CURS 1

DREPTUL COMERULUI INTERNAIONAL

CAPITOLUL I
Consideraii generale

n condiiile revoluiei tehnico-tiintifice i a revoluiei informaionale

ncheierea, reglementarea sau realizarea n aceeai ar a tuturor bunurilor i
serviciilor necesare traiului cotidian este tehnic imposibil i economic
nerentabil. Este raiunea pentru care statele lumii se vd determinate obiectiv s
participe la circuitul mondial de valori materiale i spirituale. Aceast participare
nu este haotic, ea este direcionat, reglementat de anumite reguli juridice, de
anumite norme de drept.
Revine ntre altele DCI sarcina de a disciplina, de a reglementa relaiile care
se stabilesc n acest proces de schimb mondial de valori materiale i spirituale.
Acest proces are 2 componente: - comer mondial cu bunuri i servicii
- activitate de cooperare economic i tehnico-tiinific
internaional
Cele 2 componente se reunesc ntr-un concept mai larg, acela de comer
internaional (care nu nseamn numai comercializare, cum comerul intern nu se
reduce la comercializare). In aceast sfer a comerului mondial n sensul cel mai
cuprinztor se stabilesc relaii ntre state suverane i egale n drepturi, ntre state
pe de o parte i comerciani (persoane fizice sau juridice) din alte state pe de alt
parte sau n sfrit ntre comerciani (persoane fizice sau juridice) din diferitele
state.
DCI, ntr-o prim abordare, n condiiile n care nu exist pe plan mondial o
definiie sintetic a acestei discipline, poate fi considerat ca reprezentnd
totalitatea normelor juridice ce reglementeaz raporturile ce se stabilesc n
sfera comerului mondial n sensul cel mai cuprinztor al acestuia ntre state
suverane i egale n drepturi, ntre state i comerciani (persoane fizice sau
juridice) din alte state sau ntre comerciani din diferitele state.
DCI aa cum s-a conturat el n doctrina internaional, iar ca instrumente
interstatale n actul final al Conferinei de la Helsinki pentru Cooperare i
Securitate n Europa (1992-1993) se precizeaz caracterul interdisciplinar i
pluridisciplinar al DCI. Este primul i singurul instrument interstatal care
abordeaz i problematica DCI.
Din aceast perspectiv DCI reprezint o aezare la confluena sistemelor
naionale de drept cu dreptul internaional public i cuprinde norme de drept
naional (intern) i norme de drept internaional care reglementeaz raporturile
nfiate. Ct privete componenta naional, DCI va cuprinde toate normele de
drept intern ale statelor lumii care pentru fiecare stat n parte organizeaz i
reglementeaz comerul exterior al respectivelor state, iar n ce privete
componenta de drept internaional public DCI va cuprinde acele norme de drept

1
 CURS 1

internaional public care reglementeaz participarea statului la raporturile

comerciale sau participarea statelor.
Ca totalitate de norme juridice n condiii diferite DCI materie
interdisciplinar i pluridisciplinar nu se prezint ca un conglomerat de norme
juridice, ca o juxtapunere mecanic de asemenea reguli obligatorii de conduit ci
ca o materie juridic de sine stttoare definit printr-un obiect propriu de
reglementare i prin metode specifice de reglementare. Ct privete obiectul de
reglementare, acesta este dat de un fenomen obiectiv al relaiilor sociale, respectiv
de raportul juridic care se stabilete n sfera comerului mondial.
Ca expresie a caracterului de sine stttor al materiei, raportul juridic de
comer internaional se particularizeaz fa de alte raporturi juridice. Aceast
particularizare este dat de prezena concomitent a 2 trsturi: comercialitatea i
internaionalitatea.
Comercialitatea este o trstur definit de fiecare sistem naional de drept
n parte. Din acest punct de vedere se rein 2 criterii eseniale de definire a
comercialitii:
- subiectiv care caracterizeaz sistemul de drept german i de influen
germanic. Potrivit acestui sistem de drept sunt considerate ca fiind
comerciale raporturile juridice ncheiate de comerciani respectiv societi
comerciale i persoane fizice ce au nmatriculat n Registrul Comerului o
firm.
- obiectiv care pornete de la natura intrinsec, obiectiv a actelor i faptelor
juridice considerate. Sistemele de drept care rein acest criteriu de calificare
a raporturilor comerciale procedeaz de regul la o enumerare n lege a
actelor i faptelor juridice pe care le calific drept comerciale. Este situaia
sistemelor de drept de inspiraie romanist (care provin din dreptul roman:
dreptul francez, romn).
ntruct viaa economic este mult mai rapid prin raportare la fenomenul
juridic, aceast enumerare poate fi exhaustist. De exemplu n Codul comercial se
vorbete de contractul de cruie i de transportul naval, dar nu exist nici o
referire la transportul feroviar sau aerian, sau despre contractele de leasing. Este
raiunea pentru care doctrinarii au stabilit criteriile care permit calificarea unui act
sau fapt juridic, aunui raport juridic sau raport comercial. Aceste criterii sunt:
- interpunerea n schimb
- activitatea organizat sub form de ntreprindere
- acte i fapte juridice grefate pe primele dou ca accesorii - fidejusiune
Aadar, comercialitatea se definete n sistemele naionale de drept.
Internaionalitatea const n prezena n structura raportului juridic
considerat a unui element strin, internaional, de extraneitate, de asemenea
intensitate nct face pasibil supunerea raportului juridic considerat, concomitent,
la cel puin dou sisteme de drept diferite.
Datorit faptului c acest element de extraneitate atrage problema aplicrii
unei legi strine, numit i problema conflictului de legi s-a ncercat definirea

2
 CURS 1

elementului de extraneitate n primul rnd n legea naional. Astfel, din economia

dreptului romn rezult c sunt considerate ca raporturi internaionale raporturile
ncheiate ntre parteneri avnd sediul, domiciliul sau reedina pe teritorii strine,
deci raporturile juridice ncheiate cu strintatea sau raporturile ncheiate pe piee
strine (locul ncheierii). Codul comercial romn n vigoare spune c nu sunt
considerate ca avnd caracter internaional acele raporturi care se ncheie i se
consum pe aceleai teritoriu.
Elementul de extraneitate n optica legislaiilor naionale trebuie s fie att
de puternic nct s atrag aplicarea concomitent a cel puin dou legi din dou
state diferite deoarece aceast problem a conflictului de legi este de natur s
creeze incertitudine pentru comerciani (ei ocupndu-se de comer, nu de drept).
Prin instrumentele interstatale care se ocup de reglementarea unor materii
comerciale s-a evideniat preocuparea pentru definirea unitar, uniform a
elementului de extraneitate.
Astfel n conveniile internaionale n materie de transporturi internaionale:
- Convenia de la Varovia din 1929 modificat prin Protocolul de la Haga
din 1955 i a fost renegociat prin Convenia de la Montreal din 1996 privind
transportul internaional aerian de mrfuri, cltori i bagaje. Prin aceste convenii
s-a definit i elementul de internaionalitate i se consider ca fiind internaional
un contract de transport aerian dac locul de ncrcare/mbarcare i locul de
descrcare/debarcare se gsesc pe teritorii statale deosebite sau dac aflndu-se pe
acelai teritoriu nava survoleaz un teritoriu ter cu escal.
- n materie de vnzare internaional de mrfuri Convenia de la Viena din
1980 consider o vnzare avnd caracter internaional dac la momentul ncheierii
contractului vnztorul i cumprtorul i au sediul, domiciliul sau reedina pe
teritorii statale deosebite.
Raportul juridic caracterizat concomitent prin comercialitate i
internaionalitate este un raport juridic de comer internaional.
Al doilea element definitoriu, particularizant pentru o disciplin juridic
este metoda de reglementare.
DCI are o metod de reglementare proprie, specific. Aceasta este metoda
dreptului uniform i are o metod mprumutat din dreptul internaional privat,
aceasta fiind metoda conflictual. Ct privete metoda dreptului uniform aceasta
are n vedere efortul sporit al comunitii internaionale pentru elaborarea de
instrumente interstatale care s cuprind norme de drept material reglementnd
domenii ale comerului internaional.
Exemple:
- Conveniile de la Geneva 1930-1931 privind legea uniform aplicabil
cambiei, biletului la ordin i cecului;
- Convenia de la New York 1988 privind cambia i biletul la ordin
internaionale;
- Convenia de la Ottawa 1988 privind contractul internaional de factoring;

3
 CURS 1

- Convenia de la Ottawa 1988 privind contractul internaional de leasing

financiar;
- Convenia de la Haga 1978 privind legea aplicabil intermedierii;
- Convenia de la New York 1958 privind recunoaterea i executarea
sentinelor arbitrare strine;
- Convenia de la Washington 1965 privind soluionarea litigiilor nscute n
legtur cu investiiile strine ntre un stat i un investitor strin;
- Convenia de la Seul 1985 privind agenia multilateral de garantare a
investiiilor strine;
- Convenia de la Haga 1986 privind legea aplicabil vnzrii internaionale.
Pe calea acestor convenii se realizeaz un drept uniform i uneori chiar un
drept unificat n materia unora dintre raporturile de comer internaional.
Metoda conflictual este mprumutat din dreptul internaional privat.

Departajarea dintre DCI i alte materii juridice conexe

DCI i dreptul internaional public

Dreptul internaional public este un sistem de drept care coexist cu
sistemele naionale de drept i care reprezint totalitatea normelor juridice
elaborate de state i care reglementeaz n esen raporturile de lupt i colaborare
dintre state suverane i egale n drepturi.
Dreptul internaional public este un drept coordonator n sensul c norma de
drept este elaborat de chiar subiectul cruia i se aplic (norma este elaborat de
stat i se aplic statelor). Dreptul internaional public are ca subiect de drept
originar, tipic statul suveran i are ca subiecte de drept atipice, derivate
organizaiile interstatale dac i n msura n care statele membre i-au conferit
calitate de subiect de drept.
Sfera de reglementare a DCI este concomitent mai larg i mai restrns
dect aceea a dreptul internaional public:
- este mai larg pentru c pe lng raporturile de comer internaional dintre
state, DCI reglementeaz i raporturi la care particip persoane fizice sau juridice
(comercianii), adic alte subiecte dect cele ale dreptului internaional public;
- este mai restrns pentru c din totalitatea raporturilor juridice interstatale
(culturale, militare, politice) DCI reglementeaz numai raporturile interstatale care
se leag n sfera comerului mondial n sensul cel mai larg al acestuia.
Punctele de interferen sunt statul ca subiect comun de drept i izvoarele
internaionale de reglementare.

DCI i dreptul internaional privat

Dreptul internaional privat este o ramur a fiecrui sistem naional de drept
care cuprinde totalitatea normelor juridice ce reglementeaz raporturile juridice
civile n sens larg avnd un element de extraneitate (cstoria ntre strini, adopia

4
 CURS 1

ntre strini). Norma juridic de drept internaional privat nu este o norm de drept
material, nu soluioneaz un raport juridic, ea este este o norm de drept
conflictual numit i norm colizional pentru c indic numai care este legea
strin aplicabil. Aceast specificitate face ca norma de drept conflictual s fie o
norm de trimitere.
Norma de drept conflictual este norma care datorit punctului de legtur
(datorit elementului de extraneitate) indic legea strin normal competent.
Pentru a se putea stabili care este legea strin normal competent, cel care
este chemat s soluioneze raportul juridic forul de jurisdicie trebuie s procedeze
mai nti la calificare, la ncadrarea juridic a situaiei de fapt cu care se
confrunt. Aceast calificare se face ntotdeauna potrivit legii forului i este
diferit de la un sistem de drept la altul.

Denumirea materiei
n doctina de specialitate au fost utilizate mai multe denumiri.
O prim denumire a fost aceea de drept internaional privat al comerului
(prezent n lucrri din primul sfert al secolului XX). O asemenea denumire este
netiinific pentru c dac am accepta-o ar trebui s acceptm ideea c exist un
singur drept internaional privat de aplicaiune mondial (ceea ce nu este real).
Fiecare sistem naional de drept avnd propriul drept internaional privat. O a doua
raiune: dac am accepta aceast denumire ar trebui s ne limitm numai la
raporturile de comer internaional legate ntre subiecte ale dreptului internaional
privat; deci, am lsa n afara reglementrii raporturile de comer ntre state.
O alt denumire utilizat este dreptul internaional al comerului sau
dreptul internaional comercial de asemenea netiinific. Dac am accepta-o
ar trebui s considerm materia noastr ca ramur a dreptului internaional public.
Este neadevrat pentru c se ignor specificitatea materiei, caracterul su
interdisciplinar i rmne n afar substana raporturilor, respectiv raporturile
dintre comerciani persoane fizice i juridice din diferitele state, pentru c, dac
am accepta c este ramur a dreptului internaional public ar acoperi numai
raporturile interstatale.
Denumirea de drept comercial internaional prezent pe raiuni istorice,
pn la apariia OMC-ului i n lucrrile ONU, denumirea este netiinific pentru
urmtoarele raiuni:
1. dac am accepta-o ar trebui s existe un drept comecial unic i
unitar de aplicaiune mondial.
2. dac am accepta-o ar nsemna s nu existe corespondent pentru
sistemele de drept care nu cunosc dualitatea dreptului privat i care,
deci, nu au n structura lor un drept comercial (dreptul italian,
elveian, din Israel, anglo-american).
Denumirea care a ctigat teren i care astzi este utilizat n cvasitotalitatea
lucrrilor doctrinare este aceea de drept al comerului internaional, denumire
prezent i n lucrrile OMC-ului. Aceast denumire are valene tiinifice prin
aceea c, pe de o parte sugereaz dintr-un nceput caracterul interdisciplinar al

5
 CURS 1

materiei (drept - totalitate de norme juridice) i pe de alt parte, tot din denumire,
rezult caracterul de sine stttor dat de obiectul de reglementare comerul
internaional.
Exist unele lucrri de sorginte anglo-american care folosesc denumirea de
dreptul afacerilor internaionale (denumire care nu se suprapune n totalitate
pentru c n dreptul afacerilor internaionale ar trebui s fie incluse i norme de
drept internaional economic, sfera de drept al afacerilor fiind mai cuprinztoare).

Izvoarele DCI

Fiind o materie interdisciplinar se disting izvoare internaionale de

reglementare i izvoare interne.
Izvoarele internaionale de reglementare le vom gsi ntre izvoarele
dreptului internaional public, n msura n care acestea cuprind norme aplicabile
raporturilor juridice de comer internaional.
Dreptul internaional public are 2 izvoare: CUTUMA i TRATATUL.
Cutuma este cel mai vechi izvor de drept, un izvor nescris care reprezint o
practic ndelungat, repetat, urmat de state cu contiina c valoreaz drept, cu
contiina obligativitii acesteia. Ori de cte ori o cutum reglementeaz o materie
de comer internaional ea este i izvor al DCI. Astfel, transportul de mrfuri pe
mare cunoate numeroase obligaii, aa numitele obligaii subnelese ale prilor
care au sorginte cutumiar. Indiferent c nu se scrie nimic despre aceasta n
contract, expeditorul de marf este obligat s aduc marfa la locul de ncrcare
pentru c exist cutuma c marfa ateapt nava (dac a venit nava i nu a venit
marfa se pltesc locaiile, dac a venit marfa i n-a venit nava nu se pltete
nimic).
Cutuma ca izvor de drept trebuie deosebit de UZURI i UZANE.
n materie internaional uzurile reprezint reguli de conduit stabilite pe
cale de practic, ntocmai ca i cutuma, dar care nu au valoare obligatorie n sensul
c nfrngerea unui uz nu are consecine juridice. n materie de drept internaional
public sunt mai ales uzurile diplomatice care reprezint i ele reguli de conduit,
de asemenea stabilite pe cale de practic, prin repetabilitate dar care nu au caracter
obligatoriu. nfrngerea unei asemenea reguli nu atrage consecine juridice. Astfel
n materia diplomatic exist uzul ca ori de cte ori n maina ambasadei unui stat
n alt stat se gsete ambasadorul sau un reprezentant oficial al statului de origine
s fie arborat fanionul. Ori de cte ori un ef de stat este primit n vizit oficial de
un alt ef de stat se desfoar covorul rou. Dar dac acest covor este galben, are
picele sau lipsete, nu apare din aceasta un conflict diplomatic.
Cutuma ca izvor al DCI trebuie deosebit i de uzane.
Uzanele internaionale comerciale sunt reguli de predare a mrfii i de
partajare a cheltuielilor de transport n vnzarea internainal de mrfuri. Au fost
stabilite pe cale de practic de ctre comerciani; au fost reunite, codificate de
Camera Internaional de Comer de la Paris, dar nu au valoare obligatorie, prile

6
 CURS 1

le aplic numai dac vor. Astfel INCOTERMS reprezint o codificare a acestor

uzane.
Cel mai important izvor internaional al DCI este tratatul un izvor scris.
Indiferent de denumire acord, protocol, not diplomatic, gentlemen agreement,
declaraie, act final, proces verbal, ad memoire, compromis, concordat, convenie,
tratatul reprezint acordul de voinp a 2 sau mai multe state prin care acestea
convin s reglementeze, ntr-un anumit mod, relaiile lor reciproce ntr-un anumit
domeniu.
Ori de cte ori, domeniul de reglementare se suprapune pe domeniul
comerului mondial, acordul respectiv, tratatul respectiv este i izvor internaional
al DCI.
Vom distinge ntre:
- tratate internaionale multilaterale sau bilaterale, care cuprind
incidental norme care se aplic i raporturilor juridice de comer internaional
- tratatele speciale multilaterale i bilaterale care reglementeaz materii
de DCI.
Astfel cel mai cuprinztor tratat internaional, Carta ONU, atunci cnd
reglementeaz principiul cooperrii dintre state, principiul egalitii n drepturi a
statelor, principiul soluionrii panice a diferendelor, principiul pacta sunt
servanda (principiul executrii obligaiilor asumate prin acorduri), acestea toate se
aplic i raporturilor de comer internaional. La fel, un acord bilateral de frontier,
care reglementeaz regimul frontierei comune, reglementnd i micul trafic de
frontier, se aplic i raporturilor de comer exterior dintre cele 2 state. O
convenie bilateral care reglementeaz asistena juridic bilateral implicit
cuprinde i asistena juridic n materia raporturilor juridice de comer
internaional.
Cele mai importante sunt acordurile speciale i ntre acestea distingem
acordurile multilaterale, care sunt tot mai numeroase, fie c sunt acorduri de tip
acordurile de la Marrakesh, aplicabile comerului internaional, fie c sunt acorduri
internaionale speciale precum:
- n materie de vnzare Convenia de la New York (1974), modificat
prin Protocolul de la Viena (1980) privind prescripia extinctiv n
vnzarea internaional de mrfuri;
- Convenia de la Haga (1964) privind legea uniform asupra vnzrii
internaionale de mrfuri:
- Convenia de la Geneva (1961) privind convenia de arbitraj;
- Convenia de la Berna (1861) renegociat la Budapesta;
- Convenia Cotif care are 2 componente: Convenia privind
transportul internaional de mrfuri pe calea ferat (CMR) i
Convenia pentru transportul internaional de cltori pe calea ferat
(CIV);
- Convenia SMGP (transportul feroviar): transport de mrfuri pe
calea ferat ntre state care au fost membre CAER;

7
 CURS 1

- Convenia de la Geneva (1956) renegociat n 1978 privind

transportul internaional de mrfuri pe osele;
- Convenia CMR, Convenia TIR convenie vamal ncheiat la
Geneva n 1959 i renegociat n 1975.
Acordurile bilaterale speciale acestea sunt acordurile de pli, acordurile
de comer i navigaie, acordurile aeriene, acordurile de transport rutier bilateral,
acordurile de cooperare, de regul pentru exploatarea n comun a cursurilor de ap
frontier, acordurile economice, acordurile comerciale.
Pe lng izvoarele internaionale, DCI are i izvoare interne. Acestea vor fi
izvoarele specifice fiecrui sistem de drept care cuprind norme ce organizeaz i
reglementeaz comerul exterior al respectivelor state, precum i participarea
statelor n cauz la activitatea de cooperare economic i tehnico-tiinific
internaional.
Ct privesc sistemele de drept ale lumii putem, n general, s le clasificam
n trei categorii:
1 sisteme de drept de inspiraie romanist (provin din preluarea i
prelucrarea dreptului romn);
2 sisteme de common-law (anglo-american);
3 sisteme religioase de drept (musulmane).
Ct privete prima categorie, sistemele de drept de inspiraie romanist,
caracterizeaz n special sistemele de drept din Europa i o parte din Asia. Aceste
sisteme de drept sunt de 2 feluri:
sisteme care cunosc unitatea dreptului privat, care reglementeaz indistinct
raporturile juridice civile i raporturile juridice comerciale;
sisteme care cunosc dualitatea dreptului privat, care reglementeaz distinct
raporturile juridice civile de raporturile juridice comerciale.
Pentru sistemele de sorginte romanist, izvorul principal de drept este
LEGEA. n ordine valoric descresctoare urmeaz celelalte acte normative
bazate pe lege, care au denumiri diferite de la un stat la altul. Iar ct privete
raportul de drept comercial fie n unitate, fie n dualitatea dreptului privat se
recunoate valoare de izvor de drept i obiceiului.
Pentru sistemele de sorginte romanist care cunosc unitatea dreptului privat
(Elveia, Italia), izvorul principal intern va fi legea civil (Codul civil) i apoi
legile speciale care ntregesc legea civil: legile constituionale, administrative,
funciare, penale, vamale care cuprind i norme aplicabile raporturilor de comer
internaional.
Pentru statele care cunosc dualitatea dreptului privat, izvorul principal va fi
Codul comercial ntregit de legile comerciale speciale i ca drept comun, legea
civil.
Ct privesc sistemele de common-law, acestea au o puternic specificitate
i din punctul de vedere al izvoarelor pentru c sistemul de common-law s-a
format prin efortul judectorilor itinerani. Izvorul principal de drept l reprezint
precedentul judectoresc. Soluia dat de o anumit instan este obligatorie a se

8
 CURS 1

aplica tuturor litigiilor similare soluionate de instanele inferioare sau de

instanele de acelai grad. Soluia judectoreasc are 2 componente ratio
decidenti (de ce s-a ajuns aa, situaia de fapt) i ce s-a spus n legatur cu situaia
de fa.
n ordine valoric descresctoare urmeaz cutuma, obiceiul i numai n
ultim rnd legea.
Ct privesc sistemele de drept islamic (religioase) izvorul principal de
drept l reprezint CORANUL i alturi de Coran, SUNELE interpretrile date
Coranului de ctre Imani (preoi musulmani). Pe lng Coran i sune n ordine
descresctoare urmeaz obiceiul pmntului i n msur foarte mic legea.

CODIFICAREA DCI

Codificarea presupune ordonarea normelor juridice n instituii juridice

pentru a fi facilitat utilizarea acestora de ctre cei crora normele se adreseaz. n
materie juridic i n mod special n materia DCI, codificarea presupune
activitatea de armonizare, de standardizare, de unificare si uniformizare. Aceast
activitate este rezultatul efortului depus fie de comerciani reunii n asociaii
internaionale, fie efortul unor instituii internaionale, cel mai adesea organizaii
interstatale, fie efortul statelor reunite n conferine internaionale.
Ct privete activitatea de armonizare, cea mai important activitate de
armonizare n materia DCI, a fost realizat de Camera Internaional de Comer
de la Paris, care a realizat o interpretare armonizat a uzanelor comerciale
internaionale. Acestea sunt reguli evideniate de practica comercianilor i
privesc: partajarea cheltuielilor de transport i predarea mrfii n vnzarea
internaional de mrfuri.
Uzanele comerciale internaionale au aprut, ct privete efortul Camerei
Internaionale de Comer de la Paris, ntr-o prim varianta n 1936. Este vorba de
INCOTERMS (International Rules for Interpretation of Commercial Terms).
Codificarea cea mai important n evoluia armonizrii acestor uzane s-a realizat
n 1953 cnd a fost publicat pentru prima oar acest document, INCOTERMS. Ele
au fost ulterior mbuntite, adugite, ultima variant datnd din anul 2000 (este
vorba de clauzele CIF, FOB). Aceste uzane, aa cum sunt ele codificate n
INCOTERMS, au aplicaiune teritorial, respectiv se aplic la nivelul
continentului european. Cu aceeai denumire, dar cu un coninut diferit, la nivelul
SUA, aceste uzane au aprut prima oar n 1946, fiind codificate ntr-un
document care poart denumirea de RAFTD.
Uzanele comerciale internaionale au aplicaiune facultativ, n sensul c
ntr-un caz concret, partenerii concrei pot decide aplicarea uneia sau alteia dintre
uzane, existnd obligativitatea ca referirea la uzan s se fac i cu precizarea
variantei care se aplic (varianta 2000, 1999, 1990).
Alturi de aceste uzane, trebuie s reinem c aceeai Camer
Internaional de Comer de la Paris a elaborat, tot pe baza codificrii practicii,
reguli i uzane uniforme n materia modalitilor internaionale de plat (n

9
 CURS 1

materia incaso-ului, acreditivului, scrisorii comerciale de credit, garaniilor

independente, garaniilor la prima cerere). Aceste reguli, datorit utilitii lor, au
fost recomandate comercianilor de Adunarea General a ONU, i sunt astzi
aplicate de covritoarea majoritate a bncilor lumii (modalitile internaionale de
plat fiind operaiuni interbancare, ntre altele).
O alt activitate de codificare este realizat sub forma standardizrii.
Aceasta const n elaborarea de modele de contract: contracte tip, contracte cadru,
contracte standard, ghiduri de contractare, condiii generale, de asemenea, cu
valoare facultativ, realizate de comerciani printr-o practic repetat i de cele
mai multe ori elaborate de asociaii internaionale de comerciani sau organisme
internaionale.
Ct privete contractul tip, acesta cuprinde de regul o parte special care
se negociaz n fiecare situaie concret i o parte general, preelaborat,
recomandat prilor ca reprezentnd clauzele utile respectivei operaii.
Ghidul de contractare atenioneaz prile asupra a ceea ce este util s se
nscrie n contractul n cauz, fiind recomandate respectivelor pri diferite
variante ale clauzelor utile i posibile. Spre exemplu, ghidul de contractare al
contractului de know-how n industria mecanic, elaborat de Comisia
Economic ONU pentru Europa.
Contractele cadru elaboreaz numai elementele eseniale ale contractului
cu precizarea posibilitii completrii acestora de subcontracte subsumate aceluiai
obiectiv. Sunt de regul utilizate n aciunile de cooperare economic i tehnico-
tiinific internaional.
Contractele standard sunt contracte innd de anumite activiti
comerciale, n care o parte sau un grup de pri au poziie dominant. Astfel, n
materia transportului de mrfuri pe mare sunt utilizate asemenea contracte
standard n funcie de natura mrfii transportate (contractul RETCON, METCON,
LETCON). Contractele standard sunt de asemenea elaborate de asociaii de
comerciani.
Condiiile generale au n vedere elaborarea obligaiilor uneia dintre pri n
contractul respectiv, n dependen de specificitatea acelui contract. Spre exemplu,
condiiile generale 588 A elaborate de Comisia Economic ONU pentru Europa,
privind furnizarea la export de echipament industrial, sau condiiile generale 574
D privind montarea n strintate de echipament industrial.
Toate aceste modele de contract - contracte tip, contracte standard, contracte
cadru, ghiduri de contractare, condiii generale sunt de aplicaiune facultativ.
Prile le aplic dac n cazul concret convin n mod expres la aceasta.
Cea mai important activitate de codificare este realizat ns de state,
de statele reunite n conferine internaionale sau n cadrul organizaiilor
interstatale. Aceast activitate mbrac 2 forme: activitatea de uniformizare i
activitatea de unificare, care se realizeaz prin intermediul unor instrumente
interstatale, de valoare obligatorie. n consecin, prile unui contract care
cunoate o asemenea reglementare, provenind din state pri la convenie sunt
obligate s se conformeze normelor prevzute n acea convenie.

10
 CURS 1

Ct privete uniformizarea, aceasta rezult din includerea n convenia n

cauz a unor norme uniforme de drept conflictual. Aceasta nseamn c n
convenie s-a inclus o norm de drept internaional privat, aceeai pentru statele
membre.
De exemplu, n ceea ce privete legea alicabil vnzrii internaionale de
mrfuri, exist reglementarea ntr-o convenie din 1955, care spune c legea
aplicabil vnzrii internaionale de mrfuri este legea vnztorului, dar n
fiecare stat n parte legea material aplicabil vnzrii poate s fie diferit. S
presupunem c la aceast convenie este parte Romnia (care n realitate nu este
parte) i este parte Belgia, ca de altfel i Olanda; n Romnia exist o lege
aplicabil vnzrii comerciale (Codul comercial), n Belgia este o alt
reglementare, iar n Olanda alt reglementare. n aceste condiii, va ti vnztorul
c este legea sa, dar cumprtorul nu va ti dect n cadru concret care este aceast
lege. Dac se va ncheia contractul cu un vnztor belgian, atunci se aplic legea
belgian, dac vnztorul este olandez, se aplic legea olandez. Dar niciodat nu
se va cunoate de la nceput coninutul acestor legi pentru c nu este posibil.
Aceast soluie este util, dar nu este cea mai util. Cea mai util soluie o
reprezint dreptul unificat.
Dreptul unificat rezult din includerea n conveniile n cauz a unor
norme de drept material uniform care la nivelul statelor pri la convenie
presupun includerea lor n dreptul naional al statelor respective. Dac n materie
de vnzare se elaboreaz o lege uniform, pentru statele pri nu mai are
importan dac va fi legea vnztorului pentru c prin preluarea normelor n
dreptul intern ca drept material va fi aceeai lege. Astfel, n materia vnzrii
internaionale de mrfuri, n 1955, cu renegociere n 1986 ultima oar, s-a adoptat
Convenia privind legea aplicabil vnzrii internaionale de mrfuri, care
indic o norm conflictual uniform lex venditori. n 1964, s-a adoptat tot la
Haga, Convenia cuprinznd legea uniform asupra vnzrii internaionale
de mrfuri. Aceast lege, devenind prin ratificare drept intern al statelor pri, a
realizat o reglementare unificat a vnzrii de mrfuri la nivelul respectivelor
state.
n materia titlurilor de credit, n 1930, la Geneva s-au adoptat 2 convenii
privind cambia i biletul la ordin:
1. o convenie cuprinznd legea uniform asupra cambiei i biletului la
ordin care a condus la nivelul statelor ratificante la realizarea unui drept
unificat, prelundu-se reglementarea n dreptul naional al statelor
respective
2. o a doua convenie, cuprinznd unele principii de soluionare a
conflictelor de legi n materie de cambie i bilet la ordin, convenie care a
introdus la nivelul statelor ratificante soluii conflictuale uniforme. Astfel,
se prevede n aceast convenie c plata titlului de credit este supus legii
locului plii. De asemenea, se mai prevede c n materie de capacitate,
capacitatea obligaiilor cambiale este supus legii naionale. Acestea sunt

11
 CURS 1

soluii conflictuale uniforme care nu pun semnul de egalitate ntre

reglementrile dintre statele membre.

Activitatea de codificare se datoreaz asociaiilor internaionale de

comerciani, cum este Camera Internaional de Comer de la Paris (sau de
exemplu contractele tip n materia de consulting engineering n industria electric,
elaborate de Asociaia Internaional a Inginerilor care lucreaz n materie de
electricitate). Ea este i rezultatul activitii unor organizaii internaionale (ONU
Organizaia Naiunilor Unite, cea mai cuprinztoare organizaie
internaional).
Prin rezoluia 2205 din 1966 a Adunrii Generale ONU, s-a nfiinat
UNCITRAL-ul, adic Comisia Naiunilor Unite pentru Dreptul Comercial
Internaional. UNCITRAL-ul a fost constituit pentru:
1. stimularea adoptrii n cadrul statelor membre ale ONU de norme
reglementnd materiile comerciale
2. s ntocmeasc studii
3. s fac propuneri de reglementare uniform a unor asemenea materii
4. s elaboreze proiecte de convenii (la nivelul experilor) pe care s le
propun statelor pentru ratificare, respectiv aderare.
Datorm UNCITRAL-ului (United Nations Commission on International Trade
Law):
- Convenia de la New York (1974) modificat prin Protocolul de la Viena
(1980) privind prescripia extinctiv n vnzarea internaional de mrfuri
- Convenia de la Viena (1980) privind vnzarea internaional de mrfuri
- Convenia de la Hamburg (1978) privind contractul internaional de
transport de mrfuri pe mare sub conosament
- Convenia de la New York (1988) privind cambia i biletul la ordin
internaionale (nu a intrat n vigoare)
- Convenia de la New York (2002) privind cesiunea de crean (nu a intrat n
vigoare)
- Convenia de la Geneva (1982) privind transportul internaional multimodal
de mrfuri
UNCITRAL a elaborat legi model precum:
~ legea model privind comerul electronic
~ legea model privind semntura electronic
~ legea model privind arbitrajul

A perfectat o lege model privind falimentul i de asemenea privind

terminalele de transport proiect de convenie care nu a intrat nc n vigoare.
Alturi de UNCITRAL un rol major n codificarea DCI l-au avut Comisiile
Economice ONU. Exist 5 comisii economice cu competen zonal.

