DREGĂTORII PUBLICE

Banul – era la sfârșitul veacului al XV-lea conducătorul administrației în Oltenia și cel mai important
dregător. Pronunța pedepse capitale însă numai în Oltenia. Începutul acestei dregătorii îl găsim în vremea lui
Mircea cel Bătrân când în Sfatul domnesc exista un ban de Severin. Dregătoria se mută apoi intermediar la
Strehaia și ajunge la Craiova. Banul de Craiova devine pe vremea boierilor Craiovești, Mare Ban, având în
subordine alți bani sau bănișori de pe teritoriul oltean. Originea dregătoriei se pare că este avară, fiind
preluată de slavi, apoi de maghiari de unde au adoptat-o și românii.
Preda Buzescu,

Vornicul – la origine era conducătorul Curții domnești, devenind apoi șeful justiției. În Moldova, în veacul al
XVI-lea existau 2 mari vornici, unul pentru Țara de Sus și altul pentru Țara de Jos. Motivul dublei existențe este
probabil din vremea luptelor dinastice dintre urmașii lui Alexandru cel Bun. Acești vornici nominal erau egali,
dar se constată o întâietate a vornicului din Țara de Jos: Vasile Lupu, Iordache Cretulescu, Isaia, cumnatul Sorei,
sora lui Stefan cel Mare (a fost taiat de Stefan in 1471).
 Logofătul – era șeful cancelariei domnești. Redacta hotărârile luate de domn și Sfatul său punând pecetea
domnească peste aceste acte denumite hrisoave sau porunci domnești. În Moldova îndeplinea și atribuții
judecătorești și răspundea de hotărnicia moșiilor. Din veacul al XVI-lea vor fi menționați și logofeți de rangul
doi și trei, cel din urmă aplicând sigiliul cel mic pe scrisorile particulare ale domnului. În subordinea
logofătului se afla și un corp de pisari, dieci, grămătici sau uricari în Moldova. Între ei se aflau cei care
redactau în limbi străine precum poloneză, latină, maghiară, turcă. : Vasile Lupu, inainte de a fi domnitor,
Gheorghe Stefan, inainte de a fi domnitor: Tautu (Stefan cel Mare)

Vistierul – avea grijă de finanțele țării, ținând evidența veniturilor strânse din teritoriu, de la vămi,
contabiliza cheltuielile dar știa și lista contribuabililor și a celor scutiți de dări.

Spătarul – era în Țara Românească conducătorul călărimii. El purta spada domnului în timpul
ceremoniilor, acesta fiind simbolul puterii sale militare. Între 1475 și 1593 avem atestați în Țara Românească
doi spătari. În Moldova, acest dregător capătă o importanță deosebită în timpul lui Ștefan cel Mare, mai exact
în vremea luptelor cu turcii, ungurii sau polonezii.

Pârcălabul – avea în numele domnului anumite puteri administrative și judecătorești pe raza unui
teritoriu. Ei aveau un rol mai important în Moldova dat fiind și numărul mai mare de cetăți. În Țara
Românească unele dintre fortificațiile principale (Giurgiu, Turnu) erau ocupate de turci. Pe vremea lui Ștefan
cel Mare erau numiți chiar doi părcălabi pe o singură cetate, totul pentru a crește capacitatea militară a
punctelor fortificare( Hotin, Suceava, Neamț etc.): Luca Arbore

Armașul – apare în timpul lui Vlad Țepeș și Ștefan și ducea la îndeplinire pedepsele (chiar capitale) date de
domn.

Portarul – se ocupa în Țara Românească de hotărnicii și primirea solilor (funcție deținută în Moldova de
ușar). Acest tip de dregătorie a apărut mai întâi în Moldova. La 1479 avem atestat un Mare portar de Suceava
în persoana lui Șendrea, cumnatul lui Ștefan.

Hatmanul – era o dregătorie în Moldova și avea atibuții militare, preluând o parte din sarcinile portarului
de Suceava: Luca Arbore, Sendrea (Stefan cel mare)

DREGĂTORII DE CURTE

A doua categorie de dregători erau cei care aveau diverse atribuții la Curtea domnească. Ei îndeplineau
servicii personale domnului.

Postelnicul – era cel mai important fiind cel mai apropiat de persoana voievodului. Avea grijă de camera
domnitorului, putea intra nechemat chiar dacă acesta era neîmbrăcat. Cronicarul Macarie îl numește “paznicul
iatacului domnesc”.

