Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT
ANUL III
SEMESTRUL II
II. Informaţii despre titularul de curs, seminar, lucrare practică sau laborator
Săptămâna 1
Tematică curs şi seminar: Definirea conceptuală a afacerilor. Regimul legal şi evoluţia
reglementărilor juridice privind afacerile.
Concepte de bază: conceptul de comerţ, conceptul de afacere, regimul juridic al afacerilor,
sisteme de reglementare juridică – obiectiv, subiectiv şi mixt, drept comercial, dreptul afacerilor,
raport juridic comercial, ramura de drept comercial, sistem de drept naţional, norme juridice de
drept privat, norme juridice de drept public.
Angajamentul, implicarea studenţilor: Parcurgerea referinţelor bibliografice indicate,
exemplificări şi studii de caz.
Bibliografie: Angela Miff, Ciprian Păun, Dreptul afacerilor, Ed. Imprimeria Ardealul, Cluj-
Napoca, 2006, p.5-18; Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, Drept comercial.
Pentru învăţămânzul economic, Ed. Universitară, Bucureşti, 2004, p.11-17; Ion Turcu, Dreptul
afacerilor, Ed. Fundaţia „Chemarea”, Iaşi, 1992, p.3-10; Stanciu D. Cărpenaru, Drept comercial
român, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, p.1-12; I.I. Georgescu, Drept comercial român, Ed.
Lumina Lex, Bucureşti, 2002, p.45-46; Jacques Mestre, Marie-Eve Pancrazi, Droit commercial.
Droit interne et aspects de droit international, L.G.D.J., Paris, 2003, p.1-9.
Săptămâna 2
Tematică curs şi seminar: Fundamentele legale ale afacerilor în România.
Concepte de bază : izvoare de drept, norme juridice comerciale, izvoarele dreptului afacerilor,
izvoare normative, izvoare interpretative.
Angajamentul, implicarea studenţilor: Parcurgerea referinţelor bibliografice indicate,
exemplificări şi studii de caz.
Bibliografie: Angela Miff, Ciprian Păun, Dreptul afacerilor, Ed. Imprimeria Ardealul, Cluj-
Napoca, 2006, p.19-23; Ion Turcu, Teoria şi practica dreptului comercial român, Ed. Lumina
Lex, Bucureşti, 1998, p.26-35; Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, Drept
comercial. Pentru învăţământul economic, Ed. Universitară, Bucureşti, 2004, p.18-24; Stanciu D.
Cărpenaru, Drept comercial român, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, p.13-24; Jacques Mestre,
Marie-Eve Pancrazi, Droit commercial. Droit interne et aspects de droit international, L.G.D.J.,
Paris, 2003, p.9-29.
Săptămâna 3
Tematică curs şi seminar: Faptele de comerţ – modalitatea de obiectivare a afacerilor.
Concepte de bază: fapte de comerţ obiective, fapte de comerţ subiective, fapte de comerţ
unilaterale sau mixte, calificarea operaţiunilor agricole.
Angajamentul, implicarea studenţilor: Parcurgerea referinţelor bibliografice indicate,
exemplificări şi studii de caz.
Bibliografie: Angela Miff, Ciprian Păun, Dreptul afacerilor, Ed. Imprimeria Ardealul, Cluj-
Napoca, 2006, p.24-82; Ion Turcu, Teoria şi practica dreptului comercial român, Ed. Lumina
Lex, Bucureşti, 1998, p.41-87; Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, Drept
comercial. Pentru învăţământul economic, Ed. Universitară, Bucureşti, 2004, p.25-41; Stanciu D.
Cărpenaru, Drept comercial român, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, p.25-62; Gheorghe Buta,
Jurisdicţia comercială, Ed. Lumina Lex, 2003, p.129-212; Jacques Mestre, Marie-Eve Pancrazi,
Droit commercial. Droit interne et aspects de droit international, L.G.D.J., Paris, 2003, p.33-64.
Legislaţie : Codul comercial român (art.3, 4, 56).
Săptămâna 4
Tematică curs şi seminar: Protagoniştii activităţilor din domeniul afacerilor. Forme de
organizare a întreprinderii economice. Comercianţii persoane fizice (comercianţii individuali).
Asociaţiile familiale. Statutul juridic al comerciantului. Registrul comerţului.
Concepte de bază: comerciantul, asociaţia familială, statutul juridic al comerciantului.
Angajamentul, implicarea studenţilor: Parcurgerea referinţelor bibliografice indicate,
exemplificări şi studii de caz.
Bibliografie: Angela Miff, Adrian Ciprian Păun, Dreptul afacerilor, Ed. Imprimeria Ardealul,
Cluj-Napoca, 2006, p.83-228; Ion Turcu, Teoria şi practica dreptului comercial român, Ed.
Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p.191-232; Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica,
Drept comercial. Pentru învăţământul economic, Ed. Universitară, Bucureşti, 2004, p.42-62;
Stanciu D. Cărpenaru, Drept comercial român, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, p.63-112; Jacques
Mestre, Marie-Eve Pancrazi, Droit commercial. Droit interne et aspects de droit international,
L.G.D.J., Paris, 2003, p.167-215.
Legislaţie: Codul comercial român (art.7), Legea nr.300/2004 privind autorizarea persoanelor
fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent, Legea
nr.26/1990 privind registrul comerţului, republicată cu modificările şi completările ulterioare,
Legea nr.359/2004.
Săptămâna 5
Tematică curs şi seminar: Protagoniştii activităţilor din domeniul afacerilor. Forme de
organizare a întreprinderii economice. Comercianţii persoane juridice (comercianţii colectivi).
Societăţile comerciale. Regiile autonome. Societăţile naţionale. Companiile naţionale.
Concepte de bază: societăţi comerciale, regii autonome, societăţi naţionale, companii naţionale.
Angajamentul, implicarea studenţilor: Parcurgerea referinţelor bibliografice indicate,
exemplificări şi studii de caz.
Bibliografie: Angela Miff, Adrian Ciprian Păun, Dreptul afacerilor, Ed. Imprimeria Ardealul,
Cluj-Napoca, 2006, p.139-409; Ion Turcu, Teoria şi practica dreptului comercial român, Ed.
Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p.191-232; Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica,
Drept comercial. Pentru învăţământul economic, Ed. Universitară, Bucureşti, 2004, p.91-254;
Stanciu D. Cărpenaru, Drept comercial român, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, p.63-112; Jacques
Mestre, Marie-Eve Pancrazi, Droit commercial. Droit interne et aspects de droit international,
L.G.D.J., Paris, 2003, p.219-449, 958-960.
Legislaţie : Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii
autonome şi societăţile comerciale, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.30/1997 privind
reorganizarea regiilor autonome.
Săptămâna 6
Tematică curs şi seminar: Protagoniştii activităţilor din domeniul afacerilor. Forme de
organizare a întreprinderii economice. Comercianţii persoane juridice (comercianţii colectivi).
Societăţile cooperative. Grupurile de interes economic. Grupul de interes economic european.
Societăţile de microfinanţare. Societăţile bancare.
Concepte de bază: societăţi cooperative, grupurile de interes economic, grupul de interes
economic european, societăţi de microfinanţare, societăţile bancare.
Angajamentul, implicarea studenţilor: Parcurgerea referinţelor bibliografice indicate,
exemplificări şi studii de caz.
Bibliografie: Angela Miff, Ciprian Păun, Dreptul afacerilor, Ed. Imprimeria Ardealul, Cluj-
Napoca, 2006, p.229-377; Angela Miff, Dreptul afacerilor şi legislaţie în turism. Note de curs,
Ed. EFES, Cluj-Napoca, 2005, p.52-61; Ion Turcu, Teoria şi practica dreptului comercial român,
Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p.236-509; Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia
Stoica, Drept comercial. Pentru învăţământul economic, Ed. Universitară, Bucureşti, 2004, p.91-
254; Stanciu D. Cărpenaru, Drept comercial român, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, p.143-369;
Jacques Mestre, Marie-Eve Pancrazi, Droit commercial. Droit interne et aspects de droit
international, L.G.D.J., Paris, 2003, p.219-449, 958-960; Angela Miff, Considerations regarding
cooperative enterprises, în volumul „The impact of European integration on the National
Economy. Economics, U.BB, Faculty of Economics and Business Administration, Ed. Risoprint,
Cluj-Napoca, 2005, p.107-116; Angela Miff, The actual legal regime of microfinancing
companies, în volumul „Buletin ştiinţific. Seria A, vol.XXIII. Ştiinţe Economice, Universitatea
de Nord, Baia Mare, 2006, p.429-439.
Legislaţie : Legea nr.1/2005 privind organizarea şi funcţionrea cooperaţiei, Legea nr.240/2005
privind societăţile de microfinanţare, Legea nr.161/2003 (titlul V, referitor la grupurile de interes
economic), Legea nr.58/1998 privind activitatea bancară, republicată în 2005.
Săptămâna 7
Tematică curs şi seminar: Drept societar. Societăţile comerciale – reguli comune şi specifice
privind organizarea şi funcţionarea acestora. Organele de conducere şi administrare.
Concepte de bază: adunarea generală a asociaţilor/acţionarilor, consiliul de administraţie,
directoratul, consiliul de supraveghere.
Angajamentul, implicarea studenţilor: Parcurgerea referinţelor bibliografice indicate,
exemplificări şi studii de caz.
Bibliografie: Angela Miff, Ciprian Păun, Dreptul afacerilor, Ed. Imprimeria Ardealul, Cluj-
Napoca, 2006, p.278-322; Ion Turcu, Teoria şi practica dreptului comercial român, Ed. Lumina
Lex, Bucureşti, 1998, p.191-232; Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, Drept
comercial. Pentru învăţământul economic, Ed. Universitară, Bucureşti, 2004, p.91-254; Stanciu
D. Cărpenaru, Drept comercial român, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, p.63-112; Jacques Mestre,
Marie-Eve Pancrazi, Droit commercial. Droit interne et aspects de droit international, L.G.D.J.,
Paris, 2003, p.219-449, 958-960.
Legislaţie : Legea nr.31/1990, rep. în 2004 cu modificările şi completările ulterioare.
Săptămâna 8
Tematică curs şi seminar: Drept societar. Societăţile comerciale – reguli comune şi specifice
privind organizarea şi funcţionarea acestora. Organele de control. Fuziunea, divizarea, dizolvarea
şi lichidarea societăţilor comerciale.
Concepte de bază: cenzori, auditorul financiar, fuziune, divizare, dizolvare, lichidare.
Angajamentul, implicarea studenţilor: Parcurgerea referinţelor bibliografice indicate,
exemplificări şi studii de caz.
Bibliografie: Angela Miff, Ciprian Păun, Dreptul afacerilor, Ed. Imprimeria ardealul, Cluj-
Napoca, 2006, p.213-257; Ion Turcu, Teoria şi practica dreptului comercial român, Ed. Lumina
Lex, Bucureşti, 1998, p.191-232; Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, Drept
comercial. Pentru învăţământul economic, Ed. Universitară, Bucureşti, 2004, p.91-254; Stanciu
D. Cărpenaru, Drept comercial român, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, p.63-112; Jacques Mestre,
Marie-Eve Pancrazi, Droit commercial. Droit interne et aspects de droit international, L.G.D.J.,
Paris, 2003, p.219-449, 958-960.
Legislaţie : Legea nr.31/1990, rep. în 2004 cu modificările şi completările ulterioare.
Săptămâna 9
Tematică curs şi seminar: Instrumentele juridice ale afacerilor. Fondul de comerţ.
Concepte de bază: conceptul de fond de comerţ, conceptul de patrimoniu, elemente corporale,
elemente necorporale, firma, emblema, clientela, vadul comercial, brevetele de invenţie, măprci
de fabrică şi de comerţ, drepturile de autor.
Angajamentul, implicarea studenţilor: Parcurgerea referinţelor bibliografice indicate,
exemplificări şi studii de caz.
Bibliografie: Angela Miff, Adrian Ciprian Păun, Dreptul afacerilor, Ed. Imprimeria Ardealul,
Cluj-Napoca, 2006, p.410-436; Ion Turcu, Teoria şi practica dreptului comercial român, Ed.
Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p.13-43, 82-127; Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia
Stoica, Drept comercial. Pentru învăţământul economic, Ed. Universitară, Bucureşti, 2004, p.67-
90, 306-396; Stanciu D. Cărpenaru, Drept comercial român, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002,
p.113-126, 371-501; Jacques Mestre, Marie-Eve Pancrazi, Droit commercial. Droit interne et
aspects de droit international, L.G.D.J., Paris, 2003, p.483-548.
Legislaţie : Legea nr.298/2001 privind modificarea şi completarea Legii nr.11/1991.
Săptămâna 10
Tematică curs şi seminar: Instrumentele juridice ale afacerilor. Contractele comerciale –
generalităţi.
Concepte de bază: contractul, contractul comercial, executarea contractelor, rezoluţiunea
contractelor.
Angajamentul, implicarea studenţilor: Parcurgerea referinţelor bibliografice indicate,
exemplificări şi studii de caz.
Bibliografie: Angela Miff, Ciprian Păun, Dreptul afacerilor, Ed. Imprimeria ardealul, Cluj-
Napoca, 2006, p.410-436; Ion Turcu, Liviu Pop, Contractele comerciale,I, Ed. Lumina Lex,
Buc., 1997, p.110-171; Angela Miff, Adrian Ciprian Păun, Dreptul afacerilor. Sinteze.
Legislaţie. Jurisprudenţă, Ed. EFES, Cluj-Napoca, 2005, p.33-66; Ion Turcu, Teoria şi practica
dreptului comercial român, II, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p.82-194; Smaranda Angheni,
Magda Volonciu, Camelia Stoica, Drept comercial. Pentru învăţământul economic, Ed.
Universitară, Bucureşti, 2004, p.306-396; Stanciu D. Cărpenaru, Drept comercial român, Ed. All
Beck, Bucureşti, 2002, p.371-501.
Legislaţie : Codul civil român art.969 şi urm.
Săptămâna 11
Tematică curs şi seminar: Fundamentele juridice ale concurenţei. Conceptul de concurenţă.
Concurenţa neloială.
Concepte de bază: concurenţa, concurenţa neloială.
Angajamentul, implicarea studenţilor: Parcurgerea referinţelor bibliografice indicate,
exemplificări şi studii de caz.
Bibliografie: Angela Miff, Ciprian Păun, Dreptul afacerilor, Ed. Imprimeria ardealul, Cluj-
Napoca, 2006, p.493-514; Angela Miff, Adrian Ciprian Păun, Dreptul afacerilor. Sinteze.
Legislaţie. Jurisprudenţă, Ed. EFES, Cluj-Napoca, 2005, p.112-127, p.127-138; Ion Turcu,
Teoria şi practica dreptului comercial român, II, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p.198-262;
Stanciu D. Cărpenaru, Drept comercial român, Ed. All Beck, Bucureşti, 2002, p.107-113;
Jacques Mestre, Marie-Eve Pancrazi, Droit commercial. Droit interne et aspects de droit
international, L.G.D.J., Paris, 2003, p.69-116.
Legislaţie : Legea nr.21/1996, legea concurenţei şi Legea nr.11/1991 privind combaterea
concurenţei neloiale.
Săptămâna 12
Tematică curs şi seminar: Raporturile juridice de muncă. Conceptul de patron şi raporturile
juridice cu salariaţii. Contractul individual de muncă.
Concepte de bază: raport de muncă, angajat, angajator; contract, contract individual de muncă.
Angajamentul, implicarea studenţilor: Parcurgerea referinţelor bibliografice indicate,
exemplificări şi studii de caz.
Bibliografie: Angela Miff, Ciprian Păun, Dreptul afacerilor, Ed. Imprimeria Ardealul, Cluj-
Napoca, p.517-533; Alexandru Ţiclea, Tratat de dreptul muncii, Ed. , p.303-530, 813-826;
Dacian C. Dragoş, R. Chiciudean, Gina Dohotar, Dreptul muncii, Ed. Sfera juridică, Cluj-
Napoca, 2005, p.13-87; Angela Miff, Dreptul afacerilor şi legislaţie în turism, Ed EFES, Cluj-
Napoca, 2005, p.152-183; Angela Miff, Ciprian Păun, Dreptul afacerilor. Sinteze. Legislaţie.
Jurisprudenţă, Ed. EFES, Cluj-Napoca, 2005, p.127-138.
Legislaţie: Codul muncii.
Săptămâna 13
Tematică curs şi seminar: Procedura arbitrală. Instituţia juridică a arbitrajului. Definirea
noţiunii de arbitraj. Izvoarele arbitrajului. Organizarea arbitrajului. Convenţia arbitrală.
Procedura arbitrală.
Concepte de bază: arbitraj intern şi internaţional, organizarea arbitrajului, avantaje arbitraj.
Angajamentul, implicarea studenţilor: Parcurgerea referinţelor bibliografice indicate,
exemplificări şi studii de caz.
Bibliografie: Angela Miff, Ciprian Păun, Dreptul afacerilor, Ed. Imprimeria ardealul, Cluj-
Napoca, 2006, p.534-541; Titus Prescure, Radu Crişan, Curs de arbitraj comercial, Ed. Rosetti,
2005. p.10-22, 35-59, 86-149; Jacques Mestre, Marie-Eve Pancrazi, Droit commercial. Droit
interne et aspects de droit international, L.G.D.J., Paris, 2003, p.197-; Angela Miff, Adrian
Ciprian Păun, Dreptul afacerilor. Sinteze. Legislaţie. Jurisprudenţă, Ed. EFES, Cluj-Napoca,
2005, p.143-150.
Legislaţie : Codul de procedură civilă, Cartea IV, art.340-368.
Săptămâna 14
Tematică curs şi seminar: Procedura insolvenţei (reorganizarea judiciară şi procedura
falimentului).
Concepte de bază: reorganizare judiciară, faliment, insolvenţă, insolvabilitate.
Angajamentul, implicarea studenţilor: Parcurgerea referinţelor bibliografice indicate,
exemplificări şi studii de caz.
