Lng-a leilor grdin regele Francisc ateapt,

Ca s vaz cum s-o-ncinge ntre fiare lupta dreapt.

mprejur cei mari ai rii i ai sfatului s-adun.
Pe balconul nalt se-nir dame-n vesel cunun.

Regele d semn cu mna, sare-o poart din ne

i un leu iese n fa, cumptat, cu pasuri line,
Mult se uit mprejuru-i, casc lung, i a lui coam
Scuturnd-o, i ntinde muchii i s-aeaz jos.

Regele un semn mai face, se deschide-o alt poart

i dintr-nsa se repede
C-un slbatec salt un tigru, care cnd pe leu l vede
Muge tare,
Coada roat o-nvrtete,
Scoate limba,
Sperios ns pe leu ntr-un cerc l ocolete,
Sforie nverunat,
Apoi mormind se-ntinde
Lng el.
Regele mai face-un semn,
i pe dou pori deschise
Se azvrl doi leoparzi,
Ce cu poft inimoas de-a lupta se i arunc
Peste tigru.
Dar acesta i apuc n cumplitele lui gheare
Leul muge,
Se ridic n picioare,
Fiarele se-nfioreaz,
i-mprejur, arznd de dorul de-a se sfia-ntre ele,
Se aeaz.

O frumoas mn scap de pe margine de-altan

O mnu, drept la mijloc, ntre tigru i-ntre leu;
Iar dama, Cunigunda, zise-atunci, btndu-i joc,

Cavalerului Delorges:
Dac-amorul i-e fierbinte cum te juri n orice oar,
S te vz,
Mergi, mnua de-mi ridic!"
Cavaleru-alearg, iute se coboar
n grozava prejmuire, calc sigur, fr fric,
Din mijlocu-acelor montri,
Cu-a lui degete-ndrznee el mnua de-o ridic.

Cu mirare i cu groaz
Damele i cavalerii l-au privit,
ns foarte linitit
El mnua o aduce napoi.
De-a lui laud rsun orice gur,
Cunigunda l privete cu o ginga cldur,
Ce-i promite c norocu-i e aproape.
Dar mnua el n fa i-o arunc:
Doamna mea, o mulmire ca aceasta n-o mai voi!"
i-o ls numaidect.
(Schalk Bibliothek, Heft 5, Leipzig, 1881)