Cu vremea a primit și sarcina de a-i introduce la domn pe cei veniți în audiență, mai ales pe solii statelor
străine, fiind asimilat unui minstru de Externe.
 Medelnicerul – turna apă domnului pentru a-și spăla mâinile la masă, punea sarea în mâncare. Marele
medelnicer era ajutat și de medelniceri de rangul doi și trei care păstrau vesela, puneau masa sau desfășurau
alte activități legate de cina domnului. Originea cuvântului este medelniță – un lighean de apă în care se spălau
mâinile.

Paharnicul – aproviziona cu vin pivnițele domnești. În Moldova avea numele de ceașnic.

Stolnicul – se ocupa de masa voievodului și de servirea acesteia la ospețele domnești, de aprovizionarea cu

alimente, inclusiv pește. Subalternii marelui stolnic erau solnicii sau stolniceii, care strângeau dijma din pește de
la bălțile Dunării: Stroe Buzescu

Clucerul – avea grijă de cămările, depozitele și magaziile domnești. În Moldova era și un jitnicer, care era
responsabil de magaziile cu grâne. Subordonatul clucerului era clucerul al doilea: Radu Buzescu

Pitarul – pregătea pâinea pentru domn, slujitori sau corpurile de oaste cu tain (rație) zilnică de pâine.

Slugerul – era însărcinat cu aprovizionarea și distribuirea rațiilor de carne.

Comisul – avea grijă de grajdurile, caii domnului ocupându-se și cu aprovizionarea cu fân. Cu timpul, Marele
comis a fost dublat de un comis al doilea și apoi de un comis al treilea.

În veacul al XVI-lea vor apărea dregătorii noi.

Șertarul avea în grija sa corturile armatei în timp de război.

Aga – apare mai întâi în Țara Românească(1567) și apoi în Moldova (1592). Numele era turcesc fiind
comandantul pedestrașilor și subalternul marelui spătar în Moldova și al hatmanului în Moldova.

Aceste dregătorii s-au menținut până târziu, la începutul secolului al XIX-lea, când sub influență occidentală
corpul funcționăresc evoluează înspre cel pe care îl avem și astăzi.

Lista rangurilor boiereşti şi dregătoriilor din Muntenia, sec. XVIII (1700 - 1812)
Tabelul 1. Divanul Munteniei (Divanul de la Bucureşti)

Nr Denumirea Salariul, Descrierea obligaţiilor

. funţiei (Taleri pe
an)

