UNIVERSITATEA NAIONAL DE ART TEATRAL i CINEMATOGRAFIC

I.L.CARAGIALE Bucureti

Facultatea de teatru

Specializarea Actorie

LUCRARE DE LICEN

Profesor coordonator:

conf. univ. dr. Mihaela Beiu

Absolvent:

Ioana Ctlina Nicolae

IUNIE 2016

1
TEMPUS OMNIA VULNERA SANAT

TIME HEALS ALL WOUNDS

TIMPUL VINDEC TOATE RNILE

2
Cuprins:

I. A trebuit s capitulez pentru a nvinge - Argument

II. Date despre autor sau Cel ce a creat

Scriitorul este regele Cuvintelor. Viaa lui Tom Ziegler
Un scriitor nu-i alege temele, temele l aleg pe el. Temele abordate
Scriitorul, ca i femeia frivol, i comercializeaz intimitile. Premiile obtinute
Scriitorii sunt inginerii sufletelor omeneti. De vorb cu Tom Ziegler

III. Treapta a noua O poveste simpl despre familie, abandon, demoni i cutri
Sfritul cheam un nou nceput. Cum a luat natere
Ciocnirea dintre scriitor i critic d erudiiei o scnteiere. Ce spun criticii
Multi vd, puini cunosc. Analiza piesei
Nu e nimeni mai iresponsabil i mai neputincios dect un om scufundat n patima
alcoolului. Alcoolismul metod de evadare i Terapie cum se vindecm
Cnd te ajui tu nsui, te ajut i cerul. Alcoolicii Anonimi
Accept - pentru moment - orice se ntampl. Co-dependena Al-Anon

IV. Eleanor Forbes Houser sau Cum am ajuns s m cunosc

n adncurile iernii, am nvat c n mine este o var invincibil.
Mama este nceputul tuturor nceputurilor.

V. Virtutea const n lupt, nu n trofeul final. - Concluzii

VI. Inspiraia este cheia tuturor lucrurilor. Bibliografie

I. A trebuit s capitulez pentru a nvinge

<< Un discipol i-a ntrebat ntr-o zi maestrul: Ce trebuie s tiu pentru a ajunge ntr-o zi
acolo unde mi doresc? S tii s iei decizii bune, decizii bune, decizii bune, rspunse
maestrul. i cum nv asta? Experien, experien, experien. i cum ctig
experien ? Decizii proaste, decizii proaste, decizii proaste, ncheie maestrul.>>

3
De ce am ales-o pe Eleanor? Pentru c are foarte mult experien. A luat multe decizii proaste la
viaa ei, decizii ce au transformat-o ntr-un om cald i bun. Dar mai presus de toate, odat cu
trecerea timpului, a nvat s predea experiena sa i s-i ajute pe ceilali s nvee din
greelile ei. A nvat c, n via, vindecarea celuilalt e mai important ca a ta. Pentru c doar
odat cu cellalt, te vindeci i tu.

Pe lng faptul c este o horticultoare n mediul urban i c provine dintr-o familie bun
am decis s joc acest rol deoarece am simit c este o provocare. n plus, Eleanor se las
descoperit greu i ascunde multe pe durata ntregii piese.

n primul rnd, m-a atras nc de la nceput ideea de a juca o femeie trecut de vrsta mijlocie,
un rol de o maturitate excesiv, care totui se joac de-a viaa, despre care la prima vedere nu
descoperi mai nimic. Eleanor m-a cucerit pe msur ce continuam s citesc textul. i nu tiu nici
pn acum dac eu eram deja ca ea sau ea a devenit uor, uor ca mine. Din motive personale, am
ncercat s neleg cum funcioneaz terapia pe care ea o ofer, zmbetul meu permanent i
modalitatea de a reaciona la fiecare problem, aducndu-m foarte aproape de ea. Din aceleai
motive personale, mi-a fost greu s trec peste o anumit barier, Zidul meu, creat n urma unei
copilrii destul de dureroase i a unei adolescene plin de dezamgiri. Cred c sta a fost de fapt
pariul meu cu Eleanor. Dac ea tot poate vindeca pe toat lumea, de ce s nu m las i eu
vindecat prin ea? A trebuit s capitulez pentru a nvinge, aa c i-am dat voie s ncerce s
m vindece. i cred c uor, uor, am nvat s accept ceea ce mi se ntmpl i s scot din mine
tot ceea ce durea.

