Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Valoarea Expresiva A Verbelor
Valoarea Expresiva A Verbelor
Prezentul: sunt
-narativ: dinamizeaza actiunea, induce cititorului sentimentul participarii directe la
evenimente,creand iluzia ca aceste asunt relatate pe masura ce se desfasoara
-istoric: anuleaza raportul prezent-trecut prin actualizarea unor evenimente anterioare in
prezentulnaratorului si al cititorului
-gnomic: suspendarea opozitiilor temporale, conferind enunturilor o valoare
omnitemporala;
-specific proverbelor, zicatorilor, meditatiilor filozofice
2. Imperfectul: eram
-narativ: proiecteaza un eveniment intr-o perioada nedeterminata; specific timpului
baladesc, mitic
-descriptiv: actualizeaza o realitate trecuta, situand-o intr-o durata nedeterminata; valoare
descriptiv evocativa
-oniric: instituie un plan al imaginarului oniric; semnaleaza caracterul ireal al succesiunii
deevenimente sau de trairi lirice
3.Perfect simplu: fusei
-narativ: situarea evenimentelor intr-un trecut recent; determina caracterul inchis al
actiunii,reliefeaza derularea rapida a evenimentelor
-descriptiv: plaseaza secventa descriptiva in prim-plan; da descrierii un caracter livresc,
dinamic si vivacitate imaginilor descriptive
4.Perfectul compus: am fost
Inscrie evenimentele intr-o durata trecuta , intr-un interval de timp anterior timpului
enuntarii(trecutul absolut) :
-creeaza un decupaj in fluxul timpului, delimitand o secventa de temporalitate
-delimitarea planului naratorului (perfect simplu) de planul personajelor (perfect compus)
-marcheaza caracterul ireversibil al evenimentelor
5. Mai mult ca perfectul: fusesem
-al incadrarii (in incipit): deschide seria de evenimente prin evocarea circumstantelor
anterioarenaratiunii propriu-zise, schiteaza fundalul evenimentelor care urmeaza a fi
narate. Diferentiaza timpul diegetic de timpul nararii.
-narativ: intrerupe seria evenimentelor din prim-planul narativ pentru a insera o
secventaretrospectiva. Valoarea expresiva este data de intreruperea fluxului temporal , de
o dislocaresemnificativa in ordinea cronologica a evenimentelor, situatiilor, starilor etc
Virgula se folosete n urmtoarele cazuri.
Enumeraii
Atunci cnd o parte de propoziie este multipl, adic exprimat printr-o enumeraie de
cuvinte cu aceeai funcie sintactic, separarea acestora se face ori cu o conjuncie (i,
sau), ori prin virgul, atunci cnd conjuncia este clar din context sau neimportant:
Copilul, bunicul, celul i pisica au intrat repede n cas. subiect multiplu;
Camera nalt, luminoas, inundat de lumin mi prea un vis. atribut
multiplu;
Apoziii
Apoziia simpl sau dezvoltat se izoleaz prin virgul de restul propoziiei:
Mircea, fiul, a sosit vesel acas. apoziie simpl;
Mircea, fiul nostru cel cuminte i asculttor, a sosit vesel acas;
Atunci cnd apoziia face ns parte dintr-un nume propriu, aceasta nu se izoleaz prin
virgul:
Mircea cel Btrn a fost Domn al rii Romneti ntre anii 1386 i 1418.
apoziie care face parte dintr-un nume propriu;
Gerunzii i participii
Gerunziile i participiile verbale, cu sau fr determinant, aezate la nceputul propoziiei
se despart prin virgul:
Suprat, el a trntit ua cu putere. participiu verbal fr determinant, rol de
complement de cauz;
Suprat pe colegii si, el a trntit ua cu putere participiu verbal cu
determinant, rol de complement de cauz dezvoltat;
Alunecnd, el i-a rupt piciorul. gerunziu verbal fr determinant, rol de
complement de cauz, nuan temporal;
Alunecnd pe gheaa din faa casei, el i-a rupt piciorul. gerunziu verbal cu
determinant, rol de complement de cauz dezvoltat;