Calauziri pentru cresterea si educarea

ortodoxa a copiilor
de IRINEU - EPISCOP DE ECATERINBURG SI IRBITK

PROLOG

Fara nici o ndoiala, tineretul de astazi trece printr-o serioasa criza. Iar pentru acesta nu este eI
nsusi responsabil. Cea mai mare parte de vina ne apartine noua, celor mari -- parinti,
nvatatori, clerici, ndrumatori duhovnicesti. Ne-am pierdut noi nsine orientarea
duhovniceasca si, cum era de asteptat, am pierdut si adevarata, ''dupa Dumnezeu'', educatie a
copiilor nostri.

Rolul parintilor si al caminului familial este determinant pentru vrsta copilariei si a

adolescentei. El trebuie sa fie prin excelenta un rol educational. Lucrarea pedagogica corecta
si nteleapta a parintilor asupra sufletelor copiilor, nca de la cea mai frageda vrsta, trebuie sa
puna bazele unei vieti ntru Hristos, a singurei cai viabile si adevarate, pe care nici o furtuna a
vrstei tinere sau adulte nu o va mai putea clatina. Acest mare adevar este pus n evidenta n
cartea de fata.

Scriitorul celor zece omilii pedagogice catre parinti, ce sunt cuprinse aici, este episcopul rus
Irineu, pastorul eparhiei de Ecaterinburg si Irbitk, care a trait la sfarsitul secolului al XIX-lea.

Cuprinsul acestor minunate cuvntari este foarte bogat n observatii psihologice si pedagogice
si constituie un ghid pretios pentru delicata lucrare educationala a parintilor. Scriitorul se
dovedeste a fi un foarte bun cunoscator al problemelor de educatie, un fin psiholog si
pedagog. Modul sau de expunere este simplu si popular, astfel tnct poate fi urmarit de
oricine. Si cu mare surpriza se poate constata ca, desi sunt scrise cu aproape o suta de ani n
urma, aceste omilii nu si-au pierdut nicidecum actualitatea. Ele ramn permanent valabile, dat
fiind ca sunt in-spirate si ntemeiate pe nvatatura si sfaturile Dom-nului. De altfel, problemele
vrstei tinere au ramas aceleasi, indiferent de scurgerea timpului si de schimbarea epocilor
istorice.

Cele zece omilii pedagogice fac parte din lucrarea ''Invatatura Iui Irineu, episcopul de
Ecaterinburg'', care a fost editata n anul 1901 n orasul cu acelasi nume. Din aceasta le-am
tradus n greceste si le-am editat cu mici modificari. La sfrsit, n adaugiri, am expus si un
text foarte instructiv si placut, care le ofera parintilor cteva exemple despre ce nu trebuie sa
faca, pentru a nu contribui ei nsisi la distrugerea caracterului copiilor lor!

Gravurile care nsotesc textul provin din diverse reviste rusesti editate n secolul trecut.

Intlnim aici vesnica si unica nvatatura pedagogica a Evangheliei, care ramne peste veacuri
net superioara sistemelor pedagogice omenesti aride si confuze.

Daruim aceasta pretioasa Samnta a pedagogiei crestine, care este cuprinsa n omiliile de fata,
tuturor parintilor crestini si educatorilor, n dorinta ca ea sa rodeasca nsutit n cadrul fiecarei
familii.
Sfnta Mnastire Paraklitos

CND NCEPE EDUCATIA?

n vremurile de demult un parinte, care se distingea prin sfintenia vietii si prin cunoasterea
sufletului omenesc, i-a dat urmatoarea porunca ucenicului sau: ''Sa scoti din radacina acest
copac''! Si i-a aratat un copacel tnar, un curmal, care apucase nsa sa prinda radacini foarte
puternice si adnci.

Facnd ascultare de duhovnicul sau, ucenicu1 ncerca sa duca la ndeplinire aceasta porunca,
nsa, cu toate eforturile depuse, nu reusi sa faca nimic. ''Parinte'', i spuse, ''ceea ce mi-ati cerut
sa fac de-paseste cu mult puterile mele''! Atunci parintele i arata un alt copacel, cu mult mai
mic si mai firav, pe care ucenicul reusi sa l smulga din pamnt de la prima ncercare, fara a
depune prea mare efort. Vedem asadar, ca nimic nu a reusit ucenicul fata de copacul care
apucase sa prinda radacini puternice si, ca fara nici o greutate, a smuls copacelul abia rasarit.

Facnd o legatura ntre povestirea aceasta si educatia copiilor, am putea spune ca, de multe
ori, parintii ramn aproape neputinciosi n a schimba comportamentul copiilor mai mari de
vrsta, daca nu au nceput sa se ocupe de educatia lor nca din frageda pruncie. Spune si un
proverb: ''Ceea ce nveti de mic, nu uiti pna la batranete''! Iar nteleptul Sirah nvata: ''Ai
feciori? Invata-i pe ei si nconvoaie din pruncie grumazul lor'' (Cartea ntelepciunii lui Iisus,
fiul lui Sirah ''Ecclesiasticul'' 7,24).

Putini sunt acei parinti care ar putea fi laudati pentru acordarea unei educatii corecte copiilor
lor. Uneori se ntmpla chiar, ca anumiti parinti, care sunt ei nsisi foarte buni si evlaviosi, sa
aiba copii cu un caracter rau, absolut diferit de al lor.

Una dintre cauzele de baza ale acestui fenomen, trebuie cautata n nsasi educatia pe care
acestia o ofera. Se ntmpla asadar, ca acestia sa nu se ngrijeasca ndeajuns de educatia
religios-morala a copiilor lor, sau sa fie att de orbiti, de o exagerata iubire parinteasca, nct
sa nu vrea sa vada si sa recunoasca n acestia nimic rau sau condamnabil. Refuza sa ia aminte,
la observatiile bine intentionate ale celor din jur, nu iau n seama sfaturile lor si contesta cu
putere adevarul celor constatate. Si abia cnd problemele copiilor lor devin insuportabile,
ncep sa se gndeasca la modul de ndreptare al fiicei sau al fiului lor. Abia atunci fac apel la
educatie. De multe ori nsa, se ntmpla sa fie deja prea trziu.

De aceea consider necesar sa va explic, de ce educatia copiilor trebuie nceputa nca de la cea
mai frageda vrsta.

Va este tuturor cunoscut, ct de repede se dezvolta o samnta aflata sub pamnt. Factorii care
contribuie 1a dezvoltarea ei ncep imediat sa si faca simtita influenta. Caldura si umiditatea
trezesc tnarul vlastar n pamnt, care ncepe ncet-ncet sa urce catre suprafata.

Acelasi lucru se ntmpla si cu copilasul care, asemenea semintei, vine n aceasta lume si
creste nencetat. Este cunoscut faptul ca firea umana se dezvolta cel mai repede, din toate
punctele de vedere, mai ales la vrsta copilariei. Tot acum are nevoie si de cea mai mare
ngrijire si atentie.

Dezvoltarea trupeasca are loc repede si continuu, n vreme ce si mai repede nainteaza cea
sufleteasca. Copilul ncepe sa vorbeasca, sa nteleaga primele lucruri, sa gndeasca, sa judece:
Vointa sa se ntareste si nvata ncet-ncet sa actioneze de la sine. Mintea sa se mbogateste cu
ntelegerea obiectelor care l nconjoara, n vreme ce, mpreuna cu acestea, ncepe sa nteleaga
si cte ceva despre existenta lui Dumnezeu. Incepe sa si puna problema destinatiei sale n
aceasta lume si nvata sa faca diferenta ntre bine si rau. Inlauntrul sau se trezeste constiinta.
Incepe sa constientizeze iubirea si antipatia, apar sentimentele de rusine si de onoare.Pentru ca
toate aceste puteri, care l ridica pe om catre asemanarea cu Dumnezeu, sa se dezvolte asa
cum trebuie, parintii sunt datori sa urmareascacu mare atentie dezvoltarea morala a copilului
Ior. Educatia are o dubla menire: pe de o parte sa anuleze pornirile rele, iar pe de alta sa le
sadeasca pe cele bune. De aceea este necesar, ca ea sa nceapa nca de la cea mai mica vrsta a
copilariei.

Multi dintre parinti nu acorda nsa importanta cuvenita acestei realitati. Nu considera necesara
nceperea educatiei chiar de la cea mai frageda vrsta. Unii dintre ei, mai ales cei tineri,
privesc copilul lor ca pe o jucarie sau ca pe o papusa. Il hranesc, l adorm, l mngie, se joaca
cu el, l cocolosesc, l pazesc n fel si chip sa nu raceasca sau sa se mbolnaveasca de
altceva,etc. In rest l lasa sa alerge, sa se joace, sa faca tot ce vrea, numai sa nu i deranjeze cu
plnsul si cu strigatele sale. Si pentru multa vreme nu si dau seama ca adoratul lor ''ngeras'',
a devenit odata cu trecerea timpului din ce n ce mai ncapatnat, mai plngacios, mai alintat,
mai neascultator, mai pofticios, tot timpul nemultumit si rautacios. Abia in ultimul ceas li se
deschid ochii. Atunci se hotarasc sa se intereseze, n sfrsit, si de educatia copilului lor alintat.
Insa, iubiti parinti, acum este deja foarte trziu! Copacelul a crescut!

Alti parinti gresesc la rndul lor, nsusindu-si anumite conceptii pedagogice gresite, care din
pacate n zilele noastre sunt foarte raspndite. Aceste conceptii sunt foarte greu apoi de
schimbat, deoarece ele sunt folosite si ca pretexte, pe de o parte pentru a justifica scaderile si
obisnuintele rele ale copiilor, iar pe de alta pentru a acoperi neglijenta si indiferenta parintilor
fata de corecta ndrumare ce ar fi trebuit acordata.

''Pai, sunt copii...'', spun parintii sensibili, ''putem sa dam o asa de mare importanta cusururilor
lor... ?''. Cu astfel de justificari sunt iertate de obicei obrazniciile copiilor.

Intr-adevar sunt copii. Insa ce fel de copii...? Ce vor ajunge mai trziu acesti copii...? Au ei
dreptul, chiar daca sunt copii, sa savrseasca raul...? Este oare logic sa neglijeze cineva o
greseala, pentru ca aceasta a fost savrsita de un copil...? Daca n casa noastra izbucneste un
incendiu, oare spunem:

''O, ce foc frumos...!'', sau chemam pe toata lumea n ajutor...? Putem asadar sa i privim
linistiti pe copiii nostri, cnd vedem ca nlauntrul lor ncepe sa arda din ce n ce mai tare focul
patimilor, care ameninta att cu o distrugere a trupului, temporala, ct si cu cea a sufletului,
vesnica...?

''Cu timpul o sa nteleaga'', se multumesc sa spuna alti parinti. ''Copilul o sa nceapa sa

gndeasca mai mult, ntelegand si singur ce este bine si ce este rau''.

Ct de distrugatoare este si aceasta nselare de sine! Logica este un cutit cu doua taisuri: ea
poate fi ndreptata fie spre bine fie spre rau. Insa simpla cunoastere a binelui nu ajuta la nimic.
Trebuie n plus, sa doresti binele si sa fi obisnuit sa l savrsesti. Catre o astfel de obisnuinta
trebuie condus omul prin educatie, nca din primii ani ai copilariei, astfel nct mai trziu,
cunoscnd binele si cu ajutorul ratiunii, sa l savrseasca, ajutat fiind si de puterea vointei.
Daca educatia nu ncepe de la vrsta copilariei, ratiunea devine apoi un dar foarte periculos.
Multi oameni dotati cu o foarte mare inteligenta se gasesc prin nchisori sau institutii
corectionale. De ce au ajuns acolo? Exact pentru faptul ca ''ntelegerea a venit cu timpul...!''.

Sa nu credeti ca omul este prin firea sa bun si cinstit. Chiar daca este inteligent, daca nu
primeste o educatie corespunzatoare, la vrsta potrivita, nu va evolua n chip pozitiv. Pentru
ca, asa cum ne confirma si cuvntul lui Dumnezeu, din firea sa omul este nclinat spre a
savrsi raul.

Justificnd defectele copiilor si ale tinerilor si n acelasi timp atitudinea lor, multi dintre
parintii neglijenti spun urmatoarele: ''nu putem sa cerem si sa ne asteptam la o viata
mpodobita cu virtuti, nca de la vrsta copilariei ... !''.

Insa de ce nu putem? Oare Domnul nostru Iisus Hristos, Care ne-a oferit exemplul vietii Sale,
nu a fost la rndul Sau copil si tnar...? Ce ne spune Sfanta Evanghelie: ''iar copilul crestea si
se ntarea cu duhul, umplndu-Se de ntelepciune, si harul lui Dumnezeu era asupra lui''.
(Luca I, 40). Oare nu sunt de ajuns de multe marturiile cuprinse n vietile sfintilor, care ne
arata ca acestia, nca de la cea mai frageda vrsta, si cultivau virtuti ca evlavia, asculta-rea,
bunatatea...? Si daca Mntuitorul ne spune des-pre copii: ''lasati copiii sa vina la Mine'' (Matei
1 9, 1 4) si nca: ''vai celui care va sminti pe unul dintre acestia mici care cred n Mine ... ''
(Matei 1 8,6) rezulta oare concluzia, ca le este imposibil copiilor sa faptuiasca virtutea...?
Dimpotriva! Domnul spune toate acestea, ca sa scoata n evidenta ca virtutea poate fi lucrata
de la vrsta frageda, lucrarea ei fiind n acelasi timp cu mult mai curata, mai nevinovata, mai
autentica.

De aceea va spun: vai de acei parinti, care neglijeaza cultivarea sufletelor copiilor lor, cu
obisnuinte bune si cu nclinatia catre savrsirea binelui, nca de la vrsta mica a copilariei. Vor
da socoteala n fata lui Dumnezeu.

Voi nsa, parintilor, care cititi aceste rnduri, sa nu treceti cu vederea nici cea mai mica
aparitie a raului n comportamentul si a celui mai mic dintre copii. Pentru ca si acesta are - la
nceput inconstient, nsa mai trziu constient- scaderile sale, ramasitele triste ale pacatului
stramosesc.

Astfel, spre exemplu, daca pruncul si da seama si de obicei foarte repede se ntmpla aceasta
-- ca prin plns si strigate poate sa obtina foarte usor ceea ce si doreste, se va obisnui sa faca
astfel mereu. Si cu ct mai des se repeta aceasta, cu att mai ndaratnic si mai alintat devine.
La fel se ntmpla si cu celelalte slabiciuni omenesti, care cu trecerea timpului se dezvolta din
ce n ce mai mult. Radacinile lor s-au dezvoltat nca din primii ani ai copilariei. .

Se istoriseste despre mparatul roman Diocletian, care a fost unul dintre cei mai crunti
prigonitori ai primilor crestini, ca de cnd era mic, i placea sa chinuiasca si sa ucida diferite
animale. Prin urmare, aceasta nclinatie spre a chinui orice fiinta vie, s-a cultivat n el nca din
copilarie. De aceea, noi trebuie sa avem grija sa punem bazele unei educatii corecte. nca din
copilarie.

Urmariti tot timpul nclinatiile copilului vostru. Si orice tendinta rea si face aparitia,
smulgeti-o din radacina cu ajutorul educatiei.

Asemanati-va gradinarului, care n epoca potrivita a anului, tunde ramurile rebele si

nefolositoare ale copacilor. Acelasi lucru trebuie sa l faceti cu copiii vostri. Inima copilului
poate fi comparata cu o gradina, iar parintii cu niste gradinari ai lui Dumnezeu, care sunt
datori sa curete la vreme gradina -- adica inima copilului -- de buruienile pacatelor si de
neghina obisnuintelor rele.

Daca vor ntrzia sa faca aceasta, iar raul va prinde radacini adnci, daca inima copilului va fi
cuprinsa de deprinderi urte, atunci nu vor mai putea face fata luptei mpotriva acestora. ''Te
plngi'', scrie Sfantul Ioan Gura de Aur, ''ca fiuI tau este neascultator? Cu usurinta ai fi putut,
pe vremea cnd era nca mic, sa l fi ndreptat, sa l fi obisnuit cu ordinea, sa l fi nvatat sa fie
constiincios n ndatoririle sale, sa vindeci boala sufletului sau. Cnd pamntu/ era nca bun
pentru a fi cultivat, atunci trebuia sa smulgi buruienile, mai nainte de a fi apucat sa prinda
radacini adnci. Neglijenta ta este de vina, pentru ca acum patimile fiului lau sunt foarte
puternic statornicite n inima sa''.