Pe de alt parte, n finalul piesei, monologul n care Eleanor i dezvluie secretele atinge un
grad de dram, nemaintalnit pentru mine pn atunci, motiv pentru care din nou, am fost atras
i provocat s nu renun. Odat cu aceast dorin nestvilit de a merge mai departe, a venit i
frica. i pe toat durat repetiiilor ncercam s-mi dau seam dac m speria mai tare ideea c
ceilali vor tii adevrul despre mine sau gndul c va trebui s mi asum n totalitate trecutul
meu prentru prima dat. Ceilali care erau mai aproape, referindu-m aici la colegele din
distribuie, au nceput s par acceptabili n acest proces de a intra cu bocancii n viaa mea, la
fel i fiecare spectator n parte, dar un strop de fric tot a rmas, chiar i acum. O fric de acel
cineva care i va da seama ce se ntmpl n sufletul meu cu adevrat.

4
Ce cred eu c m-a nvat pe mine Eleanor? Pe lng posibilitatea de asumare mult mai rapid a
unor situaii dificile, este libertatea impresionant de a m surprinde pe scen, de a-mi gsi
linitea i vindecarea n relaia cu partenerul n scen i de a cuta ntotdeauna metode noi de a-l
surprinde. Eleanor se joac i am nvat s m joc prin ea, am nvat c orice este greu sau ce
pare imposibil, tratat cu poft de via i optimism, plete n faa forei interioare. Ea este o
lupttoare care mi-a artat c cei mai de temut demoni zac adnc n tine, nu n lumea din jurul
tu. Ea m-a adoptat i asta m face s m simtoarecum deosebit.

II. Date despre autor sau Cel ce a creat

Scriitorul este regele Cuvintelor. Viaa lui Tom Ziegler

Tom Ziegler, nativ din Chicago, SUA. n 1966 se licenia n Arte, Englez, dar i n Istorie la
Universitatea Lewis, Lockport, iar n 1970 termina Masteratul n Arte Frumoase, Teatru, la
Universitatea Northern Illinois, Dekalb. i-a nceput cariera ca instructor de Art Teatral la

5
Universitatea din Toledo n perioada1972-1974. A urmat apoi o perioad de doi ani n care a
profesat ca invitat la Universitatea din Virgin Islands. De atunci, a fost profesor universitar la
Washington and Lee University din Lexington, unde preda scenografie i dramaturgie. Profesor
fiind de ambele materii, este membru att al Uniunii Dramaturgilor ct i al Uniunii
Scenografilor. Ultimele zvonuri spun c ar fi demisionat de la universitate i ajut spectacolul
Grace and Glorie al Teatrului Comunitar St. Croixs Caribbean s prind via. Soia sa,
Shirley, pred cntecele gospel actorilor.

A scris numeroase articole i lucrri cu subiecte variate din domeniile promovrii i tehnologiei
teatrului, cum ar fi: Weeds, publicat de Samuel French(1980), Home Games, publicat tot de S.
French (1985). Scris n 1996 Grace and Glorie, prezentat iniial sub numele de Apple
Dreams, o producie Off Broadway, la Teatrul Laura Pels, New York, este cea mai
reprezentativ pies a lui Tom Ziegler, urmnd s fie ecranizat mai trziu cu Gena Rowlands i
Diane Lane, produs de Hallmark Hall of Fame, pentru care Tom Ziegler a fost co-autor. A mai
scris musicalurile Glory Bound i Mrs Kemble'i Tempest i piesele Making Ends Meet,
Small Sacrifices, , Last Resort , Sundays at Eleven, Say Goodbye to Boris, Love
Poems, Body Shop , Jesus and Isaac, The ninth step Treapta a noua, dar a fcut i
adaptri pentru ase personaje a cutarea unui autor a lui Pirandello i pentru Slug la doi
stapani a lui Goldoni.

Un scriitor nu-i alege temele, temele l aleg pe el. Temele abordate

Temele pe care acesta le abordeaz n piesele sale par s se regseasc pe ntreaga sa oper. Este
pasionat de relaiile de prietenie i de ajutorul pe care voluntarii l au n viaa oamenilor ce sufer
de diferite boli, teme regsite i n Treapta a noua. De asemenea, pare a avea o pasiune pentru
muzic i musical. n aceeai msur, spune ntr-un interviu ca i place s scrie roluri feminine,
acestea fiind predominante n opera lui: emoia femeilor este sarea i piperul oricrei lucrari.

