirea limitelor n care i-a fos t acordata. Aceasta ipoteza este distincta de cea a abuzului de reprezentare (art. 1303-1304 NCC), cnd nu este vor ba despre o lipsa a puterii de a ncheia contractul respectiv (deoarece aceasta nu a existat deloc, fie a fost nu la sau anulabila) respectiv, ci despre o utilizare a puterilor de reprezentare n contra intereselor celui care i le-a conf erit. 2. Sanctiunea. Avnd n vedere ca, att n cazul n care mputernicirea nu exista, ct si n ul n care aceasta exista, dar impune anumite limite, contractul a fost ncheiat n numele unei persoan e care nu a conferit aceasta facultate, legiuitorul consacra acelasi efect pentru ambele ipoteze, respectiv i neficacitatea contractului. Cel n

numele caruia a fost ncheiat contractul l poate ratifica, cu efect retroactiv, sau poate refuza ratificarea acestuia, caz n care contractul nu va produce efecte ntre reprezentat si tert. Pentru actele ncheiate de reprezentant fara mputernicire sau cu depasirea limitelo r puterii acordate, reprezentantul raspunde pentru prejudiciile cauzate tertului cu care a contracta t si care a fost de buna-credinta la ncheierea contractului (art. 1310 NCC). 3. Reprezentarea aparenta. n conditii speciale, contractul ncheiat n lipsa sau cu d epasirea mputernicirii poate produce efecte fata de persoana n numele careia s-a ncheiat (a se vedea D. Cosma, Teoria generala a actului juridic, p. 89). Alaturi de art. 1309 alin. (2), noul Cod civ il face aplicatia reprezentarii aparente si n art. 1306 si 1307 alin. (4), cnd actele savrsite de reprezentant sunt opozabile re prezentatului, desi reprezentarea a ncetat sau a fost modificata. Reprezentatul urmeaza sa suporte efectele contractului ncheiat de o alta persoana n numele sau ori de cte ori tertul dovedeste ca a fost n mod rezonabil ndreptatit sa creada ca persoana cu car e a contractat actiona n calitate de reprezentant si ca aceasta credinta a sa a fost determinata tocmai d e comportamentul celui pretins a fi reprezentat. Conditia eficacitatii reprezentarii aparente n acest caz este ca rep rezentatul sa fi avut un anumit comportament (fie a contribuit la crearea unei situatii de natura sa l faca pe te rt sa creada ca trateaza cu o persoana ce are putere de reprezentare, fie a tolerat comportamentul unui tert despre car e cunostea faptul ca actioneaza n numele sau) care sa fi justificat credinta tertilor contractanti n existenta si nt inderea mputernicirii. Art. 1310. Raspunderea reprezentantului Cel care ncheie un contract n calitate de reprezentant, neavnd mputernicire ori depa sind limitele puterilor care i-au fost ncredintate, raspunde pentru prejudiciile cauza te tertului contractant care s-a ncrezut, cu buna-credinta, n ncheierea valabila a contractului . (art. 1297, 1303-1304, art. 1311 si urm., art. 2036 NCC) Comentariu 1. Conditiile raspunderii reprezentantului. Pentru a fi angajata raspunderea rep rezentantului este necesara ndeplinirea urmatoarelor conditii: a) reprezentantul sa fi actionat n numele reprezentatului (dispozitiile art. 1310 NCC nu sunt aplicabile n ipoteza art. 1297 NCC, nici n cazul abuzului de putere savrsit de reprezentarii indirecte reprezentant art. 1303-1304 NCC); b) reprezentantul trebuie sa fi cunoscut sau sa fi putut cunoaste ncetarea puteri i de reprezentare sau faptul ca actioneaza n afara limitelor acesteia (art. 2036 NCC); c) tertul sa fi fost de buna-credinta la ncheierea contractului (dovada contrara revine reprezentantului); d) reprezentatul sa nu fi ratificat contractul n conditiile art. 1311 si urm. NCC . 2. Natura juridica. n ceea ce priveste natura juridica a raspunderii reprezentatu lui, aceasta este extracontractuala deoarece, n absenta ratificarii, ntre tert si reprezentant nu se stabileste o legatura

contractuala, deoarece acesta din urma nu contracteaza n nume propriu, ci n numele altuia. Art. 1311. Ratificarea (1) n cazurile prevazute la art. 1.309, cel n numele caruia s-a ncheiat contractul poate sa l ratifice, respectnd formele cerute de lege pentru ncheierea sa valabila. (2) Tertul contractant poate, printr-o notificare, sa acorde un termen rezonabil pentru ratificare, dupa a carui mplinire contractul nu mai poate fi ratificat. [art. 124 0 alin. (2), art. 1310 NCC] Comentariu 1. Notiune. Ratificarea este actul juridic unilateral prin care o persoana nlatur a ineficacitatea unui contractului ncheiat n numele sau, dar n lipsa unei mputerniciri ori cu depasirea mputernicirii ne cesare pentru acel act. Fiind de formatie unilaterala, valabilitatea ratificarii nu se apreciaza dect n persoana reprezentatului. Aceasta nu necesita, pentru a produce efectele care i sunt specifice, nici acordul reprezent antului si nici pe cel al tertului contractant (a se vedea D. Cosma, Teoria generala a actului juridic civil, p. 91 -92). 2. Forma. Potrivit art. 1311 alin. (1) teza a doua, ratificarea, ca si mputernici rea, trebuie sa mbrace forma impusa de lege pentru validitatea contractului. Per a contrario, ratificarea nu trebuie sa aiba aceeasi forma ca si contractul la care se refera daca este vorba despre formalitati ad validitatem conventionale. Daca se refera la un contract care poate fi ncheiat valabil prin simplul acord de vointa al partilor, ratificarea po ate fi si tacita, respectiv daca din comportamentul reprezentantului [art. 1240 alin. (2) NCC] rezulta fara echivoc i ntentia sa de a face eficace contractul ncheiat ntre reprezentant si tert (a se vedea D. Cosma, Teoria generala a actului juridic civil, p. 92). 3. Notificarea reprezentatului. Tertul contractant nu poate fi obligat sa persis te o perioada ndelungata ntr-o situatie de incertitudine cu privire la drepturile sale. De aceea, dispozitiile art. 1311 alin. (2) NCC stabilesc dreptul tertului de a notifica reprezentatul, acordndu-i un termen rezonabil pentru ratif icare. Acesta este un termen de decadere deoarece, odata expirat fara ca ratificarea sa fi intervenit, ratifi carea se considera refuzata, iar contractul ramne ineficace: nu produce efecte cu privire la pretinsul reprezentat , deoarece la ncheierea contractului nu a existat puterea de reprezentare si nu produce efecte nici cu p rivire la reprezentant, deoarece nu cu acesta intentionase tertul sa contracteze. n acest caz, tertul se poate ndrepta pe ntru acoperirea eventualelor prejudicii suferite ca urmare a ineficacitatii actului ncheiat, n conditiile art. 1310 NCC (a se vedea comentariul acestui articol). Art. 1312. Efectele ratificarii Ratificarea are efect retroactiv, fara a afecta nsa drepturile dobndite de terti nt re timp. (art. 1262 NCC) Comentariu 1. Efecte fata de partile contractului ncheiat n lipsa ori cu depasirea puterii de reprezentare.

Daca actul juridic a fost ratificat, acesta genereaza ntre parti aceleasi efecte ca si cnd nu ar fi existat neregularitatea n privinta reprezentarii, crend o raporturi juridice directe ntre r eprezentat si tertul contractant (a se vedea D. Cosma, Teoria generala a actului juridic civil, p. 93). Ratificarea produce efecte retroactive, de la data ncheierii contractului ntre reprezentant si tertul contractant. Ea nu are nsa valoa rea unui act confirmativ (art. 1262 NCC) si, prin urmare, nu poate valida un act juridic afectat de eventuale cauze de invaliditate. 2. Efecte fata de terti. Potrivit art. 1312 teza a doua NCC, efectul retroactiv al ratificarii nu se rasfrnge si asupra tertilor, fata de care ratificarea opereaza de la data la care a fost savrsita. A ceasta norma protejeaza persoanele (altele dect reprezentatul, reprezentantul si tertul cu care acesta a contractat) care au dobndit drepturi n perioada anterioara ratificarii. Tertii care au dobndit drepturi de la reprezenta t au contractat cu titularul acestora si prin urmare nu pot fi afectati de actele prejudiciabile savrsite de pretinsul rep rezentant. Daca, de exemplu, asupra imobilului vndut de reprezentant, un tert a dobndit drepturi de la reprezentat nain te ca acesta sa fi ratificat vnzarea facuta n numele sau, drepturile tertului subzista, caci fata de el ratific area produce efecte ex nunc, iar nu ex tunc (a se vedea D. Cosma, Teoria generala a actului juridic civil, p. 93). Art. 1313. Transmisiunea facultatii de a ratifica Facultatea de a ratifica se transmite mostenitorilor. Comentariu 1. Ratificarea de catre mostenitori. nainte de ratificare, actul ncheiat fara mpute rnicire sau cu depasirea limitelor conferite prin aceasta, desi nu-si produce efectele firesti, exista to tusi si genereaza unele consecinte secundare. Astfel, reprezentatul devine titularul unui drept de optiune care i da posibilitatea de a-si nsusi sau nu actul ncheiat de pretinsul reprezentat, dupa cum i dicteaza interesele si care este transmisibil prin mostenire (a se vedea D. Cosma, Teoria generala a actului juridic civil, p. 92). Potrivit art. 1313 NCC, daca pretinsul reprezentat a decedat nainte de a-si exerc ita dreptul de optiune, contractul ncheiat n lipsa sau cu depasirea puterilor de reprezentare poate fi ratificat de m ostenitorii reprezentantului, care vor deveni parti ale actului ncheiat pe seama antecesorului lor, dupa cum acestia pot refuza sa ratifice actul, tertii putndu-se ntoarce mpotriva reprezentantului pentru acoperirea eventualelor prejudic ii. Sectiunea a 8-a. Cesiunea contractului Art. 1315. - Notiune Art. 1316. - Forma cesiunii Art. 1317. - Momentul cesiunii Art. 1318. - Liberarea cedentului Art. 1319. - Exceptiile contractantului cedat Art. 1320. - Obligatia de garantie Art. 1314. Desfiintarea contractului naintea ratificarii Tertul contractant si cel care a ncheiat contractul n calitate de reprezentant pot conveni desfiintarea contractului ct timp acesta nu a fost ratificat. Comentariu

1. Conditii. Pna la ratificare, contractul, desi neregulat ncheiat n ceea ce prives te reprezentarea, este obligatoriu pentru tertul contractant, care nu l poate denunta unilateral. Potrivit art. 1314 NCC, contractul poate fi desfiintat, dar numai daca partile (pretinsul reprezentant si tertul contractant) convin n ac est sens si numai daca actul nu a fost ratificat pna la acel moment de reprezentat. Art. 1315. Notiune (1) O parte poate sa si substituie un tert n raporturile nascute dintr-un contract numai daca prestatiile nu au fost nca integral executate, iar cealalta parte consimte la ace asta. (2) Sunt exceptate cazurile anume prevazute de lege. [art. 240, 1316-1320, 15661592, 1599-1608, 1805, art. 1813 alin. (1), art. 1833, 1846, 2212 NCC; art. 9.3.1-9.3.7 din Principiile Unidroit] Comentariu 1. Aspecte preliminarii. Noul Cod civil trateaza pentru prima data n legislatia n oastra problematica regimului juridic al cesiunii de contract, plecnd de la dispozitiile corespondente din Codu l civil italian (art. 1406-1410) si Principiile Unidroit (Assignment of contracts art. 9.3.1-9.3.7). Reglementarea s a ca operatiune autonoma, distincta fata de transmiterea raportului obligational numai sub aspectul laturi i sale active (cesiunea de creanta art. 1566-1592 NCC), respectiv pasive (preluarea de datorie art. 1599-1608 NCC), s-a facut n considerarea acelor situatii reclamate de dinamica moderna a relatiilor economice n care o parte dore ste sa transmita altei persoane ansamblul drepturilor si obligatiilor sale care izvorasc din contract. Finalitat ea acestei operatiuni juridice este mentinerea mai departe a fiintei contractului originar ale carui efecte nu sunt epuizate, n ipoteza retragerii uneia dintre partile contractante. Asistam deci la o obiectivizare a perceptiei asupra contractului; el nu mai este privit doar ca un acord de vointe care da nastere la o legatura ntre doua persoane, ci l a o veritabila entitate juridica, adica un ansamblu de drepturi si datorii cu valoare patrimoniala, susceptibil de a se detasa de persoana contractantilor originari (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. I, p. 290, p. 293). Dispozitiile art. 1315 alin. (1) NCC ncearca o definire a conceptului de cesiune a contractului prin precizarea efectului principal pe care l genereaza (substituirea unui tert n raporturile nasc ute din contract) si a conditiilor n care poate opera ( daca prestatiile nu au fost nca integral executate si cealalta par te consimte la aceasta ). Asadar, prin acest mecanism se realizeaza transferul pozitiei sau situatiei contractuale a cedentului, cu toate drepturile, datoriile si prerogativele nascute n favoarea si, dupa caz, n sarcina sa , (a se ved ea L. Pop, Obligatiile, vol. I, p. 295), o cesiune a calitatii de parte , o cesiune a raporturilor contractuale (a se ve dea: G. Bonilini s.a., Codice civile commentato, p. 2917; L. Pop, Obligatiile, vol. I, p. 292; pentru o opinie n sensul careia cesiunea de contract nu este un act translativ, ci o tehnica contractuala prin care se substituie con tractantii, a se vedea P. Vasilescu, Cesiunea de contract, p. 47). Ca si elemente caracteristice ce se pot desprinde din economia dispozitiilor art . 1315 alin. (1) NCC, cesiunea de

contract: a) antreneaza o transmisiune ntre vii cu titlu particular a raportului juridic obligational; b) este o operatiune unica, care trebuie privita n mod unitar, si nu ca o transmisiune succ esiva a laturii active si, respectiv, pasive a unei obligatii; c) presupune n mod necesar consimtamntul partii care si pa streaza pozitia contractuala pentru a se produce efectul de nlocuire a cocontractantului sau cu o terta persoa na. 2. Elementele cesiunii contractului 2.1. Partile. Similar operatiunilor de transmisiune si transformare a obligatiil or, si n realizarea cesiunii sunt implicate trei persoane: cedentul (partea din contract care si cedeaza pozitia), cesionarul (tertul care se substituie cedentului n contract) si cedatul (contractantul originar al cedentulu i a carui pozitie contractuala ramne neschimbata n cadrul operatiunii de cesiune). Faptul ca cesiunea nu stinge, c i preia raportul contractual initial, contrapunnd de atunci, ca parti, cesionarul si cedatul (a se vedea J. Goi covici, Cesiunea conventionala a contractului, p. 78) face ca acordul acestuia sa fie nu numai indispensabil, ast fel cum reiese fara dubiu din dispozitiile art. 1315 alin. (1) NCC, dar sa joace si un rol esential n determina rea naturii juridice a cesiunii ca o conventie bipartita sau trilaterala, cu consecintele firesti ce rezulta din acea sta calificare. 2.2. Consimtamntul contractantului cedat poate fi privit fie ca un element consti tutiv, care conditioneaza validitatea contractului, caz n care cesiunea se configureaza ca o conventie tril aterala, fie ca o conditie pentru declansarea efectelor cesiunii (similar consimtamntului efectual din materia preluarii de datorie a se vedea art. 1605, art. 1608 NCC) care are n aceasta ipoteza o structura bilater ala. Avnd n vedere principala sursa de inspiratie a legiuitorului romn n reglementarea cesiunii contractului, ne vom o pri asupra argumentelor oferite de doctrina si jurisprudenta italiana n sprijinul celor doua abordari divergente. Majoritatea autorilor italieni mbratiseaza cea dinti abordare potrivit careia este vorba despre un element constitutiv al contractului de cesiune, pentru formarea sa valabila fiind necesa r consimtamntul celor trei parti implicate, iar jurisprudenta retine consimtamntul cedatului ca fiind un element e sential al contractului (si nu unul extrinsec), care poate interveni att anterior ( consimtamnt anticipat ), ct si ult erior acordului de vointa dintre cedent si cesionar. ntr-o doctrina izolata, cesiunea este un contract bila teral, valabil ncheiat din momentul realizarii acordului de vointe ntre cedent si cesionar, dar ale carui efecte sunt suspendate (chiar incerte) pna la exprimarea consimtamntului cedatului (a se vedea G. Bonilini s.a., Codice civile commentato, p. 2919-2920). 2.3. Obiectul cesiunii este reprezentat de ntregul raport contractual, cu toate c omponentele sale (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. I, p. 294), integralitatea drepturilor si obligatiilor partii care se retrage, privite n ansamblul lor ( ), mpreuna cu garantiile constituite si cu drepturile potestative recunoscute (a se vedea J. Goicovici, Cesiunea conventionala a contractului, p. 60). n acelasi sens, ntr-o viziune gener oasa, jurisprudenta italiana a retinut ca cesionarului i este transferata nu numai o creanta sau o datorie, ci u n complex unitar de situatii juridice

active si pasive ce izvorasc din contract, inclusiv situatii juridice subiective ce tin de calitatea de parte, cum ar fi drepturile potestative (a se vedea G. Bonilini s.a., Codice civile commentato, p . 2917, 2919). Legea delimiteaza sfera de aplicare a cesiunii numai din perspectiva efectelor c ontractelor, stabilind ca poate viza numai conventiile n care prestatiile partilor nu au fost integral executate la da ta ncheierii cesiunii, iar executarea partiala nu vizeaza totalitatea laturii active ori a celei pasive a obligatiei, caz n care se poate face uz de mijloacele juridice specifice de transmitere a creantei sau a datoriei. n ceea ce priveste categoria contractelor susceptibile de a fi cesionate, spre de osebire de dispozitiile art. 1406 din Codul civil italian care fac referire la contractele sinalagmatice, art. 1315 al in. (1) tace sub acest aspect poate chiar pentru a-si nsusi tendintele doctrinare si jurisprudentiale italiene care largesc domeniul de aplicare al cesiunii, vorbind despre cesiuni atipice , care pot viza si contractele unilaterale (a se ved ea G. Bonilini s.a., Codice civile commentato, p. 2921). De asemenea, pot fi cesionate contractele cu executare succesiva precum si cele cu executare uno ictu , ale caror efecte principale nu au fost nca epuizate (a se vedea J. Goicovici, Ces iunea conventionala a contractului, p. 61; pentru o opinie contrara, a se vedea I. Popa, Cesiunea contractului, n Dre ptul nr. 10/206, p. 124). Curtea de casatie italiana a admis recent chiar cesiunea unui contract de vnzare de catre vn zatorul care si-a executat obligatia de transmitere a proprietatii bunului, retinnd ca acordul cedatului pen tru perfectarea cesiunii este n continuare necesar ntruct n sarcina acestuia exista si alte obligatii ce fac ca per soana vnzatorului sa nu fie indiferenta intereselor cumparatorului (a se vedea G. Bonilini s.a., Codice civi le commentato, p. 2922, C. 7319/2000). Contractele intuitu personae pot fi, la rndul lor, obiect al cesiunii, att timp ct consimtamntul cedatului este indispensabil pentru perfectarea contractului, iar acesta poate aprecia dac a sunt ntrunite calitatile partenerului contractual originar n considerarea carora a ncheiat contractatul si n persoana cel ui care l va substitui n executarea contractului. 3. Cesiunea legala. Cesiunea contractului poate fi legala ori conventionala, iar regulile stabilite n aceasta sectiune se aplica numai cesiunii conventionale a contractului. Cesiunile legale opereaza n conditiile determinate de norma prin care sunt stabil ite, fara a fi necesar acordul de vointe dintre cedent si cesionar ori consimtamntul cedatului. De asemenea, n lipsa prevederii exprese a obligatiei de notificare a cedatului, transmiterea contractului si efectul de nlocuire a ceden tului se produce ipso iure si va fi opozabila cedatului de la momentul la care acesta a cunoscut sau trebuia sa cuno asca cesiunea (a se vedea: G. Bonilini s.a., Codice civile commentato, p. 2925; Unidroit Preparatory documents , Study L Doc.92, p. 32). Un exemplu de cesiune ope legis este cesiunea contractului de locatiune de la vnz ator la cumparator n ipoteza nstrainarii bunului dat n locatiune, cnd dobnditorul se subroga n toate drepturile si obligatiile locatorului si deci devine n temeiul legii, de plin drept, cesionar al contractului de locatiune

ncheiat de autorul sau [art. 1813 alin. (1) NCC]. Ramnnd n aceeasi ipoteza a locatiunii, dispozitiile art. 1805 NCC prevad posibilitatea locatarului de a ceda contractul daca aceasta facultate nu i-a fost interzisa n mod expres. Rezult a asadar ca pentru realizarea cesiunii contractului de locatiune nu este necesar consimtamntul contractantului cedat, care este locatorul (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. I, p. 292). De asemenea, aplicarea dispozitiilor art. 1315-1320 NCC este limitata atunci cnd contractele sunt cedate ca urmare a unei transmisiuni universale ori cu titlu universal. Astfel, n cazul transferului de patrimoniu al unei persoane juridice prin reorganizare (fuziune, divizare), nu toate contractele se pot transmite automat si fara acordul celeilalte parti, mai ales daca este vorba de contracte intuitu personae . Astfel, partile contractante originare pot stabili ca preluarea contractului de catre persoana juridica succe soare este conditionata de acordul acesteia, acord care trebuie exprimat n termen de 10 zile de la data la care a fo st notificata sau nstiintata prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire (a se vedea art. 240 NCC). Noul Cod civil stabileste reguli particulare cu privire la cesiunea anumitor con tracte, reguli prin care deroga de la regimul juridic general al cesiunii. n aceste situatii, transmiterea raportului c ontractual nu are loc n temeiul legii, ci n temeiul acordului trilateral de vointe al partilor, cu respectarea cerintelo r impuse de lege. Reguli speciale sunt stabilite n materia contractului de locatiune (care poate fi cedat numai cu acordul scris al art. 1805 NCC), contractului de nchir locatorului daca are ca obiect un bun mobil iere (care poate fi transmis numai cu acordul scris al locatorului art. 1833 NCC), contractului de arendare ( arendasul poate cesiona contractul numai sotului sau descendentilor sai majori daca arendatorul consimte la aceasta n scris art. 1846 NCC), contractului de asigurare (care poate fi cedat de asigurator numai cu acordul sc ris al asiguratului, acord care nu este nsa necesar pentru cesiunea de portofolii ntre asiguratori art. 2212 NCC). Art. 1316. Forma cesiunii Cesiunea contractului si acceptarea acesteia de catre contractantul cedat trebui e ncheiate n forma ceruta de lege pentru validitatea contractului cedat. (art. 1178 NCC) Comentariu 1. Conditiile de forma care trebuie ndeplinite pentru validitatea contractului de cesiune se apreciaza prin raportare la contractul care face obiectul transmisiunii. Astfel, consimtamntul p artilor implicate n aceasta operatiune juridica trebuie sa mbrace forma prescrisa de lege pentru validitatea contractului cedat. Per a contrario, daca cerintele de forma au fost convenite de partile contractante ini tiale, acestea nu trebuie respectate n cazul cesiunii. De exemplu, daca partile contractului cedat au stabilit forma au tentica, desi acesta era valabil ncheiat prin simplul lor acord de vointe (art. 1178 NCC), cesiunea contractului n u trebuie sa mbrace forma autentica (se poate realiza prin acordul de vointa al partilor negotium, consemn at ntr-un nscris sub semnatura privata instrumentum). Legea prevede si exceptii de la regula simetriei formale cuprinsa n art. 1316 NCC

stabilind, spre exemplu, n cazul cesiunii contractului de locatiune, obligativitatea formei scrise a consim tamntului locatorului. Art. 1317. Momentul cesiunii (1) Daca o parte a consimtit n mod anticipat ca partea cealalta sa si poata substi tui un tert n raporturile nascute din contract, cesiunea produce efecte fata de acea parte din momentul n care substituirea i este notificata ori, dupa caz, din momentul n care o accepta. (2) n cazul n care toate elementele contractului rezulta dintr-un nscris n care este cuprinsa clauza la ordin sau o alta mentiune echivalenta, daca prin lege nu se prevede altf el, girarea nscrisului produce efectul substituirii giratarului n toate drepturile si obligati ile girantului. (3) Dispozitiile n materie de carte funciara, precum si dispozitiile referitoare la transferul ori publicitatea anumitor categorii de bunuri mobile ramn aplicabile. (art. 1199-1200 , 1316 NCC) Comentariu 1. Consimtamntul anticipat sau posterior al cedatului. Consimtamntul cedatului la cesiune poate fi anterior, concomitent sau posterior realizarii acordului de vointe ntre cedent si cesionar. Spre exemplu, el poate fi exprimat anterior, stipulnd o clauza expresa n acest sens n contractul care va fi o biect al cesiunii (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. I, p. 295). Daca cedatul si-a exprimat n prealabil acordul pentru ca cealalta parte sa poata transmite n viitor raportul contractual, potrivit dispozitiilor art. 1317 alin. ( 1), cesiunea va fi eficienta n raporturile cu cedatul din momentul n care acesta a aflat despre actul cesiunii, prin notific are sau acceptare (a se vedea P. Vasilescu, Cesiunea de contract, p. 45). Asadar, pentru ca cesiunea de creanta s a si produca efectele este suficient ca cedentul sau cesionarul sa notifice cedatul cu privire la cesiune. Nici notif icarea nu mai este obligatorie daca cedatul are un comportament din care reiese ca a aflat pe o alta cale de operati unea pentru care si-a dat anterior acordul, termenul acceptare neavnd n acest context sensul de consimtamnt (a se vedea U idroit preparatory documents, Study L - Doc. 92, p. 24). Tocmai de aceea acceptarea care are efectele prevazute de art. 1317 alin. (1) NCC nu trebuie sa mbrace aceeasi forma cu cea prevazuta de lege pentru validitate a contractului cedat, potrivit art. 1316 NCC. Acordul de vointe dintre cedent si cesionar poate fi comunicat cedatului si n ved erea obtinerii consimtamntului acestuia ( consimtamnt posterior ), caz n care acceptarea cesiunii trebuie sa ndeplinea sca conditiile de forma pe care legea le impune contractului transmis. n aceasta ipoteza, acordul d e vointe ntre cedent si cesionar are natura juridica a unei oferte de a contracta, careia i sunt aplicabi le dispozitiile art. 1999-1200 NCC. 2. Transmiterea contractului prin gir. Potrivit dispozitiilor art. 1317 alin. (2 ), partile contractante au posibilitatea de a insera n contract clauza la ordin sau o alta mentiune echivalent a, care permite transmiterea contractului prin gir, similar titlurilor la ordin. Spre deosebire nsa de cesiune a unui titlu la ordin prin care se

transmite numai latura activa a raportului obligational, cesiunea contractului la ordin transfera ntreaga pozitie contractuala a cedentului: att latura activa, ct si cea pasiva. n contract clauza la ordin nu are doar semnificatia unui consimtamnt anticipat al ce datului la cesiune, ci consecintele sale se produc si n planul eficacitatii operatiunii fata de cedat. A stfel, nlocuirea cedentului n raportul contractual i este opozabila cedatului care a consimtit anticipat la cesiune, pot rivit art. 1317 alin. (1) NCC, numai dupa notificare, formalitate care nu mai este nsa necesara pentru contractul la o rdin cnd cesiunea produce efecte fata de cedat prin simpla girare a nscrisului. Asadar, girarea nscrisului produce prin ea nsasi nlocuirea girantului n contract, independent de notificarea sau acceptarea contractantului cedat (a se vedea A. Trabucchi, Istituzioni di diritto civile, Cedam-Padova, 1968, p. 612). Art. 1318. Liberarea cedentului (1) Cedentul este liberat de obligatiile sale fata de contractantul cedat din mo mentul n care substituirea si produce efectele fata de acesta. (2) n cazul n care a declarat ca nu l libereaza pe cedent, contractantul cedat se p oate ndrepta mpotriva acestuia atunci cnd cesionarul nu si executa obligatiile. n acest caz, cont ractantul cedat trebuie, sub sanctiunea pierderii dreptului de regres mpotriva cedentului, sa i notifice neexecutarea obligatiilor de catre cesionar, n termen de 15 zile de la data neexe cutarii sau, dupa caz, de la data la care a cunoscut faptul neexecutarii. [art. 1317 alin. (1), ar t. 1319 alin. (2), art. 1833 NCC] Comentariu 1. Raportul dintre contractantul cedat si cedent. Similar preluarii de datorie, legiuitorul stabileste ca regula, n cazul cesiunii contractului, liberarea contractantului originar de obli gatiile fata de contractantul cedat. Asadar, daca partile nu au stabilit altfel, cedentul este liberat din mom entul n care cesiunea si produce efectele fata de cedat, moment care poate sa nu coincida cu cel al perfectarii c ontractului. Astfel, n ipoteza consimtamntului anticipat, cesiunea devine eficace n raporturile cu cedatul de la data la care i-a fost notificata ori acesta a acceptat-o [art. 1317 alin. (1) NCC]. Dispozitiile art. 1833 NCC deroga n materia contractului de nchiriere de la regula liberarii contractantului initial, stabilind ca cedentul raspunde n continuare alaturi de cesionar pentru obligatiil e asumate fata de locator prin contractul de nchiriere a locuintei, n lipsa unei stipulatii contrare liberatorii. Apreciem ca n ipoteza n care cedatul a consimtit anticipat la cesiune, acesta si po ate rezerva facultatea de a nu-l libera pe cedent sau poate chiar sa stabileasca n contractul initial ca cedentul nu va fi liberat de obligatiile sale n eventualitatea unei cesiuni. 2. Raspunderea subsidiara a cedentului. Dispozitiile art. 1319 alin. (2) NCC lim iteaza efectele cesiunii, permitnd contractantului cedat sa nu l libereze pe cedent de obligatiile care i rev in n temeiul contractului. Astfel, creditorul cedat care, consimtind cesiunea, declara expres ca nu ntelege sa l libe reze pe cedent, poate urmari

pentru plata creantei care rezulta din contractul cedat att pe cesionar, ct si pe cedent. Cedatul se va putea nsa ntoarce mpotriva cedentului numai n caz de nendeplinire a obligatiilor de catre cesi onar. n mod firesc, partile pot conveni sa agraveze raspunderea cedentului, stabilind expres, spre e xemplu, solidaritatea obligatiei de plata a debitorului initial si a noului cocontractant. Sub sanctiunea pierderii dreptului de regres, cedatul este obligat sa notifice c edentul cu privire la neexecutarea obligatiilor de catre cesionar n termen de 15 zile de la data neexecutarii sau, d upa caz, de la data la care a cunoscut faptul neexecutarii. Pentru a produce efectele prevazute de art. 1318 alin. (2) NCC, notificarea nu este supusa unor conditii speciale de forma. n ceea ce priveste mentinerea raspunderii contractuale a cedentului ulterior cesi unii, doctrina italiana s-a exprimat n sensul n care aceasta ar trebui sa rezulte din acordul de vointe al celor trei p arti implicate n operatiune, declaratia cedatului avnd natura juridica a unei oferte de a contracta (a se vede a G. Bonilini s.a., Codice civile commentato, p. 2929). Art. 1319. Exceptiile contractantului cedat Contractantul cedat poate opune cesionarului toate exceptiile ce rezulta din con tract. Contractantul cedat nu poate invoca nsa fata de cesionar vicii de consimtamnt, pre cum si orice aparari sau exceptii nascute din raporturile sale cu cedentul dect daca sia rezervat acest drept atunci cnd a consimtit la substituire. (art. 1568, 1602-1603 NCC) Comentariu 1. Raporturile dintre contractantul cedat si cesionar. Cu exceptia laturii subie ctive, respectiv a uneia dintre partile contractante, continutul contractului cedat ramne neschimbat n urma cesiunii. Transmiterea pozitiei contractuale, care implica att o cesiune de drepturi, ct si un transfer d e obligatii de la cedent la cesionar, nu trebuie sa afecteze situatia contractuala a cedatului, n dubla sa calitate, de debitor si creditor deopotriva, si trebuie sa plaseze noul cocontractant n aceeasi situatie juridica ca cel pe care l nlocuieste, n ceea ce priveste datoria si creanta sa. Asadar, cedatul poate opune cesionarului toate mijloacele de aparare (cum ar fi prescriptia extinctiva, exceptia de neexecutare sau actiunea n rezolutiunea contractului pentru neexecutare sau ex ecutarea necorespunzatoare a obligatiilor, inclusiv de catre cedent) pe care le-ar fi putut opune cedentului n ceea ce priveste datoria sa. De mentionat ca cedatul nu poate invoca fata de noul cocontractant nulitatea contra ctului cedat pentru vicii de consimtamnt (cauza de nulitate care priveste formarea contractului originar) si n ici nu poate opune cesionarului compensatia pentru o creanta a sa fata de cedent. Totodata, n ceea ce priveste latura activa a pozitiei sale contractuale, cedatul poate utiliza toate mijloacele pe care le-ar fi avut la dispozitie si mpotriva cedentului pentru realizarea dreptur ilor sale. n ceea ce priveste garantiile reale sau personale care nsotesc obligatia cedentului, apreciem ca pen tru mentinerea acestora este necesar acordul expres n acest sens al constituitorului garantiei (cedentul debit

or al obligatiei garantate sau un tert) precum si al fideiusorului (art. 1602 NCC) (a se vedea G. Bonilini s.a., C odice civile commentato, p. 2928). Pentru a permite nsa cedatului sa si conserve toate drepturile pe care le avea n te meiul relatiei contractuale originare si pentru a garanta stabilitatea pozitiei sale contractuale, actiunile care nu izvorasc din raportul contractual cedat, ci din alte raporturi (contractuale/extracontractuale) cu ced entul pot fi totusi opuse cesionarului daca cedatul si rezerva expres aceasta facultate n momentul n care consimte cesiune a. Sub aceeasi rezerva, cedatul va putea sa ceara ulterior cesiunii anularea contractului pentru vicii de consim tamnt care privesc acordul de vointe initial, dintre cedat si cedent. n ceea ce priveste situatia contractuala a cesionarului, desi legea nu face nicio mentiune expresa, apreciem ca, similar cedatului, acesta beneficiaza de aceleasi conditii de efectuare a platii ca cedentul (a se vedea art. 1568 NCC), precum si de aceleasi mijloace de aparare care puteau fi invocate mpotriva cedatu lui de contractantul originar (a se vedea art. 1603 NCC). Art. 1320. Obligatia de garantie (1) Cedentul garanteaza validitatea contractului. (2) Atunci cnd cedentul garanteaza executarea contractului, acesta va fi tinut ca un fideiusor pentru obligatiile contractantului cedat. [art. 1018, art. 1323 alin. (1), art. 1585 NCC] Comentariu 1. Raportul dintre cedent si cesionar. Obiectul garantiei. Cedentul are fata de succesorul sau n raporturile contractuale o obligatie legala de garantie a validitatii contractul ui cedat, n mod similar cedentului dintr-o cesiune de creanta (art. 1585 NCC). Asadar, cedentul garantea za ca, pna la momentul cesiunii, nu a intervenit o cauza de nulitate sau anulabilitate a contractului care sa poa ta fi opusa cesionarului. ntruct dispozitiile art. 1323 alin. (1) NCC nu fac distinctie n ceea ce priveste ga rantia datorata de cedent n functie de caracterul oneros sau gratuit al cesiunii, apreciem ca acestea sunt aplicabil e numai cesiunilor cu titlu oneros, urmnd ca n cazul celor cu titlu gratuit cedentul sa raspunda potrivit regu lii generale n materia raspunderii pentru evictiune n contractele de donatie (art. 1018 NCC). Garantia pentru validitatea contractului cedat opereaza indiferent daca cedentul cunostea cauza de invaliditate a contractului cedat sau daca aceasta i este imputabila. n schimb, cedentul nu raspu nde daca cesionarul avea cunostinta despre cauza de invaliditate la momentul cesiunii. 2. Garantia executarii contractului. Garantia datorata de cedent cesionarului ex lege poate fi extinsa prin conventia partilor si la executarea contractului. n acest caz, cedentul raspunde n calitate de fideiusor pentru obligatiile contractantului cedat. Sectiunea a 9-a. ncetarea contractului Art. 1321. - Cauzele de ncetare Art. 1322. - Efectele ncetarii Art. 1323. - Restituirea prestatiilor Art. 1321.

