11

ROLUL PUNERII MAINILOR IN TRADITIA

IUDEO-CRESTINA

de John F. Tipei

Consideratii preliminare

Punerea mainilor este practicata in numeroase ocazii in traditia

crestina. Ea este un act folosit pentru binecuvantare (ex. Me. 10.16),
pentru vindecare (Me. 5.23; 6.5; 8.23,25; 16.18; Lc. 4.40; 13.13; F.A.
28.28), pentru trimitere sau ordinare (F.A. 6.6; 13.3; 1 Tim. 4.14, 5.22; 2
Tim. 1.6), si pentru primirea Duhului Sfant (F.A. 8.17; 19.6; Evr. 6.2).
Asocierea punerii mainilor cu alte aspecte vitale ale experientei si lucrarii
crestine din Biserica primara i-a asigurat acestei practici un loc important
in praxis-ul crestin. Un text o descrie, chiar. ca fiind o invatatura
fundamental^ (Evr. 6.1-2). Importanta practicii pentru crestmism, in
general, si pentru cercetatorii Bibliei, in particular, este recunoscuta de
catre Jean-Thierry Maertens: De toutes ies societes religieuses, I'Eglise
chrttienne est incontestablemet celle qui a fait le plus large usage de
^imposition des mains dans son rituel. Elle nous offre un vaste terrain
d'etude}
Scopul acestei lucrari este sa analizeze cu precadere pasajele din
Noul Testament unde se vorbeste despre punerea mainilor si sa dezvaluie,
de tlecare data, semniticatia atasata acestui gest de catre crestinismul
foarte timpuriu. Pentru o intelegere mai buna a folosirii si a rolului acestei
practici in comunitatea crestina, trebuie sa vedem mai Intai ce se spune
despre ea in Vechiul Testament si in celelalte scrieri iudaice. Data fiind
complexitatea temei abordate, aspectele istonce - cum ar fi originea si
evolutia practicii punerii mainilor, vor fi atinse Tn treacat. Am renuntat,
de asemenea, si la unii autori greco-latini, in scrierile carora apare
practica punerii mainilor, deoarece nu ne propunem o tratare exhaustiva a
subiectului luat in discutie, intr-un spatiu tipografic limitat. De asemenea,
nici aspectului filologic nu i se va acorda dectt o mica atentie.

1 J.T. Maertens, 4Un Rite de Pouvoir: L'Imposition des Mains' in SR 7, nr. 1

(1978), 29.
12

I
Punerea mainilor in mediul ludaic

Vechiul Testament

Punerea mainilor apare in Vechiul Testament in contexte variate,

atat ca un gest spontan, cat si ca un ritual prescris.
1. Binecuvantare (Gen.48.14,17-n, eirepaXev tt]v Xe^Pa T^lv
oefrav - LXX; Gen.48.18 ud, kmQeq ti> 8efidv [xetpa] - LXX).
2. Vindecare (2 Imp. 5.11 - T3n, em0r|o-ei ~f\v x^tpa - LXX).
3. Jertfe: jertfe de pace (Lev. 3.2, 8, 13), jertfe pentru pacat (Lev. 4.4,
15, 24, 29, 33; 8.14; Ex. 29.10; Num. 8.12; 2 Cr. 29.23), arderi de tot
(Lev. 1.4, 10-LXX; 8.18, 22; Ex. 29.15; Num. 8.12)si berbecui
pentru consacrare (Lev. 8.22; Ex. 29.19).
4. Ritualul din Ziua Ispasirii (Lev. 16.21).
5. Consacrarea Levitilor (Num. 8.10).
6.. Instalarea unui succesor ( Num. 27.18, 23; Deut. 34.9).
7. Pronuntarea sentintei asupra celui ce huleste (Lev. 24.14; Dan. 13.34
-LXX)

Terminologie

Exista trei verbe principale ce sunt folosite pentru a desemna

practica punerii mainilor in Vechiul Testament: DO. no si "|DO. David
Daube a arata ca trebuie sa se faca o distinctie clara intre aceste verbe.
Asttel, "joo, "a apasa [cu mana asupra cuiva sau ceva]", denota
intotdeauna exercitarea unei presiuni fizice, in timp ce DD si na contin
ideea de "plasare sau asezare cu gingasie a mainilor asupra cuiva sau
ceva": In LXX nu se face distinctie intre 'sprijinirea' si 'punerea' mainii.
Aici, "jco si do sunt traduse identic prin emTiOiun, iar na prin
ciri (jriXXoi. Asemeni LXX-ei, traducerile englezesti ctt si cele in limba
romana vorbesc invariabil despre "asezarea" sau "punerea" mainilor.
Verbele do si no apar in contexte variate. Ele sunt folosite
interschimbabil in Gen. 48 pentru a descrie un gest de binecuvantare.
Cateva exemple vor tl deajuns.

: D. Daube. The New Testament and Rabbinic Judaism (Jordan Lectures;

London: The Athlone Press, 1956), 22446.
 13

DO : Elisei, care este pe moarte, isi pune mainile (T^ DO) peste
imparatul Ioas, in timp ce acesta din urma tine arcul (2Imp. 13.16;
eire6iiKev EXiome ras x^pas tou utou em rag x^pas tou
BaaiXew*? - LXX). Chiar daca sensul nu este sigur, gestul pare sa
semnifice o transmitere simbolica a puterii divine.3 Expresia obisnuita "a
pune mana la gura", ca un semn clar pentru tacere, foloseste dd (ex. Jud.
18 19;em6es ti*]v X^P^ crou ^1Tl T ^"rojia cjou -LXX). Mainilesunt,
de asemenea, puse pe capul unei persoane, ca semn al jelirii (ex. 2 Sam.
11.19, co; c-niQ^Kev Tot9 X^pas ain-fjs - LXX). Verbul este, de
asemenea, tblosit pentru a indica luarea cu forta a unej persoane: pentru a
o prinde pe Atalia. soldatii "au pus mana pe ea" ( 2 Reg. 11.16,
c-t n1/ ico*i : t\Qi}kuv auTf) x^pa aou - LXX).
- no: YHWH isi asaza mana asupra oamenilor (Ps. 139.5, no ;
cGi)Kas eir ' cue Tiji/'xetpa aou - LXX). Un mijlocitor isi poate pune
mainile peste doua parti implicate intr-un litigiu (Iov 9.33, rr ns1;
oiaKOWu) - LXX). . ^
Celalalt verb, ^00 , este folosit de 25 de ori in Biblia bbraica:
pentru jertfe (20 ori), consacraii (4 ori), si pentru condamnarea unei
persoane (1).

Semnificatia gestului in Vechiul Testament

Una dintre semniticatiile punerii mnnilor, adica aceea a

identitlcarii, pare sa se potriveasca tuturor contextelor vechi-testamentale,
tacand exceptie, poate, doar unele jertfe. Punandu-si mainile peste cineva,
persoana se identifica cu recipientul binecuvantarii, condamnarii sau
autoritatii. Mainile puse peste animalul de jertfa il indica in mod indirect
pe proprietarul animalului/obiectutui jertfit ca fiind eel care beneticiaza

' Tot asa si J. Gray, 1&2 Kings (Philadelphia: The Westminster Press, 1963),
542 Pentru o interpretare diferita. vezi W. Boyd Barrick, "Elisha and the Magic
Bow: A Note on 2 Kings 13:15-17". VT 35 (1985): 355-363. Conform lui
Barrick, 22-, din v. 16a nu se refera la "scoaterea" arcului, ci la "incordarea' lui.
Astfel. v.l 6b. nu descrie o practica magico-simbolica, ci o operatie de incordare
a arcului tacuta de catre doua persoane, peisaj regasit si pe o relicva din timpul
domniei lui Ashurbanipal. Totusi, este greu de crezut ca, vorbind din p.d.v.
filologic, 2S1 poate ft strans legat de actiunea "fncordarii" unui arc. Conform lui
J. Robinson, gestul lui Elisei a fost tacut intentional pentru "a arata ca actiunea
iraparatului si cea a lui Dumnezeu erau una" (The Second Book of Kings,
Cambridge: Cambridge University Press, 1976), 125.
14

de pe urma ritualului. Pe langa acest sens general, fiecare intrebuintare a

actului punerii mainilor pare sa aiba semnificatia ei proprie.
Punerea mainilor pentru binecuvantare semnifica in primul rand
identificarea. In cazurile in care binecuvantarea rostita lua forma unei
rugaciuni (ex. Gen. 48.15-16), este. de asemenea, posibil sa privim actul
ca un simbol al rugaciunii peste o persoana sau un grup. Punerea mainilor
trebuie facuta cu o atingere usoara (cu, no), cu o singura mana, a capului
celui care primeste binecuvantarea.
Punerea mainilor in contextul sacrificial semnifica in primul rand
dreptul de proprietate; proprietarul identifies animalul ca posesie a sa
si indica indirect ca rezultatul pozitiv al jertfei sale ii revine \n\.A Gestul
mai poate semnifica si substituirea, rara sa includa, totusi, ideea de
transfer de personalitate^ si moarte substitutionara." In toate contextele
sacrificiale, gestul este facut apasand ( "CO ) cu o mana capul victimei.