12
 CURS 1

Comisia Economic ONU pentru Europa a elaborat norme uniforme de

care este i Romnia interesat, pe care Romnia le-a ratificat.
Datorm Comisiei Economice ONU pentru Europa: Ghidul de contractare,
contracte standard, condiii generale de aplicaiune facultativ.
De asemenea datorm i convenii interstatale n materie:
- Convenia de la Geneva (1956) renegociat privind transportul internaional
de mrfuri pe osele Convenia CMR
- Convenia de la Berna cunoscut sub numele de Cotif care are n vedere
transportul de mrfuri i de cltori pe calea ferat
- Convenia de la Geneva (1961) privind convenia de arbitraj
A participat alturi de UNCITRAL la elaborarea Conveniei de la Hamburg
i a Conveniei de la Geneva (1980) privind vnzarea.
Datorm Comisiei Economice ONU pentru Europa prin Comitetul pentru
Transporturi aa numitul Uniform Agreement (1951) care pune n lucru Cartea
Verde respectiv polia de asigurare civil auto practicat n statele Europei mai
puin n Albania i Rusia (care nu a ratificat-o).
Alturi de ONU activiti de codificare au desfurat i alte organizaii
interstatale precum Consiliul Europei cruia i datorm:
- Convenia de la Strabourg (1964) privind recunoaterea persoanelor juridice
europene
- Convenia de la Istanbul (1990) privind falimentul
Activiti n domeniu a desfurat i Organizaia de Cooperare i
Dezvoltare Economic (OCDE) care s-a nscut din ruinele OCEE (Organizaia
de Cooperare Economic European).
OCDE a elaborat coduri de conduit pentru societile transnaionale i
multinaionale aplicabile materiei investiiilor strine i care au stat la baza
elaborrii conveniilor bilaterale pentru protecia i garantarea reciproc a
investiiilor strine. De asemenea, OCDE a elaborat numai n faz de proiect
(ngheat n 1998) Acordul multilateral privind investiiile strine.
n materia strict a codificrii DCI exist dou organizaii internaionale
respectiv UNIDROIT i Conferina de la Haga pentru unificarea dreptului privat.
UNIDROIT (Institutul Internaional pentru Unificarea Dreptului Privat)
organizaie interstatal de la Roma cruia i datorm:
~ dou convenii intrate n vigoare Conveniile de la Ottawa (1988) una
privind contractul internaional de factoring i a doua privind contractul
internaional de leasing financiar
~ principiile fundamentale ale contractelor de comer internaional ultima
ediiie din 2004
Are pe agenda de lucru elaborarea unei convenii internaionale n materie
de contract de franchising.
Conferina internaional de la Haga pentru unificarea dreptului privat
creia i datorm numeroase convenii printre care:

13
 CURS 1

- convenia din 1956 (nu a intrat n vigoare) privind recunoaterea

persoanelor juridice strine
- convenia din 1955 renegociat n 1986 privind legea aplicabil vnzrii
internaionale de mrfuri
- convenia din 1964 privind legea uniform asupra vnzrii internaionale de
mrfuri
- convenia din 1978 privind legea aplicabil intermedierii

Trebuie amintit rolul deosebit n materie al comunitilor europene i mai

precis al Comunitii Europene. Pe de o parte, ntre statele membre s-a stimulat
ncheierea de convenii internaionale n materie comercial, dar, datorit
mecanismului greoi de intrare n vigoare al acestor convenii s-a adoptat metoda
elaborrii (reglementrii) a materiilor prevzute de convenie prin regulamente
care sunt acte direct aplicabile n ordinea intern de drept a statelor membre.
Amintim regulamentul care a intrat n vigoare n 2002 privind falimentul, dei
convenia fusese elaborat n 1996.
Fr a fi vorba de domeniul comunitar, ntre statele membre s-au adoptat
convenii internaionale cu aplicabilitate n materii comerciale. Astfel:
- Convenia de la Bruxelles (februarie 1968) privind recunoaterea
societilor comerciale europene (nu a intrat n vigoare)
- Convenia de la Bruxelles (septembrie 1968) cunoscut sub numele de
Bruxelles 1 care reglementeaz procedura i recunoaterea sentinelor
judectoreti n materie civil i comercial care a fost modificat n 1978
prin Tratatul de la Lugano
- Convenia de la Roma (1980) privind legea aplicabil obligaiilor
contractuale; se pregtete aa-numita Roma 2 care se va ocupa de legea
aplicabil obligaiilor extracontractuale
- Convenia de la Munchen (1994) privind evitarea dublei impuneri pe
profitul consolidat al societilor comerciale
- Convenia de la Munchen (1973) privind brevetul european.
n momentul n care Romnia va deveni stat membru al UE va aplica toate aceste
convenii. Aceste convenii se aplic i astzi deoarece statele membre se oblig s
respecte conveniile respective ntre ele i n relaiile cu terii.

Principiile fundamentale ale DCI

Ca materie interdisciplinar situat la confluena sistemelor naionale de

drept cu dreptul internaional public, DCI va avea ca principii fundamentale
principiile fundamentale ale relaiilor interstatale aa cum au fost ele conturate de
Carta ONU.
ntre aceste principii vom meniona ca fiind pertinente DCI:
principiul egalitii n drepturi a statelor

14
 CURS 1

principiul soluionrii panice a diferendelor inclusiv cele economice

principiul pacta sunt servanda (obligativitatea ndeplinirii angajamentelor
asumate prin acorduri, tratate, contracte)
principiul cooperrii economice internaionale i al avantajului reciproc

Celelalte principii nu sunt direct aplicabile raporturilor comerciale internaionale.

n afara acestor principii exist principii speciale ale DCI conturate juridic
de actul constitutiv al Organizaiei Mondiale a Comerului (OMC) respectiv de
Tratatul de la Marrakesh (1994).
Aceste principii speciale au n vedere principiul libertii comerului care
este nsoit firesc de principiul liberei circulaii a mrfurilor, a capitalurilor.
Raiune pentru care n componena Tratatului de la Marrakesh exist acordul
general pentru tarife i comer, acordul privind comerul cu servicii, acordul
privind circulaia capitalurilor legate de comer i acordul privind dreptul de
proprietate industrial legat de comer.
Alt principiu care decurge din principiul libertii comerului este principiul
liberei concurene. Legat de acesta, la nivelul OMC-ului discutm despre Codul
internaional anti-dumping. Adugm datorit componentei de drept naional n
cadrul DCI principiul libertii contractuale.

15
 CURS 1

CAPITOLUL II
Participanii la raporturile de comer internaional

Particip la raporturile de comer internaional:

- statele suverane, statul ca participant la raporturile de comer internaional
este reprezentat prin Ministrul Finanelor
- comercianii comerciantul persoan fizic sau comerciantul persoan
juridic

Comerciantul persoan fizic

Toate statele lumii definesc ntr-un fel sau altul comerciantul persoan
fizic. Unele sisteme de drept cum este dreptul romn consider ca fiind
comerciant persoana fizic ce desfoar n nume propriu, pe cont propriu, cu titlu
de profesie (adic n mod repetat) acte obiective de comer n scopul obinerii de
mijloace de existen.
Alte sisteme de drept, cum este dreptul german, consider ca fiind
comerciant persoana fizic ce are nmatriculat n Registrul Comerului o firm.
Pentru dreptul german, nmatricularea firmei are caracter constitutiv. Toate
sistemele de drept reglementeaz condiiile accesului la profesia comercial.
O prim condiie este capacitatea. Toate sistemele de drept cer ca persoana
n cauz s aib nainte de toate deplin capacitate de exerciiu civil. Aceasta este
realizat la vrsta majoritii civile, dar unele sisteme de drept datorit riscului
comerului stabilesc ca limit minim a deplinei capaciti comerciale de exerciiu
o vrst superioar vrstei majoritii civile. n unele state vrsta majoritii
comerciale intervine la 21 ani Anglia, 23 ani SUA sau la vrste superioare n alte
state Mexic.
n general, statele care reglementeaz ca punct de pornire a capacitii
depline comerciale o vrst superioar prin raportare la majoritatea civil
reglementeaz aa numita instituie a emanciprii minorului n temeiul creia cu
implicarea instanelor judectoreti i a autoritii tutelare se permite (se
recunoate) persoanei fizice care a depit vrsta majoritii civile pn la
atingerea vrstei majoritii comerciale s aib o anumit capacitate de comer,
respectiv s svreasc acte de comer cu excepia actelor de dispoziie asupra
fondului de comer.
Unele sisteme de drept, de regul toate, stabilesc incompatibiliti, mai
precis incapaciti de folosin comercial determinate de o anumit stare social,
situaie social, de exerciiul unei anumite funcii. Astfel, pe durata funciei nu pot
fi comerciani persoane fizice: - magistraii de orice fel

16
 CURS 1

- avocaii, notarii
- funcionarii de carier
- ofierii superiori
- clericii
Unele sisteme de drept cunosc incapaciti de folosin care privesc mai ales
femeia. n sistemele de drept islamic, femeia nu are nici un fel de capacitate de
folosin comercial. Exist i sisteme de drept ale unor state evoluate unde femeia
mritat are o anumit incapacitate de exerciiu, n sensul c actele de dispoziie
asupra fondului de comer trebuie ncuviinate de so (Elveia, Frana).
n anumite sisteme de drept este obturat (ngreunat) accesul la activitatea
comercial al strinul. Fie c strinii nu au deloc capacitate comercial, fie c nu
pot svri anumite activiti comerciale, fie c ele sunt condiionate de obinerea
n prealabil a unui permis de sejur (edere) eliberat de autoritile poliieneti.
Toate sistemele de drept oblig comerciantul la transparen, la
publicitate. El este obligat s se nmatriculeze ntr-un registru de eviden care
este inut diferit n unele state la primrie (Italia), n alte state la tribunal
(Germania), n alte state la Ministerul de Justiie (Romnia), la Ministerul
Comerului sau la Camerele de Comer i Industrie. Organismul tutelar este diferit
de la un stat la altul, dar n aceste registre de eviden comerciantul trebuie s-i
nmatriculeze firma i s declare orice modificare n statutul su personal.
nelegem prin statut personal totalitatea problemelor care privesc starea civil,
capacitatea i n materia noastr, i averea persoanei n cauz.
Toate sistemele de drept oblig pe comerciant la o riguroas eviden a
activitii comerciale a acestuia. Ea este realizat prin intermediul registrelor.
Comerciantul persoan fizic
Comercianii sunt obligai la o riguroas eviden; unele sisteme de drept
stabilesc prin lege registrele obligatorii a fi inute de comerciani:
Registrul jurnal
Registrul inventar
Registrul Cartea Mare
Registul copiar (copier)
Ele trebuiesc inute sub controlul judectorului delegat la Registrul
Comerului sau la Registrul de eviden, se numeroteaz, se parafeaz i se
sigileaz. Dac s-au fcut nregistrri greite se anuleaz pagina, nu se rupe. Orice
terstur, corectur, rzatur trebuie tampilat i semnat.
Registrul copiar e registrul de intrri-ieiri n care se menioneaz
corespondena primit n legtur cu comerul i se ine o copie i se nregistreaz;
se ine toat corespondena primit (inclusiv plicurile). n alte sisteme de drept,
evidena poate fi inut oricum (Germania, Anglia, rile Nordice) sub condiia
ns ca nregistrrile s fie cronologice i jurnaliere. Aceste registre pot fi utilizate
ca mijloc de prob.
Comercianii sunt obligai s respecte ordinea public, uzurile cinstite ale
comerului i bunele moravuri. n consecin, i chiar dac este vorba de Olanda

17
 CURS 1

activitile care afecteaz bunele moravuri nu pot fi desfurate ca activiti

comerciale. Toate statele lumii, deci, reglementeaz regulile concurenei leale.
Toi comercianii se identific prin ntreprindere de comer. nelegem
prin ntreprindere de comer totalitatea mijloacelor materiale i umane ansamblate,
organizate i exploatate de comerciani n scopul obinerii de profit. ntreprinderea
de comer cuprinde deci 2 componente: mijloacele materiale i fora de munc. n
anumite sisteme de drept cum este dreptul romn, comerciantul persoan fizic nu
are voie prin lege s utilizeze munca salariat cu excepia ucenicilor. n alte
sisteme de drept este permis utilizarea muncii salariate pentru realizarea
activitii autorizate.
Mijloacele materiale ansamblate, organizate i exploatate de
comerciant formeaz fondul de comer i aceasta cuprinde: elemente corporale
i elemente incorporale. Elementele corporale unele sisteme de drept accept
includerea ntre elementele corporale i a bunurilor imobile (situaia Romniei
dup modificarea Legii 11/1990 prin Legea 298/2000); alte sisteme de drept
(dreptul francez) exclud bunurile imobile din fondul de comer datorit faptului c
fondul de comer este o universalitate de fapt mobiliar n timp ce bunurile
imobile cunosc sub aspectul circulaiei lor un alt regim juridic.
Elementele incorporale sunt diferite de la un stat la altul. Unele sisteme de
drept rein drept elemente incorporale (cum este Frana): numele comercial,
insigna, achalandajul, drepturile de proprietate intelectual. Altele (cum este
Romnia sau Germania) rein: firma, emblema, clientela, achalandajul i drepturile
de proprietate industrial. Se impune o meniune particular n legtur cu firma i
cu emblema.

1. Firma- ea este reinut de dreptul romn i de dreptul german i este

numele pe care l utilizeaz comerciantul n comerul su. Determinarea firmei se
face potrivit a dou metode:
Sistemul veracitii
Sistemul libertii

n sistemul veracitii, firma const n numele patronimic al comerciantului,

persoan fizic respectiv n numele de stare civil (numele i prenumele, numele i
iniiala prenumelui). n alte sisteme de drept, firma poate s constea ntr-o
denumire aleas de comerciant cu obligaia menionrii acesteia n Registrul
Comerului, dac este diferit de numele de stare civil cum se precizeaz n
dreptul englez.
Specificitatea firmei n dreptul romn pentru c din necunoaterea
acestei specificiti legislaia romn n legtur cu contractul de franchising este
greit. n dreptul francez, fiind vorba de nume comercial potrivit legislaiei
franceze numele (numele patronimic) poate fi utilizat i ca marc de comer, de
fabric sau de servicii i pornind de la aceast specificitate s-a confundat n dreptul
romn unde s-a copiat legislaia francez numele comercial ca marc cu firma.
Reinem c n dreptul englez teoria determinrii firmei este teoria
libertii.

18
 CURS 1

2. Emblema n dreptul romn Legea 26/1990 aa cum a fost modificat

este greit. Emblema este un semn, o grafie, o denumire care deosebete un comer
de alt comer de acelai fel, mai corect un stabiliment de alt stabiliment de acelai
fel. Este raiunea pentru care pe de o parte ea nu este obligatorie pe de alt parte un
acelai comerciant poate avea mai multe embleme care s deosebeasc
stabilimentele de acelai fel (are 5 restaurante un comerciant nimeni nu o sa zic
hai s mergem la restaurantul lui Ionescu Vasile din Dorobani emblemele sunt
cele care pot sa deosebeasc dou restaurante ntre ele Calul far coad, Vulpea
far picior- nu cum spune legea romn doi comerciani ntre ei pentru c i firma
deosebete doi comerciani ntre ei, chiar dac sunt de acelai fel). Deci, de fapt se
deosebesc dou stabilimente ntre ele, dou stabilimente de acelai fel.
Se constat c de la un sistem de drept la altul exist diferene de
reglementare. n aceste condiii se pune problema de a ti care este legea
aplicabil statutului personal al comerciantului persoan fizic pentru a ti dac
ntr-un raport de comer internaional pot sau nu s nchei valabil un contract cu un
comerciant care provine din alt stat.
Se accept c legea aplicabil statutului personal al strinului n general
(al comerciantului implicit) este legea personal lex personalis. Aceast lex
personalis se determin diferit de la un sistem de drept la altul.

Unele sisteme de drept determin lex personalis ca fiind:

Lex patriae (cum este dreptul romn) este situaia statelor de
emigraie. Soluia lex patriae permite acordarea proteciei
diplomatice resortisanilor statului n cauz (statului de cetenie)
oriunde s-ar gsi acetia. Statele care pornesc de la soluia lex patriae
supun statutul personal al comerciantului persoan fizic legii sale
naionale (de cetenie) element mai stabil care nu este lsat la
voina persoanei fizice n cauz care de regul se dobndete la
natere i tot de regul se pierde la moarte iar dac se modific pe
parcursul vieii poate fi totdeauna probat prin acte autentice.

Un alt sistem de determinare a legii personale este lex domicilii

legea domiciliului adoptat de sistemele statelor de imigraie. Soluia
este singura care permite un regim unitar tuturor indivizilor aflai la
un moment dat pe teritoriul statului n cauz. Demarcaia ntre cele
dou regimuri nu este foarte ferm pentru c statele care adopt
sistemul lex domicili, pentru a acorda unei persoane fizice domiciliul
cer:

O condiie de fapt (un sejur nentrerupt un anumit numr de

ani pe teritoriul statului respectiv 5 ani America, 3 ani, 7 ani,
o zi n Danemarca)
Un element animus respectiv voina individului de a fi
legat de statul respectiv n America se probeaz prin

19
 CURS 1

cunoterea Constituiei Americane i posibilitatea de

reproducere a acesteia n limba englez, altfel este nevoie de
anumite declaraii fcute statului n cauz o dat cu cererea de
obinere a domiciliului pe teritoriul statului respectiv.
Ct privesc statele care adopt soluia lex patriae pentru persoanele fr
cetenie apatrizi sau avnd mai multe cetenii, acestea supun statutul
personal al apatridului legii domiciliului. Iar dac persoana are mai multe
cetenii se supune de asemenea lui lex domicilii cu excepia soluiei din
dreptul romn Legea 105/1992 supune statutul personal al persoanei fizice care
avnd mai multe cetenii (una dintre ele fiind cetenia romn), indiferent unde
are domiciliul, legii romne.

Ex: Dac este un belgian care are cetenie belgian, francez i turc i
domiciliaz la Londra legea aplicabil este legea englez, legea domiciliului. Dac
acelai belgian are cetenie belgian, romn i turc i st tot la Londra legea
aplicabil este cea romn pentru statutul personal.

n general o persoan capabil potrivit legii sale personale este capabil

oriunde s-ar mica n spaiu i invers, inclusiv n materie comercial, o persoan
incapabil potrivit legii sale personale este incapabil oriunde s-ar mica ea in
spaiu.

Ex: O femeie din Iran care vine s ncheie un contract de comer internaional n
Romnia nu poate s o fac pentru c nu are capacitate, este supus legii de acolo,
dei potrivit legii romne ar avea capacitate dac are 18 ani (o iranian nu poate
avea cetenie dubl). Anglia supune legii domiciliului aa c dac femeia ar avea
cetenie englez ar avea capacitate potrivit legii domiciliului.

Determinarea pornete de la protecia diplomatic - aceast protecie

diplomatic este un lucru extrem de important; n istoria relaiilor
internaionale au existat diferite probleme cu privire la acest aspect.

Ex: La un moment dat o doctori de cetenie romn s-a castorit cu un sirian,

sirianul era dintr-o familie musulman. El a plecat din Siria cu activiti de comer
i familia care n-a agreat-o pe romnc a vndut-o pe 3 cmile i a fost gsit de
nite turiti n Egipt i a fost anunat ambasada care a rscumprat-o pltind
cele trei cmile i a ajutat-o s se repatrieze, iar pentru o lung perioad de vreme
ea a pltit statului romn cele 3 cmile. Dac nu ar fi fost aceast protecie
diplomatic nu ar fi putut s fie salvat.
La fel i n cazul marinarilor romni sechestrai pe vase n alte ri poate
s intervin numai statul romn i nu altcineva.
De aceea se aplic legea romn ca s dea posibilitatea statului romn s-i
protejeze indivizii oriunde s-ar gsi ei.
n materie de drept internaional privat se aplic ntotdeauna lex fori
legea statului unde se judec situaia respectiv i dac situaia se produce n

20
 CURS 1

conexiune cu Romnia se aplic legea romn c aa spune legea romn, dac se

produce n Anglia aplicm legea englez n funcie de ce spune aceasta.
Persoana capabil potrivit legii naionale este capabil oriunde s-ar duce cu
o excepie ce a fost reglementat pornind de la o spe numit spea Lezardi.

Ex: Lezardi era un cetean mexican care la vrsta de 23 de ani a venit la Paris, a
cumprat o cantitate mare de bijuterii pe care le-a pltit cu o cambie. Cnd a primit
cambia n plat bijutierul francez a verificat dac Lezardi are 23 de ani (vrsta
majoritii comerciale potrivit dreptului francez), verificnd paaportul a vzut c
are mai mult de 23 de ani i a primit cambia. S-a dus apoi la banc s sconteze
cambia - s primeasc n avans suma prevzut n cambie. Cnd a prezentat
cambia la scontat banca a invocat incapacitatea lui Lezardi pentru c potrivit
dreptului mexican atunci n vigoare capacitatea comercial era la 25 de ani ceea ce
nsemna c este vorba de o cambie emis de o persoana incapabil. Consecina era
bijutierul francez rmne fr bijuterii i fr bani deoarece a ncheiat un act cu un
incapabil. Acesta s-a adresat instanei de la Paris artnd c el a fost un comerciant
de bun credin. Pornind de la aceast situaie de fapt instana de la Paris a
apreciat c Lezardi, dei incapabil potrivit legii sale naionale mexicane era
capabil potrivit legii locului ncheierii actului franceze pentru c a ncheiat actul
cu resortisani de bun credin (a verificat dac are mai mult de 23 de ani) ai
statului locului de ncheiere, cu bijutierul francez, aflat n exerciiul profesiei
obinuite (bijutierul francez asta fcea - vindea bijuterii el rspundea pentru
comerul su i nu avea nici cum i nici de ce s cunoasc legislaia
mapamondului).

Pornind de la aceast situaie de spe a aprut teoria ocrotirii interesului

naionalului dac actul de comer este ncheiat de o persoan incapabil potrivit
legii sale naionale, dar capabil potrivit legii locului de ncheiere i actul este
ncheiat cu resortisani de bun credin ai statului locului de ncheiere, aflai n
exerciiul profesiei lor obinuite este considerat capabil. Aceast excepie a fost
reglementat mai nti n Codul Elveian al Obligaiilor n 1900, mai apoi, n
Conveniile de la Geneva din 1930 i 1931 privind unele principii de soluionare a
conflictelor de legi (n materie de cambie i bilet la ordin n 1930 i n materie de
cec n 1931) i este reinut i n Legea 105/1992 din Romnia.

Condiia juridic a comerciantului strin

nelegem prin condiie juridic a comerciantului strin totalitatea

drepturilor economice de care se poate bucura pe teritoriul statului de referin
comerciantul strin. Condiia juridic a comerciantului strin este nglobat n
condiia juridic a strinului n general. Se cunosc 3 regimuri posibile:
regimul naional al tratamentului naional;
regimul clauzei naiunii celei mai favorizate;
regimul capitulaiilor.

21
 CURS 1

Regimul naional presupune acordarea pentru strini, pe teritoriul statului

de referin a acelorai drepturi economice de care se bucur pe respectivul
teritoriu propriii resortisani(naionali). Regimul naional se acord prin act
unilateral de suveranitate legea privind regimul strinilor de exemplu. De regul
reciprocitatea este presupus.
Regimul clauzei naiunii celei mai favorizate acesta se acord numai
prin tratat internaional bilateral sau multilateral sub condiia reciprocitii expres
prevzut (Acordul General pentru Tarife i Comer Organizaia Mondial a
Comerului). nelegem prin tratamentul clauzei naiunii celei mai favorizate
obligaia statului A de a acorda pe teritoriul su resortisanilor statului B cu care
statul A ncheie acordul, a cel puin acelorai drepturi pe care statul A le-a acordat
pn atunci resortisanilor statului C, care la momentul ncheierii acordului cu
statul B se bucurau de cele mai multe drepturi.

Ex: Presupunem c la 1 ianuarie 2006 Romnia a ncheiat un acord cu

Egiptul n temeiul cruia se acord egiptenilor o reducere de taxe vamale de 10%;
fa de toi ceilali comerciani inclusiv din UE sau alte organizaii, egiptenii au
cele mai multe drepturi - scutirile de taxe nseamn drepturi. Dac la 1 februarie
2006 Romnia ncheie un acord cu Tunisia i reciproc i acord clauza naiunii
celei mai favorizate este obligat s acorde resortisanilor tunisieni pe teritoriul
romnesc cel puin aceleai drepturi care s-au acordat egiptenilor (o scutire de taxe
de cel puin 10%, poate s acorde ns i de 11%, 12% dar n nici un caz mai mic
de 10%). Dar i Tunisia trebuie s acorde Romniei regimul clauzei, ns s-ar
putea ca pe teritoriul tunisian clauza cea mai favorizat s fie Frana, deci va
acorda romnilor cel puin facilitile, drepturile pe care le-a acordat mai nainte
prin acord Franei.

n istorie a mai existat regimul capitulaiilor, care ns nu mai este de

actualitate n prezent este deci numai formal. El a fost acordat de Soleman
Magnificul prin aa numitul Tratat Sublim resortisanilor francezi care se bucurau
n Imperiul Otoman de mai multe drepturi dect aveau otomanii n ara lor. Este
regimul care l-au avut francezii n Algeria pn n 1962 n mod oficial i regimul
pe care l-au avut americanii n Iran ct vreme la putere a fost ahul Pahlavia
Ariamer, n termini oficiali.

Comercianii persoane juridice

Este cea mai important categorie de comerciani participani la raporturile

de comer internaional.
Ca i n ipoteza comercianilor persoane fizice, sfera comercianior persoane
juridice este determinat de legislaiile naionale. n aceast categorie locul
preponderent l dein societile comerciale. Toate sistemele de drept deosebesc
societile comerciale de societile civile. Deosebirea se face din dou puncte de
vedere:

22
 CURS 1

o Unele sisteme de drept rein numai criteriul specialitii capacitii

de folosin dac societatea are ca obiect de activitate svrirea de
acte civile este civil, dac are ca obiect de activitate svrirea de
acte comerciale este comercial.
o Alte sisteme de drept i cel romn rein ca distincie i un criteriu
formal, acela al organizrii. Astfel sunt comerciale societile
organizate ca societi n nume colectiv, n comandit simpl sau pe
aciuni, pe aciuni sau cu rspundere limitat.

n majoritatea sistemelor de drept actul constitutiv al societii se

publiciteaz se nscrie n Registrul Comerului, se public n Monitorul Oficial
sau n Jurnalul Oficial i tot n majoritatea sistemelor de drept societile
comerciale au prin lege calitatea de persoan juridic cum este n Romnia. n
alte sisteme de drept cum este cel englez societile de persoane nu sunt persoane
juridice Private Partenerships, dar ele se bucur de o anumit capacitate juridic
n sensul c pot ncheia contracte de comer i pot sta n justiie pentru comerul
lor.

La nivelul tuturor sistemelor de drept actul constitutiv, contractul de

societate trebuie s cuprind:
aportul la capitalul social
modul de participare la profit i pierderi
afectio societatis - voina de colaborare n exploatarea aportului,
capitalului social pentru obinerea de profit.

Toate sistemele de drept ntr-o form sau alta recunosc distincia ntre
societile de persoane i cele de capitaluri la limit fiind societatea cu
rspundere limitat. Exist ns unele particulariti n anumite sisteme de
drept asociaii ntr-o societate comercial de persoane i chiar ntr-o societate cu
rspundere limitat trebuie s fie comerciani, iar dac nu sunt la constituire devin
comerciani prin dobndirea calitii de asociat (n dreptul romn nu este aa).

Exist diferene de reglementare ct privete organizarea societilor

comerciale- 2 sisteme de conducere a societilor comerciale:
Sistemul clasic cu Adunarea General care alege Consiliul de
Administraie i pe Preedintele Director General existnd i o form de
control al gestiunii realizat de un corp independent comisarii de conturi
cu care seaman la noi auditorii dar nu cenzorii (la noi pot exista i cenzori)
Sistemul german mai modern care presupune Adunarea General care
alege Consiliul de Supraveghere i acesta desemneaz Directoratul.
Consiliul de Supraveghere are atribuii parte ale Adunrii Generale, parte
ale Consiliului de Administraie. Din Consiliul de Supraveghere fac parte
pentru societile care au mai mult de 500 de salariai n proporie de 30%

23
 CURS 1

cu vot consultativ reprezentanii salariailor. Organul executiv este

Directoratul care poate fi format din unul sau mai muli directori.

Exist diferene de reglementare de la un stat la altul n legtur cu

societile comerciale. n dreptul englez societile de persoane Private
Partenership i Public Partenership Limited by Shares. Primele ar semna cu
societile n nume colectiv, iar urmtoarele cu societile cu rspundere limitat.
Mai sunt Companies societile de capital, pe aciuni care pot fi i ele private -
nchise i public - deschise.

Problema legii aplicabile statutului organic al societilor comerciale

ntelegem prin statut organic totalitatea problemelor privind

constituirea, organizarea, funcionarea, reorganizarea i ncetarea persoanei
juridice n general, a societii comerciale n special.
Ex: Ne intereseaz dac ncheind un contract de comer internaional cu
societatea Dupon SPA din Frana trebuie s tim dac domnul Dupon Luis are
capacitatea s semneze contractul sau nu. Societatea respectiv are capacitatea de
a ncheia contractul dac s zicem se ocup cu comerul cu brnza i vine in
Romnia s cumpere pantofi?
Pentru a ti dac are capacitatea de a cotracta trebuie s cunoatem legea
aplicabil statutului organic i ntocmai persoanei fizice, legea aplicabil
statutului organic inclusiv a societii comerciale persoan juridic este
legea naional.

Diferitele sisteme de drept stabilesc ns diferit naionalitatea societilor

comerciale, ale persoanelor juridice in general.

Sunt cunoscute n sistemele de drept 4 criterii pentru determinarea

naionalitii persoanelor juridice:
Criteriul locului activitii principale
Criteriul locului de constituire
Criteriul sediului social principal
Criteriul controlului

Criteriul locului activitii principale este utilizat n statele Pactului

Andin statele din America Central i de Sud. Potrivit acestor state, societatea
comercial este considerat ca avnd naionalitatea statului pe teritoriul cruia
desfoar activitatea principal realiznd cifra prioritar de afaceri. De regul,
aceste societi nu-i declar sediul social. Numai c n condiiile proliferrii
dezmembrmintelor extrateritoriale ale societilor comerciale (filiale i sucursale)
n alte state este greu ca activitatea comercial s fie identic n toate statele
(pentru aceeai societate) i mai mult este greu n condiiile actuale ca cifra de

24
 CURS 1

afaceri s fie meninut constant ca fiind cea mai important pe acelai teritoriu
(nu se poate sa avem o societate care n 2006 i fie venezuelean, n 2007 s fie
irakian i tot aa pentru c nu ofer stabilitate).

Aceasta este raiunea pentru care alte sisteme de drept mai moderne au
reinut criteriul locului de constituire dreptul anglo-american, dar i cel rus i
al statelor care s-au desprins din fosta Uniune Sovietic, mai puin Moldova.
Potrivit acestor legi societile comerciale sunt considerate ca avnd naionalitate
statului pe teritoriul cruia s-au constituit nefiind important unde se gsete sediul
social principal. Aceast soluie a ncurajat paradisele fiscale o societate care are
capital integral american se constituie n Liechtenstein i i desfoar activitatea
aici dei e societate american pentru c locul de constituire este Liechtenstein. Un
asemenea criteriu poate conduce la fraud la lege.

De aceea criteriul cel mai utilizat i care ofer cea mai mare transparen i
certitudine partenerilor este criteriul sediului social principal potrivit cruia
societatea este considerat ca avnd naionalitatea statului pe teritoriul cruia i
are sediul social principal (sediul real) adic administraia central de unde
pornesc indicaii pentru ntreaga activitate.

25
 CURS 1

CAPITOLUL III

INSTITUIA CONTRACTULUI DE COMER INTERNAIONAL

Contractul de comer internaional este contractul comercial marcat de

prezena unui element de extraneitate att de puternic nct antreneaz
posibilitatea reglementrii concomitente a respectivului contract de cel puin dou
sisteme de drept diferite.
n legtur cu contractul de comer internaional vom discuta clasificarea
(are consecine pe planul regimului juridic), ncheierea contractului, cuprinsul
contractului, legea aplicabil contractului i soluionarea litigiilor nscute din
contractele de comer internaional.
Ct privete clasificarea contractelor de comer internaional:
1) un prim criteriu de clasificare este acela al partenerilor i n funcie de
participanii la contractul de comer internaional distingem ntre:
- contracte ncheiate ntre state
- contracte ncheiate ntre state i comerciani din alte state
(contracte mixte sau semiinternaionale)
- contracte ncheiate ntre comerciani din diferitele state

Ct privete contractele ncheiate ntre state statul ca partener

contractual este reprezentat prin Ministrul Finanelor care legitimat n aceast
calitate nu are nevoie de depline puteri. Ori de cte ori contractul n cauz este
ncheiat pentru statul respectiv de o alt persoan dect Ministrul Finanelor sau la
rigoare ambasadorul statului respectiv n ara locului de ncheiere persoana n
cauz trebuie s se legitimeze printr-o scrisoare de depline puteri, adic dovada c
statul a mputernicit expres un ministru, ministru adjunct, un expert ca pentru stat
i n numele statului s ncheie respectivul contract.
n legtur cu regimul juridic al acestor contracte n contractele
comerciale ncheiate de state, prile (statele) trebuie n mod obligatoriu s aleag
legea aplicabil contractului respectiv i s o precizeze n contract. De asemenea,
n contractele respective este obligatoriu s se precizeze instana competent s
soluioneze eventualele litigii nscute din acel contract. n contractul respectiv
statele pri trebuie s fac declaraie expres de renunare la imunitatea de
jurisdicie pentru contractul n cauz.
A doua categorie de contracte i anume contractele ncheiate ntre state i
comerciani din diferitele state n aceste contracte statul continu s fie
reprezentat prin Ministrul Finanelor. Prile la contract pot s aleag legea
aplicabil, dac nu au fcut-o contractul este supus legii n vigoare n statul parte.
Prile pot s aleag instana competent s soluioneze litigiile, dac nu au fcut-o
competena revine instanei judectoreti supreme din statul parte. Statul parte la

26
 CURS 1

contract trebuie s fac declaraie expres de renunare la imunitatea de jurisdicie

pentru acest contract.
Contractele ncheiate ntre comerciani din diferitele state reprezint
categoria cea mai numeroas.
2) un al doilea criteriu este cel al duratei contractului n funcie de durata
contractului este bine ca n cuprinsul acestora s fie inserate anumite clauze.
Distingem ntre contracte pe termen scurt pn la 1 an, contracte pe termen mediu
(3-5 ani) i contracte pe termen lung (peste 5 ani).
Nu exist un instrument internaional, interstatal care s cuprind elemente
obiective care s permit clasificarea n funcie de o anumit durat determinat.
Aceste intervale temporare evocate au fost stabilite pe cale de practic pe de o
parte mprumutate din materia contractelor bancare internaionale, pe de alt parte
din materia investiiilor strine directe.
n Convenia de la Washington din 1965 care se ocup de soluionarea
litigiilor n legtur cu investiiile strine nscute ntre un stat i un investitor
strin se apreciaz c putem vorbi despre investiie strin direct dac aceasta a
depit 3 ani.
n Convenia de la Seul din 1985 privind nfiinarea Ageniei Multilaterale
pentru Garantarea Investiiilor Strine se reine de asemenea ca prag de timp
durata de 3 ani. n principiile directoare adoptate de Banca Internaional de
Reconstrucie i Dezvoltare (BIRD Banca Mondial) cu privire la investiii apare
aceeai durat sub 3 ani, 3-5 ani, peste 5 ani.
Din aceste instrumente coroborate ca avnt la aceast clasificare
considerndu-se contracte pe termen scurt ntre 1-3 ani, pe termen mediu 3-5 ani i
pe termen lung peste 5 ani n funcie de aceast durat n contract este bine s fie
numite anumite clauze.
3) o a treia clasificare are n vedere structura contractului i distingem
contracte simple (de regul contracte clasice) i contracte complexe.
Contractele simple cuprind n structura lor o singur operaie juridic
(vnzare, transport, depozit, mandat).
Contractele complexe cuprind n structura lor mai multe operaii juridice,
de regul interdependente; interdependen din cauza creia regimul juridic al
contractului complex este diferit, raportat la operaiile componente. Astfel
contractul de factoring, de franchising, de leasing, de consignaie sunt contracte
complexe.
4) existena sau inexistena reglementrilor proprii pertinente n legislaiile
naionale sau n instrumentele interstatale i distingem contractele numite care
cunosc reglementri specifice (vnzarea, mandatul, comisionul, consignaia,
transportul) i contractele nenumite care nu au reglementri specifice n
legislaiile naionale i care de regul sunt reglementate prin analogie. Exemple:
contractul de consulting engineering, contractul de comunicare de know-how.
Aceste contracte nenumite ridic problema regimului lor juridic care se stabilete,
de regul prin analogie. Metoda analogiei nu conduce la suficient siguran
pentru partenerii la respectivul contract.