Cauzele de ncetare Contractul nceteaza, n conditiile legii, prin executare, acordul de vointa al part ilor, denuntare unilaterala, expirarea termenului, ndeplinirea sau, dupa caz, nendeplinirea condit iei, imposibilitate fortuita de executare, precum si din orice alte cauze prevazute d e lege. [art. 790 alin. (2), art. 1166, art. 1270 alin. (2), art. 1271, 1276-1277, 1399-1420, 1469 -1548, 1615-1634, art. 1930 alin. (1) lit. c) NCC] Comentariu 1. Cauzele de ncetare a contractelor. Pe lnga cauzele de stingere a obligatiilor, indiferent de izvorul lor, reglementate n art. 1615-1634, Noul Cod civil stabileste n cadrul dispozitiil or aplicabile contractului cauzele generale de ncetare a conventiilor valabil ncheiate, precum si efectele pe care nce tarea raporturilor contractuale le are asupra partilor. n mod firesc, prima cauza de ncetare din enumerarea legiuitorului este executarea contractului, care poate fi de bunavoie (a se vedea dispozitiile art. 1469-1515 NCC) sau, n cazul n care debit orul refuza executarea prestatiei datorate n temeiul contractului, n mod silit (a se vedea dispozitiile art. 1516-15 48 NCC). Acordul partilor este prevazut n continuare ca mijloc de ncetare a contractului, n mod simetric nasterii lui (art. 1166 NCC). Astfel, similar principiului nscris n art. 969 alin. (2) C.civ., care, cu referire la conv entii arata ca ele se pot revoca prin consimtamntul mutual sau din cauze autorizate de lege , Noul Cod civil prevede n art . 1270 alin. (2) ca un contract poate nceta numai prin acordul partilor sau din cauze autorizate de lege , anuntnd de ja si urmatoarea cauza de ncetare a contractului, care este o exceptie de la regula necesitatii consimtamntu lui partilor contractante n acest sens, respectiv denuntarea unilaterala. n acest caz, ncetarea raportului contractu al este rezultatul vointei numai uneia dintre partile contractante, n conditiile reglementate de lege sau de contract (a se vedea art. 1276-1277 NCC). Contractele afectate de modalitati nceteaza prin mplinirea termenului fixat pentru executarea obligatiilor (a se vedea art. 1411-1420 NCC) sau prin ndeplinirea ori, dupa caz, nendeplinirea conditiei (a se vedea art. 1399-1410 NCC). De asemenea, contractul nceteaza daca a intervenit un eveniment de forta ma jora, caz fortuit sau un alt eveniment asimilat acestuia care face imposibila executarea contractului (a se v edea art. 1634 NCC), precum si din alte cauze prevazute de lege [de exemplu: rezolutiune sau reziliere; ncetare disp usa de instanta n caz de impreviziune, n conditiile art. 1271 sau art. 1930 alin. (1) lit. c) NCC, ncetarea fiduciei prin renuntarea la contract a tuturor beneficiarilor, potrivit art. 790 alin. (2) NCC]. Art. 1322. Efectele ncetarii La ncetarea contractului partile sunt liberate de obligatiile asumate. Ele pot fi nsa tinute la repararea prejudiciilor cauzate si, dupa caz, la restituirea, n natura sau prin e chivalent, a prestatiilor primite n urma ncheierii contractului. [art. 1550, 1552, 1554 alin. ( 1), art. 1634 alin. (5),

art. 1643 alin. (2), art. 1645 alin. (2), art. 1554 alin. (2) NCC] Comentariu 1. Obligatiile partilor dupa ncetarea contractului. n dispozitiile art. 1322 NCC l egiuitorul face o mentiune speciala n ceea ce priveste efectele ncetarii contractului n ipoteza neexe cutarii obligatiilor contractuale [de exemplu: daca are loc rezolutiunea judiciara, unilaterala sau d e drept (art. 1550, art. 1552, 1554 alin. (1) NCC] sau a desfiintarii cu efect retroactiv a raportului contractual ( de exemplu: n cazul ndeplinirii conditiei rezolutorii dintr-un contract cu executare uno ictu). Partile datoreaz a n aceste situatii daune-interese [de exemplu, debitorul care nu a notificat ntr-un termen rezonabil creditorul cu privire la evenimentul care face obligatia imposibil de executat art. 1634 alin. (5) NCC] sau, dupa caz, la resti tuirea prestatiilor cumulat cu repararea prejudiciului [de exemplu, debitorul obligatiei de restituire care a f ost de rea-credinta sau caruia i este imputabila cauza restituirii art. 1645 alin. (2) NCC ori care este responsa bil pentru deteriorarea sau scaderea valorii bunului obiect al restituirii imputabile creditorului art. 1643 alin. (2 ) NCC]. ncetarea contractului nu produce efecte asupra clauzelor referitoare la solutiona rea diferendelor dintre parti (clauze compromisorii, clauze arbitrale), asupra celor destinate sa produca efec te n cazul ncetarii (clauza penala) sau a celor care, prin natura lor sau potrivit mprejurarilor, produc efecte dupa n cetarea contractului (clauze privind confidentialitatea sau neconcurenta) [a se vedea art. 1554 alin. (2) NCC ]. Art. 1323. Restituirea prestatiilor Restituirea prestatiilor primite se face potrivit dispozitiilor art. 1635-1649. (art. 1635-1649 NCC) Comentariu Restituirea prestatiilor la ncetarea obligatiilor contractuale se face potrivit d ispozitiilor generale, aplicabile obligatiilor indiferent de izvorul lor, care sunt cuprinse de legiuitor n Titlul VIII al Cartii a V-a. Capitolul II. Actul juridic unilateral Bibliografie: I. Adam, Drept civil. Obligatiile. Contractul, Ed. C.H. Beck, Bucu resti, 2011; Gh. Beleiu, Drept civil. Partea generala. Subiectele dreptului civil, ed. a XI-a, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2007; G. Boroi, Drept civil. Partea generala. Persoanele, ed. a III-a, revizuita si adaugita, Ed. Hamangiu, B ucuresti, 2008; G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generala, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2011; Colectiv, Noul Cod civil. Note. Corelatii. Explicatii, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2011; M.C. Costin, C.M. Costin, Dictionar de drept civil de la A la Z, ed. a II-a, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2007; Ph. Malaurie, L. Ayns, Ph. Stoffel-Mun ck, Drept civil. Obligatiile, Ed. Wolters Kluwer, Bucuresti, 2010; L. Pop, Tratat de drept civil. Obligatiile, vol . I. Regimul juridic general, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2006; L. Pop, Tratat de drept civil. Obligatiile, vol. II. Cont ractul, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2009; C. Statescu, C. Brsan, Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, ed. a I X-a, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2008; I. Turcu, Noul Cod civil republicat. Cartea a V-a. Despre obligatii art. 1164-16

49, ed. a II-a, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2011. Sectiunea 1. - Dispozitii generale Sectiunea a 2-a. - Actul unilateral ca izvor de obligatii Sectiunea 1. Dispozitii generale Art. 1324. - Notiune Art. 1325. - Regimul juridic Art. 1326. - Actele unilaterale supuse comunicarii Art. 1324. Notiune Este unilateral actul juridic care presupune numai manifestarea de vointa a auto rului sau. [art. 1165-1166, 1327-1329 NCC; art. 44 alin. (1), art. 46 alin. (1) C.muncii] Comentariu 1. Cadrul general de reglementare. Noul Codul civil consacra actul juridic unila teral ca o categorie distincta n cadrul izvoarelor raporturilor juridice civile. Optiunea legiuitorului n acest se ns este mai nti regasita n art. 1165 NCC, n care sub titulatura Izvoarele obligatiilor actul unilateral este enumerat al aturi de contract, gestiunea de afaceri, mbogatirea fara justa cauza, plata nedatorata si fapta ilicita. Capitolul al II-lea din Titlul al II-lea ( Izvoarele obligatiilor ) al Cartii a V-a ( Despre obligatii ) este rezervat reglementarii generale a actului juridic unilateral, n care se face distinctia ntr e gen actul juridic unilateral ca manifestare de vointa a autorului sau si specie actul juridic ca izvor de obl igatii. Altfel spus, ar rezulta din cadrul de reglementare a acestei institutii ca pot exista acte juridice unilater ale (n sensul de manifestari unilaterale de vointa) care sa nu fie izvoare de obligatii sa nu presupuna n mod necesar, suc cesiv manifestarii de vointa a autorului sau, constituirea, modificarea, suspendarea sau ncetarea unui raport ju ridic civil concret. Mecanismul de formare a contractului presupune astfel de manifestari (care, prin ipoteza, pent ru a ramne la stadiul de simple exprimari ale vointei, nu ar conduce la realizarea acordului de vointa propriu-z is). Ne referim, de pilda, la etapa preliminara exprimarii unei oferte concrete, cnd persoana potential contractant si exteriorizeaza o intentie generala de contractare. O astfel de categorie de manifestari unilaterale de vointa, n care manifestarea u nei intentii se realizeaza fara a conduce automat la nasterea unui raport juridic civil, era firesc sa fie delimit ata de situatiile n care manifestarea de vointa produce, prin ea nsasi, fara concursul altei persoane, efecte juridice pro priu-zise. Distinct, legiuitorul evidentiaza categorial ipotezele n care actul unilateral es te izvor de obligatii (art. 1327-1329 NCC). 2. Critica definitiei legale. Definitia actului juridic unilateral pe care o exp rima art. 1324 NCC nu surprinde delimitarea care decurge din modul de reglementare a institutiei (n sensul realiz arii distinctiei prezentate supra). Singura diferenta specifica evidentiata consta n existenta exclusiv a manifestari i de vointa a autorului actului ( actul juridic care presupune numai manifestarea de vointa a autorului sau ), care ar distinge acest tip de act juridic de contract (art. 1166 NCC acordul de vointe dintre doua sau mai multe persoane c u intentia de a constitui,

modifica sau stinge un raport juridic ). Intentia la care se refera art. 1166 n definirea contractului era necesar sa fie evidentiata si n definitia legala a actului juridic unilateral. n realitate, tocmai rezultatul prefigurat de catre autorul ma nifestarii de vointa de a constitui, modifica, suspenda sau stinge un raport juridic civil concret da substanta actul ui juridic civil si i confera calitatea de izvor de obligatii. Urmare a nasterii raportului juridic ca rezultat al manifestarii unilaterale de vointa a autorului actului, de regula acesta dobndeste calitatea de subiect pasiv (debitor) n cadrul respectivei relatii , fara a fi necesara nicio acceptare din partea subiectului activ. La fel, nu are incidenta conditia accept arii nici n cazul n care autorul actului dobndeste calitatea de creditor n raportul juridic astfel constituit [spre exemplu, ipoteza angajatorului care dispune masura delegarii sau pe cea a detasarii art. 44 alin. (1) si art. 4 6 alin. (1) din Codul muncii]. Art. 1325. Regimul juridic Daca prin lege nu se prevede altfel, dispozitiile legale privitoare la contracte se aplica n mod corespunzator actelor unilaterale. [art. 80 alin. (1) teza a II-a NCC] Comentariu 1. Regimul juridic. Articolul 1325 NCC evidentiaza relatia dintre contract si ac tul juridic unilateral ca izvor de obligatii n sensul consacrarii reglementarii celui dinti ca norma comuna. Dispozit iile derogatorii specifice reglementarii actului juridic unilateral pot fi ntlnite att n capitolul ce i-a fost rezervat (cum ar fi, spre exemplu, conditia comunicarii), ct si n reglementarea altor ipoteze n care se manifesta meca nismul specific al acestui tip de izvor obligational [exempli gratia, conditia pe care o exprima art. 80 alin. (1) teza a II-a NCC, cu privire la existenta consimtamntului scris al parintilor ori, dupa caz, al tutorelui n cazul autorului lipsit de capacitate de exercitiu sau avnd capacitate de exercitiu restrnsa]. Art. 1326. Actele unilaterale supuse comunicarii (1) Actul unilateral este supus comunicarii atunci cnd constituie, modifica sau s tinge un drept al destinatarului si ori de cte ori informarea destinatarului este necesara potri vit naturii actului. (2) Daca prin lege nu se prevede altfel, comunicarea se poate face n orice modali tate adecvata, dupa mprejurari. (3) Actul unilateral produce efecte din momentul n care comunicarea ajunge la des tinatar, chiar daca acesta nu a luat cunostinta de aceasta din motive care nu i sunt imputabile. [art. 720 1 alin. (2) C.proc.civ.] Comentariu 1. Conditia comunicarii. Articolul 1326 NCC permite delimitarea ntre actele jurid ice unilaterale supuse comunicarii si cele care nu presupun aceasta formalitate (cum ar fi, spre exempl u, testamentul). n prima categorie, conform alin. (1), sunt incluse acele acte care fie constituie, modifica sau sti ng un drept al destinatarului, fie presupun, potrivit naturii lor, necesitatea informarii destinatarului (chiar dac

a nu ar conduce la constituirea, modificarea sau stingerea unui drept al acestuia). Formalitatea comunicarii nu reprezinta o conditie de valabilitate a actului care se naste legal n momentul manifestarii unilaterale de vointa ci determina numai momentul de la care actul s i produce efectele [art. 1326 alin. (3) NCC]. Textul prevede ca producerea efectelor actului la momentul realizarii comunicarii este independenta de luarea la cunostinta de catre destinatar a continutului actului, chiar daca ar p utea invoca motive care nu i sunt imputabile. Modalitatea comunicarii nu este instituita prin textul legal, fiind suficient ca modalitatea prin care autorul actului i comunica destinatarului sa permita att luarea la cunostinta, ct si probarea comuni carii. Credem ca prezinta 1 relevanta pentru stabilirea ntelesului alin. (2) al art. 1326 NCC si solutia rega sita n prezent n art. 720 alin. (2) teza a II-a si a III-a C.proc.civ., unde, reglementndu-se modalitatea de realizare a c onvocarii profesionistului n vederea parcurgerii procedurii concilierii, se precizeaza ca aceasta se poate face prin s crisoare recomandata cu dovada de primire, prin telegrama, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare ce asigur a trimiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face prin nmnarea nscrisurilor s ub semnatura de primire . Solutiile regasite n norma procedurala sunt pe deplin aplicabile si n cazul comuni carii actului juridic unilateral. Sectiunea a 2-a. Actul unilateral ca izvor de obligatii Art. 1327. - Promisiunea unilaterala Art. 1328. - Promisiunea publica de recompensa Art. 1329. - Revocarea promisiunii publice de recompensa Art. 1327. Promisiunea unilaterala (1) Promisiunea unilaterala facuta cu intentia de a se obliga independent de acc eptare l leaga numai pe autor. (2) Destinatarul actului poate sa refuze dreptul astfel nascut. (3) Daca autorul actului nu a stipulat expres un termen, promisiunea se consider a facuta pentru o anumita durata, potrivit cu natura obligatiei si cu mprejurarile n care a fost a sumata. [art. art. 13, 33, art. 562 alin. (2), art. 1328-1329, art. 1412 alin. (2), art. 2517 NCC] Comentariu 1. Acte juridice unilaterale numite si acte nenumite. Articolele 1327-1329 NCC r eglementeaza doua tipuri de acte juridice unilaterale numite promisiunea unilaterala si promisiunea publi ca de recompensa. Alaturi de acestea, n cuprinsul Noului Cod civil, dar si n alte acte normative care cuprind r eglementari n materia dreptului privat, pot fi identificate si alte ipoteze n care se manifesta acte juridice uni laterale numite (am evidentiat, supra, din reglementarea civila, testamentul, iar din alte norme de drept privat, deleg area si detasarea), dar si o multitudine de ipoteze din care decurge existenta unor acte juridice unilaterale nenumite. Evidentiem, n aceasta a doua categorie, dispozitiile Noului Cod civil cuprinse n art. 13 (renuntarea la

drept), art. 33 (constituirea masei patrimoniale afectate exercitarii n mod individual a unei profesii autorizate), a rt. 562 alin. (2) (renuntarea la dreptul de proprietate avnd ca obiect un bun imobil) s.a. 2. Promisiunea unilaterala. Promisiunea unilaterala care presupune exprimarea vo intei unilaterale a autorului de a se obliga independent de acceptarea destinatarului ori destinatar ilor actului da nastere unui raport juridic civil n cadrul caruia, sub aspectul continutului, se regasesc, pe de-o pa rte, dreptul destinatarului (destinatarilor) corelativ obligatiei asumate de catre autorul actului si obliga tia acestuia care, ca natura, poate fi personala nepatrimoniala sau patrimoniala de a da, a face ori a nu face. n cea de -a doua ipoteza, n patrimoniul destinatarului dreptul se naste la momentul exprimarii n mod valabil a manifestar ii unilaterale de vointa a autorului actului, ceea ce conduce, n cazul n care promisiunea unilaterala nu a fo st facuta intuitu personae creditoris, la posibilitatea transmiterii dreptului respectiv (prin acte inter v ivos sau mortis causa). Alineatul (2) al art. 1327 vizeaza, n expresie juridica, exigibilitatea dreptului regasit n continutul raportului civil ce are ca izvor promisiunea unilaterala. Destinatarului i se recunoaste facultatea neconditionata fie de a solicita debitorului autorului actului sa si execute obligatia, fie de a ramne n pasivitate, fara ca aceasta sa i poata fi imputabila. Obligatia asumata de catre autorul actului presupune, ca regula, un termen extin ctiv, n sensul art. 1412 alin. (2) NCC: la mplinirea lui, obligatia se stinge. Totusi, daca autorul actului nu a sta bilit n mod expres un termen, alin. (3) al aceluiasi articol instituie prezumtia legala absoluta a existentei unei a numite durate de valabilitate a obligatiei nascute din promisiune, urmnd ca intervalul sa fie concretizat prin raportare la natura obligatiei si la mprejurarile concrete n care a fost asumata. Cele doua criterii sunt, ambele, situatii de fapt , care pot fi dovedite prin orice mijloc de proba. Daca identificarea lor nu este posibila, credem ca, n ultima instanta, vor fi aplicabile dispozitiile din materia prescriptiei: termenul maxim de valabilitate a promisiunii va fi cel de 3 ani (art. 2517), cu precizarea ca, n aceasta situatie, obligatia nu se stinge, ci numai si schimba natura (din obligat ie perfecta se transforma n obligatie naturala). Art. 1328. Promisiunea publica de recompensa (1) Cel care promite n mod public o recompensa n schimbul executarii unei prestati i este obligat sa faca plata, chiar daca prestatia a fost executata fara a se cunoaste promisiunea. (2) Daca prestatia a fost executata de mai multe persoane mpreuna, recompensa se m parte ntre ele, potrivit contributiei fiecareia la obtinerea rezultatului, iar daca ace asta nu se poate stabili, recompensa se mparte n mod egal. (3) Atunci cnd prestatia a fost executata separat de mai multe persoane, recompen sa se cuvine aceleia care a comunicat cea dinti rezultatul. Comentariu 1. Notiune. Promisiunea publica de recompensa presupune constituirea unui raport

juridic civil n al carui continut se regasesc: pe de-o parte, dreptul patrimonial al destinatarului (dest inatarilor) la recompensa obiect al promisiunii autorului actului si obligatia acestuia (acestora) la executarea pre statiei solicitate (ca obligatie de a face sau de a nu face); pe de alta parte, dreptul autorului actului de a cere executa rea ntocmai a prestatiei pe care a solicitat-o si obligatia si la plata recompensei cnd prestatia a fost executata c a atare. Ambele obligatii sunt de rezultat. Caracterul exclusiv patrimonial al raportului juridic izvort din promisiunea publ ica de recompensa (spre deosebire de ipoteza raportului nascut ca urmare a promisiunii unilaterale, care poate fi, alternativ, att patrimonial, ct si personal nepatrimonial) decurge din natura dubla a obiectului actului (prestatia si recompensa propriu-zisa); natura patrimoniala a recompensei rezulta din practica raporturilor sociale, n ca re se manifesta fie prin plata unei sume de bani, fie prin remiterea unui bun individual determinat (chiar daca recompensa poate fi imaginata si ntr-o manifestare nepatrimoniala). Promisiunea publica de recompensa este un act juridic nesupus comunicarii catre creditorul obligatiei de plata. Dreptul acestuia de a cere plata (exigibilitatea acestuia) nu este conditionat d e cunoasterea existentei promisiunii ori a obiectului acesteia. Dreptul se naste la momentul exprimarii valabile a vo intei autorului actului (care presupune si realizarea formelor specifice de a o face publica) si devine exigib il prin realizarea prestatiei. n cazul pluralitatii de creditori ai obligatiei de plata, respectiv cnd doua sau m ai multe persoane au realizat prestatia solicitata de catre autorul actului, se distinge ntre: ipoteza n care prestatia, avnd caracter singular, a fost executata de creditori ac tionnd (ori abtinndu-se) mpreuna, cnd obligatia de plata a autorului actului este n toate cazurile conjuncta ; conform art. 1328 alin. (2) NCC, fiecare creditor va putea solicita partea din recompensa potrivit contribut iei sale la obtinerea rezultatului, iar daca gradul de contributie nu se poate stabili, fiecare va beneficia de o cota-p arte egala din recompensa (sau din valoarea acesteia, daca recompensa nu se exprima ntr-o suma de bani ori ntr-un bun comod partajabil; situatia n care aceeasi prestatie a fost realizata de doua sau mai multe persoane actionnd independent, dreptul la recompensa revenind celei care a comunicat prima autorului actului ndeplinirea pr estatiei. Art. 1329. Revocarea promisiunii publice de recompensa (1) Promisiunea poate fi revocata n aceeasi forma n care a fost facuta publica sau ntr-o forma echivalenta. (2) Revocarea nu produce efecte fata de cel care, mai nainte de publicarea ei, a executat prestatia. (3) Daca revocarea a fost facuta fara justa cauza, autorul promisiunii datoreaza o despagubire echitabila, care nu va putea depasi recompensa promisa, celor care nainte de publ icarea revocarii au facut cheltuieli n vederea executarii prestatiei. Cu toate acestea, promitentul nu

datoreaza despagubiri, daca dovedeste ca rezultatul cerut nu putea fi obtinut. (4) Dreptul la actiunea n despagubire se prescrie n termen de un an de la data pub licarii revocarii. [art. 15, art. 1270 alin. (2) NCC] Comentariu 1. Revocarea promisiunii. Articolul 1329 NCC instituie caracterul revocabil al a ctului juridic unilateral analizat, solutia constituind o exceptie de la principiul irevocabilitatii care decurge di n art. 1270 alin. (2) NCC. Urmnd principiul simetriei formelor, alin. (1) al art. 1329 NCC prevede cerinta c a promisiunea sa fie revocata de catre autorul sau n aceeasi forma n care a fost facuta publica sau ntr-o forma echi valenta. Efectul revocator nu va opera daca prestatia solicitata a fost executata anterior publicarii revocarii [ alin. 2)]. Referitor la situatia reglementata de alin. (3) ipoteza I, n care se face referir e la revocarea facuta fara justa cauza , mpartasim opinia exprimata n doctrina (a se vedea I. Turcu, Noul Cod civil republi cat. Cartea a V-a. Despre obligatii, art. 1164-1649, ed. a II-a, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2011, p. 382) c onform careia expresia folosita de legiuitor semnifica, n realitate, o conduita abuziva a autorului actului (n sensul art. 15 N CC). Instanta este cea n masura sa constate caracterul abuziv al revocarii si sa oblige autorul actului la plata despagubirii. Cuantumul despagubirii se stabileste prin raportare la cheltuielile utile si necesare efectuate de catre d estinatarul ofertei pentru realizarea prestatiei nainte de publicarea revocarii si, n niciun caz, nu poate depasi valoar ea recompensei. Autorul actului se poate apara n acest caz dovedind ca prestatia nu putea fi realizata de catre dest inatar. Imposibilitatea de realizare a prestatiei poate fi att subiectiva (prin observarea calitatilor desti natarului), ct si obiectiva (spre exemplu, promitentul a luat cunostinta de pieirea bunului solicitat a fi g asit, iar mprejurarea putea fi cunoscuta si de catre destinatar). Alineatul (4) al art. 1329 NCC instituie un termen special de prescriptie, de 1 an, pentru dreptul la actiunea n despagubire avndu-l ca titular pe destinatarul ofertei. Momentul de la care terme nul ncepe sa curga este marcat de data la care revocarea a fost facuta publica. Capitolul III. Faptul juridic licit Bibliografie: I. Adam, Drept civil. Obligatiile. Contractul, Ed. C.H. Beck, Bucu resti, 2011; Gh. Beleiu, Drept civil. Partea generala. Subiectele dreptului civil, ed. a XI-a, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2007; G. Boroi, Drept civil. Partea generala. Persoanele, ed. a III-a, revizuita si adaugita, Ed. Hamangiu, B ucuresti, 2008; G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generala, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2011; M.C. Costin, C.M. Costin, Dictionar de drept civil de la A la Z, ed. a II-a, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2007 ; A. Georgescu-Banc, n ***, Noul Cod civil. Note. Corelatii. Explicatii, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2011 (citata n cont inuare A. Georgescu-Banc, Noul Cod civil); Ph. Malaurie, L. Ayns, Ph. Stoffel-Munck, Drept civil. Obligatiile, Ed. W olters Kluwer, Bucuresti, 2010; L. Pop, Tratat de drept civil. Obligatiile, vol. I. Regimul juridic general, Ed. C. H. Beck, Bucuresti, 2006 (citata n continuare L. Pop, Obligatiile, vol. I); L. Pop, Tratat de drept civil. Obligati

ile, vol. II. Contractul, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2009 (citata n continuare L. Pop, Obligatiile, vol. II); C. S tatescu, C. Brsan, Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, ed. a IX-a, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2008 (citata n cont inuare C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile); I. Turcu, Noul Cod civil republicat. Cartea a V-a. Despre obligati i, art. 1164-1649, ed. a II-a, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2011. Sectiunea 1. - Gestiunea de afaceri Sectiunea a 2-a. - Plata nedatorata Sectiunea a 3-a. - mbogatirea fara justa cauza Sectiunea 1. Gestiunea de afaceri Art. 1330. - Conditii Art. 1331. - Obligatia de nstiintare Art. 1332. - Continuarea gestiunii Art. 1333. - Continuarea gestiunii de catre mostenitorii gerantului Art. 1334. - Diligenta datorata de gerant Art. 1335. - Obligatiile gerantului Art. 1336. - Actele ncheiate de gerant Art. 1337. - Obligatiile geratului Art. 1338. - mpotrivirea beneficiarului gestiunii Art. 1339. - Gestiunea inoportuna Art. 1340. - Ratificarea gestiunii Art. 1330. Conditii (1) Exista gestiune de afaceri atunci cnd, fara sa fie obligata, o persoana, numi ta gerant, gestioneaza n mod voluntar si oportun afacerile altei persoane, numita gerat, car e nu cunoaste existenta gestiunii sau, cunoscnd gestiunea, nu este n masura sa desemneze un mand atar ori sa se ngrijeasca n alt fel de afacerile sale. (2) Cel care, fara sa stie, lucreaza n interesul altuia nu este tinut de obligati ile ce i revin, potrivit legii, gerantului. El este ndreptatit la restituire potrivit regulilor a plicabile mbogatirii fara justa cauza. (3) Nu exista gestiune de afaceri atunci cnd cel care administreaza afacerile une i alte persoane 1340 NCC; art. 11 actioneaza cu intentia de a o gratifica. (art. 1165, art. 1331 0 LPA) Comentariu 1. Consideratii generale. Faptul juridic licit ca izvor de obligatii si-a gasit consacrarea normativa sub denumirea de cvasicontract si n Codul civil din 1864, fiind reglementate doua spe cii din aceasta categorie gestiunea de afaceri si plata lucrului nedatorat (art. 987-991, art. 992-997). D octrina a adaugat celor doua cazuri si mbogatirea fara justa cauza, institutie validata de practica judecatore asca. Optiunea legiuitorului n redactarea noului Cod civil a fost aceea de a reglementa unitar toate cele trei ipoteze specifice categoriei faptului juridic licit, care, desi nu este evidentiata n mod expres n rndul izvoarelor de obligatii civile n enumerarea din art. 1165 NCC, este validata prin utilizarea ca atare n ti tlul Capitolului III al Titlului al II-lea ( Izvoarele obligatiilor ). Faptele juridice au fost definite n sensul cel mai larg al cuvntului ca semnificnd toate mprejurarile conduite