Bibliografie: Angela Miff, Ciprian Păun, Dreptul afacerilor, Ed. Imprimeria Ardealul, Cluj-
Napoca, 2006, p.574-635; Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, Drept
comercial. Pentru învăţământul economic, Ed. Universitară, Bucureşti, 2004, p.255-292; Mircea
N. Costin, Angela Miff, Falimentul. Evoluţie şi actualitate., Ed. Lumina Lex, Buc., 2000; Stanciu
D. Cărpenaru, Drept comercial român, Ed. All Beck, 2002, p.567-604; Jacques Mestre, Marie-
Eve Pancrazi, Droit commercial. Droit interne et aspects de droit international, L.G.D.J., Paris,
2003, p.793-932.
Legislaţie : Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei.
Facultatea de Drept
Specializarea: Drept
SUPORT DE CURS
Cluj – Napoca
I. INFORMAŢII GENERALE
Descrierea cursului
Disciplina are un conţinut complex care reflectă obiectivele principale ce
vizează aprofundarea noţiunilor teoretice şi practice în domeniul societar dar şi în
alte segmente importante ale dreptului afacerilor, cunoaşterea modificărilor
legislative în acest domeniu. Prin intermediul unor metode moderne, masterandul
primeşte informaţii privind participanţii la raporturile juridice comerciale, necesare
pentru a se integra în mediul de afaceri şi a dobândi abilitatea de a relaţiona cu
acesta.
Pentru realizarea acestui obiectiv, ne propunem să prezentăm instituţiile
juridice de bază ale dreptului afacerilor, anume – raporturile juridice comerciale,
participanţii la activitatea comercială şi statutul juridic al comercianţilor, structurile
asociative interne şi europene, organizarea şi funcţionarea societăţile comerciale,
fondul de comerţ, obligaţiile comerciale, instrumentele juridice din cadrul
raporturilor de muncă. Temele vor cuprinde şi unele aspecte de ordin legislativ care
vizează şi alte instituţii juridice specifice domeniului disciplinei cum sunt cele
privind faptele de comerţ, procedura insolvenţei, obligaţiile financiar-fiscale ale
comercianţilor.
Rolul pe care îl îndeplineşte dreptul afacerilor în condiţiile economiei de
piaţă, multitudinea reglementărilor legale care vizează acest domeniu şi varietatea
punctelor de conexitate care se stabilesc cu alte ramuri de drept cum sunt dreptul
financiar, dreptul comercial internaţional, dreptul administrativ şi dreptul civil,
constituie argumente pentru considerarea acestei discipline de studiu ca fiind o
materie de bază alături de celelalte discipline de specialitate economică.
Cunoştinţele teoretice care se dobândesc prin studierea materiei care
formează obiectul acestei discipline sunt menite să formeze, să completeze şi să
întregească pregătirea de specialitate a masteranzilor, să le permită acestora o
abordare a fenomenelor economice şi comerciale şi din perspectiva juridică.
Abordarea din perspectivă juridică a problematicii societăţilor comerciale -
regimul legal privind constituirea, organizarea, funcţionarea acestora şi a
comercianţilor în general precum şi a activităţii comerciale, prezintă utilitate pentru
înţelegerea şi operarea corectă cu conceptele, noţiunile juridice, principiile şi
normele legale care formează reglementarea de bază a relaţiilor comerciale şi, nu în
ultimul rând, aplicarea coerentă şi performantă a acestora.
Înfăptuirea acestui deziderat, în raport cu exigenţele profesiilor care au
tangenţă cu mediul de afaceri, presupune însuşirea conceptelor şi noţiunilor cu care
operează teoria dreptului comercial dar, în egală măsură, cunoaşterea aprofundată a
legislaţiei comerciale începând cu actele normative de bază – Codul comercial român
şi Legea societăţilor comerciale nr.31 / 1990 rep., cu modificările şi completările
ulterioare.
Studenţi cu dizabilităţi
În vederea oferirii de şanse egale studenţilor afectaţi de dizabilităţi motorii
sau intelectuale, titularul de curs îşi manifestă disponibilitatea de a comunica cu
studenţii prin intermediul poştei electronice. Astfel, studenţii cu dizabilităţi vor putea
adresa întrebările lor legate de tematica cursului Dreptul comercial pe adresa de
email a titularului de curs, menţionată la începutul acestui silabus, putând primi
lămuririle necesare în maxim 48 de ore de la primirea mesajului.
INTRODUCERE ÎN
DREPTUL COMERCIAL
CONCEPTE DE BAZĂ:
• Capitolul 1 (Unitatea de curs I): Istoricul Dreptului Comercial, Evoluţia
dreptului comercial
OBIECTIVE URMĂRITE:
1) Să ofere o privire introductivă privind studiul dreptului comercial;
2) Să evidenţieze definirea conceptului de „comerţ” din perspectivă etimologică,
economică şi juridică;
3) Să facă o diferenţiere terminologică între disciplinele „drept comercial”,
„dreptul afacerilor”, „drept economic” etc.
4) Să enumere principale etape în dezvoltarea istorică a dreptului comercial;
5) Să urmărească evoluţia dreptului comercial în spaţiul românesc;
6) Să prezinte împărţirea dreptului comercial.
REZULTATE AŞTEPTATE
Modulul dedicat „Introducerii în dreptul comercial” va trebui să familiarizeze
studentul cu definirea dreptului comercial şi evoluţia istorică a acestei ramuri a
dreptului privat.
Unitatea de curs 1
Rezumat
Studiul dreptului comercial este deosebit de important pentru studenţii economişti, dar
în acelaşi timp poate ridica o serie de probleme dacă nu clarificăm conceptele de la
început. În această unitate de curs ne-am oprit asupra definirii dreptului comercial şi am
urmărit modul în care dreptul comercial sau ansamblul normelor juridice aplicabile
activităţii comerciale şi comercianţilor au acompaniat dezvoltarea economiei de la
stadiul său incipient în forma sa cea mai dezvoltată, economia de piaţă.
1. Codul Comercial român a fost adoptat în: a) 1807 b) 1878 c) 1887 d) 1882; 2.
Primele reglementări juridice codificate de natură comercială le găsim în: a) Codul
Calimah sau « Codică ţivilă sau politicească a Principatului Moldovei »; b)
« colecţiunea de legi » a lui Andronache Donici; c) Regulamentul Organic al
Moldovei; d) Codul Comercial român.