Educatia nsa nu consta numai n a combate pornirile rele ale copilului, ci si n a-l obisnui de
mic sa savrseasca binele. Care sunt principalele virtuti pe care trebuie sa le cultivam n
sufletele copiilor? Vom vedea mai amanuntit n capitolele ce urmeaza.

Sfanta Scriptura ne relateaza motivul principal pentru care trebuie sa l obisnuim pe copil, de
mic sa savrseasca binele. nteleptul Sirah scrie, ca daca un tnar apuca pe un drum, nu se va
abate de la acesta pna la batrnete. Adica, daca omul, de tnar apuca pe drumul cel bun, daca
din copilarie a iubit binele, nu se va schimba pna la moarte. Acelasi lucru l spune si
proverbul popular: ''din Ieagan pna la mormnt acelasi vei fi''

Va reamintesc deci, parintilor, cuvintele nteleptului Sirah: ''ai feciori? Invata-i pe ei, si
nconvoaie din pruncie grumazul lor'' (Sirah 7,24). Si de asemenea mai amintesc si proverbul
poporului:

''ceea ce nveti de mic, nu uiti pna la batrnete!''

BAZELE EDUCATIEI

Am explicat deja, ca educatia crestina a copiilor trebuie sa fie nceputa de la cea mai frageda
vrsta, pentru ca primii cinci-sase ani ai copilariei sunt hotartori pentru tot restul vietii
omului. Am aratat de asemenea, cam n ce consta, n general, nceputul educatiei, si anume ca
parintii sunt datori sa alunge din sufletul copilului orice tendinta spre rau si sa cultive
aplecarea spre cele bune. In acest capitol, precum si n urmatoarele, vom urmari mai
amanuntit, care sunt acele defecte care trebuiesc ndreptate si care sunt principiile binelui,
spre care copilul trebuie ndrumat.

Dupa cum ne spune nteleptul Solomon, ''nceputul ntelepciunii este frica de Dumnezeu''
(Pilde 1,7). Bazati pe aceasta, trebuie sa spunem ca prima virtute pe care parintii trebuie sa o
cultive n sufletele copiilor lor, ct mai devreme posibil, este frica de Dumnezeu, adica
credinta si evlavia fata de Acesta.

nsa de ce --- veti ntreba poate --- trebuie ca noi parintii, si n special mamele, sa i nvatam
pe copii nostri despre credinta si despre evlavie, nca de la vrsta prunciei?

Raspunsul este urmatorul: pentru ca, daca de mic copilul este nvatat sa fie evlavios si sa fie
prezent n snul vietii bisericesti, numai atunci vom putea spera ca si cnd va ajunge la
maturitate, cnd ispitele l vor nconjura din toate partile, iar patimile salbatice l vor asedia,
acesta va ramne nenvins si drept, pastrnd acele principii cu care a fost crescut de mama sa.
Acele sfaturi crestinesti simple, pe care mama trebuie sa le dea pruncului odata cu laptele
matern, l vor nsoti pe tot parcursul vietii.

Si daca vreodata un astfel de copil, nvins de vreo patima sau debusolat de vreun exemplu rau,
o ia pe drumul gresit, de cele mai multe ori, el se caieste mai usor si se ntoarce mai repede,
fata de acela care nu a cunoscut o educatie crestineasca n anii copilariei. Copilul care a primit
o educatie crestin ortodoxa, chiar daca o apuca pe un drum gresit, simte la un moment dat, ca
nlauntrul sau se trezeste amintirea puternica anilor nevinovati si fericiti ai copilariei si se
poate ntoarce la adevar. Isi aduce aminte de acele rugaciuni simple, pe care le-a nvatat de la
mama sa -- chiar daca ea acum se odihneste poate n mormnt -- se gndeste la sfaturile pe
care aceasta i le dadea, pe cnd statea nca pe genunchii ei. Si cu toate ca traieste o viata
pacatoasa, ca a uitat acele rugaciuni, se poate ca ntr-una din nopti, mergnd sa se culce, sa si
aduca aminte, fara sa vrea, cum mama sa l nvata sa si faca semnul sfintei cruci nainte de a
se culca, cum l nsemna chiar ea cu sfnta cruce si cum se ruga pentru el.

Amintirea dulce a anilor nevinovati ai copilariei i-a trezit pe multi din letargia pacatului si i-a
adus din nou aproape de Dumnezeu.

Intelegeti acum ce mare binecuvntare este pentru copii sa aiba mame evlavioase! Acestea, de
la cea mai frageda vrsta i vor nvata despre credinta si despre evlavie. De la mama -- nu de
la doica, nvatatoare sau profesoara -- trebuie sa nvete copilul sa l cunoasca pe Dumnezeu. In
fata icoanei din casa trebuie sa nvete copilul sa si faca rugaciunea de dimineata si nu abia la
scoala, pentru ca mama sa este aceea care trebuie sa l nvete cum sa se roage. Asa s-a obisnuit
din totdeauna n familiile cu adevarat ortodoxe.

''Indata ce copilul ncepe sa nteleaga'', scrie Sfntul Ioan Gura de Aur, ''parintii i nvata
Simbolul de Credinta, cum sa se roage si sa psalmodieze, precum si rnduiala slujbelor
sfinte''. Acelasi ierarh da mamelor urmatorul sfat: ''sa i nvatati pe copiii vostri sa si faca
semnul Sfintei Cruci. Iar cta vreme ei nca nu pot sa si-l faca singuri, sa i nsemnati voi cu
mna voastra''. Iar unei mame care era vaduva si pe care o chema Lito, i scria; ''este foarte
frumos pentru o mama crestina sa l nvete pe copilul ei cum sa pronunte dulcele nume al Lui
Iisus, cnd nca glasul sau este foarte plapnd iar limba sa abia poate sa pronunte''.

Din toate cele amintite, se explica, cred, de ce parintii, si n special mamele, care au cea mai
mare parte de responsabilitate, pentru educatia copiilor lor n primii ani de viata, trebuie, ca de
la cea mai frageda vrsta, sa cultive n sufletele lor sentimentul religios -- sau mai bine spus,
modul de viata ortodox -- din care sa rodeasca mai trziu fructele credintei si ale evlaviei.

Vreti sa aflati cum este posibil sa se mplineasca aceasta? Cum sa le inspiram copiilor nostri
trairea credintei crestin ortodoxe?

Aceasta se poate realiza, daca vom ncepe sa i nvatam pe acestia, nca de mici, adevarurile
de baza ale sfintei noastre credinte.
Nu va speriati! Este foarte simplu si fiecare dintre mame poate sa o faca.

Cu cuvinte simple, izvorte din inima, trebuie sa 1e vorbeasca pruncilor ei, ct se poate de
des, despre bunul si milostivul Parinte ceresc, Care i iubeste mult pe toti copiii si le trimite
bunatatile Sale.

Mai trziu, din timp n timp, le poate povesti despre viata primilor oameni n paradis. Despre
cum traiau ei acolo fericiti, atta vreme ct au ascultat de Dumnezeu. Sa le spuna ca n ceruri
va fi ntotdeauna mai bine, pentru aceia -care asculta de Domnul si de parintii lor.

Sa le istoriseasca de asemenea cum au pacatuit Adam si Eva, cum au fost alungati din rai si au
facut ca nefericirea lor sa fie mostenita apoi de toti ceilalti oameni. De aceea, a fost nevoie sa
vina pe pamnt Mntuitorul, ca sa poata din nou oamenii sa mosteneasca mparatia cerurilor.

Sa le povesteasca despre nasterea Domnului, despre pastorii cei smeriti, despre cei trei magi
care I s-au nchinat si despre Irod cel rau, care a ucis pruncii din Ierusalim. Sa le descrie
copilaria pruncului Iisus, nchinarea Sa la templu la vrsta de doisprezece ani si viata Sa n
Nazaret. Sa le povesteasca patimile si rastignirea Sa, explicndu-le ca toate acestea Le-a
suferit pentru ca oamenii devenisera foarte rai. Fiecare copil va ntelege ndata ca el nu trebuie
sa fie rau.

Sa continue apoi mama, sa vorbeasca despre Invierea si Inaltarea la cer a Domnului! Va vedea
ca ncet-ncet, copilul va ncepe sa i ceara sa povesteasca n fiecare zi tot mai multe.

Va putea asadar sa istoriscasca si despre Maica Domnului, despre aducerea ei la templu la

vrsta de trei ani, despre viata ei acolo. Sa i spuna nca despre iubirea ei fata de toti oamenii
si despre mplinirea cererilor acelora care se roaga catre Dnsa.

i va vorbi si.despre sfintii ngeri, mai ales despre ngerul sau pazitor, care se ngrijeste de
dnsul!

Mama poate de asemenea, sa se foloseasca si de prilejul anumitor sarbatori, ca sa i

povatuiasca pe copiii ei pe calea adevarurilor de credinta. Le va arata sfintele icoane, care nu
trebuie sa lipseasca din nici o casa ortodoxa, explicndu-le cine este reprezentat n fiecare. Le
va darui copiilor sa poarte la gt cte o cruciulita si le va explica cineeste rastignit pe aceasta.
l va duce pe prunc n fiecare zi n fata iconostasului din casa, si va face sfnta cruce si l va
nsemna apoi si pe acesta cu mnuta lui nvatndu-l cum sa se roage.

De asemenea, nu va uita sa l ia pe copilul ei n fiecare Duminica la biserica si sa l

mpartaseasca cu Sfintele Taine.

Urmnd toate aceste sfaturi, mama cea buna l va nvata pe prunc, mai nainte ca acesta sa
mearga la scoala, adevarurile de baza ale credintei, pe care orice copil are posibilitatea sa le
nteleaga. Copiii n general, au o mai mare receptivitate catre cele sfinte dect cei mari. Este
deajuns ca ei sa creasca ndrumati de o mama evlavioasa.

Ct de usor este, de exemplu, sa se faca legatura ntre pomul de craciun si istoria nasterii lui
Hristos. Sau ct de usor este ca de Pasti, sa le explicam copiilor ca Mntuitorul a patimit si a
fost rastignit pentru pacatele oamenilor. Copilul va ntelege, ca pentru aceasta nu trebuie sa
pacatuim. Ii vom spune, de asemenea, despre Inviere si despre faptul ca desi suntem muritori,
daca vom fi buni, Mntuitorul ne va nvia si pe noi, asa cum a facut cu dreptul Lazar.

Ct de usor este sa i inspiram - copilului nostru dragostea si evlavia pentru sfintele slujbe ale
Bisericii! Ajunge doar sa I facem sa nteleaga ca n biserica se simte si mai mult prezenta lui
Dumnezeu, care i iubeste att de mult pe copii si i cheama lnga Dnsul. Prin urmare, n
biserica trebuie sa stam linistiti, sa facem cu atentie semnul sfintei cruci si sa ne rugam cu
evlavie.

Da, iubiti parinti! Daca inima voastra este inundata de credinta si de dragoste fata de
Dumnezeu, veti gasi tot felul de mijloace, spre a le transmite aceste sentimente si copiilor
vostri. Ct de mare nedreptate le facem acelor copii, pe care i privam de bogatia credintei, de
tezaurul Ortodoxiei.

Este foarte adevarat ceea ce s-a spus, si anume ca ''sufletul omului -- si deci si al copilului
--este din fire crestin''. De aceea si Dumnezeu asteapta ca pruncii sa aiba un comportament
evlavios. Bine spune si Psalmistul: ''din gura pruncilor si a celor ce sug ai savrsit lauda''
(Psalmi 8,3).

Pentru a prinde deci radacini, modul de viata crestin ortodox n sufletele copiilor, parintii sunt
obligati sa i nvete de mici sa intre n legatura cu Dumnezeu, sa se roage. Orict de mic este
copilul, el poate ncet-ncet, sa nvete sa se roage. Din momentul n care stie sa ceara
parintilor sai ceva care si doreste, va putea sa nvete sa ceara si de la Parintele ceresc cele
cuvenite.

Invatati-l deci pe copilul vostru sa se roage. Daca va nvata de mic sa se roage, cu timpul
rugaciunea i va deveni ncet-ncet obisnuinta si apoi chiar o necesitate! Sa faceti n fiecare zi
dimineata si seara rugaciunile cuvenite, precum si nainte si dupa fiecare masa. Sa nu se
apropie de masa, precum se apropie animalele cele necuvntatoare de iesle. Trebuie sa nvete
ca oricine doreste sa se bucure de darurile lui Dumnezeu, trebuie mai nti sa le ceara, iar
dupa ce le-a primit sa multumeasca pentru acestea. Rugaciunile ''Tatal nostru'', ''Cuvine-se cu
adevarat'' si altele ca acestea, trebuie sa le stie fiecare copil.

Este un fenomen foarte trist n vremurile noastre, si anume ca rugaciunea comuna n familie,
la masa, s-a pierdut aproape peste tot. Aceasta este cauza pentru care vedem attea familii
nefericite si attea ratari, n ceea ce priveste educatia. Pentru ca oamenii, familiile, au ncetat
sa se mai roage. Cuvintele Domnului sunt vesnic actuale: ''cereti si vi se va da!'' (Matei 7,7).

Poate ca multi vor raspunde: ''pai, copilul nu ntelege rugaciunile''. Desigur ca la, - nceput- nu
va ntelege prea mult din cele cuprinse n rugaciuni, dar el intra astfel ntr-o atmosfera de
evlavie, chiar daca este foarte mic. Acesta este de fapt lucrul de care are nevoie. Cu toate ca
nu si poate nchipui n sine prea clar, chipul lui Dumnezeu, el simte prezenta Lui. Simte ca
exista o Fiinta superioara, care ne iubeste si pe care noi trebuie sa o iubim. Cnd copilul spune
cuvintele rugaciunii, se gndeste la Dumnezeu, i daruieste Acestuia sentimentele sale. Si o
astfel de rugaciune, care se nalta din inima nevinovata a unui copil, este cu mult mai placuta
n fata lui Dumnezeu dect rugaciunea unui ntelept, care ntelege exact fiecare cuvnt, dar
care se roaga de obicei numai cu ratiunea rece, fara caldura inimii. Ct de mult i place lui
rugaciunea copiilor, o spune repet, psalmistul cnd scrie: ''din gura pruncilor si a celor ce sug
ai savrsit lauda'' (Psalmi 8,3).

Ca sa fie mplinita nsa o corecta educatie religioasa a copiilor, trebuie mai nti de toate ca
parintii nsisi sa fie evlaviosi si cu frica de Dumnezeu. Trebuie ca ei nsisi sa iubeasca
rugaciunea.

Daca mama nu este credincioasa si evlavioasa, daca nu gaseste - pentru ca nu cere bucurie - si
mngiere n rugaciune, atunci ea nu poate mplini cum trebuie educarea copiilor ei. Numai
atunci cnd mama are o viata duhovniceasca nentrerupta, cnd copilul o vede ca se roaga ea
nsasi des si cu caldura, si va nsusi si el aceleasi principii de viata.

Ati nteles acum, iubiti partnti, si n special voi mamelor, de ce trebuie sa i nvatati pe copiii
vostri credinta si trairea ortodoxa nca de la vrsta prunciei? Si de ce trebuie sa i nvatati sa se
roage, mai nainte chiar de a merge la scoala?

Catre voi ma adresez deci: Cea mai buna mostenire pe care o puteti lasa copiilor vostri este
educatia crestin ortodoxa. Sa i nvatati, asa cum v-am expus pe scurt, adevarurile de baza ale
credintei noastre. Sa i nvatati sa fie evlaviosi si sa se roage, din frageda pruncie, att cu
cuvntu1 vostru, ct mai ales prin exemplul vostru. Degeaba se vor chinui mai trziu preotii
sau profesorii de religie sa i nvete toate acestea, daca nu veti pune voi bazele acestei educatii
nca de acasa.

Povatuiti-i pe copiii vostri sa traiasca crestineste si cu frica de Dumnezeu. Numai asa puteti
spera, ca mai trziu sa fiti mndri de ei si nu sa ajungeti sa plngeti pentru dnsii Daca copiii
vostri traiesc cu frica lui Dumnezeu, vor fi si ascultatori si recunoscatori fata de voi mai
trziu. Daca i veti nvata sa l iubeasca pe Dumnezeu, atunci cu siguranta ca va vor iubi n
mod sincer si pe voi.

