DE LA ROMANUL TRANDAFIRULUI LA NUMELE

TRANDAFIRULUI AL LUI UMBERTO ECO

Student tefan Silvia Elena

Facultatea de Litere Limba francez

Romanul Trandafirului este o ampl alegorie moral n jurul temei iubirii,

ce rezum poezia medieval n imagini, ritm si evocri,contopind n unitatea sa
att elemente curtene , ct i ale literaturii burgheze.
Poem in 22 000 de versuri a cte opt silabe, Romanul Trandafirului dateaza
din anii 1225-1230 si aparine lui Guillaume de Lorris, care a compus 4 000 de
versuri, restul fiind continuat si incheiat, 40 de ani mai tarziu, spre 1275, de Jean
Clopinel de Meung-sur-Loire ramas in istoria literaturii sub numele de Jean de
Meung.
In prima parte a romanului Guillaume de Lorris i propune o ars amandi
(art a iubirii), n care expune regulile iubirii curtene:
Cest ici le Roman de la Rose
Ou lart damour est tout en close,
La mathiere en est bonne et neuve.
(Aici se afl Romanul Trandafirului
Unde este cuprins toat arta iubirii,
Materia este bun i nou.)
Poetul pornete de la ficiunea unui vis. ntr-o diminea de mai, plimbndu-
se pe cmp, ajunge la o grdin (simboliznd regatul lui Amor), ale crui ziduri
fortificate sunt mpodobite cu zece statui, reprezentnd viciile: Ura, Felonia,
Viclenia, Lcomia, Zgrcenia, Invidia, Tristeea, Btrneea, Ipocrizia si Srcia.
Doamna Oiseuse (Lenea) l conduce n interiorul acestei grdini, unde poetul
admir un trandafir de o neasemuit frumusee. n acest moment, zeul iubirii,
Amor, i strpunge inima cu cinci sbii. Atunci, tnrul, fermecat, vrea s ajung
pn la trandafirul, care simbolizeaz fata iubit. Ea este ns nconjurat de mai
multe personaje, dintre care unele l ajut pe ndrgostit s se apropie, iar altele
l opresc.Astfel alegoria merge mai departe: Bel Accueil (Buna Primire),
Franchise (Francheea), Pitie (Mila), Courtoisie (Curtenia), Largesse (Drnicia),
Male Bouche (Brfeala), Jalousie (Gelozia), Danger (Primejdia), Honte
(Ruinea), Peur (Teama), Faux-Semblant (Prefctoria).
Aceast prim parte a romanului ia sfrit fr ca tnrul s poat culege
floarea.
Alaturi de apolog si alegorie, poetul da aparenta umana unor abstractiuni,
idei ori categorii sufletesti: Libertatea, Constrangerea, Iubirea, Liberul Arbitru, cu
scopul de a infatisa virtuti si vicii, aspiratii morale sau situatii omenesti. Opera lui
Lorris, rod al gandirii curtenesti e un cod al iubirii, prin care poetul, cu o maiestrie
deosebita si cu tot aspectul ei artificial, reuseste sa o pastreze vie, profund
omeneasca, nefiind o expresie poetica a unor aventuri de dragoste pe care le
incearca orice inima strapunsa de sagetile legendarului Amor.
Lumea lui Guillaume este o lume palid, plin de abstraciuni, care plutete
ntr-o atmosfer mistic, de fervent cult al femeii i iubirii, impregnat de graiile
i jocurile vieii galante. Simetria compoziiei, imaginaia rafinat, elegana stilului,
uneori alunecnd n preiozitate, caracterizeaz arta lui Guillaume de Lorris.
Al doilea autor, Jean de Meung, continuator al romanului, in cele 18000 de
versuri scrise intre anii 1275-1280, reia povestirea din punctul unde o lasase
predecesorul sau. Conservand personajele, pastrand de asemena procedeele
artistice, aceasta a doua parte se deosebeste profund de prima, atat prin
caracterul si prin ideile ce le contine, dar si prin deznodamantul total diferit.Daca
in prima parte eroul doar aspira la femeia intrupata in trandafir, in partea a doua
tanarul reuseste sa ajunga la minunata floare.
Finalul ne readuce de pe planul visului pe acela al realitii:
Ainsi jaie la rose vermeille;
A tant fut jour et je meveille.
(Astfel avui trandafirul cel minunat;
Atunci fu ziu i m trezii.)
 Spre deosebire de Guillaume de Lorris, Jean de Meung are vaste
cunostinte asupra stiintei timpului sau.El nu ezita sa presare in versurile sale,
uneori destul de arbitrar, notiuni de alchimie, astronomie, fizica, istorie sau
filozofie. Fata de idealismul curtenesc promovat in prima parte a romanului, Jean
de Meung adopta o optica burgheza; nu divinizeaza femeia, din contra, o arata
ca pe o fiinta perfida si periculoasa. Dragostea nu este pentru el izvorul tuturor
virtuitilor.
Dac Guillaume era un Ovidiu medieval, formulnd n versuri rafinate i
silenioase doctrina iubirii curtene, Jean de Meung este un Voltaire al Evului
Mediu (Gaston Paris), erudit, cu o gndire laic, cu manifestri de emancipare,