ale omului si evenimente sau fenomene naturale carora legea le confera eficacita te juridica, n sensul ca dau nastere, modifica sau sting raporturi juridice (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. I, p. 93). n acest cadru conceptual, delimitarea categoriala a faptului juridic licit ca izvor de obligatii presupune , concomitent: raportarea exclusiva la faptele omului (actiuni sau inactiuni), subsumate condui tei acestuia, realizate n mod voluntar, permise de lege si realizate conform legii; lipsa intentiei subiectului de drept de a produce efecte juridice specifice unui alt izvor de obligatii (act juridic unilateral sau contract). Ca atare, elementul care, n opinia noastra, delimiteaza decisiv faptele juridice licite de alte izvoare ale obligatiilor (care presupun, la rndul lor, o conduita licita), consta n elementul subiectiv ce caracterizeaza atitudinea subiectului de drept autor al faptului n cauza, constnd n lipsa intentiei de a cons titui, modifica, suspenda sau stinge un raport juridic concret. Fireste, intentia autorului faptului poate exi sta, dar este ndreptata n vederea realizarii altui rezultat dect cel specific unui efect juridic propriu-zis. 2. Notiunea gestiunii de afaceri. Caracterizare. a) Gestiunea de afaceri este o specie de fapt juridic licit care, prin ndeplinirea cumulativa a conditiilor pe care Codul le reglementeaza, d a nastere unui raport juridic civil specific, avndu-le ca subiecte pe gerant (creditor) si pe gerat (debitor), n conti nutul caruia se regasesc, n principal, obligatia gerantului de realizare a gestiunii (obligatie de diligenta ), dreptul acestuia de a fi indemnizat, obligatia corelativa a geratului de plata si dreptul acestuia de a beneficia de realizarea (continuarea) gestiunii. Faptul consta n interventia unilaterala, voluntara s licit conduita subiectului de drept i oportuna a gerantului pentru a savrsi acte materiale si/sau juridice n interesul altei persoane geratului fara a fi primit mandat de la aceasta din urma (a se vedea C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 105). Avnd n vedere considerentele prezentate supra (pct. 1), nu mpartasim opinia exprima ta n doctrina potrivit careia gerantul intervine n afacerile geratului cu intentia de a gera, adica de a da nast ere la raporturi juridice ntre gerant si gerat (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. I, p. 97; n acelasi sens, a se vede a C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 107). Acest mecanism este specific unui act juridic unilateral (nenumit), iar nu unui fapt juridic licit (n acceptiunea stricto sensu proprie reglementarii regasite n art. 1330 si urm. NCC). Or, daca l egiuitorul a nteles sa delimiteze cele doua categorii de izvoare ale raporturilor juridice obligationale, nu poate fi acceptata plasarea gestiunii de afaceri ca efect al identificarii vointei juridice a gerantului exprimate cu int entia de a produce nsesi efectele gestiunii n categoria actelor juridice (unilaterale). n realitate, manifestarea vo luntara a gerantului nu se realizeaza cu intentia de a produce efecte juridice (de a constitui, modifica, s uspenda sau stinge un raport juridic civil concret, respectiv cel al gestiunii de afaceri), ci pentru a se putea evit a, n principiu, o pierdere cauzata de pasivitatea (imputabila sau nu) a geratului manifestata cu privire la obiectul g estiunii (un bun, o universalitate, o afacere, o alta situatie juridica). n plus, n multe situatii, n momentul initierii gestiunii, persoana geratului nici nu

este cunoscuta de catre gerant. b) n doctrina, cnd se face vorbire despre obiectul gestiunii, se are n vedere condu ita gerantului: efectuarea unor acte materiale (repararea unui bun) si/sau ncheierea unor acte juridice n num ele sau dar cu intentia ca ele sa profite geratului (a se vedea C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 106). Alatur i de aceasta, ca obiect derivat al aceluiasi raport juridic, avem n vedere, asa cum am aratat, bunul, universalitate a, afacerea ori o alta situatie juridica avndu-l ca titular pe gerat. 3. Conditiile gestiunii de afaceri. Din continutul art. 1330 alin. (1), rezulta ca pentru a fi n prezenta gestiunii de afaceri trebuie sa fie ntrunite cumulativ urmatoarele conditii: a) gerantul si geratul sa nu fie subiecte ale unui raport juridic nascut anterio r manifestarii faptului juridic, n continutul caruia sa existe obligatia gerantului de a realiza acte sau fapte spe cifice gestiunii; altfel spus, n patrimoniul gerantului nu se poate identifica obligatia de a gestiona afacerile geratului; b) gerantul sa actioneze voluntar si oportun, n sensul ca interventia sa este nec esara si se realizeaza n interesul geratului, precum si fara intentia de a-l gratifica pe gerat (intentie care nu s e prezuma si care trebuie sa se manifeste chiar la momentul nceperii gestiunii); c) geratul nu cunoaste existenta interventiei gerantului sau, daca o cunoaste, n u este n masura sa desemneze un mandatar ori sa gestioneze n alt fel afacerile sale; d) interventia gerantului sa fie utila geratului, sa-i foloseasca n principal pri n evitarea unei pierderi patrimoniale (a se vedea C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 107). 4. Situatii tranzitorii. Precizam ca, potrivit art. 110 din Legea nr. 71/2011, d ispozitiile art. 1330 1340 NCC nu sunt aplicabile gestiunii de afaceri ncepute nainte de data intrarii n vigoare a noului Cod. Rezulta, per a contrario, ca prevederile art. 987-991 C.civ. din 1864 se vor aplica gestiunilor ncepute nainte de 1 octombrie 2011. Art. 1331. Obligatia de nstiintare Gerantul trebuie sa l nstiinteze pe gerat despre gestiunea nceputa de ndata ce acest lucru este posibil. [art. 14 alin. (1) NCC] Comentariu 1. nstiintarea geratului. Expresie a principiului bunei-credinte, care guverneaza raporturile juridice civile [art. 14 alin. (1)], ex lege, gerantului i revine obligatia de a-i aduce la cunos tinta geratului mprejurarea ca executa gestiunea (art. 1331). Momentul exigibilitatii acestei obligatii nu se suprapune n toate cazurile cu cel al nceperii gestiunii, fiind posibil ca gerantul sa cunoasca persoana titulara a obiectului derivat al gestiunii ulterior nceperii gestiunii. Apreciem ca geratul este ndrituit sa probeze momentul la care gerantul a cunoscut sau putea sa cunoasca persoana sa, n vederea diminuarii cuantumului obligatiei de indemnizare a gerantu lui. Neexecutarea obligatiei de nstiintare, n conditiile art. 1331 NCC, conduce la inexistenta ori, dupa caz, la d iminuarea obligatiei de indemnizare ce-i revine geratului. Art. 1332. Continuarea gestiunii Gestiunea de afaceri l obliga pe gerant sa continue gestiunea nceputa pna cnd o poat

e abandona fara riscul vreunei pierderi ori pna cnd geratul, personal sau prin repre zentant, ori, dupa caz, mostenitorii acestuia sunt n masura sa o preia. (art. 1333 NCC) Comentariu 1. Durata gestiunii. Dispozitiile art. 1332 si 1333 NCC au preluat solutiile de reglementare care, anterior, se regaseau n art. 987 si 988 C.civ. Potrivit art. 1332 NCC, gerantul are obligatia de continua gestiunea pna cnd, obiectiv, nu mai exista riscul niciunei pierderi pentru gerat ori pna la momentul la care geratul sau mostenitorii acestuia ar fi n masura sa reia ori sa nceapa respectiva gestiune. Abandonarea int empestiva a gestiunii ncepute voluntar angajeaza raspunderea reparatorie a gerantului, de natura a cond uce la compensarea totala sau partiala a sumelor reciproc datorate. Gerantul care, ulterior nceperii gestiunii, invoca intentia de gratificare pentru a putea abandona gestiunea (fara a putea justifica un caracter vadit oner os al acesteia), este obligat sa dovedeasca existenta acestei intentii la chiar momentul nceperii gestiunii. Art. 1333. Continuarea gestiunii de catre mostenitorii gerantului Mostenitorii gerantului care cunosc gestiunea sunt tinuti sa continue afacerile n cepute de acesta din urma, n aceleasi conditii ca si gerantul. (art. 1332 NCC) Comentariu Aceeasi obligatie de continuare a gestiunii instituita de art. 1332 NCC le revin e si mostenitorilor gerantului, cu exceptia situatiilor n care acestia fie nu cunosc existenta gestiunii, fie dovede sc intentia de gratificare a autorului lor n relatie cu geratul. Art. 1334. Diligenta datorata de gerant (1) Gerantul este dator sa se ngrijeasca de interesele geratului cu diligenta pe care un bun proprietar o depune n administrarea bunurilor sale. (2) Cnd gestiunea a urmarit sa l apere pe gerat de o paguba iminenta, gerantul nu raspunde dect pentru prejudiciile cauzate geratului cu intentie sau din culpa grava. [art. 16 alin. (2)-(3), art. 1335 NCC] Comentariu 1. Efectele gestiunii de afaceri. Obligatiile gerantului fata de gerat. n art. 13 34 si 1335 NCC se regasesc normele anterior cuprinse n art. 989 si 990 C.civ. Obligatiile ce revin gerantulu i cu privire la gestiunea efectuata vizeaza realizarea actelor materiale sau juridice cu diligenta pe care un bun pr oprietar o manifesta n administrarea bunurilor sale [art. 1334 alin. (1) NCC]. ntinderea raspunderii gerantului pentru pagubele cauzate geratului n realizarea ge stiunii depinde de caracterul necesar al interventiei: daca gerantul a intervenit pentru a evita producerea unei pagube iminente pe car e ar fi urmat sa o sufere geratul, raspunderea reparatorie se va angaja n persoana gerantului numai daca a actionat cu intentie [art. 16 alin. (2) NCC] sau din culpa grava [potrivit definirii acesteia de catre art. 16 alin. (3) teza a II-a NCC]; n lipsa manifestarii necesitatii de interventie a gerantului, acesta va raspunde indiferent de forma de vinovatie

(chiar si pentru culpa cea mai mica). Art. 1335. Obligatiile gerantului La ncetarea gestiunii, gerantul trebuie sa dea socoteala geratului si sa i remita acestuia toate bunurile obtinute cu ocazia gestiunii. Comentariu Potrivit art. 1335 NCC, gerantul are ndatorirea de a da socoteala geratului oblig atia avnd ca obiect operatiunile realizate de catre gerant, pentru ca geratul sa fie n masura sa aprecieze utilita tea interventiei (a se vedea C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 109) si sa i predea geratului toate bunurile d obndite n exercitare gestiunii. Art. 1336. Actele ncheiate de gerant (1) Gerantul care actioneaza n nume propriu este tinut fata de tertii cu care a c ontractat, fara a limita dreptul oricaruia dintre acestia de a se regresa mpotriva geratului. (2) Atunci cnd actioneaza n numele geratului, gerantul nu este tinut fata de terti i cu care a contractat dect daca geratul nu este obligat fata de acestia. (art. 1337 NCC) Comentariu 1. Obligatiile gerantului fata de terti. Cu privire la obligatiile nascute prin n cheierea de catre gerant a unor contracte cu tertii, art. 1336 NCC distinge ntre ipoteza n care gerantul: contracteaza n nume propriu, caz n care raspunde personal pentru executarea obliga tiilor asumate, fara a fi afectat dreptul tertilor cocontractanti de a regresa mpotriva geratului; ncheie actul juridic n numele geratului, situatie n care autorul gestiunii nu este responsabil fata de terti, cu exceptia mprejurarii n care tertii nu s-ar putea ndrepta mpotriva geratului (aces ta nu este obligat fata de terti). Dreptul de regres al tertilor, expresie particulara a principiului mbogatirii far a justa cauza, are ca temei pentru exercitarea sa dispozitiile art. 1336 alin. (1) NCC. O situatie nereglementata este cea n care gerantul, n realizarea gestiunii, produc e un prejudiciu unui tert ca urmare a unei fapte ilicite. Credem ca ntr-o astfel de situatie trebuie avuta n ve dere solutia care ar fi n masura sa salvgardeze n modul cel mai convenabil interesul persoanei prejudiciate, respecti v sa fie aplicata, prin analogie, reglementarea raspunderii delictuale a comitentilor pentru prepusi (art. 1373 NC C). Art. 1337. Obligatiile geratului (1) Atunci cnd conditiile gestiunii de afaceri sunt ntrunite, chiar daca rezultatu l nu a fost atins, geratul trebuie sa ramburseze gerantului cheltuielile necesare, precum si , n limita sporului de valoare, cheltuielile utile facute de gerant, mpreuna cu dobnzile din ziua n care au fost efectuate, si sa l despagubeasca pentru prejudiciul pe care, fara culpa sa, gerantul l-a suferit din cauza gestiunii. (2) Geratul trebuie sa execute si obligatiile nascute din actele necesare si uti le care, n numele ori n beneficiul sau, au fost ncheiate de gerant. (3) Caracterul necesar sau util al actelor si cheltuielilor se apreciaza la mome ntul la care gerantul le-a facut.

(4) n vederea garantarii cheltuielilor necesare, gerantul are dreptul de a cere i nstantei, n urma unei expertize dispuse de aceasta cu procedura prevazuta de lege pentru ordonant a presedintiala, nscrierea n cartea funciara a unei ipoteci legale, n conditiile legi i. (art. 1339 NCC) Comentariu 1. Obligatiile geratului fata de gerant. Avnd corespondent n reglementarea anterio ara art. 991 C.civ., art. 1337 NCC prevede ca geratului i revin urmatoarele obligatii, chiar daca rezultatu l gestiunii nu a fost atins: a) sa i restituie gerantului valoarea integrala a cheltuielilor necesare; b) sa restituie valoarea cheltuielilor utile, nsa numai n limita sporului de valoa re; la cele doua valori se calculeaza dobnda legala din momentul efectuarii lor; caracterul necesar si cel u til al cheltuielilor se apreciaza la momentul efectuarii lor de catre gerant [art. 1337 alin. (3) NCC], iar nu la mom entul nceperii ori finalizarii gestiunii sau la momentul stabilirii cuantumului lor [al efectuarii expertizei reglementat e de alin. (4)]; c) sa l despagubeasca pe gerant pentru prejudiciul pe care l-a suferit din cauza gestiunii; despagubirea este conditionata de absenta oricarei culpe a gerantului n efectuarea gestiunii; d) sa i restituie gerantului valoarea cheltuielilor voluptuarii numai daca acesta dovedeste ca i-au procurat geratului vreun avantaj (art. 1339 NCC). Creanta gerantului avnd ca obiect valoarea cheltuielilor necesare realizate n lega tura cu un imobil poate fi garantata prin instituirea unei ipoteci legale, care va fi nscrisa n cartea funcia ra dupa ce instanta s-a pronuntat cu titlu definitiv asupra cuantumului acestora. Determinarea valorii cheltuielil or necesare se realizeaza prin intermediul procedurii ordonantei presedintiale, n cadrul careia n lipsa unei recu noasteri din partea geratului, interesat sa nu mareasca spezele gestiunii se dispune efectuarea unei expertize cu obiectiv evaluator (expertiza contabila, expertiza n specialitatea constructii s.a.). Art. 1338. mpotrivirea beneficiarului gestiunii (1) Cel care ncepe sau continua o gestiune, cunoscnd sau trebuind sa cunoasca mpotr ivirea titularului afacerii, poate cere numai restituirea cheltuielilor necesare. n aces t caz, instanta, la cererea titularului afacerii, poate acorda un termen pentru executarea obligatie i de restituire. (2) Cel care ignora mpotrivirea titularului este raspunzator pentru prejudiciile cauzate chiar si din cea mai usoara culpa. Comentariu 1. Situatii speciale. Obligatia de indemnizare ce revine geratului care s-a mpotr ivit nceperii sau continuarii gestiunii este limitata, prin art. 1338 alin. (1) teza I NCC, la restituirea che ltuielilor necesare. n plus, geratului i se recunoaste dreptul la actiune avnd ca obiect stabilirea de catre instanta a un ui termen de gratie [alin. (1) teza a II-a]. n exercitarea actiunii, geratul trebuie sa probeze temeinicia cererii, n fu nctie de care instanta poate sau nu sa acorde termenul de gratie. Daca, n aceeasi ipoteza a manifestarii mpotrivirii geratului fata de nceperea sau c ontinuarea gestiunii, gerantul i

cauzeaza un prejudiciu, raspunderea reparatorie se va angaja indiferent de forma vinovatiei [art. 1338 alin. (2)]. Art. 1339. Gestiunea inoportuna Actele si cheltuielile care, fara a fi necesare sau utile, au fost efectuate pe perioada gestiunii l obliga pe gerat la restituire numai n masura n care i-au procurat vreun avantaj. Comentariu Pentru a putea solicita restituirea cheltuielilor voluptuarii, gerantul este obl igat sa probeze ca acestea au condus la procurarea unui avantaj pentru gerat. Art. 1340. Ratificarea gestiunii n privinta actelor juridice, gestiunea ratificata produce, de la data cnd a fost nc eputa, efectele unui mandat. Comentariu 1. Asimilarea efectelor gestiunii. O ipoteza distincta este reglementata de art. 1340 NCC, care asimileaza ope legis, prin prisma efectelor specifice, gestiunea ratificata cu contractul de ma ndat. Ratificarea va opera retroactiv, urmnd ca asimilarea sa se realizeze de la momentul nceperii gestiunii. Asimilarea se limiteaza nsa la efectele actelor juridice ncheiate n numele ori n beneficiul geratului (a se vedea A. George scu-Banc, Noul Cod civil, p. 499). Sectiunea a 2-a. Plata nedatorata Art. 1341. - Notiune Art. 1342. - Plata primita cu buna-credinta de creditor Art. 1343. - Restituirea platii anticipate Art. 1344. - Reguli aplicabile restituirii Art. 1341. Notiune (1) Cel care plateste fara a datora are dreptul la restituire. (2) Nu este supus restituirii ceea ce s-a platit cu titlu de liberalitate sau ge stiune de afaceri. (3) Se prezuma, pna la proba contrara, ca plata s-a facut cu intentia de a stinge o datorie proprie. [art. 1635-1636, art. 1469 alin. (2) NCC] Comentariu 1. Notiune. Plata nedatorata este cea de-a doua forma particulara de fapt juridi c licit ca izvor de obligatii, care consta n executarea de catre o persoana (solvens) a unei obligatii fata de o alta persoana (accipiens) fata de care nu era obligata si fara intentia de a executa obligatia altuia. Plata nedatorata reglementata anterior prin art. 992 si urm. si 1092 C.civ. da nastere unui raport juridic civil avndu-le ca subiecte pe solvens si pe accipiens, n al carui continut se identifica dreptul celui care a efectuat plata la restituirea presta tiei si obligatia corelativa ce-i revine persoanei careia i s-a facut plata. Termenul plata se utilizeaza n acceptiunea cea mai larga, respectiv n sensul evident iat de art. 1469 alin. (2) NCC. 2. Conditii. Pentru a se naste raportul juridic specific platii nedatorate, este necesara manifestarea unei conditii esentiale, constnd n aceea ca persoana care efectueaza plata sa fie ncredintata ca are de executat obligatia respectiva n relatie cu accipiens; credinta existentei obligatiei poate fi rezult atul erorii (de fapt sau de drept) ori al

dolului (a se vedea C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 113). Sub acest aspect , alin. (3) al art. 1341 NCC instituie prezumtia relativa a efectuarii platii de catre solvens cu intentia de a stinge o datorie proprie. n masura n care accipiens dovedeste ca plata a fost facuta pentru stingerea obligatiei unui tert (rasturnnd, astfel, prezumtia amintita), nu va putea fi obligat la restituire. La fel, obligatia de restituire nu se naste ca urmare a efectuarii unei plati cu titlu de liberalitate sau n cadrul mecanismului specific al gestiunii de afaceri [alin. (2)], cu precizarea ca autorul platii a actionat, voluntar, n cadrul specific celor doua institutii: sia exprimat vointa juridica n sensul gratificarii beneficiarului platii, respectiv a urmarit prin realizarea platii e vitarea unei pierderi n patrimoniul geratului. Apare necesara, n conditiile actuale de reglementare, corelarea dispozitiilor art . 1341 cu cele regasite n art. 1635 si 1636 NCC, care normeaza cu titlu general cauzele restituirii prestatiilor si per soana ndreptatita la restituire. Art. 1342. Plata primita cu buna-credinta de creditor (1) Restituirea nu poate fi dispusa atunci cnd, n urma platii, cel care a primit-o cu bunacredinta a lasat sa se mplineasca termenul de prescriptie ori s-a lipsit, n orice mod, de titlul sau de creanta sau a renuntat la garantiile creantei. (2) n acest caz, cel care a platit are drept de regres mpotriva adevaratului debit or n temeiul subrogatiei legale n drepturile creditorului platit. Comentariu 1. Exceptii. Restituirea nu poate fi dispusa de catre instanta mpotriva celui car e, cu buna-credinta, a beneficiat de plata si de mplinirea termenului de prescriptie aplicabil, se lipseste de titlul de creanta (n care era evidentiat adevaratul debitor), prin orice modalitate (inclusiv prin distrugerea acestuia) sau renunta la garantiile creantei [art. 1342 alin. (1) NCC]. Totusi, daca obligatia nu este prescrisa, solvens are drept de regres mpotriva adevaratului debitor, prin efectul subrogatiei legale n drepturile creditorului platit [alin. (2)]. Art. 1343. Restituirea platii anticipate Ceea ce debitorul a platit nainte de mplinirea termenului suspensiv nu se poate re stitui dect atunci cnd plata s-a facut prin dol sau violenta. De asemenea, este supusa restit uirii si plata facuta nainte de ndeplinirea conditiei suspensive. Comentariu 1. Situatii speciale. n ipoteza n care exigibilitatea obligatiei de plata este afe ctata de modalitatea termenului suspensiv, iar debitorul renuntnd la beneficiul termenului executa plata anticipa t, va putea solicita restituirea numai daca renuntarea sa a fost rezultatul dolului sau violentei (art. 1343 ipot eza I). n schimb, daca nsasi nasterea obligatiei este afectata de o conditie suspensiva, s olvens va avea dreptul la restituirea platii efectuate anterior mplinirii conditiei (art. 1343 teza a II-a NCC). Credem ca solutia se aplica numai daca, prin ipoteza, conditia nu s-a ndeplinit.

Art. 1344. Reguli aplicabile restituirii Restituirea platii nedatorate se face potrivit dispozitiilor art. 1635-1649. (ar t. 1635-1649 NCC) Comentariu 1. Obligatia de restituire. Cel caruia i s-a facut plata nedatorata (accipiens) are obligatia de o restitui. Sub aspectul modalitatii de restituire si al efectelor restituirii fata de terti, ar t. 1344 face trimitere la art. 1635-1649 (a se vedea infra, art. 1635-1649 NCC). Sectiunea a 3-a. mbogatirea fara justa cauza Art. 1345. - Conditii Art. 1346. - mbogatirea justificata Art. 1347. - Conditiile si ntinderea restituirii Art. 1348. - Caracterul subsidiar Art. 1345. Conditii Cel care, n mod neimputabil, s-a mbogatit fara justa cauza n detrimentul altuia est e obligat la restituire, n masura pierderii patrimoniale suferite de cealalta persoana, dar fa ra a fi tinut dincolo de limita propriei sale mbogatiri. (art. 1639 si urm. NCC) Comentariu 1. Notiune si conditii. Reglementata pentru prima data n legislatia civila, insti tutia mbogatirii fara justa cauza si consacra natura juridica de fapt licit, izvor de raporturi juridice obligation ale. Legiuitorul a fructificat dezvoltarile doctrinare si jurisprudenta avnd ca obiect conditiile de exercitare a actio de in rem verso. mbogatirea fara justa cauza reprezinta faptul juridic licit care da nastere unui raport obligational avndu-le ca subiecte pe titularul unui patrimoniu (subiect pasiv al raportului juridic) al c arui activ este marit ori al carui pasiv este diminuat pe seama patrimoniului unei alte persoane (subiectul activ al rapo rtului izvort din faptul juridic analizat), n continutul caruia se regasesc dreptul subiectului activ (al titularu lui patrimoniului pe seama caruia s-a realizat mbogatirea fara justa cauza) de a solicita si obtine restituirea (n condi tiile art. 1639 si urm.) si obligatia corelativa a subiectului pasiv. Pentru a se constitui raportul juridic specific mbogatirii fara justa cauza, este necesar ca, pe de-o parte, n relatia dintre cele doua patrimonii, astfel cum a fost prezentata mai sus, sa se identif ice o legatura de cauzalitate si, pe de alta parte, mbogatirea sa nu fie rezultatul unei fapte imputabile celui mbogatit ( a se vedea A. Georgescu-Banc, Noul Cod civil, p. 501). Daca mbogatirea este imputabila, sunt aplicabile regulil e raspunderii civile (delictuale sau contractuale, dupa caz). Art. 1346. mbogatirea justificata mbogatirea este justificata atunci cnd rezulta: a) din executarea unei obligatii valabile; b) din neexercitarea de catre cel pagubit a unui drept contra celui mbogatit; c) dintr-un act ndeplinit de cel pagubit n interesul sau personal si exclusiv, pe riscul sau ori, dupa caz, cu intentia de a gratifica. Comentariu 1. Situatii exceptate. Articolul 1346 NCC enumera cazurile care exclud, de plano

, aplicarea regulilor specifice mbogatirii fara justa cauza, respectiv cnd marirea activului patrimonial ori dimin uarea pasivului este rezultatul: executarii unei obligatii valabile (chiar daca este naturala); neexercitarii de catre cel pagubit a unui drept contra celui mbogatit (indiferent de izvorul relatiei dintre cele doua persoane); unui act ndeplinit de cel pagubit n interesul sau personal si exclusiv, pe riscul sau ori, dupa caz, cu intentia de a gratifica. Art. 1347. Conditiile si ntinderea restituirii (1) Restituirea nu este datorata dect daca mbogatirea subzista la data sesizarii i nstantei. (2) Cel care s-a mbogatit este obligat la restituire, n conditiile prevazute la ar t. 1639 si urmatoarele. (art. 1639 si urm. NCC) Comentariu 1. Cerinta speciala. ntinderea obligatiei de restituire. Textul instituie o condi tie speciala pentru exercitarea actio de in rem verso, constnd n manifestarea dezechilibrului patrimon ial la momentul sesizarii instantei. n ipoteza n care mbogatirea nu subzista la momentul sesizarii instantei, cererea ar fi lipsita de interes. Sunt aplicabile, n cazul n care mbogatitul este obligat la restituire, dispozitiile art. 1639 si urm. NCC. Art. 1348. Caracterul subsidiar Cererea de restituire nu poate fi admisa, daca cel prejudiciat are dreptul la o alta actiune pentru a obtine ceea ce i este datorat. Comentariu Conditia specifica de exercitare a actio de in rem verso, ceruta pentru ca perso ana pagubita sa fie ndreptatita sa solicite restituirea, consta n inexistenta unei alte actiuni pentru a obtine rest ituirea (cerinta care exprima caracterul subsidiar al actiunii, ce presupune absenta, n sens obiectiv, a oricar ui alt mijloc juridic pentru recuperarea pierderii suferite). Capitolul IV. Raspunderea civila Bibliografie: I. Albu, V. Ursa, Raspunderea civila pentru daune morale, Ed. Daci a, Cluj Napoca, 1979; M. Banciu, Principiul exercitarii drepturilor civile numai n scopurile n vederea caro ra au fost recunoscute de lege, n A. Ionascu, colectiv, Contributia practicii judecatoresti la dezvoltarea princip iilor dreptului civil, vol. II, Ed. Academiei, Bucuresti, 1978; L.R. Boila, Argumente privind consacrarea abuzului d e drept ca ca ipoteza distincta de raspundere civila n dreptul romn, n RRDP nr. 3/2011; L.R. Boila, Fundamentarea obie ctiva a raspunderii comitentului n noul Cod civil: asumarea riscurilor activitatilor pe care le condu ce si organizeaza n societate, n vederea repararii echitabile a prejudiciului cauzat de prepusul sau, n Dreptul nr . 2/2010; L.R. Boila, Paza juridica a minorului din perspectiva fundamentarii obiective a raspunderii civile delictual e a celor care exercita supravegherea lui, n Dreptul nr. 6/2011; L.R. Boila, Raspundere civila delictuala. Prejudiciul cauzat prin pierderea sansei de a obtine un avantaj, n Dreptul nr. 7/2010; L.R. Boila, Raspunderea civila delictual

a obiectiva, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2008 (citata n continuare L.R. Boila, Raspunderea obiectiva); L.R. Boi la, Raspunderea civila delictuala subiectiva, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2009 (citata n continuare L.R. Boila, Raspu nderea subiectiva); L.R. Boila, L.B. Boila, Fundamentul raspunderii civile pentru prejudiciile cauzate de minori sau de persoanele puse sub interdictie, n Dreptul nr. 3/2010; L.R. Boila, L.R. Boila, Raspunderea civila del ictuala pentru ruina edificiului, n Dreptul nr. 11/2010; L.R. Boila, Raspundere civila delictuala. Prejudiciul cauza t prin pierderea sansei de a obtine un avantaj, n Dreptul nr. 7/2010; M.B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil romn, Ed. Cartea romneasca, 1921, reeditata de Ed. All Educational, 1998, Bucuresti;G. Chivu, Echitatea... ca fund ament al unor solutii creatoare, n A. Ionascu, colectiv, Contributia practicii judecatoresti la dezvoltarea principiil or dreptului civil romn, Ed. Academiei, 1978; I. Deleanu, Drepturile subiective si abuzul de drept, Ed. Dacia , Cluj Napoca, 1988; M. Eliescu, Raspunderea civila delictuala, Ed. Academiei, Bucuresti, 1972 (citata n continuar e M. Eliescu, Raspunderea civila delictuala); C. Elisei, Implicatiile informatizarii societatii asupra raspunderi i parintilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori, n Dreptul nr. 2/2002; E. Florian, Protectia drepturilor cop ilului, Ed. All Beck, Bucuresti, 2006; J. Flour, J.-L. Aubert, Les obligations, vol. 1, Le fait juridique, ed. a 8-a, E d. Armand Colin, Paris, 1999; J. Flour, J.-L. Aubert, Les obligations, vol. 2, Le fait juridique, Ed. Armand Colin, Paris, 199 9; C. Hamangiu, I. RosettiBalanescu, Al. Baicoianu, Tratat de drept civil romn, Vol. II, Ed. All Beck, Bucu resti; A. Ionascu, Conditionarea raspunderii indirecte a comitentului de dovedirea culpei n RRD nr. 5/1983; A. Ion ascu, Principiul repararii prejudiciilor nepatrimoniale prin mijloace adecvate de natura nepatrimoniala, n C ontributia practicii judecatoresti la dezvoltarea principiilor dreptului civil romn, vol. I, Bucuresti, Ed. Academie i, 1973; P. Jourdain, Les principes de la responsabilit civile, ed. a 3-a, Ed. Dalloz, Paris, 1996; J. Julien, La respon sabilit civile du fait d autrui. Ruptures et continuits, Presses Universitaires D Aix Marseille, Facult de Droit et de Science Politique, 2001; E. Lipcanu, Cu privire la caracterul principal si independent de culpa prepusului sau a raspund erii comitentului reglementata prin art. 1000 alin. 3 din Codul civil, n Dreptul nr. 10/1997; E. Lipcanu, Raspun derea comitentului pentru fapta prepusului, Ed. Lumina lex, Bucuresti, 1999; E. Lipcanu, Unele reflectii asupra reglementarii raspunderii comitentului pentru prepusi n noul Cod civil romn, n Dreptul nr. 1/2010; I. Lula, C ontributii cu privire la studiul raspunderii civile delictuale, Ed. Cordial Lex, Cluj Napoca, 1997; I. Lula, Gara ntia, fundamentul raspunderii civile a comitentului, n Dreptul nr. 10-11/1995; I. Lula, Raspunderea comitentului are un caracter accesoriu sau constituie o obligatie principala?, n Dreptul nr. 9/1995; Ph. Malaurie, L. Ayns, Ph. Stoffel-Mu nck, Drept civil. Obligatiile, Ed. Wolters Kluwer, Bucuresti, 2010 (citata n continuare Ph. Malaurie s.a., Oblig atiile); Ph. Malinvaud, Droit des obligations, ed. a 10-a, Lexis Nexis, Litec, Paris, 2007; Henri, Leon, J. Mazeau d, A. Tunc, Fr. Chabas, Trait thorique et pratique de la responsabilit civile, a 6-a editie, Montchrestien, Pari