DEPRINDEREA ASCULTARII

Sunt doar cteva texte n Sfnta Evanghelie, care se refera la anii copilariei Domnului. Ele
sunt nsa foarte graitoare si cu un bogat continut pedagogic. Astfel, despre copilul Iisus de
doisprezece ani, sfntul evanghelist Luca scrie: ''si a cobort cu ei si a venit n Nazaret si le
era supus'' (Luca 2,51).

Ceea ce accentueaza aici sfantul evanghelist Luca este faptul ca Iisus, copil fiind, era
ascultator si supus fata de parintii sai pamntesti. Aceeasi ascultare o avea nsa si fata de Tatal
cel ceresc. Aceasta se vede din cuvintele Sfntului apostol Pavel, care scrie despre Iisus, ajuns
acum la vrsta maturitatii, urmatoarele: ''...ascultator Facndu-Se pna la moarte, si nca
moarte pe cruce.'' (Filipeni 2,8). Mai mult, Sfntul apostol ne arata ca de aceasta ascultare a
depins mntuirea lumii: ''caci precum prin neascultarea unui om s-au facut pacatosi cei multi,
tot asa prin ascultarea unuia se vor face drepti cei multi.'' (Romani 6,19).

Nu este nevoie sa vorbim despre imensa importanta a ascultarii n viata oamenilor, n general.
Ct de importanta este ea, n special n educatia copiilor, o stie fiecare parinte. Putem chiar sa
spunem ca acela care a rezolvat problema ascultarii cu copiii sai, a rezolvat chiar problema
educatiei.

Nu voi vorbi deci, despre importanta ascultarii. Voi arata doar parintilor, cel mai simplu si mai
sigur mod de educatie, astfel nct copiii lor, sa devina foarte curnd ascultatori. Aceasta,
cred, ca i intereseaza cel mai mult.
Mai nti de toate, trebuie sa accentuam faptul ca ascultarea este ca o planta foarte sensibila,
care nu se poate dezvolta si rodi oriunde. Rasare numai acolo, unde pamntul i este prielnic.
Cu tristete constatam asadar, ca n multe familii nimic nu reuseste sa ajute la nsusirea virtutii
ascultarii de catre copii. Acestea sunt familiile n care domina asa zisul duh al libertatii. care
consta de fapt n contestarea si nepasarea fata de orice regula, atunci cnd vor sa-si apere
propriile interese.

Daca parintii sunt contaminati cu un astfel de duh este imposibil sa se mai foloseasca orice
forrna de educare a ascultarii.

Oricine vrea sa aiba copii ascultatori, trebuie el nsusi sa respecte orice forma de autoritate
recunoscuta, fiecare principiu si lege. Astfel de autoritati sunt Dumnezeu, Biserica si statul.
Iar legile care trebuiesc respectate sunt asadar, cele ale lui Dumnezeu, ale Bisericii si ale
statului. Respectam noi nsine nsa, primii aceste legi?

n anumite familii, Dumnezeu este ultima persoana careia I se acorda vreo importanta. Despre
El se discuta numai ocazional, spre exemplu dupa citirea vreunei carti n care se promoveaza
necredinta sau negarea unuia dintre adevarurile de credinta ale crestinismului. In multe astfel
de carti, credinta n Dumnezeul cel personal si viu este considerata un fel de poveste, potrivita
numai pentru femeile batrne.

Multi nici nu simt nevoia de a intra n legatura cu Dumnezeu, n timp ce acela care o face, este
adeseori batjocorit.

Toate acestea sunt observate si auzite de copil. Ce concluzie va trage deci? Cu usurinta ne-am
putea da seama: ''daca tatal meu nu l cinsteste pe Dumnezeu si nu asculta de Acesta,
nseamna ca si eu pot sa nu l cinstesc si sa nu ascult de tatal meu. Daca Dumnezeu si
poruncile Sale sunt povesti, atunci porunca a cincea: Cinsteste pe tatal si pe mama ta... ,este si
aceasta un mit fara importanta. Prin urmare parintii nu reprezinta nimic important pentru
mine. Si nu am nici o obligatie fata de ei''. Trebuie sa recunoastem, ca n acest fel, logica este
de partea copiilor!

Astfel, daca ne gndim ca pentru multi pa-rinti Biserica nu nseamna nimic, cu usurinta vom
ntelege ca n astfel de familii, nici nu poate fi vorba de educarea ascultarii.

''Ce ma intereseaza pe mine ce spune preotul? Ce nevoie am eu de sfaturile sale? Pot eu sa

cred ceea ce spune?''. Astfel de cuvinte - sau poate chiar mai rele - aud adesea copiii n casele
lor, n vreme ce la biserica li se spune ca trebuie sa asculte de parinti, de preot si de profesorii
lor. Si n vreme ce acasa se submineaza cu o abundenta ironie per-soana si lucrarea preotului,
copilul aude de la acesta:

''cinsteste pe tatal tau si pe mama ta... ''. Atunci copilul ajunge sa traga o concluzie definitiva:
''de vreme ce tatal meu nu recunoaste nici una dintre poruncile lui Dumnezeu, despre care
vorbeste preotul, atunci nu exista nici un motiv sa l ascult pe preot, atunci cnd nvata
porunca a cincea''. Logica este din nou de partea copilului!

Acelasi lucru se ntmpla si atunci cnd este vorba despre autoritatea statului: ''de ce sa ascult
eu de legile statului? Eu sunt propriul meu stapn si fac ce vreau!. Astfel de afirmatii gratuite
face tatal, lipsit de discernamnt si fara sa ia seama cine l asculta.
Desigur ca aceste cuvinte, ndreptate mpotriva autoritatii statului, nu au prea mare valoare.
Deoarece statul dispune de mijloacele de constrngere necesare, n vederea respectarii legilor
sale. Nu acelasi lucru se ntmpla, atunci cnd este vorba de Dumnezeu si de Biserica.

Prin urmare, n astfel de conditii, nu exista un teren propice pentru educarea copiilor n
spiritul ascultarii fata de parinti. Acolo unde nu este recunoscuta si respectata puterea
dumnezeiasca, acolo unde legile statului sunt respectate din frica, acolo deci, nu poate rodi
educarea ascultarii. Oricine ignora autoritatea lui Dumnezeu, a Bisericii si orice alta forma de
autoritate, nu va reusi sa impuna copiilor sai, sa respecte autoritatea sa parinteasca. De aceea,
daca vreti sa fiti ascultati de copiii vostri, respectati mai nti voi autoritatile recunoscute n
mod curent si legile acestora. Astfel vor nvata si copiii vostri sa asculte de voi!

Sa presupunem nsa, ca exista acele conditii, necesare cultivarii acestei virtuti n sufletele
copiilor. Cum vom reusi sa facem aceasta?

Ascultarea consta n a supune vointa noastra vointei altcuiva. Insa pentru a supune vointa
mea, vointei unei alte persoane, trebuie sa nutresc fata de aceasta un adnc respect. In plus,
trebuie sa o iubesc, pentru a o putea urma.

Cea mai tare putere a sufletului este vointa! Aceasta domneste asupra tuturor celorlalte puteri
sufletesti ale omului. Lucrul pe care l vrem, la acela ne si gndim, despre acela vorbim, si pe
acela l savrsim. Dumnezeu ne-a nzestrat cu aceasta putere sufleteasca, pentru a ne dori sa
savrsim numai binele, si n acelasi timp, pentru a opune rezistenta si a ur raul. Insa vointa
noastra a fost slabita din cauza pacatului si tinde mai mult catre savrsirea raului. Cu toate ca
recunoastem binele, nu avem puterea nici de a ni-l dori, n mod constant, nici de a-l savrsi:
''caci nu fac bine pe care l voiesc, ci raul pe care nu-l voiesc, pe acela l savrsesc.'' (Romani
7, 1 9).

Slabirea vointei ndreptate catre savrsirea binelui este un rezultat al pacatului stramosesc. La
fel cum am vazut si n cazul alintarii si al ndaratniciei, care trebuiesc din pruncie
dezradacinate.

Vita de vie da multe roade dulci, nsa nu atunci cnd este lasata sa se dezvolte n voia ei, ci
atunci cnd este taiata si legata de araci. Acelasi rezultat l ofera si disciplina. Iar stapnirea
alintarii si a ncapatnarii copilaresti ofera roadele ascultarii.

Insa ca sa va bucurati de aceste roade, tineti minte regulile pe care trebuie sa le urmati.

Nu le permiteti ndaratniciri si alintari copiilor vostri, fie ei ct de mici. Aceasta nu nseamna

desigur, ca trebuie sa limitati la maxim libertatea lor de vointa. Copilul poate sa ceara ceva
bun si folositor, ceva de care are ntr-adevar nevoie, ceva pe care l merita. Atunci voi trebuie
cu toata bunavointa sa le ndepliniti cererea.

Daca, spre exemplu, la ora potrivita copilul cere de mncare, deoarece i este foame, nu
trebuie sa i refuzati acest lucru. Daca ati face-o, v-ati dovedi rai si nenduratori.

Daca, la fel, copilul cere ceva care i este necesar la scoala, trebuie sa i satisfaceti aceasta
cerere, deoarece altfel exista riscul ca el sa apeleze la alte mijloace nedorite.

Este nsa complet diferit cazul n care copilul cere ceva care nu i este permis. Aceasta trebuie
sa i-o refuzati cu tarie, facnd abstractie de lacrimile sale.

Niciodata sa nu cedati capriciilor copilaresti. Cine se arata o data ngaduitor, va deveni pentru
totdeauna rob al mofturilor copilului sau.

In straduinta de a forma caracterul copiilor lor, parintii trebuie sa conlucreze armonios. Sa nu

darme unul, ceea ce construieste celalalt. Niciodata

un copil nu devine mai alintat, ca n cazul n care vede ca unul dintre parinti i ngaduie ceea
ce cela-lalt i interzice.

Vine, de exemplu, tnguindu-se la mama sa, si se plnge ca tatal nu i-a dat un lucru, pe care l-
a cerut. Mama nu trebuie sa si exprime sprijinul si mila fata de copil si cu att mai mult, nu
trebuie sa si arate nemultumirea fata de gestul tatalui, chipurile pentru ca acela nu a facut
voia vlastarului.

Acelasi lucru trebuie sa l faca si fratii mai mari, rudele si toti cei care locuiesc n casa
respectiva, mai ales bunicii. Este cunoscut faptul ca cei n vrsta cauta mereu un sprijin si un
lucru caruia sa se dedice. Dat fiind ca parintii sunt mai mult plecati si ocupati, si ndreapta
atentia catre nepoti. Si cum? Satisfacndu-le toate hatrurile. De aceea nepotii, de multe ori,
si gasesc un aliat n persoana bunicului sau a bunicii. Spera ca lnga acestia vor putea obtine
orice si doresc.

Niciodata nu trebuie cultivata alintarea copiilor. Nu trebuie sa le permitem sa comande celor

mai mari dect dnsii, fratilor, servitorilor, bunicilor, sau sa ceara ceva care nu le este permis
sa aiba.

Cnd copiii si doresc orice lucru, trebuie sa l ceara, nu sa comande sa i se dea. Trebuie sa fie
multumiti cu ceea ce primesc, si sa multumeasca pentru aceasta.

Niciodata nu trebuie sa neglijam orice gest de neascultare din partea copiilor. Ceea ce spune
mama si tata, trebuie urmat ntotdeauna fara ntrziere. Copilul trebuie sa ajunga, prin
educatie, sa gndeasca n constiinta sa: ''daca nu voi ndeplini imediat ceea ce mi-a spus mama
si tata, nu ma comport cum se cuvine''. Parintii trebuie sa fie de asemenea siguri la rndul lor,
ca ceea ce au spus copilului sa faca, a fost dus la ndeplinire. Numai asa vom putea sa
nvingem ndaratnicia copilului, ajutndu-l sa si dezvolte o vointa puternica, ndreptata catre
savrsirea binelui si cultivnd n acelasi timp si virtutea ascultarii.

Dupa ce reusiti deci, sa alungati alintarea si ndaratnicia din sufletul copilului, trebuie sa
continuati sa va purtati mereu n acelasi mod educativ, astfel nct copiii sa va acorde constant
respectul cuvenit. Respectul este conditia de baza a ascultarii.

Copiii nutresc n mod firesc un respect special fata de parintii lor. Acest sentiment natural este
revelat si n porunca a cincea a Decalogului. Ar fi desigur de prisos sa spunem parintilor:
purtati-va n asa fel nct, sa va respecte copiii vostri.

Copilul cunoaste, ca trebuie sa i respecte pe tatal si pe mama sa, si apoi afla ca aceasta o cere
si Dumnezeu. Ce se ntmpla nsa, n momentul n care vede la parintii sai ceva care provoaca
repulsie, antipatie si tulburare n sufletul sau nevinovat de copil, ajungnd astfel sa nu i mai
poata respecta, n pofida vointei Lui? Cum poate un copil sa respecte un tata betiv, sau o
mama care tot timpul blestema si ocaraste, doi parinti care se cearta mereu ntre ei? Exemplul
rau oferit de parinti, nu numai ca zdruncina respectul copiilor fata de ei, dar submineaza si
temelia ascultarii. Nu va gndi oare copilul: ''pai, ce fel de parinti sunteti voi?''

De aceea parintii trebuie sa aiba grija cum se comporta si sa evite orice gest, care ar putea
zdruncina respectul copiilor fata de ei. Trebuie mai nti ei nsisi sa fie condusi de sentimentul
de respect reciproc si sa se poarte cu delicatete unul cu celalalt. Sa nu se certe si sa nu dea
curs unor discutii necuviincioase mai ales n fata copiilor.

Copiii nu trebuie sa auda niciodata expresii de genul: ''n-o sa ajungi nici tu deparie, ca si taica-
tu!'', ''o sa ajungi un ratat, ca si taica-tu!''. Sau: ''risipitoare esti si tu ca si maica-ta!'', ''numai
minciuni spui, ca si maica-ta!''. Degeaba cerem respect si ascultare, de la copiii care aud astfel
de cuvinte de la parintii lor.

Parintilor! Niciodata sa nu va permiteti jocuri sau glume necuviincioase fata de copiii vostri.
Tatal care se maimutareste n mod exagerat n fata copiilor sai, nu se poate astepta la respectul
cuvenit din partea acestora si nici nu poate ndrepta comportamentul lor necuviincios.

Aceasta nu nseamna desigur, ca trebuie sa fim tot timpul n fata copiilor nostri aspri si
excesiv de seriosi. Trebuie sa avem discernamnt si sa facem diferenta ntre seriozitatea
delicata si glumele nevinovate si decente. Fata de un tata iubitor dar si serios n acelasi timp
copiii nutresc un adnc respect. Este de ajuns o singura privire, pentru ca acestia sa asculte
ndata rugamintea sa.

Vreti sa va asculte copiii vostri? Aratati-le nencetat iubirea voastra. Nu nsa acea forma de
iubire exprimata prin cocolosire si prin cedarea la oricare dintre cererile lor, ci prin iubirea
nteleapta, din

inima, care sa urmareasca doar binele lor. Cnd co-pilul simte o astfel de iubire asculta nu de
frica, ci din respect.

Nu ramneti indiferenti fata de bucuriile si tristetile copiilor vostri. Nu spuneti niciodata, ca

pentru voi copiii sunt o greutate si un chin. Nu aratati niciodata ca orice jertfa pentru binele
lor este prea mare, sau prea grea pentru voi.

Daruiti-le tot ceea ce le este necesar cu bucurie si caldura sufieteasca. Cum poate un copil sa
iubeasca pe acel parinte, care i da bombanind o bucata de pine?

Oferiti-le din cnd n cnd copiilor si acele mici bucurii si satisfactii. Un dar de sarbatori sau
de ziua numelui ntareste iubirea lor.

Incercati sa cstigati inima copilului vostru, dezvoltnd o relatie bazata pe sinceritate si

ncredere reciproca. Suspiciunea si lipsa de ncredere ucid dragostea.

Nu adaugati la pedepsele cuvenite expresii jignitoare si observatii care ranesc. Un astfel de

cornportament asupreste inima si distruge orice urma de iubire.

Parintilor! V-am aratat mijloacele de baza, care folosite cu constiinciozitate, vor duce la
nsusirea virtutii ascultarii de catre copiii vostri.
Mai nti sa i nvatati ca trebuie sa va asculte, deoarece aceasta este voia lui Dumnezeu.