4 W. R. Smith. Religion of the Semites (2ret ed. London: Black, 1914), 325; J.
Pedersen, Israel. Its Lite nnd Culture, vol. 3 (London: University Press, 1940), p.
366; H.W. Robinson. "Hebrew Sacrifice and Prophetic Symbolism", pp. 129-
139: R. de Vaux. Ancient Israe!:Its Lite nnd Institutions (London: Darton,
Longman and ToddT 1961), p. 416 si Studies in Old Testament Sacrifices
(Cardif: University of Wales Press. 1964). p. 28; H. Ringgren, Israelite Religion
lET; Phiiadeiphia: Fortesress Press, ivoo), p. iov; M.C. Sunsom, "Laying on of
Hands in the Old Testament'", 323-26: W.D. Stacey, "Concerning Ministry -
Three Addresses to Ordinands. II. Ordination". ExpT/mlS (1964): 264-67; R.K.
Yerkes, Sacrifices in Greek and Roman Religions nnd Early Judaism{\952), p.
i34: Rene Peter, "L" imposition des mams", p. 52; W.P. Wright. "The Geasture
of Hand Placement in the Hebrew Bible and Hittite Literature". JAOS 106 ' 3
(1986). p 436-39: .1 E. Hartley. Leiencus (WBC 4: Waco. TX: Word Books.
992). 21: .1 Viilgrom. Levencus /-/(< (AB 3: New York: Doubleday. 1991).
152
' .1 Milgrom scrie: "Identificarea cu animalul jertfit este straina de gandirea
biblica, atat pentru ca este magica. cat si pentru faptul ca presupune credinta ca
moartea ne apropie de Dumnezeu. (Leveticus 1-16. p. 151).
" lnchinatonil aduce animalul nu ca un inlocuitor al sau. ci ca pret de
rascumparare pentni libertatea sa (Lev. 1.4). Alte locuri date de Wenham, unde
~D^ inseamana "a plati o rascumparare" sum Lev. 17.11; Num. 25.13; 35.31; 33:
2 Sam. 21.3-6 {Leveticus 59- 62). Vezi si N. Kiuchi, Purification Ottering
(JSOTS 56; Sheffield: JSOT Press, 1987), p. 118, care critica pozitia luata de
Janowski, Sii/ine a Is Heilsgeschehen (Vluyn: Neukirchener Verlag, 1982), p.218-
21. Din punctul de vedere al lui Janowski, inchinatorul participa in moartea
animalului (adica se substituie animalului) pnn punerea mainilor. Antitetic
 15

Ceremonia cu tapul ispasitor, din Ziua Ispasirii, are o semni-

ficatie aparte. Aici, ambele maini apasa asupra tapului pentru a transfera
asupra sa pacatele lui Israel (Lev. 16.21).
Punerea mainilor poporului asupra Levitilor (Num. 8.10) are
aceasi semnificatie ca si in cazul jertfelor; Levitii sunt adusi ca o jertia, ca
un dar leganat al tntregului popor. Este putin probabil ca actul acesta sa
semnifice un transfer de personalitate7 sau de datorie.8 Cel mai mult,
punerea mainilor reprezinta, concomitent, dreptul de proprietate
(identified indirect originea darului) si renuntarea la orice fel de pretentii
din partea Levitilor (ei sunt pusi de o parte pentru a implini slujba la care
au fost chemati).9
In toate contextele in care nu e vorba de jertfe, contexte in care se
foloseste cuvantul "DO, ideea principal este cea de transfer. Punerea
mainilor in vederea instalarii unui succesor semnifica in primul rand
transferul slujbei (oficiului) sau al autoritatii. Mainile sunt puse peste o
persoana care s-a dovedit a fi calificata pentru slujba (ex. Iosua, Num.
27.18). Pe langa oficiu. actul este vazut ca unul ce confera noului
conducator o abilitate (sau abilitati) cu ajutorul careia (carora) el este
imputernicit sa faca slujba la care a fost chemat. (Deut. 34.9).
Cand mainile sunt puse peste o persoana condamnata (Lev.
16.24; Sus. 34 [Dan. 13.34 in LXX]), actul identified faptasul si transfera
asupra lui/ei o anumita materia - contaminare sau resposabilitate
(vinovatia de a li varsat singe pe care comunitatea o contracts, ca rezultat
al impunerii pedepsei cu moartea.)

. Scrierile apocrife si pseudoapocrifele.

Punerea mainilor apare in inaltarea lui Isni<% o lucrare

pseudoepigrata de origine crestina din timpul primului secol d.Hr.
Patruzeci de prooroci si tii ai proorocilor au venit la casa lui Ezechia din

sensului pe care il are gestul In ceremonialul din Ziua Ispasirii, adica 'transferul
de materia pecenns' (Objektab/adujig), \n contextele sacrtficiale ritul reprezinta
an transfer subiectiv, adica vitalitatea Tnchinatorilor este substituita de catre
vitalitatea animalului (SubjeckAlbertragung).
7 M. North. Leveticus (London: SCM Press, 1965), 22; D. Daube, The NT and
Rabbinic Judaism. 226; G. Vos, Biblical Theology (Grand Rapids: Eerdmans,
1948). 162
* N. Adler "Laying on of Hands" in EBT, ed. de J.B. Bauer (London: Seed and
Ward, 1970), 496.
' M.C. Sansom, "Laying on of Hands in the Old Testament", 325.
 16

Ierusalim pentru a-] intalni pe Isaia, pentru "ca el sa-si puna mana peste ei
asa incit ei sa poata prooroci, iar el sa auda profetia lor."10 Folosirea unei
singure maini pare sa indice binecuvantarea. Cu toate acestea, actul este
descris si ca un mijloc prin care proorocii si fiii lor au primit rostiri
profetice. Dorinta lor de a prooroci inaintea lui Isaia, ca "el sa auda
profetia lor" arata o activitate de autoevaluare; proorocii cer ca
autenticitatea vorbirii lor harismatice sa fie evaluata in cele din urma de
Isaia. R. Menzies arata corect ca Vechiul Testament si literatura
iudaismului tarziu identified Duhul ca sursa inspiratiei profetice.11
Contrar unei variante de citire care indica un act de binecuvantare12,
punerea mainilor in versiunea aceasta a Inaltarii lui Isaia poate fi
inteleasa ca un mijloc prin care se face o infuzie a Duhului profetic. Cea
mai apropiata paralela din NT este F.A. 19.6, unde pogorarea Duhului
manifestata prin rostiri profetice este realizata prin punerea mainilor. In
concluzie, asocierea punerii mainilor cu proorociile din Inaltarea lui Isaia
poate fi inteleasa ca un ecou al unei experience familiare cercurilor
crestine din primul secol d.Hr. TextuI este important pentru investigarea
acelor cazuri dm Noul Testament cand punerea mainilor are ca rezultat
conferirea unor daruri spirituale (F.A. 8.14-17, 10.44-48, 19.6; 1 Tim.
4.14; 2 Tim. 1.6).

Literatura de la Qumran

in intreaga literatura de la Qumran exista o singura referire la

punerea mainilor. Gestul este mentionat in Genesis Apocryphon
(IQapGen) ca parte a unui ritual de exorcizare. In versiunea parafrazata si
extinsa a relatarii din Gen. 12!\ continuta in coloana XX a sulului,
Faraon o ia pe Sarai, sotia lui Avram, in casa lui. Drept rezultat, Faraon
este atectnt de o plaga, asa incat "nu se mai poate apropia de ea si, chiar

"' The Ascension ot'Isninh (6.3-5) , trad, de M.A. Knibb, Tn J.H. Charlesworth,
The Old Testament Pseudepigrapha. 164, dupa versiunea etiopiana.
11 R.P. Menziez. The Development of Early Christian Pneiunatology with
Special Reference to Luke-Acts (JSNTS 54, Sheffield: Sheffield Academic
Press. 1991). 67. 76, 87-90, 91-104, 111-112.
il TextuI grecesc publicat de O.v. Gebhardt (ZeitschriH fiw wissenschaffliche
Theologie. 1878,342)':EmAafi6pevo<?Eeiaa^ 6 fkxaiAev$ Mauaamriu rov vto
! (ii''Tov. ijyayou ovrov jrpds" rov (jctKaptov 'Hcriaiav rou Trpofirfrrjis. 'ii/a e
mbrjinj ra^r xefpas" aurou nai euAoyqarj avrou.
xy Alte paralele includ Gen. 20.1-18; Gen. 26.7-11; Jub. 13.11-13; Filo, De Abr.
93-96; Josephus, Ant. 1.162-165.
 17

a hi a fost cu ea timp de doi ani, nu a cunoscut-o" (20.17) La cererea

f ^nnriu lui Faraon, Avram se roaga pentru izbavirea imparatului,
S^si mainiL (To ) Pe capul luL Plaga dispare si duhul rau este
Textul acesta ne indica cu claritate faptul ca vindecarea prin
1inprea mainilor era obisnuita in anumite
punerea mamio
cercuri mdaice, inainte
^ ^ ^^ ^
de
temionat>

lr:Z\ da magineaunui transfer de vitalitate sau puter," Faptul ca

sPe ar^tn vedere8un transfer pare a f. indicat si de intrebumtarea a doua
maini, in loc de una.

Literatura rabinica

Punerea mainilor apare predominant in contextele sacrificiale si

cele cu privire la ordinare. Alte doua ocazii sunt atestate. ?i anume,
nunerea mLilor pe un criminal si peste Marele Preot. Nu ex.sta me. o
dovadtdTrecta in li.eratura tannaitica sau amoraica tn pnvm.a punen,
mainilor pentru binecuvantare sau vindecare.

lOapGen 20 descrie mai mult un caz de obsesie demonica decat unul de

no es e demonidi: demonul il afec.eaza pe Faraon din extenor. ft. . WV
Lpn psyched sau; cf. J.P. Meier, A Ab&* *-| vl.11 (London.
Doubledav 1994). 589. OparalelanoutestamentalaesteLc. 13.10- 7
^ulfo'n autori dateaz' manuscrisu, ,a srarsitu, primu.ui seco, ,Hr.Uta
nrima lumitate a primulu, secol d.Hr.: N. Av.gad ; Y. Yadin, A Genesis
ApZJphon (lerusaL, 1956). 38; E.Y. Kutscher, 'Dating the ^f*f lhe
Genesis Apocryphon'. JBL 76 (1957): 288-92; R. de Vaux Essenes or
%Z " in VT5 13 (1966-67: 89-104; J.A. Fitzmyer, The Genes* Apocryphon
cf discutia lu. G Vermes in E. Schurer, History or the Jew,sh People ,n the Age
of'te vol. III. revizuit d G. Vermes. F. Millar si Ui Goodman
1XTW 318-325; L.P. Hogan, H^in tlvSecon Ten,pe^

^^Z^Y^n. ceea ce avem aici este un import pd une,

sinta^eTechi .estamema.e, -a ap5sa |cu mta (mainHe) -^^tt
foloslti in particular cu ocazia contextelor prmtoare la jertfe. (Gvek BapM*
Terminology: Its Origins and Early Development. N.jmengen Dekker & Van
Vegt, 1962, p.230).
 18

*. P0Vetzlle arata cd Inainte de daramarea celui de-al Il-lea TempluJ

pentru mvestirea batranilor Tntr-una dintre slujbele Sanhedrinului dii!
lerusahm nu era nevoie de punerea mainilor, ritualul de baza fiind
^a s'emna ^Tn scaul sau de legiuitor).17 Persoanele care erau
mvestite asttel purtau numele de "batrani". Punerea mainilor pare sa f,
tost practicata la vremea aceea intr-un cadru restrans, de catre fariseij
care acordau permisiunea studentilor lor sa invete popoml. Aceasta
ordinare putea conferi titlul de "Intelepf. Dupa nimicirea celui de-al II-
lea Tempiu cand Sanhedrinul a pierdut dreptul numirii in runctii, dreptul
de a invest, judecatori a fost transferat de la Sanhedrin la :!ntelepti'
Pentru a nu confunda dreptul de a judeca anumite cazuri ce implicau taxe"
cu ce de a preda in public, ordinarea studentilor a fost abolita pana pe
timpul lui R. Judah ha-Nasi, cand, din cauza unor abuzuri, studentilor 1,
se cerea^ dm nou sa obtina permisiunea invatatorilor lor in vederea I
predan. m public.18 Cam tot pe atunci a fost transferat dreptul de a numi I
judecatori, de la mtelepti la Patriarh (ha-Nasi). Daca reconstituirea
noastra este corecta, este posibil ca in perioada de tranzitie dintre 70 si
135 d Hr. judecatorii sa 11 fost Investiti prin punerea mainilor. Dupii
centralizarea mvestirilor, punerea mainilor a fost tot mai putin utilizata
pana and, in secolul patru a si disparut. '

H. Mantel, "Ordination and Appointment in the Period of the Temple" HTR

nai^W' RA> Cu'PePPer' 'The Bibli"' Basis for Ordination" RevExplZ
( 981) 476. Noul membru era sprijinit de fiecare brat de un membru mai vfrstnic
al Sanhedrinului si apoi asezat solemn de acesti doi veteran! pe locul pe care
umia sa-l ocupe.