s, 1970; M. Muresan, Raspunderea independenta de culpa pentru prejudiciile cauzate de lucruri, n Contributia pract icii judecatoresti la dezvoltarea principiilor dreptului civil romn, vol. I, Bucuresti, Ed. Academiei, 1973; L. Pop , Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Ed. Lumina-Lex, Bucuresti, 2000 (citata n continuare L. Pop, Teoria obligatiilor, 2000); L. Pop, Tratat de drept civil. Obligatiile, Vol. I. Regimul juridic general, Ed. Universul Juri dic, 2009, Bucuresti (citata n continuareL. Pop, Obligatiile, vol. I); L. Pop, Tabloul general al raspunderii c ivile n textele noului Cod civil, n RRDP nr. 1/2010 (citata n continuare L. Pop, Tabloul raspunderii civile); L. Pop, Discutii de lege lata cu privire la recunoasterea existentei unui principiu de raspundere civila delictuala pentru f apta altuia consacrat n Codul civil romn, n Dreptul nr. 8/2004; L. Pop, G. Hoffer, Cu privire la fundamentarea raspund erii fara culpa a parintilor pentru prejudiciile cauzate de copii lor minori, n Studia Universitatis Babes-Bol yai, Series Jurisprudentia nr. 1/1982, Cluj-Napoca; I.F. Popa, Rezolutiunea si rezilierea contractelor n noul Cod civil, n RRDP nr. 5/2010 si nr. 6/2010; I.D. Romosan, Vinovatia n dreptul civil romn, Ed. All Beck, Bucuresti, 1999; R. Sa vatier, Trait de la responsabilit civile en droit francais, ed. a 2-a, tome ll, Librairie Gnrale de Dro it et de Jurisprudence, Paris, 1939; C. Statescu , Raspunderea civila delictuala pentru fapta altei persoane, Ed. Sti intifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984; C. Statescu, C. Brsan, Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Ed. All Beck, Bucuresti, 2002, ed. a VIII-a (citata n continuare C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, 2002); Fr. Terr, Ph. Simle r, Y. Lequette, Droit civil. Les obligations, Ed. Dalloz, Paris, ed. a 9-a, 2005 (citata n continuare Fr. Terr s.a. , Les obligations); V. Ursa, Dezvoltarea de catre practica judiciara a principiului repararii integrale si a principiului repararii n natura a prejudiciului, n Contributia practicii judecatoresti la dezvoltarea principiilor dreptului civil romn, n A. Ionascu, colectiv, Ed. Academiei, Bucuresti, 1978 (citata n continuare V. Ursa, Principiul repararii); G. Viney, Introduction la responsabilitat, n Trait du droit civil, sub ndrumarea lui J. Ghestin, Librairie Gnrale de Droit et de Jurisprudence, Paris, ed. a 2-a, 1994; G. Viney, P. Jourdain, Trait de droit civi l, sub ndrumarea lui J. Ghestin, Librairie Gnrale de Droit et de Jurisprudence, Paris, 1998 (citata n continuare G. Viney, P. Jourdain, Trait de droit civil). Sectiunea 1. - Dispozitii generale Sectiunea a 2-a. - Cauze exoneratoare de raspundere Sectiunea a 3-a. - Raspunderea pentru fapta proprie Sectiunea a 4-a. - Raspunderea pentru fapta altuia Sectiunea a 5-a. - Raspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale sau de lucru ri Sectiunea a 6-a. - Repararea prejudiciului n cazul raspunderii delictuale Sectiunea 1. Dispozitii generale Art. 1349. - Raspunderea delictuala Art. 1350. - Raspunderea contractuala Art. 1349. Raspunderea delictuala (1) Orice persoana are ndatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea

sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, avnd discernamnt, ncalca aceasta ndatorire raspunde de toate prejudici ile cauzate, fiind obligat sa le repare integral. (3) n cazurile anume prevazute de lege, o persoana este obligata sa repare prejud iciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum si de ruina edificiului. (4) Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabilest e prin lege speciala. (art. 14-16, art. 1375, 1376, 1378 NCC; Legea nr. 240/2004) Comentariu 1. Preliminarii. Cartea a V-a a noului Cod civil a fost consacrata de legiuitor teoriei generale a obligatiilor, apreciata n doctrina noastra a fi cheia de bolta a dreptului civil (a se vedea L. P op, Teoria obligatiilor, 2000, p. 9). Ca fapt social si juridic, raspunderea delictuala reprezinta reactia societatii fata de actiunile sau inactiunile prin care s-a adus atingere drepturilor subiective si intereselor legitime ale altor perso ane, prin angajarea obligatiei de reparare a prejudiciului n sarcina celui care se face vinovat sau care, prin lege , este obligat sa raspunda (a se vedea L.R. Boila, Raspunderea obiectiva, p. 26-29). n capitolul al IV-lea al noului Cod civil a fost reglementat raportul juridic izvort dintr-un fapt juridic ilicit, sub denumirea generica Raspunderea ci vila . n absenta unei definitii legale, din ansamblul prevederilor se desprind elementele specifice sintetizate n doctrina noastra ca fiind acel raport de obligatii n temeiul caruia o persoana este ndatorata sa repare prejudiciu l cauzat altuia prin fapta sa ori, n cazurile prevazute de lege, prejudiciul pentru care este raspunzatoare (a se ved ea I. Albu, V. Ursa, Raspunderea civila pentru daune morale, p. 23). 2. Structura institutiei raspunderii civile. Sectiunea nti cuprinde dispozitii cu caracter general privind cele doua forme ale raspunderii civile, astfel cum au fost recunoscute n doctrina noas tra, delictuala si contractuala, iar Sectiunea a 2-a stabileste cauzele exoneratoare de raspundere ap licabile acestora. Sectiunile 3, 4, 5 si 6 reglementeaza conditiile angajarii raspunderii civile delictuale pentr u propria fapta si anumite ipoteze speciale de raspundere, stabilind regulile aplicabile repararii prejudiciului. Analiza textelor noului Cod civil, a modului de prezentare a reglementarilor n cu prinsul acestui capitol si continutul lor demonstreaza faptul ca s-a urmarit asigurarea unei reglementari u nitare a institutiei juridice a raspunderii civile, n ansamblul sau, avnd n vedere faptul ca ambele forme au acelas i scop: restabilirea echilibrului social distrus prin comiterea unei fapte prejudiciabile si repunere a victimei n situatia anterioara comiterii acestuia. Astfel, constatam faptul ca n noua reglementare se mentine di stinctia clara ntre raspunderea delictuala si cea contractuala, fiecare avnd trasaturi specifice n raport de izvor ul obligatiilor: faptul ilicit delictual, respectiv faptul ilicit constnd n ncalcarea obligatiilor contractuale. Aceasta regl ementare corespunde orientarii majoritare a doctrinei noastre din ultimele decenii privind recunoasterea unitat

ii institutiei raspunderii civile, dar cu regimuri juridice diferite, altfel spus raspunderea civila reprez inta unitate n diversitate, fiind unica si neunitara (a se vedea L. Pop, Tabloul raspunderii civile, p. 153). Ambe le raspunderi civile au aceleasi elemente constitutive: prejudiciul, fapta ilicita pagubitoare, culpa faptuitorul ui si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu. n ceea ce priveste raportul dintre acestea, raspunderea delictuala reprezinta dreptul comun n materie, fiind aplicabila ori de cte ori prejudiciul cauzat nu este n legatura cu un raport de natura contractuala (a se vedea M. Eliescu, Raspunderea civila delictuala, p. 61-62). 3. Obligatia generala de a nu prejudicia pe altul . Pentru prima data n continutul t extului legal este stabilita obligatia tuturor membrilor societatii de a-si adapta propriul comport ament regulilor de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impun , astfel nct sa evite producerea de prejudicii n m od ilicit altor persoane. Acesta este, de fapt, un principiu etico-juridic fundamental al unei societati c ivilizate, n care se urmareste, alaturi de repararea daunei, si educarea cetatenilor n vederea prevenirii comiterii unor fapte de natura a aduce atingere drepturilor subiective si intereselor altor persoane (a se vedea R. Savatier, Tr ait de la responsabilit civile en droit francais, ed. a 2-a, tome ll, Librairie Gnrale de Droit et de Jurisprudence, Paris , 1939, p. 50). Remarcam caracterul general al obligatiei care a fost stabilita n sarcina oricarei persoane, raportndu -se la respectarea att a prevederilor legale, respectiv normele dreptului obiectiv, ct si la anumite reguli de conduita pe care obiceiul locului le stabileste, reguli care au dobndit, de-a lungul timpului, valoare juridica, fiind unanim acce ptate si respectate n snul societatii datorita valentelor morale pe care le reprezinta si caracterului lor general, notoriu si constant. n textul legal sunt prezentate conditiile specifice ale raspunderii delictuale: p rejudiciul, fapta ilicita, culpa si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu. Aceste dispozitii se corobor eaza cu cele din partea introductiva a Codului, respectiv art. 14 (buna-credinta), art. 15 (abuzul de drept) si art. 16 (vinovatia). n mod expres s-a mentionat faptul ca raspunderea civila delictuala poate fi angajata, n principal, ca urmare a ncalcarii drepturilor subiective ale unei persoane, dar s-a recunoscut ca fiind un prejudiciu reparabil si atingerea adusa numai intereselor legitime ale persoanei, ceea ce reprezinta o largire considerabila a sferei prejudiciilor ind emnizabile , pe temeiul raspunderii delictuale (a se vedea L.R. Boila, Raspunderea obiectiva, p. 64-67). 4. Definirea raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie. Doctrina noastr a traditionala a definit aceasta ipoteza a raspunderii civile ca fiind obligatia celui care a cauzat altui a un prejudiciu, printr-o fapta ilicita extracontractuala, care i este imputabila, de a repara paguba astfel pricinuita (a se vedea M. Eliescu, Raspunderea civila delictuala, p. 7). Dispozitiile art. 998 C.civ. aplicabile raspunderii delictuale pentru propria fa pta au fost transpuse n noua reglementare, n alin. (2) al art. 1349, ntr-o formulare succinta, cu referiri la nc alcarea de catre o persoana avnd discernamnt a obligatiei generale de a nu prejudicia alta persoana instituita n al in. (1). n textul legal se fac referiri

la toate prejudiciile cauzate , fiind consacrat principiul repararii integrale a daun ei. n noua reglementare nu exista nicio precizare referitoare la vinovatia faptuitoru lui, ca o conditie pentru angajarea raspunderii. Se mentioneaza doar ca acesta a avut discernamntul faptei sale, efec tiv sau prezumat de lege, n momentul comiterii acesteia, ceea ce presupune ca prin nsusirile sale psihice, in telective si volitive, a putut sa si dea seama de caracterul ilicit si urmarile daunatoare pe care le-ar putea produc e, avnd posibilitatea de a le preveni sau evita. n aceste conditii, capacitatea delictuala a persoanei responsabile rep rezinta conditia esentiala pentru angajarea raspunderii delictuale, deoarece numai persoana care a actionat cu discernamnt poate fi considerata a fi vinovata de faptele sale. n absenta discernamntului, nu se poate retine imputabilitatea comportamentului acestei persoane, astfel ca nu sunt ntrunite elementele constitu tive ale raspunderii, existnd riscul ca victima inocenta sa suporte n mod injust aceste consecinte. 5. Reglementarea legala a ipotezelor de raspundere delictuala. Raspunderea pentr u produse defectuoase. Noul Cod civil nu instituie un principiu general privind conditiile angajarii raspunderii delictuale pentru fapta altei persoane, cu toate ca, n raport de amploarea si diversitatea f aptelor prejudiciabile, aceasta ar fi fost o solutie eficienta, prin care victima ar fi avut posibilitatea obtinerii r eparatiei n toate situatiile n care, prin lege, o persoana este obligata sa raspunda pentru faptele altei persoane. Varian ta aleasa de redactorii noului Cod civil a fost aceea a reglementarii prin dispozitii legale exprese a ipotezelor n care o persoana poate sa fie obligata sa repare prejudiciul cauzat prin fapta altuia. Aceasta nseamna ca vom mentine crite riul potrivit caruia raspunderea delictuala este esentialmente o raspundere personala, fiecare fiind raspunzator numai pentru faptele prejudiciabile pe care le-a comis n mod culpabil. n mod exceptional, doar acolo unde exista preve deri legale exprese, raspunderea poate fi angajata pentru prejudiciile care, sub aspect cauzal, au fo st produse de alte persoane, dar care se afla ntr-un raport juridic bine definit prin lege, contract sau dispozitie jud ecatoreasca cu persoana responsabila. Raspunderea delictuala poate fi angajata, potrivit legii, si pentru prejudiciile cauzate de animalele sau lucrurile aflate sub paza juridica a persoanei responsabile ori prin ruina edificiului (ar t. 1375, 1376 si 1378 NCC). Potrivit alin. (4) al art. 1349 NCC, n materia raspunderii pentru prejudiciile ca uzate de produsele cu defecte sunt aplicabile dispozitiile legale speciale (mentiune pe care o aprecie m inutila). n acest sens, mpartasim opinia formulata recent n literatura noastra potrivit careia acest domeniu al ras punderii care a cunoscut n ultimele decenii o evolutie fara precedent trebuia expres reglementat n cuprinsul noului C od civil, lund exemplul Codului civil francez, care a sintetizat aceste prevederi n art. 1386-1 - 1386-18 (a se v edea L. Pop, Tabloul raspunderii civile, p. 157). n aprecierea noastra, raspunderea pentru prejudiciile cauzate de produse le defectuoase prezinta o importanta deosebita n contextul societatii contemporane, fiind un veritabil repe r al reformei ntregii institutii juridice, care trebuia sa se regaseasca n noua reglementare. n acest sens, preciza

m faptul ca n materia produselor defectuoase a fost instituit un regim autonom de indemnizare care reprezinta o d erogare, att fata de dreptul comun al raspunderii delictuale, ct si fata de cea contractuala, crendu-se, astfel , o raspundere delictuala specializata care are reguli particulare, distincte de cele ale dreptului comun. Dispozitiile Directivei nr. 85/374/EEC din 25 iulie 1985 privind raspunderea pentru produse defectuoase au f ost transpuse n legislatiile nationale ale Statelor Membre, n tara noastra prin adoptarea Legii nr. 240/2004. S-a urmarit unificarea la nivel european a normelor dreptului raspunderii civile si eliminarea diferentierile ap arente si nesemnificative dintre raspunderea delictuala si cea contractuala. Astfel, prin angajarea raspunderii t uturor celor implicati n producerea, lansarea pe piata si valorificarea unor produse cu defecte, care nu corespund as teptarii legitime a consumatorului, chiar si n absenta unui raport contractual sau a dovedirii unui c omportament culpabil, a fost realizata prima imixtiune de anvergura a legiuitorului european n domeniul dreptul ui civil (a se vedea L.R. Boila, Raspunderea obiectiva, p. 175-248). Art. 1350. Raspunderea contractuala (1) Orice persoana trebuie sa-si execute obligatiile pe care le-a contractat. (2) Atunci cnd, fara justificare, nu si ndeplineste aceasta ndatorire, ea este raspu nzatoare de prejudiciul cauzat celeilalte parti si este obligata sa repare acest prejudiciu, n conditiile legii. (3) Daca prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre parti nu poate nlatura ap licarea regulilor raspunderii contractuale pentru a opta n favoarea altor reguli care i-ar fi mai f avorabile. [art. 1166, 1169, 1179, 1270, 1516-1548 NCC; art. 213, art. 215 alin. (3) NCP] Comentariu 1. Preliminarii. Sub aspect topografic, n noul Cod civil, principiul raspunderii civile contractuale este cuprins n sectiunea nti a Capitolului IV, consacrat raspunderii civile, n general. Dupa preze ntarea dispozitiilor generale aplicabile raspunderii delictuale, n art. 1349 NCC, n mod firesc, ntr-o succesiune logica, n cuprinsul acestui capitol, se impunea a fi prezentate conditiile angajarii acestei raspunderi, ipo tezele de raspundere contractuala pentru fapta altei persoane, regulile aplicabile repararii prejudiciului etc. n a precierea noastra, respectnd principiul simetriei, reglementarea celor doua forme ale raspunderii civile n cup rinsul acestui capitol ar fi fost utila, oferind informatiile necesare ntr-un mod mai bine organizat. Cu toate acestea, constatam faptul ca, n cadrul dispozitiilor generale, a fost in serata doar definitia acestei raspunderi si regula privind posibilitatea creditorului de a opta n favoarea alto r reguli care i-ar fi mai favorabile. Prevederi privind regimul juridic general al raspunderii contractuale sunt preva zute n Cartea a V-a, Capitolul II, Executarea obligatiilor , Sectiunile 1-4, art. 1516-1548. 2. Regula generala privind obligativitatea executarii obligatiilor contractuale. Respectnd firul logic al prezentarii n partea introductiva a dispozitiilor de maxima generalitate aplic abile n domeniul raspunderii delictuale privind obligatia de a nu prejudicia alta persoana, art. 1350 debutea

za cu instituirea unei reguli similare: obligatia executarii contractului . Aceste prevederi se coroboreaza cu dispozitiile art. 1270, care reiau art. 969 C.civ. privind forta obligatorie a contractului , potrivit carora : Contractul valabil ncheiat are putere de lege ntre partile contractante . Ridicat la rag de lege, contractul este emanatia vointei libere a partilor, astfel ca trebuie respectat prin executarea cu buna-credinta a tuturor prestatii lor la care s-au obligat. Instituirea prin noua reglementare a acestei obligatii civile de maxima generalitate reprezinta u n aspect novator daca avem n vedere expansiunea cantitativa, dar si calitativa a contractului din ultimele de cenii n viata economico-sociala, fiind recunoscut ca un principal factor de dinamizare si armonizare a relatiilor socia le spre progres. n mod traditional, contractul a fost fundamentat pe teoria autonomiei de vointa c are are la baza cel trei principii: libertatea contractuala, forta obligatorie a contractului si relativi tatea efectelor contractului. Remarcam faptul ca n literatura noastra, relativ recent, a fost sustinuta teoria solidaris mului contractual n ncercarea consolidarii constructiei teoretice a contractului, astfel nct sa corespunda inter eselor cetatenilor societatii contemporane (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. I, p. 55-75). Aceasta noua or ientare are n vedere respectarea principiului proportionalitatii privind realizarea unui echilibru ntre sarcinile s i avantajele care rezulta din contract, pe seama si n favoarea partilor contractante , pe de o parte, respectiv respectarea principiului coerentei contractului, ca mijloc de asigurare a echilibrului contractual , pe de alta parte. Principiul fortei obligatorii a contractului reprezinta axul central al ntregii c onstructii juridice, cel care, n cazul neexecutarii obligatiilor, antreneaza mecanismul angajarii raspunderii civile. P entru ca un creditor sa poata pretinde debitorului sau ndeplinirea obligatiilor stabilite prin contract, trebuie sa fie n deplinite anumite conditii specifice: a) ntre acestia sa existe un contract valabil ncheiat cu respectarea cerintelor de fond si de forma, astfel cum sunt precizate n art. 1179, n sensul ca, la momentul ncheierii lui, aveau capacitatea de a contracta, si-au exprimat n mod liber si neviciat consimtamntul, dispunnd asupra unui obiect determinat(determ inabil), posibil si licit, avnd n vedere o cauza licita si morala; b) sa existe un prejudiciu care sa rezulte din neexecutarea obligatiilor contractuale. Desi n textul legal a fost folosita sintagma orice persoana doar pentru a desemna p ersoana responsabila, din enunt rezulta ca executarea obligatiei ndeplinirii sarcinilor asumate revine excl usiv persoanei care a ncheiat un contract civil deoarece face referire la obligatiile pe care (aceasta) le-a contr actat . Trebuie sa avem n vedere faptul ca aceste obligatii au fost stabilite n baza unui acord de vointa dintre doua sau mai multe persoane, prin care au actionat cu intentia de a constitui, modifica, transmite sau stinge un raport jur idic , astfel cum prevede art. 1166 NCC. Libertatea partilor de a contracta este limitata de lege, ordinea publica s i bunele moravuri, potrivit art. 1169 NCC. Dispozitiile contractului trebuie respectate si de instanta de judecata, ca re, n cazul declansarii unui litigiu, nu poate interveni pentru a modifica continutul acestuia, ci doar pentru a verifica

modul n care partile au respectat angajamentele luate, iar n cazul n care este incomplet sa invoce unele dispozitii s upletive ale legi obiective, destinate sa suplineasca vointa partilor (a se vedea L. Pop, Obligatiile, vol. I, p. 499). 3. Definitia raspunderii contractuale. Noua reglementare jaloneaza principalele trasaturi ale raspunderii contractuale, prezentnd, n esenta, aspectele retinute pna la acest moment n doctrina noastra juridica, dar si n cea franceza: Raspunderea contractuala consta n obligatia debitorului contractual de a repara pecuniar prejudiciul cauzat creditorului sau prin neexecutarea, executarea ne corespunzatoare ori cu n trzierea prestatiilor la care este ndatorat fata de acesta printr-un contract valabil ncheiat (a se vedea: L. Pop, Obl igatiile, vol. I, p. 645; C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 328; Fr. Terr s.a., Les obligations, p. 549-55 0). Din continutul textului legal se desprind elementele constitutive al raspunderii contractuale: savrsirea de catre debitor a unei fapte ilicite constnd n aceea ca, fara justificare, nu a executat i ntegral sau doar partial, ori nu a executat n mod corespunzator obligatiile asumate printr-un contract valabil ncheia t, existenta unui prejudiciu n patrimoniul creditorului si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu. Constatam faptul ca, n definitia legala, nu se face nicio referire la culpa debit orului, acesta fiind obligat sa repare prejudiciul n conditiile legii. Potrivit orientarii traditionale a doctrin ei noastre, n materie contractuala, culpa este apreciata a fi o conditie esentiala pentru angajarea raspunderii, dov ada acesteia fiind realizata prin neexecutarea lato senso a obligatiilor asumate (a se vedea M. Eliescu, Raspunder ea civila delictuala, p. 60-88). Privita din aceasta perspectiva, culpa contractuala are aceeasi natura cu cea de lictuala, reprezentnd o atitudine psihica a autorului fata de fapta ilicita generatoare de daune. Rezulta ca, la f el ca si n cazul raspunderii delictuale care este eminamente subiectiva, si raspunderea contractuala este fundamentata p e conduita culpabila persoanei responsabile. Cu toate acestea, remarcam faptul ca n ultima perioada, n doctrina, aceasta tema a fost nuantat interpretata, aspect sesizat si de autorii textului legal. Discutiile au avut n vedere distinct ia ntre obligatiile contractuale de rezultat si cele de mijloace, apreciindu-se ca, de regula, obligatiile asumate d e debitorii contractuali sunt obligatii de rezultat (a se vedea: L. Pop, Obligatiile, vol. I, p. 647; Fr. Terr s.a., Les obligations, p. 565-565). n aceste cazuri, raspunderea civila contractuala este independenta de orice culpa, fiind angajata o raspundere pe temei obiectiv, fara a fi necesara dovedirea culpabilitatii persoanei responsabi le. Simplul fapt al nerealizarii obiectivului urmarit prin ncheierea contractului este de natura a cauza angajarea raspunderii contractuale. n mod exceptional, numai n cazul anumitor obligatii de a face, calificate ca fiind de m ijloace, diligenta si prudenta, este necesara invocarea si dovedirea culpei debitorului pentru a putea obtine re paratia. n ceea ce ne priveste, ne raliem acestei opinii, pe care o apreciem a fi temeinic justificata, oferind o s olutie eficienta creditorului prejudiciat. 4. Optiunea creditorului privind alegerea regimului juridic mai favorabil. n anum

ite mprejurari, interesul creditorului ar putea justifica invocarea regulilor mai avantajoase ap licabile raspunderii civile delictuale, fata de cele privind raspunderea contractuala, astfel ca se pune n discutie n ce m asura cele doua raspunderi civile se exclud sau, din contra, se completeaza reciproc, fiind posibil cumulul acesto ra. Dispozitiile alin. (3) al art. 1350 NCC au fost consacrate instituirii unei reguli general aplicabile privind raport ul raspunderii contractuale cu alte raspunderi, ndeosebi cu raspunderea civila delictuala. Astfel, creditorul, p entru a obtine repararea prejudiciului, nu poate alege ntre cele doua raspunderi civile, cu exceptia cazur ilor prevazute de lege. Aceasta solutie a fost sustinuta n unanimitate de doctrina si jurisprudenta noast ra, apreciind ca raspunderea civila delictuala reprezinta dreptul comun n materia raspunderii, iar raspunderea contra ctuala este numai o exceptie (a se vedea M. Eliescu, Raspunderea civila delictuala, p. 62). Desprins e din trunchiul comun al raspunderii civile, asemeni unor ramuri, cele doua raspunderi instituie regimuri juridice distincte cu referire la anumite aspecte cum ar fi: necesitatea punerii n ntrziere a debitorului, dovada pre judiciului cauzat, momentul nasterii dreptului la reparatie, ntinderea acesteia, prescriptia, caracterul soli dar sau conjunct al obligatiei de a repara etc. Raspunderea contractuala este o raspundere speciala, derogatorie, de stricta aplicabilitate. n consecinta, raportul juridic obligational dintre creditorul prejudiciat si debitorul-autor a l faptei ilicite cuprinde obligatii particulare si relative, potrivit clauzelor speciale stabilite prin acordul lor, nefiind posibil nici cumulul si nici alegerea de catre creditor a unei anumite raspunderi (a se vedea L. Pop, Tabloul raspunderii civile, p. 230). Aceasta este n prezent si pozitia jurisprudentei noastre care a admis doar o sing ura exceptie: cnd neexecutarea contractului ntruneste elementele constitutive ale unei infractiuni (nselaciunea n conventii art. 215 alin. (3) NCP si abuz de ncredere art. 213 NCP), situatii n care creditorul poate opta n alegerea raspunderii delictuale pentru a obtine obligarea debitorului sau la plata despagubirilor (Plenul Tribunalului Su prem nr. 11 din 5 august 1965, n CD 1965, p. 37). Actiunea civila care se alatura actiunii penale va fi fundamentata pe dispozitiile raspunderii delictuale. Aceasta nsa nu mpiedica creditorul sa promoveze separat o actiune civila pe care s a o ntemeieze pe dispozitiile raspunderii contractuale (a se vedea C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, 2002, p. 51). Sectiunea a 2-a. Cauze exoneratoare de raspundere Art. 1351. - Forta majora si cazul fortuit Art. 1352. - Fapta victimei sau a tertului Art. 1353. - Exercitiul drepturilor Art. 1354. - Alte cauze de exonerare Art. 1355. - Clauze privind raspunderea Art. 1356. - Anunturi privitoare la raspundere Art. 1351. Forta majora si cazul fortuit (1) Daca legea nu prevede altfel sau partile nu convin contrariul, raspunderea e ste nlaturata atunci cnd prejudiciul este cauzat de forta majora sau de caz fortuit.

(2) Forta majora este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil s i inevitabil. (3) Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevazut si nici mpiedicat d e catre cel care ar fi fost chemat sa raspunda daca evenimentul nu s-ar fi produs. (4) Daca, potrivit legii, debitorul este exonerat de raspundere contractuala pen tru un caz fortuit, el este, de asemenea, exonerat si n caz de forta majora. (Legea nr. 24/1 991; art. 79 pct. 1 din Conventia Natiunilor Unite asupra contractelor de vnzare internationala de marfur i) Comentariu 1. Definirea cauzelor exoneratoare de raspundere . Vechiul Cod civil face trimitere n art. 1082, teza a IIa, cu privire la efectele obligatiilor, la cauze straine, n acceptiunea unor mprej urari care au ca efect exonerarea de raspundere civila n materie contractuala. Din ratiuni similare, not iunea a fost extinsa si n domeniul raspunderii delictuale, cu referire, n special, la raspunderea pentru prejudiciil e cauzate de lucruri si animale, prevazuta de art. 1000-1001 C.civ. Cauzele exoneratoare de raspundere au fost re glementate si n cuprinsul art. 79 pct. 1 din Conventia Natiunilor Unite asupra contractelor de vnzare international a de marfuri, conventie la care Romnia a aderat prin Legea nr. 24/1991, pentru situatiile n care neexecutarea este determinata de o piedica independenta de vointa sa si nu se putea astepta n mod rezonabil din partea ei sa o ia n considerare . n absenta unei definitii legale, de-a lungul timpului a revenit doctrinei si juri sprudentei sarcina delimitarii trasaturilor specifice acestor cauze, sens n care s-au propus doua criterii: crit eriul subiectiv , afirmat de sustinatorii fundamentarii raspunderii civile pe ideea de culpa, care analizeaza raspunderea debitorului din perspectiva culpabilitatii conduitei sale, respectiv criteriul obiectiv, sustinu t de autorii care apreciaza ca raspunderea poate fi angajata chiar si independent de orice culpa, care transfer a cercetarea n plan obiectiv, constatnd inexistenta legaturii de cauzalitate dintre fapta debitorului si prejud iciul produs (a se vedea M. Eliescu, Raspunderea civila delictuala, p. 202-203). Imposibilitatea de a prevedea perico lul producerii prejudiciului, n pofida faptului ca a actionat cu diligenta si precautie, este de natura sa nlature culpa debitorului. Pe temeiul obiectiv al cauzalitatii, evenimentul poate fi exterior, un caz de forta majora (cutremur, i nundatii etc.) sau interior, n structura lucrului sau n sfera activitatii celui obligat sa raspunda pentru preju dicii, situatie n care ne aflam n prezenta unui caz fortuit. Noul Cod civil a preluat definitiile date n doctrina fortei majore si cazului for tuit, adaugnd alte cazuri speciale. Terminologic s-a folosit sintagma de cauze exoneratoare de raspundere, cu toate ca, asa cum s-a aratat n literatura juridica, opinie pe care o mpartasim, n esenta, aceste mprejurari sunt d e natura a exclude nsasi existenta raspunderii, nefiind ntrunite elementele constitutive ale acesteia (fap ta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate dintre acestea si culpa) (a se vedea L. Pop, Teoria obligatiilor, 20 00, p. 360-362). Se remarca faptul ca notiunile juridice definite n aceasta sectiune sunt aplicabile deopotriva raspund

erii delictuale si celei contractuale. n esenta, cauzele straine sunt acele evenimente de natura obiectiva n prezenta car ora, n cazul producerii unui prejudiciu, nu se poate retine vinovatia debitorului sau existenta unei legaturi de cauzalitate raportate la fapta acestuia, ceea ce determina exonerarea totala sau doar diminuarea raspunderii sa le. Altfel spus, n absenta culpei ori a legaturii de cauzalitate nu sunt ntrunite elementele constitutive ale raspunder ii civile, astfel ca nu poate fi angajata obligatia debitorului de a repara prejudiciul produs. 2. Forta majora. Cazul de forta majora, ntr-o acceptiune restrnsa, se refera la ac ele evenimente naturale, care nu au nicio legatura cu activitatea umana (este cazul catastrofel or naturale, cum ar fi cutremure, eruptii vulcanice, alunecari de teren). Dar asemenea mprejurari pot fi extinse si la anumite actiuni umane colective si anonime, ntreprinse n numele unei autoritati publice de o amploare si gravitate deosebita (cum ar fi faptele de razboi, atentatele, grevele). Din definitia data n noul Cod civil s e desprind urmatoarele trasaturi caracteristice ale fortei majore: a) Exterioritatea este inerenta aplicarii acestei cauze exoneratoare de raspunde re civila deoarece evenimentul este strain de actiunea sau inactiunea persoanei care a cauzat n mod direct si ne mijlocit prejudiciul, respectiv s-a produs independent de fapta lucrului sau a animalului aflat n paza juridica a per soanei responsabile. b) Imprevizibilitatea fortei majore este de natura sa nlature raspunderea debitor ului numai n situatia n care acesta a fost n imposibilitate obiectiva de a prevedea att producerea evenime ntului, ct si efectele prejudiciabile pe care le-a cauzat. Caracterul extraordinar al mprejurarilor n car e s-au produs aceste consecinte elimina orice suspiciune cu privire la faptul ca debitorul nu a putut interveni pentru a le preveni si pentru a nlatura pericolul producerii lor. n cazul n care, din informatiile pe care detinea la acel moment, debitorul ar fi putut deduce, cu certitudine sau numai probabil, pericolul cauzarii unui prejudiciu, n raport de mprejurarile concrete ale spetei, acesta nu va putea invoca, n apararea sa, forta majora. Imprevizibilitate a este, din acest punct de vedere, argumentul suprem al nevinovatiei acestuia, caz n care nu poate fi angajata raspu nderea lui civila. c) Caracterul absolut invincibil si inevitabil al fortei majore subliniaza dimen siunea evenimentului prejudiciabil care a survenit n mod neasteptat, fiind total irezistibil si insurm ontabil. n mod obligatoriu cele doua conditii, irezistibilitatea si inevitabilitatea, trebuie sa fie ndeplinite cumula tiv, reprezentnd trasaturile specifice fortei majore, ntruct chiar si n cazul n care evenimentul ar fi putut fi anticipat, n mod obiectiv, nu puteau fi evitate producerea acestuia si efectele devastatoare, n pofida faptului ca debito rul a luat toate masurile necesare (a se vedea G. Viney, P. Jourdain, Trait de droit civil, p. 272). Forta majora poate fi invocata ca o cauza exoneratoare att n cazul raspunderii del ictuale, ct si a celei contractuale. Se cuvine a se face o singura distinctie cu privire la previzibili tatea evenimentului: n cazul raspunderii delictuale aceasta conditie se analizeaza la momentul producerii faptului prejud iciabil, pe cnd n cazul