Aveti grija din timp sa nu rasara n inima lor buruiana alintarii. Nu ngaduiti nici o forma de
ndaratnicie si de obraznicie.

Nu le dati tot ceea ce va cer. Obisnuiti-i cu retinerea, cumpatarea si economia.

Cereti-le sa faca ndata si cu exactitate ceea ce le-ati poruncit. Sa nu fie nevoie sa mai repetati
aceeasi indicatie. Nu le cereti nsa niciodata, sa faca ceva care le depaseste puterile.

Fiti constanti n atitudinea voastra si nu le ngaduiti astazi, ceea ce ieri le-ati interzis.

Nu va contraziceti unul cu celalalt n fata copiilor.

Aveti grija ca respectul copiilor vostri sa fie un sentiment de durata, evitnd orice gest care l-
ar putea zdruncina.

In sfrsit, nu uitati niciodata sa invocati binecuvntarea lui Dumnezeu, n lucrarea de educare

a copiilor vostri. Numai astfel, straduintele, grija si lupta voastra vor fi ncununate de succes.

DEPARTE DE MINCIUNA

n capitolul precedent am vorbit despre modul n care trebuie sa cultivam n inima copiilor
virtutea ascultarii si despre mijloacele ce trebuiesc folosite pentru a reusi aceasta. In
continuare vom arata, cum sa le inspiram copiilor dragostea de adevar, cum sa i nvatam sa
pretuiasca adevarul si evite minciuna.

Nevoia de adevar si iubirea fata de acesta sunt elemente adnc sadite n om si deci si n copil.
Pacatul stramosesc, cu toate ca a tulburat si a slabit simtul adevarului, nu a reusit sa l stinga
definitiv. Chemarea catre adevar a persistat n om. Aceasta chemare se manifesta n copil, prin
acea dorinta nesfrsita de a cunoaste totul. De aceea, copilul ntreaba despre toate. Si orice
raspuns din partea celor mari este acceptat ca fiind adevarat.

In puritatea sa copilul nu cunoaste minciuna si prefacatoria. Mai trziu, i este rusine si se

nroseste nu numai cnd el, din graba sau din necugetare spune vreo minciuna, ci si atunci
cnd i aude pe cei mari mintind.

Iubirea pentru adevar este sadita n sufletul copiilor de nsusi Dumnezeu. Trebuie nsa, ca
aceasta vocatie naturala sa fie ajutata sa se dezvolte si sa se ntareasca. Aceasta este lucrarea
destinata parintilor. Cum sa o reuseasca?

Primul lucru pe care trebuie sa l faca, este de a-i povatui de la cea mai frageda vrsta. Cum se
poate realiza aceasta? Sunt trei reguli de baza:

a) Sa i nvatati pe copiii vostri sa iubeasca adevarul, gndindu-se la Dumnezeu. Copilul

trebuie sa stie ca Dumnezeu, care este Adevarul cel vesnic si neschimbat, doreste ca si noi sa
spunem ntotdeauna adevarul. Numai atunci copilul va ur minciuna, cnd va ntelege ca si
Dumnezeu o uraste si o condamna. Numai iubirea de adevar, care se ntemeiaza pe credinta si
iubirea fata de Dumnezeu, va putea sa treaca prin orice ncercare.
b) Sa va purtati cu copiii vostri cu simplitate si sinceritate. Sa credeti n spusele lor, daca
sunteti siguri ca nu spun minciuni. Nu le cereti niciodata sa jure, pentru a va ncredinta de
adevarul celor afirma-te. Daca aveti vreo ndoiala n ceea ce priveste ade-varul afirmatiilor
lor, nu o aratati din prima clipa. Incercati sa va asigurati, ca acesta a spus ntr-adevar o
minciuna. Si daca acest lucru s-a ntmplat, che-mati-l lnga voi, priviti-l n ochi cu seriozitate
dar si cu iubire si spuneti-i urmatoarele: ''Dumnezeu ne cere sa spunem adevarul. El este
Atotstiutor, cunoaste si cele mai ascunse gnduri ale noastre, si uraste pe aceia care spun
minciuni''. Pe fata copilului va apare ndata nrosirea provocata de rusine. Va spune adevarul
si nu va mai minti niciodata.

c) Sa aratati ntotdeauna fata de copiii vostri ca si voi iubiti si respectati adevarul. Sa fiti
sinceri si directi n tot ceea ce faceti.

Mai nti de toate sa cinstiti adevarul dumnezeiesc, credinta si legea lui Dumnezeu. Nu va
aratati niciodata neglijenti sau nepasatori fata de credinta. Nu dati niciodata ocazia copiilor
vostri sa auda expresii de genul: ''nu este necesar sa creada cineva n Dumnezeu, este de ajuns
sa fie un om cinstit''. Prin astfel de exprimari, care din pacate se aud foarte des, se imprima un
duh de minciuna de sine, duhul celui viclean. Daca veti pronunta n fata copiilor astfel de
conceptii gresite si mincinoase, veti distruge n inima lor orice sentiment de respect si de
iubire fata de adevarul de credinta si fata de orice alt adevar.

Daca ntr-adevar, ar fi acelasi lucru pentru Dumnezeu, ca noi sa avem o conceptie gresita sau
corecta fata de El si adevarul Sau, sa marturisim, dupa judecata noastra, ca fiind adevarata sau
rnincinoasa credinta crestina, atunci de ce omul s-ar mai interesa de adevar n viata de zi cu
zi?

Daca Dumnezeu i accepta n acelasi mod, si pe cel care Il marturiseste corect, si pe cel care Il
neaga sau se ndoieste de El. daca nu exista nici o diferenta ntre sustinerea adevarului sau a
minciunii, atunci cum se explica faptul ca adevarului i se acor-da atta importanta n viata de
zi cu zi?

Si daca. n sfrsit, au dreptate aceia care spun ca nu exista credinta revelata de Dumnezeu, sau
cu

alte cuvinte, daca Dumnezeu nu a binevoit sa ne reveleze adevarul, care priveste cele mai
importante chestiuni de viata, atunci cum mai putem cere de la oameni - si prin urmare si de la
copii - sa spuna adevarul n toate chestiunile minore ale vietii de zi cu zi?

De aceea, parintilor, daca vreti ca pruncii vostri sa iubeasca adevarul omenesc, nvata-i mai
nti sa nutreasca un mare respect fata de adevarul dumnezeiesc. Nu permiteti sa intre n
inimile voastre si nici ale lor, neglijenta si nepasarea fata de credinta ortodoxa si fata de
Biserica.

Copiii, daca observa ca voi tratati cu superficialitate adevarurile credintei crestine si

canoanele Bisericii, sau daca observa ca va prefaceti cnd e vorba despre viata crestina, atunci
si vor impropria si ei acelasi comportament si nu vor mai crede n cele spuse de voi.

Sa fiti asadar pentru copiii vostri un exemplu de iubire fata de adevarul crestin si fata de
credinta. Iar aceasta dragoste sa le-o transmiteti si lor. Numai asa vor iubi adevarul.
Insa si n celelalte situatii sa fiti sinceri si cinstiti. Sa va paziti de minciuna si de prefacatorie.
Pentru ca daca ei vor observa, ca i nselati pe ceilalti ntr-un fel sau altul, ca va folositi de
viclenii si ipocrizii, ca nu sunteti sinceri n relatiile voastre - de exemplu va prefaceti n fata
cuiva ca i sunteti prieten si apoi, dupa ce pleaca, ncepeti sa l criticati si sa l condamnati -
puteti fi siguri ca si copiii se vor purta la fel, att cu voi ct si cu altii.

Daca doriti deci, ca ei sa devina oameni iubitori de adevar, de sinceritate si de onestitate,

straduiti-va mai nti voi - si cnd este vorba despre credinta si n general n tot
comportamentul vostru - sa va distingeti prin evitarea minciunii, a ipocriziei, a servilismului,
a vicleniilor.

In toate manifestarile voastre sa fiti sinceri, directi, demni si credibili.

Cultivnd astfel, pe de o parte, n inimile copiilor vostri respectul si iubirea fata de adevar,
trebuie, pe de alta parte, sa va luptati voi nsiva, cu toate puterile, mpotriva minciunii. Sa i
nvatati pe copiii vostri, de la cea mai frageda vrsta, sa urasca minciuna, sa cunoasca faptul
ca Dumnezeu este Adevarul si ca orice minciuna este un pacat. Copiii ar trebui sa ajunga sa
evite minciuna, nu pentru faptul ca ar fi pedepsiti, daca ar fi descoperiti, ci pentru faptul ca
Dumnezeu o condamna si nu o poate suferi.

Aratati-le copiilor, prin cuvintele Sfintei Scripturi, ct de urta este minciuna n fata ochilor
Adevaratului si Dreptului Dumnezeu: ''naravul omu-lui mincinos este ocara si rusinea lui este
cu el pu-rurea'' (Sirah 20,27). Sa i nvatati ca minciuna este inspirata de diavol si de aceea
Domnul spune ca acesta, diavolul, ''este mincinos si tatal minciunii''

(Ioan 8,44). Pnn urmare, copiii care spun minciuni l imita pe satana si se aseamana cu el.

Nu neglijati nici cea mai mica minciuna a copiilor vostri. Daca pruncul a facut o greseala pen-
tru prima data, pe care nsa a recunoscut-o imediat, iertati-l, sau daca greseala este grava,
pedepsiti-l usor. Explicati-i n acelasi timp ca l-ati iertat sau l-ati pedepsit mai usor, numai si
numai pentru ca a avut curajul sa marturiseasca imediat fapta sa.

Aceasta nsa nu trebuie sa devina o regula, deoarece se poate ntmpla un rau dublu. Mai nti,
copilul ar putea sa nceapa sa nu mai dea atentie greselilor sale. Iar n a doua situatie, el se
poate obisnui sa spuna adevarul numai atunci cnd prevede un oarecare avantaj, si nu s-ar sfii
sa ascunda adevarul, atunci cnd crede ca marturisirea i-ar putea aduce vreo pedeapsa.

In cazul n care copilul a savrsit o greseala si n plus a mai ncercat sa si minta, trebuie
pedepsit de doua ori - explicndu-i-se n acelasi timp - o data pentru greseala si odata pentru
minciuna.

In cazul n care copilul, din razbunare, sau din rautate a aruncat vina pe altcineva, pe vreun
frate mai mic sau mai mare, trebuie pedepsit si pus sa si recunoasca minciuna n fata tuturor.
Astfel este pre-vazut de morala crestina.

Niciodata, n nici o situatie sa nu ncercati sa i nselati pe copii. Si nici celor din jur sa nu le
permiteti acest lucru. De multe ori parintii, ca sa l linisteasca pe copilul plngacios, l sperie
cu diverse lucruri nchipuite sau i promit lucruri, pe care nu i le dau niciodata. Ct de mult
rau face aceasta! Copilul ntelege foarte curnd ca a fost nselat. Increderea sa n cuvintele
parintilor este zdruncinata, iar sentimen-tul de pretuire a adevarului este slabit.

Nu i aduceti pe copii n situatia de a spune minciuni, pentru a scapa ngroziti de bataie. De

exemplu, daca el a facut o greseala, sa zicem ca a spart ceva, si voi strigati furiosi si va
repeziti catre el cu mna ridicata, spunnd: ''tu ai facut asta? Sa vezi tu acuma ce ai sa
patesti!''. Este aproape sigur ca n aceasta situatie copilul va fi gata sa spuna o minciu-na,
pentru a se salva de bataie.

Ce sa mai spunem de acei parinti care zmbesc, se mndresc sau l lauda pe copilul lor pentru
minciunile "destepte" pe care le scorneste. Sau cum sa i catalogam pe aceia, care i ndeamna
ei nsisi pe copiii lor sa spuna minciuni, nvatndu-i cum sa si nsele profesorii sau pe alti
oameni, pentru a scapa nepedepsiti dintr-o situatie dificila?

Astfel de parinti sunt adevarate exemple de coruptie pentru copiii lor. Ei vor ajunge nu numai
sa spuna minciuni, dar si sa njure, sa fure si sa faca orice rau.

Sa ne fie deci foarte clar, ca cel care nu con-sidera minciuna ca fiind un pacat, va fi n stare
mai trziu sa fure si sa nsele. Cel care este necinstit n cuvnt este necinstit si n fapte.

V-am aratat asadar, parintilor, cum sa cultivati n sufletele copiilor vostri respectul si iubirea
pentru adevar, si dezgustul pentru minciuna. Sa ne arnintim tot mereu regulile pe care le-am
mentionat, si sa le aplicam n mod constiincios.

VNTUL IUBIRII DE PLACERI TRUPESTI

Un vnt, care se numeste Livas (vnt de sud-vest), este insuportabil de cald si de distrugator.
Oriunde sufla, usuca toate plantele de pe cmpuri si din gradini. Maracinii aspri si cu radacini
adnci nu patesc nimic. Livas distruge numai plantele folositoare, ale caror roade sunt
necesare oamenilor si animalelor.

Acest vnt salbatic si ucigator seamana cu una dintre cele mai nefaste probleme ale epocii
noastre, care asemenea lui Livas, usuca si face sa dispara din viata oamenilor roadele
virtutilor. Este vorba despre placerile si patimile trupesti. Acesta este cel mai mare rau al
vremurilor noastre. Distruge familiile, i dezonoreaza pe oameni, barbati si femei deopotriva,
i conduce pe tineri la decadere si i afecteaza pe copii cu adierea sa veninoasa. Si parca nimic
nu este n stare sa mpiedice aceasta influenta devastatoare!

De aceea, avem aceasta mare raspundere de a va ndemna pe voi, parintilor, pentru ca prin
grija si supravegherea voastra atenta, sa i paziti pe copii de aceasta boala distrugatoare.

Ce minunata existenta era omul pe vremea cnd abia iesise din minile Creatorului sau!
Sufletul sau pastra neatinsa pecetea lui Dumnezeu! Trupul era pe cea mai nalta treapta a lumii
vii!

In concordanta cu ratiunea Creatiei, sufletul trebuia sa fie conducatorul absolut al trupului. Si

chiar asa se ntmpla la nceput. In vreme ce sufletul omului asculta de Dumnezeu, trupul era
supus sufletului, fara sa l ngreuneze sau sa-l supuna vreunei ispite.

O alta directie au luat nsa lucrurile, dupa caderea n pacat. Sufletul omului s-a revoltat
mpotriva lui Dumnezeu, avnd ca rezultat imediat revolta trupului mpotriva duhului.

O consecinta a caderii a constat n faptul ca simtirea a fost atrasa catre cel viclean, iar
dorintele trupesti au nceput sa tiranizeze sufletul, nabusind orice forma de rezistenta
spirituala a oamenilor. Patimile au reusit sa i conduca si sa le robeasca vointa. Astfel a aparut
n om, acea tendinta de a-si satisface ndata, orice fel de dorinta trupeasca. Cu alte cuvinte,
omul a devenit supus trupului.

Esenta iubirii de placeri si a dorintelor trupesti este urmatoarea: sufletul este supus ncet-ncet
poftelor trupesti; dorinta trupeasca l stapneste pe om, l corupe si l orbeste att de mult
nct, nu se mai poate gndi deja la Dumnezeu, la credinta n Acesta, la poruncile si la voia
Sa. In cele din urma, patimile ucid n om orice sentiment de puritate, sfin-tenie sau evlavie.

Aceasta stare reprezinta cel mai mare rau si cea mai mare catastrofa, care i se poate ntmpla
omului. Si daca este adevarat ca pomul se cunoaste dupa roadele sale, atunci trebuie sa
spunem ca sen-zualitatea este un copac otravitor, care da roade dez-gustatoare.

Primul dintre aceste fructe otravite este trndavia, fuga de orice efort, ndreptat spre savrsirea
binelui. Omul iubitor de placeri este lenes. Nu cunoaste niciodata multumirea de a construi
ceva util. Munca pentru el este o greutate, un jug, un blestem si nu un mijloc de a dobndi
virtutea sau o obligatie serioasa si importanta, stabilita de Dumnezeu.

Omului iubitor de placeri i este frica de munca si de greutati, deoarece acestea perturba viata
sa trndava. Ii este frica n acelasi timp si de efortul intelectual, deoarece aceasta ar presupune
o trezire a puterilor spirituale.