'" Mantel, op.ciL 337. Mantel recunoaste ca in ciuda acestei masuri, studentilor
celor mai bun. I. se acorda, totusi permisiunea de a preda In public. Exempleie ?i
niclude pe R. Meir si R. Simeon, ambii ordinati de R. Akiba pentru propovaduire
pubhca. (B 5.7/;/;. 14a). Conform aceleias, surse. ord.narea lui R. Meir nu a fost
acceptata. asttel incat el a trebuit sa tie reordinat de catre R. Judah ben Baba
Cercetatom expl.ca necesitatea reordinarii sale m feluri diferite. Mantel
sugereaza ca R. Meir a fost ordinal prima data dbar pentru a preda in public si a
trebuit sa tie reordinat (sau, mai bine zis, "Investit") pentru a putea sa ia decizii
in cazunle ce implicau taxe (/bid) Altii sugereaza ca prima ordinare a lui R
Me.r a tost invalidate datorita faptului ca a avut loc in afara Palestine*, in timpul
unei calatorii (cf. M. Yeb. 121a).
 19

Semnificanta gestului in ordinarea rabinica

Conform lui Daube, obiectul ordinarii mdaice este "turnarea

personalitatii profesorului care ordineaza in eel care trebuie ordinat."19
Pentru alti teologi. insemnatatea punerii mainilor in ordinarea iudaica era
transferul duhului lui Moise (sau al Duhului Divin) de-a lungul tuturor
generatiilor, printr-un sir neintrerupt de ordinari.20 Cu toate acestea,
trebuie spus ca nici notiunea crearii unui al doilea eu, nici pretentia de a
nvea un lant neintrerupt de ordinari, nu pot fi deduse din vreun text
rabinic.
Exista eel putin doua midrashim care ofera dovezi convingatoare
In privtma faptului ca punerea mainilor la ordinarea unui student
semnifica un transfer.21 Conform acestor texte, actul punerii mainilor
semnifica transferul unui oficiu (sau al unei responsabilitati) si al unor
haruri (de ex. intelepciune) cu ajutorul carora sa fie Tndeplinite sarcinile
legate de oficiu.

II
Punerea mainilor in Noul Testament

Dintre toate contextele vechi testamentale in care se vorbeste

despre punerea mainilor, doar folosirea mainilor pentru binecuvantare si
ordinare se regaseste in Noul Testament. Alte doua intrebuintari ale
ritului mai sunt caracteristice crestinismului timpuriu: punerea mainilor
pentru vindecare si pentru primirea Duhului.

Punerea mainilor pentru vindecare.

lisus i-a vmdecat pe oameni atingandu-se de ei (Mt. 8.3; 8.15;

9.29: 20.34: Vic. 7.33), punandu-si mainile peste ei (Me. 5.23,41; 6.5;

'" D. Daube. The \e\\' Testament and Rabbinic Judaism. 231.

:" J.Z Lnuterbach. "Ordination1 in ./ 428f.: A. Rothkoff, El col. 1140 f.:
Strack-Billerbeck. Kommentar zum \'eun Testament aus dem Talmud und
I Midrasch, (Munchen, 1924), II., 659 ft*.; J. Newman, Semikhah: A Study of its
Origin. History and Function in Rabbinic Literature (Manchester: University
1 Press, 1950). 110 si urm. Se fac uneori trimiteri la B. Sanli. 7a, unde se spune ca
1 atunci cand un tribunal Judaic isi desfasura lucrarile, Prezenta Divina se odihnea
' peste judecatori. insa aceasta atirmatie nu certifica in nici un fel transferul
Duhului de la invatat la student.
' :| Sifre, pri\ itor la Num. 27.23 si Num. Rabbah cu privire la 27.18, 20.
 20

8.23, 25; Lc. 4.40; 13.13) si, uneori, lasandu-i pe cei bolnavi sa se atinga
de el. (Me. 5.27; Lc. 6.19).
Punerea mainilor este mentionata de opt ori In legatura cu
activitatea de vindecare a lui Iisus. In trei locuri actul face parte dintr-o
cerere adresata lui Iisus: lair ll roaga pe Iisus sa-si puna mainile peste
fiicasa(eTriefi? ras xeipa? a0rfi,Mc.5.23; emOeg tt)v xelpa ctou
Gir'auTi'iv, Mt. 9.18); un om mut si surd este adus la Iisus ca sa-si puna
mana peste el (iV ernGfi ai> xfji/ xelpa, Me. 7.32). Prin urmare,
sunt cinci ocazii cand se spune clar ca Iisus si-a pus mainile peste
bolnavi: pesie cativa la Nazaret (eTriGd<? Td<? x^'p^S, Me. 6.5), de doua
ori - peste un orb (prima data "peste el" femOek raq xdpa<? auTw -
Mc.8.23j si a doua oara "peste ochii sai" [traXiu cTrc-On.KCU to<?
Xeipacr cm Toi^'o^OaXuoi^ aurou v.25]), peste multi oameni la
Capernaum (6 6c c v\ cicacrToj uvtuv tcs<^ xeipo> cttitiGcIct
cOcpdTTci.'CL'oiVouct, Lc. 4.40) si peste o femeie cu un "dull de
neputinta" ( cttc'Oi|kci' (ivty\ to? X^paq, Lc. 13.13).
Celor care L-au urmat pe Iisus li s-a promis puterea de a vindeca
bolnavii prin punerea m.ninilor: "Isi vor pune mainile peste bolnavi si
acestia se vor insanatosa" (Me. 16.18). Daca aceste cuvinte li apartin lui
Iisus sau nu, conteaza mai putin." Ele reflecta insa cu siguranta practica
Bisencii din perioada apostolica si postapostolica. Faptul ca urmasii lui
Iisus au tolosit gestul pentru vindecare este confirmat de Luca in cea de-
a doua carte a sa. VT.A. 5.12; 9.17; 14.3; 19.11; 28.8).

Terminologia tolosita

Exista douazeci si cinci de refcrinte directe in Noul Testament la

punerea mainilor, unde este tolosit terminus technicuspentru acest act al
punerii mainilor, atat in forma sa substantivala, (ttj'Occtk tmv x<ip<~>i'.
cat si In forma verbala cttitiOcivii raq ycipa-;. Expresia cTriOctn^
riTii' xip^' apare doar de patru ori (F.A. 8.18; I Tim. 4.14; 2 Tim. 1.6
si Kvr. 6.2). Faptul ca nu apare nici o forma substantivala in evanghelii
pentru punerea mainilor poate insemna ca terminologia folosita aici nu
este atat de tixa ca in alte parti ale Noului Testament. Aceeasi concluzie

Este cunoscut faptul ca Me. 16:9-20 nu apare in manuscrisele cele mai bune.
Este foarte probabil ca aceste versete sa nu tl fost scrise de Marcu, ci sa fi fost
adaugate mai tirziu. Chiar dacii asa stau lucrurile, cuvintele lui Isus din versetele
15-18 pot tl autentice, fiind pastrate in traditia orala pina cind, impreuna cu
fmalul evangheliei (16:9-20) au fost adaugate la evanghelia originala scrisa de
Marcu.
 21

poate tl desprinsa din faptul ca, in numeroase situatii, in evanghelii,

cm Gvcn to<? xGW)a? este folosit interschimbabil cu alte verbe care
descriu atingerea. Cel mai frecvent este a/nreaOai , care se intalneste in
primul rand in pasajele despre vindecare (ex. Me. 7.32 -35; 8.22-26), dar
este folosit si pentru binecuvantare (ex. Me. 10. 13-16) sau ca un act de
reasigurare (Ml. 17.7). Un alt verb care apare in pasajele privitoare la
vindecare este KpciTciv, a tine, a prinde, a apuca ceva. Cu ocazia
vindecarii soacrei lui Petru, lisus "a apucat-o de mana"
(KpaT^aiis tvj<? xe'P^) i a ridicat-o" (Me. 1:31), dar in Matei 8:15 se
spune ca Ei doar "i-a atins mana" (fjijiaTo ~\\<s XCLP<^ aimis). in mod
asemanator, el o invie pe tlica lui lair apucand-o de mana: eKpciTiiaev
T,-|<; xclP()<^ ciuTf|? (Mt. 9.25). Ideea de a lua pe cineva de mana este,
de asemenea, exprimata de e7Ti\au.pdi>eiv si mdCciv, ambele avand
acelasi sens, adica acela de a apuca. lisus il vindeca pe bolnavul de
dropica apucandu-l probabil de mana (im\a$6\Lcvo<; [daojo airrov,
Lc. 14.4). In cea de-a doua carte a sa, Luca consemneaza vindecarea
ologului de catre Petru: apostolul il apuca pe om de mana dreapta si il
ridica (Kfii maaas ovtov rTy; hc^ia^ xeipo<? ijycipc-v auToi*. F.A.
3.7). In starsit. o forma verbala pentru punerea mainilor, mai putin
tehnica dec.nt ciriTiOci/ai, apare in Apocalipsa. Cand loan cade la
picioarele "Celui care era ca Fiul Omului,"aceasta tlintd divina isi pune
mana dreapta peste loan (cOiikcv tiV ftc-^iai' outou ctt' c|ic. Apoc.
1.17). Aparent, actul nu este tacut cu mtentia de a transtera putere. ci mai
de graba este unul de incurajare si ajutor.
Terminologia Noului Testament pentru punerea mainilor nu face
distinctie mire cele doua forme ale actului care se gasesc in Vechiul
Testament : apasarea mainii (-lor), "iv T ~cc, si punerea (asezarea)
mainii (-lor). Is "' na ico>. Astfel, este imposibil si cunoastem in tiecare
caz forma in care s-a practicat punerea miinilor.

