Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Manual Psihologie PDF
Manual Psihologie PDF
Elena Lupsa
Victor Bratu
PSIHOLOGIE
Manual pentru clasa a X-a
,,Omul care se cunoaste stie ce e folositor ,deosebeste ceea ce poate face de ceea
ce nu poate,lucreaza ce-i sta in putinta ,face rost de cele de trebuinta si traieste
fericit,ferindu-se de ce este peste puterile lui,inlaturand greselile si nenoricirea.
Dimpotriva,cel care nu se cunoaste,ci se inseala asupra valorii sale,zace in aceeasi
necunostinta de oameni si de lucruri omenesti,nu stie nici ce-i trebuie nici ce face ,nici
de ce oameni se slujeste,ci se inseala asupra tuturor lucrurilor ,lasa sa-i scape binele
si da de nenorociri.
Xenofon
CUPRINS
Introducere in psihologie
1.Psihicul si caracteristicile acestuia.Ipostazele psihicului si relatiile dintre ele.Baze
metodologice..6
1.1 Definirea psihologiei
1.2 Principalele momente in evolutia psihologiei ca stiinta
1.3 Psihicul si caracteristicile sale
1.4 Ipostazele psihicului si relatiile dintre ele*
1.5 Metodele psihologiei*
Procese psihice cognitive senzoriale
2.Procese psihice cognitive senzoriale12
3.Senzatia*14
3.1 Definirea si caracterizarea senzatiilor
3.2 Calitatile senzatiilor
3.3 Principalele modalitati senzoriale
3.4 Legile senzibilitatii
4.Perceptia*..17
4.1 Definirea si caracterizarea perceptiei
1
SPU mijlocete interaciunile dintre individ i lume, i cu propriul organism, cci fiecare
dintre noi ne simim corpul, l explorm pentru a-l cunoate, nelegem cine suntem i cine
putem deveni, interacionam cu ceilali, rspundem ntr-un anumit mod situaiilor concrete
de via. ntre cunoaterea propriului eu i cunoaterea lumii trebuie s existe un echilibru,
cci, n caz contrar, ne-am prabui n propria fiin sau lumea ni s-ar prea iluzorie. Pe
parcursul vieii, omul este asaltat de o multitudine de informaii i de aceea, mecanismele
antiredundante, raiunea i voina il ajut s se adapteze realitaii.
Fenomenul de contiina rezult din interaciunea proceselor cognitive senzoriale, a
proceselor cognitive i a proceselor reglatorii. Wundt considera c aceasta este o sintez
creatoare, o integrare de procese psihice care prin ele nsele nu sunt contiente, dar
contribuie la contiina. Memoria , care stocheaz informaiile, nu este i nu poate fi in
ansamblul ei contient, deoarece numai unele cunotine ala memoriei poteniale sunt
reactualizate (contientizate) n funcie de cerinele activitii. H. Bergson consider c
memoria st la baza contiinei.
Dup cum arat i etimologia termenului de contiin (latin cum cu i scentia
tiin), actul contient este mijlocit de informaiile de care individul dispune cu ajutorul
nelegerii. Gndirea are un rol esenial n producerea contiinei, dar aceasta nu se reduce
la gndire, deoarece la fel de important este i limbajul. Totodat, contiina nu este
posibil fr starea de veghe i de atenie, ea fiind susinut de motive, de triri afective, de
voina, de imaginaie. Contiina ar putea fi interpretat ca un act de nelegere i de
conceptualizare (Rubinstein), o coordonare de smnificaii (Piaget) sau ncheierea unui
proces de cunoatere.
Contiina are o organizare de tip logic i raional, ea ndeplinind un rol conductor,
concretizat prin funciile de cunoatere, de orientare spre scop, de autoreglaj voluntar,
creatoare i anticipativ.
Psihologul Andrei Cosmovici considera c exist dou feluri de contiin: una
implicit, primitiv (caracteristic animalelor superioare i care este doar o contiin de
ceva) i alta reflexiv, contiina de sine (specific numai omului i care const n
contiina clar a unui eu responsabil de actele sale).
n cadrul SPU se delimiteaz i subcontientul sau precontientul care cuprinde memoria
potenial i ansamblul automatismelor (deprinderilor) i operaiilor de care individul uman
dispune (care nu sunt contiente, dar care pot fi uor trecute in sfera contiinei). n cazul
memoriei poteniale este vorba despre cunotine acumulate ca urmare a procesului de
memorare, cunotine care constituie sursa activitaii contiente. Actele automatizate sunt
deprinderi (scrierea, desenatul, mersul, mncatul etc.) care se desfoar fr control
contient detaliat, in momentul respectiv, dar nainte de a fi automatizate s-au desfaurat
sub controlul contient. Deprinderile rmn integrate modelului contient al activitii i de
fiecare dat cnd pe traiectorea obijnuit a desfurrii aciunii apar obstacole neprevzute,
intervine imediat analiza contient. Precontientul acioneaz ca un fel de filtru care
permite trecerea n sfera continei a informaiilor, tendinelor, operaiilor i a deprinderilor
necesare i acceptabile pentru aceasta.
La polul opus contiinei se afl incontientul sau psihicul bazal, orientat propriei fiine
pe care o exprim n tot ceea ce are ea caracteristic: tendine instinctuale, pulsiuni sexuale,
trbuine, stri afective, vise, gnduri i dorine ascunse etc. Psihologii consider c toate
procesele psihice au o parte care se desfoar n sfera incontientului.
La sfritul secolului al XIX- lea Sigmund Freud(1856- 1939) a descoperit metoda de
investigare a proceselor incontiente pe care a numit- opsihanaliz, descoperirea lui fiind
comparat cu cele ale lui Columb, Copernic etc. El consider c viaa noastr psihic rezid
n micarea contient- incontient i tot ceea ce era atribuit ntmplrii(lapsusul, uitarea de
nume etc.), are o puternic motivaie incontient. Ele sunt, de fapt, compromisuri prin care
incontientul se manifest n planul contiinei.
Freud a demonstrat c visele din timpul somnului reprezint manifestri caracteristice i
autonome, specifice incontientului.
10
Calitatile senzatiilor
13
Legile sensibilitatii
4. Perceptia*
4.1 Definirea si caracterizarea perceptiei
Perceptia ar putea fi interpretata ca:
-proces cognitiv sunt integrate informatiile primite prin intermediul simturilor
despre lumea externa si despre noi insine.
-produs al procesului psihic concretizat in imginea care se formeaza sub actiunea
nemijlocita a stimulilor asupra simturilor.
-Asociationismul afirma primatul partii asupra intrgului, iar in explicarea naturii
si organizarii psicului uman recurge la principalul descompunerii-recompunerii.
-Gestaltismul afirma primatul intregului asupra partii, intregul fiind ceva mai
mult decat suma partilor, posedand calitati proprii, ireductibile la parti.
In realitate, perceptia nu este posibila fara senzatii si nici nu este o simpla suma de
senzatii, deoarece perceptia este un nivel superior de refletare a realitati. Realizarea
procesului perceptiv are mai multe faza:
-orientarea spre stimul( reactia).
-detectia stimulului( extragerea unei cantitatii suficienta de informatie).
-descriminarea stimulului (momentul descoperiri stimulului).
-identificarea obiectului(parcurgerea a doua etape: identificarea categoriala si
identificarea individuala).
-interpretarea obiectului rezulta din legatura perceptiei cu activitatea si cu
comportamentul, faza in care se stabilesc legaturi pragmatice intre imaginea perceptiva si
starile interne de necesitate ale subiectului.
4.2
a.
b.
a.
b.
c.
Tipuri de itemi 1
Evaluarea cunostintelor dobandite, a aptitudinilor dezvoltate sau a competentelor
formate, constituie o parte importanta a activitatii scolare.Obtinerea unor rezultate bune
presupune, pe langa eforturile de invatare, exersare si aplicare, cunoasterea tipurilor de
itemi prin care evaluarea se poate realiza, cunoasterea tehnicilor de redactare a
raspunsurilor permitand obtinerea intr-adevar a rezultatelor asteptate.