Vi s-a ntmplat desigur de multe ori sa cu-noasteti oameni despre care ati auzit sa se spuna:
''acest om ar fi putut sa faca foarte multe. Insa nu face nimic!''. Care este de cele mai multe ori
cauza? Iubirea de placeri, care l face pe om trndav. Si n vreme ce are toate conditiile si
posibilitatile de a progresa, sufera de saracie si de lipsuri. Si cu toate ca ar fi fost cu mult mai
fericit daca ar fi muncit si ar fi progresat pe plan social, prefera sa ramna rob al leneviei si al
placerilor josnice.

Acelasi lucru se ntmpla si pe plan spiritual. O constatam mai ales n cadrul scolii. De
exemplu, ntlnim adeseori copii cu deosebite calitati si talen-te. Copii care nvata sa citeasca
repede, ca si cum s-ar juca. Cu aceasta vocatie spre studiu pe care o demonstreaza, cei mai
multi se asteapta ca acesti copii sa devina oameni importanti ai societatii. Si cu toate acestea,
n multe cazuri, acesti copii nu reusesc sa ajunga prea departe. De ce? Pentru ca odata cu
trecerea timpului, crescnd, ei devin lenesi, neinteresati, ngropnd talantul primit la nastere,
n loc sa l nmulteasca printr-un efort sustinut.

Astfel de oameni sunt incapabili sa obtina rezultate deosebite att pe plan social, ct si pe cel
duhovnicesc, al dobndirii virtutilor.

Si nu sunt putine cazurile n care, oameni foarte nzestrati, au fost necati n mocirla patimilor
senzuale. Multi, care aveau daruite de Dumnezeu vocatia si puterea de a deveni modele de
moralitate si virtute, s-au pierdut, deoarece au fost corupti de iubirea de placeri. Astfel,
atractia lor catre virtute a fost nabusita de buruiana trndaviei si a indolentei!

Al doilea fruct al iubirii de placeri este lacomia fata de mncare si bautura. Este foarte
adevarata acea zicala a poporului rus, care spune:

''Mai multi oameni s-au necat n pahar dect n rul Volga''.

Nu vom analiza aici amanuntit cta nenorocire, nefericire si dezastre a pricinuit oamenilor
darul betiei. O putem observa foarte des la persoane cunoscute, vecini sau rude, care au ajuns
sa deformeze n mod respingator chipul lui Dumnezeu din ei, pierzndu-si si cea mai mica
urma de umanitate.

Al treilea rod al iubirii de placeri este desfr-narea.

Daca exista pe pamnt ceva cu adevarat mi-nunat si ceresc, aceasta este exact puritatea si
nevi-novatia pruncilor. Si dimpotriva, daca exista ceva mai josnic si mai dezgustator, aceasta
este predarea sufletului catre desfrnarea trupeasca. Nu vom vorbi nsa, acum, despre roadele
acestei porniri a senzuali-tatii. Cu totii cunoastem catre ce si conduce victi-mele
imoralitatea...

Insa ce sa facem, veti ntreba, ca sa mpiedicam dezvoltarea pornirilor senzuale la copii?

Mai nti de toate sa i nvatati sa munceasca. Sa le inspirati respectul pentru munca cinstita.
Sa nvete pe dinafara si sa poarte n inimile lor cuvintele Sfantului apostol Pavel: ''daca cineva
nu vrea sa lucreze, acela nici sa nu mannce!'' (II Tes. 3,10). Sa i nvatati ca munca nu este
niciodata o rusine ci dimpotriva, rusine pentru om este trndavia si nepasarea. Sa le dati chiar
exemplul Domnului, care a ajutat-o pe Preasfnta sa Maica si pe Sfntul Iosif, care era
tmplar, la muncile de zi cu zi.

Sa i obisnuiti pe copii cu efortul fizic, mai ales atunci cnd nu sunt obligati sa si cstige exis-
tenta prin munca zilnica. In anii din vechime, n familiile regale, toti membrii familiei erau
obligati sa nvete o meserie manuala.

Vedem n Sfnta Scriptura ca si apostolul Pavel, alesul lui Dumnezeu si marele predicator al
credintei, nu se rusina sa munceasca la mpletirea corturilor, meserie pe care o nvatase nca
din copila-rie. Vorbiti-le despre el copiilor vostri si nu le permiteti sa fie lenesi, pentru ca
lenevia este nceputul tuturor relelor.

Sa i obisnuiti sa mannce mncaruri simple si numai la orele stabilite pentru masa. Sa nu le

ngaduiti sa mannce multe dulciuri, oricnd acestia ar avea pofta. Sa i nvatati sa mannce
tot ceea ce le-ati pus n farfurie si sa multumeasca pentru aceasta lui Dumnezeu. Ajutati-i sa
nteleaga faptul ca omul nu traieste ca sa mannce, ci mannca pentru a trai!

Paziti-i n special pe copii, sa nu consume nici un fel de bautura alcoolica. Cele mai sanatoase
bauturi pentru copii sunt apa, laptele si sucurile de fructe. Este un mare rau, fizic si moral, ca
parintii sa i ndemne si sa-i obisnuiasca pe copii sa consume vin sau alte bauturi.

Saditi adnc n inimile copiilor vostri cuvin-tele Domnului: ''Fericiti cei curati cu inima'' (Mat.
5,8). Aveti grija ca aceste cuvinte sa fie spuse si despre copiii vostri.

Cum veti reusi aceasta?

Mai nti de toate pastrati n inimile lor puritatea fireasca a copilariei.

Dumnezeu nsusi ne ajuta sa facem aceasta. El ni-i preda pe copii curati si puri si ne ofera n
aju-tor pe ngerul pazitor. Dumnezeu a sadit n sufletele copiilor puritatea. Astfel, singura
datorie ce le revine parintilor este de a o pazi si de a o face sa se dezvol-te. De cele mai multe
ori nsa, ei sunt aceia care gresesc si distrug floarea gingasa a puritatii copilariei. Catre acestia
se adreseaza si cuvintele Domnului, prietenul copiilor: ''Iar cine va sminti pe unul dintre
acestia mici care cred n Mine, mai bine i-ar fi lui sa I se atrne de gt o piatra de moara si sa
fie afundat n adncul marii'' (Matei 18,6).

Este desigur necesar ca mai nti nsisi parintii sa aiba inima curata si pura. Este foarte bine
cunoscut faptul ca patimile parintilor se transmit copiilor, fie pe calea mostenirii, fie din cauza
exemplului rau. Astfel, patimile si defectele care i caracterizeaza pe parinti, foarte devreme
si fac aparitia si la copii.

Este de asemenea, foarte important ca parintii sa fie atenti la vorbele si gesturile lor. Ct de
mult rau poate sa faca o discutie nepotrivita, sau un gest necugetat, facute n fata copiilor!

Fiti atenti de asemenea, la cartile, revistele, tablourile sau bibelourile care se gasesc din
ntmplare n camera voastra. Daca exista ceva provocator printre acestea, gnditi-va ca ele
sunt privite n fiecare zi de copiii vostri si ca odata cu trecerea timpului ei vor ncepe sa se
gndeasca si sa discute despre acestea. Care va fi rezultatul...?

Nu spuneti niciodata, ca el nu ntelege nimic din toate acestea. Vine vremea cnd el ncepe sa
nteleaga. Este plin de curiozitate si va cauta nencetat pe cineva care sa i raspunda la toate
aceste ntrebari. Voi ca si crestini aveti datoria sa va ngrijiti, ca ei sa nu auda sau sa vada la
voi nimic care sa atinga cinstea sau pudoarea. Iar curiozitatea lor trebuie lamurita din timp, cu
mare ntelepciune si ponderare, de voi nsiva si nu de cineva strain.

Consolidati n sufletele copiilor vostri sentimentele bunei cuviinte si ale decentei. Nu le

permiteti sa se arate dezbracati n fata altora. Nu le permiteti sa se dezbrace sau sa se mbrace
n fata cuiva. Nu rdeti de ei, atunci cnd se arata a fi rusinosi si pudici. Dimpotriva sa i
laudati, dnd slava lui Dumnezeu ca aveti un astfel de copil.

Fiti atenti la orice fel de manifestare a copilului: cum sta, cum merge, cum se aseaza. Fiti
atenti la fiecare vorba si miscare. Tot ceea ce se dovedeste a fi necuviincios sa ncercati sa
rectificati imediat, fara ntrziere. Folositi mai nti cuvintele:

''nu este frumos sa faci aceasta, este rusine. Ingerul tau pazilor se va supara, vaznd aceasta!''.
Daca aceasta nu ajuta, atunci, urmatoarea data, trebuie aplicata pedeapsa potrivita acelei fapte.

Aveti grija ca niciodata copiii vostri sa nu se gaseasca n compania vreunei persoane corupte,
care sa i ndemne spre fapte rusinoase. Luati bine aminte la acest sfat. Din pacate, n epoca n
care traim, aceasta se ntmpla foarte des. De multe ori copiii sunt corupti spre fapte
pacatoase, fapte ce cu greu se pot descrie.

Urmariti-i pe copii n pat, cnd se odihnesc, la joaca, fara ca acestia sa va observe. Nu le

permiteti copiilor de sexe opuse, sa ramna singuri n locuri izolate.

Urmariti prieteniile pe care le ncheaga cu alti copii si nu le permiteti sa aiba de a face cu cei
care nu sunt cuminti, sau care sunt lipsiti de rusine si de buna educatie.

Fiti atenti la colaboratorii, functionarii sau servitorii vostri. Venind n casa voastra, ei pot
influ-enta educatia morala a copiilor vostri. De multe ori acestia, asemenea diavolului,
seamana semintele co-ruperii n sufletele copiilor, nvatndu-i lucruri jos-nice, care i-ar putea
distruge definitiv.

Si nca ceva. Nu neglijati sa va rugati nencetat pentru puritatea sufletelor copiilor vostri.
Cereti protejarea lor din partea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si a ngerului lor pazitor,
naltnd catre acestia n fiecare zi rugaciuni fierbinti.

Parintilor, va spun din nou: nu uitati ca, asa cum ne-a spus Domnul, marele prieten al copiilor,
fericiti sunt cei curati cu inima. (Matei 5,8).

Daca pruncii vostri nu vor fi pastrati cu inima curata, nu l vor vedea pe Dumnezeu! Iar daca
aceasta se va ntmpla din cauza voastra, nici voi nu i veti vedea pe Dumnezeu, care va cere
din minile voastre sufletele copiilor vostri!

SEMINTELE RAULUI

n capitolele anterioare am vorbit despre ascultare, despre iubirea de adevr si despre puritate,
ca despre niste virtuti, pe care printii trebuie s le sdeasc cu o deosebit grij n inimile
copiilor lor, ncepnd de la vrsta prunciei.

Cu toate acestea, iubiti printi, trebuie s v spun c nu este de ajuns doar s sditi n sufletele
copiilor smnta cea bun. Trebuie n acelasi timp s luptati si mpotriva rului, smulgndu-1
din rdcin. Trebuie s v luptati n primul rnd, cu defectul cel mai important, pe care l
constatati n comportamentul si n caracterul copilului vostru si s l ndreptati definitiv.

Se observ c fiecare copil are o nclinatie ctre un anumit defect. Si zece copii dac a-ti avea,
a-ti vedea c fiecare are un anume obicei ru. Unul este prea orgolios, altul este egoist, altul
este lacom si iubitor de bogtie. Al patrulea tinde spre iubirea de plceri si trndvie. Al
cincilea plngcios si rutcios. Si asa mai departe... Ins de ce, veti ntreba poate, trebuie s
nlturm defectul principal din sufletul copilului nostru...? Cu totii cunoasteti desigur istoria
lui Goliat: israelitii erau n rzboi cu filistenii. Armatele inamice se aflau una n fata celeilalte,
gata de lupt. Atunci unul dintre filisteni cu o statur urias, pe nume Goliat, a iesit n fata
trupelor sale si a nceput s i provoace pe evrei. si btea joc de ei si de Dumnezeul lor si n
chip provocator chema pe oricare dintre ei, s vin s se lupte cu el. Nimeni ns nu ndrznea
s l nfrunte pe nfiortorul gigant, pn cnd un tnr cioban, pe nume David, avnd credint
n ajutorul lui Dumnezeu, reusi s l nving si s l ucid, lovindu-1 n frunte cu o mic piatr,
aruncat cu prastia. Atunci filistenii ngroziti, vznd c cel mai tare dintre ei fusese ucis, au
fugit rusinati. S aplicm aceast istorisire la problema pus mai sus. Printre diversele defecte
ale fiecrui copil, se afl si cte un Goliat, adic un defect principal, mai mare ca celelalte. Pe
acesta trebuie s l nvingeti mai nti. Deoarece, dac reusiti s anihilati acest defect - Goliat,
atunci si oastea lui, celelalte defecte, vor fi pe rnd nimicite. Cu alte cuvinte: Luptati
mpotriva principalei slbiciuni a copilului vostru si toate celelalte vor fugi curnd de la sine.
Vreti s nu rsar n ogorul vostru neghina si buruienile? Distrugeti rdcinile lor si veti vedea
c frunzele si florile lor se vor usca si vor cade. La fel se ntmpl si n sufletul copiilor.
Defectul principal reprezint rdcina din care rsar toate celelalte cusururi si pcate. Dac
distrugeti deci, aceast rdcin a pcatului, n curnd se vor ofili si vor cdea si toate
celelalte. Cine vrea s sece un pru, trebuie s pun un baraj n calea izvorului su. Defectul
de baz, pcatul cel mai ndrgit de copil, este exact izvorul din care se revars torentul
pcatelor. S blocm deci acest izvor si pcatul si va pierde puterea. De multe ori pn acum,
am accentuat faptul c educatia trebuie s nceap ct mai devreme posibil. Acest lucru este
valabil pentru ntregul proces al educatiei, dar cu att mai mult, atunci cnd este vorba despre
defectul principal. Avem deci aici o regul foarte important: Dezrdcineaz ct de curnd
poti acest defect principal al copilului tu, deoarece cu ct ntrzii mai mult, cu att devine
mai puternic si mai greu de anihilat. Un tat, scrie n Sfnta Evanghelie, si-a adus copilul, care
era demonizat, la Domnul, deoarece apostolii nu reusiser s l ajute. Ins de ce nu reusiser?
Aceasta reiese din dialogul dintre tatl ndurerat si Hristos. "Ct vreme este de cnd i-a venit
aceasta?", a ntrebat Domnul. "Din pruncie", a rspuns tatl. (Marcu 9,21).Iat deci, de ce
diavolul avea o asa de mare putere asupra copilului: deoarece nu fusese alungat mai devreme.
La fel se ntmpl si atunci cnd se instaleaz n sufletul copilului vostru demonul slavei
desarte, al trndviei, al iubirii de plceri trupesti s.a. Dac el nu este alungat atta vreme ct
copilul este nc mic, mai trziu dobndeste o asemenea putere, nct i este foarte greu cuiva
s l nfrunte. Cndva, dup trecerea timpului, eliminarea sa devine chiar imposibil si nu se
mai poate deja spera, dect ntr-o minune a iubirii lui Dumnezeu. Sunteti siguri ns, c veti
avea atta trecere n fata Domnului, nct s sperati ntr-o astfel de minune? Dac nu, ca s fiti
mai siguri, ngrijiti-v ct mai curnd posibil s alungati din inima copilului vostru demonul
patimii principale. Veti ntreba desigur: Cum vom putea reusi acest lucru? ncercati mai nti
s aflati, care sunt defectele pe care le aveti voi nsisi si luptati mpotriva lor, cu toate puterile.
Oricine se cunoaste bine pe sine, l va cunoaste cu usurint si pe cel de lng el. Aceasta este
n special valabil pentru printi. Dac tatl si mama si cunosc bine inima, slbiciunile pe care
le au si defectele, vor putea fr prea mult greutate s disting slbiciunile si defectele
copiilor lor. Si pentru c, de multe ori, acestia din urm mostenesc nclinatiile rele ale
printilor lor, este foarte probabil s aib aceleasi slbiciuni principale. Nu este ns destul de
usor pentru printi, s ajung la o astfel de cunoastere de sine. Este nevoie de o mare putere
de observatie, de o ndelungat strduint si pricepere. Este nevoie si de mult smerenie. ns
cel mai mult este nevoie de ajutorul si harul lui Dumnezeu! Dac doriti deci, s dobnditi
aceast cunoastere de sine, trebuie s urmriti cu o atentie deosebit sinele vostru cel mai
adnc, nclinatiile si pornirile inimii voastre. Rugati-v adesea lui Dumnezeu, cu toat cldura
sufletului vostru, ca s v lumineze, s ajungeti s v cunoasteti bine pe voi nsiv. Analizati-
v n fiecare zi constiinta si cultivati nuntrul vostru o evlavie autentic, deoarece numai
omul cu adevrat evlavios, poate s se cunoasc pe sine, s identifice si s se lupte mpotriva
patimilor sale. Iar dac tu, mam sau tat, nu te cunosti bine pe tine nsuti, deoarece ti lipseste
adevrata evlavie, si de aceea nu reusesti s ti descoperi defectul tu de baz, poti ns s
distingi, poate chiar cu mult mai bine, defectul principal al partenerului tu de viat! Aceasta
te poate ajuta foarte mult n strduinta ta, de a descoperi problema cea mai grea, din
comportamentul copilului tu. Fii atent deci, tat, poate c reusesti s identifici n
comportamentul fiicei tale, aceleasi slbiciuni pe care le -are si solia ta. Iar tu, mam, fii
atent, ca

1 n strduinta de a identifica si a lupta mpotriva patimilor (defectelor) att a printilor ct si

a copiilor, sfatul venit din partea unui bun duhovnic este deosebit de important si de
nenlocuit.