Scmiiitlcanta punerii mainilor de catre lisus pentru

vindecare.

In interpretarea lui Calvin, "Hristos si-a pus mainile peste bolnavi

pentru ca, prezentindu-i Tatalui, sa poata obtine har pentru ei si izbavire
din suterinta.M:'Gestul lui lisus are, pentru Calvin, o valoare epiclectica-
el nu este altceva decat un simbol al rugaciunii. Din punctul de vedere a
lui Plummer, lisus si-a pus mainile peste bolnavi ca simbol al
binecuvantarii. dar acest lucru ajuta credinta celor bolnavi rezultand in

*l Calvin, Comm. in qunnirorEvanzhehstas, privitor la LC. 4.39

22

vindecarea lor. 24 Atat spusele lui Calvin, cat si interpretarea psihologica a

lui Plummer scapa din vedere insa faptul ca autorii evangheliilor fac
trimitere la un transfer de putere care are loc prin contact fizic. In
versiunea lui Marcu, privind cazul femeii cu scurgerea de sange, Iisus
simte ca "a iesit din el o putere" (Me. 5.30; par. Lc.8.46). Luca spune si el
ca "Toata multimea cauta sa-1 atinga, caci din el iesea o putere si-i
vindeca pe toti" (Lc. 6.19).
Trebuie totusi subliniat faptul ca, dupa cum relateaza scriitorii
sinoptici, Iisus nu urmeaza un anume ritual atunci cand tsi pune mainile
peste oameni pentm a-i vindeca. In viziunea lor, ceea ce conteaza pentru
Iisus e sa-1 atinga pe bolnav si, prin aceasta, sa-1 puna in contact cu
puterea Sa de vindecare. Trebuie, de asemenea, evidentiat faptul ca
punerea miinilor / atingerea nu este decat unul dintre mijloacele prin care
Isus li transfera bolnavului puterea Sa datatoare de viata.2* Puterea Sa de
vindecare nu este legata neaparat de vreun mijloc fizic de transfer.26
Faptul ca in mai multe randuri, vindecarile savarsite de Iisus sunt
atribuite doar credintei pacientului (Mc.5:34; Mt.9:22), nu trebuie
interpretat ca o negare a transferului de putere prin contact fizic. Toti trei
evanghelistii au intentional sa transmits ideea ca trupul lui Iisus era o
sursa de putere si ca aceasta putea fi transmisa fizic. Dar nu orice atingere
transmite putere de vindecare. Puterea de vindecare a lui Iisus nu este ca
mana21 ce poate fi eliberata la o simpla atingere involuntara. Desi Luca
pare sa dezvolte un concept despre putere mai elenistic decat ceilalti doi
scriitori sinoptici,:sel insista asupra faptului ca puterea de vindecare a lui

:" A Plummer. The Gospel According to St.Mark (Grand Rapids: Baker Book
House. 1982). 147.
:> Expresin putere "datatoare de viata" {LebenskrntI) apartine lui J. Behm. El
considera punerea mainilor "o modalilate de distribuire a sfintei puteri de viata,
tin transfer real de putere prin mijloace tizice." {Die Handautiegimg im
Urchhstentum. Leipzig: Deichert, 1911, p. 156).
:b E. Lohse, xeip, TDXT, IX, 432.
:7 Cuvintul mana este un termen tehnic utilizat pentm a descrie o forta
impersonala pe care un magician o poate acumula prin tehnici magice si apoi
elibera, voluntar sau involuntar, prin formule magice sau simpla atingere. Vezi
introducerea de George Dumezil la cartea lui Mircea Eliade, Tratat de istorie a
religiilor. Bucuresti. Ed. Humanitas. 1992.
28 Lc. 6:19: 8:46;'Me. 5:30; F.A. 5:15; 19:12. Cf.J. M. Hull, Hellenistic Magic
and the Synoptic Tradition (SBT 2:28; London: SCM Press, 1974), 105-114;
R.P. Menzies, Development, 197 si urm.
 23

Iisus este puterea lui Dumnezeu, jar sursa ei este Duhul Slant (Lc.4:18;

Punerea mainilor/atingerea practicata de catre apostoli in

scopul vindecarii nu se deosebeste in ce priveste forma de actul lui
Usus. Exista totusi un element care diferentiaza practica lui Iisus de
cea a ucenicilon Evanghelia nu precizeaza niciodata ca Iisus s-ar fl
rugat in timp ce-sj punea miinile peste bolnavi. Constituie aceasta o baza
biblica pentru a face diferenta intre semnificatia punerii mainilor pentru
vindecare de catre Iisus si gestul practicat de urmasii Lui? Putem vorbi si
In cazul lor de un transfer de putere ca Tn cazul lui Iisus, sau gestul
apostolilor este doar simbolic?
Cand Iisus i-a trimis pe cei doisprezece apostoli sa vesteasca
[mparatia lui Dumnezeu, El Me-a dat putere (l^ovoiav) sa scoata afara
duhurile necurate si sa tamaduiasca orice fel de boala si orice fel de
neputinta"(Mat. 10: l:in versiunea lui Luca, buvau.ii> kgu ktovoiav, 9:1).
Conform celor spuse de Luca, Iisus transfera puterea Sa de vindecare
celor doisprezece, dar nu exista nici un indiciu in privinta metodei
folosite pentru transfer (pnn cuvant, prin atingere sau prin punerea
mainilor). Dar, asa cum am aratat mai sus, Luca arata clar ca puterea lui
Iisus nu este una impersonala, ca si man<% care sa fie continuta de un
recipient uman si transmisa altuia printr-o simpla atingere. Puterea de
vindecare a lui Iisus nu este insasi vitalitatea sau "puterea personalitatii
Sale", ci puterea lui Dumnezeu data lui prin ungerea Duhului Sfant. Prin
urmare, cand Luca spune ca Iisus a dat celor doisprezece
Swvauiv Kaie^oixTiav, se refer.! mai curand la o imputemicire cu
facultati supranaturnle, care, in cele din urma. apartin Duhului Stant.
Dupa Rusalii. apostolii au recunoscut c1 miracolele pe care le
taceau erau posibile "in numele lui Iisus Hristos" (F.A. 4:10: cf. 3:16;
9:34). Pentru Luca, mainile apostolilor sunt prelungirea mainilor lui
Dumnezeu (4:30). Puterea lui Dumnezeu de vindecare si de a face semne
e eliberata "in numele lui Iisus", prin invocarea acestui nume. Sintagma
"in numele lui Iisus" nu descrie sursa puterii apostolilor de a face
miracole, ci autoritatea data lor pentru a folosi aceasta putere. Fara

:" Max Turner. The Spirit and Power ofJesus' Miracles in the Lucan Conception,
,Vcm<7*33/2 (1991):124-152. Eric May surpnnde punctul de vedere traditional al
parintilor latini si al teologilor catolici: "Punctul de vedere traditional e ca
aceasta putere a iesit din Hristos prin efectele sale (sublinierea imi apartine),
outerea in sine ramanand imanenta, dar si activa tn exterior fara nici o pierdere
pentru ea insasi, asa cum o cauza e realizata prin efectele ei ("...For Power Went
Forth from Him...", CBOI4(i952), 101.
24

indoiala, ca si in cazul lui Iisus, Luca va corela puterea urmasilor lui Iisus
de a face miracole, cu Duhul Sfant (F.A. 6:5, 8).
In concluzie, nu exista nici o baza biblica pentru a diferentia
semnificatia punerii mainilor de catre Iisus, de semnificatia pe care a
avut-o acelasi act practicat de apostoli. In ambele cazuri, punerea miinilor
semniilca un transfer de putere de vindecare catre bolnav. Dat fiind
elementul distinctiv al rugaciunii in practica apostolilor, gestul poate avea
In acest caz o semnificatie aditionala; poate fi inteles ca un simbot al
epiclezei prin care numele lui Iisus este invocat.30

Punerea mainilor pentru vindecare.

Scena binecuvantarii copiilor de catre Iisus este relatata de toti

trei evanghelistii sinoptici. Copilasii (TraiSta, Luca foloseste ppe.<j)T]) sunt
adusi la Iisus, probabil, de catre parintii lor (vezi masculinul avTols in
Marcu 10:13b), *'ca sa Se atinga de ei" (Matei spune "ca sa-si puna
mainile peste ei si sa se roage pentru ei", 19:13).31 Scopul actiunii
parintilor nu e clar precizat. Si-au adus copiii pentru binecuvantare,
pentru vindecare sau pentru alte favoruri? Nici una dintre relatarile
paralele nu sugereaza ca actul a fost facut in vederea vindecarii." Daca
scriitorii evangheliilor ar fi inteles ca Sitz im Leben - ul (contextul)
acestui episod a fost vindecarea, ei ar fi precizat acest lucru, iar actiunea
parintilor nu s-ar Fi lovit de opozitia uceniciioi. Fara a Tncerca sa
identifice motivele ce se afla in spatele cererii adresate lui Iisus, J.D.M.
Derret argumenteaza ca cererea e bazata pe o "superstitie interculturala,

w F.A.Sullivan, F.A., The Laying on of Hands in Christian Tradition in Spirit

and Renewal. Festschrift pentru J. Rodman Williams, editat de Mark W. Wilson
(Sheffield: Sheffield Academic Press, 1994), 42-54.
" Pluralul xfip"^ nu descrie obligatoriu un gest facut cu ambele maini. Mai
curand poate fi vorba de o expresie standard. Cf. J. Ysebaert. Greek Baptismal
Teminology, 255.
r- Contra J. Sauer, Der urspnmgliche 'Sitz im Leben' von Mark 10:13-16, ZNW
72 {|98I):27-5O. Posibilitatea unei actiuni de vindecare este de asemenea
sugerata de J. Ysebaert: "Gestul tacut de Iisus e numit de Marcu, binecuvantare.
E posibil totusi, s<i nu se fi tacut o diferenta clara intre acesta si gestul pentru
vindecare. Initial, poate ca lui Iisus i s-a cerut sa-i atinga pe copii datorita
efectelor pozi'tive ale punerii miinilor pentru vindecare. Din acest motiv,
episodul nu poate fi considerat o dovada a faptului ca punerea mainilor Tn
vederea binecuvantarii era in general cunoscuta" {GreekBaptismal Terminology,
1962,255).
 25

internationala" cu privire la puterea magica a mainii.33 Desi nu putem

exclude categoric posibilitatea de a fi existat elemente superstitioase in
credinta celor care aduceau copiii, putem totusi sublinia faptul ca nu
exista nici un indiciu in text, care sa sustina aceasta teza.
Este aproape sigur, deci, ca atingerea/punerea mainilor a fost in
acest caz un gest de binecuvantare. Aceasta interpretare traditionala se
bazeaza exclusiv pe actiunea lui Iisus care conclude relatarea lui Marcu -
Td<? Xf tPa<? ctt' aurd.34
Aceasta presupune ca cei care si-au adus copiii la Iisus pentru
binecuvantare au obtinut de la El chiar lucrul cerut. Teza lui J. Jeremias
precum ca episodul a avut loc cu ocazia Zilei Ispasirii si ca unii parinti au
preferat sa-si aduca pruncii pentru binecuvantare mai degraba la Iisus
decat la carturari, este, de asemenea, plauzibila.35

