Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Clasificarea Handicapurilor
Clasificarea Handicapurilor
Clasificarea handicapurilor
Ideea elaborarii unei clasificari internationale a starilor de handicap este relativ recenta.
Insa o clasificare internationala a maladiilor si cauzelor de deces isi afla debutul in secolul XIX,
mai precis 1893, ajungand in 1975 la cea de-a 10 varianta. In aceasta varianta, intre 1893-1975 au
fost facute revizii succesive asupra acestei clasificari: in anii 1900, 1910, 1910, 1920, 1929, 1938,
1948, 1955, 1965. O prima clasificare internationala a incapacitatilor si a starilor de handicap
este adoptata oficial abia in 1976.
Responsabilitatea coordonarii eforturilor de elaborare efectiva a primei variante de
clasificare internationala a handicapatilor este incredintata de catre OMS lui Philip Wood (Marea
Britanie). Premergatoarea acesteia, subliniem ca in 1967, intr-un raport prezentat guvernului
francez (9 volume) F. Bloch-Lain elaboreaza o clasificare a persoanelor handicapate in ipostaza
lor de persoane inadaptate. Persoanele inadaptate sunt ditribuite in 2 categorii:
Prima categorie cuprinde persoanele suferinde de handicapuri fizice fie de la nastere fi ca
urmare a unei maladii sau accident.
Cea de-a doua categorie cuprinde persoane fara handicapuri fizice necesitand un
tratament in principal medical.
Ulterior, au fost elaborate clasificari dupa alte criterii (etiologie, localizare functionala,
intensitate, consecinte).
In 1975 Agerholm elaboreaza o calsificare a formelor de handicap dupa criterii extrem de
simple dar si extrem de operationale:
1. Handicap locomotor
- reducerea aptitudinii de deplasare;
- reducerea mobilitatii posturale;
- reducerea dexteritatii manuale;
- reducrea rezistentei la effort.
2. Handicap vizual
- pierderea totala a vederii;
- diminuarea imposibil de corectat a acuitatii vizuale;
- reducerea campului vizual;
- tulburari ale perceptiei
3. Handicapul mijloacelor de comunicare
- tulburari ale auzului;
- tulburari ale limbajului;
- tulburari ale lecturii;
- tulburarile ale scrisului
4. Handicap organic
- tulburari ale ingestiei;
- tulburari ale excretiei;
- orificii artificiale;
- defendenta vitala fata de aparate si instalatii medicale
5. Handicap intelectual
- retardare mintala congenitala;
- retardare mintala dobandita;
- pierderea aptitudinilor dobandite;
- afectarea capacitatii de invatare;
- tulburari de memorie
- tulburari ale orientarii in timp si spatiu;
- tulburari ale constiintei
6. Handicap psihic
- psihoze;
- nevroza;
- tulburari de comportament;
- tulburari provocate de droguri (inclusiv alcoolismul);
- tulburari ale comportamentului social;
- imaturitate enotionala
7. Handicap inaparent
- tulburari de metabolism (diabetul)
- epilepsia si alte pierderi imprevizibile, ale constiintei;
- vulnerabilitate particulara la anumite accidente sau traumatisme;
- tulburari intermitente (migrene, astm)
8. Handicap cu caracter repulsiv
- diformitati sau defecte ale unor parti ale corpului;
- anomalii sau afectiuni dermatologice si cicatrici inestetice;
- miscari corporale anoximale (ticuri, grimase);
- anomalii jenante pentru privirea, auzul sau mirosul altuia.
9. Handicap legat de senescenta
- scaderea plasticitatii corporale;
- incetinirea functiilor psihice sau fizice;
- diminuarea puterii de recuperare.
O sistematizare mai riguroasa sub raportul criteriilor de clasificare ne este propusa de
Jean-Pierre Deschampes si Michel Manciauz cam in aceeasi perioada cu aparitia primei clasificari
adoptate de OMS. Astfe:
1. Handicapatii motor
a. handicapati motori puri (de origine noncerebrala) sau chirurgicali;
b. handicapati motori de origine neurologica;
c. maladii cronice cu handicap motor
2. Handicapatii psihici
a. deficienta mintala;
- usoara;
- medie;
- profunda;
b. maladii psihice cronice invalidante;
c. tulburari psiho-afective grave (autismul, psihozele precoce)
3. Handicapati senzorial
a. tulburarile de vedere (ambliopia, cecitatea tulburari de motricitate oculara);
b. tulburarile ale auzului (surdo-mutitatea, surditatea de transmisie, surditatea de
perceptie, hipoacuzia);
c. tulburarile ale limbajului de tip senzorial
4. Persoane cu maladii cronice
a. maladii cronice invalidate (astmul, epilepsia, diabetul);
b. maladii cu simptome externe mai putin evidente (cardiopatiile, insuficienta renala
cronica).
5. Polihandicapatii (handicapuri asociate cum ar fi orbi-surdo-muti, handicapatii de
limbaj cu deficientamintala).
6. Persoane cu dificultati de integrare sociala si profesionala (la limita handicapului)
a. tulburarile instrumentale (de limbaj, psihometricitate);
b. dificultati de adaptare
Clasificarea internationala a deficientelor, incapacitatilor si handicapurilor
CLASIFICAREA DEFICIENTELOR
1. Deficiente intelectuale
a. deficiente de inteligenta;
b. deficiente de gandire;
c. deficiente de memorie
2. Alte deficiente psihice
a. deficiente de cunostinta si alte starii de veghe;
b. deficiente de perceptie si de atentie;
c. dificiente ale functiei emotive si de vorbire;
d. deficiente de compotament;
3. Deficiente de exprimare si de vorbire
a. deficiente de exprimare (tulburari de exprimare);
b. deficiente de vorbire (tulburari de vorbire)
4. Deficiente auditive
a. deficiente de acuitate auditive;
b. deficienta de descriminare vocala;
c. deficienta a functiei vestibulare si de echilibru.
5. Deficiente ale aparatului ocular
a. deficientele acuitatii vizuale;
b. deficienta campului vizual
6. Deficiente ale altor organe
a. deficiente ale organelor interne (cardio-respiratorii, gastro-intestinale);
b. deficiente ale altor functii specifice (organe sexuale, masticatie si deglutitie, olfactive).
7. Deficiente ale scheletului si paratului de sustinere
a. deficiente ale regiunilor capului si ale trunchiului;
b. deficiente mecanice si motrice ale membrelor;
c. alterarea membrelor
8. Deficiente estetice
a. deficiente estetice ale copilului si ale trunchiului
b. deficiente estetice ale membrelor
9. Deficiente ale functiilor generale, senzoriale si alte deficiente
a. deficiente ale functiilor generale;
b. deficiente senzoriale;
c. alte deficiente