In acest sens, credem ca este utila tratarea si mai ales exemplificarea tipurilor de
itemi sub care se poate realiza evaluarea la disciplina psihologie, atat in ceea ce
priveste evaluarea curenta, pe durata parcurgerii cestei discipline, cat si in cazul
examenului de bacalaureat sau al concursurilor scolare precum olimpiadele. Iata de ce
este necesar diferitele tipuri de itemi.
Item sau obiect reprezinta acea componente a unei probe (instrument de
evaluare proiectat, administrat si corectat in general de professor) in alcatuirea
careia se poate face diferena intre o intrebare, pusa intr-un anumit format si la
care se asteapta un anumit raspuns.
1. Itemi obiectivi-care pot fi:
-itemi cu algere duala: solicita raspunsuri de tip DA/NU, adevarat/fals,
accord/dezacord;
-itemi de tip pereche: solicita stabilirea de corespondente/asociatii intre
elementele asezate pe doua coloane. Corespondenta se face in baza unui anumit
criteriu sau cerinte enuntate anticipat continutului propriu-zis al itemului.
-itemi cu alegere multipla: solicita alegerea unui singur raspuns
correct/alternativa care se dovedeste optima in raport cu enuntul dintr-o lista de
solutii/alternative (desi se intalneste rar, este posibil ca raspunsul solicitat sa fie
el insusi multiplu, in acest caz specificandu-se acest lucru);
2. Itemi semiobiectivi-care pot fi:
-itemi cu raspuns scurt: intrebari directe care solicita un raspuns predefinit de
tipul: expresie, cuvant, numar, simbol etc.
-itemi de completare: enunt incomplet care solicita compltearea cu anumite
cuvinte adecvate textului dat;
-intrebari structurate: sunt compuse din mai multe subintrebari legate printrun element comun. Cuprin un material /stimul in raport cu care se formuleaza
anumite subintrebari, se ofera date suplimentare, dupa care urmeaza alta serie
de subintrebari.
3. Itemi subiectivi: care pot fi:
-rezolvarea de probleme: reprezinta activitatinoi, diferite de activitatile de
invatare curente, mrnite sa resolve o problema prin utilizarea unor operatii
mentale complexe (analiza, sinteza, evaluare, transfer etc.);
18
6.GANDIREA
6.1 Definirea si caracterizarea gandirii
6.2 Structura psihologica interna a gandirii
6.3 Gandirea ca process de rezolvare a problemelor
6.4 Tipologia gandirii
7.MEMORIA
7.1 Definirea si caracterizarea memoriei
7.2 Procesele si formele memoriei
7.3 Calitatile/indicatorii memoriei
7.4 Factorii care optimizeaza functionarea memoriei
7.5 Memorie si uitare
Tipuri de itemi 2
19
6.Gandirea
6.1 Definirea si caracterizarea gandirii
Gandirea este nivelul cel mai inalt de prelucrare si integrare a
informatiei despre care lumea externa si despre noi insine. Prin ea se
realizeaza saltul cultativ al ativitatii de cunoastere de la particular, accidental
la general, essential, necesar, de la simpla constatarea a obiectului la
interpretarea si axplicarea lui legic-cauzala.
Gandirea este procesul psihic de reflectare mijlocita si generalizat-abstracta sub forma
notiunilor, judecatilor si rationamentelor- a insusirilor commune, esentiale si necesare
ale obiectelorsi a relatiilor logice, cauzale dinre ele.
Caracterul general-abstract al gandirii rezulta din aceea ca ea se desfasoara
permanent in directia evidentierii insusirilor generale si esentiale ale obiectelor si
fenomenelor si a subordonarii unor modele ideale generale (notiuni, principii, legi).
Gandirea este capacitatea de a rezolva probleme. In aceata acceptiune,
gandirea se apropie de inteligenta.
Analizand inteligenta, psiholohul elvetien, Jean Piaget, a incercat sa
determine caracterul innascut sau, dimpotriva, dobandit, in timp, al acesteia. Piaget
a desfasurat cercetari in domeniul psihologiei copilului, facand observatii asupra
dezvoltarii intelectuale, concluzionand ca inteligenta se dezvolta treptat, stadial, in
anumite conditii de interactiune cu lumea pesoanelor si obiectelor apropiate. El a
teoretizat dezvoltarea stadiala a inteligentei.
In anii 90, psihologul American, Howard Gardner, dezvolta o noua teorie
despre inteligenta: noi nu avem o singura inteligenta, ci mai multe, diferite intre ele,
cu dezvoltare proprie, care imreuna se imbina, dand o matrice a inteligentelor unei
persoane. Toate aceste inteligente trebuie dezvoltate pentru a imbogati
personalitatea. Gardner considera ca pozitia lui teoretica nu contrazice pozitia lui
Piaget, ea reprezentand o diversificare a acesteia si nu o teorie opusa.
Spre deosebire de perceptie, care este strict legata de present, de ,,aici si
acum, gandirea se organizeaza ca un sistem multifazic, intinzandu-se pe toate cele
trei coordonate temporale: present, trecut si viitor. Ea realizeaza o permanenta
corelare intre diversele momente si stari ale obiectului: foloseste informatii despre
trecutul obiectului pentru a explica prezentul lui; integreaza informatii despre
trecutul si prezentul obiectului pentru a prevedea evolutia lui in viitor.
Gandirea ocupa un rol central in sistemul psihic uman. Atributul centralitatii
este conferit gandirii nu numai de faptul ca se bazeaza pe celelalte functii si
disponibilitati ale subiectului (trecend succesiv de la fenomen la esenta, de la
particular la general, de la intuitive-concret la formal-abstract si invers), ci si de
faptul ca ea actioneaza ca un adevarat mecanism de comanda, de control asupra
celorlalte procese psihice, modelandu-le in concordanta cu anumite criterii logice
obiective, adica le confera dimensiunea rationalitatii.
b)slab definite.
Dupa operatiile prin care se pot rezolva problemele,acestea pot fi:
-probleme de rearanjare a elementelor
-probleme de structurare a elementelor
-probleme de transformare
6.4 Tipologia gandirii
Gandirea ca proces se realizeaza intr-o multitudine de forme putandu-se face
urmatoarele diferente:
-pe baza raportului analitic-sintetic,se delimiteaza tipul de gandire:analytic,sintetic
-pe baza raportului dintre concret si abstract se delimiteaza tipul de
gandire:intuitive-concret,abstract-formal
-in functie de tipul de gandire dominant se delimiteaza tipul de gandire
:divergent,convergent.
Aparteneta la un tip sau altul este conditionata atat genetic cat si educational
prin specificul sarcinilor cu care subiectul a fost obisnuit inca din copilarie pana la
maturitate.
7. Memoria
7.1 Definirea si caracterizarea memoriei
Memoria este functia generala,gratie careia omul inmagazineaza,conserva apoi
actualizeaza sau utilizeaza informatiile pe care le-a intalnit in cursul experientei anterioare.
Continutul memoriei este divers
cuprizand imagini,trairi affective,idei,miscari si
deprinderi.
Memoria se caracterizeaza prin cateva trasaturi esentiale:
a)este activa:in sensul ca dispune de operatori proprii pentru prelucrari,avaluari si
reorganizari logice astfel in cat cele memorate suporta modificari importante.
b)este selectiva:omul retine si reactualizeaza nuami o parte a informatiilor in functie
de motivatia avuta,de interesele celui care memoreaza,de varsta,de gradul de cultura etc.
c)este situationala sau contextuala:anume inregistrarea si reactualizarea
informatiilor se realizeaza prin raportarea si incadrarea in anumite coordinate de spatiu si
timp.
d)este organizata logic si sistemic:intre informatiile memorate stabilindu-se
legaturi de semnificatie ,de aseamanare-contrast,de subordonare-incluziune.
Memoria este un proces psihic activ,selectiv cu un caracter situational sau
contextual ,mijlocit si organizat logic si sistemic,trasaturi esentiale care o integreaza in
structura proceselor si activitatilor specifice omului.
24
In cadrul viselor predomina imaginile vizuale (aproximativ 90%), dar numai 20% sunt
colorate. Imaginile auditive sunt prezente 60% din cazuri, rar aparand cele tactile, termice
sau olfactive. Visele apar in timpul somnului paradoxal si dureaza aproximativ 20-25% din
timpul total al somnului. Desi exista persoane care spun ca nu viseaza niciodata, de fapt,
nu-si amintesc visele, acestea fiind indispensabile unei existenet normale. Visele pregnante,
pe care ni le putem aminti, dureaza intre 3 si 60 minute, in medie 20 minute, derulandu-se
mai incet sau mai repede decat evenimentele reale.