spirit de independen, n lumina crora atac etica i estetica de curte, filozofia
hrnit la izvoarele Antichitii.
Trecand de la alegorie la fictiune insa sub aceeasi denumire, cea a
"trandafirului", descoperim una dintre manifestarile de interes actual pentru Evul
Mediu si anume dezvoltarea unui subgen romanesc particular, "polarul"
medieval, sub titulatura celebrului roman al lui Umberto Eco, "Numele
Trandafirului".
Daca "Romanul Trandafirului" dezvolta cultul iubirii pentru femeie, romanul
lui Umberto Eco, "Numele Trandafirului", prin incontestabilul sau caracter
stereotip, descrie lupta unui om impotriva obscurantismului si pentru libertatea
cunoasterii.
Titlul "Numele Trandafirului" nu are nicio conotatie deosebita si nicio
legatura cu continutul romanului, fiind gasit de Umberto Eco cu ajutorul
prietenilor sai, pentru simplul fapt ca suna bine, pastrand, ca si in "Romanul
Trandafirului" spiritul pe care l-a avut intotdeauna aceasta floare, trandafirul,
simbol al secretului si al misticismului.
Pentru "Romanul Trandafirului" aceasta minunata roza reprezinta o Sfanta
Fecioara, insemn al iubirii ce se daruieste, al iubirii curate ce pastreaza o aura
misterioasa asa cum ne-o prezinta si Umberto Eco in romanul sau drept o floare
cu mai multe randuri de petale care-si dezvaluie rand pe rand mireasma
tulburatoare.
 Romanul lui Umberto Eco este ceea ce poate fi numit un roman total: istoric,
filozofic, psihologic, roman cu o intriga politista abil condusa si romanul formarii
unui caracter, (cea a tanarului Adso din Melk).Cu o actiune aparent simpla ce
graviteaza in jurul personajului principal Guillaume de Baskerville, calugar
franciscan insarcinat sa ancheteze moartea suspecta a unui tanar calugar care
parea sa se fi sinucis, romanul ne dezvaluie o succesiune de secrete legate de o
serie de asasinate printre calugari, dupa modelul Apocalipsei. Pe langa ancheta
plina de suspams, Umberto Eco dezvaluie si imensa sa eruditie prin descrierea
epocii intr-o maniera foarte detaliata si savanta, pastrand intregul aspect
amuzant al romanului.
ntlnim aici interpretri materialiste asupra lumii: rezerve asupra dreptului
la privilegii al nobililor i asupra originii regalitii:"Adevrata noblee nu se capt
prin natere se dobndete prin munc, prin aplicaie, prin merite, prin virtute
identificat cu raiunea" (fragmentul Adevrata noblee).
Poemul "Numele Trandafirului" este scris cu mult for, ndrzneal i
siguran, autorul privind cu scepticism tradiiile cavalereti. ntlnim n romanul
su referiri erudite la autorii antici precum si un adevrat conglomerat de
maxime, sentine si citate. Versurile sale sunt adeseori satire virulente la adresa
clericilor, a regilor, a nobililor si a femeilor.Din acest punct de vedere se creaza o
punte de legatura intre romanul "Numele Trandafirului" si a doua parte a
"Romanului Trandafirului", in care femeia este brutal criticata, nemaifiind vazuta
drept o emblema a iubirii.
Similare sunt si referintele celor doua romane cu privire la Evul Mediu, fiind
descris prin reprezentari din cele mai neasemuite, pornind de la expunerea iubirii
curate si de la idolatrizarea femeii in prima instanta, ca apoi aceasta sa fie
prezentata drept o ispita periculoasa("Romanul Trandafirului"),ajungand sa fie
identificata in cele din urma cu imaginea unei taranci, reflectare exploata de
Umberto Eco in "Numele Trandafirului". In plus, Umberto Eco, in romanul sau,
trateaza Evul Mediu intr-un mod mult mai amanuntit, explorand motive esentiale
asociate acestui secol, cum ar fi vrajiotoria si imaginea romantica a copilariei
umanitatii:"Evul Mediu este copilaria noastra la care trebuie sa revenim
intotdeauna pentru a face o anamneza".
Trecand in revista cuprinsul si ceea ce expr operelor "Romanul
Trandafirului" si "Numele Trandafirului" constatam ca desi diferite din punct de
vedere al continutului, cele doua romane pastreaza cateva trasaturi comune ce
le propulseaza intre cele mai importante documente de cultura, scrieri cu larga
circulatie pentru publicul medieval, deci monumente ale culturii si cunoasterii
Desi in aparenta destul de asemanatoare, "Romanul Trandafirului" si
"Numele Trandafirului"
Desi impart partial aceeasi denumire, "Romanul Trandafirului" si "Numele
Trandafirul" sunt doua romane diferite, cu teme diferite