27
 CURS 1

O meniune particular ct privete elementul de internaionalitate al

contractelor, de regul, internaionalitatea este definit n fiecare sistem naional
de drept. Datorit importanei unei sigure desfurri a operaiilor de comer
exterior instrumentele interstatale care reglementeaz strict materii de comer
internaional pe categorii de contracte au evideniat i preocuparea definirii
internaionalitii acestora. Astfel:
Convenia de la Haga (1978) privind legea aplicabil intermedierii
consider un contract de intermediere ca avnd caracter internaional
dac reprezentatul i intermediarul i au sediul, domiciliul sau
reedina pe teritorii statale deosebite i dac intermediarul acioneaz
pentru reprezentat pe o pia strin
Convenia de la Haga (1986) privind legea aplicabil vnzrii
internaionale de mrfuri
Convenia de la Viena (1980) privind vnzarea internaional de
mrfuri consider o vnzare ca avnd caracter internaional dac
vnztorul i cumprtorul la momentul ncheierii contractului i
aveau sediul, domiciliu sau reedina pe teritorii statale deosebite.
n materie de transport internaional, elementul de internaionalitate este dat
de condiia ca locul de ncrcare i locul de descrcare s se gseasc pe teritorii
statale deosebite.
Convenia de la New York (2000) privind cesiunea de crean
consider o asemenea cesiune ca fiind internaional dac cesionarul
i cedentul se gsesc pe teritorii statale deosebite sau dac cedentul i
debitorul cedat se gsesc pe teritorii statale deosebite.

ncheierea contractului
Orice contract se consider ncheiat n momentul n care se realizeaz
acordul de voin, mai precis n momentul n care voina acceptantului se
suprapune ntrutotul pe voina ofertantului.
n comerul internaional ne intereseaz n mod special momentul ncheierii
contractului pentru c de la acest moment curg termenele i se pune problema
executrii obligaiilor asumate i ne mai intereseaz locul ncheierii contractului
care poate atrage determinarea legii aplicabile acestuia.
Distingem ct privete ncheierea de contractului de comer internaional :
a) ncheierea contractului ntre prezeni
b) ncheierea contractului prin coresponden (ntre abseni)

Ct prevete ncheierea contractului ntre prezeni momentul ncheierii

contractului este momentul acordului de voin (cele mai multe fiind contracte
consensuale). Locul ncheierii contractului este locul negocierilor finalizate cu
acordul de voin.
De regul, prile la un contract dei acesta este un contract consensual
elaboreaz, redacteaz un nscris, un instrumentum i n acest nscris care

28
 CURS 1

consemneaz obligaiile prilor i clauzele convenite se precizeaz locul

ncheierii contractului i momentul ncheierii contractului. Dac prile nu au
confecionat acest nscris, momentul ncheierii contractului i locul ncheierii
contractului se vor stabili potrivit protocolului redactat n urma edinei de
negociere.

Probleme deosebite apar cnd contractul se ncheie ntre abseni, ntre

persoane desprite de mari distane geografice. ntre contractele ncheiate ntre
abseni distingem contractele ncheiate la telefon i contractele ncheiate prin
coresponden. Situaia clasic este aceea a contractelor ncheiate prin
coresponden.
Toate sistemele de drept au convenit c un contract este considerat ncheiat
n momentul n care scrisoarea de acceptare se suprapune pe ofert. Dac
acceptarea difer elementelor din ofert ne gsim n faa unei contraoferte.
Scrisoarea de acceptare trebuie s circule ctre ofertant prin mijloace de siguran
i rapiditate cel puin egale cu mijloacele prin care a circulat oferta. Diferitele
sisteme de drept au reinut teorii diferite privind momentul ncheierii contractului
i teorii diferite privind locul ncheierii contractului.
Sistemele de drept anglo-americane rein cu privire la ncheierea
contractului prin coresponden aa numita teorie a expediiunii potrivit creia
contractul se consider ncheiat n momentul n care acceptantul a expediat
scrisoarea de acceptare. Data se probeaz cu data nscris n tampila serviciului
de cartare de la pota acceptantului. Momentul ncheierii contractului este probat
de aceast dat, locul ncheierii contractului este dat de locul suprapunerii
voinelor deci de sediul acceptantului care exterioriznd voina de acceptare a
suprapus-o pe voina ofertantului.
Sistemele de drept cere cuprind legislaii mai recente au reinut o alt teorie
teoria recepiunii potrivit creia contractul se consider ncheiat n momentul n
care ofertantul a primit scrisoarea de acceptare, momentul este probat cu data
menionat n tampila aplicat pe plic de serviciul de pot de la sediul
ofertantului, iar locul ncheierii contractului este locul dat de suprapunerea
voinelor - sediul ofertantului. Dreptul romn, ca i dreptul portughez, ca i dreptul
brazilian rein o variant a acestei din urm teorii.
Teoria informaiunii care i gsete reglementare n art. 35 Cod comercial
romn i n ceea ce ne privete este reluat i n Legea 105/1992. Potrivit acestei
teorii contractul ntre abseni se consider ncheiat n momentul n care prin orice
mijloc ofertantul s-a informat, a luat cunotin de acceptare. Acest moment poate
fi situat teoretic, cel puin, naintea recepiunii sau ulterior recepiunii. Teoretic
momentul informaiunii este situat naintea momentului recepiunii scrisorii de
acceptare, dar poate fi i ulterior momentului recepiunii. Este raiunea pentru care
aceast teorie cea mai acoperitoare pentru ambele pri. Ct privete locul
ncheierii contractului n aceast ipotez este tot sediul ofertantului.
n legtur cu contractul ncheiat telefonic (telefonul anuleaz distanele) -
momentul ncheierii contractului este dat de momentul convorbirii telefonice care

29
 CURS 1

materializeaz acordul de voin. Probleme se pun numai n legtur cu locul

ncheierii contractului. Dac ne situm pe trmul dreptului anglo-american, locul
ncheierii este sediul celui chemat. Dac ne situm pe trmul dreptului
continental, locul ncheierii este sediul celui care a avut iniiativa convorbirii
telefonice.
Se ridic problema dac oferta respectiv acceptarea pot sau nu s fie revocate.
Oferta trebuie s fie precis, serioas, s aib suficiente elemente de
indentificare pentru a conduce la contract, s depeasc aspectul de policitaiune
i s fie pstrat fie nuntrul termenului prevzut n ofert, fie n raport de natura
operaiei cu un termen rezonabil. Acceptarea trebuie s fie dat de ndat dac
oferta este fr termen, nuntrul termenului prevzut n ofert dac oferta este cu
termen i trebuie s corespund ntrutotul elementelor ofertei. Teoretic, nuntrul
termenului rezonabil sau al termenului prevzut n ofert, oferta nu se poate
revoca i tot teoretic acceptarea odat dat nu mai poate fi revocat. Se accept
ns c att oferta ct i acceptarea pot fi revocate fr daune.
Pot fi revocate dac scrisoarea de revocare ajunge la destinatar nainte de
sau cel trziu odat cu scrisoarea de ofert respectiv de acceptare. Excepie aceea a
dreptului englez - cnd Anglia a ratificat Convenia potal universal ncheiat
prin anii 1883 a fcut o rezerv i a artat - n convenie pota este intermediara,
reprezentanta expeditorului - potrivit dreptului englez pota este reprezentanta
destinatarului. n consecin, depunerea unei scrisori la pot fie de ofert, fie de
acceptare n dreptul englez face imposibil revocarea acesteia.

Cuprinsul contractelor de comer internaional

Orice contract de comer internaional trebuie s precizeze mai nti
identificarea prilor la contract.
Dac este vorba de un stat se va preciza statul, numele persoanei care l
reprezint cu precizarea calitii acesteia.
Dac partenerul este un comerciant persoan juridic trebuie s se precizeze
denumirea, sediul, naionalitatea, dup caz numrul de nmatriculare, numele
persoanei fizice care reprezint persoana juridic cu cetenia acesteia, domiciliul
i actul de identitate cu care se legitimeaz i cu precizarea calitii pe care o are.
Dac partenerul este o persoan fizic (comerciant) se menioneaz numele
su de stare civil, domiciliu, cetenia, numrul de nmatriculare dup caz, actul
de identitate cu care se legitimeaz.

Natura juridic a contractului

Este foarte important s se precizeze natura juridic a contractului pentru c
n raport de aceasta mai ales dac este un contract numit se poate stabili legea
aplicabil sau pot fi aplicate acele dispoziii supletive din lege pe care prile nu
le-au avut n vedere expres n contract i nu le-au reglementat eventual ntr-un
sens diferit.

30
 CURS 1

Prile trebuie s determine n contract drepturile i obligaiile lor, deci s

precizeze coninutul contractului, elementele de pre, de plat (modaliti i
instrumente), dac este cazul calitatea, termene. n afara acestora, prile pot s
includ n contract anumite clauze n dependen de durata contractului i de
natura juridic a contractului respectiv. Unele dintre clauze sunt chiar subnelese
i chiar dac prile nu le-au inclus expres, ele nfiineaz automat decurgnd din
natura specific a contractului:
clauza de confidenialitate (contractul de comunicare de know-how,
contractul de franchising)
clauza de nonconcuren (contractul de publicitate)
clauza de exclusivitate (contractul de concesiune exclusiv)
Prile pot include n contractul lor clauze referitoare la rspundere i n
aceast categorie intr:
clauza penal
clauza de limitare a rspunderii
clauza de agravare a rspunderii
clauza de diminuare (exonerare) de rspundere
clauza de for major.

Clauza penal reprezint preevaluarea prejudiciului pe care oricare dintre

prile la contract l-ar putea suporta ca urmare a executrii necorespunztoare sau
a neexecutrii obligaiilor asumate. Spre deosebire de materia dreptului civil,
clauza penal nu poate fi diminuat de instan.
Ex: ...partea care nu i execut obligaia va plti 15% din valoare
obligaiei neexecutate pe fiecare zi de ntrziere...
Trebuie ales ntre dobnzi i clauz penal, dobnzile se pot pretinde ntr-un
contract dac nu s-a nscris o clauz penal.
Clauzele de agravare a rspunderii sunt clauze prin care prile convin ca
n ipoteza neexecutrii contractului sau chiar cu privire la executarea contractului,
aceasta s aib n vedere un plafon de rspundere mai mare dect cel uzual.
Clauza de diminuare a rspunderii se rspunde numai efectiv n limita
pagubei efectiv suferite, nu a beneficiului nerealizat.
Clauza de exonerare de rspundere n materia transportului de mrfuri
pe mare a existat Convenia de la Bruxelles (1924) privind regulile de la Haga care
se refereau la transportul de mrfuri sub conosament i aceast convenie a fost
nsoit de catalogul exonerrilor respectiv de precizarea situaiilor n care
armatorul prin cpitanul vasului nu rspundea pentru pagubele create mrfurilor.
Clauzele de limitare a rspunderii pot mbrca uneori forma legal n
sensul c n Convenia Cotif, convenia privind trasportul de mrfuri pe calea
ferat se prevede c dac expeditorul nu a declarat corect sau nu a declarat deloc
valoarea i natura mrfii, cruul (transportatorul) va rspunde n limita unui
anumit numr de DST/colet.

31
 CURS 1

Clauza de for major este o clauz exoneratoare de rspundere.

Exonerarea de rspundere este efectul automat al includerii n contract a clauzei de
for major. Fora major nseamn producerea pe parcursul contractului a unui
eveniment independent de voina i fapta prilor, absolut insurmontabil care face
executarea contractului pentru una dintre pri absolut imposibil. ntruct fora
major nu are o definiie unanim acceptat ntruct n numeroase legislaii nu este
definit ci este evideniat d epractic, o dat cu includerea n contract a clauzei de
for major, prile trebuie s defineasc ce neleg prin for major pentru
contractul respectiv.
Prile trebuie s precizeze ce durat a evenimentului de for major
antreneaz rezilierea contractului fr daune sau ce durat este acceptat doar
pentru ntrziere n executare. Trebuie de asemenea s precizeze n ce interval
prile trebuie s i comunice reciproc producerea evenimentului de for major
i ncetarea acestuia i n sfrit dac i cine anume urmeaz s certifice
evenimentul de for major. Dac prile nu au stabilit cine d certificatul
pentru Romnia certificatul de for major este dat de Camera teritorial de
Comer i Industrie.

O alt categorie de posibile clauze sunt aa numitele clauze de meninere a

valorii contractului. Acestea decurg din faptul c n covritoarea lor majoritate
contractele de comer international sunt contracte cu titlu oneros; cu alte cuvinte
prile i procur echivalente fiind totodat contracte comutative, covritoarea
lor majoritate. Acest element face prile s fie preocupate de meninerea
echilibrului prestaiilor lor n condiiile evoluiilor uneori extrem de rapide ale
pieei. Clauzele de meninere a valorii contractului sunt prezente n toate
contractele i se mai numesc clauze de consolidare a preului. Cele mai
cunoscute sunt:
1. clauza de indexare
2. clauza de opiune asupra monedei liberatorii
3. clauza valutar
4. clauza aur

1. Clauza de indexare presupune determinarea n contract a monedei de plat a

preului cu exprimarea acestuia n uniti de msur, de materie prim sau materie
energetic deficitar presupus de executarea respectivului contract. O asemenea
clauz de indexare (consolidare a preului) pune la adpost ambele pri (de
modificrile aprute pe pia).
2. Clauza de opiune asupra monedei liberatorii presupune determinarea
preului contractual ntr-o moned de cont cu posibilitatea achitrii acestuia la
termen ntr-una din mai multele valute convenite la momentul ncheierii
contractului. Aceast clauz conduce la meninerea echilibrului prestaiilor prin
evitarea riscului de schimb valutar.

32
 CURS 1

3. Clauza valutar mbrc mai multe forme:

3.1. Clauza monovalutar se va preciza n contract moneda de plat i
preul va fi indexat n raport ce privete clauza monovalutar de o valut
considerat forte pe piaa respectiv.
3.2. Clauza plurivalutar aceasta presupune luarea n considerare a unui
co valutar adic am mai multe valute i preul se determin n raport de media
ponderat a ratelor reciproce de schimb dintre monedele avute n vedere n coul
valutar.
3.3. Clauza D.S.T. are n vedere raportarea, indexarea preului contractual
n funcie de dreptul special de tragere (D.S.T) moneda structural a FMI. Este
utilizat n contractele care au la baz un mprumut de la Fondul Monetar.
4. Clauza aur are n vedere precizarea monedei de plat, dar exprimarea preului
contractual n funcie de valoarea gramului de aur. Ea nu este admis n statele
care nu coteaz aurul la burs.

n contractele pe termen lung e util ca prile s insereze o alt categorie de

clauze clauze de adaptare a contractului. Acestea au n vedere restabilirea
echilibrului rupt al prestaiilor, ruptura fiind fcut de evoluia pieei. Clauzele de
adaptare aliniaz contractul la pia; este o aliniere care decurge din contract i
care nu este purttoare de daune, nu antreneaz plata de daune. Cele mai utilizate
sunt:
clauzele clientului mai favorizat
clauza ofertei concurente
clauza de impreviziune sau de hardship
clauza de renegociere a preului

Clauza clientului mai favorizat are un grad mai mare de automatism

apropiindu-se din acest punct de vedere de clauzele de meninere a valorii
contractului care toate sunt cu un mecanism automat de aplicare. Presupune c
dac pe durata contractului primar, cel care a acordat clauza, ncheie cu un ter un
contract de acelai fel, n condiii mai favorabile terului respectiv, s fie inut s
alinieze i primul contract acestor condiii mai favorabile, adic acestor condiii
acordate clientului mai favorizat.
Clauza ofertei concurente are un grad de automatism mai redus.
Mecanismul clauzei se declaneaz de ctre beneficiarul clauzei care dac pe
durata contractului primar primete de la un ter o ofert mai avantajoas pentru un
contract de acelai fel s poat prezenta aceast ofert clientului primar. Acesta are
urmtoarele posibiliti:
- fie situaia financiar i permite i atunci aliniaz contractul primar ofertei
concurente i relaia contractual continu
- fie contractul primar partenerul neavnd posibiliti financiare, se
suspend, fr daune i pe o durat (durata suspendrii); beneficiarul clauzei
va ncheia contractul cu terul ofertant

33
 CURS 1

- fie contractul primar se reziliaz fr daune i beneficiarul clauzei va

ncheia contractul cu terul ofertant.
Pentru ca o clauz a ofertei concurente s opereze trebuie ca n contractul
primar s se precizeze limitele n care o ofert este concurent.
Clauza de hardship aceast clauz are ca punct de pornire un principiu
fundamental de drept; acela potrivit cruia pacta sunt servanta dac rebus sic
stantibus'' = obligaiile asumate prin contracte trebuie aduse la ndeplinire dac nu
s-au modificat esenial condiiile determinante la ncheierea acelui contract.
Clauza de hardship are n vedere tocmai posibilitatea producerii pe durata
contractului de lung durat a unei modificri eseniale a condiiilor care au fost
determinante pentru ncheierea acelui contract. Evenimentul de hardship produs
este imprevizibil, insurmontabil pentru pri, nu depinde de fapta sau voina
prilor care face executarea pe mai departe a contractului pentru una dintre pri
cel puin posibil, dar extrem de nrobitoare. Caracterul insurmontabil nu este
absolut, este rapostat la posibilitile prii in cauz.
Ori de cte ori n contract e prevzut clauza hardship i una din pri se
confrunt cu un eveniment de hardship trebuie s prezinte situaia partenerului i
dac acesta accept calificarea menionatului eveniment ca fiind un eveniment de
hardship vor proceda mpreun la renegocierea acelui element contractual afectat
de evenimentul de hardship. Dac partenerul contractual nu accept calificarea
evenimentului ca fiind un eveniment de hardship, prile se vor adresa unei
instane de arbitraj (arbitru) care are a se pronuna numai asupra calificrilor
evenimentului: hardship sau nu soluia dat de arbitru fiind obligatorie pentru
pri. Evenimentul de hardship trebuie deosebit de evenimentul de for major
Spre deosebire de fora major care exonereaz de rspundere automat
pentru c face executarea pe mai departe a contractului absolut imposibil, n
ipoteza situaiei de hardship pe de o parte nu trebuie enumerate evenimentele de
hardship (nu pot fi previzionate), dar producerea unui asemenea eveniment face
executarea pe mai departe a contractului posibil, dar foarte oneroas
(nrobitoare).

O alt categorie de clauze care pot figura n contract sunt clauze care i
produc efectul dup ncetarea contractului. Acestea sunt clauzele de
continuitate care au n vedere prezervarea unei piee de aprovizionare, a unei piee
de desfacere, a bunelor relaii dintre clieni. Clauza mbrac forma: clauzei
primului refuz sau clauza primului i ultimului refuz.
Dac n contractul primar a fost inclus clauza primului refuz prile la
contract sunt obligate ca dup expirarea acestuia s nu ncheie un contract de
acelai fel cu un ter dect dup ce au fcut oferta partenerului primar i acesta a
refuzat.
n contractul de comer internaional poate figura clauza de electio juris (de
alegere a dreptului aplicabil) i clauza compromisorie. Ambele sunt incluse n
temeiul libertii contractuale care n materia contractului de comer internaional
are valene sporite. De regul n exercitarea principiului libertii contractuale,

34
 CURS 1

prile pot s insereze n contractul lor orice clauz n limita dispoziiilor supletive
din legislaiile naionale. Mai mult ns, n materie de comer internaional prile
pot s stabileasc de comun acord care este legea aplicabil contractului respectiv.

Clauza de electio juris

Dreptul comerului internaional implic norme de drept internaional privat
i mai ales aduce n discuie problema legii aplicabile. Pentru ca prile la un
contract s dispun de ct mai mult certitudine, sistemele naionale de drept,
inclusiv dreptul internaional privat din acestea recunosc prilor la un contract
dreptul de a alege legea aplicabil contractului. Principiul este un principiu
conflictual, aparinnd dreptului internaional privat i poart denumirea de lex
voluntatis. n temeiul lui lex voluntatis, prile la contract pot s aleag lex
contractus (legea contractului). n unele sisteme de drept acest principiu are
valoare legal (este prevzut n lege) i este situaia n ceea ce ne privete a Legii
105/1992. n alte sisteme de drept principiul este evideniat, recunoscut n practica
judectoreasc i arbritrar (situaia sistemelor anglo-americane de drept).
Instrumente internaionale n materie recunosc prilor dreptul de a alege legea
aplicabil: Convenia de la Haga din 1978 n materie de intermediere, Convenia
de la Haga din 1986 n materie de vnzare, Convenia de la Geneva din 1930-
1931.
Ct privete dreptul prilor, posibilitatea prilor de a alege legea aplicabil
reinem c unele sisteme de drept permit prilor s aleag ca lex contractus orice
lege n vigoare (dreptul romn). Se i citeaz din practica de arbitraj un contract
ncheiat ntre un vnztor turc i un cumprtor romn de msline supus legii
greceti (n dreptul grecesc este o lege ce se ocupa de calitatea mslinelor). Alte
sisteme de drept oblig prile s aleag ca lex contractus o lege cu care contractul
are o legtur efectiv, serioas, semnificativ, substanial - precum dreptul
american, englez , polonez. Indiferent de soluie prile pot alege ca lex contractus
numai o lege n vigoare.
Dac prile la contract au trimis la o lege abrogat sau la un proiect de lege,
aceast trimitere are semnificaia a ceea ce dreptul numete receptare
contractual. Dac n contractul lor prile trimit la o lege abrogat, asta nseamn
c lor le-a convenit acest text de lege i n loc s scrie n contract, s copieze textul
de lege, nteleg s transforme acest text de lege al contractului n corp al
contractului, n nscris contractual; sau le-a czut n mn un proiect de lege, li se
pare foarte potrivit acest proiect de lege, nu se tie cnd va intra n vigoare, din
aceeai problem a comoditii vor face trimitere la acest proiect de lege pe care l
preiau ca text al contractului.
Ex: n practic, la nivelul statelor socialiste a existat o organizaie CAER
(Consiliul de Ajutor Economic Reciproc) care nu mai exist astzi. La nivelul lui
s-au fcut diferite lucruri, printre altele s-au elaborat nite norme uniforme care
erau obligatorii ntr-o manier sau alta. Printre aceste norme erau condiiile
generale de livrare CAER varianta cea mai complet era cea din 1985 nite
reguli care priveau vnzarea de mrfuri, dar erau extrem de minuios elaborate. Ele

35
 CURS 1

priveau: cum se aplic etichetele, cum se face marcajul, cum se face ambalarea,
cum se ncarc n mijlocul de transport, n cte zile trebuie fcut declaraia
.a.m.d, deci o elaborare extrem de minuioas care nu mai exist. Nu mai exist
nici aceste condiii dar exist niste comerciani care au avut o ndelung perioad
relaii reciproce i provin din aceste state foste membre ale CAER-ului; pentru
aceti comerciani pe categorii de operaii aceste condiii erau foarte utile i atunci
astzi cnd CAER-ul nu mai exist, ei pot s treac n contractul lor aplicarea
condiiilor generale ale CAER varianta din 1985. Asta nu nseamn n nici un fel
c au neles s supun contractul respectivelor condiii generale care nu mai
exist, ci nseamn c n loc s copieze ce scrie acolo, neleg sa trimita la acel
text care le este comun cunoscut i s-l transforme n text al contractului i
independent de aceasta, prile la contract vor putea alege legea aplicabil,
totdeauna o lege n vigoare.
A se face diferen ntre legea aplicat de pri i receptarea contractual.
Astzi prile la contract pot s aleag mai multe legi care s guverneze
parial contractul. Astfel ele pot s aleag o lege pentru obligaiile uneia dintre
pri, o alta pentru obligaiile celeilalte pri, o lege aplicabil calitii sau dup
care se apreciaz calitatea, o alta dup care se apreciaz penalitile. De regul
prile nu cunosc acest lucru i tot de regul omit s aleag legea aplicabil (din
neglijen, grab, din nepricepere, netiin) i nici nu are semnificaie pentru ele
de exemplu pentru c unul tie s vnd pantofi cellalt tie s cumpere pantofi i
nu este interesat de nimic altceva. Probleme apar n momentul n care apar litigiile
(unul nu-i execut obligaiile i cellalt are nevoie de plata preurilor sau dovada
pentru care nu s-au pltit preurile ca s-i poat continua comerul). n momentul
n care apare litigiul, instana chemat sau forul de jurisdicie chemat s
soluioneze litigiul trebuie s tie care este legea nfrnt care a fost legea care
guverna contractul, prile nu au ales-o i atunci instana sau forul de jurisdicie
trebuie s stabileasc legea aplicabil prin mecanismul soluiilor conflictuale
subsidiare.
n tcerea prilor forul de juriscdicie va stabili legea aplicabil
contractului fcnd aplicare principiilor conflictuale subsidiare. Acestea pot fi:
principii conflictuale subsidiare legale, prevzute n lege, cum este de exemplu n
dreptul romn sau pot fi principii conflictuale evideniate de practic cum este
situaia dreptului anglo-american.
Ct privete dreptul romn care este din acest punct de vedere aliniat
Conveniei de la Roma din 1980 ncheiat ntre statele membre ale UE i
referitoare la legea aplicabil obligaiilor contractuale (Roma1) pregtindu-se o
variant privind obligaiile extracontractuale (Roma2) dac prile nu au ales
legea, Legea 105/1992 spune c respectivul contract sinalagmatic (cum este
contactul de comer internaional n general) este supus legii cu care contractul are
legtura cea mai semnificativ. Legiuitorul romn consider n acord cu practica
internaional c un contract sinalagmatic are legtura cea mai semnificativ cu
legea n vigoare la sediul, domiciliul sau reedina debitorului prestaiei
caracteristice contractului respectiv. Dac ntr-un caz concret nu se poate stabili

36
 CURS 1

prestaia caracteristic, datorit complexitii contractului sau dac nu se cunoate

sediul debitorului prestaiei caracteristice, contractul se consider supus legii n
vigoare la locul ncheierii contractului (lex loci contractus sau lex loci
solutiones). Aceeai este soluia dreptului romn i pentru contractele unilaterale
(care nasc obligaii pentru una dintre pri numai).
n dreptul anglo-american, practica a evideniat drept soluie n tcerea
prilor, cu precdere, lex locis executiones (legea locului de executare)
pornindu-se de la ideea c executarea contractului este cauza, scopul ambelor pri
la contract. Dac un contract are executare succesiv el se consider a fi supus
legii n vigoare la locul executrii principale. Iar dac, n mod excepional, nu se
poate stabili locul executrii principale sau nu se cunoate locul executrii sau
acesta este incidental contractul se consider deinnd subsidiar supus legii
locului de ncheiere. Asemenea soluii conflictuale, de regul, sunt strine prilor,
de aceea practicienii, comercianii au simit nevoia s gseasc mijoace de a
proteja prtile la un contract sub aspect al dreptului aplicabil i s-a procedat la
elaborarera unui cadru uniform al contractului. Acesta se poate realiza prin 2
modaliti: cadru uniform contractual al contractului de drept internaional i cadru
uniform legal.
Cadrul uniform contractual este realizat de asociaii internaionale de
comerciani sau organisme internaionale i are o aplicaiune facultativ, indiferent
de forma de manifestare; devine obligatoriu numai dac ntr-o ipotez concret
prile au convenit s-l aplice.
Cadrul uniform legal este rezultatul efortului statelor, este materializat n
convenii interstatale care sunt obligatorii pentru partenerii concrei din statele
aderante ale conveniei.
Cadrul contractual rezid n: contracte tip, contracte cadru, model de
contract, ghidul de contractare, condiii generale sau uzane comerciale
internaionale (INCOTERMS).

Clauza compromisorie

Aceasta aduce n discuie problema soluionrii litigiilor nscute n legtur

cu executarea necorespunztoare sau neexecutarea contractelor de comer
internaional.
Competena de drept comun a soluionrii litigiilor revine instanelor de
ordin judectoresc, n special instanei judectoreti de la sediul prtului. Exist
ns ipoteze prevzute de legea procedural cnd independent de sediul prtului
se stabilete drept competent o alt instan competenele exclusive. Astfel, un
litigiu n legtur cu un bun imobil este de competena exclusiv a instanei de la
locul de situare a imobilului indiferent cine este reclamantul sau prtul.
Alteori legea procedural prevede de asemenea o competen obligatorie,
independent de prt i reclamant, dar alternativ respectiv lsnd posibilitate
reclamantului s aleag ntre mai multe instane deopotriv competente, dar numai
dintre acelea.

37
 CURS 1

ntr-un contract de transport internaional de mrfuri este competent

instana staiei de ncrcare, instana locului de descrcare, instana din parcurs
unde s-a produs faptul prejudiciabil (accidentul, furtul mrfii).
ntr-un contract de asigurare este competent instana de la sediul
asiguratorului, de la sediul asiguratului, de la locul sinistrului, de la locul siturii
obiectului asigurrii.
n legtur cu cambiile este competent instana locului de emitere sau
instana locului plii.
Ct privete girul este competent instana locului girului, instana locului
avalului.
Dac n legea procedural nu se prevede o competen exclusiv sau o
competen alternativ, prile la contract sau prile n litigiu pot prin aa numita
convenie de prorogare de competen s convin s soluioneze litigiul dintre ele
n faa unei alte instane dect instana de la sediul prtului poate s fie instana
de la sediul reclamantului, instana de la locul ncheierii contractului sau orice alt
instan.
Soluionarea litigiilor n faa instanelor judectoreti prezint foarte multe
inconveniente pentru comerciani:
durata soluionrii este foarte mare ceea ce mpiedic bunul mers al
relaiilor comerciale dintre parteneri;
regulile procedurale sunt foarte complicate, greu de cunoscut i de
stpnit de pri, de aceea trebuie s apeleze la serviciile avocailor
care practic onorarii mai mult dect impresionante;
avocaii, n funcie de vechime, au anumite competene ce duc la
onorarii suplimentare.
Din aceast cauz s-a simit nevoia gsirii unei mecanism care s rspund
mai bine imperativului celeritii comerului i acest mecanism este dat de
arbitrajul pentru comerul internaional.
Arbitrajul comercial reprezint o modalitate jurisdicional de soluionare
a litigiului. Prile la un contract pot s apeleze la soluionarea litigiului pe calea
arbitrajului numai dac, n legea lor procedural, se permite aceasta (Codul de
Procedur Civil cartea a 4-a).