3. Reglementări privind drepturi vamale şi taxe datând din anul 522 î.Hr. s-au găsit
în: a) Grecia; b) China; c) Egipt; d) Mesopotamia.
4. Dreptul canonic: a) interzicea dobânda; b) nu interzicea dobânda.
RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE
FAPTELE DE COMERŢ
CONCEPTE DE BAZĂ:
• Unitatea de curs 1: Faptele de comerţ obiective: Faptele de comerţ –
noţiune, definiţie, categorii, faptele de comerţ obiective – definiţie,
clasificare; operaţiunile de interpunere în schimbul şi circulaţia
mărfurilor, operaţiunile de întreprindere, operaţiuni conexe (sau
accesorii).
• Unitatea de curs 2: Faptele de comerţ subiective: noţiune, sediul legal,
definiţie, prezumţia de comercialitate.
• Unitatea de curs 3: Faptele de comerţ unilaterale (sau mixte): noţiune,
sediul legal, definiţie.
OBIECTIVE URMĂRITE:
1. Să explice conceptul de „fapte de comerţ”.
2. Să definească noţiunea generică de fapte de comerţ şi să sublinieze
distincţia faţă de actele şi faptele juridice civile.
3. Să precizeze criteriile de comercialitate prin prisma teoriilor care le-au
pus în evidenţă: teoria speculaţiei, teoria circulaţiei, teoria întreprinderii şi
teoria mixtă.
4. Să precizeze criteriile de clasificare a faptelor de comerţ.
5. Să precizeze elementele pe baza cărora se delimitează categoriile faptelor
de comerţ în: fapte de comerţ obiective, fapte de comerţ subiective şi
fapte de comerţ unilaterale (mixte).
6. Să prezinte categoria faptelor de comerţ obiective, normate de art.3 Cod
comercial român, structurate în cele trei grupe: operaţiuni de interpunere
în schimbul şi circulaţia mărfurilor, operaţiuni de întreprindere, operaţiuni
conexe sau accesorii.
7. Să prezinte categoria faptelor de comerţ subiective – reglementată de art.4
Cod comercial român.
8. Să prezinte categoria faptelor de comerţ unilaterale (mixte) –
reglementată de art.56 Cod comercial român.
Unitatea de curs 1
Faptele de comerţ obiective
- Sinteză -
Unitatea de curs 2
Faptele de comerţ subiective
- Sinteză -
Unitatea de curs 3
Faptele de comerţ unilaterale (mixte)
- Sinteză -
Faptele de comerţ unilaterale sau mixte sunt acele acte juridice, fapte şi
operaţiuni care constituie fapte de comerţ numai pentru una dintre părţile sau
subiectele raportului juridic. Sediul legal se găseşte în art.56 din Codul comercial
român care prevede că actul juridic care este comercial numai pentru una dintre părţi
este supus legii comerciale cu excepţia dispoziţiilor privitoare la persoana
comercianţilor şi a cazurilor în care legea dispune într-un alt mod.
În sensul legii, un act juridic sau o operaţiune poate fi faptă de comerţ pentru
toate părţile participante la încheierea actului sau la efectuarea operaţiunii economice
(cazul faptelor de comerţ bilaterale) sau numai pentru una dintre părţi (cazul faptelor
de comerţ unilaterale sau mixte).
Este de reţinut că legea comercială se aplică actelor, faptelor şi operaţiunilor
care sunt fapte de comerţ unilaterale sau mixte (adică sunt fapte de comerţ numai
pentru una/unele dintre părţile contractante) pentru considerentul necesităţii
reglementării unitare a actului juridic sau a operaţiunii în cauză, care nu poate în mod
obiectiv primi concomitent o reglementare a legii comerciale pentru părţile
comerciante şi incidenţa legii civile pentru partea sau părţile necomerciante. Sunt
exceptate de la această regulă prevederile legii comerciale care reglementează
statutul comercianţilor în sensul că acestea nu sunt aplicabile persoanei
necomerciante care participă la actul sau operaţiunea comercială (necomercianţii pot
participa la încheierea unor operaţiuni comerciale dar statutul lor nu va fi afectat în
sensul că nu vor dobândi prin acest fapt calitatea de comerciant şi nici nu vor fi
supuşi obligaţiilor priofesionale care revin comercianţilor); de asemenea, sunt
exceptate de la aplicarea legii comerciale acele cazuri pe care chiar legea comercială
le precizează.
Pentru exemplificare, arătăm că în unele cazuri, cum este art.6 Cod comercial
român, chiar legea comercială prevede că anumite acte sau operaţiuni au caracter
comercial numai pentru una dintre părţi: asigurările de lucruri sau edificii care nu
sunt obiectul comerţului şi asigurările asupra vieţii sunt fapte de comerţ numai pentru
asigurător.
Rezumat
1. Enumerarea faptelor de comerţ obiective din art.3 Cod comercial român: a) este
limitativă şi nu este permisă completarea; b) este demonstrativă şi poate fi
completată prin analogie.
2. Faptele de comerţ obiective, prevăzute de art.3 C.com. cuprind, printre altele,
operaţiuni din categoria: a) operaţiuni de vânzare–cumpărare de autoturisme
încheiate între persoane fizice necomerciante; b) operaţiuni de transporturi maritime;
c) operaţiuni de bancă şi schimb; d) operaţiuni de cumpărare de acţiuni emise de
societăţile comerciale pe acţiuni.
3. Activităţile bancare permise a fi îndeplinite de bănci în mod direct sunt: a)
operaţiuni cu valori mobiliare; b) consultanţă financiar-bancară; c) leasing-ul
financiar; d) emiterea de garanţii.
4. Faptele de comerţ conexe cuprind acte şi operaţiuni de tipul: a) vânzare-cumpărare
de acţiuni ale societăţilor comerciale pe acţiuni; b) contractul de gaj care însoţeşte un
contract bancar; c) contractul de depozit pentru cauză de comerţ; d) întreprinderea de
furnituri.
5. Contractul de comision este: a) o faptă de comerţ obiectivă; b) o convenţie prin
care comitentul împuterniceşte pe comisionar să încheie acte de comerţ în nume
propriu şi pe seama comisionarului, în schimbul unei remuneraţii (comision); c) o
convenţie prin care comitentul împuterniceşte pe comisionar să încheie acte de
comerţ în nume propriu şi pe seama sa (adică a comitentului), în schimbul unei
remuneraţii (comision); d) o faptă de comerţ conexă.
RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE:
COMERCIANŢII. SOCIETĂŢILE
COMERCIALE
CONCEPTE DE BAZĂ:
• Unitatea de curs 1: Comercianţii-noţiune, categorii, definiţie; tipuri de
comercianţi; definirea comercianţilor.
• Unitatea de curs 2: Dobândirea calităţii de comerciant. Obligaţiile profesionale
ale comercianţilor. Comerciantul persoană fizică. Comerciantul persoană
juridică. Dovada calităţii de comerciant. Statutul juridic al comerciantului.
• Unitatea de curs 3: Societăţile comerciale. Definirea societăţilor comerciale.
Evoluţie şi istoric. Caracteristici. Constituirea societăţilor comerciale.
Funcţionarea societăţilor comerciale. Dizolvarea şi lichidarea societăţilor
comerciale.
• Unitatea de curs 4: Formele societăţilor comerciale. Societatea în nume
colectiv. Societatea în comandită simplă. Societatea pe acţiuni. Societatea în
comandită pe acţiuni. Societatea cu răspundere limitată.
OBIECTIVE URMĂRITE:
1) Să explice şi să dezvolte tematica participanţilor la comerţ sub cele două
forme principale: comercianţi şi necomercianţi.
2) Să explice condiţiile care trebuie îndeplinite pentru dobândirea calităţii de
comerciant.
3) Să evoce obligaţiile profesionale ale comercianţilor prevăzute în legislaţia
comercială.
4) Să definească societăţile comerciale şi să explice locul lor în economie.
5) Să indice paşii necesari constituirii unei societăţi comerciale.
6) Să ofere o privire generală privind modul de funcţionare a societăţilor
comerciale.
7) Să explice lichidarea şi dizolvarea societăţilor comerciale.
8) Să oferă o privire generală asupra celor cinci de societăţi comerciale.
9) Să explice particularităţile şi modul de funcţionare a SNC, SCS, SA, SCA şi
SRL.
10) Să expună reglementările europene în domeniul societăţilor comerciale şi
aplicaţiile lor practice în legislaţia României, anume Grupul European de
Interes Economic şi Grupul de Interes Economic.
RECOMANDĂRI PRIVIND STUDIUL:
• Cursul intitulat „Dreptul afacerilor”, 2006, Lector.univ.dr. Angela Miff,
Asist.univ.drd. Ciprian Păun, elaborat sub egida Catedrei de Economie Politică
a Facultăţii de Ştiinţe Economice a UBB;
• Bibliografia indicată în Silabus;
• Alte surse bibliografice indicate în urma discuţiilor cu tutorii;
• Discuţii şi analize realizate împreună cu tutorii, pe marginea temelor indicate
spre studiu;
• Studii de caz;
• Răspunsuri la întrebări teoretice tip grilă.
REZULTATE AŞTEPTATE
Modulul dedicat „Comercianţilor” abordează două probleme de importanţă
capitală pentru economia de piaţă: participarea individuală, ocazională sau curentă la
activitatea comercială şi participarea colectivă în cadrul societăţilor comerciale sau
altor entităţi juridice. De aceea, studenţii trebuie să-şi însuşească foarte bine categoriile
comercianţilor, condiţiile dobândirii calităţii de comerciant, tipurile de societăţi
comerciale existente în România, modul lor de funcţionare, dar şi elemetele de drept
societar comunitar preluate în legislaţia naţională.
UNITATEA DE CURS 1
1. Categoria necomercianţilor
Incompatibilităţile
Se referă la situaţia persoanelor care exercită anumite funcţii sau profesii legate de
interesele generale ale societăţii. Exercitarea activităţii comerciale de către aceste
persoane este interzisă de lege pentru motive referitoare la conflictul de interese între
calitatea oficială şi rigorile acesteia, pe de-o parte, şi statutul de comerciant, pe de altă
parte.
Sancţiunile care pot interveni în caz de nerespectare a incompatibilităţii sunt, după caz,
disciplinare sau profesionale, cum ar fi, cu titlu exemplificativ: destituirea din funcţie,
excluderea din organizaţia profesională.
Funcţiile vizate de starea de incompatibilitate sunt cele exercitate de: magistraţi,
parlamentari, funcţionarii publici, primari, preşedinţii consiliilor judeţene, militari,
diplomaţi, clerici, precum şi persoanele care exercită profesiuni liberale cum sunt -
avocaţii, notarii publici, medicii, arhitecţii.
Decăderile
Se referă la situaţia persoanelor a căror reputaţie a fost atinsă ca urmare a săvârşirii unor
fapte ilicite care le fac nedemne să exercite profesia comercială.
De exemplu, persoanele comerciante care au fost condamnate penal pentru fapte
prevăzute de Legea nr.12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi
comerciale ilicite, dacă s-a pronunţat o hotărâre judecătorească în acest sens, rămasă
definitivă şi irevocabilă, fiind înscrisă ca menţiune şi în registrul comerţului.
Interdicţiile
Se referă la anumite activităţi care nu pot face obiectul comerţului privat deoarece fie
sunt monopol de stat (de exemplu, prospectarea şi extracţia cărbunelui, minereurilor
feroase; fabricarea şi comercializarea armamentului, muniţiilor, explozibililor, etc.), fie
sunt activităţi calificate de lege ca infracţiuni (de exemplu, fabricarea ori
comercializarea de droguri sau narcotice în alt scop decât de medicament de către
persoane neautorizate în acest scop).
Unitate de curs 3
Societăţile comerciale
- Sinteze -
Actul constitutiv nu este supus obligativităţii încheierii în formă autentică, putând avea
forma unui înscris sub semnatură privată, cu excepţia următoarelor situaţii:
Actul constitutiv
Există mai multe tipuri de act constitutiv:
contract de societate şi statut încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act
constitutiv sau
contract de societate pentru societatea în nume colectiv, în comandită simplă;
contract de societate şi statut pentru societatea pe acţiuni, în comandită pe acţiuni şi
cu răspundere limitată;
statut, pentru societatea cu răspundere limitată cu asociat unic.