'* Derret se inseala probabil, concluzionand ca, respingandu-i pe copii, ucenicii

inceaica sa-L protejeze pe Iisus de a fi tratat ca o sursa de putere magica ("Why
Jesus Blessed the Children " NovTIS [1983], 11). Dupa cum observa Gundry, a
atribui ucenicilor un discernamant superior contemporanilor lor, ar putea fi
inteles ca o flatare din partea lui Marcu si o contradictie cu portretul nu prea
elogios pe care li-1 face evanghelistul (Mark: A Commentary ofHis Apology for
the Cross, Grand Rapids: Eerdmans, 1993, 547). Motivul maniei ucenicilor pare
a avea de a face cu conceptia lor (si a contemporanilor lor) privitor la copii ca
fund lipsiti de impoitanta pentru misiunea lui Iisus, incapabili de a avea credinta
pentru mantuire (F.D. Bruner, Matthew, vol. 2 I Dallas: Word Publishing, 1990],
694). Tratarea de sus a copiilor si indiferenta fata de aceasta categorie sociala
pare a tl fost tbaite raspandita mai ales in randurile liderilor religiosi. Mishna ne
arata cate ceva din atitudinea clasei superior intelectuale fata de copii. R. Dosa
ben Archinos spunea: "Somnul pana dimineata tarziu, vinul de la pranz,
flecareala cu copiii si zabovitul in locuri unde se aduna oamenii de nimic, distrug
taptura umana" (M. AbothlAO, In TDM5:646). Cf. J.D. Kingsbury, Mattewas
Story. (1986). 116. O explicate rezonabila e si cea oferita Nolland care crede ca
ucenicii au fost lezati in orgoliul lor de prezenta copiilor (Luke I, 881-82).
u Matei mentioneaza numai gestul lui Iisus, ca raspuns la cererea ce-i fusese
prezentata. iar Luca II ormte complet. Interesul lui Luca este sa arate ca Imparatia
lui Dumnezeu apartine celor umili (Lc. 18:16). Acest lucru poate fi dedus si din
contextul in care el isi plaseaza relatarea, mai precis dupa Pilda vamesului si a
Fariseului.
'5 J. Jeremias, IntantBaptism (London: SCM Press, I960), 49, facand referire la
tratatul Sopherim 18:5. Indignarea ucenicilor este explicata de Jeremias ca fiind
cauzata de urmatoarea situatie: "ucenicii au respins idea ca Iisus ar fi putut fi
tratat la acelasi nivel cu carturarii" (49).
26

Semnificatia punerii mainilor lui Iisus peste copii.

In Vechiul Testament, punerea mainilor la binecuvantare e mai

curand o anexa a cuvintelor de binecuvantare sau a rugaciumi rostite.
Gestui este un semn a) rugaciunii prin care eel care se roaga se identities
cu persoana pentru care se roaga. Este, insa, o actiune proftmd religioasa.
Despre semnificatia actului lui Iisus s-a sugerat ca, eel putinin
cazul lui Marcu, forma complexa a verbului KdTeuXoydv poate mdica
faptul ca Marcu percepe bmecuvantarea ca si cum aceasta s-ar cobon prin
mainile lui Iisus peste copii.36 E greu de crezut, Insa, ca Marcu a utilizat
verbul cu acest sens. Chiar si atunci cand e tradus prin a cobon
bmecuvantarea" sau "a chema binecuvantarea de sus , nimeni nu intelege
binecuvantarea ca pe un lichid care curge prin maim si e transm.s pr.n j
contact fizic.37 Dupa cum spune Lenski, -binecuvantarea nu se revarsa
prin mainile lui Iisus. ci venea prin cuvintele Lui".38 Actul.punerii
mainilor este doar un simbol al transferului de binecuvantare de la o 1
persoana la alta. Natura simbolistica a punerii mainilor pentru
binecuvantare e confirmata si de faptul ca In alte pasaje hpseste Nu a
existat nici un contact tizic atunci cand Simeon i-a binecuvantat pe
parint.ii lui Iisus (Lc. 2:34). iar atunci cind un grup mai mare: este
binecuvintat, intinderea mainilor peste acesta e suf.cienta (Lc .-4.50).
Putem deci, conchide ca scopul actului de binecuvantare (fie o simpla
atingere, punerea sau intinderea mainilor) este in primul rand acela de a
Identmca persoana care primeste binecuvantarea. Punerea main.lor poate
II de asemenea, un expresiv simbol al comunicarii dintre fnntde umane.
Pe latma faptul ca gestui confera binecuvantarea, acesta mai este si un
semn al acceptarii de catre Iisus si al identificani Lui cu cauza celor
ignorati si ostracizati de societate.

Punerea mainilor in vederea primirii Duhului Slant.

Exista doar trei cazuri in cartea Faptelor Apostolilor, cand

punerea mainilor este asociata cu primirea Duhului Sfant:

<fc R.H. Gundry, Mark, 545. .

*7 C5t despre verbul KanoAoyc^, indraznesc sa sugerez ca poate ti mteles ca
descriindu-L pe Iisus plecandu-sepentm a binecuvdnta copui.
M R.C.H. Lenski, The Interpretation of St. Mark's Gospel (Minneapolis:
Augsburg Publishing House, 1964), 429.
 27

a) La venirea apostolilor Petru si loan in Samaria pentru a-i vizita

noii convertiti botezati de Filip, cei doi ** s-au rugat pentru ei ca sa
primeasca Duhul Stant. ..Au pus mainile peste ei si aceia au primit Duhul
S/ant"(S:\5A7). .
b) Pe cand Tsi punea mainile peste Saul, Anania a spus: hrate
Saule, Domnul lisus, care ti S-a aratat pe drumul pe care veneai, m-a
trimis'ca sa-ti capeti vederea si sa te umpli de Duhul Sfant" (9:17). Nu ni
;e spune despre Pavel cand a primit Duhul Slant: cu aceasta ocazie sau
mai tarziu. Este posibil ca acesta sa ti tost momentul umplerii lui cu
Duhul Sfint, dar Luca sa fi omis a preciza lucrul acesta. Or, avand Tn
vedere textul din 9:12 unde punerea mainilor pare a fi doar pentru
vindecare. este posibil ca Saul sa fi primit Duhul Sfant mai tarziu,
probabil in legatura cu botezul sau.39
c) Pavel intalneste la Efes cativa ucenici care cunosc doar botezul
lui loan. Dupa ce i-a botezat *1n numele Domnului lisus,... Cand si-a pus
Pavel mainile peste ei, Duhul Sfant S-a coborat peste ei si vorbeau Tn alte
limbi si prooroceau" (19:6).
Pentru Luca, punerea mainilor nu este un act indispensabil pentru
orimirea Duhului Sfant. Din cinci pasaje ce se refera la botezul cu Duhul
Slant in Fapte (2:1-4; 8:14-17; 9:12,17-18; 10:44-48; 19:1-6), doar trei
mentioneaza punerea mainilor (8:17; 9:17; 19:6). intr-unul dintre acestea
'9:12, 17-18), legatura dintre actul punerii mainilor si primirea Duhului
Sfant nu poate ti sigur stabilita. Astfel, in doar doua locun dm Fapte,
Drimirea Duhului este Tn mod cert atribuita punerii mainilor (8:14-17;
19:1-6). Un al treilea locus clasicus Tn Noul Testament, unde punerea
nainilor este prezentata ca mijloc de primire a Duhului Slant, este Evrei
3:2. Aici actul apare ca tiind ritualul consacrat pentru primirea Duhului
Stant.""'

:" In favoarea opiniei ca Saul ar ti primit Duhul Stant cand Anania si-a pus
nainile peste ei, citam pe: G.W.H. Lampe, The Seal of the Spirit (London:
Longmans. Green & Co., 1951). 72.76 ; H. Ervin. Conversion. Initiation and the
Baptism in the Holy Spirit (Peabody, MA: Hendrickson, 1984), 49, R.P.
Vlenzies, Development, 263. Opinia ca nu sunt suticiente date pentru a ne
Dronunta ctnd anume a primit Saul Duhul Sfint, este sustinuta de catre: J.D.G.
Dunn, Baptism in the Holy Spirit (London: SCM Press, 1970), 78, n.15.; R.
Stronstad, The Charismatic Theology of St. Luke (Peabody, MA: Hendrickson,
1984), 66.
'" Epistola catre Evrei e datata in general intre anii 60 si 95 d.Hr. Clement din
Roma o citeaza adesea in IC/ement, aproximativ in anul 95 d.Hr. Pentru
irgumente, vezi H.W. Attridge, Hebrews, 6-9; A. Hagner, The Use of the Old

r
28

Fapte 8:14-17

Cel putin trei lucruri pot fi deduse din limbajul fclosit de Luca in
nota sa redactionala din v.16. in primul rand ovSeno yap ("caci inca
nu...") poate indica faptul ca situatia convertitilor samariteni era
anormala.41 Daca exista ceva anormal, era faptul ca le lipsea ceva ce ei
trebuiau sa aiba deja; le lipsea Duhul Sfant, care "nu se pogorase inca
peste niciunul dintre ei". Anormalul nu consta in faptul ca botezul nu
reusise a le da si darul Duhului. Contrar opiniei exprimate de catre unii
autori,42 trebuie clarificat ca in Fapte 2:38 Luca nu face din botezul in apa
locus-u\ primirii Duhului Slant; mai curand, acesta e lnteles ca o conditie
normala (dar nu si absoluta, cf. F.A. 10:44).43 Atat F.A. 2:38, cat si 8:16