contractului, cazul de forta majora este analizat n raport de momentul ncheierii c ontractului, dat fiind faptul ca n acel moment, n mod deliberat, debitorul si-a asumat numai acele riscuri considera te a fi previzibile. Astfel, acesta poate fi exonerat de raspundere numai atunci cnd, la momentul realizarii acordulu i contractual, nu a putut prevedea pericolul producerii evenimentului viitor, daunator. Daca evenimentul a survenit ulterior acestui moment, obligatia debitorului se stinge, efectul fiind extinctiv, iar n cazul contractelo r cu executare succesiva, executarea se suspenda pe durata acestuia. Efectele fortei majore se deosebesc de efectele alt or cauze straine (fapta victimei sau fapte altei persoane) prin aceea ca nlatura n totalitate raspunderea civila pe ntru prejudiciile cauzate, avnd n vedere caracterul imprevizibil, absolut invincibil si inevitabil al evenimentulu i care s-a produs. n cazul n care prejudiciul s-a produs datorita unui complex de mprejurari, printre care si n caz de forta majora, raspunderea va fi nlaturata numai proportional cu implicarea acestui eveniment. 3. Notiunea si conditiile cazului fortuit. Cazul fortuit reprezinta situatia int ermediara ntre culpa debitorului, care antreneaza raspunderea civila pentru prejudicii si forta major a, ca o cauza straina de natura sa o nlature, n absenta unei legaturi de cauzalitate dintre fapta si urmarile daunatoar e care s-au produs. Dupa cum s-a precizat n literatura noastra acolo unde sfrseste culpa ncepe cazul fortuit (a se ved ea M. Eliescu, Raspunderea civila delictuala, p. 206). Apreciata initial ca fiind sinonima cu forta majora, notiunea de caz fortuit a dobndit noi semnificatii, cu un continut distinct si efecte specifice, ndeosebi n materia cont ractului de transport, respectiv n ipotezele de raspundere delictuala pentru lucrurile si animalele aflate n paza ju ridica a persoanei responsabile. n absenta unei definitii legale, n doctrina si jurisprudenta noastra au fost stabil ite elementele distinctive ale cazului fortuit, raportat la forta majora. Noul Cod civil valorifica aceste cercetari, f ormulnd o definitie care are n vedere drept criterii imprevizibilitatea si inevitabilitatea producerii evenimentului p rejudiciabil de catre cel care ar fi fost chemat sa raspunda daca evenimentul nu s-ar fi produs. Spre deosebire de definit ia fortei majore, clara, concisa si precisa, aceasta definitie este perfectibila, n sensul ca ar fi necesar, n aprecie rea noastra, precizarea naturii mprejurarii n care s-ar putea discuta aplicabilitatea acestei cauze exoneratoare d e raspundere. Principalele conditii ale cazului fortuit sunt urmatoarele: a) Cauza producerii prejudiciului este circumscrisa unor mprejurari obiective car e privesc nsasi natura interna a lucrului sau sfera de activitate, control si influenta a debitorului. Daca ntr-un caz de forta majora exterioritatea evenimentului prejudiciabil reprezinta elementul distinctiv, n ana liza cauzalitatii fortuite aceasta poate fi plasata n interiorul lucrului, cu referire la viciile ascunse ale lucrul ui, conceptia care a stat la baza construirii si functionarii acestuia, defectele materialelor folosite etc. Aceas ta justifica aplicabilitatea limitata a prevederilor cazului fortuit pentru exonerarea de raspundere civila, cu referire expresa la prevederi legale sau conventionale. b) Imprevizibilitatea producerii evenimentului are doar un caracter relativ si s

e raporteaza strict la persoana responsabila a carei conduita este evaluata potrivit diligentei si prudentei ord inare impuse de societate. Distingem ntre caracterul absolut imprevizibil al evenimentului specific fortei majore si c el doar rezonabil imprevizibil care caracterizeaza cazul fortuit. Este imprevizibil acel eveniment cu privire la care persoana responsabila nu se face vinovata ca nu l-a putut prevedea. Pentru aprecierea car acterului relativ previzibil al evenimentului se impun a fi analizate toate circumstantele n care s-a produs (de timp, de loc, de natura economica, sociala si politica) pentru a putea stabili daca debitorul a avut la dispozitie mijloacele necesare pentru a evita producerea acestuia. Astfel, unele fenomene naturale (caderi de zapada, ploaie, grindina, furtuna etc.) nu au un caracter exceptional n raport de conditiile climatice locale, existnd posibilitate a ca, pe baza informatiilor furnizate de serviciile meteorologice, debitorul sa le prevada si sa evite producerea pagu belor. n masura n care, n concret, nu putea sa le anticipeze, aceste evenimente ar putea fi apreciate ca fiind mprej urari fortuite de natura sa nlature raspunderea acestuia. c) Inevitabilitatea prejudicierii victimei n cazul fortuit este evaluata potrivit posibilitatilor pe care, n mod normal, le avea la dispozitie persoana responsabila pentru a elimina riscul prod ucerii acestui eveniment. Aprecierea comportamentului acesteia se face in concreto, raportat la circumstantele reale n care a fost savrsita fapta daunatoare, iar nu in abstracto raportata la cel mai nalt grad de diligenta si pr udenta de care poate da dovada un om, cum este ntr-un caz de forta majora. 4. Situatii speciale. Situatiile speciale la care fac referire dispozitiile alin . (4) extind cazurile de exonerare de raspundere contractuala prin efectul legii pentru cazul fortuit si la acela mprej urari care ar putea fi apreciate ca fiind cazuri de forta majora, dar numai atunci cnd exista dispozitii legale speci ale. Remarcam faptul ca aceste prevederi sunt aplicabile exclusiv raspunderii contractuale, fiind favorabile de bitorului obligatiei asumate n baza unui contract civil a carui raspundere ar putea fi nlaturata pentru intervenirea unui caz de forta majora, daca legea a stabilit n mod expres faptul ca nu raspunde n ipoteza intervenirii unui caz fort uit. Art. 1352. Fapta victimei sau a tertului Fapta victimei nsesi si fapta tertului nlatura raspunderea chiar daca nu caracteri sticile fortei majore, ci doar pe cele ale cazului fortuit, nsa numai n cazurile n care, potrivit legii sau conventiei partilor, cazul fortuit este exonerator de raspundere. Comentariu 1. Notiuni. Fapta victimei sau fapta unei terte persoane reprezinta cauze strain e n care este exclusa n tot sau numai n parte angajarea raspunderii civile. Calitatea de victima revine persoanei care a suferit un prejudiciu patrimonial sau nepatrimonial ca urmare a savrsirii unui delict civil sau credito rului din raportul contractual. Orice alta persoana straina de raportul obligational delictual sau contractual este co nsiderata a fi tert. Dupa cum s-a mentionat n doctrina: Inexistenta raspunderii este determinata de absenta n tot sau

n parte a raportului de cauzalitate dintre fapta prtului si prejudiciul suferit de reclamant (a se vedea L. Pop, Teoria obligatiilor, 2000, p. 378). 2. Cauze straine. Regula generala. Noul Cod civil distinge doua ipoteze n care ac este cauze ar putea conduce la exonerarea de raspundere civila: a) Fapta victimei sau a tertei persoane ntruneste conditiile fortei majore atunci cnd reprezinta cauza exclusiva si determinanta a producerii prejudiciului, absolut imprevizibila, irezistibila si inevitabila. Raspunderea debitorului este integral nlaturata n absenta legaturii de cauzalitate si a culpei. b) Fapta victimei sau a tertei persoane este doar un caz fortuit, iar n temeiul u nor dispozitii exprese ale legii sau prin conventia partilor este recunoscut ca fiind o cauza care nlatura raspunderea . n principiu, cazul fortuit nu are niciun efect exonerator de raspundere, nici doar partial, dect atunci cnd prezinta caracterele fortei majore. De la aceasta regula se instituie o exceptie stabilita de lege sau conventia partilor, cnd debitorul nu poate face dovada imprevizibilitatii si inevitabilitatii unor evenimente, iar la producerea prejud iciului au contribuit mai multe cauze. De principiu, interventia unei cauze straine constnd n savrsirea unei fapte chiar d e catre victima ori de o alta persoana care a cauzat prejudiciul conduce la distrugerea legaturii de cauzalita te dintre fapta persoanei responsabile, considerate, initial, a fi culpabila, si aceste consecinte daunato are, nlaturnd total sau partial raspunderea civila a acesteia din urma. La fel si n materia raspunderii contractu ale, fapta creditorului sau a altei persoane sunt de natura sa nlature raspunderea debitorului, acesta fiind n imposib ilitate de a executa obligatia pe care si-a asumat-o. n acest sens, n mod traditional, doctrina noastra a apreciat ca pentru a produce a semenea efecte, fapta victimei sau a unei terte persoane trebuie sa ndeplineasca de facto conditiile unui caz de forta majora. Astfel, s-a mentionat faptul ca: Prtul va fi n ntregime aparat de raspundere numai daca fapta ter tului ndeplineste trasaturile fortei majore, adica este absolut imprevizibila si irezistibila , pent ru ca, n caz contrar, prtul este n culpa, deoarece nu a prevazut-o si nu a evitat-o, fiind raspunzator n solidar cu tertul (a se vedea L. Pop, Teoria obligatiilor, 2000, p. 378-379). Numai n aceste conditii raspunderea debitorului poate fi nlaturata total sau doar partial, alaturndu-se raspunderii tertului, ca o raspundere solidara, pentru acel asi prejudiciu. Fapta prejudiciabila a victimei sau a tertului trebuie sa fie imprevizibila si irezistibila, fiind savrs ita de catre o persoana determinata. 3. Cauze straine. Regula speciala. De la regula unanim consacrata de doctrina si jurisprudenta, noul Cod civil instituie o situatie speciala, conditionata de existenta unei reglementari legal e sau conventionale exprese. Prin inserarea n cuprinsul art. 1352 NCC a acestor dispozitii, n noua for mulare a textului legal, se urmareste consacrarea unei reguli speciale, favorabile debitorului obligatiei ci vile, privind posibilitatea nlaturarii raspunderii ori de cte ori n lantul cauzal a intervenit un eveniment, precum fapta victimei nsasi ori fapta unei terte persoane, chiar si n acele situatii n care acestea nu ndeplinesc conditiile u

nui caz de forta majora, ci ale unui caz fortuit, dar numai atunci cnd legea sau conventia partilor a dispus expres n a cest sens. 3. Culpabilitatea victimei sau a tertei persoane. Discutiile care s-au purtat n l iteratura juridica au fost circumscrise problemei daca este necesara dovedirea ilicitatii si culpabilitatii faptei victimei sau a tertului, pentru a putea fi recunoscuta ca o veritabila cauza exoneratoare de raspundere civila. As tfel, s-a acceptat opinia potrivit careia fapta victimei are ca efect nlaturarea totala a raspunderii indif erent chiar si atunci cnd este licita, deci neculpabila ori cnd victima a savrsit fapta prejudiciabila fiind lipsita de d iscernamnt. n acest sens, n doctrina s-a subliniat faptul ca printr-o asemenea abordare s-a facut un pas impo rtant spre considerarea, n unele cazuri, a culpei morale ca fiind o culpa sociala (a se vedea M. Eliescu, Raspunde rea civila delictuala, p. 320-321). n doctrina si jurisprudenta franceza, aproape n unanimitate se admite faptul ca fap ta victimei sau a unui tert nu trebuie sa ntruneasca exigentele privind caracterul culpabil, fiind suficienta de monstrarea legaturii de cauzalitate dintre aceasta si prejudiciul produs (a se vedea G. Viney, P. Jourdain, Trait de droit civil, p. 280-281). mpartasim fara rezerve aceasta orientare, considernd ca n materia cauzelor straine, cum sunt cele privind fapta victimei sau fapta unui tert, obiectul analizei l constituie conditiile angajarii raspunde rii faptuitorului, respectiv ale paznicului juridic. Din aceasta perspectiva, n absenta unei legaturi de cauzalita te directe si nemijlocite dintre fapta si prejudiciu, nu se poate retine culpa debitorului, astfel ca raspunderea sa tr ebuie sa fie nlaturata, chiar si atunci cnd victima sau terta persoana a cauzat prejudiciul actionnd fara vinovatie. Art. 1353. Exercitiul drepturilor Cel care cauzeaza un prejudiciu prin chiar exercitiul drepturilor sale nu este o bligat sa l repare, cu exceptia cazului n care dreptul este exercitat abuziv. (art. 15 NCC) Comentariu 1. Preliminarii. Studiile doctrinare consacrate raspunderii civile, n general, ra spunderii delictuale, n special, n mod traditional, au abordat tema abuzului de drept, n contextul analizei conditii lor specifice, respectiv cele referitoare la caracterul ilicit al faptei delictuale, cea care justifica, din p unct de vedere moral si juridic, angajarea obligatiei faptuitorului de reparatie a prejudiciului cauzat n mod injust victime i (a se vedea: M. Eliescu, Raspunderea civila delictuala, p. 163-170; L. Pop, Teoria obligatiilor, 2000, p. 315-316; Fr. Terr s.a., Les obligations, p. 749). n unanimitate, s-a apreciat ca fapta savrsita cu prilejul exercitarii unu i drept subiectiv poate fi o fapta ilicita, de natura a antrena raspunderea delictuala, numai n masura n care a avut drept consecinta producerea unui prejudiciu prin exercitarea abuziva a unui drept subiectiv, respectiv cu rea-cre dinta, cu depasirea limitelor sale juridice si deturnarea de la scopul sau economic si social n vederea caruia a fos t recunoscut legal. Avnd la baza aceasta constructie juridica, exercitiul normal al drepturilor subiective a fost inclus n categoria cauzelor de natura sa nlature caracterul ilicit al faptei, alaturi de legitima aparare, starea de ne cesitate, ordinul ori permisiunea legii

sau ordinul superiorului, consimtamntul victimei. Pe aceste coordonate, abuzul de drept reprezentat prin exercitiul abuziv al drepturilor subiective a dobndit aceeasi semnificatie juridi ca cu delictul civil, fiind apreciat ca sursa pentru angajarea raspunderii delictuale a faptuitorului ori de cte ori se r eclama producerea unui prejudiciu. 2. Abuzul de drept ar putea fi definit ca fiind Exercitiul anormal, excesiv si ne rezonabil, contrar bunei-credinte a drepturilor subiective, care obliga faptuitorul la restabilirea situatiei anteri oare, prin ncetarea actiunilor sau inactiunilor abuzive, repararea prejudiciilor si a consecintelor de alta natura produse (a se vedea L.R. Boila, Argumente privind consacrarea abuzului de drept ca ca ipoteza distincta de raspu ndere civila n dreptul romn, n RRDP nr. 3/2011, p. 67). ntr-o analiza densa consacrata drepturilor subiective si abuzului de drept, se su blinia faptul ca n raporturile sociale de reciproca si profitabila toleranta, drepturile subiective sunt att mij loace juridice de granituire a comportamentului celorlalti fata de titularii lor, ct si limite ale comportamente lor titularilor de drepturi subiective fata de ceilalti (a se vedea I. Deleanu, Drepturile subiective si abuzul de drept , Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1988, p. 50). Pe aceste coordonate, n literatura juridica s-a sustinut ca abuzul de drept este o ipoteza distincta de raspundere civila a persoanei care savrseste cu vinovatie o fapta ilicita prin exercitarea dre pturilor sale subiective, contrar finalitatilor lor, cauznd altor persoane un prejudiciu (a se vedea L.R. Boila, Ar gumente privind consacrarea abuzului de drept ca ca ipoteza distincta de raspundere civila n dreptul romn, n RR DP nr. 3/2011, p. 31). Demersul juridic al victimei urmareste, n primul rnd, ncetarea actiunii sau inactiunii ilici te, de natura a aduce atingere intereselor legitime ale victimelor, tulburnd normala folosinta a drepturilor lor subiective, precum si repararea daunelor cauzate si repunerea victimelor n situatia anterioara. Aceasta abordare o regasim n majoritatea solutiilor jurisprudentiale pronuntate n care s-a invocat abuzul de drept, ca fundament juri dic al dispozitiei de restabilire a situatiei anterioare comiterii faptei ilicite. Victimele acuza faptul ca au sufe rit anumite neplaceri sau un disconfort cu privire la conditiile lor de munca si de viata, de natura a le tulbura existe nta, situatii care nu pot fi cuantificate ca fiind prejudicii, n vederea stabilirii unor despagubiri. n aceste cazuri, angajare a raspunderii are drept scop principal ncetarea comportamentului excesiv, nerezonabil prin care autorul abuzul ui a deturnat folosinta drepturilor sale de la scopul n vederea caruia i-au fost recunoscute legal si rev enirea la normalitate. 3. Abuzul de drept. Reglementarea abuzului de drept prin art. 15, din Titlul pre liminar al noului Cod civil romn, consacrat Legii civile , reprezinta, fara ndoiala, un element progresist, remarcabil n evolutia legislatiei noastre civile. Potrivit acestor dispozitii: Niciun drept nu poate fi exercitat n scopul d e a vatama sau pagubi pe altul ori ntr-un mod excesiv si nerezonabil, contrar bunei-credinte . Corelativ, prin art. 13 53 NCC a fost consacrat n mod expres exercitiului drepturilor n conformitate cu scopul economic si social n vedere a caruia au fost legal recunoscute, ca fiind o cauza de natura sa nlature caracterul ilicit al unei fapt

e delictuale. n noua formulare a textului legal, exercitiul drepturilor subiective poate angaja raspunderea civil a numai atunci cnd dreptul este exercitat abuziv. Aceasta precizare era absolut necesara necesara pentru a delim ita situatiile n care poate fi nlaturata raspunderea, de delictul civil. Se remarca faptul ca textul legal nu fa ce nici o referire la culpabilitatea persoanei responsabile, ca o conditie pentru angajarea obligatiei de despagubire , rezumndu-se doar la calificarea exercitiului dreptului ca fiind abuziv , de unde se poate deduce ca, independent de atitudinea subiectiva a acesteia, n masura n care s-a adus atingere drepturilor subiective ori intereselor legitime ale altor persoane, poate fi angajata raspunderea. Criteriile morale n raport de care trebuie evaluata conduita debitorului sunt bun a-credinta, loialitatea, onestitatea si respectul fata de altul care impun exercitarea drepturilor subiective, numai n conformitate cu scopul lor economic si social. Astfel, dupa cum s-a mentionat n doctrina noastra, Cnd drepturi le civile sunt abatute de la destinatia lor sociala, atunci ele sunt exercitate cu rea-credinta, exercitiul l or devine abuziv si, n acest caz, ele nu se mai pot bucura de ocrotirea legii (a se vedea M. Banciu, Principiul exercitarii d repturilor civile numai n scopurile n vederea carora au fost recunoscute de lege, n A. Ionascu, colectiv, Contributia practicii judecatoresti la dezvoltarea principiilor dreptului civil, vol. II, Ed. Academiei, Bucuresti, 197 8, p. 38). n jurisprudenta, s-a apreciat ca este un abuz de drept exercitarea abuziva a dreptului de a construi sau de a cul tiva terenul apartinnd altei persoane ori prin denigrarea n presa a unei persoane prin folosirea abuziva a dreptului la libera exprimare sau printr-o inactiune, de exemplu prin refuzul nejustificat al unui coproprietar de a consim ti la executarea unei lucrari (a se vedea L.R. Boila, Argumente privind consacrarea abuzului de drept ca ca ipoteza distincta de raspundere civila n dreptul romn, n RRDP nr. 3/2011, p. 39-44). Uneori exercitarea drepturilor civile, contrara finalitatii lor economice si sociale, reprezinta un delict civil, prin cauzarea cu vinovatie a unui prejud iciu altei persoane. n alte situatii, abuzul se manifesta cu prilejul ncheierii sau executarii unei conventii civile or i a unei tranzactii, cnd partile urmaresc realizarea unor scopuri contrare legii sau normelor de convietuire soci ala. Instanta de judecata poate dispune ncetarea exercitiului abuziv al drepturilor, desfiintarea masurilor sau l ucrarilor efectuate abuziv, iar n cazul producerii unui prejudiciu repararea acestuia. Art. 1354. Alte cauze de exonerare Victima nu poate obtine repararea prejudiciului cauzat de persoana care i-a acor dat ajutor n mod dezinteresat sau de lucrul, animalul ori edificiul de care s-a folosit cu ti tlu gratuit dect daca dovedeste intentia sau culpa grava a celui care, potrivit legii, ar fi fost chemat sa raspunda. (art. 16 NCC) Comentariu 1. Conditii speciale. n mod cu totul exceptional, prejudiciul poate fi produs toc mai de persoana care benevol a ajutat victima ori i-a pus la dispozitie lucrul, animalul sau edificiul aflat n p

aza sa juridica, fara a pretinde o contraprestatie. Pentru asemenea situatii, noul Cod civil a reglementat, pentru prima data n legislatia noastra, o cauza speciala exoneratoare de raspundere care are ca trasatura distinctiva natu ra altruista a implicarii autorului faptei prejudiciabile, respectiv caracterul gratuit al raportului juridic obliga tional dintre debitor si victima. n mod echitabil, n ipoteza producerii unui prejudiciu n asemenea mprejurari, acestea treb uie suportate de victima, cea care a solicitat si a beneficiat de sprijinul acordat de persoana care ar fi res ponsabila. 2. Exceptie. De la aceasta regula a fost instituita o singura exceptie: ipoteza n care prejudiciul a fost cauzat cu intentia sau culpa grava a celui care, potrivit legii, ar fi fost chemat sa rasp unda. Victima trebuie sa faca dovada vinovatiei faptuitorului pentru a putea pretinde despagubirile. Remarcam faptul ca pentru stabilirea vinovatiei faptuitorului n textul legal sunt folosite doua notiuni al caror continut poate f i apreciat ca fiind sinonim. Astfel, potrivit art. 16 NCC, Daca prin lege nu se prevede altfel, persoana raspunde numa i pentru faptele sale savrsite cu intentie sau din culpa . n textul legal nu exista nicio definitie a notiunii de cul pa grava ca forma a vinovatiei faptuitorului. Din continutul articolului analizat se deduce nsa faptul ca se urm areste sanctionarea acelei persoane care, n pofida faptului ca a acceptat sa ajute victima, a actionat n mod intention at, cauzndu-i acesteia un prejudiciu. Prin aceasta interpretare, ar fi nlaturate cazurile n care prejudiciul s-a produs din culpa acestei persoane. 3. Raspunderea paznicului juridic. n cazul paznicului juridic al lucrului, animal ului sau edificiului care a fost implicat n prejudicierea victimei, fiind oferit acesteia n mod gratuit, acesta nu va putea fi obligat sa raspunda dect numai atunci cnd se face vinovat personal de comiterea cu intentie a unei fapte p rejudiciabile. Art. 1355. Clauze privind raspunderea (1) Nu se poate exclude sau limita, prin conventii sau acte unilaterale, raspund erea pentru prejudiciul material cauzat altuia printr-o fapta savrsita cu intentie sau din cu lpa grava. (2) Sunt valabile clauzele care exclud raspunderea pentru prejudiciile cauzate, printr-o simpla imprudenta sau neglijenta, bunurilor victimei. (3) Raspunderea pentru prejudiciile cauzate integritatii fizice sau psihice ori sanatatii nu poate fi nlaturata ori diminuata dect n conditiile legii. (4) Declaratia de acceptare a riscului producerii unui prejudiciu nu constituie, prin ea nsasi, renuntarea victimei la dreptul de a obtine plata despagubirilor. Comentariu 1. Notiune. Cauzarea unui prejudiciu n mod injust unei persoane, fie printr-un de lict civil, fie prin neexecutarea obligatiilor contractuale, reprezinta un fapt social negativ care impune restabi lirea echilibrului social distrus prin angajarea obligatiei de despagubire a persoanei responsabile.Considerente de uti litate sociala impun reglementarea juridica a conditiilor angajarii raspunderii civile delictuale pentru repararea prejudiciilor cauzate victimelor si

repunerea lor n situatia anterioara. n materie contractuala, partile au posibilita tea inserarii unor clauze prin care, anticipnd riscul producerii de prejudicii, sa stabileasca reguli speciale de acor dare a despagubirilor partii prejudiciate. De principiu, raspunderea civila nu poate fi nlaturata sau atenuata prin vointa partilor raportului juridic obligational dect n cazuri speciale anume prevazute de lege. Orice clauza contrara este lovita de nulitate absoluta (a se vedea G. Viney, P. Jourdain, Trait de droit civil, p. 902). n acest context, art. 1355 NCC stabileste limitativ situatiile n care, prin conventii sau acte unilaterale, partile pot dis pune asupra existentei si ntinderii raspunderii civile. 2. Eliminarea sau diminuarea raspunderii civile. Unica ipoteza admisa pentru eli minarea sau diminuarea raspunderii civile priveste prejudicierea doar a bunurilor victimei si numai atu nci cnd fapta a fost savrsita printr-o simpla imprudenta sau neglijenta. Apreciem ca aceste dispozitii sunt ap licabile exclusiv n materie contractuala, cnd partile au posibilitatea ca, la ncheierea contractului sau ulter ior, prin act aditional, sa insereze o clauza n acest sens. Actul unilateral invocat n textul legal ar putea fi declarati a persoanei care foloseste bunurile victimei prin care si asuma ntr-o anumita limita raspunderea pentru eventualitatea n care le va cauza stricaciuni sau prin folosinta lor le va diminua valoarea. Acest act trebuie nsa sa fie accep tat de catre creditor, respectiv proprietarul bunurilor, caz n care se va realiza acordul lor asupra clauzei de di minuare a raspunderii. n ceea ce priveste actul unilateral care emana de la victima, dispozitiile alin. (4) sunt stricte n a stabili faptul ca declaratia de acceptare a riscului producerii unui prejudiciu nu constituie, prin ea nsasi, renuntarea victimei la dreptul de a obtine plata despagubirilor . 3. Exceptii. Textul legal, n mod expres, prevede cazurile n care raspunderea civil a nu poate fi eliminata sau limitata prin conventii sau acte unilaterale, avnd drept criterii natura prejudic iului si forma vinovatiei faptuitorului: 3.1. Prejudiciul material cauzat altuia printr-o fapta savrsita cu intentie sau d in culpa grava. Se remarca faptul ca dispozitiile sunt aplicabile exclusiv pentru daunele materiale , nu si pentru cele morale. n cazul faptelor savrsite prin imprudenta sau neglijenta este posibila ncheierea unor acte n vederea nlaturarii sau diminuarii raspunderii. Gravitatea faptelor intentionate sau, dimpotriva, culpa de care a dat dovada persoana cea mai lipsita de dibacie justifica inadmisibilitatea reglementarii raspunderii civi le prin vointa partilor implicate. 3.2. Prejudiciile cauzate integritatii fizice sau psihice ori sanatatii. S-a avu t n vedere faptul ca viata, integritatea corporala si sanatatea persoanei reprezinta cele mai importante val ori sociale ocrotite de lege, astfel ca nu sunt admise actele juridice prin care partile sa dispuna asupra conditiilor a ngajarii raspunderii civile n cazul faptelor care cauzeaza asemenea prejudicii. n aceasta categorie sunt incluse deop otriva prejudiciile materiale, ct si cele morale. Art. 1356. Anunturi privitoare la raspundere

(1) Un anunt care exclude sau limiteaza raspunderea contractuala, indiferent dac a este adus ori nu la cunostinta publicului, nu are niciun efect dect daca acela care l invoca fac e dovada ca cel prejudiciat cunostea existenta anuntului la momentul ncheierii contractului. (2) Printr-un anunt nu poate fi exclusa sau limitata raspunderea delictuala pent ru prejudiciile cauzate victimei. Un asemenea anunt poate avea nsa valoarea semnalarii unui peric ol, fiind aplicabile, dupa mprejurari, dispozitiile art. 1371alin. (1). Comentariu 1. Notiune. Anuntul care exclude sau limiteaza raspunderea reprezinta o informare prealabila facuta de cel care desfasoara o anumita activitate n societate, adresata unei anumite persoane sau p ublicului larg, cu privire la existenta pericolului de producere a unor prejudicii, n anumite mprejurari, facuta cu intentia de a obtine nlaturarea sau doar diminuarea raspunderii civile. Noul Cod civil instituie regul i diferite cu privire la conditiile angajarii raspunderii contractuale, respectiv delictuale, daca anterior producer ii prejudiciului, a existat un asemenea anunt . S-au avut n vedere posibilitatile concrete pe care victima le-a avut la disp ozitie pentru a putea prentmpina producerea unor asemenea consecinte. 2. Efectul anuntului n cadrul raspunderii contractuale. n situatia n care un asemen ea anunt a fost facut n perioada de formare a contractului, efectele sunt diferite dupa cum a fost sau nu cunoscut de viitorul partener contractual. n masura n care acesta a cunoscut continutul anuntului, se prezuma ca , n deplina cunostinta de cauza, si-a asumat un asemenea risc, astfel ca, daca prejudiciul s-a produs, ras punderea contractuala nu va putea fi angajata sau obligatia de reparare a prejudiciului va fi limitata. Daca nsa anunt ul nu a fost adus la cunostinta cocontractantului, raspunderea celui care a cauzat prejudiciul va fi angajata po trivit clauzelor stabilite prin acordul de vointa al partilor. 3. Valoarea juridica a anuntului n ipoteza angajarii raspunderii delictuale. De r egula, savrsirea unui delict civil este un eveniment intempestiv, imprevizibil pentru victima, astfel ca un eventua l anunt care sa excluda sau sa limiteze raspunderea civila pentru prejudicii nu ar avea niciun efect. Cu toate acestea, daca anuntul a fost anterior adus la cunostinta victimei, ar putea avea rolul unei avertizari asupra pericolu lui. Dar n masura n care aceasta nu actioneaza cu precautie si diligenta pentru a nlatura riscul producerii de daune, cu toate ca ar fi avut posibilitatea, poate fi personal raspunzatoare. Pentru asemenea situatii sunt aplicabile reguli le raspunderii pentru culpa concurenta, a autorului si a victimei, potrivit contributiei pe care au avut-o f iecare dintre acestia. Sectiunea a 3-a. Raspunderea pentru fapta proprie Art. 1357. - Conditiile raspunderii Art. 1358. - Criterii particulare de apreciere a vinovatiei Art. 1359. - Repararea prejudiciului constnd n vatamarea unui interes Art. 1360. - Legitima aparare Art. 1361. - Starea de necesitate Art. 1362. - Obligatia tertului de reparare a prejudiciului Art. 1363. - Divulgarea secretului comercial