Traditia ortodox subliniaz adeseori - iar realitatea confirm - aceast nevoie absolut de a
avea un duhovnic ca ndrumtor. Sfntul Ioan Sinaitul scria referitor la aceasta: "Aceia care s-
au sprijinit numai pe puterile lor proprii, creznd c nu au nevoie de nici un ndrumtor (n
lupta mpotriva patimilor) s-au nselat inevitabil" (Scara A, 14).
nu cumva fiul tu s fi mostenit aceleasi tendinte rele pe care le are sotul tu si care te
amrsc att de mult!

n acelasi timp, ascultati cu atentie ce spun si ceilalti oameni despre copiii vostri. Strinii
reusesc s vad adesea cu mult mai bine defectele lor, deoarece ei nu sunt orbiti de acel mod
de iubire printeasc orb si patologic.

Nu v scandalizati deci, atunci cnd cineva din afara familiei v descoper un pcat sau altul
al copiilor vostri. Dac, spre exemplu, preotul sau nvttorul v spun c educatia lor nu este
bun, nu v suprati. Dimpotriv, s le fiti recunosctori, deoarece sfaturile lor s-ar putea s
v fie de mare folos.

S i iubiti pe copiii vostri cu acea iubire crestineasc echilibrat. iubirea necontrolat,

patologic, pe care din nefericire multi printi o nutresc fat de copiii lor, devine principala
cauz a ignorrii problemelor lor de comportament. Vd numai calitti n " vlstarele" lor si
cele mai mari obrznicii le consider virtuti sau "dovezi de inteligent".

Urmriti-i pe copiii vostri cu atentie, mai ales n momentele n care acestia nu si dau seama
c cineva i vede. De exemplu atunci cnd se joac si cnd caracterul lor se manifest fr
retineri, iesind foarte usor n evident nclinatiile lor bune sau rele.

Ati aflat deci acum, de ce o educatie corect are nevoie, mai nti de toate, de anihilarea si
dezrdcinarea nclinatiei rele de baz. Ati aflat si modul n care puteti reusi. Puteti fi siguri c
dac nu veti urma aceste sfaturi, nu veti reusi s nvingeti nici celelalte defecte mai mici.

Am artat de asemenea, modul n care aceste defecte trebuie descoperite. Urmati acei pasi pe
care vi i-am trasat mai sus: ncercati s v cunoasteti propriile slbiciuni si s vi le ndreptati.
Ascultati cu atentie ce spun si ceilalti oameni despre copiii vostri si nu v suprati n cazul
unor critici constructive. Iubiti-i pe copiii vostri cu acea iubire crestineasc echilibrat si fiti
mereu cu atentia ncordat asupra lor. Astfel, cnd descoperiti acel defect - Goliat, nfruntati-l
cu ntelepciune, cu pricepere si cu credint n ajutorul lui Dumnezeu. Si nu ncetati s l
combateti, pn la strpirea lui definitiv.

Astfel, dac veti reusi s distrugeti aceast rdcin a rului, ncet-ncet va dispare toat
neghina din grdina inimii copilului vostru, iar purtarea de grij a lui Dumnezeu si a ngerului
su pzitor, se vor face simtite fr ncetare.

IZBAVIREA DE EGOISM

Am spus deci c printii, n lupta lor cu tendintele rele din comportamentul copiilor, trebuie
mai nti de toate s anihileze defectului principal. De foarte multe ori se ntmpl ca acest
defect s fie egoismul.

Ce vom face deci, atunci cnd vom descoperi n sufletul copilului germenul acestei patimi
cumplite? Cum vom cultiva acolo virtutile opuse acesteia, adic altruismul, modestia si
smerenia?

Buna cuviint si smerenia sunt virtuti sdite firesc n inima copilului, deoarece el de la
nceput, are mereu nevoie de ajutorul celorlalti. Astfel, aparitia egoismului si a mndriei
constituie rezultatul unei educatii gresite si a unei dezvoltri eronate a sentimentului de
ambitie, care este sdit n fiecare om.

nsusi Domnul, ca s le arate ucenicilor si un exemplu de adevrat smerenie, le-a prezentat

un

copil mic si le-a spus: "Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai
mare n mprtia cerurilor" (Matei 18,4).

Si totusi! Din nefericire, de multe ori ntlnim si la copii o form sau alta de egoism, ca
rezultat de obicei al unei educatii gresite.

O prim form de egoism, ntlnit n sufletul copiilor, se manifest de obicei prin ngmfarea
produs de felul n care sunt mbrcati. Bucuria copiilor, manifestat atunci cnd primesc n
dar o nou mbrcminte, este ceva firesc si nevinovat, dac nu sunt depsite anumite limite.
Cnd ns aceste manifestri de bucurie sunt exagerate si de lung durat, sau cnd acestia se
laud cu vesmintele lor, umilindu-i pe alti copii, care sunt mbrcati cu haine mai simple,
atunci este clar c limitele firescului au fost depsite.

Aceast ngmfare stupid si deplasat este cultivat, de cele mai multe ori, chiar de ctre
printii lipsiti de ntelepciune, care si mpodobesc copii ca pe niste ppusi, i pun
entuziasmati n fata oglinzilor si se mndresc cu ei.

Ca s nu cultive n inimile copiilor aceast mndrie prosteasc, generat de felul n care sunt
mbrcati, printii trebuie s evite astfel de manifestri. Trebuie s i fac s nteleag faptul
c n fata lui Dumnezeu, chiar si cele mai strlucitoare haine, nu au nici cea mai mic valoare.
Dumnezeu nu se uit la felul n care suntem mbrcati, ci se uit la inima noastr. Prin urmare
este cu mult mai de pret un copil care, chiar dac este mbrcat cu haine simple si
srccioase, are inima curat. S le aduc aminte de asemenea c si Domnul, pe vremea cnd
era copil, era mbrcat n haine foarte modeste.

Printii ntelepti i vor obisnui pe copiii lor nu cu mbrcminti luxoase si scumpe, ci cu cele
modeste si curate. Deoarece copiii trebuie s fie nvtati de mici cu curtenia. Si nici s nu
considerati o form de alintare sau de egoism, refuzul copiilor de a purta haine murdare sau
rupte, sau de a mnca sau bea dintr-un vas nesplat, sau cererea lor ca toate n cas s fie
curate si aranjate. Dimpotriv, trebuie s cultiv n sufletele copiilor vostri iubirea fat de
ordine si curtenie.

A doua form de egoism, care se ntlneste la copii, este aceea care se manifest prin mndria
lor fat de bogtiile, pozitia social sau functia de care dispun printii lor, dispretuind pe
copiii celor sraci si simpli.

Ca s contracarati instalarea unui astfel de comportament rusinos, obisnuiti-i s fie politicosi

si s vorbeasc frumos cu orice persoan. S respecte pe orice om, fie el bogat sau srac,
renumit sau anonim. Nu mpiedicati mprietenirea lor cu alti copii, care chiar dac sunt mai
sraci, au n schimb un caracter ales. Nu le permiteti copiilor vostri s vorbeasc rstit sau cu
tupeu, fal de oricare alt persoan. Faceti-i s nteleag c Dumnezeu pretuieste nu bogtia
sau renumele cuiva, ci virtutea si onestitatea. Vorbiti-le despre Iisus, despre Dumnezeu nsusi,
care si-a ales pentru sine nu niste printi renumiti si bogati, ci pe un simplu tmplar,
protectorul su si pe smerita fiic a Nazaretului, Fecioara Maria, Maica sa.
A treia form de egoism, care se ntlneste n comportamentul copiilor, o constituie
ludrosenia n fata celorlalti, cu virtutile lor reale sau nchipuite.

Multi sunt acei copii care se laud c sunt srguinciosi, buni, curati, foarte inteligenti.

Nu exist, desigur, nimic ru n acelea pe care copilul le consider ca fiind obligatiile sale de
baz, adic de exemplu, s nvete bine la scoal si s se disting ca fiind un copil foarte bun.
O astfel de ambitie rational si echilibrat face parte din caracterul fiecrui om. nsusi
Dumnezeu este Cel care a sdit-o n inima copilului.

Aceast ambitie ns nu trebuie s depseasc anumite limite, deoarece sfrseste prin a se

transforma n slav desart si mndrie demonic. Copilul trebuie s fie srguincios, modest,
evlavios nu numai pentru c acesta i face pe printii si s se mndreasc cu el, ci mai ales
pentru c aceasta este n acord cu voia lui Dumnezeu. Si cu ct creste, trebuie s nteleag c
svrseste binele din obligatia moral pe care o are fat de Dumnezeu si nu ca s dobndeasc
slav din partea oamenilor. De asemenea trebuie s constientizeze c abtinerea de la ru si de
la pcat nu trebuie s aib ca principal motivatie frica de pedeaps, ci faptul c aceasta L-ar
mhni pe Dumnezeu.

Aveti grij voi nsiv, printilor, s nu le inspirati copiilor vostri aroganta, ngmfarea, ambitia
exagerat, ludrosenia. Nu i ludati n mod exagerat atunci cnd fac ceva bun. O privire
blnd, un surs de satisfactie, cteva cuvinte calde, dar msurate, sunt de ajuns pentru a-i
rsplti si pentru a-i mobiliza ctre noi reusite.

Nu i lsati pe copii s vorbeasc mult si s se laude cu reusitele lor, nici s se amestece n

mod nepermis n discutiile celor mari, s i contrazic sau s i corecteze cu un ifos
batjocoritor si impertinent.

S i nvtati n sfrsit, dup cum am mai spus, cu ascultarea precis, deoarece ascultarea este
cel mai bun dascl al smereniei.

Dac vreti ca ei s urasc orice form de mndrie, arogant sau slav desart, artati-le ct de
mare este pcatul egoismului. nvtati-i c acesta, asa cum ne spune si Sfnta Scriptur, este
"nceputul tuturor pcatelor" si "urt n fata lui Dumnezeu". Vorbiti-le despre duhurile cele
viclene, care din cauza mndriei au czut din cer, precum si despre proto-printii nostri, care
din egoism, la ndemnul diavolului, au vrut s devin dumnezei, si au pierdut astfel paradisul.
Spuneti-le de asemenea, ctre ce ne conduce egoismul si c el este nceputul celorlalte cderi.

Nu uitati s i nvtati pe copii, ct de plcut este n fata lui Dumnezeu virtutea smereniei si a
simplittii, si ct de mult l nalt Dumnezeu pe cel smerit. Artati-le, n sfrsit, pe cel mai
mare exemplu de smerenie, pe nsusi Domnul care ne spune: "nvtati-v de la Mine, c sunt
blnd si smerit cu inima" (Matei 11,29).

Printilor! Cu totii vreti ca pruncii vostri s fie buni si asculttori. De aceea luptati-v s
nvingeti duhul mndriei, deoarece copiii care sunt aroganti, sunt n acelasi timp si obraznici
si neasculttori. Cultivati n sufletele lor smerenia, deoarece copiii smeriti sunt si asculttori.

Toti doriti s rsar n inimile copiilor vostri floarea recunostintei. nvtati-i deci s fie smeriti
si pziti-i de egoism, deoarece omul egoist este renumit pentru lipsa sa de recunostint si de
multumire.
Cu totii vreti ca ei s fie fericiti. Inspirati-le deci duhul cumptrii. Omul cumptat se
multumeste cu putin, este blnd si mpcat cu sine - deci fericit!

n sfrsit, toti doriti ca pruncii vostri s primeasc binecuvntarea lui Dumnezeu. nvtati-i
deci, prin cuvntul si prin exemplul vostru ce este smerenia, pentru c "Dumnezeu celor
mndri le st mpotriv, iar celor smeriti le d har" ! (Iacov 4,6).

RADACINA TUTUROR RELELOR

Lcomia este un al doilea pcat grav. Omul lacom se dedic cu tot sufletul si ratiunea
strngerii banilor, a averilor, rmnnd astfel cu inima de piatr si nesensibilizat de nevoile
altora.

Si se pare c acest defect a devenit att de obisnuit si de des ntlnit, nct multi nu mai
reusesc s-i nteleag seriozitatea si implicatiile.

Ne corecteaz, din fericire, cuvntul lui Dumnezeu, care numeste iubirea de argint "rdcina
tuturor relelor" (I Timotei 6,10). De asemenea, pentru aceia care alearg dup bogtii, sfntul
apostol Pavel scrie: "Cei ce vor s se mbogteasc, dimpotriv, cad n ispit si n curs si n
multe pofte nebunesti si vtmtoare, ca unele care cufund pe oameni n ruin si n pierzare."
(I Timotei 6, 9).

ntr-un alt text, acelasi apostol, include lcomia printre acele pcate care i nchid omului
drumul ctre mprtia cerurilor. El scrie: " Cci aceasta s-o stiti bine, c nici un desfrnat, sau
necurat, sau lacom de avere, care este un nchintor la idoli, nu are mostenire n mprtia lui
Hristos si a lui Dumnezeu." (Efeseni 5,5). Pe de alt parte si Sfntul apostol Petru i numeste
pe cei lacomi "fii blestemului" (II Petru 2,14).

ntelegeti asadar, c si voi nsiv trebuie s v pziti de acest pcat si cu att mai mult s i
pziti si pe copiii vostri. Vom ncerca asadar aici, s rspundem la ntrebarea: ce trebuie s
faceti, ca s nu dobndeasc fiii vostri pcatul lcomiei si al iubirii de argint?

De foarte multe ori nsisi printii, "cu stiint sau cu nestiint", cultiv n sufletele copiilor lor
pcatul lcomiei. n multe familii, copiii nu aud alte discutii, dect cele care se refer la
salariu, cheltuieli si cstiguri. "s si gseasc un post bun cu salariu mare". Aceasta devine
problema principal a vietii lor. Bogtia este considerat ca fiind cea mai mare fericire, n
vreme ce srcia. este deplns ca fiind cea mai mare nefericire.

n aceste discutii sunt oferite exemple, pe care copiii le pot vedea n viata de zi cu zi. De la
cea mai fraged vrst ei ncep s observe c oamenii sunt respectati n functie de situatia lor
economic.

Vznd toate acestea, este firesc ca ei s se obisnuiasc cu gndul, c oamenii triesc avnd ca
unic scop cstigarea banilor, si c banii reprezint lucrul cel mai important din lume.

n anumite enorii, asa dup cum am aflat, copiii care nvat la scolile parohiale muzic
bisericeasc, nu vor s mai cnte fr a fi pltiti n corul bisericii lor, cu toate c sunt nc
elevi, ci, n conformitate cu sfaturile printilor lor, cer s fie pltiti pentru fiecare slujb.

Se pare c printii acestor nefericiti copii, i vd deja, ca pe niste unitti economice rentabile.
Ce se va ntmpla ns cu acesti copii cnd vor creste mari? Vor face numai acele lucruri care
le ofer cstig bnesc? n Biserica lui Dumnezeu vor mai intra oare, de vreme ce aceasta nu i
plteste pentru a participa la sfintele slujbe...?

n acest fel printii se dovedesc a fi principala cauz a coruperii morale si a ndeprtrii

copiilor lor de Dumnezeu. Constient sau inconstient, i nvat s l slujeasc pe mamona si s
fug departe de Mntuitorul.