and Sew Testament in Clement of Rome (NovTSup 34; Leiden: Brill, 1973),
179.95; P. Ellingworth, Hebrew and I Clement: Literary Dependence or
Common Tradition BZ 23 (1979), 262-69. O datare mai timpurie (undeva intre
52 si 54 d.Hr.) este sugerata de H.W. Montefiore, The Epistle to Hebrews
(1964), 12. presupunand ca autorul este Apolo si ca a fost scrisa din Efes,
bisericii din Corint.
r D. Petts, The Baptism in the Holy Spirit in Relation to Christian Initiation
(MTh dissertation, Nnthinghnm University, 1987). 65: M. Turner, Power from
on High (JPTS; Sheffield: Sheffield Academic Press, 1996), 360.
j: Beasley Murray, Baptism in the New Testament (Grands Rapids: Eerdmans,
1962), 108; R.N. Longenecker, Acts, 77; W.F. Flemington, The New Testament
Doctrine of Baptism (London: S.P.C.K. 1948), 50; E. Haenchen, The Acts, 184,
187; G.T. Montague, Christian Initiation and Baptism in the Holy Spirit:
Evidence from the First Eight Centuries (Co\\q%s\\\\z, MN: The Liturgical Press,
(1991). 30; R.E.O. White, The Biblical Doctrine of Initiation (Grand Rapids:
Eerdmans. I960), 199, 200: G.W.H. Lampe, Seal, 33; M. Turner, Power from
on High. 359. 369
4?Acts2:38:Mcrauona~c. (OncTiu) k"oi 3atttktOt'it*" ckckttik uli'jov ctti
Tin UVOUCITI IlHToti XtROTOlJ Cl's* acbtail/ TUiV 6tUapTl<i>V U|1U)U KOl
A.i'lliiJic7ccr0c -t\v frupcav tou ayiou TrycunaTos?. In primul rand, referinta la
botez poate fi aici o nota redactionala, care reflecta experienta religioasa
normala a noilor convertiti din perioada in care Luca si-a scris cartea. In al doilea
rand, functiunea distincta a botezului este clar indicata in acest verset: el trebuie
tacut "pentru iertarea pacatelor"(t^ d^ccriu nw duapTLWu), sau, mai bine
spus. "in baza lertarii pacatelor" (els' fiind aici cauzal). Propozitia
cat XiiuipeaGc -n]V boupeav tou dytou TrveujiaTos trebuie legata de fntreaga
fraza precedents, nu numai cu 3airTLCT0i'iToo. Vezi J.K.Parratt, 'The Holy Spirit
30

Noul Testament, acesta se refera la coborarea spontana si nemediata a

Duhului.
In al treilea rand, adverbul u.ovov ("numai"), asa cum este utilizat
aici((i6i/ov 6e Pe{3(iTrTiau.evoi uirfj-rrxov 19 to 6vou.a tou Kiipiou
Iijcrou), arata motivul pentru care credinciosii Samariteni nu primisera j
Duhul Slant: ei "fusesera numai botezati in numele Domnului Iisus . 1
Urmarea acestui fapt este aceea ca in conceptia lui Luca primirea Duhului j
Sfant nu este parte integranta din botezul in apa. Este ciudat ca unii j
autori4* ajung la o concluzie total opusa, cand exprimarea este atat de
clara. Daca Luca ar fi intentionat sa descrie un botez deficient, n-ar fi
spus oare "pentru ca [Duhul Slant] nu fusese dat niciunuia dintre ei, in
ciuda (ct koi cf. Lc. 11:8; 18:4) faptului ca fusesera botezati in numele
Domnului Iisus"?

Fapte 19:1-6

Aspectul care trebuie discutat eel dintii este necesitatea punerii

mnnilor de catre Pavel asupra ucenicilor efeseni. Pentru Dunn, chestiunea
este simpla; el presupune ca in v.5f. e vorba de o singura ceremonie, care
a inclus botezul si punerea mainilor.

deliberate, pe motiv ca intra in contradictie cu relatarea versetelor 15-18 unde se

sugereaza ca Srantul Spirit era dat numai prin punerea mainilor apostolilor."
x~ Cei mai multi autori traduc verbul imap/fAV doar prin a //, dar unii ?l lasa
netradus intrucai propozitia poate ti interpretaui si tara verb:
li(iuny fit (-ici-imTTicjiituoi. ... els' to ovo\aa ~a'v xvpiuv 'lntfou. E greu de
crezut c.i Luca a in trod us verbul iWipxov tara. sa aiba un scop precis. Conform
lui Thayer, undpyr.n' poate ti redat prin a incepe, a crea un inceput (Greek -
b'nL'is/i Lexicon of the New Testament, 6S3). Prin urmare, propozitia poate ti
tradusa: "pentru ca ei tacusera doar primul pas, fund botezati in numele
Domnului Iisus '! Aceasta este in deplin acord cu Fapte 2:38, unde botezul este o
conditie normala {primul pas) pentru primirea Duhului (desi aceasta nu era si o
conditie absoluta). Implicatia traducerii de mai sus este ca samaritenii nu au
avansat in expenenta lor religioasa dincolo de initierea lor in crestinism, initiere
care pentru Luca este primul pas. Din anumite motive ei nu tacusera al doilea pas
care le-ar ti content Duhul Sfant.
4S A.J. Mason, The Relation of Confirmation to Baptism (1983), 20; E.
Kasemann, The Disciples of John the Baptist in Ephesus, in Essays on New
Testament Themes, ET 1964, 137, care argumenteaza ca "primirea Duhului este
evenimentul care distinge botezul crestin de eel al lui loan".
 31

Punerea mainilor din v.(> trebuic sa fie punctul culminant al unei singure
cercmonii al carei clement dc baza era botczul si al carei scop era
primirea Duhului. Acest lucru este dedus din forma v.5 si urm., care
pcatc fi tradus: "... au fost botezati In numele Domniilui Iisus, si,
punindu-si mainile peste ci, Duhul Sfant S-a pogorat peste ei."
Punerea mainilor este mentionata aproapc parantetic; ordinea
evcnimentelor fiiud: "botezul, (urraat de) ... Duhul". Cu siguranta o
actiune duce si isi are concluzia in cealaltS, fara vreo intrcrupere
perceptibila.49

E totusi Tndoielnic faptul ca Luca a intentional sa redea o relatie

atat de stransa Tntre botez si punerea mainilor si, prin urmare, intre botez
si darul Duhului. Presupunerea ca punerea mainilor este aproape
parantetic mentionata tntre botez si primirea Duhului pare a fi bazata mai
curand pe o traducere englezeasca. Cu siguranta in limba greaca,
participiului nu i se poate atribui in general o valoare parantetica (ex.
n[(TTvaavre<; din v..2 sau a.KoucrauTe<? din v.5 nu descriu deloc actiuni
parantetice sau nesemnificative). Cu atat mai mult in textul nostru, unde
participiul circumstantial emGr|v~09 este o parte a unei construct^ cu
genitivul absolut - ko! ctti0ci/to9 avrdis tou FlauXou X^pfl9, "Cind
si-a pus Pavel mainile peste ei". Intentia cu care Luca foloseste un
participiu circumstantial aici in v.6 este de a reda relatia temporala dintre
punerea mainilor si venirea Duhului Sfant (una de coincidenta). Folosirea
conjunctiei mi la Tnceputu! v.6 nu implica o conexiune intre botez si
punerea mainilor in masura in care "o actiune (botezul) duce si isi are
concluzia in cealalta (punerea mainilor) fara vreo intrerupere
perceptibilaf, deoarece o astfel de conexiune ar fi putut fi exprimata mai
bine prin to decat prin Kat.50Luca distinge aici cele doua actiuni
cdordonate, separate prin koi , adica botezul si punerea mainilor.

4" Holy Spirit, 87. O astfel de pozitie parantetica a punerii mainilor a fost
sustinuta anterior de A.J. Mason: "Desigur ca Luca nu descrie o ceremonie
deosebita. N'ici macar nu face din actiunea apostolilor una de principiu. asa cum
se intamlpa in reiatarea celor petrecute in Samaria, ca sa spuna: Atimci Pavel si-a
pus mainile peste ei. El se exprima ca si cand punerea mainilor ar fi o parte
obisnuita din administrarea acestui sacrament si precizeaza ca botezul astfel
completat a avut efectul dorit" {The Relation of Confirmation to Baptism, 27).
50 Vezi mai departe in v.6 conjunctia ts folosita pentru a exprima un rezul-
taf f|X.0e to irvc ujia to ayiov 'ctt' outous, eXdXouv Te yXtixjcrais wat
eTTpoiTiTtuoi'. Duhul Sfant s-a cobordt peste ei, iar ca rezultat, vorbeau in
limbi si proroceau.
32 ^

atribuind fiecareia functii diferite. Darul Duhului este clar atribuit punerii
mainilor si nu botezului.
Ca si in 8:17, punerea mainilor este necesara aici pentru a corecta
o anormalitate. Asemenea omologilor lor samariteni, ucenicii efeseni nu
primisera Duhul la inceputui experientei lor crestine, cum ar fi fost
normal. Coborarea Duhului Slant trebuia determinata, si lucrul acesta s-a
facut prin rugaciune si punerea mainilor. Faptul ca sunt relatate doar doua
situatii anormale se datoreaza probabil dorintei lui Luca de a prezenta
activitatea lui Pavel si Petru Tn paralel.

Semnificatia actului punerii mainilor in vederea primirii

Duhului Sfant.

