Notiunea de functie a fost tratata mai nti dintr-o perspectiva antropologica,
iar mai trziu a fost utilizata de sociologi, care o transforma n centrul de gravitatie a argumentatiei lor teoretice. Aceasta a fost initiativa americanului Talcott Parsons (13 decembrie 1902-8 mai 1979), doctor al Universitatii Heidelberg si profesor al Universitatii Harvard ncepnd cu 1937. Termenul de structuro-functionalism care se atribuie sociologiei lui Parsons nu acopera ntreaga arie a cercetarilor acestuia. Astfel prima parte a activitatii lui Parsons este axata pe construirea unei teojii a actiunii , finalizata n lucrarea The Structure of Social Action (1937). A doua parte a operei sale se contureaza progresiv prin accentul pus pe notiunea de sistem n detrimentul conceptului de structura, abordare privilegiata de aparitia a trei lucrari: The Social System, 1951; Working Papers in the Theory of Action,1953; Toward a General Theory of Action, 1957. A treia parte a preocuparilor sale este consacrata extinderii paradigmei spre domenii noi (economic, politic si psihologic), precum si ntelegerii evolutiei istorice a societatilor, preocupari finalizate n alte doua lucrari: Societies - Evolutionary and Comprative Perspectives,1966 si The System of Modrn Societies, 1971. a) Conceptul de actiune sociala Avnd drept sursa operele ntemeietorilor sociologiei - Weber, Pareto, Durrkeim Parsons prezinta actiunea sociala ca produs al unui actor ce are anumite optiuni individuale si care ntrebuinteaza n acest scop mijloace materiale si simbolice. nsa aceste optiuni au legatura cu un ansamblu de valori comune, ca expresie simbolica a preferintelor colective. Pe de alta parte, valorile comune se nscriu ntr-o retea de norme ce intra n alcatuirea structurii societatii, reprezentnd n acelasi timp elemente coercitive ale actiunii individuale.
Putem deduce de aici definitia sociologiei propusa de Parsons n 1937: stiinta
care ncearca sa construiasca o teorie analitica a sistemelor de actiune sociala n masura n care aceste sisteme pot fi ntelese pornind de la natura integrarii ce tine de valori comune" (T. Parsons, op. cit., p. 768). A studia structura actiunii sociale nseamna asadar a evidentia relatiile si modalitatile de schimb stabile ntre actori. Parsons ilustreaza foarte bine aceasta idee cnd studiaza familia americana contemporana, care poseda trei caracteristici: este un sistem deschis, multilinear si conjugal. Este deschis n masura n care sistemul casatoriei pe baza de rudenie nu mai este obligatoriu. Astfel iubirea si atitudinea romantica sunt elemente esentiale n constituirea cuplurilor. Sistemul este multilinear n sensul ca bunicii, unchii si matusile sunt tratati la fel chiar daca provin din partea mamei sau a tatalui. n sfrsit, sistemul este conjugal deoarece nucleul familial (ca resedinta si unitate casnica sot/sotie) este constituit exclusiv din soti si descendentii directi. Copiii sunt deci strict dependenti de familia lor initiala (familie de orientare). Independenta progresiva fata de parinti (adolescenta, mai ales) reprezinta, de aceea, o trecere delicata dar hotartoare n acelasi timp. Parsons stabileste apoi existenta unei legaturi ntre structura rudeniei si structura profesionala. n Statele Unite, modelele si idealurile care orienteaza conduita actorilor se bazeaza pe pretuirea mplinirii personale, a egalitatii sanselor, a mobilitatii n fata datelor tehnice si a constiintei profesionale. ntruct de acum ncolo se pune un accent deosebit pe competenta individuala, este important ca originile familiale si sistemul de rudenie sa nu intervina n atribuirea unui statut. De asemenea, mobilitatea geografica profesionala este nlesnita de faptul ca familia este restrnsa la nucleul cuplu/copii. De aici provine, n mare parte importanta deosebita care se acorda copiilor (prin casatorie) si independentei lor (obtinerea unei slujbe). Sistemul nu este perfect si Parsons observa cel putin doua aspecte patologice. Daca numai sotul exercita o profesie determinanta pentru restul familiei se produce retrogradarea mamei si sotiei la rangul de menajera. n al doilea rnd, pentru ca valorile societatii americane se potrivesc mai bine tinerilor, persoanele n vrsta sunt marginalizate n mare parte.