Continutul visului poate fi influentat de factori precum: excitanti externi, nu insa foarte
puternici (spre exemplu, in cadrul unui experiment s-a apropiat de fruntea unei persoane
care dormea un fier incins, la trezire aceasta povestind ca o banda de hoti I-au patruns in
casa, dar au fost prinsi de politie, iar aceasta i-a obligat sa restituie banii punandu-i pe
carbuni incinsi), senzatii interne (foame, ssete, nearisirea camerei etc.), dereglari
functionale intrene (acestea, anuntand survenirea unui aspect patologic, pot fi acoperite de
stimulii externi din timpul zilei, putandu-se insa ajunge la a visa imbolnavirea, lucru care
devine manifest dupa cateva zile), impresii din perioada imediat, premergatoare (adesea
continuam a invata, in somn, ceea ce am studiat in timpul zilei sau reusim identificarea unei
solutii la o problema care ne-a preocupat), informatii uitate sau ignorate in timpul zilei
(pornind de la interventia acestora in timpul visului se ajunge la afirmarea unui caracter
adesea premonitoriu al acstuia) etc.
Simbolurile prezente in cadrul viselor au primit si alte explicatii decat cea freudiana.
Potrivit psihologilor cognitivisti, simbolismul caonstituie nu o modalitate de a mascare a
pulsiunilor, ci modalitatea de exprimare a complexitatii trairilor afective, care nu pot fi
transpuse notional. Sentimentele se transforma, se incorporeaza in evenimente si in imagini
simbolice, existand astfel posibilitatea ca anumite aspecte ale personalitatii noastre,
inaccesibile in ordinea gandirii, sa se poata manifesta.
Analiza viselor serveste in oricare situatie la o mai buna cunoastere a personalitatii in
cauza, dar aceasta doar in masura in care nu se ramane la simplismul existentei unui cod al
imaginilor care trebuie interpretate de fiecare data identic (in sensul unei carti precum
Cheia viselor).
Cele mai evidente manifestari ale starii de vis sunt miscarile oculare rapide. Apar insa si
miscari ale mainilor, modificari ale ritmului respirator, ale batailor inimii, ale expresiei
faciale, cateodata se pronunta cuvinte si chiar propozitii sau se produc miscari ale corpului.
In cazul somnambulismului persoana, in cauza, poate ajunge chiar sa se ridice, sa mearga
sau sa savarseasca anumite actiuni, fara sa-si aminteasca ceva dupa aceea (nu este totusi
clar daca persoana viseaza sau se afla intr-o stare de trezire patologica). Visul, ca forma a
imaginatiei, ramane un domeniu deschis cunoasterii stiintifice.
9. LIMBAJUL
9.1 Definirea si caracterizarea limbajului
In limbajul, uneori, termenii de comunicare, limba si limbaj nu sunt precis determinati.
Comunicarea este procesul de transmitere a informatiilor. Cea mai simpla schema de
comunicare, intre doua persoane, cuprinde urmatoarele elemente:
a. emitatorul - cel care produce si transmite mesajul;
b. receptorul sau destinatarul - cel care receptioneaza mesajul;
c. canalul de comunicare veriga care mijloceste ajungerea mesajului de la emitator la
destinatar: aerul, apa etc.;
d. semnalul entitate fizica prin care se obiectiveaza mesajul: sunete, semne grafice,
lumini etc.;
e. codul un sistem de semne prin care se semnifica ceva, adica se receptioneaza sau se
transmite un mesaj informational.
Comunicarea poate fi analizata in functie de trei indicatori:
- promptitudine rapiditatea emiterii sau a transmiterii mesajului;
- fidelitate corectitudinea transmiterii mesajului;
27
11. Motivatia
11.1 Definirea si caracterizarea motivatiei
Motivatia este totalitatea mobilurilor interne alr conduitei, fie ca sunt innascute, fie
ca sunt dobandite, constientizate sau neconstintizate, simple trebuinte fiziologice sau
idealuri abstracte.
Motivatia este un filtru al influentelor externe, o parghie a autoreglarii individului,
forta motrice a intregii dezvoltari psihice umane.
11.2 Functiile motivatiei
Motivatia indeplineste numeroase functii, cele mai importante fiind :
a. functia de selectare, acivare si de semnalizare a unor dezechilibre fiziologice
sau psihologice ;
b. functia de orientare /directionare a actiunii pentru satisfacerea starii de
necesitate si pentru realizarea scopului actiunii ;
c. functia de sustinere/potentare a actiunii pe durata satisfacerii trebuintei
32
12 Afectivitatea
12.1 Definirea si caracterizarea afectivitatii
Perceptiile, reprezentarile si gandirea reprezinta procese psihice de cunoastere a
realitatii obiective, insa omul nu realizeaza o inregistrare indiferenta a realitatilor lumii
exterioare. Astfel, unele evenimente ne bucura altele ne intristeaza, unele fapte ne produc
entuziasm, in timp ce, altele ne indigneaza etc., in functie de interactiunea dintre factorii
interni (cunoscuti sub denumirea de motivatie) si realitatea obiectiva care are ca rezultat
procesele afective.
Afecivitatea reflecta raportul de discordanta dintre starile interne ale
subiectului(facori motivationali) si factorii externi sub forma trairi specifice.
Definitia precizata legatura existenta intre afectivitate si motivatie , subliniind rolul
energizant, de orientare si de directionare a actiunii. Daca satisfacerea trebuintelor
genereaza bucurie, placere, entuziasm etc., nestisfacerea lor genereaza tristete, neplacere,
deprimare etc. In cadrul proceselor afective pe prim-plan se afla valoarea si semnificatia pe
care o are obiectul pentru subiect. Relatia dintre subiect si obiect este mai importanta decat
obiectul in sine, deoarece in functie de gradul sidurata satisfacerii trebuintelor unul si
acelas obiect poate sa genereze trairi afective variate unor persoane diferite sau chiar mai
mult, acelasi obiect poate sa genereze trairi afective diferite aceleias persoane, evident, in
momente diferite.
Procesele afective se afla in interactiune nu numai cu motivatia, ci cu toate celelante
procese si functiuni psihice, ele fiind prezente atat in domeniul inconstientului, cat si al
constientului..
12.2 Particularitatile afectivitatii
Psihologul Vasile Pavelcu a identificat urmatoarele insusiri ale proceselor afective:
1. procesele afective au valoare multivationala, deoarece trebuinta si starea afectiva
pot indeplini rolul de cauza si de efect (procesele afective sunt motive active, iar
motivele sunt cristalizari ale proceselor afective);
2. procesele afective sunt subiective, adica apartin unui subiect si il exprima in ceea
ce aredefinitoriul
33
2.
1-3 ani
3-6/7 ani
6/7-10/11 ani
10/11-14 ani
Caracteristici
Reacti afective vagi, confuze,fluctuante;
La 2 luni apare placerea, la 4-5 luni frica,
determinata de prezenta unor persoane
necunoscute, 3-6 lunirasul, iar in jur de 8
lui bucuria
Viata
afectiva
incepe
sa
se
organizeze,orientandu-se spre persoane si
obiecte si se invata expresile emotionale
specificegrupului. La 18 luni se manifesta
gelozia. In jurul varstei de 2 ani
starileafective cunosc fluctuati mai mari,
semanifesta agresivitatea determinata de
faza de opozitie fata de adult,
aceastainlocuita progresiv de trairi afective
pozitive (determinate de a fi iubit, de a
coopera cu adultul).
In aceasta etapa de varstaviata afectiva se
diversifica, se nuanteaza, iar prin joc se
dezvolta capacitatea de simulare a unor
trairi afective. La 3 ani apare sentimentul
de vinovatie, la 4 ani cel de mandrie, iar in
jurul varstei de 6 ani se pune problema
prestigiului si a rusinii. Chiar daca viata
afectiva ramane in ansamblu instabila din
acest moment se dezvolta capacitatile de
control voluntar al emotiilor
Incep sa apara procesele afective
superioare:
curiozitatea
intelectula,
sentimentul datoriei, admiratia etc.