Scena care urmeaza primirii Duhului de catre samariteni pune

oarecum in lumina modul cum nil Intelege Luca punerea mainilor.
Naratorul critica doua conceptii gresite pe care le afiseaza Simon Magul.
In primul rand, Simon concepe puterea manifestata prin apostoli ca pe un
fel de mana, lucru care reflects mediul elenistic din care provenea
magicianul.51 Luca este critic fata de o astfel de conceptie. Pentru el,
Duhul Slant nu este o putere impersonate,52 care, manipulate abil, devine
o sursa de minuni si surprize; ea este mai curand puterea care domina st
prin care misiunea Bisericii este reaiizata." In al doilea rand, Simon
priveste punerea mainilor apostolilor ca pe un "act magic deosebit de
etlcient"54, pe care, daca 1-ar obtine, 1-ar pune in valoare ori de cite ori ar
avea ocazia. E important sa observam faptul ca critica lui Luca nu vizeaza
In mod deosebit asocierea de catre Simon a Duhului cu punerea mainilor.
Insusi Luca a crezut ca darul Duhuluiputea veni prin mainile omului (cf.
9:17; 19:6). Conceptia gresita la care face trimitere Luca si pe care o
exprima in cuvintele lui Petru este ca primirea Duhului poate fi

S! Ireneu (Contra Heresies 1:23) pretinde ca Simon a fost fondatorul

gnosticismului si liderul unei secte numite a simonitilor
s- Contra Bousset care credea ca Duhul e prezentat in Fapte ca "o putere
impersonala lucrand apane de Hristos. ..." (citat in C.S.C.Williams, The Acts of
the Apostles. 293; vezi de asemenea Schweizer, "irveuiia" in TDNT, VI).
Sl Duhul e prezentat in Fapte ca agentul personal al lui Dumnezeu care poate fi
mintit (5:3), ispitit (5:9), sau caruia omul i se poate impotrivi (7:51). El poate, de
asemenea, dirija misiunea bisericii (8:29; 10:19; 11:12; 13:4; 16:6-7), alege
lucratorii (13:2; 20:28), lua decizii (15:28; 19:21), prezice evenimente viitoare
(1:16; 4:25; 20:23; 21:4; 21:11).
54 E. Haenchen, Acts, 304.
 33

manipulate dupa bunul plac al celui care poseda Duhul. Asocierea pe

care Simon o facea Tntre punerea mainilor apostolilor si magie, nu poate
fi trecuta cu vederea de catre Luca. Accentul pe care Tl pune pe
rugaciunea apostolilor indica faptul ca pentru el Duhul Sfant este intr-
adevar un dar pe care Dumnezeu Tl acorda si nu omul. Punerea mainilor
este eel mult mijlocul prin care un astfel de dar este transmis.
Urmandu-1 pe Lampe55, R. Menzies Tntelege punerea mainilor
peste credinciosii samariteni ca pe un ritual al autorizarii pentru lucrare.
Noii convertiti sunt autorizati de apostoli sa devina misionari ai bisericii.
Spre deosebire de cei sapte diaconi (6:6) sau de Pavel si Bamaba (13:3),
noii convertiti din Samaria nu poseda darul Duhului Tnainte de trimitere; e
necesar, deci, ca Duhul sa le fie dat in momentul trimiterii lor, ca o
imputernicire Tn vederea ducerii la Tndeplinire a mandatului lor de
misionari. Deci, samaritenii sunt trimisi si imputerniciti printr-o
singura ceremonie. Totusi, primirea Duhului nu a facut parte din acest
ritual, ci a tost mai curand un"element suplimentar".56
E putin probabil, Tnsa, ca apostolii au Tnsarcinat pe fiecare
convertit prin punerea mainilor pentru a fi un misionar, conducand Tn
masa ceremonii de trimitere; Luca nu-i prezinta pe majoritatea
convertitilor ca fund implicati in activitati evanghelistice.57 Teza lui
Menzies trece cu vederea faptul ca asocierea stransa dintre primirea
Duhului si convertire sugereaza ca darul Duhului nu e vazut de Luca doar
ca o imputernicire pentru misiune. In al doilea rand, modelul iudaic, pe
care Menzies spune ca biserica l-ar fi preluat, presupunea o perioada de
instruire sau detinerea anumitor calitati spirituale Tnainte, ca cineva sa fie
trimis in lucrare. losua a primit atat instruirea necesara unui lider cat si
Duhul lui Dumnezeu, Tnainte de a fi ordinat. La fel, ucenicul unui rabin
evreu, era ordinat ca rabin numai dupa o perioada Tndelungata de instruire
si un timp de practicare a vocatiei de Tnvatator, sub supravegherea
invatatorului sau.

>s G.H.W. Lampe, Seat, 77.

St< Development, 259 si urm. Un punct de vedere asemanator cu eel sustinut de
Menzies este eel a I lui Dom Gregory Dix, care intelege punerea mainilor ca pe o
ceremonie de ordinare, si amune ordinarea profetilor (Confirmation, or Laying
on ofHands?, 1936, 18-19, 23).
57 Vezi M.Turner, Power from on High, 359: "Luca nu sugereaza ca toti
convertitii au fost imediat trimisi de Duhul in misiune (singurul nou convertit pe
care Luca II prezinta ca implicindu-se imediat Tn marturisire si evanghelism este
Pavel |F.A.9:2OJ)"; cf. si 398-99.
34

Referindu-se la credinciosii samariteni, Stanley M. Horton

sugereaza ca "e mai bine sa consideram aici punerea mamilor ca un
miiloc de tncurajare a credintei lor si ca un gest care precede venirea
Duhului sau eel putin distinct de aceasta."58 Dar o astfel de interpretare
psihologica ce disociaza coborarea Duhului de punerea mamilor
contrazice precizarea clara a lui Luca, si anume ca "Duhul Sfint era dat
prin punerea mtinilor apostolilor" (8:18). Suntem de acord, rnsa, cu
constatarea lui C.K.Barret ca "Duhul nu raspunde la un anumit stimul
cum ar fi punerea mainilor (...) ci este dat numai ubi etquando visvm est

Probabil cea mai justa intelegere a punerii mainilor pentru

primirea Duhului Sfint este sa o consideram un simbol al rugaciunn care
insoteste invocarea darului Duhului Slant. Chiar si atunci cand nu este
mentionata rugaciunea (19:6), putem vedea actul ca o expresie a
epiclezeu a invocarii coborarii Duhului Sfant.

Punerea mainilor pentru ordinare.

Prima ordinare cu punerea mainilor e relatata de Luca in legatura

cu numirea (Kaeicmiui) celor sapte diaconi (Fapte 6:6). Punerea
mainilor este insotita de rugaciune si se pare ca e facutade mtreaga
comunitate (kqi ttPoctcu^d|ivol k.Tt0i}mv auTois tq? x^pa?)-
Celalalt caz de punere a mainilor pentru ordinare in Fapte este ce
al trimiterii in lucrare a lui Saul si Barnaba (13:3). Si de aceasta data actul
punerii mainilor insoteste rugaciunea si pare a fi facut de catre
intreaga bisenca6(i(7OTC vijaTcuaavTCS Kai irpoacu^auei/oi kcii
T(X9 XClpO9 aUTOLq). ^
in ITim 4-14 Timotei este indemnat de catre Pavel: "Nu Ii
nepasator de daml (xapLCJiiaTOs) care este In tine, care ti-a tost dat prin
proorocie, cu punerea mainilor de catre ceata batranilor
(ikto cm GcaG^ twv x^P'^ "o& TTpccrpuTGpiou). In 2Tim. 1.0,
referindu-se probabil la aceeasi situatie, Pavel ii reaminteste lui Timotei:
"Sa inflaccirezi darul lui Dumnezeu (to xapitJ[ia tou Geou) care^ este
in tine prin punerea mainilor mele " (bier Tils cmQe.cjew tuv x^P<^

SN What Do Thev Say about the Holy Spirit (1976); 162. ^ '
s" C.K. Barret, '"Light on the Holy Spirit from Simon Magus , in Kremer, Les
ActesdesApotres(\979), 293.
60 Cu exceptia manuscrisului Codex Bezae. Cf. T.F. Torrance, Consecration and
Ordination", 57711 (1958), 237.
 35

aov) Nu e clar daca in ambele texte darulse refera la darul Duhului sau
la un dar spiritual care il facea pe Timotei eficient in lucrare. Totusi, cei
mai multi comentatori iau cele doua referiri la punerea mainilor ca
descriiruf un ritual de ordinare. Si cea de a treia referire la punerea
mainilor in Epistolele pastorale (lTim.5:22) este legata tot de un Tndemn:
*Sa nu-ti pui mainile peste nimeni cu graba si sa nu te faci partas
pacatelor altora" (Xeipas Taxews un8ei/i emTtGei...).
Desi unii cred ca versetul se refera la punerea mainilor pentru
botez61, restaurarea prezbiterilor cazuti62, initierea unui proces de
acuzare63, sau alte practici de cult contemporane64, majoritatea
comentatorilor vad aici o referire la ceremonia ordinarii.
Presupunerea lui Daube ca punerea mainilor de catre ceata
prezbiterilord'm ITim. 4:14 (emGecreiDS rtiv x^pwv toO
TTpeCTpurepiou) ar putea fi inteleasa ca "punerea mainilor cu scopul de a
face prezbiteri", a provocat multe dezbateri.65 Daube vede In aceasta

"' Tertulian. De Baptismo XVIII; D. Daube, New Testament and Rabinic

Judaism, 144.
62 F.C. Chase, Confirmation in the Apostolic Age (London: Macmillan, 1909),
65; B.S. Easton, The Pastorals Epistles (tizw York: The Scribner's Sons, 1947),
160; W. Ellicot, A Critical and Gramatical Commentary on the Pastorals
Epistles, 2nd ed. (Andover, MA: Draper, 1994), 97; Paul Galtier, "La
reconciliation des pecheurs dans La Premiere Epitre a Timothee", in Recherches
de Science Religieuse 39 (1951): 317-320; Victor Hasler, Die Briete an
Timotheusund Titus (Zurich: Theologhicche Verlag, 1978), 43; Gottfried Holtz,
"Die Pastoralbriefe", in THNT, 13:129; Edward Schweizer, Church Order in the
\:ew Testament (Studies in Biblical Theology 32; Naperville. IL: Allenson,
1961). 207-208: Hans von Campenhausen. Ecclesiastical Authority and Spiritual
Power in the Church of the First Three Centuries, trad de. J.A. Baker (Stanford.
CA: Stanford University Press, 1969), 147-48; J. Ysebaert, "L'impositton des
mains, rite de reconciliation", La Maison-Dieu, 90 (1967): 93-101. Teza ca
punerea mainilor in ITim. 5:22 se refera la un ritual al recunoasterii batranilor
(care poate include atat reconcilierea eel or cazuti cat si ordinarea de noi
prezbiteri) este sustinut de David A. Mappes, "The 'Laying on of Hands' of
Elders", in Biblioteca Sacra 154 (1997): 473-79.
" R.R .Woodward, A Commentary on 1&2 Thessalonians, 1&2 Timothy, Titus,
Philemon (Abilene, TX: ACU, 1985), 81.
M Marjorie Warkentin, Ordination: A Biblical-Historical View (Grands Rapids:
Eerdmans), 145-52.
6S Punctul de vedere al lui Daube e trnpartasit de J.N.D. Kelley, A Commentary
on the Pastorals Epistles (London A.&C. Black, 1963), p. 108; J. Jeremias,
36

sintagma o transliterare greaca a termenului ebraic Dipt nDQO. Prin urmare,

in viziunea sa, ordinarea lui Timotei de catre Pavel a fost de fapt o
"ordinare rabinica". E discutabil totusi daca CipT este un genitiv obiectiv,
cum pretinde Daube, Tntrucat sintagma rabinica se refera in primul rand la
punerea mainilor batranilor peste jertfa colectiva.66

Semnificatia actului punerii mainilor in vederea ordinarii.