Nu este de mirare c acestea sunt cteva i din temele din Grace and Glorie. Grace este o
btrn irascibil de 90 de ani, diagnosticat cu cancer. Aceasta tocmai ce se ntoarce acas, la
ferma sa, pentru a muri singur. Glorie, asistenta sa de la azil, este o femeie aflat n pragul
vrstei de 40 de ani, absolvent la Harvard, ce abia s-a mutat n zona rural de la New York.
Glorie este cuprins de remucri n urma accidentului ce i-a ucis singurul copil. n timp ce

6
ncearc s aib grij i s o fac s se simt mai bine pe argoasa Grace, ea descoper noi valori
ale vieii i o cu totul alt perspectiv. The New York Times, precum i The New York Post laud
aceast pies, apreciindu-i umorul i oportunitile pentru jocul de calitate pe care l pune la
dispoziie actorilor. ntr-un interviu acordat acritei Connie Clark, ce a jucat Grace ntr-o montare
a piesei, spune c Grace este inspirat din viaa de la ar pe care a dus-o soia sa, Shirley, viaa i
perioada country pasionndu-l foarte tare, iar Glorie din copilria i adolescena pe care el i-a
petrecut-o, crescnd n Chicago.

Mrs Kemble's Tempest este o lucrare despre viaa actriei britanice a secolului al XIX-lea,
Fanny Kemble. Aceasta a fost la timpul ei probabil una dintre cele mai puternice femei ale
Americii, ncercnd sa lupte mpotriva sclavagismului, dar poate i una din cele mai slabe femei,
fiind desprit de cele dou fiice ale sale. n 1863, Fanny Kemble public o carte despre viaa
ei, carte ce a pus o lume ntreag n micare. Ziegler a devenit fascinat de Fanny n urm cu mai
mult de 15 ani, dup ce actria Estelle Parsons i-a druit Jurnalul acesteia. A avut o via
fenomenal, plin de contradicii . Fanny afirm c principalul motiv datorit cruia a putut s
treac prin furtuna din viaa ei a fost William Shakespeare. Asta a rsunat imediat n mintea mea.
Am nceput s citesc biografii despre ea i jurnalele pe care le inea. Mi-am dat seama imediat c
erau o multitudine de similitudini ntre viaa ei i Furtuna lui Shakespeare. spune Tom Ziegler
ntr-un interviu. Dei piesa are doar dou personaje, unul singur vorbete, companionul lui Fanny
exprimndu-i of-urile doar prin cntec. Aceast punere n scen a avut premiera n deschiderea
festivalului Baltimore Shakespeare Fest din 2010, dndu-i via domnioarei Kemble cu ajutorul
actriei Kimberly Schraf, fiind doar a doua actri ce a putut juca rolul principal, dup Jane
Ridley.

Home Games atinge subiectul unei fete ce l ngrijete pe tatl sau ce sufer de demen, dar
realizeaz abia n momentul n care se ndrgostete de un tnr c nu-l va mai putea ngriji.
Weed vorbete despre o vduv, Clare, ajuns acum la 48 de ani care afl c este nsrcinat.
Fiica sa ncepe s bnuiasc c prietenul lor de familie, Harry, ar putea fi tatl, dar descoper cu
uimire c acesta este gay. n finalul piesei, tatl se dovedete a fi vecinul lor, ce sufer de
paralizie i este intuit n scaun cu rotile.

Scriitorul, ca i femeia frivol, i comercializeaz intimitile. Premiile obinute

7
Grace and Glorie, n varianta ecranizat, produs de Hallmark Hall of Fame, pentru care Tom
Ziegler a fost co-autor, a ctigat Premiul Christopher. Concursul Congregaiei Emanu El din
Houston era ctigat de Jesus and Isaac. Teatrul Mic din Alexandria i ofer premiul concursului
naional pentru Making Ends Meet. Small Sacrificies ctiga concursul de piese de teatru Mill
Mountain Theaters Southern Norfolk n 1996, iar n 1998 Treapta a noua devine Cea mai
Bun Pies a Sezonului la Richmond Times Dispatch.