Se continua dezvoltarea sentimentelor
superioare: responsabilitetea, patriotismul
etc. Se dezvolta totodata trairi afective cu
intensitate mare, apare teama de infrangere
si la mijlocul intervalului dispretul. Toate
acestea, plus nevoia de a fi afectuos cu alti
semnificao nuantaresi inceputul unei
stabilizari a vietii afective
36
14-18 ani
Peste 18 ani
13 Afectivitatea voluntara
13.1 Definirea si caracterizarea afectivitatii
Pentru psiholog, activitatea apare in doua ipostaze, aflate in interdependenta:
1. in ipostaza de baza genetica obiectiva a functiilor si proceselor psihice particulare
(de perceptie la voint);
2. in ipostaza de exteriorizare si de obiectivizare a functiilor si capacitatile psihice.
Procesele si functiile psihice se proiecteaza si se integreaza in activitate, caci nu
percepem de dragul de a percepe si nici nu gandim de dragul de a gandi. Omulpersonalitate se subsumeaza formulei ,, a exista pentru a actiona, pentru
adesfasura o anumita activitate in timp ce animalul ,, actioneaza pentru a trai.
Prin urmare, subiectul uman nu exista ca ataredecat in si prin activitate.
Afectivitatea, in sens general, este un raport selectiv si un anumit complex de sarcini cu
continutobiectiv, cu grade diferite de complexitate, dificultate, in cadrul caruia subiectul isi
utilizeaza fortele psihice si fizice pentru realizarea unui anumit scop.
Activitatea realizeaza o integrare ierarhica a tuturor functiilor, proceselor si trasaturilor
psihice ale personalitati. In diferite forme si variante de activitate, ponderea si modul de
combinare a functilor si capacitatilor pshice difera foarte mult. In acelas timp, modul de
desfasurare si performanta cativitatii depind de gradul de elaborare aproceselor psihice
particulare (percepti, memorie, gandire, imaginatie, vointa etc.) si trasaturile globale de
personalitate (echilibrul emotional, atitudinea fata de sarcini, extraversia, introversia,
spiritul de raspundere etc.). Acest fapt determina utilizarea de teste psihologice analitice de
perceptie, de gandire, imaginatie etc. Si a unor teste sintetice de evaluare a trasaturilo de
personalitate, in orientarea si selectia profesionala. Mai mult, fiecarei profesii ii este
specifica o anumita psihograma (un anumit mod de combinare si de integrare a
comportamentelor psihice). Intrucat, se constata ca si activitatea este dependenta de
procesele si de functiile pswihice particulare, putem afirma ca relatia dintre activitate si
organizarea psihica a individului se prezinta sub forma unui circuit, in cadrul careia nu se
manifesta o conditionare univoca, ci una reciproca. Iata de ce se poate spune ca rolul
activitatii in viata noastra este enorm.
13.2 Structura afectivitatii
Din punct de vedere psihologic, in structura activitatii intra:
- Motivul (trebuinta, interes, aspiratie, ideal), care daspunde la
intrebarea: de ce?
- Scopul (respectiv, satisfacerea motivului), care raspunde la intebarea:
ce? (ce se urmarste)
- Mijlocul (cunostinte, deprinderi, unelte extreme etc.), care raspunde la
intrebarea: cum?
Din punct de vedere operational (cibernetic), structura activitatii presupune corelarea si
conexiune inversa dintre:
1. Blocul de comanda, unde se realizeaza analiza si evaluarea sarcinii, procesele de
elaborare a planului, de analiza si de alegere a mijloacelor, de elaborare
anticipata a scopului;
2. Blocul estern de executie care presupune selecatrea si activarea actiunilor,
realizandu-se conexiune inversa de la blocul de executie la celo de comanda.
37
Acesta este compus din: miscari (cele mai simple elemente consitutive; pot fi
musculare si verbale, ambele fiind mediate si coordonate verbal), operati si
actiuni (aciunile includ miscari si operati). Actiunile se subsumeaza activitatii si
se orienteaza catre un scop, presupun folosirea unui mijloc, insa nu dispun de un
motiv propriu. Veriga executiva este suscectibila de automatizarii, ajungandu-se
la deprinderi. Blocul conexiunii inverse este format din operatori logici de
analiza comparativa a rezulatatului obtinut in functie de ceea ce s-a propus
(validare sau corectie).
13.3 Formele activitatii
Modalitatilede realizare a activitatilor ca raport selectiv intre un subiect si un
complex de sarcini sunt foarte diverse:
1. Dupa planul de desfasurare si dupa natura produsului exista: activitate
predominant spirituala (intelectuala) si activitate predominant materiala (fizica).
2. Dupa locul ocupat in viata subiectului, exista: activitate principala ( de baza) si
activitate secundara (subordonata)
3. Dupa natura si evolutia ontogenica, exista:
a. Jocul este, ontogenic, prima activitate si este dominanta in copilarie. El
are o motivatie intriseca si rol informativ.
b. Invatarea (scolara) este dominanta pe durata invatamantului obligatoriu
si liceal, postliceal si universitar. Motivatia invatari poate sa fie:
intriseca sau extriseca. Dupa continut poate fi: invatare
perceptiva( sisteme de forme, semne si simboluri), conceptuala (notiuni
de cunostiinte utile), Operationala (formarea si dezvoltarea sistemului de
operatii, de metode si de procedee de cunoastere si de actiune) si sociala
(reguli si norme de comportare in societate).
Invatarea presupune formarea si dezvoltarea simultana a laturii
informative si a celei formativ-aplicative. Ea nu se reduce la memorie
alturi de perceptie, gandire, imaginatie, atentie , motivatie,
afectivitate,vointa, atitudinea fata de activitate etc.
c. Munca este dominanta in viata adultului activ (in medie de 20 si 65-70
de ani). Ea are caracternormativ, iar in forma specifica de structurare
este profesi (ocupatia). Dupa natura componentelor dominante, munca
poate fi: Intelectuala si fizica, iar dupa caracterul produsului, munca
poate fi: reproductiv-executiva si novattor-creatoare
4. Dupa gradul de constietizare acomportamentelor, exista activitate in totalitate
constienta (ia forma vointei) si activitate cu comportamente automatizate
(deprinderile)
13.4 Definirea si caracterizarea vointei
Voinata reprezinta procesul psihic complex, prin intermediul caruia omul isi
mobilizeaza si-si canalizeza fortele si capacitatile fizice si spirituale in vederea invigerii
obstacolelor care apar pe traiectoria activitatii.
J. Piaget considera vointa un reglaj al reglajelor, subliniind faptul ca ea se rasfrange
asupra proceselor cognitive si afective.
Vointa poate fi apreciata in corelatie cu stadiul de dezvoltare a individului. L.
Vagotski considera ca, in evolutia sa, copilul invata comenzile verbale ale adultului, pe
care, ulterior, le interiorizeaza, ajungand sa-si dea comenzi singur. Adultii constituie,
pentru copi, modele de comportament si chiar modele de vointa.
Vointa poate fi inteleasa ca: modalitate de coordonare a activitatii in general (vointa
actiunii si vointa abtinerii, rabdari, a renuntarii), ca proces superior de atutoreglaj (de tip
constient si mediat verbal) si ca aptitudine de a actiona in vederea realizarii unui scop
constient propus.
38
2.
3.
4.
5.
40
TIPURI DE IDEMI 4
Idemi subiectivi
Idemi de tip eseu structurat / semistructurat :reprezinta raspunsuri mai ample care
sunt dirijate, orientate si ordonate cu ajutorul unor cerinte , indicii, sugestii etc.
Atentia se refera la concentrarea si focalizarea efortului mental ce generaza
selectivitatea reflectarii, bazata pe reflexul de orientare declansat spontan , la inceput dar
apoi dirijat voluntar , prin intermediul cuvantului. Ea se defineste ca fenomenul psihic de
orientare selectiva si de concentrare a energiei psihonervoase , in vederea desfasurarii
optime a activitatilor psihice.
Clasificarea formelor atentiei se poate realiza potrivit mai multor criterii, dintre
care cel mai important se refera la mecanismul si dezvoltarea sa . Se disting astfel o atentie
involuntara (neintentionata, spontana, declansata de stimuli externi si interni ) ,
voluntara si postvoluntara.