Ordinarea din Fapte 6:6 si 13:3 au ca model mai curand scena din
Numeri 8:10, decat ordinarea lui Iosua de catre Moise (Num. 27:18, 20;
Deut. 34:9), IntrucTt mtreaga comunitate si-a pus mainile.67 Astfel, este
vorba mai curind de un gest de consacrare decat de unul de instalare a
unui succesor. Desi forma si terminologia ordinarii apar Intr-adevar in V
Fapte 13, ceremonia nu pote fi interpretata ca ordinare. Activitatea de
dinainte a lui Saul si Bamaba (1 l:24ff.; 13:1; Gal. 1:21) si precizarea lui
Pavel din Gal.l despre apostolia sa previn Tntelegerea ceremoniei ca
ordinare.68 De fapt, scopul ritualului e precizat In 14:26: prin punerea
mainilor, cei doi misionari au fost "Tncredintati in grija harului lui
Dumnezeu" (Trapa&e86uevoi t(i xapLTl Tu Qeou). Din asocierea
punerii mainilor cu rugaciunea in 13:3 si comentariul lui Luca din 14:26,
devine clar ca ceea ce avem aici este un simbol al binecuvantarii.69
Semnificatia principals a punerii mainilor in ordinarea lui
Timotei este trimiterea de lucratori pentru a vesti Cuvantul. In al doilea
rand, gestul semnifica, la fel ca In Vechiul Testament, acordarea unor
Xapiu\iara ca sa abiliteze persoana ordinata pentru Indeplinirea
misiunii. in al treilea rand, prin asociere cu rugaciunea, gestul pare sa

"KPRIRITI-PION ausserchristlich bezeugt". ZNW 48 (1957), p. 129; J.

Ysebaert. Greek Baptismal Terminology, p. 279. Pentru o critica a pozitiei lui
Daube. vezi T.F. Torrance. "Consecration and Ordination", SJT \\ (1958), p.
328; G. Bornkamm, "Trpc<7|W, TDNTVl, p. 666, n. 92; E. Ferguson, 'The
Laying on of Hands: It's Signifcance in Ordination" /7S26 (1975); J.P. Meier,
"Presbyteros in the Pastoral Epistles", CBQ 35 (1973), pp. 340-42.
'* Argumente impotriva pozitiei lui Daube sunt rezumate de J.P. Meier,
"Presbyteros in the Pastoral Epistles", pp. 340-344.
<l7 J.K. Parratt, "The Laying on of Hands", 213.
68 EFerguson, "Ordination in the Ancient Church", Restoration Quarterly 5
(1961), 137; Cf. Lohse, Die Ordination im Spa'tjudentum und im Neuen
Testament{Gbtlingen: Vandenhoeck & Ruprecht, 1951), 73.
69 S. Dockx, "L'Ordination de Bamabe et de Saul d'apres Actes 13:1-3",
NouveUeRevue Theologique9% (1976), 248 si urm.
 37

aduca Tn discutie conceptul de binecuvantare. De aceea, poate fi inteles si

ca un simbol' al invocarii Duhului Slant pentru a aduce xap'lo"M-a
necesara. Contextul este evident charis-matic (vezi pozitia emfatica a lui
dueXeu) si dvaCwTrupetv); ritulalul nu este inca institutionalizat. Din
toate cele de mai sus, ctt si din faptul ca Timotei este ordinat de catre
ceata prezbiterilor, reiese ca ordinarea in Epistolele Pastorale nu poate fi
inteleasa ca o "succesiune apostolica". In concluzie, se poate spune ca
ordinarea in sensul cream unui al doilea eu nu poate fi gasita in Noul
Testament.7"

Concluzii

Punerea mainilor apare frecvent in Vechiul Testament, Tn

literatura iudaica, scrisa inainte de aparitia crestinismului, si in cea
rabinica scrisa dupa secolul al II-lea d.Hr., dar si Tn Noul
Testament. ~ _,
In Vechiul Testament aceasta practica apare in diverse
contexte, cum ar fi actul binecuvantarii, jertfele, ceremonia din
Ziua lspasirii, la consacrarea levitilor, mstalarea unui succesor si
judecarea'unei persoane care a hulit In tenninologia Vechiului
Testament se face distinctie Tntre doua forme de punere a mainilor,
astfel ca verbul -jdo se foloseste pentru cazurile cand gestul se facea.
cu cxeicitarea unui presiuni asupra capului, iar verbcle do si nc
pentm cazurile cand mainile erau puse cu gingasie peste cineva.
Aceasta distinctie nu este pastrata nici Tn LXX si nici Tn Noul
Testament. . .
In urma analizei succinte a literaturii iudaice si rabmice, am
remarcat faptul ca punerea mainilor apare aici in general in aceleasi
contexte, exceptie facand Genesis Apocryphon, unde gestul face
parte dintr-un ritual de exorcizare. .
Punerea mainilor in Vechiul Testament si Tn celelalte scnen
evreiesti poate avea mai multe semniflcatii: identificarea persoanei
care pnmeste binecuvantarea, identificarea animalului care va fi
adus ca jertta si transfeml pacatelor, vinovatiei, a slujbei, a unor
calitati de la o persoana la un animal sau la o alta persoana.

70 H.F. Peacock, "Ordination in the New Testament", RevExp 4 (1958), 256;^

Contra T.F. Torrence care vede aici conceptul de "succesiune apostolica
("Consecration and Ordination", 238 si urm.); A. Ehrhardt, The Apostolic
Succesion (London: Lutterworth Press, 1953), 32 si urm.
38 |.;j

Din toate aplicatiile punerii mainilor in Vechiul Testament S

si in scrierile iudaice, doar punerea mainilor pentru binecuvantare J
si pentru consacrare (ordinare) au fost continuate in Noul
testament. Alte doua uzante ale practicii sunt caracteristice
crestinismului timpuriu: punerea mainilor pentru vindecare si
punerea mainilor in vederea primirii Duhului Sfant. !n cazul ,|
vindecarii, punerea mainilor este inteleasa de evanghelistii sinoptici j
ca mijlocul prin care puterea de vindecare este transmisa ^
bolnavului. Aceasta putere se distinge, Tnsa, de mana - puterea k
impersonate, care se scurge la o simpla atingere involuntara - si ^
este Tntotdeauna asociata cu actul credintei, operand numai cand
aceasta este evidenta in viata bolnavului sau a persoanei prin care .j
se face vindecarea. '*
Cercetand cu atentie textele Scripturii, am ajuns la j
concluzia ca primirea Duhului Sfant nu este parte integrants din <
botezul in apa. Cele doua experience sunt distincte, chiar si atunci ]
cand ele au loc simultan. Primirea Duhului Sfant nu este legata j
indisolubil nici de punerea mainilor, tnsa, in situatii speciale, Duhul j
poate fi primit prin acest act, dar si atunci gestul trebuie privit ca un j
simbol al rugaciunii, expresie a epiclezei, a invocarii Duhului j
Stant.
O alta concluzie pe care o putem desprinde este aceea ca, in
cazul ordinarii noutestamentale, punerea mainiior are in primul
rand semnificatia trimiterii lucratorilor crestini de a propovadui
Cuvantul. Gestul poate fi Tnteles si ca un mijloc prin care celui
ordinat Ti sunt impartite anumite harisme sau, si mai simplu, ca un
simbol al invocarii Duhului Stant de a-1 harui pe eel ordinat cu
harismek de care acesta are nevoie in lucrarea la care este chemat.

The Laying on of hands ...

The purpose of this paper is to analyze the occurrences of the B

laying on of hands in the Old Testament, Jewish literature and the New 1|
Testament and to uncover in each situation the significance attached to s
the gesture. After discussing all the occurrences of the gesture in the Old ;|
Testament, the author concludes that the gesture can signify |
identification, ownership and transference. It is shown that the f
 39

significance of the laying on of hands and the form of the gesture are
interrelated so that the gesture performed with one hand signifies
identification or ownership and the laying on of both hands signifies a
transference of something from one person to another.
Other sources like Apocrypha and Pseudepigrapha, Qumran and
Rabbinic literature are taken into account. The laying on of hands here
has a similar usage, except for its occurrence in the Genesis Apocryphon
where it is presented as a gesture of exorcism.
From all the contexts in which the laying on of hands occurs in
the Old Testament and other Jewish writings, only the use of hands for
blessing and commissioning has been carried into the New Testament.
Two other uses of the rite are characteristic of early Christianity: the
laying on of hands in healing and in connection with the reception of the
Spirit.
In healing, the gesture is understood by the synoptic writers as
the means by which the healing power is transferred to the sick person.
The efficacy of the laying on of hands in healing is always dependent on
the faith exhibited by the sick or the person who lays hands. This shows
that the healing power is not a mana which can be poured from a vessel
into another or discharged at a simple, involuntary touch. It is the power
of God imparted (to Jesus or to his followers) through'the anointing of the
Holy Spirit.
The author makes it clear that the giving of the Spirit is not
integral to water baptism. In special circumstances, the gift of the
Spirit can be bestowed through the laying of the hands but the
gesture is best understood as a symbol of prayer, the expression of
the epic/esis. the calling down of the Holy Spirit.
Another conclusion drawn is that the laying on of hands in
ordination signifies primarily the commissioning of ministers to
proclaim the Word. It may also be understood as a means by which
some charismata are bestowed on the person ordained or, simply,
as a symbol of the invocation of the Spirit to bring the needed
charismata.
40

ABREVIERI
ale titlurilor unor reviste de specialitate, serii de comentarii straine si ale
unor lucrari clasice, citate in acest studiu.

AB Anchor Bible
B.Sanh.
Talmudul Babilonian, tratatul Sanhedrin
Bibliiheca Sacra
Biblische Zeitschrift
Catholic Biblical Quarterly
Encyclopedia ofBiblical Theology, cd. de J. Bauer
ExpTim Expository Times
Howard Theological Review
jA ()s Journal of the A merican Oriental Society
Journal ofBiblical Literature
Jewish Encyclopaedia
Journal of Pentecostal Theology Supplement Series
Journal for the Study of the New Testament Supplement Series
JSNTS
JSOTS
Journal for the Study of the Old Testament Supplement Series
Journal of Theological Studies

\l }'eb Mishnah. tratatul Yebamot

\:OVT Novum Testamentum

NovTSup Novum Testamentum Supplement Series

NTOA
Novum Testamentum et Orbis Antiquus
Y'/;s' .Veu1 Testament Studies
RevExp Review and Expositor
Studies in Biblical Theology
Scotish Journal of Theology
SR Science Religieuse/Sciencc and Religion
Theological Dictionary ofthe New Testament
77>V7
Thcologischer Handkommentar /urn Neucn Testament
THNT
17 [ 'etus Testamentum
Word Biblical Conimentar>'

ZNW
Zcitschrifl fur die ncutestmncntliche Wissenschaft