Art. 1364. - ndeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege Art. 1365. - Efectele hotarrii penale Art. 1366. - Raspunderea minorului si a celui pus sub interdictie judecatoreasca Art. 1367. - Raspunderea altor persoane lipsite de discernamnt Art. 1368. - Obligatia subsidiara de indemnizare a victimei Art. 1369. - Raspunderea altor persoane Art. 1370. - Imposibilitatea de individualizare a autorului faptei ilicite Art. 1371. - Vinovatia comuna. Pluralitatea de cauze Art. 1357. Conditiile raspunderii (1) Cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savrsita cu vi novatie, este obligat sa l repare. (2) Autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa. [art. 16 alin. ( 2)-(3), art. 1349 alin. (1) NCC] Comentariu 1. Preliminarii. Dispozitiile art. 998 si 999 C.civ. au fost transpuse, ntr-o nou a formulare, n continutul articolului consacrat raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, sintet iznd aspectele esentiale care caracterizeaza institutia raspunderii delictuale, n ansamblul sau, aplicabile tut uror ipotezelor reglementate de dreptul pozitiv. Din enunt rezulta ca pentru angajarea obligatiei faptuitorului de despagubire a victimei prin repunerea ei n situatia anterioara este necesara ndeplinirea cumulativa a patru co nditii: existenta unui prejudiciu, comiterea unei fapte ilicite, stabilirea legaturii de cauzalitate di ntre aceasta si consecintele daunatoare produse si vinovatia faptuitorului. Astfel, de esenta raspunderii civ ile delictuale este cauzarea unui prejudiciu prin ncalcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime ale u nei persoane, conditii obiective n absenta carora nu se poate stabili obligatia de reparare n sarcina persoanei resp onsabile. Vinovatia, definita ca fiind latura subiectiva a raspunderii delictuale, are rolul de a delimita conduita car e poate fi imputabila faptuitorului, n vederea sanctionarii sale, prin angajarea obligatiei de despagub ire a victimei. 2. Conditiile esentiale ale raspunderii delictuale pentru propria fapta. 2.1. Prejudiciul reprezinta piatra unghiulara a ntregii constructii juridice, repre zentnd nu numai conditia raspunderii, dar si masura ei, n sensul ca autorul raspunde numai n limita prejudi ciului cauzat (a se vedea L. Pop, Teoria obligatiilor, 2000, p. 199). n absenta unei definitii legale n actualul Cod civil, de-a lungul timpului, a revenit doctrinei si jurisprudentei sarcina definirii si detalierii trasaturilor sale ca racteristice, pentru a preciza conditiile angajarii obligatiei de reparare, n sarcina persoanei responsabile. Constatam fap tul ca nici noul Cod civil nu contine o definitie propriu-zisa a prejudiciului, dar, din ansamblul prevederilor consac rate raspunderii delictuale, ndeosebi cele din Sectiunea a 6-a, Repararea prejudiciului , se desprind elementele sale spe cifice. Astfel, n alin. (1) al art. 1349 NCC, care reglementeaza obligatia generala de a nu vatama sau prejudicia al ta persoana, se invoca orice atingere (...) a drepturilor sau intereselor legitime ale altor pers oane pentru care cel vinovat raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral . n aces t mod a fost preluata definitia

formulata n doctrina noastra traditionala potrivit careia prejudiciul, dauna sau paguba reprezinta acele efecte negative patrimoniale (...) si morale pe care le ncearca o persoana ca urmare fie a conduitei ilicite a altei persoane, fie a unei fapte omenesti, a unui animal, a unui lucru sau a unui eveniment care nlatura raspunderea delictuala a agentului (a se vedea M. Eliescu, Raspunderea civila delictuala, p. 90). Pentru ca victima sa poata obtine despagubirea din partea persoanei responsabile , prejudiciul trebuie sa fie cert, att din punct de vedere al existentei sale, actuale sau viitoare, ct si al posibil itatilor concrete de evaluare, si sa nu fie nca reparat . n ceea ce priveste prima conditie, se considera a fi ndeplinita cn d existenta prejudiciului este sigura, nendoielnica, chiar daca se va produce ulterior, iar ntinderea sa nu se cu noaste (cum ar fi cazul despagubirilor periodice acordate victimei unei vatamari corporale grave soldate cu infirmitate sau n cazul decesului unei persoane, cnd despagubirile sunt datorate persoanelor pe care acea sta le avea n ntretinere, cu posibilitatea actualizarii lor, n raport de evolutia starii de sanatate sau, n gen eral, de starea de nevoie a celor ndreptatiti sa fie despagubiti). Aceasta orientare a fost mpartasita si de practic a noastra judecatoreasca, care s-a pronuntat n sensul ca poate fi reparat si prejudiciul care, desi nu s-a produs nca , este sigur ca se va produce n viitor, el fiind, astfel, susceptibil de evaluare. nlaturarea totala a efectelor faptei ilicite prin repararea prejudiciului reprezinta scopul angajarii raspunderii delictuale. Daca nsa prejudiciul a fost d eja reparat de asigurator sau de o terta persoana fara a avea aceasta obligatie, actionnd n numele si pe seama persoa nei responsabile sau prin plata pensiei de asigurari sociale, raportul obligational delictual a fost stins. n ace ste cazuri, prejudiciul fiind reparat, victima nu este ndreptatita de a pretinde, din nou, plata despagubirilor. n raport de multitudinea si diversitatea prejudiciilor cauzate n societate au fost clasificate avnd n vedere mai multe criterii: dupa continutul lor economic pot fi prejudicii patrimoniale si n epatrimoniale, dupa natura juridica a patrimoniului lezat sunt prejudicii cauzate avutului public sau privat, dupa pos ibilitatea previziunii lor exista prejudicii previzibile sau imprevizibile, dupa modul de producere ar fi prejudic ii instantanee sau succesive, iar dupa valorile sociale lezate putem avea prejudicii cauzate persoanei fizice (corporal e, psihice, sociale, afective etc.) sau bunurilor sale etc. (a se vedea: L. Pop, Teoria obligatiilor, 2000, p. 200-201; C. Statescu, Drept civil..., p. 158-160). 2.2. Fapta ilicita reprezinta faptul generator de raspundere, care n materie extr acontractuala poate fi fapta proprie, fapta altei persoane si fapta lucrurilor sau a animalelor pe care le av em n paza juridica. Pentru a obtine o despagubire integrala, justa si echitabila, victima trebuie sa faca dovada ca pr ejudiciul suferit este consecinta savrsirii cu vinovatie a unei fapte ilicite de catre persoana responsabila. n aces te conditii, fapta ilicita declanseaza mecanismul antrenarii obligatiei de despagubire a persoanei responsabile. Vechiu l Cod civil, n art. 998 invoca, ntro formulare cuprinzatoare, orice fapta ca omului care cauzeaza altuia un prejudic iu ca fiind izvorul raspunderii delictuale. Dispozitiile art. 1357 NCC fac referire la fapta ilicita fara a detali a continutul acestei sintagme. n aceste

conditii urmeaza a avea n vedere principalele coordonate ale ilicitatii faptei pers oanei responsabile, astfel cum au fost stabilite de doctrina si jurisprudenta. Element obiectiv al raspunderii delictuale, fapta ilicita reprezinta acea actiun e sau inactiune prin care s-a adus atingere drepturilor subiective ale altor persoane sau intereselor lor legitime, de natura a le cauza un prejudiciu. n doctrina franceza, ntr-o exprimare sintetica, aceasta notiune a fost definita pri n ncalcarea unei obligatii preexistente (a se vedea: M. Planiol, Trait lmentaire, n. 863) sau ignorarea unui dre pt sau a unei obligatii impuse de ordinea juridica (G. Viney, P. Jourdain, Trait de droit civil, p. 374). Fapta ilicita poate fi o actiune constnd n a face ceea ce nu ar trebui facut potrivit normelor morale si juridice ( a distruge, a cauza o vatamare corporala, a plagia o opera stiintifica) sau o inactiune manifestata prin a nu f ace ceva, cu toate ca trebuia si putea fi facut (de exemplu, omisiunea de a lua anumite masuri de protectia muncii de c atre cel care initiaza, organizeaza si supravegheaza o activitate cu risc de accidente sau provocari de daune altor persoane). Ilicitatea conduitei faptuitorului este apreciata n raport de regulile generale d e comportament instituite n societate prin dispozitii legale si norme morale. n esenta acestea stabilesc impe rativ n sarcina cetatenilor obligatia de a nu vatama sau prejudicia alta persoana . ncalcarea acestei obligatii generale e ste contrara normelor dreptului obiectiv fiind o fapta ilicita de natura sa angajeze raspunderea civila delictua la. Aceasta reprezinta modalitatea de exteriorizare a atitudinii de constiinta si vointa a faptuitorului cu privire la fapta si consecintele sale daunatoare. Spre deosebire de fapta ilicita contractuala care se raporteaza strict la nerespec tarea obligatiilor stabilite prin acordul de vointa al partilor, fapta delictuala poate fi savrsita ntr-o infinitate de modalitati, daca este de natura a prejudicia alte persoane. 2.3. Legatura de cauzalitate ntre fapta ilicita si prejudiciu este o conditie ese ntiala, de natura obiectiva, pentru angajarea raspunderii delictuale, contribuind la identificarea persoanei respons abile care cauzeaza alteia un prejudiciu. Exigenta acestei conditii impune ca ntre prejudiciul produs si faptul generator sa existe o legatura de la cauza la efect, astfel nct, din multitudinea mprejurarilor cauzale si a conditiilor care au contribuit ntr-o anumita masura, sa fie identificate acele actiuni sau inactiuni anterioare care au deter minat n mod direct si necesar producerea prejudiciului. Absenta legaturii de cauzalitate elimina ipoteza angaj arii unei raspunderi delictuale cu privire la prejudiciul produs. n literatura noastra juridica au fost sustinute teorii privind criteriile n baza c arora trebuie apreciata legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu: sistemul echivalentei conditiilo r sau conditiei sine qua non, sistemul cauzei proxime si sistemul cauzei adecvate. Teoria care sintetizeaza constructiv valorile pozitive ale acestor orientari si nlatura neajunsurile constatate este cea privind unitatea indivizibila dintre cauza si conditie, potrivit careia, n ipoteza n care nu se poate stabili cu precizie cauza prejudiciului, se atribuie v aloare cauzala egala tuturor faptelor sau mprejurarilor care l-au precedat (a se vedea: M. Eliescu, Raspunderea civila

delictuala, p. 110-139; L. Pop, Teoria obligatiilor, 2000, p. 220-222). n aceste s-a mentionat ca asemenea conditi i exterioare care au contribuit precumpanitor la realizarea efectului pagubitor...alcatuiesc, mpreuna cu mprejurar ea cauzala, o unitate indivizibila, n cadrul careia asemenea conditii dobndesc, si ele, prin interactiun e cu cauza, caracter cauzal (a se vedea M. Eliescu, Raspunderea civila delictuala, p. 131). Aceeasi orientare o are si jurisprudenta noastra care are n vedere premisa coexis tentei dintre cauza si conditii, incluznd n complexul cauzal nu numai faptele ce constituie cauza necesara , dar si con ditiile cauzale respectiv faptele ilicite care au facut posibila producerea prejudiciului (CSJ, sect. pen. , dec. nr. 570/1990, n Dreptul nr. 1/1991, p. 71-79). 2.4. Vinovatia reprezinta o conditie distincta si esentiala a raspunderii civile delictuale, cu un caracter de sine statator si precis determinat. Astfel, raspunderea poate fi angajata numai fata de faptuitorul care se face vinovat de comiterea faptei prejudiciabile (a se vedea L.R. Boila, Raspunderea subiectiva, p. 51-60). Alin. (1) al art. 1357 NCC se rezuma la invocarea vinovatiei faptuitorului, ca o conditie pentru angajarea raspu nderii sale delictuale, deoarece notiunea a fost definita n partea introductiva a Codului, n art. 16 alin. (2) si ( 3). Sub aspect terminologic, remarcam faptul ca n noua reglementare se foloseste notiunea de vinovatie, care, ntr-o form ulare generica, include cele doua forme, intentia si culpa. n alin. (2) al art. 1357 NCC au fost actualizate d ispozitiile art. 999 C.civ., privind raspunderea si pentru cea mai usoara culpa, cu referire la acea neglijenta sau i mprudenta pe care nici persoana cea mai lipsita de dibacie nu ar fi manifestat-o fata de propriile interese [tez a a II-a a alin. (2) al art. 16 NCC]. Literatura juridica din tara noastra defineste culpa ca fiind: Atitudinea psihica a autorului faptei ilicite si pagubitoare fata de fapta respectiva si fata de urmarile acestei fapte, n momentu l savrsirii acesteia (a se vedea L. Pop, Teoria obligatiilor, 2000, p. 225). Elementele structurale ale culpei sunt factorul intelectiv de constiinta care consta ntr-un intim proces psihologic de cunoastere a legilor obiective ce a ctioneaza n natura si n societate, analiza consecintelor posibile ale unei fapte, determinata de anumite scopuri, f ata de care se prefigureaza mijloacele propice pentru realizarea acestora urmat de actiunea unui factor volitiv, de voi nta, concretizat n procesul psihologic al deliberarii si luarii deciziei privind comportamentul ce va fi ado ptat, care se materializeaza n conduita delictuala. n ceea ce priveste gravitatea culpei, de principiu, nu prezinta relev anta n raspunderea delictuala, daca faptuitorul este obligat sa raspunda chiar si pentru cea mai usoara culpa. Legea si jurisprudenta au adaugat efecte particulare pentru anumite categorii de fapte ilicite, ceea ce a contribu it la reconstituirea unei adevarate ierarhii , n raport de gravitatea culpei persoanei responsabile. Dispozitiile art. 1357 NCC pastreaza orientarea noastra catre o raspundere delic tuala esentialmente subiectiva, mpartasind ideea imputabilitatii morale a conduitei delictuale. Vinovatia faptuit orului este ambivalenta: morala, cu referire la complexul de procese psihice care preced si nsotesc fapta ilicita prejudiciabila, care impun

constientizarea consecintelor socialmente periculoase, pe de o parte, si sociala generata de nevoia restabilirii situatiei anterioare prin repararea prejudiciului, care priveste doar manifestar ile exterioare, respectiv comportamentul anormal al individului, independent de atitudinea sa psihica. Vin ovatia ramne deci elementul moral, etic, psihologic sau emotional, care precede si nsoteste fapta ilicita, un adevarat etalon juridic de care depinde sanctionarea persoanei responsabile prin antrenarea obligatiei de despag ubire. Sub acest aspect, dupa cum ne-am pronuntat deja, apreciem ca, n definirea vinovat iei, ca o conditie a raspunderii delictuale, trebuie sa ne raportam, cu precadere, la anormalitatea comportamentu lui faptuitorului si, ntr-o masura mai redusa, la imputabilitatea faptei acestuia. Remarcam faptul ca, n dreptul pozitiv contemporan, au fost reglementate unele ipoteze de raspundere pentru propria fapta chiar inde pendente de orice culpa, urmarindu-se cu prioritate sprijinirea intereselor victimelor inocente (raspunde rea pentru prejudiciile cauzate de produsele defectuoase sau daunele ecologice). n acest mod, consideram ca este pos ibila transferarea dezbaterii juridice, etice si morale din plan subiectiv, n plan obiectiv, respectiv cu privi re la faptul cauzator de prejudiciu, ca element definitoriu al raspunderii delictuale. Aceasta ar putea crea o noua pers pectiva pentru protejarea reala si efectiva a intereselor victimei, fiind posibila angajarea obligatiei de reparare a prejudiciului si n sarcina celor care, datorita vrstei sau starii precare a sanatatii mintale, nu au putut constientiza consecintele periculoase ale faptelor lor, neavnd discernamntul faptelor lor, dar care ar putea contribui la despagubire a victimei (a se vedea L.R. Boila, Culpa eterna doamna a raspunderii civile delictuale, n RRDP nr. 2/2010, p. 54-55) . 3. Fundamentul raspunderii delictuale pentru propria fapta. Vinovatia, ca fundam ent al acestei raspunderi, n opinia noastra, reprezinta un summum axiologic, reunind cele mai im portante principii calauzitoare privind interpretarea acestei institutii juridice. Privita din perspectiva noii reglementari, raspunderea civila delictuala este esentialmente subiectiva, fiind intim legata de personalitatea s i constiinta autorului faptei prejudiciabile 4. Functiile raspunderii civile delictuale. Rolul primordial al raspunderii subi ective va continua sa revina functiei sale sanctionatoare, fiind ndreptata numai mpotriva celui care se face vi novat de savrsirea unei fapte ilicite prejudiciabile. n masura n care vinovatia acestuia nu poate fi dovedita, e xista pericolul ca victima sa se afle n imposibilitate de a obtine reparatia, ceea ce este o solutie injusta. Constatam faptul ca, doar n subsidiar, se are n vedere functia reparatorie prin care se urmareste restabilirea situatiei anterio are acestei fapte. Cu toate acestea, examinnd stadiul actual al institutiei raspunderii delictuale, remarcam necesitat ea eficientizarii acestei institutii fundamentale a dreptului civil prin reglementarea, n ultimele decenii, n dreptul p ozitiv, a tot mai multe ipoteze de raspundere delictuala obiectiva care urmaresc, n primul rnd, asigurarea repararii prejudiciului. Se afirma n mod ferm, n dreptul european, tendinta de obiectivare a acestei raspunderi, pe de o p

arte, si restrngerea cazurilor fundamentate pe culpa subiectiva, pe de alta parte. Cu toate acestea, n viitoarea noastra reglementare, a fost mentinuta vinovatia, sub forma intentiei sau culpei, avnd o valoare de principiu pentru fundamentarea unei raspunderi subiective. Art. 1358. Criterii particulare de apreciere a vinovatiei Pentru aprecierea vinovatiei se va tine seama de mprejurarile n care s-a produs pr ejudiciul, straine de persoana autorului faptei, precum si, daca este cazul, de faptul ca p rejudiciul a fost cauzat de un profesionist n exploatarea unei ntreprinderi. Comentariu 1. Semnificatia aprecierii vinovatiei . Articolul 1358 NCC precizeaza criteriile pa rticulare de apreciere a vinovatiei fiind indicate anumite repere n raport de care, in concreto, n fiecare cauza n parte, poate fi evaluata vinovatia faptuitorului. Prin aprecierea vinovatiei este analizat comportamentul p ersoanei responsabile , pentru a putea stabili n ce masura au fost lezate anumite valori sociale, fiind distrus ec hilibrul social prin producerea unui prejudiciu. Etalonul evaluarii vinovatiei faptuitorului l reprezinta, n aprecierea noastra, st area de normalitate, de armonie si ordine care trebuie sa caracterizeze viata sociala. Textul legal aduce discutie, n primul rnd, existenta sau inexistenta vinovatiei, n vederea angajarii raspunderii civile delictuale fata de autorul faptei ilicite, aceasta n conditiile n care poate fi obligat sa raspunda chiar si pentru cea mai usoara cul pa. Numai n subsidiar, n masura n care prejudiciul a fost cauzat prin actiunea conjugata a autorului cu cea a vict imei sau a altor persoane, se poate pune problema unei aprecieri a vinovatiei persoanei responsabile. n aceste cazuri trebuie sa se stabileasca n ce masura fiecare dintre participanti a contribuit la producerea daunei, pentru sta bilirea criteriului care sta la baza repartizarii reparatiei. Dezbaterile doctrinare si jurisprudentiale au condus la conturarea a trei criter ii de stabilire a vinovatiei delictuale: criteriul subiectiv, concret, raportat la nsusirile si capacitatea fiecarui indiv id de a preveni si evita producerea prejudiciului, criteriul obiectiv, abstract, stabilit potrivit conduitei unui ti p uman abstract, un om cu o capacitate medie pentru a anticipa riscul producerii unor daune altor persoane si un criter iu intermediar, privind comportamentul unui om normal care actioneaza cu prudenta si diligenta, n raport de circumstantele concrete de timp si de loc. Aprecierea vinovatiei faptuitorului impune alegerea dintre bine si rau, dintre legal si ilegal, dintre corect si incorect, potrivit criteriilor juridice, morale si filosofice consacra te n societate, evitnd liberul arbitru. Conduita unui bonus pater familias este cea a unui om normal sau om rezonabil si avizat. Noul Cod civil prin dispozitiile art. 1358 consacra, n opinia noastra, criteriul intermediar de apreciere a vinovatiei civile statund n sensul ca se va tine seama de mprejurarile n care s-a produs prejudi ciul, straine de persoana autorului faptei . 2. Criteriile obiective se refera la circumstantele concrete privind locul, timp

ul, mprejurarile n care a fost savrsita fapta ilicita, daunele produse, precum si trasaturile biofiziologice, vrs ta, sexul, starea de sanatate, infirmitatile fizice ale autorului, calitatile si pregatirea acestuia. n acest co ntext analiza priveste exclusiv elementele obiective ale raspunderii, fapta si urmarile pagubitoare pe care le-a produs cel or din jur, fiind mai putin relevanta atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta si de consecintele acesteia, gr adul de inteligenta, temperamentul, caracterul, aptitudinile, nivelul de instructie si educatie etc. (a se vedea G. Viney, P. Jourdain, Trait de droit civil, p. 400-413). 3. Notiunea de profesionist n exploatarea unei intreprinderi . Calitatea faptuitorul ui de profesionist n exploatarea unei intreprinderi reprezinta un criteriu special de apreciere a vin ovatiei faptuitorului, fiind unul din elementele de noutate ale noului Cod civil. n acest context remarcam faptul c a a fost delimitata o categorie distincta de persoane responsabile, profesionistii, ceea ce reprezinta o initiat iva laudabila, cu att mai mult cu ct, n ultimele decenii, n dreptul pozitiv, au fost reglementate multe ipoteze de ra spundere speciala n diferite domenii de activitate (medical, farmaceutic, protectia consumatorilor, protectia mediului nconjurator etc.). Astfel, calitatea de profesionist atrage evaluarea cu mai multa exigenta a vinov atiei faptuitorului, fiind o cauza de agravare a raspunderii civile. Acestei categorii de faptuitori i se impun reguli mai stricte privind desfasurarea activitatilor specifice, ei fiind obligati prin regulile impuse profesiei sa ia masuri eficiente de protectie pentru prevenirea producerii unor prejudicii. n acest context, remarcam faptul ca n drept ul civil european contemporan se manifesta tendinta generala de obiectivare a raspunderii profesionistilor, in diferent de domeniul n care activeaza. Acestia trebuie sa asigure repararea prejudiciilor cauzate victimelor , chiar si independent de orice culpa, prin asumarea riscurilor activitatilor periculoase desfasurate n societate. Data fiind importanta acestor ipoteze de raspundere, apreciem ca raspunderea profesionistilor ar fi putut constitui o tem a care sa fie mai amplu reglementata n noul Cod civil, cu indicarea conditiilor specifice n care poate fi angajata obli gatia de despagubire a victimelor (a se vedea L.R. Boila, Raspunderea subiectiva, p. 310 si urm.). Art. 1359. Repararea prejudiciului constnd n vatamarea unui interes Autorul faptei ilicite este obligat sa repare prejudiciul cauzat si cnd acesta es te urmare a atingerii aduse unui interes al altuia, daca interesul este legitim, serios si, prin felul n care se manifesta, creeaza aparenta unui drept subiectiv. Comentariu 1. Definirea prejudiciului cauzat prin lezarea unui interes . Doctrina si jurisp rudenta noastra au recunoscut posibilitatea angajarii raspunderii civile delictuale si n situatia n c are a fost lezat un interes legitim, juridic ocrotit al victimei (a se vedea M. Eliescu, Raspunderea civila delictual a, p. 105; L. Pop, Teoria obligatiilor, 2000, p. 203). Aceasta abordare reprezinta o viziune mai larga asupra prejudiciu lui reparabil pe calea angajarii raspunderii. n aceste cazuri nu poate fi invocata atingerea unui drept subiectiv,

ci doar o anumita situatie de fapt care este caracterizata prin continuitate si stabilitate si care ndreptateste o p ersoana sa pretinda reparatia daunei suferite. Asemenea situatii ar putea exista ori de cte ori prin savrsirea unui del ict civil, poate fi invocata o pierdere de natura economica pierderea sau deteriorarea bunurilor, pierderea banilor, pie rderea unui cstig sau a sperantei unui cstig sau extrapatrimoniala (a se vedea G. Viney, P. Jourdain, Trait de droit civil, p. 30-33). 2. Conditii pentru existenta prejudiciului. Conditiile esentiale pentru a retine ca fiind un prejudiciu atingerea adusa unui simplu interes, sunt ca interesul lezat sa fie legitim, mor al, serios, iar prin modul n care se manifesta sa fi fost creata aparenta unui drept subiectiv, n sensul ca situatia d e fapt care a condus la producerea unui asemenea prejudiciu este caracterizata prin stabilitate si continuitate, as tfel ca se aseamana cu situatia ncalcarii unui drept subiectiv. Pe aceste coordonate, n jurisprudenta noastra au fost semnalate unele ipoteze n ca re s-au acordat despagubiri pentru prejudiciul cauzat prin lezarea unui simplu interes n cazul persoanelor ca re, faptic, s-au aflat n ntretinerea de durata a victimei faptei ilicite: copiii sotiei victimei decedate n tr-un accident, daca au fost ntretinuti de a acesta (TS, Col. penal, dec. nr. 39/1963, n Justitia noua nr. 4/19 64, p. 178), copiii concubinei victimei aflati n ntretinerea acesteia (TS, Col. penal dec. nr. 495/1966, n Culegere de deci zii 1966, p. 432; TS, Col. penal, dec. nr. 2722/1970 n RRD nr. 3/1971, p. 130). Copilul ntretinut de o ruda, fara a fi nfiata de acesta (Trib. Bucuresti, sect a. II-a pen., dec. nr. 593/1974, n RRD nr. 10/1974, p. 74, cu nota de O. Rad ulescu si C. Brsan). n esenta s-a retinut ca relatia speciala care a existat ntre ntretinator si persoanele ntretinut e, la momentul decesului acestuia, chiar si n absenta unui drept la ntretinere reglementat legal, a fost caracterizat a prin stabilitate si continuitate, astfel ca poate justifica acordarea despagubirilor acestor persoane ntruct, prin d isparitia sa, au fost private de ajutorul pe care l primeau. n acest sens, s-a subliniat faptul ca este indiferent c a ntretinerea se acordase voluntar sau n baza unei obligatii legale, important fiind ca partea civila, prin moartea victimei a suferit un prejudiciu care se impune a fi reparat (TS, sect. pen., dec. nr. 2722/ 1970, n RRD nr. 3/1971, p. 130 ). Art. 1360. Legitima aparare (1) Nu datoreaza despagubire cel care, fiind n legitima aparare, a cauzat agresor ului un prejudiciu. (2) Cu toate acestea, va putea fi obligat la plata unei indemnizatii adecvate si echitabile cel care a savrsit o infractiune prin depasirea limitelor legitimei aparari. [art. 16, 137 1 NCC; art. 44 alin. (2)-(3) C.pen.] Comentariu 1. Preliminarii. n analiza conditiilor esentiale ale raspunderii delictuale pentr u propria fapta, noul Cod civil reglementeaza legitima aparare, starea de necesitate, ndeplinirea unei activitati impuse sau permise de lege ca fiind cauze care nlatura caracterul ilicit al faptei prejudiciabile. Au fost astfel val

orificate ideile consacrate n doctrina si jurisprudenta noastra privind conditiile speciale si efectele acestor cauze. Cu toate acestea, alaturi de alti autori, apreciem ca modul de formulare a texte lor legale este cu totul deficitar (a se vedea L. Pop, Tabloul raspunderii civile, p. 159). Astfel, n noul Cod civil nu au fost formulate definitii ale acestor cauze de natura sa nlature ilicitatea faptei prejudiciabile, ci s-a ales metoda e nuntarii doar a exceptiilor aplicarii lor. ntruct n continutul reglementarii legale sunt enuntate aceste cauze, vom apela si n viitor la definitiile date de Codul penal cauzelor similare care nlatura raspunderea penala, cu toate ca difera continutul lor fata de cel aplicabil raspunderii civile delictuale. Astfel, la fel ca si n cazul vinovatiei civile def inite n art. 16 prin reluarea definitiei vinovatiei din Codul penal, se va face trimitere la continutul unor notiuni ale dreptului penal, ceea ce ar putea crea confuzia identitatii acestora cu cele specifice dreptului raspunderii civile. n ceea ce priveste legitima aparare, n lipsa unei definitii legale, vor fi folosit e coordonatele definitiei date de Codul penal, n art. 44 alin. (2). 2. Conditiile legitimei aparari. n ipoteza n care fapta prejudiciabila a fost savrs ita de o persoana pentru apararea sa ori a altuia sau a unui interes public, mpotriva unui atac material, direct, imediat si injust care pune n pericol grav valorile respective, nu va fi considerata ilicita, astfel ca nu va putea fi angajata obligatia de reparare a prejudiciului. n doctrina dreptului penal au fost sintetizate urmatoarele conditi i necesare pentru retinerea legitimei aparari: fapta sa fie savrsita pentru apararea faptuitorului n fata unui atac mate rial, direct, imediat si injust; atacul sa creeze o stare de pericol grav; atacul sa fie ndreptat direct mpotriva victimei ori unui apropiat al acesteia sau a unui interes public; apararea trebuie sa fie proportionala cu gravitatea ataculu i. 3. Depasirea limitelor legitimei aparari. Potrivit alin. (3) al art. 44 C.pen., depasirea limitelor legitimei aparari datorita unei tulburari sau temeri constituie o cauza care nlatura raspun derea penala a inculpatului. n domeniul raspunderii civile delictuale, asemenea ipoteze nu sunt de natura sa nla ture caracterul ilicit al faptei. Astfel, conform alin. (2) al art. 1360 NCC, daca apararea este disproportionata cu gravitatea atacului, faptuitorul poate fi obligat sa raspunda prin plata unei indemnizatii adecvate si echitabile . Remarcam faptul ca solutia este aplicabila doar atunci cnd a fost savrsita o infractiune, autorul fiind obligat sa raspunda civil pentru prejudiciile cauzate. Apreciem ca, pentru asemenea situatii, era utila o explicitare a criteriilor aco rdarii acestor despagubiri, avnd n vedere ansamblul reglementarilor legale consacrate unei raspunderi delictuale su biective, n care faptuitorul raspunde potrivit vinovatiei sale. Aceasta cu att mai mult cu ct, n majoritatea caz urilor, atacul material, direct, imediat si injust apartine chiar victimei, cnd se poate pune n discutie n ce masura aceasta a provocat savrsirea faptei ilicite, contribuind la producerea prejudiciului. Cuantificarea despagubi rilor ar putea fi facuta potrivit criteriilor aplicabile culpei concurente a faptuitorului cu cea a victimei sau a altor persoane, prevazute n art. 1371 NCC.

Art. 1361. Starea de necesitate Cel care, aflat n stare de necesitate, a distrus sau a deteriorat bunurile altuia pentru a se apara pe sine ori bunurile proprii de un prejudiciu sau pericol iminent este obligat s a repare prejudiciul cauzat, potrivit regulilor aplicabile mbogatirii fara justa cauza. [art. 1345-134 7 NCC; art. 45 alin. (2) C.pen.] Comentariu 1. Notiune. Doctrina si jurisprudenta noastra traditionala au apreciat starea de necesitate ca fiind o cauza care nlatura caracterul ilicit al faptei daca ntruneste conditiile prevazute n art. 45 a lin. (2) C.pen.: fapta a fost savrsita pentru a salva viata, integritatea corporala, sanatatea sau un bun important al autorului sau al altei persoane ori un interes public, de la un pericol iminent care, date fiind mprejurarile, nu putea fi nlaturat altfel (a se vedea: M. Eliescu, Raspunderea civila delictuala, p. 155; L. Pop, Teoria obligatiilor, 200 0, p. 363-364). Analiza starii de necesitate s-a realizat exclusiv din perspectiva reglementarilor dreptului penal , fapta infractionala fiind tratata n aceleasi conditii cu fapta prejudiciabila n sensul ca daca nu va putea angaja ras punderea penala a faptuitorului, nu poate fi considerata a fi o fapta ilicita, de natura sa antreneze obligatia de d espagubire pentru prejudiciul cauzat. 2. Efecte. De principiu, starea de necesitate nlatura caracterul ilicit att al fap tei infractionale, ct si a celei daunatoare. Cu toate acestea, noul Cod civil ofera o noua perspectiva starii de necesitate, distincta fata de cea stabilita de dreptul penal. Fapta care a avut drept consecinte prejudicierea alt or persoane daca a fost savrsita n stare de necesitate nu exclude, n toate situatiile, angajarea raspunderii prin pl ata unor despagubiri. Mai mult dect att, asemenea fapte sunt considerate o sursa autonoma de raspundere civila, d eoarece este echitabila despagubirea victimei si n asemenea situatii. n acest context, n noua reglementare a raspunderii delictuale pentru propria fapta , este reglementata situatia speciala n care starea de necesitate nlatura angajarea raspunderii pentru un delic t civil, dar poate angaja raspunderea pentru savrsirea unui fapt licit. Astfel, n ipoteza n care delictul con sta n distrugerea sau deteriorarea bunurilor , fiind savrsit ntr-o anumita situatie care poate fi asimilat a unei stari de necesitate cu referire la apararea n fata unui prejudiciu sau pericol iminent raspunderea faptuit orului va putea fi angajata dupa regulile raspunderii aplicabile mbogatirii fara justa cauza, astfel cum sunt reglementate n art. 1345-1347 NCC. Faptuitorul nu se face vinovat de savrsirea unei fapte ilicite n conditiile s tarii de necesitate, dar, cu toate acestea, va raspunde pentru faptul licit constnd n aceea ca s-a mbogatit fara justa cauza n asemenea situatii. Solutia a fost adoptata si n doctrina franceza, fiind invocate regulile gestiunii de afaceri sau ale mbogatirii fara justa cauza pentru a oferi victimei faptei prejudiciabile o compensatie mai mult sau mai putin completa , fiind sesizat nsa si riscul aplicarii uneori abuzive a acestor institutii juridice. A f ost sustinuta ideea unei raspunderi specifice fondate pe starea de necesitate (a se vedea G. Viney, P. Jourdain, Tra

it de droit civil, p. 581-582). Art. 1362. Obligatia tertului de reparare a prejudiciului Daca, n cazurile prevazute de art. 1360 alin. (2) si art. 1361, fapta pagubitoare a fost savrsita n interesul unei terte persoane, cel prejudiciat se va ndrepta mpotriva acesteia n te meiul mbogatirii fara justa cauza. [art. 1346, art. 1360 alin. (2), art. 1361 NCC] Comentariu 1. Conditii. Dispozitiile art. 1360 alin. (2) si art. 1361 sunt aplicabile doar cazurilor n care fapta prejudiciabila a fost savrsita cu depasirea limitelor legitimei aparari sau n stare de necesitate, de pe rsoana responsabila pentru a se apara pe sine ori bunurile proprii. n art. 1362 NCC a fost reglementata ipoteza n care fapta daunatoare a fost comisa n interesul unei terte persoane , caz n care victima se va ndrepta direct mpotri va acesteia, pentru a putea obtine despagubirea. Raportul juridic obligational ia nastere pe temeiul mbogatir ii fara justa cauza ntre victima care a suferit o pierdere patrimoniala si persoana care s-a mbogatit n ase menea situatii. Sunt nlaturate ipotezele reglementate n art. 1346 NCC n care mbogatirea este justificata cnd mbogati rea rezulta din executarea unei obligatii valabile, din neexecutarea de catre cel pagubit a unui drept cont ra celui mbogatit sau cnd mbogatirea rezulta din ndeplinirea de catre cel pagubit a unui act n interesul sau personal si exclusiv, pe riscul sau ori, dupa caz, cu intentia de a-l gratifica. Solutia este echitabila fiind aplic abila numai n situatiile exceptionale n care fapta a produs asemenea consecinte, despagubirea datorata de persoana respo nsabila fiind limitata n masura propriei mbogatiri. Art. 1363. Divulgarea secretului comercial O persoana se poate exonera de raspundere pentru prejudiciul cauzat prin divulga rea secretului comercial dovedind ca divulgarea a fost impusa de mprejurari grave ce priveau san atatea sau siguranta publica. Comentariu 1. Fapta ilicita constnd n divulgarea secretului comercial. Consimtamntul victimei privind savrsirea faptei prejudiciabile poate fi o cauza de neraspundere daca se face dov ada faptului ca aceasta a fost de acord ca autorul faptei ilicite sa actioneze ntr-un anumit mod, asumndu-si astfel riscul cauzarii unei pagube. Cu toate acestea, n materie delictuala, consimtamntul vicitmei a fost interpretat cu prudenta, n sensul ca a fost recunoscuta ca fiind o cauza de neraspundere valabila numai atunci cnd fapta a fo st savrsita cu o culpa usoara (a se vedea C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, 2002, p. 192). Constatam faptul c a noul Cod civil nu abordeaza consimtamntul victimei ca fiind o cauza distincta de neraspundere n materie delict uala, rezumndu-se la reglementarea n art. 1363 a unei situatii speciale, dezvaluirea unui secret profe sional. Ilicitatea acestei fapte consta n aceea ca autorul a ncalcat o obligatie legala sa u contractuala care i impune sa pastreze o anumita informatie legata de activitatea sa profesionala. Secretul po ate fi evaluat n raport cu