Comerciantul persoană fizica sau membrii unei asociatii familiale trebuie să depună
la dosarul de înregistrare acte din care să rezulte activitatea comercială anterioară
sau, în lipsa acestora, actul privind nivelul studiilor absolvite. Aceste acte se depun în
copii certificate de către comerciant sau de referentul Biroului unic.
Specimenul de semnatură
Aşa cum am menţionat anterior organele de conducere ale societăţii se pot împărţi
în organe de deliberare şi decizie (adunarea asociaţilor sau a acţionarilor), organe
de administrare şi execuţie (administratorii şi, după caz, în societăţile pe acţiuni –
administratorii, respectiv directoratul sau consiliul de supraveghere în raport de
sistemul unitar sau dualist pentru care a optat societatea pe acţiuni) şi organe de
control al gestiunii societăţii (cenzorii sau, după caz, auditorul financiar). Vom
analiza în cele ce urmează cele trei tipuri de organe şi reglementările legale
aplicabile.
Adunarea Generală este forumul în care acţionarii sau asociaţii, după caz, îşi
exercită drepturile de administrare a societăţii. Ea este chemată să se pronunţe asupra
unor probleme curente de administrare a societăţii cât şi asupra unor probleme
speciale sau excepţionale pentru viaţa societăţii. În funcţie de scopul pentru care este
convocată, în cazul societăţilor pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni identificăm două
feluri de adunări generale: ordinare şi extraordinare care se desfăşoară după o
procedură diferită. Şi în cazul societăţilor cu răspundere limitată, deşi legea nu
prevede nici o distincţie între cele două adunări, ea stabileşte condiţii de cvorum şi de
majoritate diferite în funcţie de problemele supuse discuţiei asociaţilor.
Adunarea generală este un organ prin care se exprimă voinţa societăţii. Legea
nr.31/1990 şi alte legi speciale nu ierarhizează organele societăţii deci nu se poate
afirma că Adunarea generală este organul suprem în societate. Cu toate acestea, însă,
având în vedere atribuţiile largi pe care le au adunările generale se poate afirma că
acestea sunt “locul în care se exercită puterea supremă în societate”.
Trebuie menţionat că dreptul de participa la Adunarea Generală este conferit
de lege acţionarilor sau asociaţilor, după caz, în virtutea dorinţei lor de a se implica
activ în realizarea “scopului comun” pe care asociaţii sau acţionarii l-au asumat la
înfiinţarea societăţii sau la care s-au raliat ulterior.
În ciuda numărului mare de asociaţi care poate participa la aceste Adunări
Generale trebuie precizat că, fiind lucrări în plen care discută elemente de strategie
internă a societăţii, au caracter secret, deci sunt protejate de sfera drepturilor la viaţă
privată, a inviolabilităţii domiciliului când se desfăşoară la sediul societăţii şi a
dreptului la comunicare.
Adunarea Generală Ordinară se întruneşte cel puţin o dată pe an, în cel mult cinci
luni de la încheirea exerciţiului financiar. Ea a fost definită că “orice Adunare
generală care se convoacă pentru alte probleme decât pentru modificarea actelor
constitutive”.
Adunarea Generală se desfăşoară la sediul societăţii comerciale şi (sau) la o altă
locaţie anunţată din timp, în conformitate cu prevederile legale. Adunarea poate lua
în discuţie orice problemă aflată pe ordinea de zi, dar este obligată, în conformitate
cu art. 111 alin. 2 din legea nr. 31/1990, să ia în discuţie următoarele probleme:
“(2) În afară de dezbaterea altor probleme înscrise la ordinea de zi, adunarea
generală este obligată:
a) să discute, să aprobe sau să modifice situaţiile financiare anuale, pe baza
rapoartelor prezentate de consiliul de administraţie, respectiv de directorat şi de
consiliul de supraveghere, de cenzori sau, după caz, de auditorul financiar, şi să
fixeze dividendul (conform modificării prin Legea nr.441/2006);
b) să aleagă şi să revoce membrii consiliului de administraţie, respectiv ai consiliului
de supraveghere, şi cenzorii (conform modificării prin Legea nr.441/2006);
b1) în cazul societăţilor ale căror situaţii financiare sunt auditate, să numească şi să
fixeze durata minimă a contractului de audit financiar, precum şi să revoce auditorul
financiar (conform completării introduse prin Legea nr.441/2006);
c) să fixeze remuneraţia cuvenită pentru exerciţiul în curs membrilor consiliului de
administraţie, respectiv membrilor consiliului de supraveghere, şi cenzorilor, dacă nu
a fost stabilită prin actul constitutiv (conform modificării prin Legea nr.441/2006);
d) să se pronunţe asupra gestiunii consiliului de administraţie, respectiv a
directoratului (conform modificării prin Legea nr.441/2006);
e) să stabilească bugetul de venituri şi cheltuieli şi, după caz, programul de
activitate, pe exerciţiul financiar următor;
f) să hotărască gajarea, închirierea sau desfiinţarea uneia sau a mai multor unităţi ale
societăţii.”
Art. 112 din legea nr. 31/1990 prevede că, în cazul societăţilor pe acţiuni şi în
comandită pe acţiuni, pentru validitatea deliberărilor adunării ordinare este necesară
prezenţa acţionarilor care să deţină cel puţin 1/4 din numărul total de drepturi de vot,
iar hotărârile să fie luate cu majoritatea voturilor exprimate, dacă în actul constitutiv
nu se prevăd cerinţe mai ridicate de cvorum şi majoritate.
În societatea cu răspundere limitată, asupra problemelor obişnuite, adunarea decide
prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale dacă
actul constitutive nu prevede altfel (art. 192 din legea nr. 31/1990). În cazul
societăţilor în nume colectiv şi a societăţii în comandită simplă deciziile sau
hotărârile se iau prin votul asociaţiilor reprezentând majoritatea absolută a capitalului
social. Ne alăturăm părerii unei părţi a doctrinei care susţine punctul de vedere
potrivit căruia excepţia de la regulă este cazul modificării actului constitutiv.
Majoritatea absolută a capitalului social reprezentat înseamnă jumătate plus
unu din numărul acţiunilor.