Acest arbitraj poate fi clasificat din mai multe puncte de vedere:

1. dup elementele pe care le utilizeaz arbitrii n soluionarea cauzei:
- arbitraj in jure (n drept) n cazul cruia arbitrii soluioneaz
cauza fcnd aplicarea unei legi n vigoare fie aleas de pri, fie desemnat
de ei;
- arbitraj ex ecvo edvono (n echitate) este utilizat dac contractul
este un contract nenumit (nu are o lege), este un contract complex i arbitrii
vor soluiona cauza fcnd aplicarea principiilor generale de drept,
principiului bunei-credine, principiului echitii;

38
 CURS 1

2. dupa durata instanei de arbitraj:

- arbitraj ocazional (ad-hoc) presupune ca instana de arbitraj s se
constituie pentru un litigiu special i s dureze numai ct dureaz
soluionarea acelui litigiu.
- arbitraj permanent (instituionalizat) - n comercial sunt utilizate tot
mai multe aceste instane de arbitraj, acestea au de regul o durat
nedeterminat n timp, permanent i totdeauna o structur proprie, de sine-
stttoare.
Acestea, la rndul lor, pot fi clasificate din 2 unghiuri de vedere :
1. dpdv al competenei materiale avem:
arbitraje generale - pot soluiona orice fel de litigii, legate de orice categorie de
contracte de comer internaional (Curtea de Arbitraj Comercial Internaional de
pe lng Camera de Comer i Industrie Internaional de la Paris; Curtea de
Arbitraj Comercial Internaional de pe lng Camera de Comer i Industrie a
Romniei)
arbitraje specializate - pot soluiona litigii nscute n vedere cu anumite
contracte (Curtea de Arbitraj de la Londra n materia transportului pe mare;
Comisia de Arbitraj de la Bremen n comerul cu bumbac; arbitrajul de la
Montreal n comerul cu produse de pete)
2. dpdv al competenei teritoriale:
instane de arbitraj cu vocaie universal (Curtea de Internaional de Arbitraj
de pe lng Camera Internaional de Comer de la Paris care poate soluiona
litigii dintre parteneri comerciali din orice col al lumii)
instane cu competen regional (pot soluiona litigii numai dintre partenerii
din anumite puncte geografice) arbitrajul asiatic de la Kuala Lumpur, arbitrajul
afro-asiatic de la New Delhi
Pot exista arbitraje bilaterale care pot soluiona litigii dintre partenerii a
dou state (Comisia de Arbitraj americano-canadian).
Cele mai multe instane de arbitraj sunt arbitraje naionale cu competen
internaional: Institutul Regal de Arbitraj de la Stockolm, Comisia de Arbitraj de
la Berlin, Curtea de Arbitraj de la Zurich, Comisia de Arbitraj de la Sofia,
Comisia de Arbitraj de la Moscova, Comisia de Arbitraj de la Atena, Curtea de
Arbitraj Comercial Internaional de pe lng Camera de Comer i Industrie a
Romniei. Toate aceste instane permanente de arbitraj au propriile
lor reguli de procedur care se aplic soluionrii litigiilor dac prile nu au
convenit altfel. Regulamentele de procedur sunt aliniate unele unui regulament de
procedur uniform elaborat de UNCITRAL, iar alte regulamente sunt aliniate
regulamentului elaborat de Camera Internaional de Comer de la Paris i toate
fr excepie respect legea procedural ale statului sediului.
Arbitrajul comercial reprezint o modalitate derogatorie fa de
competena de drept comun a instanelor judectoreti, este raiunea pentru care
investirea instanei de arbitraj trebuie fcut n forme speciale. Aceast investire se
poate realiza:

39
 CURS 1

1. prin voina statelor;

2. prin voina prilor care mbrac dou forme:
- forma clauzei de arbitraj (compromisorie)
- clauza compromisului

Modaliti internaionale de plat

CEC-ul

Este angajat la ordinul pe care l d emitentul bncii sale de a plti

beneficiarului sau la ordinul beneficiarului, la prezentare, o anumit sum de bani.
Trebuie sa cuprinda: - denumirea de cec in limba de redactare a inscrisului
- numele emitentului
- numele trasului
- locul platii - care este sediul trasului
- suma
- scadenta.
Trsturi:
Trasul este totdeauna o banca.
Este o banca la care emitentul are constituit in prealabil un provizion,
in cuantum cel putin egal cu suma mentionata pe cec
Acest provizion rezulta dintr-un depozit prealabil sau dintr-un credit
prealabil dat de tras emitentului.
Spre deosebire de celelalte titluri de credit, cecul nu se prezint la acceptare,
orice mentiune despre acceptare se considera nescrisa, el se plateste obligatoriu la
prezentare. Daca la prezentare, trasul constata ca emitentul nu mai are bani in
depozit (nu mai exista provizionul) actul de a fi emis cecuri fr acoperire
reprezint infraciune i antreneaz pedeapsa privativ de libertate pentru emitent.
Cecul trebuie prezentat la plata cel tarziu in 8 zile de la emitere daca trasul
este in aceeasi localitate, in 15 zile pentru localitati diferite din aceeasi tara, in 30
zile de la emitere daca este vorba de localitati diferite din tari care se afla pe
acelasi continent, in 70 de zile daca este vorba de continente diferite.
In cadrul Conveniei de la Geneva din 1930 sub auspiciile Ligii Naiunilor
Tempore, s-au elaborat 3 conventii privind cambia si biletul la ordin:
- o conventie privind legea uniform asupra cambiei si biletului le ordin,
- o a doua conventie privind unele principii de soluionare a conflictelor de
legi in materie de cambie si bilet la ordin
- a treia conventie privind taxa de timbru in materie de cambie si bilet la
ordin.
In 1931 la Geneva, au fost adoptate 3 conventii in materie de CEC.
Statele lumii s-au impartit cu privire la aceste conventii: unele au participat
la elaborarea conventiilor dar nu le-au ratificat (Romania), altele au ratificat numai

40
 CURS 1

unele conventii (Mexic), o a treia categorie de state care nu au ratificat conventiile

dar atunci cand au adoptat legea proprie s-au inspirat din legislatia statelor care au
ratificat conventiile (Romania).
Romania a adoptat in materie Legea 58/1934 privind cambia si biletul la
ordin si Legea 59/1934 privind cecul, ambele modificate in 1994 (nesemnificativ).
Cele doua legi au fost copiate dupa legislatia italiana, Italia ratificand Conventiile
de la Geneva in 1933. In consecinta, reglementarea din Legea 58 si 59 este perfect
aliniata legii uniforme adoptate la Geneva. Au ramas diferente de reglementare
numai in materia dreptului international privat, dar dreptul international privat
roman este principial aliniat solutiilor din dreptul international privat al statelor
continentale.
Intrucat exista diferente de reglementare intre dreptul continental si dreptul
anglo-american, in materia titlurilor de credit s-a incercat elaborarea unei legi care
sa marieze cele 2 tendinte si este Convenia de la New York din 1988 elaborata sub
auspiciile UNCITRAL-ului si care incearca sa puna cap la cap dreptul continental
cu dreptul anglo-american. Conventia nu a intrat in vigoare si chiar daca va intra
in vigoare reglementarile sunt aplicabile numai daca si in masura in care intr-un
caz concret partile trimit la conventie.
Cat privesc aspectele de drept international privat legate de aceste
instrumente de plata care antreneaza teritorii statale diferite - potrivit Conventiilor
de le Geneva s-a retinut autonomia titlurilor.
In materie se confrunta 2 tendinte:
- o tendinta care are in vedere asa numita teorie pluralist retinuta si de
Romania si de Conventiile de la Geneva
- o a doua tendinta teoria unicitii care caracterizeaza sistemele anglo-
americane.
Potrivit sistemelor anglo-americane titlul este supus unei singure legi de la
emitere pana la plata, de regula legea locului platii.
Cat priveste sistemul continental retinut si de Conventiile de la Geneva in
teoria pluralista, pornindu-se de la caracterul autonom fiecare subscriitur este
supus locului emiterii. Fiecare raport cambial este supus legii locului de emitere
daca partile nu au ales cumva anterior o alta lege pe care sa o mentioneze pe titlu.
Cat priveste plata, ea este supusa legii locului platii, in functie de care vom ti
daca se accepta plata partiala, plata in rate, etc.
Cat priveste capacitatea obligatiilor cambiale, Conventiile de la Geneva
supun aceasta capacitate legii nationale si prevad ca daca legea nationala trimite la
o alta lege se va aplica aceasta lege, deci se accepta retrimiterea de gradul unu, iar
daca obligatul cambial este incapabil potrivit legii nationale, dar este capabil
potrivit legii locului de emitere este considerat capabil, solutia este retinuta si de
dreptul roman in Legea 105/1992 cu mentiunea ca nu este acceptata retrimiterea.
Cat privesc modalitatile internationale de plata cele mai utilizate sunt:
incaso-ul, acreditivul si scrisoarea comercial de credit. Datorita importantei
acestora pentru buna desfasurare a comertului international si pentru realizarea
platilor internationale care sunt intotdeauna interbancare in materie s-au elaborat

41
 CURS 1

de catre Camera Internationala de Comert de la Paris, reguli si uzante uniforme,

intregite si modificate in timp. Acestea au fost recomandate de Adunarea Generala
ONU tuturor statelor si bancilor din aceste state, ratiune pentru care covarsitoarea
majoritate a bancilor lumii aplica in raporturile lor reciproce referitor la aceste
modalitati internationale de plata regulile si uzantele uniforme elaborate de
Camera Internationala de Comert de la Paris.
Cat priveste incaso-ul acesta are in vedere ordinul dat de exportator
bncii sale ca pe baza prezentrii documentelor atestnd executarea contractului
de export s ncaseze de la importator prin banca importatorului preul exportului.
In functie de documentele care circula de la exportator la importator prin
intermediul celor 2 banci, incaso-ul poate fi:
Incaso simplu cand circula documente financiare
Incaso documentar cand circula documente comerciale, facturi
conosamente etc.

In functie de momentul platii incaso-ul poate fi:

Incaso cu acceptare prealabil: este de doua feluri:
a) incaso-ul document contra plat exportatorul transmite bancii sale
documentele atestand executarea contractului, banca le transmite bancii
importatorului, banca importatorului i le prezinta importatorului si daca
acesta le confirma ca reprezentand executarea exportului, ordona plata (intai
le accepta si apoi ordona plata).
b) incaso-ul document contra acceptare are in vedere ca o data cu
documentele care atesta executarea contractului sa se transmita la
importator cambia trasa de exportator asupra importatorului si in aceasta
ipoteza, verificand documentele atestand verificarea contractului si
constatand ca ele confirma aceasta executare, importatorul va accepta
cambia trasa asupra sa de catre exportator.
Incaso cu acceptare ulterioar presupune ca cele 2 banci, a
exportatorului si a importatorului, sa aiba o banca corespondent comuna la
care ambele banci sa aiba conturi. In aceasta ipoteza, banca exportatorului
prezinta documentele bancii sale care ii alimenteaza contul cu
contravaloarea exportului si transmite documentele la banca corespondent
comuna. Aceasta va alimenta contul bancii exportatorului cu contravaloarea
exportului. Banca corespondent va debita cu suma corespunzatoare contul
bancii importatorului si va remite documentele atestand executarea
exportului. Banca importatorului va debita totul importatorului cu
contravaloarea exportului si va prezenta documentele. Daca verificand
documentele, importatorul va constata ca ele atesta executarea exportului va
confirma plata. Daca va constata ca documentele remise nu atesta
executarea contractului va avea la dispozitie aciune n regres impotriva
exportatorului pentru restituirea platii.

42
 CURS 1

Modalitatea internationala de plata a incaso-ului este destul de greoaie si cu

multe incertitudini pentru importator si exportator, ratiune pentru care se utilizeaza
cu mare succes acreditivul.

ACREDITIVUL

Acreditivul are concomitent i funcia de garantare a plii, el este un titlu

bancar, ntre banca importatorului i banca exportatorului. Mecanismul este
declansat de importator care ordona bancii sale ca aceasta sa permita bancii
exportatorului ca pe baza verificarii documentelor atestand executarea exportului
sa procedeze la efectuarea platii din creditul deschis de banca importatorului. De
aceea se numeste acreditiv, pentru ca are la baza un credit. Exista mai multe tipuri
de acreditive dar ne intereseaza urmatoarele:
Acreditiv revocabil - are la baza un credit revocabil. Se utilizeaza ori
de cate ori exista dubii din partea importatorului in legatura ca capacitatea
exportatorului de a executa de indata contractul sau daca importatorul este
interesat ca exportul sa se realizeze cat mai repede. In aceasta ipoteza banca
importatorului comunica bancii exportatorului deschiderea creditului si caracterul
revocabil al acestuia. Banca exportatorului comunic la rndul su exportatorului
deschiderea acreditivului din care exportatorul poate fi platit daca prezinta cat mai
repede documentele ce atesta executarea exportului. n aceasta ipoteza banca
exportatorului este banc notificatoare (ea doar comunica deschiderea
acreditivului).
Acreditiv irevocabil - banca importatorului va comunica bancii
exportatorului deschiderea acreditivului, comunicandu-i totodata intervalul de
timp in care creditul este deschis, de regula 30 60 zile potrivit conventiei
partilor. In aceasta ipoteza, banca exportatorului este o banca confirmatoare, in
sensul ca: daca primeste documentele care atesta executarea contractului, ea poate
proceda la plata.

SCRISOAREA COMERCIAL DE CREDIT

Este modalitatea de plata in care este exclusa prezenta bancii exportatorului.

Este ordinul dat de importator bncii sale ca pe baza verificrii documentelor
atestnd executarea exportului, s accepte cambia tras de exportator asupra
importatorului.
In aceasta ipoteza, scrisoarea comerciala de credit este domiciliata
totdeauna in tara exportatorului, toate spezele bancare sunt suportate de
importator. Spre deosebire de acreditiv, care poate fi domiciliat in tara
exportatorului, spezele bancare sunt suportate de importator, in tara importatorului
cand spezele bancare sunt suportate de exportator sau intr-un stat tert unde cele 2
banci a exportatorului si a importatorului au o banca corespondent comuna,
ipoteza in care spezele bancare se partajeaza intre importator si exportator.

43
 CURS 1

CAPITOLUL IV

Contractele speciale de comer internaional

44
 CURS 1

Contracte de intermediere n dreptul comerului internaional

Intermedierea de comert are la baz o instituie a dreptului civil respectiv

reprezentarea voluntar convenional n temeiul creia o persoan numit
reprezentant este mputernicit s ncheie acte juridice n numele i pe contul
reprezentatului.
Dreptul continental, in legiuirile civile reglementeaza ca prototip al
reprezentarii conventionale contractul civil de mandat, dreptul anglo-american nu
cunoaste institutia mandatului civil. Este ratiunea pentru care intermedierea de
comert in dreptul comertului international cunoaste reglementari diferite in dreptul
continental fata de dreptul anglo-american.
In dreptul continental civil, in legiuirea civila este reglementat contractul
civil de mandat. Acesta este contractul care se incheie intre reprezentat numit
mandante si reprezentant numit mandatar. Pornind de la acest contract legiuirile
comerciale au reglementat contractul de mandat comercial precum si contractul de
comision, contractul de agent, contractul de curtaj.

Contractul de mandat comercial

Se deosebeste de mandatul civil prin urmatoarele: mandatarul este retribuit,

spre deosebire de contractul civil este un contract cu titlu oneros. Ca expresie a
caracterului cu titlu oneros mandatarul in contractul comercial de mandat este
remunerat pentru activitatea sa si se bucura de privilegiul dreptului de retenie
asupra bunurilor corporale pe care le detine pentru mandante si din valoarea carora
se poate indestula cu precadere, pentru recuperarea sumei datorate ca plata si
pentru debursarea cheltuielilor utile si necesare facute cu mandatul. Mandatarul
are dreptul sa i se ramburseze cheltuielile utile si necesare (diferite de cele
voluptorii care sunt optionale)
El nu poate retine sumele de bani pe care le-a incasat pentru mandante. El
este obligat sa remita de indata mandantului aceste sume de bani, in caz contrar
fiind tinut la plata dobanzilor.
Spre deosebire de mandatul civil, mandatarul in contractul comercial de
mandat poate depasi puterile date de mandante daca acestea profita mandantelui.
Depasire pentru care nu are nevoie de confirmare. Daca ne gasim pe taramul
relatiei de drept civil mandatarul trebuie sa se limiteze la procura data de
mandante. Orice depasire antreneaza propria sa raspundere, aceasta raspundere nu
este antrenata daca mandantele confirma. n materie comerciala, depasirea nu are
nevoie de confirmare daca:
1. profita interesului comercial al mandantelui
2. se incadreaza in notiunea de mandat aparent potrivit obiceiului
locului pe piata mandatarului.

45
 CURS 1

Mandatarul n mandatul comercial trebuie sa aiba ca si in mandatul civil o

vointa neviciata dar mai mult el trebuie sa fie comerciant. In materia comerciala
mandatul este de doua feluri:
a) Mandat cu reprezentare este contractul de mandat in temeiul caruia
mandatarul ncheie actul juridic cu terul n numele i pe contul
mandantelui nomine alieno. In aceasta ipoteza parte in contractul cu
tertul este mandantele, in consecinta numai mandantele trebuie sa aiba
capacitatea comerciala necesara pentru incheierea contractului cu tertul.
Numai mandantele are actiune impotriva tertului pentru executarea
contractului.
b) Mandat fr reprezentare mandatarul ncheie actul juridic cu terul
nomine proprio( n numele su) dar pe contul mandantelui. El este
obligat sa arate tertului ca lucreaza pe contul mandantelui.
In aceasta ipoteza trebuie sa aiba capacitatea comerciala necesara incheierii
contractului cu tertul, deopotriva mandatarul care este parte si mandantele, in
contul caruia se incheie, si au actiune impotriva tertului pentru executarea
contractului atat mandantele cat si mandatarul.
Ori de cate ori mandantele si mandatarul isi au sediul, domiciliu sau
resedinta pe teritorii statale deosebite contractul are caracter international si se
pune problema legii aplicabile. Partile pot alege legea aplicabila.
Daca nu au facut-o, in practica se confrunta doua solutii:
> prima solutie retinuta de dreptul ceh, care supune contractul legii in vigoare la
sediul mandantelui;
> o a doua solutie, majoritara, retinuta si de dreptul roman, care supune contractul
legii in vigoare la sediul debitorului prestatiei caracteristice, respectiv, la sediul
mandatarului;
> in sfarsit, o solutie de exceptie, in dreptul rus, contractul este supus legii locului
de incheiere.

Contractul de comision

Se incheie intre doi comercianti: comitentul si comisionarul, prin contractul

prin care n schimbul unui comision, comisionarul se oblig s ncheie n nume
propriu nomine proprio i pe contul comitentului acte juridice. Este un contract
cu titlu oneros. Comisionarul este platit prin comision, care se calculeaza ca
procent asupra valorii contractului incheiat cu tertul. Si comisionarul se bucura de
dreptul de retenie. Ca si mandatarul, si comisionarul este tinut sa dea socoteala
reprezentatului comitent de mandatul sau, de puterile sale.
Spre deosebire de mandat insa, actiune impotriva tertului pentru executarea
contractului are numai comisionarul, pentru ca spre deosebire de ipoteza
mandatului, cand mandatarul trebuie sa aduca la cunostinta tertului ca lucreaza
pentru mandante, in ipoteza contractului de comision, comitentul ramane ocult
tertului.

46
 CURS 1

Comisonarul se comport fa de ter ca i cum ar ncheia contractul pentru

sine. Dreptul continental reglementeaza o varietate a contractului de comision asa
numitul comision del credere sau ducroire.
Contractul de comision del credere presupune obligatia asumata de
comisionar nu numai de a incheia contractul cu tertul, care este generala, ci de a
face tot ce ii este in putere pentru ca tertul sa execute contractul. In aceasta
ipoteza, comisionarul raspunde solidar cu tertul pentru executarea contractului fata
de comitent. Este ratiune pentru care se adauga comisionului sumei un asa numit
provizion o suma suplimentara care sa acopere tocmai aceasta obligatie
suplimentara.
Partile pot alege legea aplicabila, daca nu au facut-o, contractul este supus
legii n vigoare la sediul comisionarului, pentru ca in general comitentul ramine
ocult.

Contractul de agent

Este reglementat relativ recent in dreptul roman prin Legea 509 in mod
expres. Potrivit acestui contract el se incheie intre reprezentat i agent prin
contractul prin care n schimbul unui comision agentul ncheie n numele i pe
contul reprezentatului pe o anumit pia toate actele juridice ale acestuia sau
toate actele juridice de acelai fel.
Agentul este un comerciant independent, in sensul ca el este si un
intermediar profesionist, comertul sau consta din intermediere, el se comport ca
un mandatar cu reprezentare i este pltit ca un comisionar. Se deosebeste
concomitent de ambii pentru ca este un intermediar profesionist, singura sa
profesie este intermedierea.
De regula contractul de agent este insotit de clauza de exlusivitate
teritorial, materiala si temporala, adica, se stabileste durata, de regula mai lunga,
a relatiei cu reprezentatul, teritoriul pe care agentul actioneaza si domeniul actelor
juridice pe care le negociaza si le incheie.
Ambele pri la contract sunt interesate pentru ca reprezentatul fie nu poate
patrunde pe piata agentului pentru ca este necunoscut, are produse noi, nu stie sa-
si faca publicitate, pentru ca nu are timp sau mijloace sa o faca, sau nu poate
incheia potrivit legislatiei in vigoare pe piata reprezentatului, acte cu tertii. Este
interesat sa apeleze la serviciile agentului si la clientela agentului. Iar agentul este
interesat pentru ca nu are mijloace cu care sa isi construiasca un alt comert,
comertul sau consta din intemediere si traieste din comisioane, deci este interesat
sa incheie cat mai multe contracte si sa-si pastreze relatia cu reprezentaii pentru a
incasa aceste comisioane.
Specificitate: cand se incheie contractul de agent, obligatoriu trebuie s se
precizeze ntinderea i durata exclusivitii. In materie s-au elaborat de catre
Camera Internationala de la Paris reguli uniforme de aplicatiune facultativa
privind contractul de agent la care este aliniata in mare si legislatia romana.

47
 CURS 1

Contractul de curtaj

In dreptul roman (Codul comercial roman) este denumit contractul de

samsrie. Este reglementat de aceeasi Lege 509 este contractul care se incheie
intre reprezentat si curtier si prin care si n schimbul unei sume de bani numit
curtaj curtierul se oblig s procure reprezentatului un cocontractant, un partener
de afaceri. Curtierul nu incheie actul juridic cu tertul, el se obliga, doar, fa de
reprezentat sa certifice identitatea tertului si bonitatea acestuia.
Este platit prin curtaj care se calculeaza in raport de natura operatiei
incheiate cu tertul si de valoarea acesteia. Se plateste dupa incheierea contractului
cu tertul de catre reprezentat.
Curtierul este un intermediar profesionist care a ajuns sa se specializeze
foarte mult dispunnd de adevarate baze de date pe categorii de operatii. Datorita
activitatilor profesioniste, de regula, sunt supusi si unor reguli ale profesiei. Spre
deosebire de mandatar, comisionar si agent, intrucat curtierul nu incheie acte
juridice si nu primeste nimic de la sau pentru reprezentat, nu se bucur de
privilegiul dreptului de retenie.
Daca pentru contractul international, partile nu au ales legea aplicabila, in
practica acesta este supus fie legii in vigoare la sediul reprezentatului ca in dreptul
ceh, fie ca in dreptul roman, belgian, francez legii in vigoare la sediul debitorului
prestatiei caracteristice, la sediul curtierului.
In dreptul continental, alaturi de contractele comerciale de intermediere
exista situatii in care intermedierea se realizeaza in baza unui contract de munca.
Pe langa aceste contracte comerciale exista si situatia in care intermedierea
are la baza un contract de munca si este situatia auxiliarilor de comert care incheie
un contract de munca cu firma, cu societatea comerciala. Auxiliarii de comert
sunt:
- procuristul
- comisul de vanzare
- comis voiajorul

Procuristul numit si prepus in Codul comercial este un salariat al firmei

comerciale, abilitat ca atribuie de serviciu cu nchieierea contractelor comerciale
ale firmei pe care le semneaz n numele su si cu mentiunea prin procur.
- Este platit prin salariu la care se poate adauga un comision negociat aplicat
la valoarea contractelor incheiate.
- Contractul de munca incheiat cu procuristul este marcat de clauza de
confidenialitate, dar si de clauza de nonconcuren.
Clauza de nonconcuren este deosebita (cat priveste dreptul roman cel
putin) de reglementarea clauzei de nonconcurenta din Codul muncii pentu ca ea
produce efecte si pe durata contractului de munca. Este clauza in temeiul careia
procuristul se obliga ca pe durata contractului cu firma sa nu desfasoare pe cont

48
 CURS 1

propriu un comert identic cu al firmei (concurential cu firma) si nici sa nu presteze

concomitent munca la o alta firma concurenta primeia.
Comisul de vnzare sau vnztorul din magazine este salariat al firmei
comerciale abilitat in temeiul atributiilor de serviciu sa vanda marfurile in
magazine.
- Este platit prin salariu la care se poate adauga un comision de cointeresare
aplicat valorii vanzarilor.
- El incaseaza pretul si da chitanta si, atata vreme cat incheie acte de
vanzare in spatiile autorizate ale firmei, angajeaza raspunderea firmei.
- Este intermediarul proprietarului marfii sau vanzatorului marfii fata de
cumparator. Daca insa vanzarea se face in afara spatiului autorizat, isi angajeaza
propria raspundere.
Exemplu: Daca aceeasi persoana vinde in magazinul din colt pantaloni,
angajeaza pentru calitatea marfii, angajeaza firma si poti sa te duci sa dai in
judecata firma, nu are importanta vanzatorul care ti-a dat marfa. Daca aceiasi
pantaloni ii ia din magazin 6 perechi si se duce cu ei acasa si vinde vecinilor din
jur, chiar daca nu ia pretul pentru el insusi, ia pretul si pune si taxa magazinului,
angajeaza propria raspundere. Si daca unul din pantaloni are defecte, raspunde
persoana in cauza si nu firma careia pantalonii ii apartine.
Comisul de vnzare sau comisul voiajorul pentru nego spune Codul
comercial - acesta este un angajat al firmei comerciale care se comport ca un
mandatar cu reprezentare i ca un curtier.
- culege comenzi;
- face publicitate;
- ncheie contracte pentru firme pe care le semneaza cu numele firmei;
- este platit printr-un salariu minim garantat, nu este vorba de salariul
minim pe economie, un salariu minim pe care il negociaza, pe care i-l garanteaza
firma la care se adauga procente asupra valorii vanzarilor.
Exemplu: Deci e un comis voiajor pentru aspiratoare, el negociaza un
salariu minim de 7 miloane la care se adauga procentul, a vandut aspiratoare in
valoare de 100 miloane, are o anumita cota din pretul incasat
Contractul de munca cu acest comis voiajor este marcat de aceeasi clauza
de neconcurenta in sensul ca pe durata contractului nu are voie sa desfasoare un
comert concurential cu firma si nici sa presteze munca pentru firme concurente.
Exemplu: Deci un comis voiajor care vinde asemenea aspiratoare nu poate
sa se angajeze concomitent si la alta firma care vinde aspiratoare. Dar daca exista
o firma care vine aspiratoare, una care vinde fiare de calcat si alta care vinde
periute de dinti el poate sa presteze servicii concomitant la toate 3 pentru ca ele nu
fac concurenta una alteia.
Daca s-ar pune problema unui contract internaional este aplicabil legea
locului muncii.
In dreptul anglo-american nu exista contractul de mandat civil, este
ratiunea pentru care reglementarea intermedierii de comert este alta. Aceasta este

49
 CURS 1

inclusa intr-o institutie mult mai cuprinzatoare numita agency care presupune
relaia dintre reprezentat numit principal i reprezentant numit agent si variaza in
intensitate de la agentul servant care se comporta intocmai mandatarului cu
reprezentare actionand strict in limita si pe baza puterilor date de reprezentat,
authority se numeste puterea si pana la agentul independent care se comporta
intocmai comisionarului ca si cum principalul nu ar exista.
Se deosebeste de intermediarul continental pentru ca, pe de o parte, relatia
principal-agent nu este neaparat retribuita mai mult, nu se bucura de privilegiul
dreptului de retentie. Este obligat sa remita principalului tot ce primeste de la
acesta sau pentru acesta inclusiv cadourile, darurile manuale primate cu titlu
personal daca au fost facute in scop coruptiv.
Partile la contract pot alege legea aplicabila, daca nu, de regula contractul
este supus legii locului de executare. Au calitate de agent salariatii, procuristul,
comis voiajorul, etc, au calitate de agent managerii, factory, capitanul de vas.
Datorita importantei intermedierii in comertul international, aceasta
institutie agency acopera toate formele de reprezentare cu exceptia a celor din
dreptul familiei, care cad sub incidenta unei instititii care se numeste tramp.
Datorita utilitatii in materie s-au elaborat norme uniforme care sunt
reprezentate sectorial de Convenia de la Geneva in 1983 privind reprezentarea in
vanzarea internationala de marfuri si de o conventie de aplicatiune generala,
Convenia de la Haga din 1978 elaborata de Conferinta de la Haga pentru
unificarea dreptului privat privind legea aplicabila intermedierii. Aceasta
conventie retine o solutie de drept comun, aceea a posibilitatii partilor de a alege
legea aplicabila, deci recunoaste principiul lex voluntatis si in tacerea partilor
contractul este supus legii n vigoare la sediul debitorului prestaiei
caracteristice, respectiv legii in vigoare la sediul intermediarului.
Cu o exceptie: daca intr-un caz concret intermediarul desfasoara activitatea de
intermediere pe piata reprezentatului urmeaza a se aplica aceasta lege comuna.
Conventia acopera toate formele de intermediere cu exceptia celor din dreptul
familiei. Este deschisa deopotriva dreptului continental ca si dreptului anglo-
american.

Contractul de depozit regulat de mrfuri care este extrem de util pentru ca

expeditorul nu gaseste de indata mijloc de transport, vanzatorul nu gaseste de
indata cumparator pentru marfa sa si activitatea de organizare a magaziilor
generale, a depozitelor, a antrepozitelor a devenit extrem de profitabila, actiune
pentru care o lunga perioada de vreme acestea au fost organizate si conduse sub
supravegherea statului.
In materia dreptului civil, contractul de deposit este de 2 feluri: regulat si
neregulat.
Exemplu: Depozitul regulat este depozitul in care eu dau spre pastrare 2
soareci si un sobolan si mi-i dai inapoi cei doi soareci si sobolanul, deci imi
restitui bunul pe care ti l-am dat in pastrare asa cum ti l-am dat. La depozitul
neregulat restitui bunul de acelasi fel, ti-am dat 5 kg de faina, imi dai inapoi 5 kg

50
 CURS 1

de faina. Ti-am dat sa pastrezi 2 mil de lei in 2 hartii de un mil, imi dai inapoi 4
hartii de 500 de mii.
Depozitul poate fi voluntar si necesar.
Depozitul voluntar am timp s aleg pe depozitar cand intr-un bloc am
vecini si la stanga si la dreapta, vecinul din dreapta iubeste foarte mult animalele,
strange toti canii de pe strada, am un caiine, trebuie sa lipsesc de acasa 3 zile, las
spre pastrare desigur celui care iubeste cainii. Am timp sa-l aleg pe depozitar. A
doua ipoteza , arde casa, reusesc sa scot cate ceva din casa si se ofera, ii dau celui
din prima mana, depozitul se face n prima mn, sau ma grabesc sper un vas, si
sigur ca toate bunurile le dau in prima mana, nu am timp sa caut pe depozitar sa
vad daca este serios sau nu.
In dreptul civil depozitul este esentialmente cu titlu gratuit, depozitarul nu
primeste bani pentru activitatea de depozitare. El are dreptul numai la chelttuielile
utile si necesare facute cu bunul depozitat.
In comercial depozitul poate fi voluntar si depozit necesar.
Cel mai utilizat este depozitul voluntar, depozitul necesar de regula apare ca
un act accesoriu.
Exemplu: Depozit ncecesar este depozitul hotelier, ma cazez intr-un hotel si
sigur ca las bagajele in pastrarea hotelului, acest depozit este accesoriu
contractului de hotelarie, este necesar pentru ca acesta este hotelierul, nu pot sa le
duc in alta parte.
In sfarsit, depozitul poate fi depozit regulat, poate fi si neregulat.
Contractul bancar de depozit este un contract comercial, societatea Faur S.A.
depune in contt 400 de mld in cupoane de 1 mil si primeste tot 400 de mld in
cupoane de 5000, deci este un depozit neregulat.
Noi ne ocupam de depozitul regulat de mrfuri care este cel mai extins
care se ncheie ntre doi comerciani deponent i depozitar. Prin contractul prin
care, in schimbul unei sume de bani numita taxa de depozitare (nu in ideea
comerciala), depozitarul se obliga sa pazeasca, sa pastreze si sa conserve marfa
primita in depozit si sa o restituie la prima cerere a deponentului.
Contractul este un contract real in sensul ca el nu produce efecte decat
dupa remiterea materiala a marfii. Contractul este un contract cu titlu oneros,
depozitarul este retribuit pentru activitatea sa si se bucura de privilegiul dreptului
de retentie asupra marfii primita in depozit din valoarea careia se va indestula cu
precadere, inaintea oricui, pentru recuperarea taxei de depozit si debursarea
cheltuielilor utile si necesare facute cu depozitul.
Contractul se ncheie obligatoriu n form scris. Forma scrisa presupune
intocmirea in dreptul continental a 3 documente si in dreptul anglo-american a 2
documente cu continut identic, dar de natura juridica diferita. Este vorba in dreptul
continental de: talon, recipisa de depozit si warrant si in dreptul anglo-american:
talonul si recipisa warrant.

Obligaiile prilor

51
 CURS 1

Deponentul are urmatoarele obligatii juridice:

- sa predea marfa, ambalata, etichetata si marcata potrivit naturii specifice a
acesteia;
- sa utilizeze in cadrul depozitului spatiul special indicat de catre depozitar;
- sa completeze corect documentele de depozit, talonul, recipisa, warrantul
declarand corect natura, cantitatea si valoarea marfii;
- sa convina cu depozitarul eventualele sarcini suplimentare ale acestuia
determinate de specificitatea marfii: aerisire, o anumita temperatura, o anumita
umeditate, hranirea, adaparea animalelor;
- sa plateasca taxa de depozit care se calculeaza in raport de cantitate sau
spatiu, de durata si eventualele obligatii suplimentare asumate de depozitar.
Depozitarul este obligat:
- sa pazeasca, sa pastreze si sa conserve marfa pe durata depozitului,
raspunzand de pierderea sau deterioarea acesteia
- sa o restituie la prima cerere a deponentului adica nu are voie sa consume
marfa in interes propriu sau sa dispuna altfel de ea.
Revenind la forma contractului, cele 3 documente trebuie sa cuprinda
aceleasi elemente:
Mentiuni cu privire la parti, deponent, depozitar, locul depozitului;
Mentiuni cu privire la marfa (cantitate, volum, valoare, natura);
Mentiuni cu privire la starea aparenta a marfurii;
Mentiuni cu privire la obligatiile suplimentare ale depozitarului
raportate la natura marfii, precum si modul de determinare a taxei de depozit.

Talonul se pastreaza in registrul tinut de administratia depozitului si are

valoare probatorie (face dovada incheierii contractului de depozit).
Recipisa de depozit si warrantul au natura unor titluri de valoare
reprezentative ale marfii. Ele se remit deponentului si probeaza intre altele si
primirea marfii in depozit. Deponentul care vrea sa vanda marfa va trebui sa gireze
noului cumparator recipisa de depozit si warrantul. Marfa poate fi ridicata din
depozit de cel care se legitimaza cu un sir neintrerupt de giruri si prezinta recipisa
de depozit si warantul.
Warantul se mai numeste buletin de gaj. Girarea numai a warrantului
constituie in mana giratarului, adica in mana dobanditorului inscris pe verso, un
drept de gaj asupra mrfii din depozit cu care se garanteaz giratarul warrantului,
creditor gajist, pentru suma imprumutata titularului recipisei de depozit.
Creditorul gajist, giratar al warrantului se va putea indestula din marfa
warrantata din depozit numai dupa depozitar. Daca giratarul numai al recipisei de
depozit doreste sa ridice marfa din depozit el va putea sa o faca in calitatea sa de
proprietar numai daca o curata, adica numai daca va consemna in mana

52
 CURS 1

depozitarului suma de bani pentru care marfa a fost warrantata, marfa a fost data
in gaj.
Asadar girarea numai a recipisei de depozit atentioneaza pe giratar ca marfa
este warrantata (ca marfa este gajata), dupa cum girul warantului este un gir
pignorativ, ca el constituie numai un gaj asupara marfii inglobate.
In materie nu exista norme uniforme, in consecinta, daca girantul si giratarul
au sediul pe teritorii deosebite, contractul are caracter international, partile pot
alege legea aplicabila, daca nu au facut-o, practica supune contractul legii n
vigoare la sediul debitorului prestaiei caracteristice, legii in vigoare la sediul
depozitarului.
Cu o exceptie, daca nu se cunoaste locul depozitului sau sediul
depozitarului, contractul se cosidera supus legii locului unde marfa a fost predata.
Aceeasi este solutia si pentru warrant si recipisa de depozit ca titluri de valoare.
Ele vor fi supuse legii locului de emitere, dar legea locului de emitere este legea
depozitarului.

Contractul internaional de vnzare de mrfuri

Este un contract numit, avnd reglementri n toate sistemele naionale de

drept i este n acelai timp un contract care a fcut obiectul regulilor uniforme
deopotriv legale i contractuale. Ct privesc reguli contractuale uniforme reinem
pe lng uzanele comerciale internaionale INCOTERMS, existena a numeroase
contracte tip, condiii generale elaborate de asociaiile internaionale de
comerciani. Ct privete cadrul uniform legal este dat de numeroase convenii
unele dintre ele fiind ratificate i de Romnia. Reinem:
Convenia din 1955 de la Haga privind legea aplicabil vnzrii
internaionale de bunuri mobile corporale renegociat n 1986 tot la Haga.
Convenia de la Haga 1964 privind formarea contractului de vnzare
comercial internaional i n acelai an n 1964 convenia cuprinznd
legea uniform asupra vnzrii internaionale de bunuri mobile corporale
internaionale. Acestea nu au n vedere exportul complex, vnzarea de nave
i aeronave, vnzarea de petrol i energie electric.
n 1974 se ncheie la New York sub auspiciile UNCITRAL-ului convenia
privind prescripia extinctiv n vnzarea internaional de mrfuri
modificat prin Protocolul de la Viena din 1980, convenie ce este
ratificat i de Romnia.
Convenia de la Viena 1980 privind vnzarea internaional de mrfuri i
ea ratificat de Romnia. Are n vedere vnzarea internaional de mrfuri
n termenii reinui i de Convenia de la Haga incluzndu-se ns i
exporturile complexe.
ntruct Romnia a ratificat convenia de la Viena suntem obligai s
respectm termenii acestei convenii ori de cte ori contractele de vnzare-
cumprare internaional se leag de vnztor i cumprtor din statele ratificate.