Dansul evreilor n jurul vitelului de aur, n desertul Sinai (Iesire 32,1 s.a.), ne dovedeste n
chip reprezentativ ce influent are lcomia asupra vietii religioase. Acolo unde oamenii se
nchin vitelului de aur, adic banilor, nu exist respect si nchinare fat de adevratul
Dumnezeu!

Lcomia se manifest n copilrie sub diverse forme. La copiii mici se manifest prin dorinta
de a pune mna pe tot ceea ce pot si de a si le nsusi. n acelasi timp refuz cu trie s mpart
ceea ce au dobndit, cu fratii mai mici sau cu altcineva apropiat.

Ca s i pziti de aceast patim serioas, trebuie s le cultivati virtutea generozittii. Aceasta

o veti putea reusi nvtndu-i s mpart cu ceilalti ceea ce au, s fac milostenie cu cei sraci,
s i ajute pe cei aflati n suferint. S i nvtati n acelasi timp, c acest gest de generozitate
nu trebuie s aib ca motivatie doar sentimentele de mil sau comptimire, care sunt sdite n
mod firesc n fiecare om echilibrat. Trebuie s aib si convingerea c ceea ce druiesc celui
srac, druiesc n acelasi timp lui Hristos. S i nvtati cuvintele Mntuitorului: "Mai fericit
este a da dect a lua" (Fapte 20,35). Mnuta copilului trebuie s se obisnuiasc s fac
milostenie, s simt ct de mult bucurie si multumire aduce acest lucru.

O alt form de lcomie care se ntlneste la copii, se manifest prin aceea c nu se

multumesc cu putin. De aceea, ei trebuie s fie nvtati s se multumeasc cu ceea ce li se
ofer, pentru a fi feriti de acest pcat. Trebuie s se multumeasc cu mncarea care li se d, cu
mbrcmintea, cu jucriile, cu tot ceea ce le puteti oferi. Ca s reusiti acest lucru trebuie s
urmati urmtoarea zical: "Cine nu este multumit cu ceea ce a primit, nu i se mai d nimic",
sau mai popular: "Nemultumitului i se ia darul!". Dac copilul face nazuri fal de mncare,
mbrcminte sau jucriile oferite, luati-i-le napoi. Acest lucru va actiona asupra lui n mod
pozitiv, dac rsftul lui nu a ajuns prea departe.

Nu este rar fenomenul prin care copiii si nsusesc lucruri strine, care nu le apartin. Aici
trebuie s fiii foarte atenti. Dac vedeti n minile lor ceva pe care nu l are de la voi, ntrebati-
1 unde 1-a gsit, si dac v dati seama c 1-a luat de la altii, obligati-1 s l napoieze imediat,
fr nici o ntrziere.

Din cnd n cnd aruncati cte o privire si n ghiozdanul su de scoal, nu cumva s se

gseasc acolo anumite lucruri strine. Dac aduc acas lucruri pe care sustin c le-au gsit pe
drum sau la scoal, sftuiti-i s ntrebe n clas, s vad dac nu cumva le-a pierdut cineva.

Nu le permiteti copiilor s fac schimb cu lucrurile lor si nici s le vnd altora, deoarece
acesta este drumul prin care nvat s i nsele pe altii. nvtati-i ct de curnd posibil faptul,
c cele cstigate prin nselciune nu aduc bunstarea.

nvtati-i de mici s fac distinctie ntre " ce este al meu" si "ce este al tu". De aceea, nu le
permiteti s foloseasc, fr a cere permisiunea, lucrurile celorlalti frati. Aceasta duce la
slbirea sentimentului de respect fac de drepturile celorlalti si fat de dreptul lor de
proprietate.

In acelasi timp ns, sftuiti-i s se ajute ntre ei si s mprumute lucrurile lor celorlalti frati, n
cazul n care acestia au nevoie de ele.

In sfrsit, dac doriti s i pziti pe copiii vostri de pcatul lcomiei, sub orice form ar aprea
el, dac vreti ca ei s nu devin robi ai lui mamona, artati-le, prin cuvintele si faptele voastre,
adevrata valoare a bunurilor pmntesti.

Explicati-le c banii si averea nu reprezint cel mai important lucru din lume. C mult mai
importante sunt virtutea si dreptatea, singurele pretuite si de Dumnezeu. Faceti-i s nteleag
c nimic nu i foloseste omului dac ar cstiga chiar lumea ntreag, dar si-ar pierde sufletul.

Nu neglijati ns, nici viata voastr duhovniceasc, din cauza lcomiei. ntriti-v prin
rugciune si prin participarea la sfintele slujbe. Demonstrati-le copiilor vostri prin tot
comportamentul de zi cu zi, c scopul principal al vietii nu este dobndirea banilor si a averii,
ci mntuirea si pregtirea pentru viata de dincolo!

V-am artat asadar, cum s luptati mpotriva nclinatiei copiilor vostri ctre lcomie si cum s
i pziti de aceast patim periculoas. Recapitulez:

nvtati-v copiii s fie generosi si modesti. Cultivati-le sentimentul cinstei si inspirati-le

dezgustul fat de minciun. nvtati-i prin cuvntul si exemplul vostru adevrata valoare a
bunurilor pmntesti.

Pregtiti-i nu doar pentru cele pmntesti, dar si pentru cele ceresti. Interesati-v nu numai de
trupul cel trector, dar si de sufletul nemuritor. narmati-i nu doar pentru aceast viat
trectoare, ci si pentru vesnicie!

OTRAVA INVIDIEI

Al treilea pcat, care se ntlneste destul de des la copii, este invidia. Si fat de combaterea
acestui defect, printii trebuie s arate un interes deosebit, nc de la nceput.

Pentru omul invidios este de nesuportat fericirea celui de lng el. Inima sa tresare de tristele,
cnd confratele lui este fericit, si dimpotriv simte o mare bucurie si satisfactie, atunci cnd
acesta este ncercat de suferint. mi doresc, iubitii mei, s nu se gseasc printre voi un astfel
de om.

Trebuie asadar, s rspundem la ntrebarea: Ce trebuie s fac printii, ca s nu se dezvolte n

inimile copiilor lor gelozia si invidia?

Notati-v urmtoarele cinci reguli:

Prima regul: S nbusiti din timp orice aparitie a invidiei.

Acest defect se manifest si el n felurite moduri, n sufletul copilului. Le vom urmri cu

ajutorul unor exemple, deoarece numai cteva sfaturi generale, nu sunt de ajuns n acest caz.
Dac spre exemplu, la mas, copilul se grbeste s si ntind farfuria, deoarece se teme c
pn cnd i vine rndul, mncarea cea mai bun va fi deja mprtit celorlalti; dac mnnc
repede, aruncnd n jur priviri nelinistite, ca s apuce s cear si a doua portie; dac se uit
suprat la farfuriile celorlalti, comparnd portiile; dac face comparatie ntre rechizitele
scolare, mbrcmintea sau jucriile pe care i le-ati druit, cu cele ale celorlalti frati, ca s
vad cine a primit cele mai multe sau mai frumoase; toate acestea deci, constituie diverse
manifestri ale invidiei, care trebuiesc imediat anihilate, indiferent de perioada n care au
aprut.

Mai mult, n cazul n care copilul nu accept ceva ce i-ati druit, deoarece si fratele lui a
primit exact acelasi lucru, aceasta dovedeste c invidia a prins rdcini adnci n caracterul
lui. Pentru toate aceste manifestri copilul trebuie sftuit cu ntelepciune, iar n cazul repetrii,
trebuie pedepsit cu asprime.

O alt form de invidie, ntlnit foarte des la copii, este concretizat prin purtarea
rutcioas. Si aceasta apare n diferite contexte.

Astfel, n cazul n care copilul zmbeste rutcios, cnd vede c fratele su este pedepsit,
trebuie s primeasc si el ndat, aceeasi pedeaps. Dac se vorbesc de ru unul pe cellalt,
trebuie din nou pedepsiti cu asprime. Chiar si atunci cnd l prsc pe fratele sau pe colegul
lor, pentru o fapt rea svrsit, avnd ns ca unic scop pedepsirea acestuia, trebuie s i se
fac observatie pentru rutatea sa. n general este bine ca acuzatiile copiilor s fie acceptate,
numai n cazul n care mama, tata sau profesorul, iau nsrcinat pe acestia, s aib grij de cei
mai mici de ct ei. ns si n aceste situatii copiii trebuie sftuiti, astfel nct s nu fac
observatiile respective cu rutate, ci, asemenea bunului Iosif, numai n scopul prevenirii
pcatului.

A doua regul: Nu provocati voi nsiv aparitia invidiei n inimile copiilor vostri.

Aceasta se ntmpl des mai ales atunci cnd printii fac diferente ntre copiii lor, nutrind o
simpatie mai mare fat de unul dintre ei. Pentru printii crestini acest comportament este total
gresit si inacceptabil. Au obligatia s i iubeasc pe toti copii lor la fel si s se comporte n
acelasi mod cu fiecare. Altfel, cu sigurant vor genera ei nsisi sentimentul invidiei, n inimile
acelor copii, care se vor considera nedrepttiti.

Fie c e vorba de mncare, fie de mbrcminte, fie de cadouri, nici unul dintre copii nu
trebuie tratat n mod special, ci toti s se bucure n mod egal de toate aceste bunuri.

Acelasi echilibru trebuie s existe si atunci cnd este vorba despre ludarea sau criticarea,
mngierea sau asprimea, rsplata sau pedepsirea copiilor: s nu i iertm copilului mic o
fapt rea, pentru care cei mari ar fi fost imediat pedepsiti.

2 Una dintre anecdote spune: odat a fost ntrebat o mam, care avea nou copii, pe care
dintre ei l iubeste cel mai mult. Aceea a rspuns: "pe acela care este plecat departe, pn n
momentul cnd se ntoarce. Si pe acela care este bolnav, pn cnd se face bine".

Cte consecinte nefericite poate provoca tratarea diferentiat a copiilor, o vedem si n cazul
fratilor lui Iosif. Iubirea deosebit a tatlui su Iacov, fat de el, a mpietrit att de mult inima
celorlalti frati, nct, au hotrt s l vnd ca sclav egiptenilor, dup ce le trecuse prin gnd
chiar s l si ucid!
A treia regul: Nu i nvtati pe copii s fie invidiosi prin chiar exemplul vostru.

Atunci cnd copii aud pe mama sau pe tatl lor, c vorbesc tot timpul cu invidie si rutate fal
de apropiatii sau rudele lor, criticndu-i pe unii, fie pentru c sunt mai bogati dect dnsii, fie
pentru c au o pozitie social mai bun, ori altele ca acestea, este evident c n inima lor
nevinovat va ncepe s prind rdcini pcatul invidiei.

A patra regul: nvtati-i pe copiii vostri s urasc si s condamne invidia, ca pe un pcat care
i provoac o mare tristete lui Dumnezeu.

Invidia este un defect dezgusttor, un sentiment orb care nu produce nimic pozitiv n viata
omului, ci dimpotriv i ofer numai amrciune si i otrveste-ntreaga viat. Copiii trebuie
ajutati s nteleag aceasta, precum si faptul c n fata lui Dumnezeu, invidia este unul dintre
cele mai mari pcate. Trebuie s le explicati c invidia provine de la diavol. El a mprstiat-o
n ntreaga lume. El a fost primul care, invidios pe fericirea de care se bucurau n rai Adam si
Eva, a pus la cale cderea lor.

Descrieti-le apoi copiilor ct de mult ru a adus invidia n lume: din invidie diavolul i-a corupt
spre pcat pe proto-printii nostri. Din invidie Cain l-a omort pe fratele su Abel. Din invidie
fratii lui Iosif 1-au vndut pe acesta egiptenilor. Din invidie, n sfrsit, fariseii L-au condamnat
pe Mntuitorul la moarte prin rstignire! Si alte exemple pe care le ntlniti n Sfnta
Scriptur.

Explicati-le c cel care este invidios, nu face altceva dect s l imite pe diavol si de aceea va
primi aceeasi pedeaps pentru faptele sale.

Cea mai cuprinztoare caracterizare a invidiei o ntlnim n cuvintele nteleptului Solomon

care spune: "Iar prin pizma (invidia) diavolului moartea a intrat n lume si cei ce sunt de
partea lui vor ajunge s-o cunoasc" (ntelepciunea lui Solomon 2,24).

Regula a cincea: Cultivati n sufletelor copiilor vostri, nc de la vrsta prunciei, virtutea

opus invidiei, bunvointa, purtarea deschis fat de toti oamenii si n general iubirea fat de
aproapele, care este indicat si de cuvintele Domnului: " Toate cte voiti s v fac vou
oamenii, asemenea si voi faceti lor, c aceasta este Legea ,si proorocii" (Matei 7,12).

Printii trebuie att prin cuvntul, ct si prin faptele lor s le inspire copiilor lor iubirea
sincer si lucrtoare ctre aproapele. Copii trebuie s i ajute pe aceia care au nevoie de
sprijinul lor. S fie ngduitori fat de slbiciunile altora. S fie sritori si buni. Trebuie s
urmeze cuvintelor Sfntului apostol Pavel care ne ndeamn: " Bucurati-v cu cei ce se
bucur; plngeti cu cei ce plng" (Romani 12,15). S nvete, n sfrsit, s fie ntelegtori fat
de defectele celorlalti si s i ndrepte cu blndete.

Domnul d poruncii de a l iubi pe aproapele nostru, aceeasi valoare, pe care o confer si

poruncii de a-L iubi pe Dumnezeu. E1 a definit-o ca fiind virtutea dup care vor fi recunoscuti
ucenicii Si, zicnd: "Intru aceasta vor cunoaste toti c sunteti ucenicii Mei, dac veti avea
dragoste unii fat de altii" (Ioan 13,35)

V-am artat asadar, iubiti printi, modurile principale prin care s nvingeti si s scoateti din
inimile copiilor vostri invidia si rutatea. Ati vzut ct de orb este acest sentiment, c el nu
ofer nimic pozitiv vietii omului, ci doar i otrveste viata. Ati vzut ce pcat ngrozitor este,
de vreme ce se opune poruncii de baz a crestinismului: "S iubesti pe aproapele tu ca pe
tine nsuti" (Matei 22,39). V-ati dat seama c invidia este un pcat diavolesc, deoarece provine
de la cel viclean si l face pe om s se asemene acestuia.

De aceea, printilor, pziti-v de invidie voi nsiv si pziti-i si pe copiii vostri. Luptati cu
hotrre cu orice manifestare a invidiei, care apare n sufletul, lor si nu provocati voi nsiv,
printr-un comportament preferential, invidia ntre copiii vostri. Artati-le prin cuvntul si
exemplul vostru ct de mult l ntristm pe Dumnezeu prin acest pcat.

Cultivati, n sfrsit, n sufletele lor curate si deschise, virtutea bunttii, ca s devin si ei fii ai
Tatlui celui ceresc, care "face s rsar soarele si peste cei ri si peste cei buni ,si trimite
ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti" (Matei 5,45).

LASATI COPIII S VINA LA MINE!

Era ntr-una din serile n care Domnul Iisus, dup o zi obositoare, n care predicase nencetat
poporului si discutase cu fariseii si cu ucenicii Si, continua s se afle nc n mijlocul lor.
Atunci cteva dintre mame au vrut s si aduc pruncii la Dnsul, ca s i binecuvnteze.
Ucenicii nu doreau ns s tulbure linistea Domnului si de aceea nu le lsau s se apropie.
Atunci Mntuitul a spus aceste cuvinte mngietoare: "Lsati copiii s vin la Mine" (Luca
18,16). Exact aceasta este cea mai mare datorie a printilor crestini: s i cluzeasc pe copiii
lor ctre Mntuitorul Hristos.

Veti ntreba desigur, cum este posibil s facem aceasta, de vreme ce Mntuitorul nu mai
predic printre noi, ci S-a nltat la ceruri?

mplinirea acestei misiuni sfinte se realizeaz prin aducerea copiilor la biseric, unde intr n
contact cu nvttura de credint ortodox si cu Sfintele Taine, unde nvat s l iubeasc pe
Hristos si s urmeze nvtturilor Sale. Drumul care duce spre Hristos se ntemeiaz pe
educatia bisericeasc crestin ortodox.