O a doua şedinţă a Adunării Generale nu se poate ţine în aceeaşi zi cu prima
şedinţă (art. 118 alin. 2 din legea nr. 31/1990). Sancţiunea aplicată actelor adoptate
de o astfel de Adunare Generală, constituită în aceeaşi zi, este nulitatea hotărârii
luate.
Scopul principal al Adunării generale este de regulă să decidă asupra
problemelor aflate pe ordinea de zi. În Germania, cu titlu extraordinar, spre deosebire
de România, Adunările generale ordinare pot avea doar caracter informativ. Trebuie
menţionat că şi în România, a existat temei legal pentru desfăşurarea lucrărilor
Adunării Generale prin intermediul mijloacelor de comunicaţii de tip radioconferinţă
sau teleconferinţă, anume art. 1211 din legea nr. 31/1990 introdus prin legea nr.
161/2003.
Alţi autori au considerat că reglementarea actuală este greşit formulată, legiuitorul
instituind de fapt “votul prin corespondenţă”. Deşi argumentele sunt convingătore,
articolul în cauză, fiind stipulat în urma prevederilor legate de exercitarea dreptului la
vot, poate fi luat în considerare, bazându-ne pe textul legal, posibilitatea de a putea
desfăşura Adunarea Generală prin mijloace moderne de comunicaţii (e-mal, chat
etc.), stabilind şi folosind protocoale informatice de securitate care să asigure
independenţa votului şi excluderea oricăror posibilităţi de viciere a consimţământului
prin dol sau violenţă. În acelaşi timp acest tip de vot are menirea de a facilita accesul
acţionarului sau asociatului la dezbaterile contradictorii din Adunare, iar în plus
principiul contradictorialităţii este respectat.
C. Adunările Generale Extraordinare
D. Adunările specializate
Hotărârile Adunării Generale sunt obligatorii pentru toţi acţionarii, inclusiv pentru
acţionarii care nu au luat parte la Adunare sau au votat împotrivă, dacă au luate cu
respectarea legii şi a actului constitutiv. Pentru terţi, hotărârile Adunării Generale
devin opozabile numai după publicarea lor în condiţiile legii. În cazul societăţilor de
capitaluri, în termen de 15 zile, la Oficiul Registrului Comerţului, pentru a fi
menţionate în registru şi publicate în Monitorul Oficial. Pentru celelalte tipuri de
societăţi comerciale legea nu prevede obligativitatea aducerii la cunoştinţa terţilor a
hotărârilor Adunării Generale.
Hotărârile Adunării Generale adoptate cu încălcarea prevederilor legale sau
actelor constitutive pot fi anulate pe cale judecătorească.
Art. 132 al.2 din legea nr. 31/1990 prevede în cazul societăţilor pe acţiuni sau în
comandită pe acţiuni că, hotărârile contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate
în justiţie de oricare din acţionarii care nu au luat parte la Adunarea Generală sau au
votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei. Dreptul
de a ataca hotărârea Adunării Generale aparţine însă şi administratorilor societăţii.
Conform art.132 al. (4), astfel cum a fost introdus prin Legea nr.441/2006, “Membrii
consiliului de administraţie, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca
hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcţie.” Competenţa de
soluţionare a cererii aparţine tribunalului în a cărei rază teritorială societatea îşi are
sediul.
Cererea de anulare a hotărârii Adunării Generale se va judeca în camera de
consiliu a instanţei. Când se invocă “motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune
este imprescriptibil”, iar cererea poate fi formulată de orice persoană interesată
(art.132 al.3 din lege). Hotărârea irevocabilă de anulare va fi menţionată în registrul
comerţului şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. De la data
publicării, ea este opozabilă tuturor acţionarilor.
Cauzele de anulare a hotărârii Adunării Generale sunt:
•
Procedura organizării Adunării Generale, în care sunt incidente problemele
privind convocarea Adunării Generale, desfăşurarea şedinţei Adunării Generale,
publicarea hotărârilor în Monitorul Oficial;
Noţiuni introductive.
Hotărârile Adunărilor Generale sunt duse la îndeplinire prin actele de execuţie ale
persoanelor anume învestite de Adunarea Generală sau prin actele constitutive şi care
realizează în mod efectiv administrarea societăţii. Ei girează în acelaşi timp şi
desfăşurarea cotidiană a activităţii comerciale, după priceperea lor şi în conformitate
cu prevederile actelor constitutive, cu respectarea prevederilor legale şi în scopul
îndeplinirii voinţei sociale a societăţii. În societatea în nume colectiv, gestiunea
societăţii este asigurată de unul sau mai mulţi administratori. Fiecare administrator,
în conformitate cu prevederile art. 75 din legea nr.31/1990, are dreptul să reprezinte
societatea, în lipsă de stipulaţie contrară în actul constitutiv. În conformitate cu
prevederile art. 88 din legea nr. 31/1990, administrarea societăţii va cădea în
responsabilitatea unuia sau mai multor asociaţi comanditaţi. În cazul societăţii pe
acţiuni, art. 137 şi urm., legea nr. 31/1990 stabileşte o serie de reglementări speciale.
Societatea pe acţiuni este administrată de unul sau mai mulţi administratori. Atunci
când sunt mai mulţi administratori ei constituie un consiliu de administraţie. În
societatea în comandită pe acţiuni, administrarea societăţii este încredinţată unuia sau
mai multor asociaţi comanditaţi (art. 188). În societatea cu răspundere limitată,
administrarea societăţii este realizată de unul sau mai mulţi administratori asociaţi
sau neasociaţi numiţi prin actul constitutiv sau de adunarea generală a asociaţilor (art.
197 al.1 din lege).
Unitatea de curs 4
numerar
în natură obligatoriu obligatoriu obligatoriu
creanţe opţional opţional
opţional numai la SA prin -
admise constituire
simultană
AGA ordinara se
pronunta asupra
gestiunii
Consiliului de
administratie
respectiv a
directoratului
Consiliul de
supraveghere
exercita controlul
permanent asupra
conducerii
societatii de catre
directorat si
verifica
conformitatea cu
legea, cu actul
constitutiv si cu
hotararile AGA a
operatiunilor de
conducere a
societatii.
CUPRINS