Tom Ziegler a fost premiat cu Anece F. McCloud Award for Diversity in Education de ctre
Universitatea Washington and Lee pentru ntreaga sa munc pentru tinerii care triesc n diferite
minoriti sau sunt dezavantajai, de a-i atrage ctre art i ctre ce poate aceasta s le ofere.

Scriitorii sunt inginerii sufletelor omeneti. De vorb cu Tom Ziegler

in minte i acum cum a rsrit n mintea mea aceast idee. Cutam date despre Tom Ziegler,
autorul piesei Treapta a noua i enervat la culme c exist n Romnia foarte puine date
despre acesta, mi-am adus aminte de un experiment pe care l-am studiat n clasa a 9-a.
Profesoara de englez ne-a rugat sa cutm orice nume pe internet, s alegem o persoan cu o
adres stabil i prin maxim 5 contacte s ncercam s ajungem s vorbim cu acea persoan. Ei
bine, am reuit atunci, am reuit i acum. Tom Ziegler era, pn de curnd, profesor universitar n
cadrul Universitii Washington and Lee, aa c i-am scris un e-mail Melissei Gualtieri, asistent
administrativ al departamentului de teatru i tot ce mai aveam de fcut era s atept. (Primul
semn c voi reui a fost chiar numele ei). Nu a durat mult, n dimineaa urmtoare, aveam un e-
mail necitit de la Tom Ziegler care ncepea cam aa: Bun, Ioana! Eu sunt Tom Ziegler, cel care
a scris piesa <<Treapta a noua>>. Cu ce te pot ajuta? Surprinderea mea a fost i mai mare abia
n momentul n care am primit cel de-al doilea e-mail, rspunzndu-mi la cteva ntrebri ce mi-
au venit n cap pe moment. Cel de-al doilea e-mail ncepea i mai frumos: Eleanor e probabil
personajul meu preferat. E ca o stnc. O supravieuitoare. A vzut de toate, a fcut de toate i a
gsit pacea n interiorul sufletului ei. i admite slbiciunile n mod contient, dar puterea ei
nemaipomenit inspir putere i n cei din jurul ei. Aparent, motivul pentru care m
ndrgostisem de Eleanor este i motivul pentru care el o ndrgete probabil cel mai mult. Am
neles atunci c personajul meu se ndrepta ntr-o direcie bun. Am neles i c mai era mult de
lucru pentru aceast putere a lui Eleanor.

8
 III. Treapta a noua O poveste simpl despre familie, abandon, demoni i cutri

Sfritul cheam un nou nceput. Cum a luat natere

n America anilor 90, Tom Ziegler ncepea s scrie aceast pies inspirndu-se din viaa real.
Un membru al familiei mele era un alcoolic recuperat care mergea la ntlniri AA. S-a cstorit
cu o femeie care era de asemenea membru AA i alcoolic recuperat. Dup ce am cunoscut-o pe
aceast femeie, mi-a spus c se pregtea de Pasul al Noulea/Treapta a noua mpreun cu fiica sa
adolescent. Aceasta a fost smna plot-ului. A terminat primul draft n trei luni, dar au fost
probabil mai mult de douzeci de versiuni, pn s fie jucat pentru prima dat.

Aici, n Romnia secolului XXI, Treapta a noua a crescut odat cu noi. in minte c era o zi
friguroas de decembrie cnd, stnd de vorb cu o prieten ce mi este i coleg, aceasta m-a
anunat c se renun la musical-ul la care nu am putut lua parte din cauza unor probleme de
sntate i c doamna profesor Mihaela Betiu ncearc s fac o pies cu patru fete despre
alcoolism i familie. Ceva a zmbit n mine. Nu tiu dac ideea de a atinge, pentru licen, un
subiect att de delicat n viaa mea sau dorina de a lucra ntr-un colectiv de fete. Am decis s
ntreb dac pot intra n proiect i rspunsul a venit imediat: Ioana, consider c eti chiar
potrivit. Potrivit sau nu, m-am ndrgostit din prima clip de pies i de Eleanor. Nu am
crezut niciodat c vom construi o familie n timpul repetiiilor pentru spectacol, aa cum nu am
crezut niciodat c va lua natere un proiect att de amplu, care s ne in pe toate att de
aproape. Sfriturile sunt bune uneori.