53
 CURS 1

n lumina acestor convenii se precizeaz n mod uniform i caracterul

internaional al vnzrii.
Potrivit Conveniei de la Haga din 1964 privind formarea contractului
internaional de vnzare comercial de mrfuri o vnzare are caracter
internaional dac sunt ntrunite concomitent 2 criterii:
1. un criteriu stabil care vizeaz prile la contract vnztor i cumprtor
2. un criteriu obligatoriu dar alternativ care se refer la obiectul material la
vnzrii.
Astfel, n lumina conveniei evocate, o vnzare are caracter internaional
dac vnztorul i cumprtorul la momentul ncheierii contractului i au sediul,
domiciliul sau reedina obinuit pe teritorii statale deosebite i dac:
- fie actele care reprezint oferta i acceptarea pornesc din teritorii statale
deosebite,
- fie oferta i acceptarea consumndu-se pe un acelai teritoriu, marfa este
predat pe un alt teritoriu,
- fie dac independent i indiferent de locul unde se consum oferta i
acceptarea n executarea contractului, marfa este predat unei uniti de
transport care o deplaseaz n spaiu, de la un teritoriu statal la altul.
Examinndu-se cu atenie aceste criterii Convenia de la Viena din 1980
reine dintre ele ca reprezentnd caracteristica ce condiioneaz caracterul
internaional, acea referitoare la pri. Astfel, contractul de vnzare are caracter
internaional n lumina Conveniei de la Viena dac la momentul ncheierii
contractului, vnztorul i cumprtorul i au sediul, domiciliul sau reedina
obinuit pe teritorii statele deosebite.
Toate aceste instrumente internaionale rein ca soluie conflictual pentru
vnzarea internaional de mrfuri principiul lex voluntatis, cu alte cuvinte,
prile la contract pot s aleag legea aplicabil acestuia.
n tcerea prilor, contractul este supus potrivit normelor de drept
conflictual, legii n vigoare la sediul debitorului prestaiei caracteristice,
respectiv legii vnztorului deci lex venditionis este lex venditoris (legea
vnztorului). Soluia este util pentru c ori de cte ori, prile nu au elaborat
toate elementele pertinente vnzrii i acestea nu i gsesc rezolvare nici n
Convenia de la Viena, se vor completa cu legea aplicabil deci cu lex venditoris.

Obligaiile prilor:
Prin contract de vnzare cumprare se nelege contractul ncheiat ntre
vnztor i cumprtor prin care vnztorul se oblig s transmit n proprietatea
cumprtorului o marf n schimbul unui pre

Obligaiile vnztorului are o obligaie de a da i dou obligaii de a face:

a) Obligaia de dare: aceasta se nfptuiete diferit, ca moment, dup cum
obiectul material al vnzrii const n bunuri, n mrfuri individual determinate
sau n mrfuri determinate n gen.

54
 CURS 1

Dac marfa este individual determinat, momentul ndeplinirii obligaiei de

dare opereaz la ncheierea acordului de voin. Este i momentul n care se
transmite riscul de la vnztor la cumprtor
Dac marfa este determinat n gen, momentul predrii, implicit al
transmiterii riscurilor este momentul la care marfa a fost individualizat prin
numrare, cntrire sau msurare
Acest moment al executrii obligaiilor este deosebit de important pentru c
este i momentul transferului riscului de la vnztor la cumprtor.
b) Obligaiile de facere: acestea sunt dou: obligaia de a preda marfa i obligaia
de a asigura conformitatea mrfii.
b1) ct privete obligaia de a preda marfa, aceasta comport 2 elemente:
obligaia de a preda marfa la locul convenit n contract i la termenul stabilit.
Ct privete locul n contract se poate preciza locul predrii mrfii, n
aceast ipotez obligaia se consider executat dac la locul convenit marfa a fost
remis cumprtorului. n principiu, dac prile nu au convenit altfel cheltuielile
vnzrii sunt n sarcina vnztorului este obligat pe cheltuiala sa s aduc marfa
la locul de predare)
Dac n contract nu s-a precizat locul de predare i marfa este ntr-un
depozit la momentul ncheierii contractului i deci cumprtorul cunotea locul
depozitului, predarea mrfii se va face la locul depozitului.
A treia ipotez: n contract nu este precizat locul, marfa nu este n depozit i
n aceste condiii predarea se face la sediul vnztorului.
Dac cumprtorul nu se prezinta s preia marfa, vnztorul va putea s
rein marfa n depozitul su pe cheltuiala cumprtorului, va putea s o dea ntr-
un depozit ter tot pe cheltuiala cumprtorului sau dac marfa este perisabil n
executarea obligaiei de colaborare dintre pri pentru maximizarea profitului i
minimizarea pierderilor, obligaie prezent n toate contractele de comer
internaional, vnztorul trebuie s procedeze la o vnzare de compensaie adic
trebuie s vnd marfa la licitaie obligatoriu, diferena n minus de pre urmnd a
fi suportat de ctre cumprtor.
Termenul predrii poate fi precizat n contract: sub forma unei date ferme,
sub forma unui interval sau poate lipsi din contract:
a) dac este precizat sub forma unei date ferme: vnztorul nu poate s
predea marfa nainte de termen fr acordul cumprtorului n prealabil;
dac pred marfa dup termen, vnztorul pltete penaliti de ntrziere;
b) dac termenul este prevzut sub forma unui interval: alegerea momentului
predrii n cadrul intervalului revine vnztorului;
c) dac n contract nu se prevede nimic n legtur cu momentul predrii,
marfa trebuie predat de ndat potrivit obiceiului practicat pe piaa
vnztorului i n funcie de natura mrfii. Ct privete dreptul romn,
Codul comercial nc n vigoare prevede c marfa trebuie predat n
asemenea ipotez n 2 zile de la ncheierea contractului
b2) Obligaia de facere: asigurarea conformitii mrfii.

55
 CURS 1

Aceasta presupune obligaia vnztorului de a preda marfa n cantitatea

convenit i de calitatea stabilit. Ct privete calitatea, ea poate fi determinat
n funcie de caiete de sarcini, modele de fabricaie, standarde, mostre sau prin
referire la calitatea practicat la anumite burse internaionale. Dac nu s-a prevzut
nimic n legtur cu calitatea, vnztorul este inut s predea o marf de calitate
medie practicat pe piaa vnztorului.
Dac s-a prevzut n contract calitatea i vnztorul nu respect condiiile
convenite, cumprtorul are la dispoziie urmtoarea conduit:
1. fie accept marfa aa cum a fost livrat i cere o bonificaie, o reducere de pre;
2. accept marfa n calitatea livrat i cu acordul prealabil al vnztorului i pe
cheltuiala vnztorului procedeaz el, cumprtorul, la remedierea
defeciunilor;
3. cumprtorul va restitui marfa vnztorului pe cheltuiala vnztorului
(cheltuieli de transport), acesta urmnd s nlocuiasc marfa sau s o
remedieze pltind ns penaliti de ntrziere.
Ct privete cantitatea, aceasta este determinat n contract; dac
vnztorul nu respect condiia de cantitate, cumprtorul are la dispoziie
urmtoarele posibiliti:
1. accept cantitatea livrat, renun la rest, dar cere o bonificaie;
2. accept cantitatea livrat i pentru diferen acord vnztorului un termen
de graie cu sau fr penaliti;
3. procedeaz pentru diferena de cantitate, la o cumprare de compensaie pe
cheltuiala vnztorului totdeauna la licitaie. nseamn c diferena n plus
de pre pe care ar plti-o cumprtorul pentru diferena de marf va fi
suportat de ctre vnztor.

Obligaiile cumprtorului are 2 obligaii de facere: are obligaia de a prelua

marfa i obligaia de a plti preul.
1. Ct privete preluarea mrfii: cheltuielile de preluare, dac prile nu au
convenit altfel, sunt n sarcina cumprtorului. Dac cumprtorul nu i
execut aceast obligaie, vnztorul are posibilitile de mai sus ( adic d
marfa n depozit, ine marfa n depozitul propriu, face o vnzare de
compensaie pe cheltuiala cumprtorului).
2. Ct privete obligaia de plat a preului n majoritatea legislaiilor
naionale, inclusiv n cea romn, preul este un element esenial al
contractului. Ca atare pentru a vorbi de o vnzare preul vnzrii trebuie s
fie determinat sau cel puin determinabil.
Dac preul nu este determinat sau determinabil, contractul nu este valabil
pentru c i lipsete un element.
Dac preul nu este precizat i marfa a existat la momentul ncheierii
contractului, preul contractual va fi preul practicat pe piaa vnztorului la
momentul ncheierii contractului.

56
 CURS 1

Dac marfa nu a existat la momentul ncheierii contractului, preul mrfii va

fi preul practicat pe piaa vnztorului la momentul predrii mrfii. Preul
practicat pe piaa vnztorului se stabilete fie prin mercuriale, prin preul
mediu (curent) practicat de ali vnztori care vnd aceeai marf, prin preul
burselor de mrfuri locale sau internaionale fiind vorba de marfa care face
obiectul material al vnzrii.
n general, preul, dac nu s-a precizat n contract, se pltete la sediul
vnztorului, plata fiind portabil i nu cherabil (plata care se face la sediul
celui obligat n dreptul civil).

Varieti ale contractului de vnzare comercial de mrfuri

Vnzarea la burs

Vnzarea la burs este supus totdeauna legii n vigoare la locul burselor.

Bursele se organizeaz n statele cu economie de pia, ele fiind instituii
speculative.
Vnzarea la burs se particularizeaz prin urmtoarele trsturi:
1) marfa nu este niciodat prezent; n consecin nu se pot formula pretenii
de calitate cu privire la respectiva marf. Dac bursa n cauz are propriile
sale standarde, calitatea mrfii trebuie s corespund acestora.
2) contractul se ncheie, fr excepie, prin intermediar (numit curtier n
dreptul francez, broker n dreptul anglo-american). Curtierii, brokerii sunt
obligai s se supun sindicului bursei, s pstreze secretul tranzaciilor i
sunt inui s nu tranzacioneze n nume propriu.
Exist posibilitatea aa numitei vnzri cu prim care nu este acceptat de
toate bursele, deci de toate statele pentru c vnzarea la burs se desfoar sub
supravegherea statului pe teritoriul cruia este organizat bursa.
Vnzarea cu prim presupune fie cel care cumpr nu are banii, fie cel
care vinde nu are marfa fie unul, fie cellalt avanseaz o prim care semnific
seriozitatea inteniei de realizare a vnzrii. Regula este ca dac cel care avanseaz
prima nu i ndeplinete obligaia, pierde prima; dac cel care primete prima nu
i ndeplinete obligaia este inut s restituie dublul primei.
Fiind vorba de o vnzare speculativ poate fi vnzare a la hausse sau
vnzare a la baisse. Vnzarea a la hausse este vnzarea n care speculeaz
cumprtorul. El cumpr marfa la un pre pentru a o revinde ulterior la un pre
mai ridicat, realiznd profit din diferena de pre. Vnzarea a la baisse este
vnzarea n care speculeaz vnztorul care vinde marfa la un pre pentru a
cumpra ulterior o marf de acelai fel la un pre mai sczut, profitul realizndu-se
din diferena de pre.
Vnzarea la burse se face pe documente tipizate specifice fiecrei burse,
legea aplicabil vnzrii la burs este legea locului bursei.

57
 CURS 1

Vnzarea la licitaie

Licitaiile se organizeaz n toate statele lumii, mai mult toate achiziiile

care se realizeaz din fonduri ONU nu pot fi realizate dect prin licitaie.
Licitaiile pot fi de 2 feluri :
a) deschise la licitaiile deschise particip orice persoan interesat
care a cumprat caietul de licitaie i a pltit taxa de participare;
b) nchise dac licitaia este nchis, la aceasta particip numai
persoanele invitate.
Ct privete specificul juridic al licitaiei: la licitaie marfa este totdeauna
prezent prin mostre sau prin documentaie tehnic. Dac marfa este prezent
prin mostr nu se pot formula pretenii de calitate pentru viciile aparente ale
mostrei, presupunndju-se c s-a acceptat marfa aa cum arat mostra. Dac marfa
este prezent sub form de documentaie tehnic, exist obligaia tuturor celor care
participnd la licitaie, au luat cunotin de aceast documentaie, chiar dac nu
au adjudecat (chiar dac nu au ctigat licitaia) s pstreze secretul asupra
respectivei documentaii.
Legea aplicabil vnzrii la licitaie este fr excepie legea n vigoare la
locul licitaiei.

Contractul de vnzare n consignaie

n doctrina de specialitate exist divergene de opinii. Unii consider

vnzarea n consignaie o varietate a contractului de intermediere i alii consider
contractul o varietate a vnzrii. Contractul de vnzare n consignaie este un
contract complex care cuprinde mai multe operaii juridice.
Este contractul care se ncheie ntre doi comerciani consignant i
consignatar i prin care n schimbul unei pli consignantul d spre vnzare
consignatarului n schimbul unei pli marfa care n prealabil a dat-o n depozitul
acestuia.
Consignantul are urmtoarele obligaii:
- s predea marfa n depozitul consignatarului, ambalat, etichetat i marcat
potrivit naturii specifice a acesteia;
- s utilizeze n interiorul depozitului spaiul special indicat de consignatar ;
- s convin cu consignatarul condiiile vnzrii
Are dreptul ca oricnd pn la momentul vnzrii s cear i s obin
restituirea mrfii dat n depozit .
Contractul presupune un depozit, un comision i o vnzare.
Ct privete consignatarul, acesta este obligat n calitate de depozitar s
pstreze, s pzeasc i s conserve marfa primit n depozit. n calitate de
depozitar este obligat s restituie marfa la prima cerere a consignantului deponent

58
 CURS 1

oricnd nainte de vnzare i este obligat s pstreze evidene separate pe fiecare

consignant referitoare la marfa dat n depozit. n calitate de comisionar, el vinde
marfa n nume propriu i pe contul comitentului consignant. Este obligat n
calitate de comisionar s remit de ndat consignantului comitent preul ncasat
pentru marf; n caz contrar fiind inut la plata de dobnzi. Este obligat s respecte
condiiile stabilite de consignant, de ast dat n calitate de comitent, pentru
vnzarea respectivei mrfi.
Adic, dac va face vnzarea comisionarul consignatar n rate fr ca
aceasta s fie permis de consignantul emitent va rspunde solidar cu terul
cumprtor pentru plata preului mrfii fa de comitentul consignant. El este
obligat de ast dat n calitate de consignatar s in evidene separate contabile pe
fiecare consignant cu privire la vnzarea mrfii.
Dei este vnztor, comisionar i depozitar n acelai timp, spre deosebire
de fiecare dintre acetia consignatarul nu se bucur de privilegiul dreptului de
retenie asupra mrfii pentru c el ncaseaz comisionul convenit din preul
perceput pentru marf. Comisionul se calculeaz n 2 moduri:
a) fie ca procent asupra preului de vnzare real, aceasta n condiia n care
oferta de marf este mai mic dect cererea;
b) fie ca diferen ntre preul real de vnzare i preul cerut de consignant.
Legea aplicabil vnzrii internaionale n consignaie cnd consignantul i
consignatarul se gsesc pe teritorii statale deosebite, dac prile nu au ales legea,
este legea n vigoare la sediul consignatarului care coincide cu legea
vnztorului, cu legea comisionarului, cu legea depozitarului, consignatarul avnd
n contract prestaia caracteristic.

Contractul de concesiune exclusiv

n literatura economic se face confuzie ntre contractul de distribuie

exclusiv i contractul de concesiune exclusiv.
Contractul de distribuie exclusiv este un contract de intermediere n care
distribuitorul poate primi exclusivitatea vnzrii pe o anumit pia, dar marfa
aparine reprezentatului care suport i riscul contractului de cele mai multe ori.
Din aceast confuzie n doctrina de specialitate, unii autori consider
contractul de concesiune exclusiv ca fiind o varietate a contractului de
intermediere - este total greit. El este o varietate a contractului de vnzare.
Distribuia exclusiv este o varietate o contractului de intermediere.
Contractul de concesiune exclusiv se ncheie ntre doi comerciani:
concedent i concesionar, fiind contractul prin care concedentul vinde
concesionarului o marf i dreptul exclusiv al acestuia de a recomercializa marfa
n cauz pe o anumit pia.
De esena contractului de concesiune exclusiv este clauza de exclusivitate
care n funcie de intensitate poate mbrca mai multe forme. Astfel poate fi:
- exclusivite deschis

59
 CURS 1

- exclusivitate nchis
- exclusivitate absolut
Exclusivitatea deschis presupune obligaia concedentului de a se abine el
nsui s comercializeze marfa concesionat pe piaa concesionat
concesionarului.
Exclusivitatea nchis presupune obligaia concedentului de a nu
comercializa el nsui marfa pe piaa concesionat i n plus de a cere clienilor si
ca nici acetia s nu comercializeze respectiva marf pe piaa concesionat.
Excusivitatea absolut prin care concedentul se oblig s nu
comercializeze el nsui pe piaa concesionat, se oblig s cear clienilor si ca
acetia s nu recomercializeze marfa pe piaa concesionat i se oblig s cear
clienilor si, ca la rndul lor, acetia s impun clienilor lor obligaia de a nu
recomercializa marfa pe piaa concesionat.
ntruct prin clauza de concesiune exclusiv se poate distorsiona concurena
pe o pia semnificativ, respectiv pe piaa concesionat, unele legislaii fie supun
clauza unui control prealabil i unei aprobri prealabile i este vorba de un
regulament care permite Comisiei Uniunii Europene s dea exceptri individuale
sau colective pentru contractele de concesiune exclusiv cu clauz de
exclusivitate deschis sau cel mult nchis i exist state care interzic clauza de
exclusivitate absolut.

Obligaiile prilor:

Obligaiile concedentului:
1. s vnd concesionarului o marf asigurndu-i acestuia pe durata contractului
un anumit stoc convenit. Din aceast obligaie rezult cea de-a doua, care ns
trebuie convenit expres ca la ncheierea contractului, concedentul s
rscumpere marfa rmas n stoc la preul iniial de vnzare;
2. s acorde concesionarului i s respecte exclusivitatea convenit;
3. s acorde concesionarului pe durata contractului asisten tehnic n
recomercializarea mrfii n cauz.
Obligaiile concesionarului:
1) s respecte indicaiile de recomercializare date de concedent, pstrnd astfel
bunul renume comercial al concedentului pe piaa concesionat;
2) s l plteasc pe concedent.
Plata are 2 componente:
- una ferm care const n preul mrfii cumprate de ctre concesionar;
- una variabil constnd n redevene adic n procente asupra valorii preului
ncasat prin recomercializare.
Contractul se deosebete substanial de un contract de distribuie exclusiv
pentru c n ipoteza distribuiei exclusive proprietar al mrfii rmne reprezentatul
i dac marfa prezint deficiene calitative, spre exemplu, rspunderea revine
reprezentatului.

60
 CURS 1

n ipoteza contractului de concesiune exclusiv, concesionarul devine

proprietarul mrfii pe care o revinde i, n consecin, rspunderea pentru calitatea
marfii revine concesionarului care este proprietar al mrfii.
Prile la contract pot alege legea aplicabil, pentru c n materie nu exist
norme uniforme. Dac prile nu au ales legea aplicabil, n practic sunt dou
soluii:
cea mai rspndit supune contractul legii n vigoare la sediul
concesionarului, pornind de la ideea c el este vnztorul sau revnztorul
mrfii pe de o parte; pe de alt parte clauza de exclusivitate este
supravegheat pe aceast pia;
a doua ipotez, cnd contractul este supus legii concedentului ca
vnztor primar al mrfii, cu respectarea normelor de aplicaiune
necesar (norme de poliie=monitory law) de la locul de activitate al
concesionarului, respectiv regulile cu privire la exclusivitate practicate pe
piata concesionarului.

Contractele complexe de comer internaional

Contractele de transfer internaional de tehnologie

Problema accesului liber la tehnologiile avansate s-a pus la nivelul

Organizatiei Natiunilor Unite cu mai mare acuitate in perioada anilor 70. In
1974, se adopta prin Consens la nivelul Organizatiei Natiunilor Unite in Adunarea
Generala Carta Drepturilor si Indatoririlor Economice ale statelor, Carta care
recunoaste intre altele dreptul tuturor statelor, inclusiv al statelor subdezvoltate sau
in curs de dezvoltare, de a avea acces liber la tehnologiile avansate ratiune
pentru care statele lumii de la acest punct au procedat la modificari legislative in
sensul acordarii acestui acces liber.
Cat priveste transferul de tehnologie acesta are ca forma juridica de
realizare 2 categorii de contracte:
- contracte care intr-un fel sau altul au in vedere transferul direct al
dreptului de folosinta sau al dreptului de proprietate asupra unui brevet
de inventie, asupra unei marci de fabrica, de comert sau de serviciu, asupra
unui model industrial, asupra unui desen de fabricatie, asupra unui know-
how;
- contractele de cooperare economica si tehnico-stintifica ce presupun in
mod indirect si transferul de tehnologie.
Ne vom ocupa de prima categorie de contracte, respectiv de contractele in
temeiul carora se transmite beneficiarilor fie dreptul de folosinta, fie dreptul de
proprietate asupra creatiei intelectuale, asupra componentelor cu prioritate ale
dreptului de proprietate industriala:
- contracul de licenta de brevet;
- contractul de cesiune de brevet;

61
 CURS 1

- contractul de comunicare de know-how;

- contractul de franchising;
- contractul de consulting-engineering.

1. Contractul de licenta de brevet

Are in vedere relatia contractuala dintre proprietarul brevetului si
beneficiarul, prin care proprietarul brevetului in calitate de licentiator transmite
beneficiarului in calitate de licentiat, dreptul de a folosi o inventie. Contractul
poate presupune, in plus, modul in care se stabileste pretul. Acesta imbraca forma
anuitatilor, respectiv se poate conveni plata unei sume la incheierea contractului,
la care se adauga pe durata exploatarii licentei redevente anuale (de aceea se
numesc anuitati) asupra cifrei de afaceri realizate de licentiat ca urmare a utilizarii
licentei.
Contractul poate include pe de o parte clauza de exclusivitate in sensul ca
licentiatorul se obliga sa transmita licenta numai licentiatului in cauza, dar foarte
rar se intampla asa ceva. Poate cuprinde clauza de nonconcurenta si este
frecventa o asemenea prevedere, in sensul ca licentiatorul se obliga sa nu transmita
licenta (folosinta) si altor comercianti concurenti licentiatului si cuprinde
deasemenea contractul obligatia licentiatului ca pe durata contractului sa nu
sublicentieze respectiva inventie.
Cat privesc obligatiile specifice ale partilor:
- licentiatorul se obliga sa transmita licentiatului folosinta inventiei si sa ii
acorde asistenta tehnica in utilizarea respectivei inventii pe durata
contractului de licenta;
- licentiatul se obliga: sa utilizeze licenta potrivit indicatiilor date de
licentiator pastrand bunul renume comercial al acestuia; se obliga sa nu
sublicentieze si sa protejeze in tara sa, pe cheltuiala sa respectivul brevet de
inventie, daca nu a fost anterior protejat de catre titularul brevetului; se
obliga sa plateasca pretul convenit.
Intrucat in materie exista norme uniforme numai privind protectia titlurilor
de proprietate industriala protectia brevetului dar nu exista norme uniforme
privind contractul de licenta, problema nesolutionata nici prin tratatul incheiat in
cadrul OMC-ului referitor la transmiterea proprietatii intelectuale legate de
comert, partile la contract pot alege legea aplicabila. Daca nu au facut-o, de regula
contractul este supus legii in vigoare la sediul licentiatorului cu respectarea
normelor de aplicatiune necesara de la locul utilizarii inventiei, care de regula este
sediul licentiatului.
Spre exemplu, in statele Pactului Andin un contract de licenta de brevet nu
poate depasi durata de 5 ani, pentru ca se considera ca dupa 5 ani nu se mai poate
vorbi de tehnologie de varf.

2. Contractul de cesiune de brevet

62
 CURS 1

Este contractul care se incheie intre proprietarul brevetului, in calitate de

cedent si dobanditorul acestuia, in calitate de cesionar si este de 2 feluri:
cesiune totala de brevet si cesiune partiala.
In ipoteza cesiunii totale, titularul brevetului transmite in proprietate
dobanditorului (cesionarului), brevetul respectiv, inclusiv dreptul de licentiere a
acestuia, rezervandu-si eventual, daca el este creatorul numai dreptul personal
nepatrimonial de autor.
Cesiunea poate fi partiala cand cedentul isi rezerva pentru sine si numai
pentru a fi utilizat de el insusi, in uzina sa, dreptul de licenta. Cu alte cuvinte,
transmite cesionarului proprietatea asupra brevetului, dreptul de licentiere, cu
pastrarea posibilitatii de utilizare si in uzina cedentului.
Contractul presupune ca obligatii ale partilor:
- cedentul: obligatia de a transmite in proprietate brevetul respectiv cu toata
documentatia aferenta care sa permita utilizarea acestuia. Implicit presupune
obligatie de a nu face, de a nu mai transmite unui tert acel brevet sau de a
nu licentia unui tert inventia respectiva.
- cesionarul: obligatia de a proteja in tara sa, daca nu a fost anterior protejat
brevetul respectiv, inventia respectiva, si de asemenea de a proteja calitatea
creatorului inventiei de titular, dreptul intelectual de titular ar acelei
inventii. Are obligatia de a-l plati pe cedent. Plata poate cuprinde fie o suma
importanta care se plateste la incheierea contractului, fie o suma modica la
care, pe un anumit numar de ani, de asemenea stabilit la incheierea
contractului, cesionarul se obliga sa adauge anuitati, respectiv redevente
asupra cifrei de afaceri pe care o inregistreaza cesionarul ca urmare a
licentierii respectivei inventii.
Partile pot alege legea aplicabila, daca nu au facut-o, se aplica legea in
vigoare la sediul cedentului.

3. Contractul de comunicare de know-how (savoir faire = a sti cum)

Knowhow-ul reprezinta cunostinte intelectuale, cunostinte tehnice,
indemanare , experienta, abilitate in realizarea unui proces tehnologic, a unei
tehnologii, a unei retete. Spre deosebire de celelalte elemente ale dreptului de
creatie intelectuala si mai precis ale dreptului de proprietate industruiala, know-
how-ul nu este protejat, pentru ca el este sau nebrevetat inca sau nebrevetabil. El
poate sa nu fie inca brevetat pentru ca reprezinta o etapa in realizarea unei inventii
sau poate sa nu fie brevetabil pentru ca nu poate fi incredintat hartiei.
Contractul de comunicare de know-how, datorita faptului ca know-how-ul se
caracterizeaza prin noutate relativa, adica la nivelul unitatii unde a aparut si
datorita faptului ca este nebrevetat se defineste prin doua particularitati:
- pe de o parte, de esenta contractului de comunicare de know-how este clauza de
confidentialitate;

63
 CURS 1

- o a doua particularitate care decurge din caracterul de nouatate relativa are in

vedere obligatia reciproca a partilor de a-si comunica pe durata contractului
eventualele imbunatatiri aduse know-how-ului respectiv.
Contractul de comunicare de know-how se incheie intre 2 comercianti:
comunicantul si beneficiarul, fiind contractul prin care prin schimbul unei plati
comunicantul se obliga sa transmita beneficiarului know-how-ul respectiv si sa ii
asigure utilizarea acestuia.
Cat priveste confidentialitatea, aceasta presupune pastrarea secretului asupra
know-how-ului respectiv, pe durata contractului, un anumit interval convenit dupa
incetarea acestuia si chiar daca contractul nu s-a incheiat, dar potestativul
beneficiar a luat cunostinta de continutul know-how-ului in cauza.
Plata comunicantului se face prin anuitati, prin procente calculate asupra cifrei de
afaceri rezultata pentru beneficiar ca urmare a utilizarii know-how-ului respectiv.
Partile la contract pot alege legea aplicabila; daca nu au facut-o contractul
se supune legii in vigoare la sediul comunicantului de know-how cu
respectarea normelor de aplicatiune necesara de la locul utilizarii acestuia.
Ma raportez din nou la tarile Pactului Andin unde prin Codul Investiilor
Straine adoptat in 1992 s-a precizat ca daca un know-how a fost constituit ca aport
la capitalul social al unei societati constituite ca expresie a unei investitii straine
directe, societatea fiind in statele andine, beneficiarul (societatea) nu este obligata
sa transmita comunicantului sau apostatorului eventualele perfectionari aduse
know-how-lui. Iata de ce trebuie intotdeauna observate normele de aplicatiune
necesare de la locul utilizarii know-how-lui.

4. Contractul de franchising

Legislatia romana este gresita in ceea ce priveste contractul de franchising,

deoarece cel care a elaborat legea a copiat-o dupa legislatia franceza. Legislatia
franceza este corecta raportata la dreptul francez pentru ca in dreptul francez,
comerciantii se identifica prin nume comercial si pot avea ca nume comercial
numele patronimic, dar in acelasi timp numele patronimic poate fi constituit ca
marca de fabrica, de comert sau de servicii. In dreptul roman ca si in cel german
comerciantul se identifica prin firma, firma nu poate fi uitilizata ca marca de
fabrica, de comert sau de servicii. De aceea au aparut inertii in legislatia romana.
Un contract de franchising este un contract care se incheie intre un
comerciant numit francisor si un alt comerciant numit franchisee prin care
francisorul transmite beneficiarului dreptul de folosinta a marcii sale de fabrica, de
comert sau de servicii, contra unei plati.
Deci, esenta acestui contract este folosinta, licentierea a unei marci de
fabrica, de comert sau de servicii si nu este nici vanzare de firma cum zice legea
romana nici vanzare de emblema.
Obligatiile partilor
Obligatiile francisorului :

64
 CURS 1

1. de a transmite franchisee-ului dreptul de folosinta a marcii;

2. de a transmite franchisee-ului know-how-ul aferent marcii, respectiv modul
de utilizare al marcii;
3. de a acorda asistenta tehnica franchisee-ului pe durata contractului in
utilizarea marcii respective;
4. de a nu face concurenta (clauza de nonconcurenta) frachisee-ului pe piata
acestuia.
Obligatiile franchisee-ului:
- de a nu sublicentia marca primita;
- de a respecta indicatiile date de francisor pentru a pastra bunul renume al
marcii francisorului pe piata sa;
- de a pastra confidentialitatea asupra know-how-ului, confidentialitate care
este de natura know-how-ului nu a contractului de franchising;
- de a nu face concurenta francisorului si celorlaltor franchisee-eri;
- de a proteja in tara sa, pe cheltuiala sa, calitatea francisorului de proprietar
al marcii in cauza daca ea nu a fost anterior protejata;
- de a-l plati pe francisor.
Plata are 2 componente:
- una ferma numita royalty sau entry-fee un fel de taxa de intrare in sistemul
francisorului, in lantul de franchisee;
- una variabila care consta in redevente convenite procentual cu francisorul,
aplicabile cifrei de afaceri realizata ca rezultat al utilizarii marcii francisorului.
Ambele parti la contract sunt foarte interesate in operatiune:
- francisorul este interesat pentru ca, prin mecanismul acestui contract, marca
sa cucereste piete comerciale fara investitii din partea lui, fara efort, deci
dobandeste o piata larga de desfacere. Este interesat si pentru ca traieste in
plus fata de comertul principal din aceste royalty sau redevente pentru care
nu face investitii suplimentare.
- francisee-ul este cel mai interesat deoarece nu este cunoscut pe piata, nu
poate sparge concurenta pietei prin eforturi proprii si profitand de bunul
renume comercial al marcii francisorului va putea sa realizeze profit din
productie sau comercializare.
De cele mai multe ori francisorul are pe o aceeasi piata mai multi franchisee care
impreuna formeaza un lant de franchisee. Membrii acestui lant care sunt
independenti economic unul fata de celalalt isi datoreaza reciproc neconcurenta.
Intrucat prin mecanismul contractului de franchising, francisorul poate cuceri o
piata distorsionand concurenta pe acea piata acapareaza toate fast-food-urile.
Contractul de franchising este supus pe piata franchisee-lor controlului
de concurenta realizat de organele de supraveghere a respectivei piete. Este
ratiunea pentru care la nivelul Uniunii Europene comisia este abilitata sa dea
exceptari individuale sau colective pentru contractele de franchising si tot la
nivelul Uniunii Europene s-a elaborat un regulament al franchisee-lor de natura
profesionala .

65
 CURS 1

Partile la contract pot sa aleaga legea aplicabila; daca nu au facut-o

contractul este supus legii in vigoare la sediul francizorului cu respectarea
normelor de aplicatiune necesara de la locul de activitate al franchisee-lor. Aceasta
este forma clasica a acestui contract. El a dobandit in timp valente sporite, a
devenit un contract complex pentru ca de foarte multe ori francisorul datorita
relatiilor sale de comercializare poate cere franchisee-lor ca aprovizionarea cu
materie prima si materiale sa se faca de la anumiti furnizori sau chiar de la el
insusi. Aceasta aprovizionare are la baza contract independent de vanzare
cumparare.
O a doua evolutie: societatile mari de franchising datorita profitului pe care
l-a adus aceasta tehnologie au ajuns sa realizeze pe cheltuiala lor, chiar si spatiile
pe care urmeaza sa le utilizeze franchisee-i dandu-le acestora in baza unui contract
de leasing sau dand francisee-lor nu numai marca de fabrica sau de comert, ci si
marca ce are in vedere tehnologia fluxului .

5. Contractul de consulting-engineering

In literatura economica acest contract este definit: ca mijlocul prin care

inteligena unit capitalului se trasnforma in obiective de investitii. Este o definitie
plastica pentru ca altfel contractul se incheie de regula de beneficiarul de
investitii cu un prestator . Un beneficiar de investitii care doreste sa-si realizeze
o investitie ce nu reprezinta obiectul su de activitate, ci reprezinta conditia,
spatiul in care isi va realiza obiectul su de activitate are 2 modalitati:
- sau isi constituie in serviciu propriu cu specialisti care sa realizeze
respectiva investitie. Folosirea acestei modalitati este foarte costisitoare
pentru beneficiarul de investitii si el prefera sa apeleze la serviciile unor
societati specializate acestia sunt prestatorii de consulting-engineering.
Contractul se incheie intre 2 comercianti - prestatorul de consulting-
engineering si beneficiar, fiind contractul prin care in schimbul unei plati
prestatorul comunica, savarseste in profitul beneficiarului prestatii intelectuale,
cunostinte intelectuale, in scopul realizarii unui obiectiv de investitii.
Este foarte greu sa se desprinda activitatea de consulting de activitatea de
engineering. S-a convenit pana la urma pe cale de practica si doctrina ca
activitatea de consulting insoteste faza de proiectare a investitiei, iar activitatea de
engineering insoteste faza de executare a investitiei.
In etapa intai, cea de proiectare, beneficiarul investitiei este obligat sa
comunice prestatorului toate datele de natura confidentiala in masura sa il puna la
curent pe prestator de specificitatea si scopul investitiei. Prestatorul savarseste
pentru beneficiar in aceasta etapa mai ales prestatii materiale (fapte materiale) dar
si prestatii intelectuale. El va face masuratori, probe de teren, foraje calcule, va
testa materiile si materialele, va verifica cine anume este mai bun ca proiectant, va
propune proiectantul optim, amplasarea optima si va verifica proiectul,
beneficiarul fiind obligat daca in acest proces se comunica si cunostinte tehnice
nebrevetate sa pastreze confidentialitatea.