Atentia voluntara este forma superioara a atentiei , declansata intentionat, care se
realizeaza cu un efort voluntar si este autoreglata constient . Un rol important, in
declansarea ei, revine mecanismelor verbale prin care se ia decizia de a fi atent, se
stimuleaza si focalizeaza atentia.
Atentia postvoluntara reprezinta un nivel superior de manifestarea a atentiei care
rezulta din utilizarea repetata a atentiei voluntare care se transforma in deprinderea de a fi
atent , deoarece exersarea mai indelungata intr-un anumit domeniu de activatate duce la
automatizare, la reducerea treptata a efortului pentru concentrare si stabilitate.
Limbajul este definit ca activitatea de comunicare interumana prin intermediul limbii
si a altor sisteme de semne si simboluri. Comunicarea este procesul de transmitere a
informatiillor , limba fiind suportul si instrumentul comunicarii.Limbajul , in contextul
existentei umane, indeplineste functii specifice precum : de comunicare, de cunoastere,
simbolica de reprezentare, expresiva sau afectiva, persuasiva sau de convingere, de
reglare sau de determinare, ludica sau de joc, dialectica sau de formulare si rezolvare a
contradictiilor sau conflictelor problematice, de detensionare nervoasa, pragmatica
etc.Limbajul are un rol important in formarea gandirii si in procesul de socializare, si
anume, in evolutia sa de la limbajul egocentric la limbajul socializat, ceea ce poate conduce
la eliminarea elementelor afective, personalizate, individuale.
15.Personalitatea
15.1 Personalitatea ca sistem
15.2 Modele de personalitate.
16. Individ. Persoana. Personalitate*
43
15. PERSONALITEA
15.1 Personalitatea ca sistem
Termenul de personalitate este utilizat intr-o multidutine de sensuri , desi potrivit
acceptiei comune este o personalitate acel individ uman care se distinge prin rezultate de
exceptie in diferite domenii ale actiuni umane. Desigur, un astfel de punct de vedere
asupra personalitatii nu este si cel propriu psihologiei, in cadrul acesteia personalitatea
reprezentand in primul rand o calitate sau , mai precis, un sistem integrator care pune in
discutie individul uman cu toate caracteristicile si particularitatile sale.
Sistemul psihic uman este cel mai complex sistem energetico-informational, dotat si
constituit in baza unor mecanisme de autorganizare si autoreglaj, antiredundante si
autodeterminante.
44
nivelul cel mai profound al psihicului nostrum, cel care nun e este accesibil direct,
sediu al instinctelor sexuale,al agresivitatii, al dorintelor si actelor refulate
etc.PRECONSTIENTUL este sediul in primul rand al deprinderilor, dar si al
informatiilor care desi nu sunt constiente la un moment dat, pot fi actualizate in
functiile de necesitatile subiectului uman concret(actioneaza de asemenea ca o
instanta de ,,cenzura, permitand accesul in contiinta doar a acelor produse ale
inconstientului care sunt acceptabile pentru aceasta).CONSTIENTUL, suprafata
psihicului nostrum, este constituit dintr-un flux continuu de informatii si trairi
emotionale, detinand un rol important in modul specific de a fi al finite
umane.Acestui model care distinge 3 niveluri ale psihicului uman, Freud ii va
suprapune mai tarziu diferentierea a 3 instanteale psihicului uman fiecare avnd un
rol specific.
2.Modelul trasaturilor:o cercetare a existentei umane concrete pune in evidenta ca
inpofida situatiilor diverse in care individul uman concret este implicat, exista o
anumita constanta a actelor, act., reactiilor acestuia astfel incat se poate vb. de un
character unitar.Din pct. De vedere psihologic strict, o importanta mai mare o are
teoria lui G. Allport, potrivit caruia la fiecare individ pot fi puse in evidenta 1-2
trasaturi cardinale, 10-15 trasaturi principale si o multitudine indeterminate de
trasaturi secundare.
3. Modelul factorial:psihologia este o stiintain cadrul careia aspectele de ordin
calitativ se imbina cu cele de ordin cantitativ.Cel mai cunoscut model factorial,
rezultat in urma aplicarii metodei statistica numite analiza factoriala, este cel
apartinand psihologului american Raymond B. Cattel.Acesta a identificat 16
factori ai identitatii care, permit furnizarea unui profil al personalitatii fiecarui
om.
4.Modelul constitutional:tipologia constitutionala pleaca de la anumite paralelisme
descoperita in cadrul experientei psihice intre constitutia corporala a unei pers. Si
manifestarile de ordin psihic.Cea mai cunocuta tipologie constitutionala este cea a
lui E. Kretschmer, care diferentiaza 3 tipuri:picnic, astenic si atletic.
16.INDIVID.PERSOANA.PERSONALITATE*
16.1 Individ.Persoana.Personalitate
S-a putut obs.in cap. precedent, la un nivel general care este semnificatia
acestor termini.Revenind asupra acelor semnificatii, a fost amintit in primul rand
cel de individ subliniindu-se in cazul acestuia ca este vorba despre caracterul
indivizibil, unitary al unei entitati, fara ca acest termen sa aiba o utilizare stric
umana.In masura in care oricare orgasm este un individ, un reprez. Al unei specii
iar dupa aceea prin prisma modului particular in care schimburile se realizeaza la
nivelul fiecarui individ specifica potrivit cu conditiile particulare de micromediu
si evenimente traite.Aceasta inseamna ca oricare individ are o anumita
individualitate data de evolutia sa specifica in calitate de organism.Oricare
organism nu este atunci doar o ,,copie un ex.al unui anumit tip, ci are un
character unic.Aceasta unicitate a vietii intr-un sens restrans, la nivelul individului
particular revine fiecarei vietati in masura in careevenimentele existentei sale sunt
distincte.Complexitatea acestei dimensiuni informationale a org. vii este insa de o
diversitate extrema.Evident aceasta complexitate este extrema in cazul finite
umane pt. desemnarea acesteia unde este utilizat termenul de persoan, care
desemneaza numai natura umana si intrucat oamenii sunt pers. ,implicand anumite
roluri si statusuri sociale.In cazul omului personalitatea este cea care permite
46
18.APTITUDINILE
18.1 Latura instrumental-operationala a personalitatii
Aptitudinea este o insusire sau un complex de insusiri psihice si fizice care
det. performante in activitate.Termenul are insa 2 acceptiuni distinte:
-intr-un sens larg, reprez. Insusiri prez. La toti indivizii, dar dez. Dif.
-intr-un sens restrans, desemneaza doar gradele inalte de dez. A
insusurilor, ceea ce permite obt. Unor rezultate mai bune decat majoritatea pop.
Originea si formarea aptitudinilor au fost explicate dif., putandu-se
delimita urmatoarele teorii:
a)Teoria ereditarista:le considera insusiri innascute, det. genetic
b)Teoria ambientalista:considera ca determinante pt. constituirea aptitudinii
sunt mediul si educatia
c)Teoria dublei determinari:considera ca fiecare individ se naste cu un
potential biologic care nu se valorifica decat intr-un mediu si cu o educati adecvata
Stadiul operatiilor concrete (7-11 ani) : in aceasta etapa , copii incep sa aplice
reguli logice operatiilor de transformare a informatiilor pentru a rezolva problemele
cu care se confrunta.Se dobandeste capacitatea reversibilitatii actiunilor interiorizate
, la sfarsitul stadiului costituindu-se mecanismele de coordonare logica si
matematica.
Stadiul operatiilor formale (11-17 ani) : in aceasta etapa se dobandeste capacitatea
de a lucra cu concepte abstracte si sa realizeze operatii cu operatii.
2. Teoria psihometrica : psihometria se refera la conceperea de probe care sa
permita masurarea obiectiva a unor calitati psihologice , teoria psihometrica a
inteligentei fiind una dintre cele mai vechi in domeniu.
Teoria inteligentelor multiple
Inteligenta logica-matematica : Prevalenta ei determina analiza cauzelor si a efectelor ,
intelegerea relatiilor dintre actiuni , obiecte si idei. Abilitatea de a calcula , cuantifica , evalua
proprozitii si efectua operatii logice complexe sunt caracteristici care ies in evidenta in cazul
acestei inteligente impreuna cu abilitatile de gandire deductiva si inductiva si capacitati critice si
creative de rezolvare a problemelor.