Boieri de rangul I
1. Marele Ban 34.200 Cel mai înalt rang boieresc, îndeplinind funcţia de judecător alături de ceilalţi boieri
divăniţi, având în subordinea sa Divanul Craiovei, numinu-i în funcţii pe toţi membrii
acestui Divan, pe judecătorii celorlalte departamente şi alţi mici funcţionari din cele cinci
judeţe de peste Olt. Primea lunar de la vistierie câte 1.000 de taleri, iar venitul anual
consituia 34.200 de taleri.
2. Marii Vornici din 20.000 Boieri divăniţi, judecători, purtau corespondenţă respectiv cu plaiurile judeţelor de munte
ale Ţării de Sus şi Ţării de Jos, care mărgineau cu Transilvania, prin intermediul lor fiind
 Ţara de Sus şi numiţi vătafii de plai, care păzeu hotarele ţării şi ale plaiurilor. Fiecare Mare Vornic avea
Ţara de Jos în subordine câte 8 vornici de rangul al doilea, care judecau litigiile dintre locuitorii
Bucureştiului, în cazul încălcării hotarelor locurilor pe care le stăpâneau, primind salarii
lunare a câte 500 taleri de la vistierie şi venituri anuale de 20.000 de taleri.
3. Mare Vornic(al 9.000 Boieri divăniţi, judecători, având în subordine câte şase vornici de rangul al II-lea, care
treilea şi patrulea) judecau litigiile de încălcare a hotarelor şi primeau de la vistierie fiecare câte 500 de
taleri lunar şi venituri anuale de 9.000 de taleri.
4. Marele Logofăt al 17.000 Boier divănit, judecător, şeful cancelariei domneşti, responsabil de îndeplinirea tuturor
Ţării de Sus hotărârilor luate de Divan privitoare la judeţele din Ţara de Sus. Prin intermediul
acestuia erau numiţi judecătorii departamentelor din capitală şi din judeţele Ţării de Sus,
avându-i în subordine pe toţi condicarii şi calemgiii Divanului, care lucrau pentru aceste
judeţe. Primea lunar de la vistierie câte 350 de taleri, iar venitul anual era de 17.000 de
taleri.
5. Marele Logofăţ a 15.000 Boier divănit, judecător, responsabil de îndeplinirea tuturor hotărârilor Divanului
Ţării de Jos privitoare la judeţele din Ţara de Jos, avându-i în subordine pe toţi condicarii şi calemgiii
Divanului, care lucrau pentru judeţele Ţării de Jos. Primea lunar de la vistierie câte 350
de taleri, iar venitul anual era de 15.000 de taleri.
6. Marele Vornic al 7.200 Era mai mare peste aşezămintele de binefaceri şi cutia milosteniilor, aduna veniturile
obştirilor cutiei din diverse slujbe şi dregătorii, împărţindu-le boierilor scăpătaţi, săracilor, şi
orfanilor, conform catastifului primit de la Mitropolie şi Divan. Primea lunar 500 de taleri
de la vistierie şi 100 de taleri de la cutie.
7. Marele Logofăt al 12.000 Boier divănit, judecător, avea atribuţii de maestru de ceremonii, scria şi păstra într-o
obiceiurilor condică specială toate obiceiurile şi orânduielile ţării, având scrise în acea condică şi
hotarele ţării. Primea de la vistierie lunar câte 350 de taleri, iar venitul anual era câte
12.000 de taleri.
8. Marele Spătar 70.000 - Boier divănit, judecător, comandant al majalalelor Bucureştiului, stabilea normele bunei
80.000 orânduieli, păzea oraşul de incendii, dar mai ales de hoţi şi răufăcători, nu numai în
mahalalele Bucureştiului, ci şi în toate judeţele ţării cu ajutorul polcovnicilor, zapciilor,
căpitanilor şi slujitorilor pe care-i avea în subordine, judeca litigiile dintre locuitorii
mahalalelor Bucureştiului, controla pe toţi cei care intrau sau ieşeau din oraş cu ajutorul
străjerilor de pe drumurile şi podurile oraşului Păzea hotarele ţării cu ajutorul căpitanilor
de margine. Nu primea salariu lunar de la vistierie, însă acest dregător avea anual un
venit de 70.000-80.000 de taleri.
9. Marele Hatman 12.000 Boier divănit, "căuta de treaba poştelor". Nu primea salariu de la vistierie. Hatmanul
primea atât, cât îi plătea Domnia, iar în timpul lui Constantin Ipsilanti primea câte 1.000
de taleri pe lună.
10. Marele Vistiernic 60.000 Boier divănit, responsabil de adunarea tuturor dărilor, de zaharea, de mijloacele de
transport, salahori, şi toate celelalte dări impuse Ţării până la Războiul Ruso-Turc din
1806-1812, de către Poarta Otomană, iar în timpul Războiului Ruso-Turc de către
administraţia rusă. El repartiza cotele impozitelor pentru judeţe, sate şi locuitori, fiind
responsabil de adunarea impozitelor şi dărilor care se cuveneau vistieriei şi
supraveghea ca incasările să fie juste. La propunerea lui, Divanul numea ispravnicii
judeţelor, în subordinea lui aflându-se sameşii judeţelor, calemgiii şi zarafii vistieriei.
Vistiernicul primea venitul ce se cuvenea acestei dregătorii: de la dajdie câte 2.000 de
taleri, iar venitul anual era de circa 60.000 de taleri.
11. Marele Vornic de 4.800 Mare boier care aduna impozitile, furniza carele, salohorii şi alte dări cerute de la
poliţie locuitorii oraşului Bucureşti, primind salariu lunar 400 taleri de la vistierie.

12. Marele Postelnic 12.000 Boierie domnească. Era responsabil de corespondenţa domnului cu Ţarigradul
(Istanbul) şi cu serhaturile turceşti de peste Dunăre. Prin intermediul acestuia erau
adunaţi în Divan boierii aleşi de către domn în dregătorii. Avea în subordine câte un al
doilea şi al treilea postelnic şi 12 postelnicei. Avea venit cât îi dădea domnul, iar după
plecare din ţară a lui C.Ipsilanti, primea 1.000 de taleri pe lună.