66
 CURS 1

In faza de engineering prestatorul este obligat sa supravegheze modul in

care montatorul, furnizorul sau constructorul (dupa caz) respecta proiectul.Va
trebui de asemenea sa participe in numele beneficiarului la receptiile intermediare,
precum si la receptia finala, sesizand imperfectiunile, viciile aparente,
neconcordantele si urmarind corectarea acestora de catre executanti. In aceeasi
faza este obligat sa participe la receptia finala urmarind modul de functionare in
perioada de garantie pentru ca eventual sa solicite executantului efectuarea
remedierilor. Semneaza in numele beneficiarului jurnalul de santier si procesul
verbal de predare de receptie intermediara, de receptie finala.
Probleme deosebite se ridica in legatura cu plata prestatorului si cu
specificittatea juridica a contractului. Cat priveste plata exista mai multe sisteme
de plata:
> fie plata pe unitate orara de timp utilizata in contractele de consulting-
engineering de mai mica amploare cat priveste obiectul investitiei: se stabileste
onorariul pe unitate de timp, se cuantifica timpul orar consumat si se plateste
prestatorul.
> a doua modalitate, care este mai raspandita, este aceea cost + onorariu. Se
deburseaza toate cheltuielile facute cu contractul care sunt variabile, la care se
adauga onorariul prestabilit pentru prestator.
> a treia modalitate, cea mai putin utilizata, dar utilizata de marile societati de
consulting-engineering are in vedere un procent convenit la incheierea
contractului asupra valorii finale a investitiei.
Cat priveste contractul de consulting-engineering acesta nu cunoaste
norme uniforme, acesta nu este un contract numit. In practica se utilizeaza mai
ales contractele tip elaborate de asociatiile internationale de ingineri consultanti
constituite pe domenii. Este ratiunea pentru care in doctrina si in practica s-a pus
problema calificarii juridice a contractului nenumit pentru a fi reglementat prin
analogie.
S-a redus acest contract la un moment dat in unele instante la contractul de
mandat considerandu-se ca prestatorul de consulting-engineering este
mandatarul beneficiarului. Total inexact, deoarece spre deosebire de mandatar care
poate doar sa incheie acte juridice pentru mandante (pentru reprezentant),
prestatorul de consulting-engineering savarseste mai ales fapte materiale - verifica
calcule, verifica masuratori.
O a doua incercare a redus contractul de consulting-engineering la
contractul de antrepriza ignorandu-se insa ca intr-un contract de antrepriza
antreprenorul are fata de beneficiar o obligatie de rezultat, trebuie sa faca o
constructie care sa placa clientului; in timp ce la contractul de consulting-
engineering prestatorul se obliga la prestatii, la obligatii de diligenta, de mijloace.
Ratiune pentru care se impune elaborarea unor reglementari specifice acestui
contract.
Partile pot alege legea aplicabila contractului; daca nu au facut-o practica
cunoaste mai multe solutii:
1. contractul este supus legii in vigoare la locul realizarii investitiei;

67
 CURS 1

2. contractul este supus legii in vigoare la sediul prestatorului;

3. cea mai raspandita solutie contractul este supus legii in vigoare la sediul
prestatorului cu respectarea normelor de aplicatiune necesara la locul
investitiei;
o ultima solutie contractul este supus legii in vigoare la sediul beneficiarului cu
respectarea normelor de aplicatiune necesara de la locul investitiei (pentru ca eu
pot sa inchei contractul cu un prestator din Romania, beneficiarul sa fie in Franta
si investitia sa se realizeze in Germania si atunci aplic legea beneficiarului cu
respectarea normelor de aplicatiune necesara de la locul investitiei din Germani

Contractul de leasing

legislaia romn n legtur cu contractul de leasing este incorect;

contractul de leasing este un contract complex care reprezint n ultim
instan o creditare pe termen lung de o form particular;
a aprut n practica american unde nu a fost niciodat reglementat (nici
pn n prezent).
a fost mai nti reglementat n Frana, apoi n Belgia;
a aprut o convenie internaional n materie.

n literatura economic exist o confuzie n legtur cu acest contract. n

mod eronat sunt asimilate contractului de leasing i alte operaiuni juridice care
presupun o nchiriere.

Contractul de leasing presupune n forma sa clasic o cumprare n scop de

nchiriere nsoit de o nchiriere n scop de vnzare. Dac nchirierea nu este
nsoit de scopul vnzrii, nu este un contract de leasing, ci unul de nchiriere.

Contractul de leasing este un contract complex din 2 unghiuri de vedere: n

forma sa clasic obiectul material al leasingului este dat de instalaii complexe
(instalaii de mare tehnicitate, foarte scumpe i greu vandabile cu plata preului
dintr-o dat). Evoluia actual face ca leasingul s mbrace i alte forme
leasingul imobiliar (terenuri i cldiri) sau leasingul mijloacelor de transport.
Al doilea unghi de vedere ce justific complexitatea este reprezentat de operaiile
juridice componente: n forma clasic cuprinde o vnzare-cumprare, un mandat,
o promisiune unilateral de vnzare i o nchiriere, operaii care datorit
ntreptrunderilor, datorit interdependenei lor au suportat mutaii prin raportare
la operaiile clasice.

Vnzarea-cumprarea se leag ntre productorul-vnztor i

cumprtorul- societate de leasing numit leasor. Spre deosebire de vnzarea
clasic, vnztorul execut fa de cumprtor numai obligaia de dare (obligaia
de transfer al dreptului de proprietate). Ca expresie a executrii acestei obligaii,

68
 CURS 1

cel de-al 3-lea participant la operaie, utilizatorul (leasee) este inut s aplice la
vedere pe bunul care reprezint obiectul material al leasingului nsemne care l
indic pe finanator (leasor) ca proprietar. Fiind vorba de un bun individual
determinat, transferul dreptului de proprietate opereaz la momentul ncheierii
contractului.
Dintre celelalte obligaii de facere vnztorul nu are a executa
cumprtorului nici una dintre aceste obligaii. Obligaia de predare i cea de
asigurare a conformitii se realizeaz direct ctre i n profitul unui ter fa de
vnzare, ctre utilizator. Utilizatorul are aciune direct, n nume propriu
mpotriva vnztorului ct privete parametrii calitativi ai bunului, solicitnd
remedierile din partea vnztorului-productor.
Cumprtorul are obligaia de plat a preului i de preluare a mrfii. La
contractul de leasing cumprtorul are de executat numai obligaia de plat a
preului. Plata preului se face pe baza prezentrii procesului verbal de predare-
primire semnat n contradictoriu de vnztor i utilizator. Obligaia de preluare a
bunului se execut de un ter fa de vnzare, se execut de ctre utilizator pe
cheltuiala utilizatorului.

Mandatul se leag ntre finanator ca mandante i utilizator ca mandatar,

dar spre deosebire de mandatul clasic, mandatarul nu primete nici un fel de
indicaie de la mandant. Utilizatorul-mandatar ncheie contractul cu vnztorul n
interes propriu, negociind preul i parametrii tehnici ai obiectului potrivit nevoilor
sale. El ncheie contractul n numele i pe contul finanatorului care devine
proprietar, dar n interesul su propriu.

Contractul de locaie (nchiriere) se ncheie ntre societatea de leasing

(leasor) n calitate de locator i utilizator n calitate de locatar i se deosebete
de locaia clasic (n care locatorul (cel care d cu chirie) are obligaia s transmit
locatarului posesia i posibilitatea de folosin a bunului i tot el are obligaia s
asigure locatarului utila folosin a lucrului i mai are obligaia n raport de
legislaie s asigure bunul. Locatarul are obligaia s utilizeze bunul potrivit
destinaiei sale economice, s fac reparaiile curente (locative) i are obligaia s
plteasc chiria pe durata contractului care este determinat).
La contractul de leasing, societatea de leasing n calitate de locator nu are
dect obligaia de a transmite utilizatorului-locatar i numai acestuia folosina
bunului. Celelalte obligaii nu sunt executate de locator, astfel posesia bunului este
transmis de productorul-vnztor. Reparaiile capitale ca i cele locative sunt n
sarcina utilizatorului-locatar care este obligat s asigure bunul la un asigurator
acceptat de leasor (locator) i n beneficiul locatorului. Nu are voie s ncheie
contracte de sub-nchiriere dect cu acordul expres al locatorului, iar dac nu
pltete o rat de chirie este obligat s restituie locatorului materialitatea bunului i
este inut s plteasc toate ratele de chirie convenite iniial cu locatorul.

69
 CURS 1

Promisiunea unilateral de vnzare societatea de leasing este obligat s

se plieze (conformeze) opiunii utilizatorului (leasee-ului) i la finele perioadei de
locaie (nchiriere):
- fie s accepte prelungirea nchirierii cu o nou durat, cu rate de chirie
mai mici,
- fie s accepte rezilierea (ncetarea contractului) fr daune,
- fie s accepte vnzarea bunului nchiriat la un pre rezidual (la ceea ce
rmne din valoarea bunului minus ratele de chirie pltite i cu
comisionul convenit cu leasorul); acestea n forma clasic.

Interesul prilor (n forma clasic):

productorul-vnztor este interesat pentru c de regul este vorba de

instalaii de mare tehnicitate, foarte scumpe, greu vandabile cu preul dintr-o
dat - i mai puin verificate n producie. Prin mecanismul leasingului el se
vede pltit de ndat cu toat suma i instalaia poate s fie verificat n
procesul de producie. De aceea vnztorul i poate asuma obligaii de
conformitate suplimentare, resprectiv se poate angaja nu numai s
remedieze eventualele imperfeciuni dar chiar s mbunteasc instalaia i
uneori chiar s o nlocuiasc cu una mai performant;
societatea de leasing finanatoare este i ea foarte interesat pentru c ea
dispune de mijloace financiare, dar nu are calitatea de banc i de aceea nu
poate face credit i chiar dac ar fi o banc i ar face credit, creditul este
purttor de dobnd, care nu poate depi dobnda pieii astfel. dac
apeleaz la leasing, comisionul pe care l stabilesc poate fi cu mult mai mare
dect dobnda creditului, el fiind negociat liber cu partenerii; totodat dac
ar face credit, acesta trebuie garantat fie cu garanii reale fie cu garanii
personale.
Cea mai puternic garanie real este ipoteca (drept de garanie asupra
unui bun imobil) valoarea ei ns poate s difere n timp. Prin contractul de
leasing, creditorul-societate de leasing i vede mprumutul garantat cu cea mai
puternic garanie cu dreptul de proprietate asupra instalaiei. nseamn c dac
d faliment utilizatorul, bunul respectiv nu intr la masa falimentului.
Privilegiul asupra ratelor de chirie restante pentru ratele restante
finanatorul devine creditor chirografar, i nscrie creana la masa credal i va fi
pltit potrivit a ceea ce rezult din faliment. Dac din lichidarea bunurilor falitului
se poate plti fiecare creditor chirografar cu 10% din valoarea lui i finanatorul va
fi pltit cu 10% (deci, a primit napoi bunul, a primit o parte din ratele de chirie,
iar n cazul ratelor restante mai primete o parte n nici un caz nu se ntmpla
astfel dac fcea credit).
utilizatorul are i el un interes major; dac este un comerciant cu un
comer precar contractul de leasing este singurul care-i permite continuarea
comerului i revigorarea acestuia, deoarece primete practic un credit
indirect pe termen lung.

70
 CURS 1

Durata contractului de leasing n form normal este de 7 ani (excepie

leasingul de autoturisme form mai modern, adaptat nevoilor pieii i
concurenei). Utilizatorul poate fi interesat i dintr-un alt punct de vedere
utilizatorii care dispun de mijloace financiare dac ar cumpra n mod normal
instalaiile respective acestea s-ar uza moral, dac le-ar avea n proprietate s-ar
ncrca cu ele, dac utilizeaz tehnica de leasing poate s utilizeze ca un mijloc
rapid de introducere a tehnologiei avansate fr suportarea uzurii morale => se
poate asimila tehnologia avansat cu costuri mult mai mici.

Clasificarea operaiilor de leasing singura corect este aceea n:

leasing financiar
leasing operaional

Leasingul financiar este cel prezentat anterior i n cadrul cruia

finanatorul (societatea de leasing) dispune de mijloacele materiale, financiare pe
care vrea s le fructifice mai bine dect prin intermediul creditului sau nu are
dreptul (neavnd calitatea de banc). Aceste contracte de leasing financiar, de
regul, se ncheie cu clauz irevocabil de cumprare deoarece societatea
finanatoare nu este interesat s se ncarce cu materialitatea bunului (l ia numai
dac d faliment utilizatorul). Altfel, interesul acesteia este ca la finele perioadei
de nchiriere s fie rscumprat bunul, s ia i acel pre rezidual.
Leasingul operaional este leasingul n care societatea leasor (finanatoare)
este n acelai timp i productor. n aceast ipotez, toate cele trei opiuni ale
utilizatorului sunt posibile pentru c dac s-a realizat contractul, productorul intr
n posesia instalaiei pe care fie o poate vinde la mna a doua, fie o poate nchiria
n sistem de leasing altui utilizator i astfel se ajunge la leasingul de gradul II, III,
IV. n leasingul operaional lipsete prima operaie de vnzare relaia ntre
productor i societatea de leasing.
n materia contractului de leasing a fost elaborat o convenie internaional
privind leasingul financiar. Ea s-a elaborat sub auspiciile UNIDROIT (Institutul
Internaional pentru Unificarea Dreptului Privat de la Roma), s-a ncheiat la
Ottawa n 1988 i a intrat n vigoare.
Prile la contract pot alege legea aplicabil, dac nu au ales-o, n regul
general contractul este supus legii n vigoare la sediul leasorului (pentru c acesta
este cel care face creditul i n comerul internaional se protejeaz creditul).
Varietile contractului de leasing n mod eronat n doctrina economic
reprezint leasing i alte operaii care au la baz o nchiriere de tip particular
(contractul de renting i contractul de time-sharing).
Contractul de renting se ncheie de regul ntre proprietarul mijloacelor de
transport n calitate de locator i locatar. Este o locaie de tip particular:
pentru c se accept ca restituirea bunului nchiriat s se fac n alt
localitate, chiar i n alt ar dect aceea unde s-a predat bunul;

71
 CURS 1

pentru c locatorul se oblig la cerere s pun la dispoziia locatarului,

eventual i pe conductorul auto;
pentru c locatarul se oblig s suporte asigurarea bunului i s acopere,
eventual, reparaiile nu numai locative.
Astfel societatea de renting se oblig:
o s pun la dispoziia locatarului mijlocul de transport;
o s asigure contra cost service-ul pe durata contractului;
o s ncheie n numele i pe contul locatarului i n profitul locatorului
asigurarea;
o s accepte ca predarea i restituirea s se fac pe teritorii statale diferite.

Locatarul se oblig:
s plteasc chiria;
s suporte prima de asigurare;
s asigure hrana autovehiculului i a conductorului auto (salariul l
pltete societatea de renting dar cazarea i masa o pltete locatarul);

Prile la contract pot alege legea aplicabil, n absen, se aplic legea n

vigoare la sediul societaii de renting.
Din contract lipsete promisiunea unilateral de vnzare i nchirierea care
nu este nsoit de aceast promisiune nu este leasing.

Contractul de time-sharing a aprut n practica de utilizare a calculatoarelor

i presupune nchirierea concomitent ctre mai muli locatari pe trane de timp a
aceluiai bun.
Locatorul nu transmite posesia ci numai folosina, toate reparaiile capitale
i curente, asigurarea, sunt realizate de ctre locator i se reflect n preul chiriei.
Locatarul este obligat s suporte aceste costuri i s accepte partajarea
folosinei aceluiai bun cu ali locatari. Este o nchiriere de tip particular n care
locatarul are numai obligaia de a plti chiria.
Din contract lipsete promisiunea unilateral de vnzare. Nu este leasing,
este o nchiriere de tip particular.
Prile pot alege legea aplicabil, dac nu au ales-o se aplic legea n
vigoare la sediul locatorului care coincide cu locul de situare al bunului (dac
sediul locatorului este diferit de locul de situare al bunului se aplic legea n
vigoare la locul de situare al bunului).

Singura varietate juridic de leasing este contractul de lease-back.

Contractul de lease-back

Este o varietate a contractului de leasing.

72
 CURS 1

Este contractul care se incheie intre finantator si utilizator, este contractul

in temeiul caruia utilizatorul vinde finantatorului (societate de leasing) o unitate
industriala, un agregat de mare tehnicitate din uzina sa cu obligatia finantatorului
de a-i inchiria de indata respectiva instalatie si de a i-o revinde la finele perioadei
de inchiriere. Este un contract de leasing in care lipseste producatorul-vanzator si
operatiile componente sunt:
- o vanzare-cumparare
- o inchiriere
- o promisiune unilaterala de vanzare
Vanzarea cumpararea se deosebeste de operatiunea clasica prin aceea ca:
vanzatorul executa numai operatia de dare si executarea acestei obligatii
presupune aplicarea pe instalatia in cauza, la vedere, a unor insemne care il indica
pe finantator ca proprietar. Celelalte obligatii ale vanzatorului nu se executa.
Obligatiile cumparatorului dintre acestea finantatorul executa numai
obligatia de plata a pretului, ce se plateste de indata, la incheierea contractului;
celelalte obligatii nu se executa.
Locatia se incheie intre:
finantatorul-locator
utilizatorul-locatar.
Dintre obligatiile locatorului, finantatorul executa numai pe aceea de a
transmite utilizatorului si numai acestuia folosinta bunului, pentru ca posesia o are
deja. Toate celelalte obligatii sunt in sarcina locatarului-utilizator.
Promisiunea unilataterala de vanzare fiineaz pe capul societatii
finantatoare care este obligata ca la finele perioadei de inchiriere: fie sa accepte o
noua perioada inchiriere cu rate de chirie mai mici, fie sa accepte vanzarea
instalatiei catre utilizator la un pret rezidual.
Spre deosebire de leasingul clasic, in ipoteza contractului de lease-back
lipseste ca o optiune a utilizatorului: posibilitatea acestuia de a rezilia
contractul.
Daca partile nu au ales legea aplicabila, contractul este supus legii in
vigoare la sediul utilizatorului.
Daca contractul de leasing in forma sa clasica si mai ales leasingul
operational reprezinta tot mai mult un mijloc de acces rapid si ieftin la tehnologiile
avansate pentru utilizator care nu mai suporta astfel uzura morala a instalatiei
contractul de lease-back este fara exceptie o tehnica de creditare pe termen lung,
de o maniera particulara. Retinem si la contractul de lease-back cele doua garantii
ale creditului:
- dreptul de proprietate asupra instalatiei
- privilegiul asupra ratelor de chirie restante
In 1988 sub auspiciile UNIDROIT (Institutul International de la Roma
pentru Unificarea Dreptul Privat) s-a elaborat o conventie internationala privind
contractul international de leasing financiar care recunoaste partilor dreptul de a

73
 CURS 1

alege legea aplicabila, iar in tacerea partilor supune contractul legii in vigoare la
sediul leasorului.
In practica se face o confuzie intre contractul de leasing si contractul de
inchiriere, intre contractul de leasing si contractul de vanzare in rate.

Diferenta intre contractul de leasing si contractul de vanzare in rate

La contractul de vanzare in rate posibil, proprietatea asupra bunului vandut
in rate, deci si riscul contractului se transmite de la vanzator la cumparator in
momentul incheierii contractului. Iar vanzatorul este garantat pentru plata pretului
cu un privilegiu asupra bunului vandut in rate, pe care cumparatorul nu il poate
instraina unui tert decat dupa plata integrala a ratelor.
Daca cel ce a cumparat bunul nu este in masura sa mai plateasca ratele
asupra pretului, bunul revine vanzatorului, dar ratele care s-au incasat nu raman
vanzatorului, ci in functie de prejudiciul pe care l-a suporta acesta daca
prejudiciul este mai mic decat ratele incasate si cu dobanda aferenta, diferenta se
restituie cumparatorului.
In ipoteza contractului de leasing proprietatea asupra bunului nu se
transmite utilizatorului decat dupa plata pretului rezidual.
Este foarte important pentru ca in prima ipoteza a vanzarii in rate, daca cel
ce a cumparat bunul intra in faliment, vanzatorul nu mai are din ce sa se
indestuleze si va fi platit potrivit a ceea ce rezulta din masa credala, se vand
bunurile celui care a cumparat bunul. Daca ne plasam pe taramul contractului de
leasing, intrucat finantatorul ramane proprietar, intreaga instalatie ii va reveni in
materialitatea ei si nu este supus riscului de insolvabilitate al utilizatorului care in
plus ii va plati atat cat rezulta din masa credala pentru ratele de chirie neplatite
(marele avantaj al leasingului).

Diferenta intre contractul de inchiriere si contractul de leasing

La contractul de inchiriere el poate fi prelungit numai daca astfel se
prevede expres in contract, iar neplata ratelor de chirie nu duce automat la rezilirea
contractului, locatorul poate percepe numai penalitati de intarziere eventual sau
dobanzi.
La contractul de leasing este privilegiul asupra ratelor de chirie neachitate,
nu cele restante, dar si cele neachitate pana la epuizarea ratelor pe care le-au
convenit partile. Exista acest privilegiu al dreptului de a cere cumpararea bunului
inchiriat si al obligatiei locatorului de a-l vinde.
Prelungirea contractului de leasing independent de ce s-a scris sau nu in
contract este posibila si societatea de leasing-locator este obligata sa accepte, daca
aceasta este optiunea utilizatorului la finele perioadei de inchiriere.
In legislatia romana aceasta este imperfecta in materie, s-a copiat substantial
practica americana, nu s-a inteles exact diferenta intre inchiriere, vanzare in rate si
contract in leasing. In prima forma s-a spus: finantatorul inchiriaza instalatia si tot
el este obligat sa o asigure. Si-au dat seama mai tarziu si la modificarea Legii
99/1999 s-a stabilit posibilitatea partilor de a negocia cine anume incheie

74
 CURS 1

asigurarea, asigurarea poate fi incheiata de finantator sau de utilizator, important

este c sarcinile, prima de asigurare este suportata fara exceptie de utilizator, daca
asigurarea se face de catre utilizator beneficiarul asigurarii este totdeauna
finantatorul pe de o parte, pe de alta parte asigurtorul trebuie sa fie acceptat de
finantator, aceasta specificitate lipseste din legea noastra si mai lipseste
reglementarea privilegiului asupra ratelor de chirie restante care este de esenta
contractului de leasing.
Contractul de leasing reprezinta in ultima instanta o forma de creditare pe
termen lung fara a fi un credit propriu-zis societatea de leasing neavand dreptul,
capacitatea de folosinta de a incheia contracte de creditare asa cum o fac bancile.
Practica de comert intenational a evidentiat si o forma de creditare particulara pe
termen scurt data de contractul de factoring.

Contractul de factoring

Se incheie intre doi comercianti: factor si aderent.

Este contractul prin care in schimbul unui comision, factorul cumpara de la
aderent creantele acestuia asupra debitorilor sai platindu-le aderentului.
Factoringul este de 2 feluri, in raport de momentul platii avem factoring :
- clasic (old line factoring)
- la scadenta (maturity factoring)
In ipoteza factoringului clasic: factorul plateste creantele preluate de la
aderent in momentul preluarii acestora, de regula se procedeaza la deschiderea
unui cont pe care factorul il alimenteaza pe masura preluarii creantelor.
In ipoteza factoringului la scadenta: factorul plateste creantele preluate de
la aderent in momentul scadentei acestora, exigibilitatii acestora.
In prima ipoteza, factorul face un credit aderentului de la momentul
preluarii creantei cand il si plateste pana la momentul in care incaseaza aceasta
creanta care este la scadenta sau imediat dupa scadenta. In cea de-a doua ipoteza,
durata creditului este foarte scurta, practic se face din momentul exigibilitatii
creantei si pana la momentul in care debitorul il plateste pe factor, ratiune pentru
care in prima ipoteza comisionul factorului este mai mare, in cea de a doua mai
mic pentru ca durata creditului este diferita.

Drepturile si obligatiile partilor

Aderentul este obligat sa transmita in proprietate factorului creantele sale -
toate creantele sale sau numai creantele pe care factorul le-a acceptat. Legat de
aceasta obligatie retinem clauza de exclusivitate, aderentul fiind obligat sa
transmita toate creantele sale numai unui singur factor. Aceasta transmitere se
poate face printr-o :
- subrogare prin plata ca in dreptul francez;
- printr-o cesiune de creanta ca in dreptul belgian, roman.

75
 CURS 1

Important este ca pe verso-ul facturii, aderentul este obligat sa-l mentioneze

pe factor ca titular al acesteia, ca beneficiar al platii inscrise in factura.
In executarea acestei obligatii in Franta a fost data o lege numita legea Dali
potrivit careia pentru a se evita procedurile complexe legate de cesiune si
subrogare prin plata, prevazuta de Codul civil, s-a stabilit intocmirea unui
borderou cu toate facturile acceptate, cu toate creantele acceptate, mentiunea
subrogarii facandu-se pe acesta.
In executarea aceleiasi obligatii, aderentul este tinut sa garanteze factorului
existenta creantei. Pentru aceasta, el este obligat sa nu faca nimic de natura a spori
riscul de insolvabilitate a debitorilor cedati.
Odata cu subrogarea factorului in pozitia aderentului se transmit acestuia si
toate garantiile pe care debitorul cedat le-ar fi dat aderentului. Aderentul este
obligat in executarea aceleiasi obligatii sa notifice pe debitor ca se poate libera
valabil platind in mana factorului. Aceasta notificare a ridicat mari probleme in
practica internationala, astfel:
- unele sisteme de drept cer ca notificarea sa fie facuta prin executor
judecatoresc modalitate foarte greoaie si costisitoare;
- altele cer o conventie suplimentara intre aderentul cedent si debitorul
cedat de asemenea modalitate greoaie;
- dreptul belgian cere ca notificarea sa fie facuta prin scrisoare
recomandata cu confirmare de primire.
Legislatiile mai noi au incercat sa simplifice aceasta modalitate si se
accepta ca notificarea debitorului cedat sa se faca in orice modalitate, in masura
sa-l atentioneze pe debitor ca trebuie sa plateasca in mana factorului, notificare
care poate fi probata (dovedita).
Factorul este obligat sa verifice inainte de toate creantele aderentului,
platindu-le numai pe acelea pe care le accepta. Odata cu acceptarea creantelor,
factorul preia nu numai proprietatea acestora, ci si riscul de insolvabilitate a
debitorilor cedati. El isi va retine din suma platita aderentului comisionul convenit
cu acesta.
Contractul de factoring este un contract intuitu personae cat priveste pe
aderent, pentru ca factorul va accepta preluarea creantelor unui anumit aderent in
considerarea seriozitatii acestuia, aderentul fiind el insusi obligat sa-si executa
angajamentele luate fata de debitorul cedat. Factorul accepta numai anumite
creante, pentru aceasta el trebuie sa aiba acces la datele contabile ale aderentului
referitoare la fostii clienti pentru a verifica seriozitatea debitorilor cedati. Este
ratiunea pentru care relatia dintre factor si aderent pe langa clauza de exclusivitate
presupune si o anumita durata in timp. In aceasta durata de relatie intervine si
asistenta pe care o acorda factorul aderentului cat priveste evidentierea fostilor
clienti. Din aceasta perspectiva, se aprecieaza ca acest contract de factoring nu
este numai o tehnica de creditare particulara pe termen scurt, ci este si o
modalitate de implementare rapida a metodelor moderne de evidenta contabila de
care dispune factorul ca institutie financiara si pe care le pune la dispozitia
aderentului, fiind interesant sa cunoasca pe clientii acestuia.

76
 CURS 1

Interesul partilor:
- aderentul este interesat pentru ca prin intermediul acestei operatii nu va
mai fi obligat sa-si urmareasca clientii (debitorii), va fi platit de indata si este pus
la adapost de riscul de insolvabilitate al acestor clienti.
- factorul: prin mecanismul subrogarii, el beneficiaza de toate garantiile de
care beneficiaza sau ar fi beneficiat si aderentul fata de clientii sai. Apoi este
interesat pentru ca datorita mijloacelor sale de cercetare si informare poate
recomanda in timp aderentului pe clientii cei mai potriviti si care nu prezinta risc
de insolvabilitate. Este interesat pentru ca isi retine comisionul din pretul facturilor
(la inceput), iar acest comision negociat este mult mai mare decat dobanda
practicata la creditul pe termen scurt.
Ambele parti la contract evidentiaza un interes major in operatia de
factoring. In dreptul roman este un gen de reglementare care este gresita - Legea
469 pentru intarirea disciplinei financiare si care considera factoringul egal cu
forfetarea.

Diferenta dintre contractul de factoring si scont

Scontul presupune plata inainte de scadenta a unor titluri de credit respectiv
un posesor (beneficiar) de cambie sau de bilet la ordin se poate prezinta la o banca
si poate obtine de la aceasta plata in avans, se plateste pentru aceasta operatie
drept comision asa numita taxa de scont. Taxa de scont este stabilita de Banca
Centrala in toate statele. In consecinta, banca nu poate plati cambia sau biletul la
ordin, sa aiba un comision mai mare decat taxa de scont.
La contractul de factoring, comisionul se negociaza si comisionul poate fi
mult mai mare.
Cat priveste scontul ceea ce se plateste in avans sunt sumele cuprinse intr-
un titlu de credit, fie cambie fie bilet la ordin. Cat priveste contractul de factoring
ceea ce se plateste sunt facturile care nu trebuie sa aiba conditiile de forma
riguroase pe care le cere legea pentreu cambie si bilet la ordin.
In ipoteza scontului, beneficiarul inscris pe cambie sau bilet la ordin ramane
obligat (garant) fata de banca petru ipoteza in care la scadenta trasul sau emitentul,
dupa caz, nu ar plati suma inscrisa in cambie sau bilet la ordin. Bancile de scont
nu accepta decat scontarea titlurilor de credit in prealabil garantate - prin avans sau
prin scrisoare de garantie bancara.
Contractul de factoring: din momentul in care aderantul a dat in proprietatea
factorului facturile, el nu mai are obligatii de a-l garanta pe factor. Daca debitorul
la scadenta nu plateste suma in mainile factorului, aderentul nu raspunde pentru
aceasta suma, pentru ca el a vandut creanta, spre deosebire de scont unde
beneficiarul ramane raspunzator fata de banca pentru ipoteza in care obligatul la
scadenta nu a platit suma inscrisa in respectivul titlu de credit.

Deosebirea fata de cesiunea de creanta propriu-zisa

Cesiunea de creanta reglementata in legislatiile civile reprezinta relatia intre
cedent si cesionar prin care cedentul vinde cesionarul sau transmite acestuia o

77
 CURS 1

creanta. Debitorul cedat trebuie sa fie de acord cu aceasta cesiune, acord care
trebuie exprimat expres, cesiunea nefiind posibila fara acordul debitorului cedat.
In ipoteza contracului de factoring acordul debitorului cedat este
neinteresant (adica nu i se cere), este doar atentionat ca trebuie sa plateasca in
mana altuia.
La cesiunea de creanta nu se transmit si eventualele garantii pe care
debitorul cedat le-ar fi acceptat fata de cedent pentru ca aceste garatii sunt cu titlu
personal. La contractul de factoring vanzandu-se creanta asa cum este se transmit
si eventualele garantii date de debitorul cedat aderentului.

Deosebirea fata de garantarea creditului cu facturi

O banca in momentul in care acorda un credit unui imprumutat, poate
accepta drept garantie facturile acestuia pe care acesta le are asupra unor debitori.
Aceasta inseamna ca la scadenta acelor facturi, facturile sunt date bancii, trebuie
incasate si operate printr-un cont deschis la banca respectiva si sumele incasate la
scadenta lor se contabilizeaza in acest cont prin care cu prioritate este platita banca
pentru rambursarea creditului si numai ce ramane in plus urmeaza a reveni
imprumutatului, daca ramane.
Dreptul de urmarire a debitorilor ramane in sarcina imprumutatului, spre
deosebire de aceasta garantare a creditului cu facturi, in ipoteza factoringului, pe
de o parte facturile trec in proprietatea factorului. Devenit proprietar al creantelor,
la scadenta el este cel care le va urmari, iar aderentul nu mai are alt garantat, spre
deosebire de garantarea creditului cu facturi cand daca un debitor nu plateste
imprumutatul este obligat totusi sa restituie suma pe care a primit-o de la
respectiva banca creditoare.

Contractul de forfetare
Este o tehnica bancara ce se aplica numai operatiilor de comert exterior, este
o tehnica de finantare a comertului exterior.
Spre deosebire de contractul de factoring care de regula este de scurta
durata pana la un 1 an, numai relatia dintre aderent si factor poate dura foarte mult,
dar creantele cumparate sunt de scurta durata. In ipoteza contractului de forfetare
durata este mai mare de 3-7 ani.
Presupune cumparea de catre o banca a titlurilor de credit emise de
importator exportatorului prealabil garantate. Deci, forfetarea presupune
cumpararea de catre o banca de la exportator a cambiilor si biletelor la ordin pe
care exportatorul le are ca beneficiar de la importator. Aceste cambii si bilete la
ordin trebuie in prealabil garantate, respectiv avalizate de banca importatorului
daca ne gasin pe taramul dreptului continental; sau insotite de o scrisoare de

78
 CURS 1

garantie bancara emisa de aceeasi banca a importatorului daca ne gasim pe taramul

dreptului anglo-american.
Spre deosebire de aceasta, contractul de factoring presupune vanzarea de
facturi, facturi care nu sunt in prealabil garantate de nimeni.

Contractul de factoring international

De regula antreneaza mai multe parti:
- debitorii cedati dintr-o tara
- banca prin care opereaza acesti debitori din acea tara
- pe aderent dintr-o alta tara
- banca aderentului
Acordul se incheie de cele mai multe ori intre banca aderentului si banca
debitorilor cedati. Banca aderentului se va numi factor la export, banca
debitorilor cedati factor la import. Acordul incheindu-se intre banci, banca
platitoare fiind banca debitorilor cedati, factorul la import.
Datorita utilitatii acestei operatii, in 1988 s-a incheiat la Ottawa sub
auspiciile UNIDROIT o conventie privind contractul international de factoring.
Aceasta conventie are 3 repere:
1. partile la contract pot sa aleaga legea aplicabila. Contractul are caracter
international daca factorul si aderentul se gasesc pe teritorii statale
deosebite;
2. se incearca supletizarea, usurarea formalitatilor de notificare a debitorilor
cedati, respectiv se accepta orice modalitate de notificare a acestor debitori
cedati;
3. daca partile nu au ales legea contractul este supus legii creantei cedate
(legii aplicabile creantei cedate), de regula aceasta este legea aderentului.
In 2002, prin eforturile UNCITRAL-lui s-a elaborat la New York o
conventie internationala privind cesiunea de creanta. Aceasta conventie presupune
pe de o parte cesiunea internationala de creanta, dar si cesiunea de creanta
internationala. Adica, acopera ipoteza in care cedentul si cesionarul se gasesc pe
teritorii statale deosebite i avem o cesiune internaional de creanta sau a doua
ipoteza, cand cedentul si debitorul cedat se gasesc pe teritorii statale deosebite si
deci creanta este internationala, ne gasim in fata unei cesiuni de creanta
internationala.
Conventia este mult mai acoperitoare. Este ratiunea pentru care se
recomanda statelor care vor ratifica aceasta conventie sa aiba in vedere ca aceasta
are prioritate prin raportare la Conventia de la Ottawa. Daca statele au ratificat
Conventia de la Ottawa si acele state vor ratifica si Conventia de la New York,
prioritate de aplicare va avea Conventia de la New York. Deci, conventia de la
Ottawa urmeaza a se mai aplica numai statelor care nu au ratificat Conventia de la
New York care este mult mai cuprinzatoare si mai bine elaborata, cuprinde toate
situatiile posibile de cesiune de creanta i indica drept lege aplicabila daca partile
nu au ales legea, legea aplicabila creantei.