Cea mai mare problem a vremurilor noastre este aceea c, n multe cazuri, copii nu primesc o
educatie corespunztoare. Multi printi se plng de aceasta si pe bun dreptate. Conceptia pe
care o au cei mai multi despre educatie este plin de greseli si lipsuri.

Educatia copiilor poate fi asemnat cu un organism bolnav. Atunci cnd dorim s ne ngrijim
de un bolnav, primul lucru pe care trebuie s l facem, este de a afla ce l doare. De aceea si
noi ne punem ntrebarea: " care este durerea educatiei copiilor nostri?"

Aceia care petrec mult timp n compania tinerilor, ne vor spune - dac vor fi sinceri desigur -
c ceea ce i caracterizeaz este lipsa unui model de viat crestin si a unei morale ortodoxe.
Pentru aceasta este responsabil n primul rnd familia. Profesorii de religie ne informeaz, c
de cele mai multe ori, copiii intr la scoal, fr s aib nici cele mai elementare notiuni
crestine, care ar fi trebuit s fie dobndite n cadrul familiilor lor.

l ntreab pe copil: "Obisnuiesti s te rogi lui Dumnezeu?" Si primeste rspunsul: "La noi
acas nimeni nu se roag!"

Astfel strduinta educatorului nu gseste nici un sprijin din partea mediului familial. De aceea
este foarte greu de gsit o formul eficient, pentru mplinirea unei educatii duhovnicesti
corecte. De multe ori copiii manifest o mare indiferent fat de biseric sau rugciune sau nu
stiu s si fac nici mcar semnul sfintei cruci. Din gura scolarilor se aud adesea discutii
obraznice si impertinente referitoare la teme de credint, minciuni, jurminte false, blasfemii
sau chiar declaratii categorice de necredint.

Observm n acelasi timp, c la copiii din zilele noastre nu mai ntlnim acele virtuti firesti,
care ar fi trebuit s mpodobeasc fiecare vrst a copilriei.

Despre copilul Iisus, n vrst de doisprezece ani, aflm c mergea cu printii si s se nchine
la templul din Ierusalim si c le era supus. " ...sporea cu ntelepciunea si cu vrsta si cu harul
la Dumnezeu si la oameni" (Luca 2,52). Acesta este modelul pe care trebuie s l urmeze
fiecare copil. Pe acesta trebuie s l imite. Se ntmpl asta n zilele noastre?

V voi reaminti numai cteva dintre slbiciunile pe care le au copiii de astzi, lucru de care si
voi v plngeti si cred c o s-mi dati dreptate.

Mai nti de toate, asa cum si voi nsiv spuneti, copiii si-au pierdut buna cuviint, sunt
nepoliticosi, alintati, slbticiti si nriti. E de ajuns s le vad cineva comportamentul fat de
printii lor, sau fat de cei mai mari!

Voi nsiv v plngeti pentru neascultarea si minciunile lor, pentru faptul c sunt foarte
superficiali si c nu vor s se gndeasc serios la viitorul lor. V nelinisteste indiferenta lor si
dorinta nestpnit pentru dobndirea plcerilor de orice fel.

De asemenea spuneti c ei cunosc lucruri, despre care cei mari vorbesc de obicei cu mult
retinere si pudoare, si care, dup sfatul Sfntului apostol Pavel, nu ar trebui discutate nici de
ctre cei n vrst.

Cine greseste ns pentru toate acestea?

Un rspuns scurt si corect este urmtorul: dac ei nu au fost corect educati, cea mai mare parte
de vin le apartine printilor.

Desigur c putini sunt aceia care o vor recunoaste. Cei mai multi cred - si sunt mndri de asta
- c si-au fcut cu constiinciozitate datoria. Cine greseste atunci, pentru faptul c acesti copii
ai vostri nu si-au nsutit educatia necesar?

Veti ncerca poate, s v plngeti c Dumnezeu este Cel care poart toat vina!

Cum putem ns s l acuzm pe Dumnezeu, cnd vedem c El a fcut tot ceea ce era necesar,
pentru a ajuta la dobndirea de ctre copii a unei educatii bune. nc de la nceput El a
binecuvntat unirea dintre brbat si femeie, si a ntemeiat legtura cea inseparabil a nuntii,
pentru a putea cei doi soti, n unitate, prin iubirea comun ctre copiii lor, s i conduc pe
calea cea bun! Domnul nostru Iisus Hristos a nltat unirea nuntii la rangul de Sfnt Tain a
Bisericii, druindu-le printilor harul cel sfnt, care s i ajute s nainteze duhovniceste, ei si
pruncii lor.

Dumnezeu a druit fiecrui copil ngerul cel pzitor. Prin Taina Sfntului Botez sufletul
pruncului este curtat de pcatul strmosesc, iar prin cea a Mirungerii este druit cu harismele
Sfntului Duh astfel nct, cu sprijinul printilor, fiecare smnt bun a educatiei s rodeasc
nsutit. n sfrsit, prin Taina Sfintei mprtsanii, copilul se uneste n mod tainic chiar cu
Domnul, se ntreste n viata duhovniceasc si primeste garantia vietii celei vesnice.

Ce altceva n plus ar fi putut s fac Dumnezeu, ca s v ajute n strduintele voastre? Prin

urmare nu greseste Dumnezeu, pentru c voi nu puteti oferi o educatie corect copiilor vostri!

Oare s greseasc dasclii lor?

La aceasta vom rspunde cu cuvintele scriitorului roman Quintilian (sec I d.Hr.): "Copiii nu
si nsusesc obisnuinte rele la scoal. Ei vin la scoal cu ele gata nsusite".

De obicei rul si are originea n comportamentul printilor, care ofer copiilor un exemplu
ru. De multe ori, nc de mici, copiii aud si vd la acestia lucruri pe care nu ar fi trebuit s le
cunoasc asa de curnd. Astfel, foarte devreme ei se obisnuiesc cu diverse fapte condamnabile
si se umplu de defecte, mai nainte chiar de a constientiza ce este acela un defect.

Cnd ajung deci la scoal si profesorii ncep s se ocupe de dnsii este deja foarte trziu. Ei
vin cu un comportament urt de acas si cu diverse obisnuinte rele, cum ar fi nclinatia spre
minciun, viclenia, prefctoria, impertinenta.

Si ce mai poate face atunci profesorul, n cadrul putinelor ore pe care copilul le petrece la
scoal, dac acas domneste o atmosfer cu totul opus celei care ar trebui s fie?

Este cumva vina copiilor?

Nicidecum, iubitilor! Totul este rodul educatiei. Sufletul copilului mic seamn cu o bucat de
cear moale. Ea poate fi modelat, fie urmnd modelul chipului lui Dumnezeu, fie al celui
viclean. Totul depinde de educatie pe care o va primi.

De multe ori printii si numesc pruncii "ngerasi". Prin educatia defectuoas care li se acord,
acestia pierd ns orice nsusire ngereasc.

Veti spune poate c n copii exist sdite de la nceput anumite nclinatii spre ru. ntr-adevr,
aceasta se ntmpl foarte des si este un rezultat al pcatului strmosesc. Un copil poate fi prin
firea sa mai agitat si mai neastmprat, altul nclinat spre lenevie, altul dimpotriv, poate fi
linistit.

Pentru aceasta exist ns educatia si rolul printilor: Pentru a mpiedica dezvoltarea acestor
nclinatii ale firii spre ru.

Prin diverse "antrenamente" sunt mblnzite si dresate pn si cele mai nfricostoare fiare,
care uit n acest fel slbticia si rapacitatea lor. De ce s nu putem deci, prin educatie, s "
mblnzim" pornirile rele ale oamenilor cugettori? Ele devin defecte doar atunci cnd sunt
lsate s se dezvolte liber, nengrdite de o sntoas educatie crestin.

"ns", veti spune, "biatul sau fetita mea au fost copii cuminti. I-au stricat ns prietenii lor.
Deci pentru toate este responsabil exemplul ru".

S zicem c aveti dreptate. Cine greseste ns, pentru faptul c fii vostri se amestec n
grupuri ru educate? Nu este responsabilitatea printilor, s aib grij cu cine se mprietenesc
copiii lor? Este bun acel pstor, care se uit indiferent cum o parte din turma lui se neac n
mlastin? Iar dac printii le permit copiilor s mearg necontrolati unde vor si cu cine vor, pe
cine cade responsabilitatea ruinrii acestora? Desigur, pe cei mari.

Pot oare printii s sustin, c responsabil pentru degradarea copiilor lor este spiritul negativ
al epocii contemporane? Multi dintre ei se plng: "Epoca de astzi este cu mult mai rea dect
cea n care am crescut noi. Cnd eram noi tineri exista mai mult fric de Dumnezeu. Copiii
ascultau mai mult de printii lor Si i respectau".

In aceste cuvinte exist un mare adevr. Din nefericire, atmosfera care domneste n epoca
noastr nu este deloc bun. Recunoasterea autorittii este din ce n ce mai rar ntlnit.
Respectul fat de autorittile lumesti si duhovnicesti, fat de profesori si fat de cei mai mari
este considerat de multi ca fiind "o idee depsit".

Nimeni nu poate, din nefericire, nega faptul, c duhul epocii noastre are o mare influent
asupra copiilor, si n special asupra tinerilor care studiaz. Acest fapt ns nu i justific pe
printi si nu le acoper responsabilitatea sau vina. Oare nu exist nici un metod prin care s
fie pziti copiii vostri de spiritul degradant al epocii n care trim?

Cnd afar bate vntul si este foarte frig, ce faceti? Nu nchideti usile si ferestrele ca s nu
intre frigul n cas? Asa trebuie s actionm si asupra spiritului vremii: i putem mpiedica
intrarea n casa noastr, cu ajutorul unei ferme educatii crestin ortodoxe. Ce ne facem ns,
atunci cnd chiar printii sunt aceia care sunt de acord cu acest "spirit contemporan", si cred
c nu trebuie s se opun curentului schimbrii? Cu sigurant c n acest caz copiii nu vor
putea fi protejati de efectul distrugtor al curentului epocii.

Dac tatl, este "liberal", "modern", "progresist", dac nu acord important nici unui
principiu moral, dac vorbeste n chip defimtor la adresa Bisericii sau ironizeaz
adevrurile de credint, cum poate s mai astepte respect din partea copiilor lui?

Dac printii nu-l respect ei nsisi pe Dumnezeu si Biserica Sa, cum s fie respectati la
rndul lor, de ctre copii?

Si mai mult, dac printii, chiar de fat cu copiii lor, defaim orice autoritate, fie lumeasc, fie
duhovniceasc, vorbesc de ru pe superiorii lor, critic si condamn pe toti si pe toate, nu
recunosc nici un fel de autoritate, cum atunci s mai aib copiii consideratie fat de dnsii?

Dac doriti asadar, ca duhul devastator al epocii s nu i contamineze si pe copiii vostri,

pziti-v mai nti voi de influenta lui, aplicnd cu constiinciozitate n viata voastr legea lui
Dumnezeu si nvttura Bisericii noastre Ortodoxe.

Am artat, cred, cu claritate, c cea mai mare responsabilitate v revine vou, printilor,
pentru o educatie corect a copiilor vostri.

Tot ceea ce am spus este ntrit de Sfnta Scriptur, n care ne vorbeste Sfantul Duh, "duhul
adevrului". n Vechiul Testament ni se spune: "Nu l ferici pe om mai nainte de moartea sa,
pentru c omul se cunoaste prin copiii, pe care i-a lsat n urma sa". Ceea ce nseamn, c
dup viata pe care o duc copiii este apreciat valoarea printilor lor.
Insa chiar si n epoca idololatr printii erau considerati responsabili pentru greselile copiilor
lor.

Likurgos, celebrul legiuitor al vechii Sparte, a stabilit prin lege s fie pedepsiti printii pentru
greselile copiilor lor! De ce? Deoarece printii puteau si aveau obligatia s prentmpine si s
mpiedice svrsirea rului.

Filosoful Diogene, de altfel, 1-a lovit pe tatl unui copil, pentru c cel mic spunea cuvinte
urte n fata sa. Pentru care motiv? Pentru c tatl nu si educase n mod corespunztor fiul.

Ati vzut asadar, c printii sunt responsabili mai ales n fata lui Dumnezeu pentru copiii lor.

Dac ntr-o grdin frumoas se poate vedea un copac slbatic si nengrijit, nimeni nu se va
gndi s condamne copacul n sine. Cu totii se vor gndi c responsabilitatea apartine
grdinarului, care 1-a lsat s creasc si s se dezvolte n acest fel. n acelasi mod sunt
responsabili si printii, pentru neghina semnat n inimile copiilor lor!

Gnditi-v asadar la aceast responsabilitate, si nu stati n calea apropierii copiilor vostri de

Dumnezeu, prin neglijent sau printr-o atitudine gresit. Aveti obligatia s i conduceti ctre
Mntuitorul, Care i cheam lng Dnsul si v spune: "Lsati copiii s vin la Mine si nu-i
opriti ... " (Marcu 10,14).

ADDENDA

Cum s l ... distrugeti, n mod eficient, pe copilul vostru!

o nc de cnd este mic, s nu i refuzati absolut nimic. Dati-i orice si doreste, orice cere, mai
ales atunci cnd plnge. Astfel va creste si va crede c toti i sunt datori cu toate si c are
numai drepturi.

o Cnd va ncepe s vorbeasc urt si s ocrasc, voi s rdeti. Astfel l veti face s nteleag
c este foarte "destept"!

o Nu i spuneti niciodat: "Aceasta este o fapt rea!" Asa spun numai cei cu conceptii
nvechite. Cnd mai trziu va creste si va ntlni greuttile vietii sau ceva ru i se va ntmpla,
atunci va avea certitudinea c societatea este aceea care l nedreptteste.

o S adunati voi, ceea ce el arunc ncolo si ncoace - crti, haine, pantofi ...- S nu i spuneti
niciodat: "Adun-le, pune-le la loc!" Astfel va crede c mama este roaba sa, si c pentru toate
sunt responsabili ceilalti.

o Lsati-l s vad orice (mai ales la televizor) si s citeasc de toate, fr s l ndrumati

niciodat. Copilul vostru este genial si stie s fac distinctie! Educatia lui va fi astfel foarte
vast!

o S nu i dati nici un fel de educatie duhovniceasc. S vorbiti n btaie de joc despre

credint, Biseric, preoti si despre toti aceia care i urmeaz. Cnd copilul va creste, "va putea
alege si singur".

o Dati-i din belsug bani de cheltuial, ca nu cumva s se simt mai prejos dect ceilalti copii
si "ca s nu duc lips, asa cum am dus noi". Cnd va creste mare, va fi sigur c valoarea unui
om se judec dup cti bani are, indiferent de modul prin care ia dobndit.

o S nu i spune-ti niciodat: "F asta!" sau "Nu face aia!", deoarece astfel se va simti opresat;
nu respectati libertatea si personalitatea lui. Se poate chiar s i provocati... anumite traume
psihice! Atunci cnd va creste va crede c n viat trebuie numai s poruncesti si s nu asculti
niciodat de nimeni.

o S v certati, s v ocrti, s v jigniti unul pe cellalt n fata copiilor fr nici o rusine.

(Nu v ngrijorati, nu i veti provoca astfel nici un fel de traum psihic! ). Mai trziu, cnd se
va cstori, i se va prea normal s fac aceleasi lucruri.

o Cnd va ncepe s cunoasc plcerile trupesti si s se afunde n plasa acestora, voi s v

faceti c nu observati. S nu i vorbiti, s nu l ndrumati, s nu l sftuiti. Lsati-1 s se
izbeasc singur de probleme, "de vreme ce asa este firesc".

o S i luati ntotdeauna aprarea fat de profesori sau vecini. S nu credeti niciodat c

"ngerasul vostru" poate s fac obrznicii si fapte rele. Certati-v cu aceia care v atrag
atentia n mod prietenesc si bine intentionat. Sunt invidiosi si defimtori.

o Cnd veti merge la sectia de politie, unde 1-au arestat pentru c a furat bani sau a consumat
droguri, strigati cu putere n fata tuturor c este un copil ru, un hot, c v-ati jertfit pentru
binele lui dar nu ati reusit niciodat s l faceti s nteleag. Astfel, voi veti iesi basma curat,
justificati n fata celorlalti

Pregtiti-v pentru o viat plin de durere si tristete. O veti avea!

(preluate din limba francez)