importanta datelor astfel obtinute si impactul pe care dezvaluirea lor ar putea sa l produca asupra evolutiei ulterioare a activitatii din domeniul respectiv sau din alte domenii, cu referir e la mediul concurential, lansarea pe piata a anumitor produse, valorifcarea cercetarilor tehnice sau stiintifice etc. Pentru angajarea raspunderii civile n cazul divulgarii secretului este necesar ca aceasta fapta ilicita sa fie de natu ra sa cauzeze victimei un prejudiciu, caz n care va fi angajata obligatia de despagubire. n aprecierea naostra, aceasta obligatie este circumscrisa, n special, continutului unui raport obligational de natura contractuala, n care con fidentul se obliga sa pastreze secretul care i-a fost ncredintat. n cazul n care informatia este detinuta de o alt a persoana, numai n masura n care dezvaluirea ei ar atrage producerea de prejudicii, ar fi de natura sa antre neze raspunderea delictuala. 2. Raspunderea civila nu poate fi angajata cnd, potrivit dispozitiilor art. 1363 NCC, secretul profesional priveste mprejurari grave ce priveau sanatatea sau siguranta publica, caz n care d ispozitiile legale au n vedere protejarea interesului general al societatii, n situatii exceptionale si periculoase, care primeaza n fata intereselor private. Art. 1364. ndeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege ndeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege sau ordinul superiorului n u l exonereaza de raspundere pe cel care putea sa si dea seama de caracterul ilicit al faptei sa le savrsite n asemenea mprejurari. (art. 1358 NCC) Comentariu 1. Orientare doctrinara. ndeplinirea unei ndatoriri prevazute sau numai permise de dispozitiile legale n vigoare este considerata a fi o activitate legala. Eventualele prejudicii care s -ar putea produce n asemenea situatii nu sunt de natura a angaja raspunderea delictuala, nefiind ndeplinita conditia co miterii unei fapte ilicite. De asemenea, executarea ordinului dat de o autoritate este prezumata a fi o activit ate legala. Pentru aceasta, ordinul trebuie sa emane de la o persoana care este competenta la acel moment sa dispuna executarea anumitor obligatii si sa fie emis cu respectarea dispozitiilor legale, att n ceea ce priveste forma, ct s i continutul sau. n unanimitate, doctrina noastra a recunoscut aceste situatii, chiar si n absenta unor dispozitii legale exprese, ca fiind de natura sa nlature caracterul ilicit al faptei (a se vedea: M. Eliescu, Raspunderea civila d elictuala, p. 156-158; L. Pop, Teoria obligatiilor, 2000, p. 364-365; C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, 2002, p. 190) . 2. Exceptii de la regula nlaturarii caracterului ilicit al faptei . Noul Cod civi l nu stabileste, n mod expres, faptul ca prin ndeplinirea unei ndatoriri prevazute ori numai permise de l ege sau prin executarea unui ordin, faptele nu au un caracter ilicit, ci precizeaza doar cazurile n care ar pu tea fi angajata raspunderea delictuala n asemenea situatii: atunci cnd faptuitorul putea sa si dea seama de caracterul ilic it al faptei sale savrsite n asemenea mprejurari . Modul de formulare a textului legal ar putea declansa o serie de discutii n conditiile n care se fac aceleasi referiri la doua categorii de situatii ntre care exista semnifica

tive diferentieri: fapta prejudiciabila a fost savrsita n ndeplinirea unor ndatoriri legale sau n executarea unui ordin al supe riorului (a se vedea L. Pop, Tabloul raspunderii civile, p. 159). Astfel, ndeplinirea unor ndatoriri prevazute sau doar permise de lege ar putea ave a caracter ilicit numai atunci cnd a fost savrsita cu vinovatie, fiind cauzat un prejudiciu. n cazul executarii un ui ordin, fapta ar putea fi ilicita fie datorita faptului ca ordinul a avut un caracter vadit ilegal, fie datorita m odului de executare deficitar al acestuia, fiind produs cu vinovatie un prejudiciu altei persoane. Sintagma folosita putea sa si dea seama readuce n discutie conditiile culpei civile, cu cele doua elemente structurale, intelectiv si volitiv. Astfel, desi exista certitudinea producerii unui prejudiciu, n executarea unei activitati aparent legale sau a unui ordin dat cu respectarea ordinii de drept, se analizeaza n ce masura autorul faptei avea sau nu posibilitatea de a cunoaste caracterul sau vadit ilicit sau a buziv. Numai n masura dovedirii vinovatiei autorului faptei va putea fi angajata raspunderea lui pentru prejudic iul produs. Aprecierea imputabilitatii conduitei sale se va face potrivit dispozitiilor art. 1358 NCC, raportat la mpreju rarile n care s-a produs prejudiciul, straine de persoana faptuitorului . Aceste dispozitii legale reafirma fundamentul subiectiv al raspunderii pentru propria fapta, vinovatia faptuitorului fiind conditia esentiala pentru angajarea obligatiei de despagubire. Sub aspect terminologic, constatam o diferentiere fata de modul de formulare al acestor cauze din doctrina noastra, de natura sa restrnga sfera lor de aplicabilitate: ndeplinirea se refera doar la a numite activitati , iar nu n mod expres la ndatoriri prevazute de lege (activitatile se desfasoara n conditii preva zute de lege si implica respectarea unor asemenea ndatoriri), iar ordinul apartine doar superiorului, fara a fi menti onata ipoteza n care acesta emana de la o autoritate publica competenta. Art. 1365. Efectele hotarrii penale Instanta civila nu este legata de dispozitiile legii penale si nici de hotarrea d efinitiva de achitare sau de ncetare a procesului penal n ceea ce priveste existenta prejudiciu lui ori a vinovatiei autorului faptei ilicite. [art. 1367-1368 NCC; art. 10, art. 11 pct. 2 lit. a)-b), art. 22 C.proc.pen.; art. 27 NCPP] Comentariu 1. Orientarea actuala a doctrinei si jurisprudentei. Corelatia dintre raspundere a civila delictuala si cea penala prezinta relevanta ndeosebi din perspectiva autoritatii de lucru judecat a hotarrii instantei penale ori de cte ori fapta infractionala a avut drept consecinta producerea unui prejudiciu. Potrivit alin. (1) al art. 27 NCPP (fostul art. 22): Hotarrea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat n fata instantei civile care judeca actiunea civila cu privire la existenta faptei, a persoanei c are a savrsit-o si a vinovatiei acesteia . n doctrina noastra traditionala, s-a apreciat ca hotarrea penala trebuie, n principiu , sa aiba autoritate fata de toti membrii societatii, inclusiv partile care se judeca n procesul civil , deoarece o s olutie contrara ar aduce atingere

prestigiului justitiei represive si, prin urmare, ar fi contrara ordinii publice (a se vedea M. Eliescu, Raspunderea civila delictuala, p. 34-35). n cazul n care s-a pronuntat de catre instanta penala o hotarre de achitare [art. 1 1 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a)-e) C.proc.pen.] sau de ncetare a procesului penal [art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. f)-j) C.proc.pen.], solutiile jurisprudentiale au fost diferentiate n functie de temeiul legal indica t, deoarece s-a apreciat ca nu orice hotarre penala poate avea ca efect nlaturarea posibilitatii admiterii actiunii civ ile n despagubiri. Astfel, daca fapta imputata nu exista [art. 10 lit. a)] sau nu a fost savrsita de nvinuit sau inculpa t [art. 10 lit. c)] actiunea civila intentata acestuia nu poate fi admisa. n ipotezele n care se dispune achitarea pen tru ca fapta nu este prevazuta de 1 legea penala [art. 10 lit. b)], nu prezinta gradul de pericol al unei infractiun i [art. 10 lit. b )], nu sunt ntrunite elementele constitutive ale infractiunii [art. 10 lit. d) C.proc.pen.], exista o cauza care nlatura caracterul penal [art. 10 lit. e)] sau se dispune ncetarea procesului penal [art. 10 lit. f)-j)], actiun ea civila va putea fi admisa de instanta civila (a se vedea C. Statescu C. Brsan, Obligatiile, 2002, p. 142-144). 2. Elementele noii eglementari. n Sectiunea a 3-a din Capitolul IV al noului Cod civil consacrata raspunderii delictuale pentru fapta proprie, analiznd cauzele care nlatura caracterul ilicit a l faptei, art. 1365 dispune asupra efectelor hotarrii penale n ceea ce priveste modul de solutionare a actiunii civil e fundamentate pe regulile aplicabile raspunderii delictuale. Remarcam pentru nceput faptul ca asemenea dispozitii au un preponderent caracter procedural, fiind abordate n cuprinsul dispozitiilor art. 27 NCPP, astfel ca apreciem ca nu se justifica incl uderea lor n aceasta sectiune a Codului civil. Dar chiar daca ignoram acest aspect, constatam ca noii eglementare instit uie o noua regula: Instanta civila nu este legata de dispozitiile legii penale cu referire la hotarrile definitive de co ndamnare, care este n mod vadit contrara celei cuprinse n alin. (1) al art. 27 NCPP (citata mai sus), precum si c u cea din alin. (2) al acestui articol potrivit caruia: Hotarrea definitiva a instantei civile prin care a fost solutiona ta actiunea civila nu are autoritate de lucru judecat n fata organului de urmarire penala si a instantei penale cu privir e la existenta faptei penale, a persoanei care a savrsit-o si a vinovatiei acesteia . A accepta aceasta noua regula ar nsemna sa admitem ca este posibila derularea, n paralel, a doua procese, unul penal si unul civil, care sa pronunte solutii diferite n ceea ce priveste prejudiciul si vinovatia faptuitorului. n noua reglementare, aceasta regula se va aplica si atunci cnd exista o hotarre defi nitiva de achitare sau de ncetare a procesului penal , prevedere pe care o apreciem a fi inacceptabila, daca avem n vedere faptul ca acestea sunt raspunderi juridice autonome raspunderea penala care presupune condamnarea inculpatului, achitarea acestuia sau ncetarea procesului penal si raspunderea civila care implica plata d espagubirilor fiind stabilite conditii si efecte juridice diferite. Existenta faptei n noul text legal s-a rezu mat doar la existenta prejudiciului, iar

existenta persoanei care a savrsit-o la vinovatia acesteia. De asemenea, consideram ca dispozitiile unei hotarri penale definitive privind ex istenta prejudiciului ori vinovatia autorului faptei ilicite n mod obligatoriu trebuie sa aiba autoritate n fata insta ntei civile, daca avem n vedere ca acestea sunt si elemente constitutive ale unei infractiuni (respectiv latura obi ectiva si cea subiectiva). Astfel, daca sa pronuntat achitarea inculpatului pe temeiul art. 10 lit. d) C.proc.pen, pentru lipsa acestora, aceleasi argumente vor sta si la baza solutiei de respingere a actiunii civile fundamentate pe temei de lictual, fiind necesara, si n acest caz, ntrunirea cumulativa a conditiilor esentiale. Persoanele lipsite de discernamnt nu pot fi trase la raspundere penala, dar nici nu pot fi obligate la despagubiri potrivit art. 1367 NCC, dect n mod exceptional, n mod cu totul subsidiar, n conditiile speciale ale art. 1368 NCC. Dispozitiile art. 1365 NCC apar, asadar, ca deficitare si incomplete, ceea ce po ate crea o inadmisibila confuzie pentru cei care trebuie sa le aplice n cauzele supuse judecatii. Dupa cum am prezentat o rientarea actuala a doctrinei si jurisprudentei noastre, n anumite situatii, temeiul achitarii inculpatului coinci de cu nentrunirea conditiilor raspunderii delictuale, astfel ca hotarrea penala data are autoritate de lucru ju decat cu privire la fapta, autor si vinovatia acestuia. Apreciem ca si cazul de ncetare prevazut de art. 10 lit. j) C .proc.pen., cnd exista autoritate de lucru judecat, ar putea constitui, de asemenea, temeiul respingerii actiunii civ ile, daca, anterior, aceasta fusese deja solutionata alaturi de actiunea penala. Art. 1366. Raspunderea minorului si a celui pus sub interdictie judecatoreasca (1) Minorul care nu a mplinit vrsta de 14 ani sau persoana pusa sub interdictie ju decatoreasca nu raspunde de prejudiciul cauzat, daca nu se dovedeste discernamntul sau la data savrsirii faptei. (2) Minorul care a mplinit vrsta de 14 ani raspunde de prejudiciul cauzat, n afara de cazul n care dovedeste ca a fost lipsit de discernamnt la data savrsirii faptei. [art. 38, 41, art. 1349 alin. (2) NCC] Comentariu 1. Capacitatea delictuala. Potrivit viitoarei reglementari legale, raspunderea c ivila delictuala pentru propria fapta este fundamentata pe vinovatia persoanei responsabile. Aceasta presupune, n primul rnd, cunoasterea legilor obiective care actioneaza n natura si societate, precum si a riscului de producer e a unor prejudicii altor persoane, prin savrsirea unor fapte ilicite. n anumite mprejurari, fie datorita vrstei, fie da torita starii precare a sanatatii mintale, unele persoane nu au capacitatea constientizarii caracterului antisocia l si periculos al faptelor lor, nu disting ntre ce este licit sau ilicit, caz n care producerea prejudiciului nu le p oate fi imputabila. n absenta vinovatiei, nu va putea fi angajata raspunderea civila pentru repararea prejudic iului cauzat victimei. Rezulta ca raspunderea delictuala pentru propria fapta este conditionata de capa citatea delictuala a faptuitorului, respectiv de existenta discernamntului acestuia care consta n ansam blul nsusirilor sale psihice,

intelective si volitive, efective sau prezumate de lege, necesare pentru a preve ni si evita savrsirea acelor fapte de natura a aduce atingere drepturilor subiective sau intereselor legitime ale alto r persoane. Lipsa discernamntului poate fi invocata n cazul minorilor si cel al persoanelor bolnave mintal, puse su b interdictie judecatoreasca. Capacitatea de exercitiu deplina ncepe la data cand persoana devine majora, astfe l cum prevede art. 38 NCC. n mod exceptional, minorul dobandeste, prin casatorie, capacitatea deplina de exer citiu. n cazul minorului care a implinit varsta de 14 ani, acesta are doar capacitatea de exercitiu restransa, c onform art. 41 NCC. Rezulta ca minorii sub 14 ani nu au capacitate de exercitiu. Se prezuma ca acestia nu au capacitate delictuala, deci nu pot fi obligati la pl ata despagubirilor datorate vicitmei dect daca se dovedeste ca au actionat cu discernamnt, avnd reprezentarea consecinte lor faptelor lor. A fost astfel instituita prezumtia legala relativa privind lipsa capacitatii delictuale a mino rilor care nu au mplinit vrsta de 14 ani. Momentul evaluarii capacitatii delictuale este cel al comiterii faptei prejudici abile pentru a se aprecia daca, n concret, acesta putea sa previna si sa evite prejudicierea victimei. Capacitatea delictuala se deosebeste de capacitatea de exercitiu a persoanei car e priveste exercitiul drepturilor si asumarea obligatiilor prin ncheierea de acte juridice (a se vedea M. Eliescu, Ras punderea civila delictuala, p. 225). Aceasta nseamna ca o persoana care nu are capacitate de exercitiu poate fi obliga ta sa raspunda pentru delictul savrsit daca se dovedeste ca a actionat cu discernamnt sau, din contra, desi are c apacitatea de exercitiu, nu poate raspunde delictual deoarece, n momentul comiterii faptei, nu a avut discernamnt. 2. Regula n cazul capacitatii delictuale. Regula generala privind capacitatea del ictuala stabileste ca toate persoanele care au mplinit vrsta de 14 ani au capacitate delictuala, deci raspund pentru prejudiciile cauzate altor persoane, cu exceptia cazurilor n care dovedesc lipsa discernamntului la momentul savrsirii faptei prejudiciabile. Prin alin. (2) al art. 1366 NCC a fost instituita o prezumtie legala relativa pr ivind capacitatea delictuala a minorilor ntre 14 si 18 ani. Desi textul legal face referire doar la minori , aceast a regula poate fi aplicabila tuturor persoanelor, inclusiv celor adulte, care au posibilitatea de a demonstra ca perm anent sau temporar au fost lipsite de discernamntul faptelor lor. Aceasta ar fi situatia bolnavilor psihici care, desi nu au fost puse sub interdictie, nu au putut constientiza pericolul faptelor lor. 3. Exceptia n cazul capacitatii delictuale. Exceptia privind lipsa capacitatii de lictuale se refera la minorii care nu au mplinit vrsta de 14 ani si persoanele puse sub interdictie care nu rasp und pentru prejudiciile pe care le produc dect n mod exceptional, daca se demonstreaza ca au actionat ntr-un moment de luciditate, deci cu discernamnt. Aceasta prezumtie legala a lipsei discernamntului este relativa deoar ece poate fi rasturnata prin dovedirea contrariului, respectiv faptul ca, la momentul savrsirii faptei, aveau posibilitatea de a-si adapta comportamentul pentru a mpiedeca cauzarea consecintelor daunatoare. Constatam faptul ca, potrivit noii reglementari, vom ramne fideli orientarii catr e o raspundere subiectiva pentru

fapta proprie, n care constiinta autorului are rolul decisiv, n fata ilicitatii ac tiunilor sau inactiunilor sale prejudiciabile. Altfel spus, numai n conditiile n care acesta a cunoscut consecint ele faptei sale si a actionat deliberat pentru producerea lor, poate fi angajata obligatia pentru despagubirea victimei. Daca n actualul Cod civil este invocata greseala faptuitorului, folosindu-se o notiune generala, remarcam fa ptul ca n noua reglementare, n alin. (2) al art. 1349 NCC, se mentioneaza expres: cel care, avnd discernamnt, ncalc a aceasta ndatorire raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral . Se elimina, a stfel, orice posibilitate de a interpreta continutul vinovatiei civile din perspectiva elementului sau obiectiv, cel privi nd comportamentul prejudiciabil. ntreaga atentie este acordata elementului subiectiv, privind starea psihica a per soanei responsabile, deoarece numai n conditiile n care faptuitorul a actionat cu discernamnt va putea fi angajat a raspunderea civila delictuala. Constatam faptul ca ne vom situa pe aceleasi coordonate ale culpei morale, pentr u care este esentiala constientizarea urmarilor propriilor fapte, desi n materia raspunderii civile del ictuale aspectul esential l constituie existenta prejudiciului, pentru a carui reparare trebuie antrenata raspunderea. Art. 1367. Raspunderea altor persoane lipsite de discernamnt (1) Cel care a cauzat un prejudiciu nu este raspunzator daca n momentul n care a s avrsit fapta pagubitoare era ntr-o stare, chiar vremelnica, de tulburare a mintii care l-a pus n neputinta de a-si da seama de urmarile faptei sale. (2) Cu toate acestea, cel care a cauzat prejudiciul este raspunzator, daca stare a vremelnica de tulburare a mintii a fost provocata de el nsusi, prin betia produsa de alcool, de stupefiante sau de alte substante. [art. 1366 alin. (1) NCC] Comentariu 1. Situatii exceptionale. Lipsa discernamntului se poate datora si unei situatii exceptionale, constnd ntr-o stare de tulburare a mintii, n care faptuitorul, n concret, nu a avut reprezentare a urmarilor faptei sale socialmente periculoase. Ipoteza reglementata de art. 1367 NCC reprezinta o exce ptie de la regula instituita prin art. 1366 alin. (1). Astfel, daca o persoana prezumata ca avnd capacitate delictuala, att din punct de vedere al vrstei, ct si al starii sale de sanatate mintala, si pierde discernamntul vremelnic sau def initiv, intempestiv ca urmare a unui soc psiho-traumatic sau a unei boli, daca a cauzat un prejudiciu victimei n aceasta stare, raspunderea sa poate fi nlaturata. Starea de tulburare a mintii trebuie sa prezinte o asemenea gravita te nct l-au pus n neputinta sa cunoasca pericolul producerii de prejudicii si nu a putut sa actioneze pentru ev itarea unor asemenea consecinte. Lipsa discernamntului nlatura total vinovatia faptuitorului. Dovada unei asemenea situatii poate fi realizata prin orice mijloace de proba, ndeosebi prin constatari si expertize medio-legale psihi atrice care pot demonstra, n mod stiintific, pierderea capacitatilor intelective si volitive ale subiectului pe f ondul unor grave probleme de sanatate mintala. Eventuala alterare a discernamntului nu este suficienta pentru ca faptui torul sa nu suporte despagubirile

datorate victimei, n conditiile n care textul legal invoca expres pierderea totala a acestuia. 2. Situatii speciale. Alineatul (2) al art. 1367 NCC prevede n mod expres ca nu s unt aplicabile dispozitiile alin. (1) ori de cte ori pierderea discernamntului faptuitorului se datoreaza propriului sau comportament caracterizat prin consum de bauturi alcoolice, stupefiante sau alte substante interzise. Astfel, n aceste cazuri, raspunderea faptuitorului va putea fi angajata pentru daunele produse altor persoane, apreci indu-se ca, n mod voit, acesta a procedat astfel, cunoscnd efectele nocive ale betiei voluntare sau ale consumului de asemenea substante care l pot transforma ntr-un element periculos pentru cei din jurul sau. Art. 1368. Obligatia subsidiara de indemnizare a victimei (1) Lipsa discernamntului nu l scuteste pe autorul prejudiciului de plata unei ind emnizatii catre victima ori de cte ori nu poate fi angajata raspunderea persoanei care avea , potrivit legii, ndatorirea de a-l supraveghea. (2) Indemnizatia va fi stabilita ntr-un cuantum echitabil, tinndu-se seama de star ea patrimoniala a partilor. [art. 1357, art. 1372 alin. (1) NCC] Comentariu 1. Preliminarii. Dispozitiile art. 1368 NCC reprezinta unul din elementele de no utate ale noua reglementare, fiind inspirate de art. 489-2 din Codul civil francez, introdus prin Legea din 3 ianua rie 1968, potrivit carora cel care a cauzat o paguba altuia atunci cnd se afla sub imperiul unei tulburari mentale nu poate fi mai putin obligat la repararea acestuia (s.n., L.R.B.). Astfel, persoanele care sufera de afectiuni ps ihice, fiind grav bolnave, lipsite de discernamnt si fara a avea reprezentarea consecintelor faptelor lor, nu pot fi co nsiderate a fi vinovate pentru faptele ilicite prejudiciabile comise, n acceptiunea prevederilor art. 1357 NCC. Acesta reprezinta principalul inconvenient privind imposibilitatea actionarii lor pentru plata despagubirilor, ceea ce ar constitui, evident, o solutie inechitabila pentru victima. n absenta unei reglementari legale, pentru asemenea situatii, doctrina noastra (a se vedea G. Chivu, Echitatea... ca fundament al unor solutii creatoare, n A. Ionascu, colectiv, Contributia practici i judecatoresti la dezvoltarea principiilor dreptului civil romn, Ed. Academiei, 1978, p. 30-31) a invocat echit atea ca fundament al raspunderii civile a persoanei lipsite de discernamnt pentru fapta ilicita, analiznd cazul unu i minor sub 14 ani, care, actionnd fara discernamnt, a incendiat si distrus 18 ha de teren cu vegetatie forestiera ( TS, sect. civ., dec. nr. 175 din 22 ianuarie 1972, n CD 1072, p. 151-153). n esenta s-a apreciat ca este posibila oblig area directa a minorului fara discernamnt si fara reprezentant legal, la repararea prejudiciului cauzat prin fa pta sa ilicita, n mprejurarea n care situatia patrimoniala a autorului faptei ilicite ar permite si ar justifica o as emenea reparatie . 2. Caracterizare. Caracterul subsidiar al raspunderii persoanei lipsite de disce rnamnt rezulta din imposibilitatea repararii prejudiciului prin angajarea raspunderii persoanei care avea, potrivit legii, ndatorirea de a-l supraveghea. Astfel, numai daca despagubirea victimei nu poate fi realizata de a

ceste persoane responsabile, fie pentru ca nu se cunosc, fie pentru ca nu au venituri sau bunuri din a caror valo rificare sa acopere reparatia, va putea fi angajata raspunderea faptuitorului. Dispozitiile alin. (1) al art. 1368 NCC se coroboreaza cu cele din alin. (1) al art. 1372 NCC privind raspunderea pentru fapta altei persoane care stabilesc relatia speciala ntre faptuitor si persoana r esponsabila, prin acceptarea obligatiei legale de supraveghere si control a modului de viata al celor lipsiti de discern amnt, respectiv a minorului sub 14 ani sau a bolnavului psihic pus sub interdictie. n cazul acestor ipoteze de raspunder e, obligatiile persoanei responsabile au fost circumscrise, prin textul legal, exclusiv supravegherii persoanelor fara capacitate delictuala, avnd un comportament imprevizibil si spontan, soldat cu prejudicierea altor persoane. 3. Limitele despagubirii. Acestea sunt prevazute n alin. (2) al art. 1368, referi ndu-se la un cuantum echitabil, n functie de starea patrimoniala a partilor. Astfel, prin exceptie de la regula generala aplicabila raspunderii delictuale privind repararea integrala a prejudiciului cauzat victim ei, daca este posibil, n natura sau prin echivalent, persoana lipsita de discernamnt datoreaza o despagubire echitabi la, raportata la posibilitatile sale concrete. Acesta este un caz special de despagubire n care nevoia victimei faptei ilicite, se coroboreaza cu posibilitatile faptuitorului, existnd sansa unei reparatii integrale a prejudiciu lui sau doar a uneia partiale ori doar simbolice. 4. Impactul acestor reglementari asupra continutului notiunii de vinovatie civila . Dupa cum neam pronuntat si cu alte ocazii, remarcam faptul ca, prin extinderea sferei perso anelor responsabile la persoanelor lipsite de ratiune si acceptarea angajarii raspunderii delictuale n absenta doved irii vinovatiei faptuitorului, se tinde la recunoasterea elementului obiectiv privind anormalitatea comportamentului ace stuia , renuntndu-se la coordonatele culpei morale. Noua reglementare a statuat n sensul ca, n cazul raspunderii pentru fapta proprie, consacrata ca fiind de natura subiectiva, exista posibilitatea angajarii unei raspunderi avnd ca fundament o cu lpa obiectiva sau, altfel spus, comportamentul faptuitorului. Persoana care nu are discernamntul faptelor sale tr ebuie sa suporte toate consecintele acesteia si sa repare prejudiciul produs, nu pentru ca este vinovat a si trebuie sanctionata, ci pentru ca, ntr-o societate civilizata, este echitabil ca victima unei fapte ilicite sa fie i ntegral despagubita. Numai n acest mod vom asigura cadrul legal n care va putea fi restabilit efectiv echilibrul social distrus prin producerea pagubei. Dispozitiile legale analizate pledeaza pentru recunoasterea primordialitatii fun ctiei reparatorii a raspunderii delictuale, n detrimentul celei preventiv-educative, al carui rol, fara a fi mini malizat, nu este de esenta acestei raspunderi (a se vedea L.R. Boila, Raspunderea subiectiva, p. 103-108). n acest context, apreciem ca trebuie amplificat rolul social al statului pentru p rotectia persoanelor minore si a celor cu handicap, prelund sarcina repararii prejudiciilor cauzate de acestia. De aseme nea, urmnd modelul statelor civilizate, exista posibilitatea despagubirii victimelor faptelor ilicite comise de aceste persoane dintr-un fond special,

de natura sa le asigure repararea integrala a prejudiciului. Art. 1369. Raspunderea altor persoane (1) Cel care l-a ndemnat sau l-a determinat pe altul sa cauzeze un prejudiciu, la ajutat n orice fel sa-l pricinuiasca sau, cu buna stiinta, a tainuit bunuri ce proveneau dintro fapta ilicita ori a tras foloase din prejudicierea altuia raspunde solidar cu autorul faptei. (2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si n privinta celui care, n orice fel, a mpied icat ori a ntrziat chemarea n judecata a autorului faptei ilicite. (art. 1382 NCC) Comentariu 1. Preliminarii. Daca n art. 998 C.civ., raspunderea delictuala poate fi angajata pentru orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu , n noua reglementare, n mod expres, a fost reglementa ta raspunderea altor persoane dect autorul, instituind regula solidaritatii ntre acestea, pentru despag ubirea integrala a victimei. Astfel, dispozitiile art. 1369 NCC au fost consacrate raspunderii civile delictu ale a participantilor la comiterea faptei prejudiciabile, cei care, alaturi de autor, au contribuit ntr-o anumita masura la producerea lui. n acest mod a fost extinsa considerabil sfera celor care pot fi obligati sa repare prejudiciul, cee a ce reprezinta un veritabil avantaj pentru victime. Constatam faptul ca au fost preluate, si n acest domeniu, reglementarile dreptulu i penal n materia participantilor la savrsirea unei infractiuni, din context rezultnd elementele specifice ale insti garii si complicitatii, dar si cele privind tainuirea sau favorizarea infractorului. 2. Persoana responsabila. Calitatea de persoana responsabila revine n primul rnd aut orului, cel care, n mod direct si nemijlocit, a initiat, organizat, condus si desfasurat actiunea sa u inactiunea cu consecinte daunatoare pentru persoana vatamata. Instigatorul este persoana care l-a ndemnat sau l-a determinat pe altul sa cauzez e un prejudiciu, iar complicele este acela care l-a ajutat n orice fel sa-l pricinuiasca. Implicarea acestora est e anterioara sau cel mult concomitenta comiterii faptei prejudiciabile. n masura n care, ulterior acestui moment, o perso ana primeste anumite bunuri cunoscnd ca provin din comiterea unei fapte ilicite ori a tras foloase din prejud icierea altuia poate fi considerat tainuitor sau favorizator, fiind una din persoanele responsabile pentru prejudic iul cauzat. Dispozitiile alin. (2) ale art. 1369 NCC sunt nsa lacunare n ceea ce priveste impl icarea directa a unor persoane care au mpiedicat ori au ntrziat chemarea n judecata a autorului faptei ilicite. Actiunea civila n despagubire fundamentata pe dispozitiile raspunderii delictuale apartine victimei, titulara a unui drept de creanta, fiind supusa prescriptiei extinctive. Interesul acesteia este acela de a promova actiunea n te rmen, valorificnd toate mijloacele de proba necesare pentru dovedirea pretentiilor sale. n masura n care o persoana, n mod deliberat, a distrus sau alterat anumite probe considerate utile solutionarii cauzei, se poate considera ca a contribuit la tergiversarea chemarii n judecata a autorului, astfel ca, ipotetic, ar putea fi trasa la raspun dere, alaturi de ceilalti participanti. Ramne ca jurisprudenta sa identifice asemenea situatii staund asupra conditiilor s

