Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Documents - Tips Psihologia-Vederii
Documents - Tips Psihologia-Vederii
Mihaela TO I
Testul nr.1
n timp ce senzaia are caracter monomodal (este funcia unui anumit analizator), percepia
este plurimodal (reflect simultan, succesiv un complex de nsuiri pe care le sintetizeaz ntr-o
configuraie specific, proprie acelui obiect reflectat i au un neles logic pe baza cruia putem
deosebi acel obiect de celelalte).
Prin aceast particularitate a reflectrii percepia asigur o cunoatere senzorial de un grad
superior. Percepia apare ca rezultat al aciunii unui stimul complex, care n mod obiniut acioneaz
concomitent asupra mai multor analizatori. Fazele de excitaie din scoara cerebral aprute sub
aciunea diferitelor nsuiri ale stimulului complex, se leag ntre ele, altfel spus, are loc un fenomen
de integrare cortical a informaiilor senzoriale, fenomen care va sta la baza constituirii imaginii
integrale a obiectului reflectat.
Aceast sintez cortical superioar permite deosebirea obiectului dup o totalitate de nsuiri
i totodat i creaz omului posibilitatea de a rspunde la stimuli compleci ca la un ntreg.
Dac la un om se tulbur legturile corticale ca efect al unor condiii patologice ale scoarei,
atunci el va auzi sunete, far perceperea cuvintelor, va vedea forme colorate fr perceap un tablou
ntreg etc.; ceea ce formeaz prin urmare specificul psihologic al percepiei este fenomenul de
integrare plurimodal realizat pe baza interaciunii i comunicrii dintre diferite sisteme senzoriale
particulare.
Legea pragurilor senzoriale presupune c un anumit excitant produce o senzaie numai dac
are o anumit intensitate, dac depete un anumit prag (pragul minimal absolut ). S-a
demonstrat c exist i un prag absolut maxim, definit ca cea mai mare cantitate de stimul care mai
determin nc o senzaie specific.
Valoarea general a pragurilor este stabilit statistic; unele persoane pot avea un prag mai mic,
deci o sensibilitate mai mare, altele un prag mai mare i deci o sensibilitate mai sczut.
Cantitatea minim de stimul care adugat la stimularea iniial determin o nou senzaie se
numete prag diferenial.
La realizarea oricrei senzaii toate legile acioneaz corelat.
Tot ce are semnificaie pentru om se impune n cmpul su perceptiv contrazicnd, astfel, o
lege a fizicii privind relaia dintre mrimea cauzei i mrimea efectului. Ceea ce este perceput este
semnificativ dac se leag de trebuinele, interesele, scopurile, ateptrile omului. Acel obiect care
este semnificativ, chiar dac este mai slab printre altele mai evidente, se impune i este mai bine
perceput.
Sensibilitatea unui organ senzorial se modific nu numai unei stimulri specifice lui, ci i prin
excitarea altui organ senzorial, fenomen dovedind existena unei interaciuni ntre diversele simuri.
S-a demonstrat c sunetul constant al unui diapazon este auzit mai tare cnd, simultan, se aprinde o
lumin i mai slab cnd ea se stinge. nteraciunea pare a fi valabil pentru toi receptorii.
Sensibilitatea vederii crepusculare crete cnd ne tergem faa i gtul cu ap rece (excitarea
simului termic), cnd mestecm tablete dulci-acrioare (stimulare gustativ) i cnd ne form
respiraia (influena interoceptorilor).
Interaciunea nu are drept efect numai creterea sensibilitii, ci i scderea ei, dac excitanii
au o mare intensitate. Sunetele slabe produc o cretere a sensibilitii vizuale, dar cele puternice
cauzeaz o scdere a ei. De aceea vorbim de sunete catifelate, ascuite sau subiri , de culori dulci,
calde sau reci.
Un alt fenomen de interaciune senzorial l constituie aa-numita sinestezie: cnd un stimul
acioneaz asupra unui receptor, el poate produce, n acelai timp, i senzaii caracteristice unui alt
analizator. Sinestezii frecvente sunt ntre vz i auz. Sinestezia pare a fi o premis a dotaiei artistice
.
Kinestezia face parte, alturi de somatoestezie i senzaiile statice, din grupa senzaiilor
proprioceptive. Reprezint sensibilitatea organismului fa de propriile sale micri, bazat pe
integrarea informaiilor proprioceptive, musculare i tendinoase, cu informaiile vestibulare.
Formele de baz ale kinesteziei sunt:
a Kinestezia manual;
b Kinestezia aparatului locomotor;
c Kinestezia verbo-motorie.
Senzaiile kinestezice au un rol hotrtor n controlul micrilor i n integrarea acestora n
aciuni voluntare complexe; ele fac posibile de exemplu ndemnarea manual , dansul i cntatul la
instrumente muzicale.
Testul nr. 2
Datorit orientrii liniilor terminale, linia orizontal de sus face parte dintr-un ansamblu
delimitnd o suprafa mai mare dect linia paralel de jos, care pare astfel mai scurt, nglobat
fiind ntr-o suprafa mai mic.
-constana formei;
-constana mrimei;
-constana culorii.
Legea adaptarii senzoriale reflecta modificarea nivelului initial al sensibilitatii n cadrul unui
analizator sub influenta intensitatii si duratei de actiune a stimulului. Adaptarea este un proces de
reglare a functionarii analizatorului coordonat de la nivelul scoartei cerebrale . Se realizeaz n sens
ascendent sau descendent.
Stimularea prelungit a analizatorului cu stimuli de intensitate scazuta provoaca o scadere a
pragului si o crestere a nivelului sensibilitatii (adaptare ascendenta).
Stimularea prelungita a analizatorului cu stimuli de intensitate crescuta provoac o crestere a
pragurilor i corespunzator o scdere a nivelului sensibilitatii (adaptare descendenta).
Fenomenul adaptarii poate fi analizat si din perspectiva vitezei, a rapiditatii cu care acesta se
produce.
Cresterea progresiva a intensitatii stimulului duce la cresterea intensitatii senzatiei.
Descresterea progresiva duce la descresterea intensitatii senzatiei. Intensitatea experientei senzoriale
poate scadea si datorita intrarii in functiune a fenomenului de adaptare, de obisnuire cu stimulul.
In timpul expunerii la stimuli au loc fenomene de:
- amplificare - adaptarea senzoriala ,
- diminuare al stimulului, finalizate prin disparitie si declin
Adaptarea este un fenomen relational si ia in considerare:
- nivelul initial al sensibilitatii, porneste de la un nivel dat al acesteia, lund apoi valori
diferite in functie de intensitatea si durata stimulului;
- depinde si de anumite particularitati morfofunctionale ale organelor de simt si de locul si
rolul acestora in procesul reflectarii informationale
- particularitatile contextului obiectiv si subiectiv in care are lor receptia.
Robu M. Mihaela TO I
Adaptarea are un rol pozitiv, ea asigurnd reglarea optima a stari functionale a analizatorilor
in raport cu intensitatea, durata si semnificata stimulilor.