Inteligenta muzicala : Persoanele cu aceasta inteligenta gandesc in sunet , ritmuri ,
melodii si rime. Sunt sensibili la tonalitate , intensitate , inaltimea si timbrul sunetului ; recunosc ,
creeaza si reproduc muzica folosind un instrument sau vocea.
Inteligenta spatiala : Inseamna de a gandi in imagini si a percepe cu acuratete lumea
vizuala. Abilitatea de a gandi in trei dimensiuni , de a transforma perceptiile si a recrea aspecte ale
experientei vizuale cu ajutorul imaginatiei sunt caracteristici ale acestei inteligente.
Inteligenta naturalista : Persoanele la care este dominant acest tip de inteligenta au
capacitatea de a recunoaste si clasifica indivizi si specii.
Inteligenta chinestezica : Dominantia acestei inteligente aduce dupa sine gandirea in
miscari si folosirea corpului in moduri sugestive si complexe. Ea implica simtul timpului si al
coordonarii miscarilor corpului si ale mainilor in manipularea obiectelor.
Inteligenta interpersonala : Inseamna a intelege celelalte persoane , a avea empatie , a
recunoaste diferentele dintre oameni si a aprecia modul de gandire , fiind sensibili la motivele ,
intentiile si la starile lor.
Inteligenta intrapersonala : Determina o gandire si intelegere de sine , a fi constient de
punctele tale tari si slabe , a planifica eficient atingerea obiectelor personale , monitorizarea si
controlul eficient al gandurilor si emotiilor , abilitatea de a se monitoriza in relatiile cu altii.
19. Caracterul
19.1 Latura relational-valorica a personalitatii
Caracterul este totalitatea insusirilor psihice esentiale si stabile care se
exprima in valorile promovate si prin atitudinile omului in raport cu diferite domenii ale vietii
sociale si in raport cu sine.
In masura in care caracterul isi pune amprenta asupra intregii personalitati , este necesara
delimitarea specificului sau in raport cu celelalte laturi ale personalitatii:
a) Caracter-temperament :
In timp ce temperamentul este neutru din punct de vedere socio-moral ,
nefiind influentat de constiinta si deciziile acesteia , caracterul sau
trasaturile de caracter pot si sunt valorizate , receptate ca pozitive sau
negative ;
50
55
Tipuri de itemi
Itemi subiectivi
Itemi de tip eseu structurat/nestructurat:reprezinta raspunsuri mai ample care sunt dirijate,
orientate si ordonate cu ajutorul unor cerinte, indicii, sugestii etc.
Orice activitate a organismului uman este orientata spre satisfacerea necesitatilor
acestuia pentru mentinerea vietii.In acest sens, motivatia constitue elementul care pune in
miscare organismul, ea fiind cauza interna a organismului.Motivatia reprezinta totalitatea
mobilurilor interne ale conduitei, fie ca sunt innascute, fie ca sunt dobandite, constientizate
sau neconstientizate, simple trebuinte fiziologice sau abstracte.
Motivatia este un filtru alinfluentelor externe, o parghie a autoreglarii individului, forta
motrice a intregii dezvoltari psihice umne.Nu easte suficient insa sa stabilim numai scopul
actiunii pentru a obtine o anumita performanta, deoarece daca lipseste stimularea si
sustinerea energetica, atunci actiunea nu va fi dusa la indeplinire sau nu va avea succesul
scontat.
Reglarea optima a comportamentului nu presupune insa doar prezenta unei structuri
motivationale, ci si o anumita intensitate a sa.Relatia dintre intensitatea motivatiei si nivelul
performantei depinde de complexitatea sarcinii pe care subiectul o are de
indeplinit.Eficienta activitatii mai depinde si de relatia dintre intensitatea motivatiei si
gradul de dificultate al sarcinii.Intre motivatie si gradul de dificultate trebuie realizata o
asemenea adecvare incat sa se ajunga la optimumul motivational:intensitatea optima a
motivatiei care sa permita obtinerea unor performante inalte.
Optimumul motivational depinde de la o persoana la alta si de la o activitate la alta,
totalitatea caracteristicilor si trasaturilor psihice ale persoanei conditionand optimumul
motivational si masura in care el se realizeaza.Spre exemplu, persoanele apartinand tipului
puternic, echilibrat si mobil, au capacitatea de a suporta tensiuni psihice mai mari
determintate de stari motivationale mai intense sau sarcini ami dificile, in timp ce
persoanele care apartin tipului slab, reusesc intr-o mai mica nasura sau chiar deloc.Astfel,
la nivelul elevului, ceea ce il determina sa invete se poate referi fie la o motivatie
intrinseca, fie la o motivatie extranseca.In principiu, gradul de reusita, chiar la intensitati
mai mici ale motivatiei, va fi mai mare in cazul unei motivatii intrinseci.
Generalizand, de optimum motivational se poate vorbi in doua situatii:
1.cand dificulatea sarcinii este corect apreciata si subiectul realizeaza motivatia
corespunzatoare;
2.cand dificulatea sarcinii este incorect apreciata de subiect, existand doua situatii:
a.subaprecierea dificultatii sarcinii, caz in care subiectul este submotivat si va actiona in
conditiile unui deficit de energie, ceea ce va duce la nerealizarea sarcinii;
b.supraaprecierea dificulatii sarcinii, caz in care subiaectul este supramotivat si va actiona
in conditiile unui surplus de energie care l-ar putea stresa sau chiar dzorganiza, care s-ar
putea consuma inainte de inceperea activitatii, ajungandu-se la esec.
Iptimum-ul motivational se realizeaza in cazul in care persoana reuseste pe de o parte,
sa evalueze corect sarcina si gradul de dificultate, iar pe dealta parte autoevaluarea
propriilor posibilitai este adcvata.
Prin toate acestea motivatia se dovedeste unul dintre procesele reglatorii determinante
in raport cu actiunea umana, functiile sale realizandu-se insa doar in masura in care exista o
adecvare intre intensitatea sa si sarcinile ce urmeaza a fi realizate.Contribuind decisiv la
obtinerea succesului in activitatile noastre, ea poate la fel de bine sa le faca relative sau
chiar sa le blocheze.
Eseul este una dintre modalitatie de lucru des intalnite in cadrul disciplinelor socioumane,desi nu intotdeauna este deosebit de clar care sunt cerintele intr-o astfel de
proba.Astfel,se poate aprecia,in primul rand ca eseul este o lucrare de factura libera,in care
autorul nu urmareste epuizarea erudite a temei,ci mai curand o reflectie asupra
problematicii precizate.Aceasta inseamna ca el presupune o integrare a cunostintelor
56
eul material:este constituit din corpul persoanei, dar si din imbracamintea, casa
si celelalte posesiuni ale ei;
eul social:este constituit din totalitatea impresiilor pe care individual le face
asupra celorlalti;
eul spiritual:se refera la capacitatea noastra de autoreflectie, la experientele
noastre interioare, la valorile si idealurile care reprezinta aspecte relative stabile
ale existentei noastre.Eul spiritual este contemplativ si include idei despre
sensul vietii, despre divinitate,despre originea universului, etc.
Structura eseului poate fi abordata de diferite maniere ,una dintre acestea luand in
considerare principalele coordinate ale conduitei:
57
23 Relatiile interpersonale
23.1 Specificul relatiilor interpersonale :
In calitatea de fiinta sociala omul este produsul in primul rand al unui process de
socializare , ceea ce inseamna ca nu poate trai singur, izolat de ceilalti.Existenta umana nu
poate fi conceputa in afara relatiilor sociale, printer acestea u rol deosebit de important
fiind detinut de relatiile interpersonale.
Caracterul psihologic al legaturii arata ca este vorba de doua surse psihice distincte ,
inzestrate cu toata gama functiilor, insusirilor, starilor si trairilor psihice.
Caracterul constient al legaturii arata ca relatiile interpersonale sunt posibile numai in
cadrul existentei constiintei de sine , a constiintei semenului.
Caracterul direct al legaturii arata necesitatea realizarii unui minim contact perceptive
intre personae.
a. relatii de cooperare;
b. relatii de competitie;
c. relatii conflictuale.
