Manusa

(dupa Fr. Schiller)

Lng-a leilor gradina regele Francisc asteapta,
Ca sa vaza cum s-o-ncinge ntre fiare lupta dreapta.
mprejur cei mari ai tarii si ai sfatului s-aduna.
Pe balconul nalt se-nsira dame-n vesela cununa.
Regele da semn cu mna, sare-o poarta din ttne
Si un leu iese n fata, cumpatat, cu pasuri line,
Mut se uita mprejuru-i, casca lung, si a lui coama
Scuturnd-o, si ntinde muschii si s-aseaza jos.
Regele un semn mai face, se deschide-o alta poarta
Si dintr-nsa se repede
C-un salbatec salt un tigru, care cnd pe leu l vede
Muge tare,
Coada roata o-nvrteste,
Scoate limba,
Sperios nsa pe leu ntr-un cerc l ocoleste,
Sforaie nversunat,
Apoi mormaind se-ntinde
Lnga el.
Regele mai face-un semn,
Si pe doua porti deschise
Se azvrl doi leoparzi,
Ce cu pofta inimoasa de-a lupta se si arunca
Peste tigru.
Dar acesta i apuca n cumplitele lui gheare -
Leul muge,
Se ridica n picioare,
Fiarele se-nfioreaza,
Si-mprejur, arznd de dorul de-a se sfsia-ntre ele,
Se aseaza.
O frumoasa mna scapa de pe margine de-altan
O manusa, drept la mijloc, ntre tigru si-ntre leu;
Iara dama, Cunigunda, zise-atunci, batndu-si joc,
Cavalerului Delorges:
"Dac-amorul ti-e fierbinte cum te juri n orice oara,
Sa te vaz,
Mergi, manusa de-mi ridica!"
Cavaleru-alearga, iute se coboara
n grozava prejmuire, calca sigur, fara frica,
Din mijlocu-acelor monstri,
Cu-a lui degete-ndraznete el manusa de-o ridica.
Cu mirare si cu groaza
Damele si cavalerii l-au privit,
nsa foarte linistit
El manusa o aduce napoi.
De-a lui lauda rasuna orice gura,
Cunigunda l priveste cu o gingasa caldura,
Ce-i promite ca norocu-i e aproape. -
Dar manusa el n fata i-o arunca:
"Doamna mea, o multumire ca aceasta n-o mai voi!"
Si-o lasa numaidect.