i limitelor n care aceste eprsoane raspund fata de victima. 3. Solidaritatea raspunderii. Dispozitiile art. 1369 NCC privind raspunderea par ticipantilor alaturi de autor se coroboreaza cu cele ale art. 1382 NCC potrivit carora: Cei care raspund pentru o fapta prejudiciabila sunt tinuti solidar la reparatie fata de cel prejudiciat . Art. 1370. Imposibilitatea de individualizare a autorului faptei ilicite Daca prejudiciul a fost cauzat prin actiunea simultana sau succesiva a mai multo r persoane, fara sa se poata stabili ca a fost cauzat sau, dupa caz, ca nu putea fi cauzat p rin fapta vreuneia dintre ele, toate aceste persoane vor raspunde solidar fata de victima. (art. 13 57 NCC) Comentariu 1. Coautoratul faptei delictuale. Implicarea a doua sau mai multe persoane n desf asurarea unor actiuni poate avea drept consecinta prejudicierea victimei. Din aceasta perspectiva, participa tiunea exista sub forma coautoratului, fiecare dintre aceste persoane contribuind ntr-o anumita masura la producerea acestui rezultat. Desi dispozitiile art. 1370 NCC contin reglementari aplicabile acestor situatii, denumirea articolului nu a fost armonizata continutului. Imposibilitatea priveste stabilirea cu certitudine a ap ortului fiecarui coparticipant, iar nu individualizarea autorului faptei ilicite. Dupa cum am precizat, raspunderea del ictuala este principial fundamentata pe vinovatie, astfel ca are un caracter personal, fiecare faptuitor raspunznd n li mitele participarii sale la pagubirea victimei. Institutia raspunderii delictuale pentru propria fapta conditioneaza s tabilirea obligatiei de despagubire de identificarea celui care a produs prejudiciul. n dreptul civil nu avem reglementa ta ipoteza repararii prejudiciilor anonime, dect, eventual, n cazul raspunderii pentru fapta altei persoane, dar si a tunci, trebuie stabilita relatia cu persoana responsabila ceea ce conduce la identificarea autorului. 2. Raspunderea solidara. Aceasta va fi angajata numai daca exista o actiune, car e se desfasoara simultan sau succesiv de catre mai multe persoane, fara a se putea stabili contributia fiecar eia la prejudicierea victimei. Textul viitoarei reglementari, n formularea sa literara, nu este suficient de clar, astf el ca poate da nastere unor interpretari care sa fie contrare cu solutia preconizata. Fapta ilicita consta numai ntr-o act iune, ceea ce presupune o implicare activa, culpabila a faptuitorilor, implicit identificarea lor. Cnd faptele sunt s avrsite simultan si, cu att mai mult, cnd sunt comise succesiv, contributia autorilor poate fi stabilita pe baza probel or administrate, astfel ca nu se poate invoca imposibilitatea identificarii autorilor. n opinia noastra, nu poate fi acceptata ideea angajarii unei raspunderi solidare a mai multor persoane doar invocnd ca argument faptul ca nu se poate stabili ca prejudiciul a fost cauzat sa u, dupa caz, ca nu putea fi cauzat prin fapta vreuneia dintre ele. Aceste dispozitii contravin principiilor raspund erii pentru propria fapta, astfel cum sunt reglementate n art. 1357 NCC. Dupa cum am precizat, numai savrsirea cu vinova tie a unei fapte ilicite care a cauzat un prejudiciu victimei atrage raspunderea delictuala a faptuitorului. n ab senta unei legaturi de cauzalitate

ntre fapta si prejudiciu nu va putea fi stabilita obligatia de despagubire. Aprec iem ca angajarea unei raspunderi solidare nu poate fi acceptata ca o solutie de compromis n cazul n care nu s-a put ut identifica faptuitorul si nu s-a stabilit implicarea sa cu vinovatie n producerea efectelor daunatoare. Sub acest aspect, consideram ca textul legal trebuia sa se refere la ipoteza n ca re exista imposibilitatea stabilirii contributiei fiecarui faptuitor la prejudicierea victimei dispunnd n urmatorul sen s: Daca prejudiciul a fost cauzat prin actiunea simultana sau succesiva a mai multor persoane, fara sa se poata st abili aportul fiecareia la cauzarea prejudiciului, toate aceste persoane vor raspunde solidar fata de victima. Art. 1371. Vinovatia comuna. Pluralitatea de cauze (1) n cazul n care victima a contribuit cu intentie sau din culpa la cauzarea ori la marirea prejudiciului sau nu le-a evitat, n tot sau n parte, desi putea sa o faca, cel che mat sa raspunda va fi tinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o. (2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si n cazul n care la cauzarea prejudiciului a u contribuit att fapta savrsita de autor, cu intentie sau din culpa, ct si forta majora, cazul fort uit ori fapta tertului pentru care autorul nu este obligat sa raspunda. Comentariu 1. Participarea victimei la producerea prejudiciului. Acest caz este incident, p otrivit dispozitiilor alin. (1) al art. 1371 NCC, n trei situatii: a contribuit la cauzarea prejudiciului sau la agravarea acestuia ori nu l-a evitat, n tot sau n parte, desi putea sa o faca. De fiecare data se impune ca implicarea victim ei sa fie facuta numai cu vinovatie, fiind reluata expresia cu intentie sau din culpa. Efectul aplicarii a cestei reguli l constituie diminuarea cuantumului despagubirilor datorate de persoana responsabila numai la partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o. n opinia noastra, era suficienta mentiunea a contribuit la cauzarea prejudiciului , deoarece apreciem ca aceasta detaliere a faptelor ilicite savrsite de victima ar putea declansa solutii jurisp rudentiale contradictorii. Astfel, daca analizam mecanismul angajarii raspunderii delictuale, cauza producerii prejudici ului o constituie savrsirea unei actiuni sau inactiuni prin care victima, alaturi de o alta persoana, a cont ribuit ntr-o anumita masura la producerea acestui rezultat. Omisiunea victimei de a lua anumite masuri de natur a sa previna si sa evite producerea prejudiciului constituie tot o cauza de natura sa limiteze raspunderea celui vin ovat la implicarea sa efectiva. De exemplu, ntr-un accident rutier, conducatorul autoturismului a condus sub influen ta alcoolului, ncalcnd regulile de circulatie, dar si victima s-a angajat imprudent n traversarea strazii printrun loc nepermis sau n cazul unui accident de munca, angajatorul nu a echipat utilajul cu mecanisme de protectie, dar nici salariatul nu a respectat normele de protectia muncii cu privire la care fusese instruit. Implicarea victi mei n eventuala marire a prejudiciului ar putea constitui doar cazuri izolate, cnd aceasta a actionat numai pentru salva rea bunurilor sale, dar a aplicat metode gresite, astfel ca i s-a agravat situatia. Cauza prejudiciului ramne fapta ilicita savrsita de faptuitor, pentru care acesta trebuie tinut sa raspunda.

Consideram nsa ca fapta victimei trebuie analizata numai din punct de vedere obie ctiv, stabilind contributia sa efectiva la producerea daunei, nefiind necesara analiza vinovatiei acesteia. Sub acest aspect, nu prezinta nicio relevanta atitudinea psihica a victimei fata de propria sa fapta si urmarile ei, ci intereseaza n ce masura cel responsabil poate fi obligat la despagubire. O asemenea prevedere ar putea condu ce la ideea ca, n cazul n care victima este lipsita de discernamntul faptelor sale, dar totusi participa la prod ucerea prejudiciului, ntreaga raspundere sa revina numai persoanei responsabile, ceea ce nu ar fi o solutie ec hitabila. Pe aceste coordonate, alin. (1) al art. 1371 NCC a fost consacrat culpei comune a faptuitorului cu cea a victimei iar nu culpei comune, n general daca avem n vedere faptul ca exista posib ilitatea ca si o terta persoana sa fie implicata n producerea prejudiciului. 2. Consecintele cauzelor exoneratoare de raspundere. Existenta, alaturi de fapta persoanei responsabile, a unor cauze exoneratoare de raspundere, expres enumerate n alin. (2) al art. 1371 NCC, forta majora, cazul fortuit sau fapta tertului, pot avea acelasi consecinte, respectiv reducerea des pagubirilor datorate de faptuitor la limita contributiei sale efective. Din nou, n mod inutil, se face referire la vinovatia faptuitorului mentionndu-se ca fapta a fost savrsita cu intentie sau din culpa. Sectiunea a 4-a. Raspunderea pentru fapta altuia Art. 1372. - Raspunderea pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdictie Art. 1373. - Raspunderea comitentilor pentru prepusi Art. 1374. - Corelatia formelor de raspundere pentru fapta altei persoane Art. 1372. Raspunderea pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdictie (1) Cel care n temeiul legii, al unui contract ori al unei hotarri judecatoresti e ste obligat sa supravegheze un minor sau o persoana pusa sub interdictie raspunde de prejudiciu l cauzat altuia de catre aceste din urma persoane. (2) Raspunderea subzista chiar n cazul cnd faptuitorul, fiind lipsit de discernamnt , nu raspunde pentru fapta proprie. (3) Cel obligat la supraveghere este exonerat de raspundere numai daca dovedeste ca nu a putut mpiedica fapta prejudiciabila. n cazul parintilor sau, dupa caz, al tutorilor, dov ada se considera a fi facuta numai daca ei probeaza ca fapta copilului constituie urmar ea unei alte cauze dect modul n care si-au ndeplinit ndatoririle decurgnd din exercitiul autoritat ii parintesti. (art. 164, 261, 305, 396-399, 403, 1366, 1375-1376, 1378-1380 NCC; a rt. 6-7 din Legea nr. 272/2004) Comentariu 1. Preliminarii. Prin valorificarea creatoare a orientarilor doctrinei si jurisp rudentei din tara si din strainatate, a activitatii practicienilor din domeniul dreptului, dar si a experientei societat ii civile, noul Cod civil romn se dovedeste a fi chintesenta celor mai valoroase idei juridice, un summum de tradi tie si modernitate, actualitate si perspective, continuitate si convergenta n domeniul dreptului privat. Ab initio s

e cuvine sa remarcam faptul ca, prin reglementarea n noul Cod civil a raspunderii pentru fapta altuia, s-a urmari t o reformare radicala a institutiei juridice, ndeosebi cu privire la fundamentul ipotezelor de raspundere , oferind noi interpretari mai pragmatice, mai realiste, mai aproape de interesele persoanelor care au suferit un prejudiciu, acordnd primordialitate functiei reparatorii, specifice raspunderii civile delictuale, f ara nsa a ignora rolul sau educativpreventiv. Discursul doctrinar si jurisprudential privind raspunderea pentru prejudiciile p roduse de minori si interzisii judecatoresti demonstreaza elocvent faptul ca aceasta ipoteza de raspundere este supusa, deopotriva, influentelor dreptului familiei si celui al obligatiilor, aflate ntr-o continua transformare. 2. Relatia speciala ntre faptuitor si persoana responsabila. La baza acesteia sta acceptarea obligatiei de supraveghere si control a modului de viata al minorului sau al bolnavului psihic pus sub interdictie. Textul legal se refera la supravegherea cu titlu permanent, deoarece numai n acest mod poate fi s ustinuta ideea exercitarii unei autoritati asupra persoanelor supravegheate, justificata de comportamentul lor imprevizibil, spontan adeseori, lipsite de discernamnt, de natura a cauza prejudicierea altor persoane. Cei care, n mod deliberat, au acceptat asumarea obligatiei de supraveghere a acestor persoane, implicit, si-au exprimat acordul de a raspunde pentru consecintele faptelor lor daunatoare. Cu aceasta formulare au fost simplificate rationamentele logico-juridice privind angajarea raspunderii delictuale pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdictie, eliminnd speculatiile care au dus, n trecut, la extinderea artificiala a obligatiilor pers oanei responsabile, de la simpla supraveghere, la educatia si cresterea minorului. Apreciem nsa ca obligatia de supraveghere a acestei categorii de faptuitori este mult mai complexa dect cea privind supravegherea lor nemijlocita, deoarece presupune ndrumarea, coordonarea si controlul faptelor lor, n vederea prevenirii riscului prejudicierii altor persoane. De altfel, producerea unui asemenea rezultat reprezinta dovada concludenta a ncalcarii obligatiei, fiind circumscrisa unor mprejurari care pot fi dovedite mai usor, fata de situatiile n care s-ar readuce n discutie controversele privind educarea si creste rea minorului. Remarcam de asemenea faptul ca, n noua eglementare, s-a renuntat la conditia speciala a coabi tarii copilului minor cu parintii sai, care a declansat numeroase discutii, deoarece s-a apreciat ca supravegherea minorilor trebuie ndeplinita n orice mprejurare, indiferent daca persoana responsabila locuieste mpreuna sau aces ta. 3. Un principiu general de raspundere delictuala pentru faptele prejudiciabile a le persoanelor care au actionat fara a avea capacitate de exercitiu sau avnd o capacitate de exe rcitiu restrnsa. Data fiind diversitatea si complexitatea prejudiciilor anonime cauzate n societate, s-a apreciat ca ar fi necesara stabilirea cadrului legal general privind angajarea raspunderii pentru prejudiciile cauzate de toti cei aflati sub supravegherea si ndrumarea persoanelor responsabile, n vederea sprijinirii vic timei interesate pentru

obtinerea despagubirilor. Sub acest aspect, apreciem ca noul text legal este mai mult dect reglementare a unor ipoteze de raspundere, consacrnd, cu valoare principiala, n cazul prejudiciilor pr oduse de minori si persoane cu handicap mintal, regula angajarii unei raspunderi directe, independente si necon ditionate, al carui fundament este independent de orice culpa. Astfel, noul Cod civil a adoptat solutia unei reglementari cu un caracter de max ima generalitate n care sunt trasate doar coordonatele acestei ipoteze de raspundere: faptuitorul, persoana responsab ila si continutul obligatiei de supraveghere care a fost stabilita prin lege, hotarre judecatoreasca sau contract , stabilind temeiul legal al condamnarii persoanei responsabile la reparatie, n toate situatiile n care un copi l minor sau un bolnav psihic a cauzat altei persoane un prejudiciu. cu exceptia cazului de forta majora, faptei victimei sau a unei terte persoane. 4. Sfera faptuitorilor. Noua reglementare a extins sfera persoanelor pentru a ca ror fapte prejudiciabile poate fi angajata raspunderea delictuala, fiind inclusi, alaturi de minori, si persoanele puse sub interdictie, care, prin comportamentul intempestiv si spontan, reprezinta un risc social particular de p roducere a unor prejudicii. Toate aceste persoane au nevoie de ndrumare, educatie, control si supraveghere datorita fie a vrstei fragede, fie starii lor precare de sanatate mintala. Elementul comun al celor doua ipoteze de raspundere delictuala l constituie lipsa sau diminuarea capacitatii de exercitiu a faptuitorului , situatie n care trebuie ang ajata raspunderea celui care i supravegheaza, daca a fost cauzat un prejudiciu. Astfel, potrivit art. 136 6 NCC, Minorul care nu a mplinit vrsta de 14 ani sau persoana pusa sub interdictie judecatoreasca nu raspunde de p rejudiciul cauzat, daca nu se dovedeste discernamntul sau la data savrsirii faptei . Masura punerii sub interdicti e dispusa n conditiile prevazute de art. 164 NCC este justificata de faptul ca persoana ocrotita nu are discernamntul necesar pentru a se ngriji de interesele sale, din cauza alienatiei ori debilitatii mintale . 5. Persoana responsabila. Calitatea de persoana responsabila revine persoanei ca re, potrivit dispozitiilor legii, ale unei hotarri judecatoresti sau prevederilor unui contract, are obligatia supr avegherii minorilor si a persoanelor puse sub interdictie. Remarcam faptul ca textul legal dispune ferm obligatia ace stor persoane de a raspunde de prejudiciul cauzat altuia, fara a conditiona angajarea obligatiei de reparare de dovedirea unui comportament culpabil, ceea ce reprezinta, fara ndoiala, un mare avantaj pentru persoana pagub ita, ale carei sanse de a obtine repararea daunei sunt mult mai mari. Astfel, potrivit noii reglementari, obligat ia de supraveghere a minorului sau bolnavului psihic poate fi stabilita: a) n baza dispozitiilor legale Parintii sunt cei care au n primul rnd ndatorirea de c restere si educare a copilului lor minor , conform dispozitiilor art. 261 NCC; b) prin hotarre judecatoreasca ncredintarea copilului minor unuia dintre parinti, n cazul desfiintarii sau desfacerii casatoriei parintilor (art. 305, 396-398 NCC); rencredintarea copilulu i minor (art. 403 NCC si art. 6 din Legea nr. 272/2004) sau ncredintarea acestuia altei persoane, unei rude sau altei familii, ori unei institutii de

ocrotire (art. 399 NCC si art. 7 din Legea nr. 272/2004). Astfel, n cazuri specia le, prin hotarre judecatoreasca minorul poate fi ncredintat spre supraveghere si altor persoane, tutori sau curat ori, care raspund pentru prejudiciul produs. Remarcam faptul ca, pna la acest moment, doctrina si jurisprudenta noastr a au apreciat ca tutorele, curatorul sau alte persoane fizice sau institutii de ocrotire care exercitau sup ravegherea persoanelor fara capacitate de exercitiu sau cu o capacitate de exercitiu restrnsa nu puteau fi obligate la p lata despagubirilor pentru prejudiciile cauzate de acestea altor persoane, n lipsa unor dispozitii legale ex prese. c) n temeiul unui contract cnd poate fi angajata raspunderea delictuala fata de ac ele persoane fizice sau juridice angajate contractual sa asigure paza si supravegherea minorilor sau a bolnavilor psihici, cum ar fi bone, unitatile scolare, tabere, centre de reeducare a delicventilor, institutii de ocrotire, in firmiere, spitale etc. 6. Reglementarea unei raspunderi delictuale principale, directe si independente de cea a faptuitorului minor sau bolnav pus sub interdictie. Astfel, potrivit dispozitiil or alin. (2) al art. 1372 NCC, capacitatea delictuala a faptuitorului nu constituie o conditie necesara pentru antrenarea raspunderii celui obligat prin lege, dispozitie judecatoreasca sau contract sa l supravegheze. Mentionam fa ptul ca, pna n prezent, doctrina si jurisprudenta noastra au apreciat aceasta ipoteza de raspundere delictuala pe ntru fapta altei persoane ca fiind o raspundere indirecta, accesorie, care este conditionata de raspunderea personala a faptuitorului (a se vedea M. Eliescu, Raspunderea civila delictuala, p. 248-257). Raspunderea delictuala pentru fapta minorului sau interzisului judecatoresc a pe rsoanei responsabile poate fi nlaturata numai daca dovedeste ca nu a putut mpiedica fapta prejudiciabila , astfel c um prevede teza nti a alin. (3) al art. 1372 NCC. Sintagma folosita se impune a fi clarificata pentru a se e limina posibilitatea invocarii neculpabilitatii persoanei responsabile, ceea ce ar readuce n discutie fundamenta rea subiectiva a raspunderii.Consideram ca sub acest aspect ar fi fost mai potrivite prezentarea expresa a situatiilor n care nu poate fi antrenata obligatia de reparare a prejudiciului, astfel cum au fost enumerate n art. 1380 NCC cu referire la cazurile prevazute de art. 1375 NCC raspunderea pentru animale, art. 1376 NCC ra spunderea pentru lucruri, art. 1378 NCC raspunderea pentru ruina edificiului si art. 1379 NCC alte ipoteze de r aspundere, respectiv, atunci cnd acesta se datoreaza exclusiv faptei victimei nsesi, faptei unui tert sau, dupa caz, prejudiciul este urmarea unui caz de forta majora . Prin teza a doua a acestui articol a fost introdus un caz sp ecial, aplicabil exclusiv n cazul parintilor, cnd dovada se considera a fi facuta numai daca ei probeaza ca fapta c opilului nu este urmarea modului necorespunzator n care si-au ndeplinit ndatoririle decurgnd din exercitiul autoritat ii parintesti. 6. Fundamentarea raspunderii pentru fapta prejudiciabila comisa de minori sau pe rsoane puse sub interdictie altor persoane. Aceasta se degaja din ansamblul reglementarii, f iind de natura obiectiva, pe ideea asumarii riscului legat de exercitarea autoritatii asupra faptuitorilor. A

preciem ca noua reglementare legala ofera posibilitatea interpretarii acestor ipoteze independent de comportamentul faptuitorului sau al persoanei responsabile, sprijinind interesele victimelor faptelor ilicite pentru a fi desp agubite chiar si atunci cnd nu se poate dovedi culpa lor. n acelasi timp nsa, aceasta fundamentare reprezinta o agravare s emnificativa a raspunderii persoanelor care supravegheaza minori sau persoane cu grave afectiuni mentale, c are poate fi antrenata indiferent de posibilitatea concreta a cunoasterii si prevenirii faptei prejudiciabile, chi ar si n ipoteza n care faptuitorul sau nsasi persoana responsabila a fost lipsit de discernamnt, doar n virtutea existente i unei obligatii de supraveghere. Remarcam faptul ca, prin eliminarea ideii culpabilitatii persoanei responsabile, noua reglementare are n vedere teoria riscului social, privit din alta perspectiva dect cea traditionala: riscul exercitiului autoritatii persoanelor obligate sa asigure supravegherea copiilor minori si a bolnavilor psihici (a se vedea L.R. Boila, Raspunderea subiectiva, p. 226). Astfel, angajarea acestei raspunderi reprezinta, implicit, si asumarea unui risc privind posibilitatea suportarii despagubirilor civile n cazul producerii unui prejudiciu , n contrapartida exercitarii autoritatii lor asupra faptuitorului, fiind o solutie echitabila pentru protejar ea intereselor victimelor, daca avem n vedere faptul ca activitatea prejudiciabila prezinta un risc pentru societate (L .R. Boila, Raspunderea subiectiva, p. 249). Art. 1373. Raspunderea comitentilor pentru prepusi (1) Comitentul este obligat sa repare prejudiciul cauzat de prepusii sai ori de cte ori fapta savrsita de acestia are legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor ncredinta te. (2) Este comitent cel care, n virtutea unui contract sau n temeiul legii, exercita directia, supravegherea si controlul asupra celui care ndeplineste anumite functii sau nsarc inari n interesul sau ori al altuia. (3) Comitentul nu raspunde daca dovedeste ca victima cunostea sau, dupa mprejurar i, putea sa cunoasca, la data savrsirii faptei prejudiciabile, ca prepusul a actionat fara ni cio legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor ncredintate. (art. 87-100 C.muncii; H.G. nr. 938/2004) Comentariu 1. Preliminarii. Prevederile art. 1373 NCC privind raspunderea comitentului pent ru prepusii sai constituie, n opinia noastra, un reper important al reconstructiei raspunderii delictuale n ans amblul sau, potrivit orientarii dreptului european, pe temelia institutiei traditionale, dar ntr-o arhitectura mode rna, mai aproape de realitatile societatii contemporane si de aspiratiile persoanelor prejudiciate (a se vedea L .R. Boila, Raspunderea subiectiva, p. 336-359.) Principalul argument invocat pentru angajarea acestei raspunderi l constituie des fasurarea unei activitati sub ndrumarea, directia si controlul altei persoane. Astfel, ntre faptuitor, respectiv prepusul care a savrsit o fapta

prejudiciabila si persoana responsabila, comitentul, se stabileste o relatie spe ciala, denumita raport de prepusenie, n baza caruia este declansat mecanismul raspunderii pentru prejudicii le care au fost produse n legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor ncredintate. Se urmareste, astfe l, corelarea riscurilor activitatilor desfasurate n societate, cu avantajele, dar si cu pericolele producerii unor cons ecinte pagubitoare pentru ceilalti membrii ai societatii. n ceea ce priveste comportamentul comitentului, remarcam f aptul ca nu a fost stabilita nicio conditie speciala, mentionndu-se doar ca acesta este obligat sa repare prejudiciu l cauzat de prepusii sai. Rezulta ca raspunderea comitentului este angajata independent de culpabilitatea sa, daca victima dovedeste existenta unui prejudiciu cauzat de prepus, n legatura cu functiile care i-au fos t ncredintate, n toate situatiile, pe temei obiectiv, fiind eliminate discutiile privind angajarea unei raspunderi sub iective. Sub aspect terminologic, noua reglementare pastreaza parfumul arhaic al termenil or de comitent si prepus, folositi ntr-o formula noua, substantial mbunatatita. Remarcam faptul ca, pentru p rima data n legislatia noastra civila, n cuprinsul dispozitiilor alin. (2) al art. 1373 NCC, a fost definita not iunea de comitent, prin care sunt, implicit, conturate principalele trasaturi ale raportului de prepusenie, cu indi carea atributiilor care revin persoanei responsabile. Semnificatia acestei reglementari este deosebita daca avem n vedere faptul ca acesta este elementul distinctiv al raspunderii pentru fapta altuia, care justifica antrenarea raspund erii comitentului cu toate ca nu a fost implicat n mod direct si nemijlocit n producerea prejudiciului. 2. Raportul de prepusenie. n unanimitate, doctrina juridica si jurisprudenta au a preciat ca existenta acestui raport reprezinta principala conditie speciala a raspunderii comitentului pentru fapta prepusului sau (a se vedea: M. Eliescu, Raspunderea civila delictuala, p. 287; L. Pop, Teoria obligatiilor, 2000, p. 266-267; C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, p. 269; G. Viney, P. Jourdain; Trait de droit civil, p. 980-99 2). n aceste mprejurari, consideram ca era potrivita definirea si a raportului de prepusenie, cu att mai m ult cu ct urmatorul alineat, (3), al art. 1373 NCC, a fost dedicat celei de-a doua conditii speciale referito are la mprejurarile savrsirii faptei prejudiciabile. Notiunea de subordonare juridica a prepusului a fost considerata mult timp ca fi ind unicul criteriu care poate defini un raport de prepusenie, n care unei autoritati, de o parte, i corespu nde o subordonare corelativa, de cealalta parte (a se vedea M. Eliescu, Raspunderea civila delictuala, p. 288). As tfel, n baza acestor raporturi, comitentii au dreptul sa dea ordine, dispozitii si instructiuni prepusilor n veder ea ndeplinirii pentru ei a unor functii sau activitati pe care prepusii se obliga sa le realizeze (a se vedea A. Ionascu, Raspunderea comitentilor, p. 86). n prezent, potrivit orientarii doctrinei europene contemporane, elementul es ential pentru definirea raportului de prepusenie l reprezinta nu att subordonarea prepusului, ci faptul ca acesta a a ctionat sub autoritatea si n interesul comitentului, n beneficiul acestuia si cu mijloacele furnizate de el (a se vedea G. Viney, P. Jourdain,

Trait de droit civil, p. 983). Prin aceasta interpretare se extinde considerabil sfera persoanelor responsabile de prejudiciul produs, ceea ce reprezinta un veritabil avantaj pentru victima care urmareste obtinerea reparatiei. Prelund aceste orientari, noul Cod civil, prin dispozitiile alin. (2) al art. 137 3, stabileste urmatoarele elemente caracteristice ale raportului de prepusenie: a) este stabilit n virtutea unui contract sau n temeiul legii. Contractul de munca , a fost considerat izvorul principal al raportului de prepusenie (a se vedea L. Pop, Teoria obligatiilor, 2000, p. 26 7), iar, recent, si situatia salariatului care, potrivit dispozitiilor art. 87-100 C.muncii si H.G. nr. 938/2004, ndeplines te sarcini precise din dispozitia angajatorului sau agentul de munca temporara, dar n beneficiul altei persoane, re spectiv a unui utilizator (E. Lipcanu, Unele reflectii asupra reglementarii raspunderii comitentului pentr u prepusi n noul Cod civil romn, n Dreptul nr. 1/2010, p. 34-35). O situatie deosebita exista n domeniul profesiilo r liberale, cum este cea a medicului, n care prestatorul serviciilor, desi are ncheiat un contract individual de munca, n concret, nu se afla ntr-un raport de prepusenie, deoarece nu executa o dispozitie sau nsarcinare, ci si exercita propria arta sau maiestrie profesionala; b) activitatea comitentului consta n exercitarea directiei, supravegherii si cont rolului prepusului, el reprezentnd autoritatea care a dat instructiuni, a ndrumat si verificat munca prepusului sa, n exercitarea atributiilor pe care i le-a stabilit. Criteriile de calificare a atributelor ce revin comitentului sunt : unul strict material, privind supravegherea, coordonarea si controlul efectiv, nemijlocit pe care comitentul t rebuie sa l exercite asupra activitatii prepusului sau, si unul juridic, cu referire la facultatea de a da ordine si ins tructiuni prepusului, n executarea sarcinilor ncredintate, chiar si n absenta nsarcinarilor privind supravegherea nemi jlocita si plata remuneratiei, care ar constitui aspecte de dependenta economico-sociala. Aceasta obligatie are o semnificatie deosebita avnd n vedere faptul ca el este initiatorul si organizatorul unor activitati riscante n societate, adeseori beneficiarul lor; c) prepusul ndeplineste anumite functii sau nsarcinari n interesul sau ori al altui a. Relatia dintre fapta prejudiciabila a prepusului si functiile ncredintate reprezinta, n opinia noastra, algoritmul care sta la baza antrenarii acestei raspunderi pentru fapta altei persoane si care stabileste leg atura dintre faptuitor prepusul si cel chemat sa raspunda comitentul (a se vedea L.R. Boila, Raspunderea obiectiva, p. 327). Remarcam faptul ca noul Cod civil face referire att la functii, cu atributii precis determinate, ct si la n sarcinari, respectiv prestarea unor activitati ocazionale, sub autoritatea beneficiarului acestora. Se consolideaza astfel ideea potrivit careia comitentul este obligat sa raspunda pentru prejudiciile cauzate de prepus n legatura cu acti vitatea desfasurata n interesul sau sau al altuia. 3. Fapta prepusului trebuie sa fie n legatura cu atributiile sau cu scopul functii lor ncredintate . Situatia abuzului de functii . Pentru stabilirea legaturii ntre faptele s avrsite de prepus si activitatea desfasurata sub autoritatea comitentului trebuie precis determinate

atributiile care revin acestuia n mod curent, raportate la functiile sau nsarcinarile care i-au fost ncredintate. Ac easta conditie speciala poate fi interpretata incluznd, alaturi de atributiile prepusului, expres stabilite de par ti, si acele fapte prin care acesta a cauzat un prejudiciu abuznd de functia sa, depasind n mod voit limitele impuse, fo losindu-se de calitatea sa de prepus al comitentului doar ca un prilej sau ocazie. n toate aceste situatii, s-a pastrat doar aparenta subordonarii prepusului fata de comitentul sau, victima avnd convingerea ca actioneaza sub ndru marea, directia si controlul acestuia. Astfel, prin noua reglementare a fost extinsa sfera prejudiciilor repa rabile n sarcina comitentilor, ceea ce presupune nsa si agravarea raspunderii lor, deoarece raspund pentru fapta prepusu lui n legatura cu exercitiul functiei ncredintate, savrsita n cadrul normal, dar numai n limitele scopului n veder ea caruia i-au fost conferite. Remarcam faptul ca n doctrina si jurisprudenta franceza contemporana (a se vedea G. Viney, P. Jourdain, Trait de droit civil, p. 997) a fost sustinuta ideea potrivit careia comitentul poate fi obligat sa raspunda si n cazul n care prepusul sau a abuzat de functiile ncredintate, daca victima, de buna-credinta fi ind, a apreciat ca autorul se afla sub ndrumarea, conducerea si controlul unui comitent. n aceasta situatie, prepusul, de si a savrsit fapta prejudiciabila fara a se afla n exercitarea atributiilor ncredintate, a profitat de functia ncredi ntata. Instanta trebuie sa aprecieze buna-credinta a victimei privind activitatea prepusului, n ce masura aceasta a av ut ncrederea deplina ca desfasoara o activitate sub ndrumarea, directia si controlul comitentului, astfel cum i s-a prezentat (Hotarrea din 10 iunie 1977 a Sectiei penale a Curtii de casatie franceze, comentata de Fr. Terr s.a., n Les obligations, p. 805). 4. Raspunderea comitentului este principala, directa si autonoma n raport cu rasp underea prepusului. Literatura noastra traditionala, aproape n unanimitate, a apreciat ra spunderea comitentului ca fiind o raspundere accesorie, indirecta pentru fapta altei persoane, care este conditi onata de ntrunirea elementelor raspunderii prepusului, fiind grefata pe raspunderea acestuia (a se vedea: M. El iescu, Raspunderea civila delictuala, p. 283, 185, 186, 293-295; A. Ionascu, Conditionarea raspunderii indirecte a com itentului de dovedirea culpei n RRD nr. 5/1983, p. 16-20; C. Statescu, C. Brsan, Obligatiile, 2002, p. 251; L. Po p, Teoria obligatiilor, 2000, p. 274279). Constatam faptul ca, n noua reglementare, culpabilitatea comportamentului prepusu lui nu este o conditie esentiala pentru angajarea obligatiei de reparare a prejudiciului, ci se are n ve dere doar situatia obiectiva, cea privind prejudiciul cauzat de acesta. Prevederile legale se raporteaza numai la existenta raportului de prepusenie si a unei legaturi de cauzalitate ntre fapta acestuia si atributiile sale sau scopul f unctiilor ncredintate. Se deduce, astfel, ca raspunderea comitentului poate fi angajata chiar si n situatia n care prepusul sau a actionat fara a fi vinovat de prejudiciul produs. Privita din aceasta perspectiva, n aprecierea noastra, raspun derea comitentului este o ipoteza de raspundere directa si autonoma, justificata de considerente de natura economica privind necesitatea restabilirii

echilibrului social distrus prin comiterea unei fapte prejudiciabile, iar nu pen tru sanctionarea vinovatiei celui responsabil. Pentru a obtine despagubirile, victima trebuie sa faca dovada preju diciului pe care l-a suferit si faptul ca acesta a fost cauzat de un prepus n legatura cu atributiile sale sau scopul funct iilor ncredintate. Toate aceste elemente sunt de natura obiectiva, fiind astfel nlaturata sarcina dificila a dove dirii culpei faptuitorului. O tema actuala este culpa de serviciu a prepusului. Astfel, n jurisprudenta franc eza, a fost consacrat de peste un deceniu un principiu potrivit caruia prepusul va raspunde numai n cazul depasir ii limitelor misiunii ncredintate de catre comitent . (Hotarrea din 25 februarie 2000, a Adunarii Plenare a Curtii de Casatie franceze, n celebrul caz Costedoat, Recueil Dalloz, 2000, 673 cu note de Ph. Brun). Sub aces t aspect, asistam la un recul al raspunderii prepusului, prin deprecierea culpabilitatii sale cu referire la nde