-
a.
b.
c.
d.
relatii de acomodare;
relatii de asimilare;
relatii de ierarhizare;
relatii de alienare.
61
Un grup indeplineste mai multe functii , precizarea acestora putandu-se realiza din
mai multe perspective:
1. Satisfacerea nevoilor:
-
62
LIDERII SI CONDUCEREA
Viata grupurilor si a societatii este de neconceput fara organizare si fara conducere.Procesul de
conducere apare astfel ca essential pentru existenta unui grup , putand fi definit ca procesul prin care un
membru al grupului ii influenteaza pe ceilalti membri in vederea atingerii unor scopuri specifice grupului.
Una dintre cele mai relevante diferentieri ale tipurilor de lideri este aceea dintre liderul formal si
liderul informal. Liderul formal este cel mai oficial , numit sau ales , cu responsabilitati bine definite , inscrise
de obicei in documentele oficiale.
Atat in grupurile formale , cat si in cele informale exista insa lideri informali , recunoasterea acestora
venind dinspre membrii grupului.
Pe termen mediu sau lung se realizeaza adesea situatia in care liderul neoficial ia locul celui oficial ,
in aceasta noua postura declasandu-se si in raport cu persoana sa procesul care i-a conferit in cele din urma
calitatea de lider formal.
Exista insa si alte criterii de indiferentiere a tipurilor de lideri , stilul de conducere fiind unul din cele
uzuale. Astfel , potrivind acestui criteriu se face diferenta intre lideri democrati , autoritari laissez faire ,
orientat spre sarcina sau focalizati pe relatiile interpersonale existente in grup.
Dictionar
Acomodare = actiunea de adaptare , de obisnuire cu noi conditii de viata
Aliniere = indepartare , instrainare ; in context social este vorba de ostilitate fata de factorii de civilizatie ,
pana la a se simti izolat in cadrul societatii desi continua sa traiasca in mijlocul ei.
Demografie = stiinta care , prin metode cantitative , studiaza fenomene si procese privitoare la numarul ,
repartitie geografica , structura , densitatea , miscarea populatiei umane si compozitia ei pe
grupe de varsta , de sex etc.
Inertie= tendinta unei persoane sau a unui grup de a ramane in inactivitate , apatie.
Opinie publica= procesul psihosocialogic interactiv de agregare a judecatilor evaluative , atitudinilor si a
credintelor referitoare la o problema sociala ale unui numar semnificativ de persoane dintr-o
comunitate carese exprima verbal deschis.
Prestigiu= ascendent legat de statut si succes care poate reveni unei persoane , grup , loc sau epoci. Este
atribuit de catre semeni si se impuneopiniei publice determinand deferenta si admiratia prin
puterea sa de influentare.
Oricare din comportamentele noastre are urmari mai mult sau mai putin directe asupra
celorlanti. In functie de aceste urmari , comportamentele sunt :
Comportamente prosociale , care resprezinta o categorie foarte vasta de
comportamente si se refera la acte valorizate pozitiv de socetate. Sunt comportamente intentionate , realizate
in afara obligatiilor profesionale si orientate spre conservarea si promovarea valorilor sociale , fara asteptarea
unei recompense externe.
Comportamentul de ajutorare se poate defini drep actul intentionat efectuat in folosul
altei persoane.
Explicatiile oferite acestor tip de comportament au fost elaborate de pe duoa pozitii
teoretice :
Prespectiva invatarii sociale : cei mai multi psihologi argumenteaza ca acest ttp de
comportament isi are originea in procesul de socealizare ( socealizare primara ) , fiind invatat atat
prin mecanismul recompensei , cat si al pedepsei si intaririi .
Incercarea de sistematizare a alemantelor care sustin comportamentul de ajutorare permite
punerea in evidenta a doua categorii ;
Tematica : prescrie cine are dreptul sau datoria de a face ceva si cum trebuie sa se faca
ceva ;
Constanta : desemneaza stabilitatea normei , daca se aplica doar uneori sau intotdeauna ;
Valenta, care se leaga de pozitia pe care o ocupa atitudinea din punct de vedere afectiv :
o
Atitudine poate fi pozitiva sau negativa ,favotabile sau defavorabila unui anumit abiect sau clase de
oviecte .
Accesibilitatea, legata de forta cu care atitudinea este raportata la obiaectul sau , atitudinea
fiind cu ata mai probabil activa cu cat aceasta legatura este mai intensa.
Atitudinile indeplinesc mai multe functii :
Functie de recunoastere : atitudinea serveste drep cadru de referinta pentru avaluarile obiectelor
sau ale avenimenimetelor.
66
Functia de adaptare : este vorba de adapterea sociala, prin atitudinile noastre , construite sau in
concardantacu conteztul social in care ne plasam , atingand un anumit grad de intregrare sociala ;
Functia expresiva : atitudile servesc la exteriorizarea credintelor si a valorilor pe care la provocam .
Functia de aparare a eului : atitudinile ne parmit protejarea sau accentuarea stimei de sine mai ales
inpotriva amenintarilor exterioare sau a conflictelor interne.
De
la
interior
(modificare
de
atitudine)
catre
exterior
(comportament ) /persuasiune ;
67
SURSA
PROCESE
AFECTIVE
MESAJ
PROCESE
COGNITIVE
RECEPTOR
SCHIMBARE
ATITUDINALA
PROCESE COMPORTAMENTALE
CONTEXT
1.
Factori de parsonalitate unde sunt de amintit taria atitudinii , gradul de
accesibilitate , nivelul de activism al persoanei etc.
2.
Factori sitoationali , unde sunt de amintit gradul de definire a cerintelor situatiei ,
prwzenta altor semeni etc.
Cele precizate permit sa se reafirme existenta unei relatii stranse intre atitudinii comprtamente ,
fara insa ca posibila corelatie sa fie absolut certa , ci mai curand probabilista .In generl , atitudinea
detremina comportamentul , fiind insa posibla si relatia inversa , asa in ca se poate afirmaexistenta
unei anumite interdependete cauzuale .Acest lucru este cu atat mai mult valabi l cu cat durata
temporala considerata este mai mare .
Opinia publica
S. Chelcea si P. Ilut in Enciclopedie de psihosociologie , definsc opinia publica drept procesul
psihosociologic interactiv de agregare a judecatilor avaluative , atitudinilor si credntei
referitoare la o problema sociala a unui numar semnificativ de persoane care se exprima
verbal deschis.
Analiza acestei definiti permite punerea in evidenta a condiitilor in care o apinie are un astfel
de carater :
ajutorul exemplelor si citatelor), dar, de asemenea, acolo unde nu mai este vorba de un
domeniu propriu-zis sau unde domeniul este intregul, anume in cadrul demersului specific
filosofiei. In randurile care urmeaza nu este vorba insa de a specifica acest demers la un
domeniu sau altul, ci de a schita liniile generale ale unui demers argumentativ.
1.
Abordarea este prima etapa, etapa ce consta in degajarea unei problematice.
Aceasta angajeaza in discutia propriu-zisa a subiectului, constituind ceea ce se
numeste problematizare sau punere in valoare a problemei. Se poate vorbi de
traducerea problemei astfel incat discutarea sa sa devina posibila. Se impune
dupa aceea formularea unei ipoteze. Formulata sub aceasta forma, problematica
subiectului ramane deschisa.
2.
Dezvoltarea presupune mai intai examinarea ipotezei de plecare. Adesea, pentru
ca examenul problemei sa fie complet, este necesar ca dupa avansarea ipotezei
pozitive sa fie avansata si ipoteza negativa. In cadrul tezei si antitezei introduceti
sub-probleme, acestea permitand detalierea mai amanuntita a problemei.
Argumentand in mod egal teza si antiteza, se ajunge la o contradictie. Cum se
cere un raspuns, este necesar sa se deplaseze din nou sensul problemei, iar
aceasta in directia tezei ce se cere sau se doreste argumentata.
3.
Incheierea presupune deplasarea sensului problemei, ceea ce nu inseamna
patrunderea intr-un subiect, ci in reluarea tezei si antitezei si raportarea cu
evidenta una la cealalta, conchizand asupra tezei prin repingerea antitezei. Exista
desigur si situatia in care se poate ajunge la a arata ca teza si antiteza sunt ele
insele adevaruri partiale, deschizandu-se astfel posibilitatea de a merge dincolo
de raspunsurile date, de intemeierea oferita tezei (este cazul mai ales al
disciplinelor socio-umane, al literaturii etc.)