i uite aa ne-am trezit ntr-o iarn friguroas, dousprezece suflete adunate ntr-o sal mic din
facultate pentru a ncepe s punem pe picioare acest proiect. Rolurile fiind doar n numr de
patru, iar noi, aproape triplu, nu a fost uor s fim distribuite. Dar partea frumoas a venit abia
atunci cnd fiecare dintre noi s-a lipit c o mnu pe rolul primit. Patru suntem la numr pe
rolul meu. i totui

La prima lectur a volumului Munca actorului cu sine nsusi am regsit o fraz n care nu am
crezut niciodat, pn acum. Gndii-v mai mult la ceilali i mai puin la voi niv. Facei-v
griji pentru starea i activitatea general i nu pentru ale voastre, proprii, atunci, chiar vou v va
fi mai bine, spunea Stanislavski n volumul al II-lea. Asta am nvat eu, mai presus de toate, n
acest colectiv: c atunci cnd renuni la eu pentru noi, la tine pentru voi i la ea pentru ele, totul

9
pare magic i se contureaz ntr-un ntreg frumos, cu fiecare lefuire prin care trece zi de zi la
repetiii.

Ciocnirea dintre scriitor i critic d erudiiei o scnteiere. Ce spun criticii

Treapta a noua a fost jucata pentru prima data la Universitatea Washington and Lee din
Lexington, Virginia. In februarie, 1984, a fost jucata la Teatrul Riverwest din New York. A primit
recenzii excelente in ziare si a fost primita cu o deschidere extraordinara. Inca de la premiera,
piesa a circulat si a tot fost montata atat pe continetul natal, cat si in Europa.

In Romania, piesa Treapta a noua a mai fost jucata in doua generatii. Prima avea distributia
formata din: Valentina Zaharia (Joanna), Patricia Katona (Eleanor), Iolanda Covaci (Melissa) i
Monica Sndulescu (Tracy), tinere ce si-au terminat studiile in 2008 la clasa doamnei profesor
Adriana Popovici. Spectacolul lor de licenta a primit recenzii extraordinare: ntr-o cas din
centrul Capitalei, ntr-un spaiu ct o sufragerie, poi avea cea mai intens experien pe care i-o
poate oferi un spectacol de teatru. <<Treapta a noua>>, dup piesa lui Tom Ziegler, este
ntlnirea pe care spectatorii o pot avea cu interjecia <<Oau!>> scria adevarul.ro in urma cu
doar cinci ani. Tot in 2011, Monica Andronescu scria pentru yorick.ro: n cazul spectacolului
Treapta a 9-a, regia sau mai degrab ndrumrile Adrianei Popovici, duse mai departe de cele
patru actrie care, evident, sunt tributare <<muncii cu sine>> alege s expun povestea fr
exagerri i fr patetisme. Dar cea mai frumoasa recenzie a spectacolului ramane pentru mine
cea pe care Ileana Andrei a publicat-o pe site-ul ei: Spectacolul este captivant, are schimbri
brute de ritm care in spectatorul conectat la aciune, la replicile personajelor, iar actriele
svresc cu talent i dedicare un adevrat act teatral plin de via i emoie, n care umorul i
dramatismul se succed cu repeziciunela fel ca pe treptele vieii.

In 2013 La Scena propunea in regia lui Valentin Ditulescu, spectacolul Treapta a noua. Claudia
Tancau, Maria Theodorescu, Lorelei Ciornei si Maria Balea le dau viata celor patru personaje ale
lui Tom Ziegler, scrie metropotam.ro.

Multi vad, putini cunosc. Analiza piesei

Treapta a noua este una din piesele mai putin cunoscute a lui Tom Ziegler, bazata totusi pe
aceleasi teme regasite obsedant in opera sa: - vindecarea prin prietenie, ajutorul voluntarilor in

10
viata bolnavilor, dar si ingrijirea parintilor de catre copii. Piesa prezinta astfel efectele nocive ale
alcoolismului, nevoia de terapie si incercarea disperata a unei alcoolice reabilitate de a-si
recapata fata pe care a parasit-o in urma cu sase ani.