Boieri de rangul II
13. Marele Agă 30.000 Guvernatorul târgului Bucureşti, având grijă de aprovizionarea oraşului cu mărfuri
alimentare, supravegherea "prea pentru ieftinitate", păzea isnafurile (breslele
negustoreşti) la vânzarea mărfurilor conform cartei Divanului, în care erau înscrise
privilegiile şi drepturile breslelor negustoreşti, controla respectarea unităţilor de măsură
şi greutate ("la cumpene şi dramuri"), adigură ordinea publică în târg, judeca litigiile şi
neînţelegerile dintre târgoveţi şi păzea zi şi noapte târgul de incendii şi răufăcători. Nu
avea salariu de la vistierie. Venitul anual era de circa 30.000 taleri.
14. Marele Clucer 3.000 Îndeplinea nu numai funcţia de judecător, deşi acest dregător domnesc, în Evul Mediu,
se ocupa de aprovizionarea curţii domneşti. Primea 250 de taleri lunar de la vistierie.
15. Marele Căminar 20.000 Îndeplinea slujba căminăritului, adunând dările de la vânzarea cerii şi vama tutunului.
De la vistierie nu primea leafă, dar venitul său anual era de circa 20.000 de talere.
16. Marele Cămăraş 2.500 Era marele peste cămara domnească şi ţinea socoteala veniturilor şi cheltuielilor cămării
domneşti, din care slujbă avea un venit de până la 2.500 de taleri, fără leafă de la
visierie.
17. Marele Păharnic 2.000 Era menţionat numai în calitate de judecător, alături de ceilalţi veliţi boieri, deşi, în Evul
Mediu, acest dregător avea grijă de băuturile domnului, servindu-l personal la ospeţe şi
gustând primul din băutură, pentru a proteja domnul în cazul tentativei de otrăvire.
Primea de la vistierie 160 de taleri pe lună.
18. Marele Stolnic 1.200 Este menţionat fără a fi indicată slujba, în Evul Mediu, însă, era responsabil de masa
domnească, fiind şeful bucătarilor, pescarilor şi grădinarilor. Ridica lunar de la vistierie
100 de taleri.
19. Marele Comis - Responsabil de caii domneşti de călărie, de aprovizionarea lor cu furaje şi de toate
cheltuielile grajdului. Avea atâta venit cât dorea să îi dea domnul. fără a avea salariu de
la vistierie.
20. Marele Serdar 1.200 Este menţionat fără a se indica funcţiile. În Evul Mediu acest dregător comanda
călărimea, în special cea alcătuită din boierii mazili. Singurul venit era leafa de la
vistierie de 100 de taleri lunar.
21. Marele Armaş 70.000 Şeful închisorii, îndeplinind sentinţele adoptate de către Divan faţă de condamnaţi,
căruia i se supuneau toţi ţiganii liberi (numiţi şi domneşti), de la care el aduna birul în
bani, iar de la ţiganii aurari (care extrăgeau nisip aurifer din apele râurilor) birul era
adunat în aur. O parte din aur aparţinea soţiei domnitorului, altă parte - armaşului. El nu
primea leafă de la vistierie, dar avea un venit anual de până la 70.000 de taleri.
22. Marele Grămătic 6.000 Şeful cancelariei domneşti, pisar de limba greacă, cu salariu lunar de la vistierie de 500
de taleri.
23. Marele Portar 3.000 Avea grijă de turcii veniţi în musaferie la domn şi la curtea domnească. Primea de la
vistierie 250 de taleri lunar, mai având şi alte venituri nemenţionate.
24. Marele Medelnicer 1.200 Este menţionat fără funcţie. În Evul Mediu avea obligaţia de a turna apă domnului, ca să
se spele pe mâini, servea sarea şi bucatele, primind numai 100 de taleri lunar de la
vistierie.
25. Marele Sluger - Este menţionat fără funcţie. În Evul Mediu acest dregător se ocupa cu aprovizionarea
curţii şi a armatei, primind venti atât cât dorea să-i ofere domnul.
26. Marele Pitar - Este menţionat fără funcţie. În Evul Mediu acest dregător se ocupa cu aprovizionarea
curţii şi armatei cu pâine şi furaje, supraveghea brutăria domnească şi pe brutari,
răspunea de mijloacele de transport şi de telegari (cai). Avea venit cât dorea să-i dea
domnul.
27. Marele Şătrar 720 Avea în supraveghere corturile taberelor în timp de război, primind câte 60 de taleri pe
lună de la vistierie.
28. Marele Clucer de - Este menţionat fără funcţie.
arie
29. Marele Ispravnic - Răspundea de menţinerea ordinii la curtea domnească, asigurând şi alte mici trebuiri
de curte ale curţii domneşti, din care-i provenea şi venitul, nefiind indicată mărimea lui. Nu avea
leafă de la vistierie.

Toţi aceşti boieri intrau în componenţa Divanului, mulţi fiind dregători domneşti.