Romanul Trandafirului, sintez a unor tendine i gusturi variate, loc de

ntlnire a dou concepii diferite despre art i via, rmne unul dintre cele
mai importante documente de cultur de la finele secolului al XIII lea i este n
acelai timp scrierea cu cea mai larg circulaie n rndul publicului medieval.
Influena sa n teatrul epocii este notabil; ecourile romanului dinuiesc n
Renatere, gsind imitatori pn i n clasicism.

Numele Trandafirului este prima oper de ficiune a lui Umbero Eco i

devine foarte repede un succes mondial pentru a fi considerat ca una dintre cele
mai mari capodopere literare de la sfritul secolului al XX-lea. Este vorba,
odat, de un roman istoric medieval, extrem de cutat i, a doua oar, de un
roman poliist dintre cele mai eficace i mai pasionante. Numele Trandafirului
este o adevrat revelaie pentru majoritatea lectorilor care-l parcurg, o carte n
ntregime unic. Un adevrat oc literar.

n acest roman, Umberto Eco ncearc, nainte de toate, s descrie lupta

unui om mpotriva obscurantismului i pentru libertatea cunoaterii, dar primul
lucru care impresioneaz n acest genial roman este calitatea intrigii poliiste ce
se deruleaz cu uile nchise, n ambiana sumbr i auster a unei mnstiri
medievale i care atrage lectorul de la nceput pn la sfrit. Eco plaseaz
mistere, apoi piste ce prezint semne, care , la rndul lor, devin simboluri gata s
fie interpretate. Ancheta este plin de vigoare i suspans. Dar apoi lectorul va
ntlni rapid imensa erudiie a lui Umberto Eco, care ne relateaz aceast epoc
a istoriei ntr-o manier foarte detaliat i savant, pstrnd ntregul aspect
amuzant al romanului. Cu fora detaliilor, a faptelor diverse ale epocii, Umberto
Eco ne face s trim timpuri ale obscurantismului ca i cum am fi acolo. Munca
depus de Eco este foarte meticuloas (trebuie amintit perfecionismul lui Eco ce
l-a determinat s lucreze timp de un an la elaborarea planului mnstirii).
Deznodmntul final este impresionant, la nlimea intrigii i nu va decepiona
pe nimeni, dnd din plin sensul su operei.

Acest roman n-ar fi putut exista fr ntreaga literatur care l-a precedat i
n interiorul lui se regsete ascuns, ca n misterioasa bibliotec a mnstirii,
imens cunoatere literar care nu cere dect s fie descoperit.

l, simbol al secretului i al misticismului.Numele Trandafirului este o

adevrat oper mitic, un monument al culturii i tiinei, totodat unic n genul
su.

BIBLIOGRAFIE:
1. Bercescu, Sorina, Istoria literaturii franceze. De la nceputiri i pn n
zilele noastre, Editura tiinific, Bucureti, 1970;
2. Dolinescu, Margareta; Zamfirescu, Ion, Istoria literaturii universale, vol I
(Antichitatea. Evul Mediu. Renaterea), Editura didactic i pedagogic, 1970;
3. Durant, Isabelle, Mener lenquete au Moyen Age, articol aprut n
Image du Moyen Age, Rennes, 2006.