b) Sistemul actiunii sociale
n lucrarea The Social System (1951), Parsons si ndreapta atentia tot spre actiune, nsa pentru a ajunge ladefinitia sistemului social ca pluralitate de actori individuali inclusi ntr-un proces de interactiune care se deruleaza ntr-o situatie afectata de proprietati fizice. Actorii acestia sunt motivati n functie de tendinta spre satisfactie maxima, iar situatia lor este definita si mediatizata printr-un sistem de simboluri, organizate din cultura din care fac parte (T. Parsons, Elemente pentru o sociologie a actiunii, trad. Bourricaud, 1955, p. 47). Parsons preia triada personalitate, cultura si societate din sociologia americana (care a banalizat-o), prin intermediulcareia da nastere notiunii de sistem de actiune. Personalitatea este perceputa din punct de vedere sociologic prin intermediul notiunii de rol ca sistem de asteptari si anticipari reciproce. Rolul social (al tatalui, copilului, medicului...) stabileste criteriile de conduita si evaluare care guverneaza interactiunile ntr-un context dat. Cultura se deosebeste de societate prin faptul ca reprezinta un ansamblu de valori si simboluri comune actorilor. Parsons sustine ca exista cinci modele de valori dihotomice care sprijina sistemul de actiune. Astfel, actorii trebuie sa aleaga ntre: 1) afectivitate sau neutralitate afectiva: actorul se poate lasa calauzit de sentimentele sale sau si le poate nfrna; 2) orientare spre colectivitate sau orientare spre sine: actiune poate fi motivata de scopuri mpartasite si de alti actori sau de scopuri strict personale; 3) universalism sau particularism: actorul si analizeaza mediul cu ajutorul criteriilor generale aplicabile n mod universal sau cu ajutorul criteriilor specifice actorilor, lucrurilor pe care le evalueaza; 4) calitate sau mplinire: evaluarea celuilalt se bazeaza fie pe calitatile sale individuale (ceea ce este celalalt), fie pe performantele sale evaluate dupa rezultatele actiunii sale; 5) specificitate sau propagare: actorul poate manifesta interes pentru o parte a personalitatii si a actiunii celorlalti actori sau sa surprinda toate acestea n totalitatea lor. n lucrarea The Social System, Parsons da mai multe exemple de aplicare a acestui model analitic. El este interesat, de exemplu de interactiunea medic-pacient. Ca specialist, medicul alege mplinirea ca valoare, n sensul ca si poate ndeplini rolul pentru ca detine competente care au fost validate de societate. Tot el si pune rolul sub
auspiciile universalismului ntruct sentimentele si relatiile particulare pe care le
ntretine cu pacientul sau nu trebuie sa se amestece n tratament. Opteaza de asemenea pentru specificitate avnd n vedere ca este specialist numai n sanatate, ca si pentru neutralitate, n sensul ca medicul nu trebuie sa cedeze seductiei pacientului aparnd riscul dea nu-i putea cere acestuia sacrificiile pe care le cere uneori tratamentul. Spre deosebire de oamenii de afaceri, actiunea sa este ndreptata spre colectivitate; medicul lucreaza pentru un interes care nu este pur personal, n ceea ce-1 priveste pe bolnav, rolul si asteptarile sale se deosebesc aproape simetric de ale medicului, fiind caracterizate prin afectivitate, calitate, particularism. Combinnd la nivel macrosocial doua cupluri determinante pentru orientarea spre valori(universalism/particularism, calitate/mplinire), T. Parsons caracterizeaza unele societati: n societatea americana, n care activitatea profesionala este foarte apreciata, predomina universalismul si mplinirea; Germania de dinainte de nazism se defineste prin perechea universalism /calitate; Societatea chineza se defineste prin combinarea mplinirii cu particularismul; Societatile din America Latina prin ntrepatrunderea particularismului si a calitatii.