Comentariul structurat este tehnica de analiza ce presupune considerarea textului in
orizontul unei problematici care determina insasi structura argumentarii, respectiv a
lantului de argumentare care incearca sa dea seama de ideile prezentate in text. Chiar daca
sensul argumentarii ramane in mare parte la dispozitia celui ce il realizeaza, sunt precizate
anumite linii directoare ale lucrarii.
Comentariul structurat nu se improvizeaza, ci survine doar dupa o reflexie asupra
subiectului si elaborarea unui plan. Deoarece fata de simplul comentariu de text in acest caz
intervine un subiect, este necesar ca reflexia si, in cele din urma, redactarea sa fie facute din
perspectiva propusa de subiect. Intr-un fel, comentariul structurat poate fi considerat o
tehnica de analiza a unui text intermediara intre argumentare si comentariul propriu-zis.
Fiind vorba insa de o lucrare mult mai elaborata decat argumentarea, se impune precizarea
unei metode adecvate, metoda care presupune parcurgerea mai multor etape:
1.
Analiza subiectului: Este necesar ca mai intai textul si subiectul sa fie citite cu
atentie, sa fie reperate in primul rand cuvintele cheie, acestea permitand reflexiei
sa se concentreze asupra problemelor esentiale. Urmeaza o a doua lectura a
textului, inaintea careia este insa necesar sa se inteleaga toate cerintele
subiectului. O buna intelegere trece mai intai prin definirea termenilor cheie.
Formularea subiectului permite, de asemenea, sa se identifice tipul de reflexie
solicitat: analizati, comparati, ilustrati, prezentati etc. Este necesara, de
asemenea, anterior urmatoarei etape, o delimitare a subiectului, adesea aceste
limite fiind precizate chiar in formularea subiectului: temporale, spatiale,
geografice etc.
2.
Elaborarea planului: Notati mai intai toate ideile care va vin in minte relativ la
subiect. Aceste idei pot avea cele mai diverse origini: cunostite dobandite la
scoala, infomatii oferite de mass-media, literatura specifica domeniului,
documente anexate etc. Precizati-va, mai inatai, ideile generale, cele care vor
schita structura analizei voastre, ramanand insa in campul subiectului.
Determinati, dupa aceea, in raport cu aceste idei generale, o problematica, planul
trebuie sa raspunda la o intrebare esentiala care sa constituie firul rosu al
redactarii. Absenta unei problematici conduce la o expunere descriptiva, fara
interes. Stabiliti planul. Acesta trebuie sa puna in evidenta o inlantuire de idei,
70
iar ca atare este necesar sa fie logic, sa raspunda la problematica si sa survina din
reflexia asupra subiectului.
3.
Redactarea: In primul rand, bineinteles, introducerea. Aceasta precede de
dezvoltarea si are cinci obiective: sa arate interesul subiectului, sa precizeze
semnificatia termenilor cheie, sa precizeze delimitarea subiectului, sa prezinte
problematica si planul.
Comentariul de text este tehnica de analiza a unui text care presupune discutarea in
detaliu a problemelor puse de tectul propus, urmarindu-se structura si articulatia logica a
textului.
Comentariul de text presupune in general un demers asemanator cu cel precizat la
comentariul structurat. Dupa cum s-a subliniat deja, in cazul acestei tehnici de analiza a
unui text ceea ce o structureaza este insasi textul. Se paote vorbi si de un plan de redactare
propriu acestei tehnici de analiza (in parcurgerea pasilor precizati este necesar sa se tina
seama si de precizarile facute in cazul comentariului structurat, cu modificarile de rigoare):
1. Situarea textului: ceea ce, mai simplu, ar constitui intrducerea. Se poate realiza
incadrand textul fie pe linia autorului, fie pe linia problemei puse in discutie. In
primul caz este vorba de a situa textul, plecand de la epoca in care a trait autorul
fragmentului, de la precizarea tendintelor generale ale momentului respectiv, in
acest cadru urmand sa fie situat chiar autorul din perspectiva intregii sale opere.
Daca se prefera sau daca subiectul o impune, linia problemei, textul ce urmeaza a fi
scris trebuie sa debuteze prin relevarea importantei temei generale pe care textul de
analizat o presupune prin continutul sau. Urmeaza prezentarea liniilor directoare,
schitarea acestei teme generale, in cadrul structurii tematice precizate urmand sa fie
precizat locul problemei tratate in text.
2. Ideea generala a textului: In legatura directa cu cele precizate in prima parte a
comentariului se va formula, concis, o fraza care sa precizeze pe cat posibil sensul
general al continutului ce urmeaza sa fie comentat. Cum insa aceasta etapa a
comentariului este intr-un fel doar un punct de trecere inspre urmatoarea etapa,
anume comentariul propriu-zis, in formularea frazei trebuie sa se tina seama si de
sensul in care se va opera problematizarea.
3. Comentariul propriu-zis: indiferent de maniera in care se va realiza , va trebui sa
se tina seama de structura logica a textului, respectiv de modul in care argumentele,
rationamentele, dovezile sau exemplele propuse, actiunile realizate, faptele
precizate etc. se inlantuie, se structureaza astfel incat formeaza un intreg care are un
anumit sens. Un intreg va trebui sa formeze de asemenea si comentariul care se va
realiza, iar structura de baza a textului care va constitui produsul analizei de text
este de dorit sa fie cea a sensului textului supus analizei. Pe aceasta structura de
baza este necesar sa fie construita dezvoltarea propriu-zisa, dezvolatarea ce nu
trebuie sa excluda simultan un demers comparativ si adoptarea unei pozitii
personale in raport cu diferitele probleme aduse in discutie.
4. Concluzia: dupa cum se spune insusi titlul acestei parti a comentariului, este
momentul in care se conchide demersul desfasurat in cuprinsul propriu-zis al
comentariului. Aceasta nu inseamna insa ca este vorba de un rezumat al acestui
demers. In aceasta ultima etapa se impune mai ales o considerare a importantei
temei analizate si sublinierea posibilelor deschideri ce se pot pune in evidenta in
raport cu cele propuse de text. Iar in masura in care acest lucru nu s-a realizat in
etapa precedenta, se impune si adoptarea unei opozitii in legatura cu problemele
puse in discutie.
INVITATIE LA AUTOCUNOASTERE
Functionarea si adaptarea optima la mediul social, mentinerea sanatatii mentale si
emotionale, identificarea si concretizarea potentialului propriu, in cele din urma o
dezvoltare armonioasa a propriei personalitati au ca premisa necesara cunoasterea de sine.
Cunoasterea de sine se dezvolta pe masura ce treim si noi si noi experiente, dobandite
71
Punctaj
Tipul de inteligenta
Muzical-ritmica
Verbal-lingvistica
Logic-matematica
Enunturi
Gandesti in imagini.
Inveti facand.
Esti o persoana sigura pe tine.
Esti atent la emotii, vise, idei.
Canti la un instrument sau poate la un cor.
Scrii corect
Iti place calculatorul
Inveti vazand si observand
Te pricepi la tricotat
Iti place sa lucrezi in echipa
Ai incredere in propria intuitie
Colectionezi cd-uri, casete si discuri
Iti plac jocurile de cuvinte
Iti plac lucrurile logice
Iti amintesti usor figurile
Iti controlezi deplin motricitatea
Simti ce gandesc, simt si cred ceilalti oameni
Traiesti in propria ta lume
Lucrezi ritmat, asociat cu muzica
Iti place sa dezlegi cuvinte incrucisate
Punctaj
Raspuns
1
2
3
4
5
6
7
1
2
3
4
5
6
7
1
2
3
4
5
6
72
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52
53
54
55
56
57
58
59
60
61
62
63
64
65
66
67
68
69
70
71
72
73
7
1
2
3
4
5
6
7
1
2
3
4
5
6
7
1
2
3
4
5
6
7
1
2
3
4
5
6
7
1
2
3
4
5
6
7
1
2
3
4
5
6
7
1
2
3
4
5
6
7
1
2
3
73
74
75
76
77
4
5
6
7
74