79
 CURS 1

Contractul de publicitate comercial

Toti comerciantii sunt interesati in a aduce la cunostinta consumatorilor
bunurile, serviciile sau lucrarilor lor. Se poate realiza prin 2 modalitati: publicitate
directa sau prin publicitate indirecta.
Publicitatea directa presupune organizarea de catre fiecare comerciant in
parte a unui serviciu propriu abilitat cu realizarea acestei activititati, cu realizarea
aducerii la cunostinta a consumatorului a bunurilor, serviciilor sau lucrarilor
specifice.
Pentru aceasta, comerciantul in cauza trebuie sa angajeze forta de munca
specializata, sa organizeze un serviciu ce are o activitate temporara. In intervalul
dintre perioadele de publicitate, acest serviciu nu are practic ce sa faca, de aceea
aceasta activititate este foarte costisitoare pentru ca personalul avand alta
specialitate decat cea proprie comerciantului nu poate fi utilizata in alte sectoare.
Ex: sunt o societate producatoare de masini. Fac publicitate pt masini si
angajez desenatori pt publicitate, compozitori. Acestia nu se pricep sa faca
caroserie, deci, este un serviciu imobilizat dar care nu este utilizat intreaga
perioada.
Tot mai mult comerciantii recurg la serviciul altor comercianti specializati.
Publicitatea indirecta se realizeaza pe baza contractului de publicitate;
acesta se incheie intre comerciantul interesat numit anuntor si agentia de
publicitate.
Statele lumii se ocupa toate de publicitate, dar nu exista o lege a
contractului de publicitate, se ocupa de activitatea societatilor de publicitate dar
nu de contract.
Presupune mai multe etape in realizarea lui:
I etap: anuntorul este obligat sa transmita agentiei toate datele de natura
confidentiala in masura sa familiarizeze agentia cu specificitatea produsului,
lucrarii, serviciului. Agentia este obligata sa realizeze mai multe variante de
strategii de publicitate.
Etapa se incheie cu alegerea strategiei de publicitate considerata si de
anuntor ca fiind cea mai potrivita. Pentru aceasta etapa, agentia este obligata sa
pastreze confidentialitatea asupra datelor la care a avut acces.

II etap: elaborarea elementelor de publicitate

Acestea se pot realiza de agentie cu forte proprii daca dispune de ele
(creatori, compozitori, desenatori proprii) sau pe baza unor subcontracte incheiate
de agentie in numele si pe contul anuntorului cu acesti creatori.
Elementele de publicitate sunt: creatii literare, muzicale, de grafica, clipuri
publicitare, spoturi publicitare, filme publictare, etc.
In aceasta etapa, agentia este obligata ca in numele si pe contul
anuntorului sa protejeze la locul utilizarii elementelor de publicitate dreptul de
autor al creatorilor si este obligata sa-i plateasca pe acestia; iar creatorii se obliga

80
 CURS 1

la clauza de nonconcurenta, adica sa nu transmita altor beneficiari (anuntori)

aceleasi elemente de publicitate si sa nu le utilizeze in interes propriu. De aceea,
totdeauna acesti creatori trebuie sa cunoasca identitatea anuntorului.

III etap: presupune difuzarea elementelor de publicitate

Aceasta se poate realiza de catre agentie prin mijloacele proprii daca
dispune de ele (reviste, jurnale radiouri, posturi de televiziune); daca nu dispune
de asemenea mijloace, difuzarea se face prin subcontracte incheiate de agentie in
numele si pe contul anuntorului cu asa numitii supori. Agentia este obligata sa-i
plateasca pe supori, iar suporii sunt obligati la clauza de nonconcurenta,
respectiv sunt obligati sa nu difuzeze concomitent elemente de publicitate pentru
firme concurentiale.

IV etap: cade in sarcina exclusiva a agentiei si are in vedere testarea

consumatorilor pentru a se constata impactul publicitatii si pentru a se proceda la
corectarea strategiei de publicitate.
Toate legislatiile nationale reglementand domeniul domeniul publicitatii,
interzic publicitatea pentru anumite produse. Astfel, este interzisa publicitatea
pentru produse care afecteaza sanatatea, mediul, sanatatea animalelor, sanatatea
mediului vegetal. Este interzisa publicitatea pentru armament, exploziv, munitie
de lupta, pentru droguri, activitati afectand bunele moravuri, pentru droguri
neuroleptice.
Tot mai multe state interzic publicitatea pentru produse nocive vietii,
respectiv: alcool si produse din alcool sau pentru tutun si produse din tutun.
Cat priveste contractul de publicitate nu are reglementare in legislatiile
nationale. De aceea s-a incercat reglementarea prin analogie si au existate
tendinte de reducere a contractului la contractul de mandat - considerandu-se ca
agentia de subpublicitate pentru ca subcontracteaza in numele si pe contul
anuntorului incheie cu acesta un contact de mandat. Se ignora de catre acesti
teoreticieni ca mandatarul poate sa incheie pentru reprezentat numai acte juridice,
in timp ce agentia de publicitate savarseste si numeroase fapte materiale
elaborarea strategiei de stare a consumatorilor nu sunt acte juridice. S-a incercat
reducerea contractului la contractul de antrepriza apreciindu-se ca agentia are
obligatii de rezultat, ceea ce este gresit pentru ca agentia are in primul rand
obligatii de mijloace, de diligenta. In consecinta ar fi foarte util sa se procedeze la
reglementarea prin lege a contractului de publicitate.

In legatura cu contractul de publicitate, s-a ridicat si problema platii agentiei

in practica s-au evidentiat mai multe sisteme:
1. cost + onorariu in temeiul caruia se convine onorariul agentiei la care
adauga debursarea costurilor;
2. procent asupra cifrei de afarer realizata de anuntor ca efect al publicitatii -
sistem mai putin utilizat.

81
 CURS 1

Partile la contract pot sa aleaga legea aplicabila, daca nu au facut-o

contractul este supus, in practica internationala, legii in vigoare la sediul agentiei
de publicitate cu respectarea intotdeauna a normelor de aplicatiune necesara de la
locul de activitate al suporilor.
Trebuie intotdeauna sa se respecte normele de aplicatiune necesara de la
locul difuzarii publicitatii, graficul de activitate stabilit de autoritatile competente
in materie.

Contractul de sponsorizare
Practica internationala cunoaste si un contract special, particular de publicitate
sponsorizarea care imbraca 2 forme:
1. Mecenatul un contract civil care presupune ca o persoana fizica sa
subventioneze pregatirea profesionala generala sau intr-un anumit
domeniu, a unei alte persoane fizice cu care nu are legaturi de rudenie
pana la gradul 4.
2. Sponsorizarea propriu-zisa utilizata ca forma de publicitate si se
incheie contractul intre un comerciant sponsor si sponsorizat.
Sponsorizatul este obligatoriu o persoana fizica/ juridica ce nu desfasoara
activitati cu scop lucrativ, adica Sponsorizatul nu poate fi niciodata comerciant. El
poate fi o persoana juridica de drept privat sau o persoana fizica ce desfasoara
activitati in domeniul cultural, stiintific, artistic, sportiv.
Prin intermediul contractului de sponsorizare, sponsorul de obliga sa
subventioneze activitatea specifica a sponsorizatului in schimbul promovarii de
catre acesta cu prilejul manifestarilor cararacteristice activitatii sale specifice a
imaginii sponsorului.
Prin contractul de sponsorizare nu se permite sponsorizatului sa faca
publicitate directa, ci numai sa promoveze imaginea, firma, emblema respectivului
sponsor.

Obligatiile partilor
Sponsorul este obligat:
- sa subventioneze activitatea specifica a sponsorizatului adica fie sa-i puna la
dispozitie mijloace financiare (lichiditati), fie sa-i furnizeze gratuit utilitati,
fie sa-i procure gratuit anumite servicii esentiale pentru realizarea activitatii
specifice a sponsorizatului;
- sa nu conditioneze in nici un fel desfasurarea activitatii specifice a
sponsorizatului;
- sa nu se imixtioneze in nici un fel in desfasurarea acestei activitati.
Sponsorizatul este obligat:
- la clauza de nonconcurenta, sa nu promoveze imaginea unor sponsori
concurenti;
- sa promoveze imaginea sponsorului cu prilejul activitatii specifice;
- sa permita sponsorului sa distribuie cu prilejul manifestarilor
caracteristice produse publicitare (pliante, brelocuri, etc);

82
 CURS 1

- sa permita sponsorului sa desfaca cu prilejul acelor manifestari produse

specifice.
Contractul de sponsorizare presupune posibilitatea partiilor de a alege legea
aplicabila. Daca sponsorul si sponsorizatul se gasesc pe teritorii statale diferite,
daca partile nu au ales legea aplicabila, contractul fiind un act unilateral de comert,
se supune totdeauna legii in vigoare la sediul sponsorului el fiind
comerciantul cu respectarea normelor de aplicatiune necesara de la locul
desfasurarii activitatii specifice a sponsorizatului.
In dreptul roman exista o lege a sponsorisarii care reglementeaza si
mercenatul si sponsorizarea. Specificitatea acesteia in dreptul roman pot fi
sponsorizate persoanele juridice cu activitati de notorietate in diferite domenii
(stiintific, cultural, artistic, sportiv) si pot fi sponsorizate persoanele fizice numai
daca sunt recunoscute ca avand activitate notorie de catre persoanele juridice cu
activitati de notorietate in domeniu.

Contractele de montaj industrial (antrepriza pentru constructii-montaj)

Contractele de antrepriza pentru montaj industrial sunt contractele care se

incheie intre montator si beneficiar. Sunt contractele prin care in schimbul unei
plati montatorul se obliga sa realizeze pentru beneficiar montarea unei instalatii, a
unei linii tehnologice.

Obligatiile partilor
Montatorul este obligat:
- sa puna la dispozitia beneficiarului de regula si proiectul de executie, daca
nu a fost pus la dispozitie de beneficiar;
- sa furnizeze mana de lucru calificata si inventarul special de montaj [consta
din aparatura si uneltele specializate, precum si din aparatura de control
necesara realizarii montajului].
Beneficiarul este obligat:
- sa deschida si sa organizeze santierul in acest fel este obligat sa asigure
caile de acces, apa potabila si apa industriala, sursele de energie. De
asemenea sa asigure spatiile de odihna pentru specialistii montatorului, sa
aduca la locul montajului piesele ce urmeaza a fi montate (instalatiile), sa
obtina toate autorizatiile necesare potrivit legii locului montajului pentru
realizarea respectivului montaj; sa furnizeze mana de lucru necalificata si
inventarul obisnuit de montaj, sa procure vizele de intrare si sejur pentru
personalul specializat al montatorului, sa-l sprijine pe montator in obtinerea
contra-cost a spatiilor de cazare pentru respectivul personal, sa obtina
formalitatile de intrare in import temporar a inventarului special de montaj;
- sa comunice montatorului normele de aplicatiune necesara de la locul
montajului (norme de protectia muncii, a mediului) - este o obligatie
juridica
- sa-l plateasca pe montator.

83
 CURS 1

Plata are 2 componente: una se refera la chiria pentru inventarul special de

montaj care este raportata la durata montajului si la respectivul inventar i are
obligatia sa-l plateasca pe montator. Plata se face pe baza proceselor verbale de
receptie intermediara in avans si se regularizeaza pe baza proceslui verbal de
receptie finala.
Receptiile intermediare se fac in contradictoriu de catre un reprezentant al
montatorului si un reprezentant al beneficiarului. Daca beneficiarul nu participa,
receptiile intermediare se consemneaza in jurnalul de santier pe care il intocmeste
montatorul.
Receptia finala, obligatoriu, se consemneaza intr-un proces verbal semnat de
montator si beneficiar. In perioada de testare a intalatiei (in perioada de garantie)
montatorul are si obligatia service-ului, cu alte cuvinte obligatia remedierilor de
natura a conduce la functionarea corespunzatoare a instalatiei.
Partile pot alege legea aplicabila, daca nu au facut-o contractul se supune
legii in vigoare la sediul montatorului, acesta fiind debitorul prestatiei
caracteristice, cu aplicarea normelor de aplicatiune necesara de la locul
montajului.
In materie exista conditii generale elaborate de Comisia Economica ONU
pentru Europa precum Conditiile 574 A privind montarea in strainatate de
echipament industrial.

Practica internationala cunoaste si o varietate a contractului de antrepriza

pentru montaj industrial - contractul de sef-montaj.
In acesta, beneficiarul pune la dispozitie personalul calificat si necalificat,
proiectul de executie si cere de la montator un specialist care sa supravegheze
montajul.
De regula, contractul de sef-montaj presupune si procurarea inventarului
special de montaj. Daca partile nu au ales legea aplicabila, contractul este supus
legii in vigoare la locul montajului, locul unde presteaza activitatea specialistul
montatorului.

Un alt contract legat de contractul de montaj industrial este contractul de

service si asistenta tehnica. Acesta se incheie intre prestator si beneficiar fiind
contractul prin care in schimbul unei plati prestatorul se obliga sa procure
beneficiarului piese de schimb.
Pentru bunuri de folosinta indelungata, activitatea de service poate sa apara
in doua ipostaze: - ca obligatie a vanzatorului in contracutul de vanzare de bunuri
de folosinta indelungata pentru perioada de service
- ca prestatie accesorie in contractul de montaj industrial pentru
perioada de garantie, este vorba de service-ul in garantie. In
aceasta ipoteza, piesele uzate (stricate) inlocuite raman in
proprietatea prestatorului si pretul service-ului este inclus in pretul
de vanzare, respectiv pretul de montaj. Apare ca o prestatie de sine
statatoare.

84
 CURS 1

Prestatorul de service se obliga:

- sa puna la dispozitia beneficiarului piese de schimb asigurandu-i un anumit
stoc;
- sa pregateasca in tara sa sau in tara beneficiarului, personalul ce urmeaza sa
efecueze reparatiile si intretinerea la bunurile de folosinta indelungata in
cauza si se obliga sa organizeze in tara beneficiarului, pe cheltuiala acestuia,
puncte de service si asistenta tehnica;
- sa puna la dispozitia beneficiarului intr-o limba de circulatie internationala
sau in limba beneficiarului normele tehnice de utilizare a respectivului bun
de folosinta indelungata.
Beneficiarul se obliga:
- sa aduca la cunostinta consumatorului normele tehnice de utilizare;
- sa respecte indicatiile prestatorului in activitatea de service si asistenta
tehnica;
- sa nu vanda unor terti pe durata contractului piesele de schimb procurate de
la prestator, fara acordul acestuia;
- sa-l plateasca pe beneficiar.

In materie nu mai exista norme uniforme, partile pot alege legea aplicabila,
daca nu au ales-o contractul este supus debitorului activitatii caracteristice,
respectiv legii in vigoare la sediul prestatorului de service si asistenta tehnica.

Contractul de export complex

Exporturile complexe reprezinta si astazi activitate pentru tarile puternic
industrializate. Exportul complex isi dovedeste complexitatea din doua puncte de
vedere:
- pe de o parte, cat priveste obiectul material al contractului, se refera la
vanzarea de ansambluri industriale, linii tehnologice pana la vanzarea de
uzine la cheie,
- dpdv al componentelor juridice, presupunand o livrare de instalatii,
presupunand proiecte de executie, montaj industrial, know-how, service si
asistenta tehnica.

Modul de incheiere al contractului

In materie nu exista norme uniforme, se folosesc foarte mult contractele tip,
dar si acestea sunt limitate pentru ca exista o mare diversitate a acestor instalatii
complexe. De aceea se aplica legislatiile nationale si exista doua sisteme de
incheiere a contractului: sistemul contractor mutiple i sistemul contractelor unice.
1.Contractele multiple se incheie de catre beneficiar cu fiecare furnizor/prestator
in parte un contract pentru furnizarea instalatiilor, altul cu montatorul, altul cu
cel care presteaza service-ul, un alt contract cu cel care pune la dispozitie licentele,
inventiile, know-how-ul.

85
 CURS 1

Aceasta modalitate prezinta avantajul ca pretul fiecarei operatii in parte

fiind mai mic, fiscalitatea este mai mica, dar prezinta dezavantajul ca beneficiarul
trebuie sa urmareasca mai multi parteneri contractuali fiind tinut sa-si organizeze
in acest scop un serviciu specializat.
2. Contractul unic se incheie de beneficiar fie cu furnizorul, fie cu constructorul in
functie de proeminenta obligatiilor acestora in contract, fie cu consortiul realizat
intre constructor si furnizor.
Contractul se va incheia cu furnizorul daca preponderena revine instalatiei
furnizate si operatiile de montaj sunt marunte, furnizorul va subcontracta cu un
montator. Se va incheia cu constructorul daca operatia de montaj este cea mai
importanta si constructorul va subcontracta cu furnizorul.
Se va incheia cu consortiul (asocierea dintre furnizor si constructor) dar
aceasta numai daca legistatiile nationale ale constructorului si furnizorului permit
un asemenea consortiu.

Solutionarea litigiilor
Intrucat contractul este unul nenumit exista foarte putine contracte tip, se
poate exemplifica cu un contract tip elaborat de ECOSOC (Consiliul Economic si
Social al Organizatiei Natiunilor Unite) impreuna cu ONUDI (Organizatia
Natiunilor Unite pentru Dezvoltare Industriala) contract tip privind exporturile
complexe. Exista in materie conditii generate elaborate de Comisia Economica
ONU pentru Europa, Conditiile 574 D privind furnizarea la import si export de
echipamente industriale si uzine la cheie, acestea au aplicatiune facultativa.
Lipsind regulile nationale si regulile pe plan international, solutionarea
litigiilor se face, de regula, pe calea arbitrajului, si mai ales pe calea arbitrajului
in echitate.
Partile la contract pot alege legea aplicabila, daca nu au facut-o contractul
este supus in practica la doua solutii:
fie legii furnizorului/constructorului cu respectarea normelor de aplicatiune
necesara de la locul montajului,
fie la locul montajului (aceasta solutie se aplica daca exportul complex
imbraca forma vanzarii de uzine la cheie)
Cat priveste Romania, aceasta a avut o activitate destul de dezvoltata in
materie privind mai ales echipamentul ce vizeaza sondele si rafinariile petroliere.
Practica este aceea a incheierii contractului unic cu asa numitul furnizor general
la export, contractul se incheie de beneficiar cu furnizorul si furnizorul
subcontracteaza cu toti ceilalti prestatori, fie pentru subansamble, fie pentru
montaj, fie pentru service, fie pentru know-how, pentru toate celelalte prestatii
implicate in contractul de export complet.

Contractul de cooperare n producie

Cooperarea economica internationala presupune 2 nivele: cooperarea

interstatala si cooperarea intre comercianti proveniti din diferitele state.

86
 CURS 1

Cat priveste cooperarea interstatala se poate realiza intr-un cadru

institutionalizat respectiv prin intermediul organizatiilor interstatale de cooperare
economica. Acestea sunt de 2 feluri:
- organizatiile de cooperare economica cu vocatie universala (ex:
Organizatia de Cooperare si Dezvoltare Economica sau Organizatia de
Cooperare Economica la Marea Neagra);
- organizatii de cooperare economica specializate (ONUDI, UNCTAD).
Tot cooperare punctuala interstatala ex. Organizatia Statelor Fluviului
Senegal cooperare in exploatarea apelor fluviului.
Cooperare interstatala se poate realiza si pe baza acordurilor sau tratatelor
sau conventiilor de cooperare economica, astfel Portile de Fier sunt rezultatul unui
acord de cooperare intre Romania si Iugoslavia, Combinatul Industrial de la
Krivoirog acord de cooperare la care participa mai multe state din Estul Europei.
In ceea ce priveste cooperarea dintre comerciantii apartinand diferitelor
state poate fi: cooperare institutionalizata in cadrul societatilor comerciale cu
participare straina (este cazul Reglementarilor interstatale sau internationale
referitoare la investitiile straine care constituie baza adoptarii legislatiilor nationale
in materie) sau cooperarea contractuala propriu-zisa (care cat privesc relatiile
internationale are la baza contractul de cooperare si acesta realizat pe baza
principiilor si obligatiilor asumate de statele parti in acordurile bi si multilaterale
de cooperare. Prin aceste acorduri statele se obliga sa asigure resortisantilor lor
conditiile necesare realizarii obiectivului cooperarii (ex. se obliga sa acorde licente
de export).
Cat priveste contractul propriu zis de cooperare - imbraca forma unui contract
cadru pentru ca nu exista nici reguli uniforme de aplicatiune legala, nici reguli
uniforme de aplicatiune contractuala. Prin contractul cadru partile la contract
stabilesc obligatoriu obiectivul cooperarii, termenul, participarea cuantificata a
fiecareia, plata si modul de plata, modul de solutionare a litigiilor (de regula
arbitrajul in echitate) si de asemenea afectio cooperandis acesta reprezinta vointa
partilor la contract de a colabora pentru realizarea in termen a obiectivului propus.
Acest contract cadru se intregeste printr-o suma de contracte adiacente pe care
fiecare partener le incheie cu tertii; cu precizarea ca toate contractele adiacente
sunt subsumate atingerii obiectivului cooperarii. In consecinta termenele,
conditiile de calitate, plata sunt subsumate celor convenite in contractul cadru.
Cat priveste legea aplicabila, aceasta presupune fie alegerea ei de catre parti
si de regula se alege legea aplicabila contractului cadru si daca nu s-a ales, forul
de jurisdictie o va stabili cu precizarea ca: daca interdependenta dintre contractele
adiacente si contractul cadru este foarte stransa, legea se extinde si la contractele
adiacente, daca nu contractele adiacente vor fi, fiecare in parte, supuse legii
pertinente in functie de specificitatea respectivelor contracte.
Contractul se incheie in forma scrisa pentru ca exista, de regula, o mai lunga
intindere in timp.
Formele de cooperare

87
 CURS 1

Domeniile de cooperare sunt: cooperarea in productie, in comercializare si

in cercetarea stiintifica. Toate fac parte din cooperarea economica si tehnico-
stiintifica internationala componenta a comertului mondial.
Cat priveste cooperarea in productie, aceasta are mai multe forme de
manifestare: formula romaneasca de cooperare (confirmata de UNCTAD in 1965).
In temeiul acesteia se avea in vedere ca un partener contractual sa realizeze in tara
celuilalt partener un obiectiv de investitii cu rambursarea investitiei cu
bunuri/servicii produse de acel obiectiv de investitii (aceasta este forma clasica). Ea
a suportat variante si presupune acordul dintre 2 sau mai multi parteneri ca sa
realizeze sau sa modernizeze in tara unuia dintre ei obiectivele de investitii cu
rambursarea investitiei cu produse sau servicii furnizate de acel obiectiv, in
totalitate sau partial.
O forma o reprezinta si contractul de buy-back. Acesta presupune
realizarea investitiei cu rambursarea ei prin cumpararea de produse sau servicii
furnizate de acea investitie cu specificitatea c valoare per unitate se stabileste la
momentul in care investitia este data in exploatare.
Cooperare in productie imbraca si alte forme respectiv specializarea in
productie. Aceasta presupune:
ca 2 sau mai multi parteneri sa realizeze fiecare componentele in care
este specializat si sa schimbe aceste subansamble intre ei pentru ca fiecare sa
realizeze produsul finit
ca partenerii sa realizeze subansamblele sa le transmita unui alt partener
care sa relizeze produsul finit si plata sa se faca sub produs finit.
O alta form este contractarea de capacitate: un partener care are
capacitatea de productie temporar destabilizata o pune la dispozitia altui partener
si primul partener furnizeaza utilitatile pe cheltuiala celuilalt si plata se face in
productie.
Contractul de lohn cel mai raspandit presupune ca un partener sa puna
la dispozitie capacitatea de productie, utilitatile, forta de munca, organizarea
productiei, managementul si parte din materie prima, instalatiile. Celalalt partener
aduce: materia prima, modelele de fabricatie, eventual tehnologia - productia
realizata urmand sa fie preluata de regula, in totalitate de cel care a adus
tehnologia.De regula presupune ca plata sa fie facuta in valuta.
Aceste forme de cooperare au in vedere pe de o parte situatia partenerilor
care se confrunta cu dificultati financiare (lipsa de lichiditati) sau cu reglementari
statale care nu permit transferul de valuta. Toate presupun acces rapid la
tehnologiile avansate in acelasi timp foarte ieftin.
Cat priveste cooperarea in comercializare presupune vanzarea in comun in
spatiile unuia dintre parteneri de produse de serie mica apartinand ambilor
parteneri. Prin diversificarea ofertei creste cifra de afaceri (de regula se refera la
produsele cosmetice). O a doua forma a aceleiasi cooperari: schimbul dintre
magazine si vanzarea bunurilor in spatii proprii - produse de acelasi fel, acelasi
sortiment se schimba intr-un plafon egal si fiecare diversifica oferta.

88
 CURS 1

Cat priveste cooperarea in cercetarea stiintifica presupune realizarea in

comun in unitatile unuia dintre parteneri sau in unitati comune de cercetari
fundamentale, rezultatul carora se transmite reciproc, gratuit pentru ca fiecare
partener sa realizeze cercetarile aplicative. Presupune ca fiecare partener sa vina
cu propria cercetare fundamentala realizandu-se cercetarea aplicativa in comun cu
acces egal pentru toti partenerii.
Exploatarea pe risc ca forma de cooperare se refera mai ales la
utilizarea resurselor naturala ale unuia dintre parteneri si presupune ca un
partener sa realizeze in tara celuilalt pe cheltuiala sa explorari unele in exploatare
ale unui zacamant, rambursarea investitiei facandu-se cu producte ale acelui
zacamant. Se numeste exploatare pe risc pentru ca se poate ca cel care face
investitia:
1. sa nu descopere zacamantul
2. sa descopere zacamantul dar sa fie in asemenea conditii care fac exploatarea
nerentabila.
Aceasta forma prezinta avantajul ca asigura surse de materie prima pentru
investitori la un pret competitiv, dar ca sursa este o sursa sigura - in momentul in
care se va pune in exploatare zacamantul, plata va fi internationala. Aceasta forma
a comertului international este extrem de utila pentru toti partenerii la operatia de
cooperare.

Contractul de barter - livrare de marfuri in contrapartida

Economistii reduc operatiile de barter gresit la compensatie, operatii
paralele, lohn sau buy-back nici una dintre acestea nu reprezinta barter.
Contractul de barter este cel prin care exportatorul se obliga sa accepte
plata exportului de instalatii, utilaje, linii tehnologice intr-o marfa stabilita
sortimental si valoric la incheierea contractului.
Barterul presupune un contract care se incheie intre importator si exportator.
In contractul de import se accepta ca plata sa fie facuta prin export de marfa.
Exportatorul isi asuma obligatia juridica de a accepta plata in marfa. In contractul
de import se va mentiona fie o clauza penala care preevalueaza paguba pe care ar
suporta-o importatorul daca exportatorul nu accepta sa fie platit in marfa sau
contractul de import este insotit de o scrisoare de garantie bancara pe care este
obligat sa o aduca exportatorul si pe care importatorul sa o valorifice daca
exportatorul nu accepta plata in marfa. Aceasta operatie de barter presupune ca la
momentul incheierii contractului precizandu-se marfa care se accepta in plata,
licentele de import si de export sa fie corelate cu mentiune expresa pe ele (aceeasi
este situatia si la lohn).
Barterul presupune posibilitatea partilor de a alege legea aplicabila. Aceasta
lege aplicabila contractului de export principal se va extinde si asupra livrarilor de
marfa in contrapartida. In practica internationala si mai ales in cea franceza a
aparut o varietate a acestui contract de barter contractul de contre achat. Prin
acesta exportatorul se obliga sa sprijine pe importator, sa vanda pe piata
exportatorului diferite marfuri, pretul incasat fiind afectat platii exportului.

89
 CURS 1

Nu se poate reduce contractul de barter la operatiile paralele. In contractul

de barter este un singur contract in care plata exportului se face in marfa.
Cat privesc compensatiile, acestea presupun obligatii reciproce, certe,
exigibile intre parteneri si care la un anumit moment se regularizeaza. La barter nu
se misca moneda, ci numai marfa.
La contractul de buy-back cantitatea marfii si valoarea pe unitate se
stabilesc dupa ce obiectivul a fost dat in exploatare. Nu se poate reduce contractul
de barter la cel de buy-back - la cel de barter valoarea per unitate si sortimentul se
stabilesc la incheierea contractului.
Operatia de barter care a aparut initial din cauza lipsei de valuta a
comerciantilor din tarile subdezvoltate sau in curs de dezvoltare astazi este
utilizata de statele dezvoltate, dar in general in operatii trilateralepentru ca in
statele cu economie dezvoltata producerea unora dintre marfuri devine economic
nerentabila. De aceea sunt interesati comerciantii din aceste state sa-si procure
marfurile din state cu manopera mai ieftina. Exportatorul dintr-un stat dezvoltat va
face exportul importatorului dintr-un alt stat in curs de dezvoltare si va indica sa
fie expediata marfa acceptata in plata unui benificiar dintr-un stat si mai putin
dezvoltat.
Contractul internaional de turism

In doctrina economica, contractul de turism este gresit definit. El este

considerat ca reprezentand o deplasare temporara in afara domiciliului fara scop
lucrativ, ceea ce este profund eronat.
In mod corect turismul, care are drept cadru contractul de turism, este un
comert invizibil pe de o parte, pe de alta parte el reprezinta pentru numeroase state
si mai ales pentru statele pitice singura sursa a venitului national. Din pacate, toate
statele lumii cunosc reglementari privind organizarea turismului, cunosc
reglementari privind operatorii de turism dar nu reglementeaza contractul de
turism.
Contractul de turism se incheie intre turist si prestator, care poate fi
oficiu, agentie de turism, fiind contractul in temeiul caruia in schimbul unei plati,
prestatorul (agentia de turism) pune la dispozitia turistului un sejur sau un voiaj
asigurandu-i reconfortarea si agrementul.
Scopul contractului de turism (cauza contractului de turism) este
reconfortarea si agrementul. Orice alta prestatie care poate fi apropiata de
prestatiile cuprinse de contractul de turism, care nu se caracterizeaza prin acest
scop de reconfortare si agrement pentru turism nu reprezinta activitate turistica.
Acest contract este un contract complex pentru ca agentia de turism pune la
dispozitie o suma de prestatii precum: transport, organizare de voiaj sau de sejur,
activitati de tratament, activitati de reconfortare, activitati de hotelrie.
Intrucat lipsesc reglemetari pentru contractul de turism care este un
contract nenumit s-a incercat reglementarea acestuia prin analogie si unii
practicieni au redus contractul de turism la prestatia de transport, considerand ca,
intocmai carausului si agentia de turism se obliga sa puna la dipsozitia turistului

90
 CURS 1

posibilitatea de a-l deplasa de la un punct la altul. Se ignora in aceasta optica

faptul ca in ipoteza contractului de transport, scopul carausului ca si scopul
calatorului consta in deplasarea in spatiu intre doua puncte, fiind straina acestui
contract activitatea de asigurare a reconfortarii si agrementului. De esena
contractului de turism, deci, este acest scop de reconfortare si agrement.
De asemenea, intr-o alta opinie s-a incercat reducerea contractului de turism
la contractul de mandat, aratandu-se ca intocmai mandatarului, agentia de turism
organizeaza pentru turisti fie un sejur, fie un voiaj. Si aceasta opinie este
nestiintifica pentru ca mandatarul poate doar sa incheie contracte in numele si pe
contul mandantelui primind dispozitii din partea mandantelui in legatura cu
incheierea acestor acte. In ipoteza contractului de turism, agentia de turism
savarseste in profitul turistului si fapte materiale si de de cele mai multe ori pune
la dispozitia acestuia un sejur sau un voiaj preorganizate in sistemul pret-a-partir.
S-a incercat reducerea contractului de turism la contractul de antrepriza
ignorandu-se ca agentia de turism are numai obligatii de mijloace, in timp ce
antreprenorul are obligatii de rezultat. Astfel s-a pus problema cu acuitate a
elaborarii unei reglementari speciale contractului de turism, o incercare s-a facut la
nivelul Organizatiei Mondiale a Turismului care in 1972 a elaborat la Bruxelles
o conventie. Potrivit acestei conventii contractul de turism este de doua tipuri:
- contract de organizare de turism este contractul in temeiul caruia agentia
de turism se obliga la prestatia turistica fata de turist, raspunzand de
executarea acestor prestatii, eventual subcontractate cu alti prestatori;
- contractul de intermediere de turism este contractul in care agentia de
turism incheie doar contracte cu subprestatorii in numele si pe contul
turistului, raspunderea fiind directa a subprestatorilor.
Contractul de turism se particularizeaza si prin specificitatea participantilor,
mai precis turistul nu este niciodata un comerciant, el este un subiect de drept civil,
mai mult poate fi un subiect de drept civil care nu are deplina capacitate de exercitiu
(si un copil de 14 ani poate face o excursie). Aceste specificitati carora li se adauga
faptul ca la contractul international de turism intervine ca element de
internationalitate faptul ca locul de consumare a prestatiei este diferit de locul de
provenien al turistului.
La acest contract international, de fapt, participa 3 parti:
- turistul persoana fizica de cele mai multe ori;
- agentia intermediara de turism din tara turistului (din tara emitenta de
turism);
- agentia de turism din tara receptiv de turism, fiind agentia organizatoare.

Contractul se incheie pe de o parte intre agentia emitenta si turist si intre

aceasta si agentia organizatoare. Partile pot alege legea aplicabila, iar daca nu au
facut-o, contractul se supune legii debitorului prestatiei caracteristice,
respectiv legii in vigoare la sediul agentiei organizatoare de turism, pentru ca
aici se consuma prestatia turistica propriu-zisa.

91
 CURS 1

Contractul de asigurare

In materie de asigurri, acestea pot fi de trei feluri:

- asigurari de persoane, in raport de obiectul asigurarii;
- asigurari de bunuri;
- asigurari de raspundere civila, cu particularitatea asigurarilor profesionale.
In comertul international ne intereseaza numai asigurarea de bunuri si
asigurarea de raspundere civila.
Contractul de asigurare este prototipul contractului aleatoriu (intinderea si
existenta obligatiilor uneia dintre parti depinde de un eveniment viitor si nesigur,
posibil dar nesigur).
Contractul de asigurare se incheie intre asigurat si asigurtor, fiind
contractul in temeiul caruia in schimbul unei prime de asigurare asigurtorul se
obliga sa acopere sau sa diminueze prejudiciul pe care l-ar inregistra asiguratul ca
urmare a pagubei create obiectului asigurrii prin producerea cazului asigurat.
Prima de asigurare este o suma care se achita de catre asigurat
asigurtorului, decadal, lunar, trimestrial sau anual conform conventiei partilor si
care se calculeaza in functie de valoarea de asigurare, de suma asigurata si de
conditiile de asigurare.
Valoarea de asigurare este plafonul valoric luat in considerare de parti la
momentul incheierii contractului si care poate fi cel mult egal cu valoarea
obiectului asigurat, plus dupa caz, cheltuieli de asigurare sau cheltuieli de
transport.
Suma asigurat este plafonul maxim pana la care asigurtorul se obliga sa
raspunda. Nu poate depasi valoarea de asigurare.
Indemnizaia de asigurare este suma pe care o plateste asigurtorul
asiguratului in ipoteza producerii riscului asigurat, implicit a cazului asigurat si a
pagubei asupra obiectului asigurrii. Indemnizatia de asigurare nu poate depasi
valoarea prejudiciului suportat in patrimoniul asiguratului si nu poate depasi suma
asigurata.
Riscul asigurat este evenimentul viitor, posibil a se intampla, nesigur si de
natura a produce un prejudiciu obiectului asigurrii si susceptibil de observare
statistic. Poate fi un eveniment care nu depinde in nici un fel de voina si fapta
partilor (asa numitele fait du Dieux faptele lui Dumnezeu, adica dezlantuirea
fortelor naturii) si poate fi de asemenea un eveniment care nedepinzand de fapta si
vointa partilor tine de o anumita autoritatea (fait du prende). Pot fi asigurate si
riscuri care tin de specificitatea obiectului asigurrii combustia interna a unei
marfi .
Cazul asigurat reprezinta riscul asigurat avut in vedere, care s-a produs
(asigur masina impotriva inundatiilor, in momentul in care inundatia s-a produs si
nu mai se poate recupera masina, aceasta inundatie devine pentru prejudiciu
concret - caz asigurat).

92
 CURS 1

Riscurile asigurate sunt de natura prin producerea lor sa cauzeze pagube

obiectului asigurrii. Riscurile generale produc asa numitele avarii generale,
riscurile speciale produc asa numitele avarii speciale (pagube speciale).
Contractul de asigurare se incheie fara exceptie in form scris. Tot fara
exceptie, asigurtorii sunt societati comerciale specializate care nu pot avea un alt
obiect de activitate decat asigurrile. In toate statele lumii, aceste societati de
asigurare isi desfasoara activitatea sub supravegherea statului (dat fiind faptul ca
asiguratul este parte dezavantajata in acest contract). In Romania, societatile de
asigurare isi desfasoara activitatea sub supravegherea Comisiei de Supraveghere a
Asigurrilor.
Forma scrisa a contractului de asigurare este obligatorie si imbraca la
randul ei doua forme:
1. certificatul de asigurare, in regula generala, are doar valoare probatorie
consemnand conventia partilor;
2. polia de asigurare este un titlu de valoare negociabil.
Unele state ale lumii practica sistemul certificatelor de asigurare (dreptul
german) numai pentru asigurrile multiple. Aceste asigurri multiple au in
vedere situatia in care obiectul asigurarii prezinta o valoare foarte mare, ratiune
pentru care asigurtorii nu accept asigurare la valoarea reala a bunului si atunci
pentru acelasi bun se incheie pe cote mai multe asigurri cu diferiti asiguratori, in
aceasta ipoteza fiecare asigurare este probata printr-un certificat de asigurare.
Specificitate in ipoteza producerii riscului asigurat si a pagubei,
indemnizatiile de asigurare insumate nu pot depasi suma asigurata insumata la toti
asigurtorii.
Reasigurrile se practica atunci cand sumele asigurate sunt foarte mari. n
aceasta ipoteza, asigurtorii primari se reasigur la asigurtori mai puternici.
Specificitate:
- parteneri intr-un contract de asigurare sunt asigurtorii;
- obiectul asigurat consta in suma asigurata in asigurarea primar;
- conditiile de reasigurare sunt conditiile de asigurare din asigurarea primar.
Ori de cate ori asiguratul si asigurtorul se gasesc pe teritorii statale
deosebite, contractul are caracter intenational. In materie nu exista norme
uniforme, este foarte raspandit sistemul contractelor tip elaborate de asigurtori.
Partile pot alege legea aplicabila, daca nu o fac pe plan international se
confrunta trei solutii:
1. cea mai raspandita (retinuta si de dreptul roman) are in vedere supunerea
contractului, in tacerea partilor, legii in vigoare la sediul debitorului
prestatiei caracteristice, la sediul asigurtorului;
2. supunerea contractului legii in vigoare la locul incheierii contractului,
dar, in regula general,a incheierea contractului se face la sediul
asigurtorului pentru ca asigurtorul dispune de mijloace de urmarire
statistica, ratiune pentru care solutia este identica, legea asigurtorului;
3. solutie speciala aplicata numai de dreptul american, in tacerea partilor
tinand cont de starea de inferioritate in contract a asiguratului (care poate

93
 CURS 1

plati pe toata durata asigurrii si sa nu apara niciodata riscul asigurat)

supune contractul, in principiu legii in vigoare la sediul asiguratului.
Exceptie: cand legea asigurtorului este mai convenabila (mai buna) pentru
asigurat urmeaza a se aplica aceasta lege, a asigurtorului.
In materia asigurarilor exista si asigurri mutuale care nu opereaza la
nivelul relatiei asigurat-asigurtor, ci care au in vedere relatii de un tip special
stabilite intre asigurtori.
Asigurrile din comertul international sunt:
asigurri CARGO;
asigurri CASCO;
asigurri de rspundere civil.
Asigurarile CARGO au ca obiect asigurarea marfurilor aflate in transport.
De regula, durata asigurarii este de la magazie la magazie (din momentul in care
marfa paraseste magazia expeditorului si pana intra in magazia destinatarului).
Polita de asigurare poate fi clasificata din mai multe unghiuri de vedere, dupa
cum asigurarea este incheiata de proprietarul marfii sau dupa cum asigurarea este
incheiata de proprietarul mijlocului de transport (cru). Ea poate fi:
- evaluat presupune evaluarea marfii aflata in transport la momentul
incheierii contractului, practicata de proprietarul marfii;
- neevaluat presupune ca evaluarea marfii sa se faca numai in momentul
producerii cazului asigurat, de regula este practicata de caraus;
- de abonament - are in vedere asigurarea unei anumite cantitati de marfa, de
un anumit gen, indiferent de practicularitatile acesteia. Se practica de
carausul care in mod curent transporta cu acelasi mijloc de transport un
acelasi tip de marfa.
- flotant se asigur un plafon de marf valoric care diminueaza pe masura
executarii contractului de transport, de regula, se incheie pentru contractul
cu executare succesiv.

Condiiile de asigurare reprezinta gruparea riscurilor asigurate in raport

de frecventa producerii acestora si de consecintele asupra obiectului asigurat,
rezultate din producerea riscului asigurat. Ele sunt de regula tipizate, tipizare care
se face de catre uniunile internationale, asociatiile internationale de asigurtori pe
domenii. Asemenea conditii de asigurare in asigurarea CARGO mai frecvente
sunt:
1. fr avarie particular este cea mai putin cuprinzatoare si are in vedere
asigurarea marfii numai impotriva riscurilor generale;
2. cu avarie particular este mai cuprinzatoare si are in vedere asigurarea
marfii atat pentru riscurile generale, cat si pentru riscurile speciale;
3. toate riscurile este cea mai cuprinzatoare si are in vedere riscurile generale,
riscurile speciale, dar si riscuri care tin de specificitatea obiectului
asigurarii, inclusiv de manipularea acestora de catre personalul de deservire.

94
 CURS 1

Asigurrile CASCO au in vedere asigurarea corpului mijloacelor de

transport. Se practica in legatura cu autovehicule, nave, aeronave si vagoane de
cale ferata. Intrucat in materie cea mai veche asigurare a fost asigurarea navelor,
toate elementele asigurrii CASCO pornesc de la situatia navei.
Polita de asigurare are in vedere ipostazele in care se poate gasi nava:
polita de timp presupune asigurarea navei, aeronavei etc. pentru un
anumit interval temporar, independent de miscarea mijlocului de transport
in acest interval temporal;
polita de voiaj, cand nava este asigurata pe durata executarii unui
anumit voiaj determinat, intre doua puncte cu ruta prestabilita;
polita de port are in vedere asigurarea navei, aeronavei pe perioada
in care mijlocul de transport se gaseste imobilizat intr-un port, pe un
aeroport, intr-o remiza etc.
polita de constructie asigur mijlocul de transport fie pentru
perioada in care se gaseste in reparatii capitale, el fiind identificat ca
mijloc de transport, fie pe perioada constructiei respectivului mijloc de
transport - din momentul in care acesta poate fi identificat ca atare (nava
se gaseste intr-o faza de constructie avansata cand poate fi identificat
mijlocul de transport ca atare).

Conditiile de asigurare au ca sorginte efortul Uniunii Asigurtorilor Navali de la

Londra si sunt:
- cu rspundere pentru pierdere si avarii (cea mai cuprinzatoare), situatie
in care este asigurata nava pentru naufragiu, scufundare, euare sau pentru
avariere inclusiv din fapta echipajului;
- fr rspundere pentru avarii afara numai dac este vorba de coliziune
cu obiectele mrii, incendiu la bord, explozie sau naufragiu;
- numai pentru pierdere total (cea mai putin cuprinzatoare) are in vedere
distrugerea mijlocului de transport sau scufundarea navei, ori situatia in care
cheltuielile de recuperare depasesc valoarea mijlocului de transport si a
chiriei pentru utilizarea acestuia.
Datorit faptului c mai ales n materia navelor foarte costisitoare i
valoarea de asigurare este foarte mare, se practic foarte mult reasigurrile,
asigurrile multiple dar i asigurrile mutuale.
Ct privesc asigurrile mutuale acestea se realizeaz la nivelul cluburilor de
armatori. n aceste cluburi, armatorii nscriu toat flota lor sau o parte a acesteia i
cotizeaz cu 2 cotizaii distincte:
o cotizaie ferm raportat la tonajul nscris n club pe toat durata relaiei
cu clubul respectiv;
o a doua cotizaie variabil care este calculat tot prin raportare la tonajul
nscris n club, dar i la paguba pe care unul din membrii clubului ar
suporta-o la un moment dat.
Exemplu : am 5 armatori care s-au nscris cu un numr diferit de tone: unul
cu 10, unul cu 20, unul cu 50 altul cu 70.Va plti fiecare o anumit sum

95
 CURS 1

convenit pe tonaj. n momentul n care cel care s-a nscris cu 70 tone are un vas
care a a suportat un prejudiciu, asupra valorii acestui prejudiciu acesta se mparte
ntre toi ceilali i cota care i revine fiecruia este raportat la tonajul pe care l-a
nscris. Deci cel care a nscris 10 tone va plti mai puin, cel care a nscris 50 de
tone va plti mai mult din acest prejudiciu.
La nivelul acestor cluburi cele mai cunoscute sunt sistemele P & I -
Protecie i Indemnizaie - care acoper att pagubele pe care le poate suporta
armatorul n calitate de proprietar al navei (pagubele pe care le creeaz terilor sau
proprie fiecrei nave), ct i pagubele pe care le-ar suporta n calitate de exploatant
al navei (paguba pe care o face echipajul, manevra greit, pagubele asupra mrfii
ncrcate) - paleta de acoperire este mai mare, este sistemul cel mai raspndit n
materie de asigurare naval. De altfel, aceste asigurri mutuale sunt reinute i de
legislaia romn n materie de asigurri.

Asigurrile de rspundere civil au n vedere diminuarea prejudiciului pe

care l-ar suporta asiguratul prin antrenarea rspunderii sale civile delictuale, prin
fapta sa sau fapta lucrului su, mai ales prin fapta lucrului su. Aceast asigurare
de rspundere civil are particulariti ct privete utilizarea autovehiculelor.
Datorit frecvenei accidentelor rutiere de circulaie, datorit consecinelor acestor
accidente deopotriv pentru proprietarul autovehiculului, ct i pentru ter,
majoritatea statelor au transformat aceste asigurri n asigurri obligatorii.
n raport de sorgintea lor, asigurrile pot fi:
- facultative - cnd au la baz voina reciproc a prilor (asigurat i asigurtor);
- obligatorii numite i asigurri prin efectul legii pentru c legea oblig ncheierea
unui anumit gen de asigurare civil.
Romnia n acord cu toate statele europene a fcut asigurrile de
rspundere civil auto ca asigurri obligatorii. Aceast specificitate a permis ca la
nivelul Europei s se ncheie o convenie: Uniform Agreement ncheiat n 1951
n cadrul Comitetului pentru Transporturi al Comisiei Economice ONU pentru
Europa i care pune n lucru sistemul Crii Verzi Cartea Verde fiind polia de
asigurare obligatorie de rspundere civil auto. n temeiul acestui instrument
ncheiat ntre asigurtorii de rspundere civil auto din rile pri se recunoate n
ara vizitat efectul ncheierii contractului de rspundere civil auto n ara de
nmatriculare a autovehiculului. n baza conventiei, n ara vizitata unde se
produce accidentul, biroul de asigurri auto din acea ar va instrumenta cazul, va
desdunez pe ter, va sprijini pe asigurat i va transmite dosarul biroului de
asigurare din ara de nmatriculare de la care recupereaz sumele pltite i
comisionul convenit.
Exemplu: Aceasta nseamn c am ncheiat asigurarea n Romnia. M duc cu
autovehiculul n Spania, l parchez, are o defeciune, se rupe bara de direcie, o ia
la vale i lovete o stiv cu sticle de lapte aduse pentru aprovizionare. Este
antrenat rspunderea civil, sunt obligat s desdunez pe proprietarul sticlelor de
lapte. Nu am bani, cazul se instrumenteaz de ctre biroul de asigurri din Spania
i dosarul de daune se transmite biroului de asigurri din Romnia. Eu am dreptul

96
 CURS 1

la desdunare pentru c am ncheiat asigurarea de rspundere civil n ara mea

de origine.
Sistemul a funcionat, singura obligaie a conductorului auto este de a
produce la trecerea graniei Cartea Verde.
Acelai mecanism al rspunderii prin efectul legii st i la baza Crii
Albastre ce a funcionat ntre Statele Socialiste din Europa i Asia - avea la baz
convenii bilaterale ncheiate ntre societile - Birourile Naionale de asigurtori,
care nu mai exist. Cartea Albastr mai exist, ea se practic ntre statele care s-au
desprins din fosta Uniune Sovietic i are la baz acest mecanism. Se numete
Carte Albastr pentru c polia de asigurare are culoarea albastr i trebuia
deosebit de Cartea Verde.
n materia transportului de mrfuri pe osele, pe baza acordurilor bilaterale
interstatale de transport, pornindu-se tot de la acest caracter obligatoriu al
asigurrii de rspundere civil auto, se recunoate efectul extrateritorial al
asigurrii ncheiate n ara de nmatriculare. Conductorul auto asigurat nu are de
prezentat n ara vizitat dect certificatul de nmatriculare, tiindu-se c acest
certificat de nmatriculare nu se elibereaz dect dac n prealabil se face dovada
ncheierii asigurrii de rspundere civil auto. Este foarte raspndit acest sistem
mai ales n transporturile bilaterale pe osele cu mijloace auto articulate.

Contractul de transport

Transporturile sunt de mai multe feluri n raport de calea utilizat i

mijloacele care concur la realizarea respectivei prestaii. Din acest punct de
vedere pot fi:
- transporturi navale, maritime i fluviale;
- transporturi aeriene;
- transporturi rutiere, feroviare i pe sosele.
Transporturile pot fi:
n trafic direct, dac deplasarea se face cu un acelai mijloc de transport
(numai pe calea ferat, numai cu autovehiculul, numai cu nava);
n trafic combinat, dac la executarea transportului concur mai multe
mijloace de transport.
De reinut este c nu se schimb natura transportului dac mijlocul de transport
este ncrcat pe un alt mijloc de transport far transbordare de marf.(ex. Dac se
folosete feribotul nu este vorba de a schimba traficul direct cu traficul combinat.)
n sfarit, el poate fi transport:
n trafic intern, cnd se consum ntre graniele unui singur stat
n trafic internaional, cnd locul de ncrcare, respectiv de
descrcare, se situeaz pe teritorii statale deosebite.
n materia transporturilor se ntlnete i transportul de peaj sau n
tranzit, cnd, dei locul de ncrcare i de descrcare se gsesc pe alte teritorii,
mijlocul de transport tranziteaz, traverseaz i teritoriul unui alt stat. De reinut

97
 CURS 1

este c, datorit utilitii deosebite a transportului n comerul internaional, n

materie s-au elaborat norme uniforme care stabilesc cadrul legal, deci cadrul
obligatoriu al contractului de transport cnd prile provin din state pri la
respectiva convenie.
Ct privete transportul naval, acesta are caracter internaional dac locul
de ncrcare i locul de descrcare se gsesc pe teritorii statale deosebite. De
regul, contractul de transport naval mbrac dou forme:
a) transportul charter party sau casa partita;
b) transportul sub conosament.
Transportul charter party se refer la transportul mrfurilor de mas, de
regul. Contractul se ncheie fr excepie n form scris i poate fi: voyage
charter, time charter si charter by demise (bareboat charter).
Voyage charter este contractul n care armatorul pune la dispoziia
expeditorului ntreaga nav sau o capacitate de ncrcare a acesteia, obligndu-se
s transporte marfa de la locul de ncrcare la locul de descrcare.
Obligaiile armatorului:
- de a aduce nava n bun stare tehnic de navigabilitate la locul de ncrcare;
- de a asigura existena echipajului, a hranei echipajului, a apei potabile (apei
dulci), a hranei navei (combustibilul i lubrifianii);
- de a suporta toate cheltuielile accesorii transportului (taxele de port, taxele de
canal, etc.).
Obligaia expeditorului:
- s ncarce marfa pe nav;
- s foloseasc spaiul special indicat de armator;
- s arimeze marfa (s o asigure, s o lege) sub supravegherea armatorului;
- s plteasca navlul (chiria) navlul se calculeaz pe ton de marf ncrcat.

Prile pot conveni, dac expeditorul este interesat ca transportul s se

realizeze ntr-un anumit interval, asupra aa numitului navlu mort (adica
expeditorul s plteasc un navlu i pentru capacitatea de nav nencrcat) sau,
prile pot conveni, ca n ipoteza n care, dei a angajat o capacitate mai mare,
expeditorul a acoperit parial aceast capacitate s i se restituie jumtate din
navlul pltit pentru capacitatea nencrcat.

Cat priveste contractul time charter, armatorul pune la dispozitia

navlositorului intreaga capacitate de incarcare a navei, cu alte cuvinte inchiriaza
nava pentru un anumit interval de timp.
In acest interval, obligatiile armatorului sunt:
- de a preda nava in buna stare tehnica de navigabilitate;
- de a angaja echipajul.

Pe durata contractului, obligatiile navlositorului constau in:

plata hranei echipajului, a apei dulci;

98
 CURS 1

asigurarea hranei navei (combustibilul si lubrifiantii);

suportarea cheltuielilor auxiliare;
exploatarea navei potrivit destinatiei.
Plata se face prin navlu care se stabileste de regula la bursele de navlu.

Charter by demise (cocnu) este contractul care se practica ori de cate ori
constructia de nave este foarte costisitoare si creste brusc pretul. Consta in
transmiterea spre exploatare a navei de catre armator navlositorului.
Predarea navei se face pe baza unei expertize suportate de navlositor la
incheierea contractului si de armatorul navlosant la incetarea contractului.
Armatorul trebuie sa fie consultat si sa-si dea acordul in legatura cu
persoana capitanului navei si a sefului salii masinilor, respectiv a mecanisului sef.
El trebuie sa fie consultat si sa-si dea acordul ori de cate ori se fac reparatii in sala
masinilor sau in capacitatea, in puterea navei.
Toate celelalte operatii sunt in sarcina navlositorului, inclusiv efectuarea
reparatiilor curente si capitale pe durata contractului.
Contractul de charter party nu cunoaste norme uniforme, sunt larg
raspandite contractele tip, partile pot alege legea aplicabila, daca nu au facut-o
exista mai multe solutii in practica internationala.
De regula, contractul este supus locului de ncheiere. Exista unele state
care supun contractul legii armatorului - dreptul italian, altele care supun
contractul legii pavilionului navei, pentru ca acestei legi ii este supus si regimul
juridic al navei, inclusiv al faptelor savarsite la bord.
Contractul de transport naval cu nave de linie (nave care fac curse
regulate) cunoaste reguli uniforme care sunt date de Conventia de la Bruxelles
din 1924 ratificata si de Romnia, cunoscuta sub denumirea de Regulile de la
Haga. Ea a fost modificata prin Conventia de la Bruxelles din 1968 cunoscuta sub
denumirea de Regulile Haga si este inlocuita intre partile ratificante de Conventia
de la Hamburg intrata in vigoare, ratificata si de Romania, incheiata in 1978.
Aceste conventii au in vedere transportul de marfuri sub conosament.
Conosamentul este un titlu de valori reprezentativ al marfii, care se
intocmeste de catre capitanul navei sau sub supravegherea capitanului navei cu
semnatura acestuia.
Se intocmeste pe documente tipizate in mai multe exemplare originale care
formeaza impreuna un set sau un joc si care se elibereaza la incheierea
contractului expeditorului marfii. Capitanul isi retine asa numita copie a
capitanului. Marfa se va elibera la destinatie numai daca destinatarul produce
capitanului un exemplar din conosament identic cu copia capitanului. Ratiune
pentru care expeditorul marfii primind conosamentul va transmite destinatarului
un exemplar cu prima posta si un al doilea exemplar cu a doua posta pentru a se
evita riscul pieirii conosamentului.
Conosamentul trebuie sa cuprinda date cu privire la parti obligatoriu
trebuie sa cuprinda:

99
 CURS 1

numele navei
numele capitanului
date cu privire la marfa: - cantitate
- valoare
- starea aparenta a marfii
De retinut ca pentru aceasta stare aparenta a marfii raspunde capitanul, in sensul ca
el este tinut sa remita la destinatie marfa in starea in care a primit-o.
Din aceasta cauza, conosamentul este de doua feluri:
- conosament curat (clean bill of lending) situatie in care capitanul nu
face mentiuni in legatura cu starea aparenta a marfii, presupunandu-se ca
aceasta a fost trimisa in buna stare;
- conosament cu rezerve (unclean bill of lending) situatie in care
capitanul face mentiuni in legatura cu constatarile sale raportate la starea
aparenta a marfii.

Conosamentul are valoare probatorie pentru incheierea contractului si

primirea marfii la bord si in acelasi timp este un titlu de valoare care reprezinta
marfa aflata in transport. Este ratiunea pentru care proprietarul conosamentului
poate vinde marfa prin virarea conosamentului, virare translativa de proprietate.
Cat privesc regulile uniforme, Regulile de la Haga din 1924 erau insotite de
asa numitul catalog al exonerrilor care cuprindea situatii numeroase de
exonerare a capitanului pentru avarierea marfii in transport. Acest catalog a fost
eliminat de Conventia de la Haga care s-a ocupat si de transportul marfurilor pe
punte si a animalelor vii. Ea este inlocuita de Regulile de la Hamburg, astazi in
vigoare. Toate aceste 3 conventii cuprind si o clauza asa numita paramount
clause potrivit careia, partile la un contract de charter party pot conveni expres sa
supuna contractul lor regulilor prevazute de conventiile evocate. Clauza este
mentinuta si in varianta Hamburg.
In afara acestor prevederi si independent de forma contractului, in materia
transportului de marfuri pe mare fiinteaza asa numitele obligatii subintelese ale
partilor, de sorginte cutumiara. Acestea sunt urmatoarele:
Cat priveste pe armator, o obligatie este o obligatie personala care antreneaza
raspunderea armatorului cu toata averea sa de apa si de uscat si care se refera la
asigurarea bunei stari tehnice de navigabilitate a navei. Aceasta obligatie
presupune:
dotarea navei cu documentele de transport (harti, etc.) si cu aparatura
de bord necesara unui voiaj in siguranta.
efectuarea reparatiilor capitale si curente ale navei.
Celelalte obligatii subintelese ale armatorului sunt executate prin intermediar,
respectiv prin capitanul vasului, si pentru neexecutarea acestora, armatorul
raspunde in limita valorii vasului si a navlului, acestea sunt:
aducerea navei la locul de incarcare (dana, cheu), respectiv la locul de
descarcare sau in ipoteza producerii unor ... fait du prin... interdictii

100
 CURS 1

de intrare in port, carantina, etc. - aducerea navei la cel mai apropiat

loc de locul de incarcare respectiv de descarcare, si descarcarea marfii
pe slepuri. Este ratiune pentru care nava trebuie totdeauna sa fie
dotata cu mijloace de trecere a marfii peste prapastie, de descarcare a
marfii.
realizarea transportului pe ruta cea mai scurta, cu cea mai mare viteza
rezonabil posibila. Aceasta rezonabilitate se raporteaza la parametrii
tehnici ai navei.
Abaterea de la ruta este scuzabila in urmatoatele ipoteze:
1. salvarea de vieti pe mare;
2. nevoia de a evita fenomene ale naturii.
aducerea marfii la destinatie in starea in care a fost primita,
atingandu-se interesul comercial al transportului.
Cat priveste pe expeditor, acesta are si el o obligatie subinteleasa,
aceea de a aduce marfa la locul de incarcare marfa asteptand intotdeauna
nava.
Cele mai multe litigii din contractele de transport pe mare s-au nascut in
legatura cu incarcarea si descarcarea navei, ratiune pentru care legat de aceasta se
discuta staliile, contrastaliile si dispatch-ul.
Staliile reprezinta timpul normal de incarcare a unei nave.
Contrastaliile reprezinta timpi suplimentari stabiliti pentru terminarea
incarcarii si pentru care expeditorul-incarcator plateste sume suplimentare numite
contrastalii.
Dispatch-ul reprezinta suma pe care armatorul trebuie sa o plateasca
incarcatorului-expeditor pentru ipoteza in care a incarcat marfa intr-un timp mai
scurt decat timpul de staliu.
De regula, staliile, contrastaliile si dispatch-ul se precizeaza in contract; in
caz contrar se vor aplica uzurile (regulile) portuare ale portului de incarcare
respectiv de descarcare. Staliile curg de la momentul comunicarii notice-ului adica
avizului de sosire a marfii la locul de incarcare si ele se calculeaza diferit, in
functie de prevederile din contract si in absenta, in functie de regulile si uzurile
portuare. Pot fi calculate pe zile libere, pe zile continui, pe zile lumin.
Filmul incarcarii-descarcarii unei nave se consemneaza in asa numitul time-
sheeting, document care se intocmeste in contradictoriu de incarcator-expeditor si
de capitanul vasului si care face proba pana la inscrierea in fals.
Daca nu este timpul material pentru redactarea time-sheetingului, capitanul
navei intocmeste el asa numitul bill of facts care este o precizare a filmului
incarcarii-descarcarii si care face dovada pana la proba contrara.
Ca o specificitate a dreptului roman o prescriptie mai scurta aplicabila
transportului naval cat priveste navlul, staliile, contrastaliile si dispatch-ul - 1 an
de la terminarea transportului.

Cat priveste transportul de mrfuri pe fluviu, de regula, exista

reglementari privind fiecare fluviu in parte si mai recent exista Convenia de la

101
 CURS 1

Siofoc care priveste transportul de marfuri pe Dunare si care priveste implicit si

Romania.

Transportul aerian

Este reglementat de Convenia de la Montreal (1996) ratificata si de

Romania si care inlocuieste Conventia de la Varsovia (1929) modificata prin
Protocolul de la Haga (1955).
Contractul de transport aerian de mrfuri se ncheie prin scrisoarea de
trsur aerian.
Specificitate - spre deosebire de transportul naval este data de:
obligatia de incarcare a marfii pe aeronava care revine cruului
pentru siguranta zborului;
in scrisoarea de transport aerian trebuie precizat volumul marfii
pentru ca nu se accepta transportul aerian al unor marfuri care depasesc un anumit
volum si trebuie precizata natura marfii.
Scrisoarea se intocmeste in 3 exemplare care au valoare probatorie:
un prim exemplar semnat de cru se remite expeditorului si
probeaza primirea marfii la transport;
al II-lea exemplar semnat de expeditor/transportator se remite
destinatarului si probeaza ajungerea marfii la destinatie;
ultimul exemplar care are si semnatura destinatarului atesta
executarea transportului si se remite cruului.
Conventia cuprinde prevederi legate de continutul scrisorii si de
raspunderea cruului precum si prevederi cu privire la solutionarea litigiilor.
Un contract de transport aerian este supus acestei conventii numai daca, in
mod expres, pe scrisoarea de trsur aerian se precizeaza vointa partilor de a
supune transportul respectivei conventii.

Transportul feroviar

Este reglementat de Convenia de la Berna (incheiata la finele sec XIX)

renegociata in timp, astazi fiind cunoscuta cu denumirea de Conventia COTIF
care are 2 componente:
Conventia CIV (referitoare la transportul de calatori)
Conventia CIM (referitoare la transportul de marfuri pe calea ferata)
Conventia este insotita de o lista a cailor ferate pe care se aplica.
Conventia NU se aplica intregii retele de cai ferate din tarile europene. Rusia nu
este parte la conventie din cauza ecartamentului diferit.
Intre statele foste socialiste, dar astazi state din Asia desprinse din URSS si
Vietnam, Coreea si China se aplica o conventie cunoscuta sub denumirea de
Conventia SMGS care este inca in vigoare. Romania a denuntat-o, dar realizeaza

102
 CURS 1

transportul pe calea ferata cu tarile din Estul Europei si Asia pe baza unor
intelegeri intre caile ferate romane si societatile de cai ferate din tarile respective.

Conventia CIM spune ca transportul se incheie pe baza scrisorii

internaionale de trsur, care sub sanctiunea nulitatii cuprinde mentiuni
obligatorii si poate cuprinde si mentiuni facultative.
Mentiunile obligatorii au in vedere:
statia de incarcare si statia de descarcare
expeditorul
mentiuni cu privire la natura si valoarea marfii, la starea aparenta a
ambalajelor, a marfii, la unitatea de cantarire obligatorie dat fiind faptul ca desi s-a
trecut la sistemul metric international tot se mai practica cantarirea potrivit unitatii
de masura a Angliei de exemplu.
valoare per colet.
La transportul pe calea ferata nu se accepta colete sub 10 kg, nu se accepta
razaturi/stersaturi pe scrisoarea de trasura.
Scrisoarea este redactata obligatoriu in limba statiei de incarcare si intr-una
din urmatoarele limbi: franceza sau italiana.
Ea se intocmeste in 5 exemplare:
Matca se pastreaza in Registrul de Evidenta al statiei de incarcare, probeaza
transmiterea marfii la transport si incalcarea mijlocului de transport,
inclusiv aplicarea sigiliilor.
Scrisoarea unicat insoteste marfa pe durata transportului, se remite
destinatarului si are valoarea probatorie cea mai mare. Este instrumentul
care probeaza momentul trecerii frontierelor.
Scrisoarea duplicat semnata de statia de incarcare se remite expeditorului
si atesta primirea marfii la transport.
Avizul avand semnatura expeditorului si a cailor ferate se remite
destinatarului si probeaza ajungerea marfii la destinatie.
Recipisa este semnata de destinatar si se remite carausului si atesta
executarea contractului.
Conventia prevede:
obligatiile partilor
termenul de executare si de asemenea impiedicarile la transport
limita raspunderii cruului pentru ipoteza in care expeditorul nu a
declarat corect sau nu a declarat deloc valoarea marfii si natura acesteia.

Expeditorul este obligat:

- sa completeze corect scrisoarea de trsur;
- sa incarce marfa in mijlocul de transport;
- sa plateasca taxa de transport sau sa stabileasca debursarea acesteia de catre
destinatar comunicnd destinatarului despre aceasta.
Carausul este obligat:

103
 CURS 1

- sa realizeze transportul pe ruta stabilita si cu viteza stabilita scrisoarea

fiind intocmita pe o hartie alba cu 2 dungi rosii sus si jos, pe fata si pe verso,
paralele pentru transportul de mare viteza, deci trebuie respectata aceasta
viteza;
- sa raspunda, avand paza juridica a marfii, de integrarea marfii in transport,
eliberand-o la destinatie in starea in care a primit-o.
Daca n parcurs are loc un accident care prejudiciaza marfa, trebuie sa se
intocmeasca un asa numit proces verbal comercial la care participa statia in cauza
si un reprezentant al expeditorului sau un ter avand activitate similara cu a
expeditorului. Nu se poate formula nici reclamatie administrativa si nici actiune in
justitie daca nu este insotita de acest proces verbal.

Transportul pe osele cu mijloace auto

Este reglementat uniform de Convenia de la Geneva (1956) renegociat in

1979 (Romnia este parte la conventie) insotita de o Convenie vamal TIR
(1959) incheiata tot la Geneva i renegociat in 1975.
De asemenea, Uniunea Internaional a Transportatorilor Rutieri a elaborat
o scrisoare de trsur auto tip numit scrisoarea IRU.
Partile la contract sunt obligate sa intocmeasca scrisoarea de trsur care
cuprinde mentiuni absolut obligatorii, mentiuni obligatorii tinand de natura marfii
si mentiuni facultative.

Obligaii specifice ale prilor

A. Obligaiile expeditorului:
- de a completa corect scrisoarea de trsur;
- de a procura documentele mrfii, eventual de a insoti marfa in
transport ca si la transportul feroviar;
- de a colabora cu cruul la ntocmirea documentelor vamale.

B. Obligaiile cruului:
- de a pune la dispozitie mijlocul de transport;
- de a asigura conducatorul auto si documentele mijlocului de transport
si ale conducatorului auto;
- de a obtine autorizatiile de transport;
- de a raspunde de paza juridica a marfii in transport;
- este tinut sa realizeze transportul pe ruta convenita in intervalul de
timp convenit.
Daca pe parcurs intervin impiedicari la transport (de exemplu s-a stricat
soseaua, este interzisa circulatia pe un anumit tronson dintr-un motiv sau altul
precum inundatii, cutremure etc.) trebuie sa ceara instructiunii de la expeditor sau
destinatar, dupa caz, si daca nu le poate cere sau nu le-a putut primi este obligat fie

104
 CURS 1

sa depoziteze pe cheltuiala expeditorului, respectiv destinatarului, fie s vnd

marfa la licitaie pentru a diminua pierderea (presupunnd ca marfa este perisabila
si presupunnd ca s-a stricat sa zicem agregatul frigorific)
Atat in materia transportului feroviar, cat si in materia transportului auto
rspunderea primului cru presupune rspunderea solidar a tuturor cruilor
succesivi, dupa cum si a tuturor cailor ferate implicate in realizarea transportului.

105