Joanna este o fost alcoolic, care urmand terapia celor doisprezece pasi, se gaseste la pragul
Pasului al Noualea, care presupune sa-si ceara iertare fata de toti cei carora le-a gresit cu
alcoolismul ei. Aceasta iertare o aduce fata in fata cu fata ei, Melissa. Conform cu modalitatea de
functionare a A.A., Joanna nu trece singura prin asta, are parte de tot ajutorul sponsorului ei,
Eleanor, care de altfel ii este si cea mai apropiata prietena, mutandu-se chiar in acelasi bloc cu ea.

Piesa se deschide cu o discutie intre cele doua femei, chiar cu jumatate de ora inainte de venirea
Melissei. Inca de la inceput, cele doua prietene sunt prezentate intr-un contrast vizibil: Joanna
este agitata, tranteste si tipa, pe cand Eleanor este senina, calma si pasnica si isi permite chiar
luxul de o ironiza pe prietena ei, nu intr-un sens rau, ci stiind ca asta ar putea-o relaxa un pic pe
mama aflata in impas. Inainte de marea sosire, Eleanor, care probabil o cunoaste cel mai bine pe
Joanna, da o fuga pana la aceasta, cu pretextul de a-si bea cafeaua impreuna. Previzbil, stie ca
aceasta este intr-o criza, si desi cu o seara inainte o lasase cu totul relaxata, probabil situatia este
cu totul alta acum.

Exact la aparitia lui Eleanor in apartamentul Joannei, foarte curat, stilat, dar in acelasi timp, plin
de personalitate, telefonul Joannei suna. La capatul celalalt al firului este Stephan, un barbat cu
care Joanna se vede acum, si desi aceasta nu admite, probabil o ajuta foarte mult spiritual. Ii lasa
acesteia un mesaj vocal, de care si Eleanor se va lega mai tarziu, in care o sfatuieste ca in relatia
cu fata ei trebuie sa fie autentica, nu glumeata cum este ea de obicei. La finalul mesajului, o cere
in casatorie, dar pare a nu fi prima incercare de concretizare a relatiei dintre cei doi. Cand
mesajul se incheie, isi face aparitia Joanna, bineinteles, printr-o injuratura. Eleanor intuieste
starea prietenei sale si incearca sa desluseasca problema. Totusi, la auzul spuselor lui Stephan
care au plusat peste sutele de telefone pe care le-a primit de la membrii comunitatii, Joanna
izbucneste. Eleanor incearca sa o mai tempereze laudandu-i discursul din seara anterioara si
reuseste intr-un final sa afle cauza reactiei atat de exagerate a Joannei: un telefon din partea
fostului sot si tatal Melissei, Richard, si primit nu la orice ora, la sase dimineata. E doctor,
perfectionist si atent la toate. Ii spune ca sigur aceasta intalnire nu are rost, avand in vedere ca
ajunsa la maturitate este desteapta, realizata, chiar si fara ajutorul ei. Ultimele cuvinte au starnit

11
nebunia din mintea Joannei, dar din nou, Ellie stie sa zica tot ce are nevoie sa auda: ca alegerea
aceasta a fost benefica, chiar daca nu a fost pe gustul tuturor. Chiar in momentul in care Eleanor
se pregateste sa plece, telefonul Joannei suna din nou, la capatul celalalt fiind mama acesteia,
criticand-o pentru decizia de a o chema pe Melissa.

La nici cinci minute dupa telefonul deranjant, chiar in timp ce Joanna isi mai repeta un pic
speech-ul de primire al fiicei sale, suna interfonul. Melissa isi face aparitia mai devreme decat
ora stabilita, iar asta ii deturneaza un pic planul Joannei de a fi placuta si a face o prima impresie
minunata. Pe toata durata actului I, Joanna se chinuie sa sparga barierele pe care Melissa i le tot
pune in fata, dar aceasta pare sa esueze in fiecare incercare. Prima dintre acestea o face cand o
roaga pe fiica sa mai iasa o data in hol si sa mai bata la usa, pentru a fi pregatita cu adevarat de
sosirea ei. Socata, Melissa se conformeaza, dar facand-o totusi pe mama ei sa inteleaga ce
alegere neinteleapta a facut. Incearca sa-i ofere Melissei ceva de baut, dar insistenta ei duce
discutia intr-o zona inconfortabila. Acelasi lucru se intampla si cand vine vorba de masa, primul
moment in care Joanna realizeaza ca fata ei a devenit un copil robot. Ajung sa se certe pe
diverse teme, atingand problema alcoolismului si a abandonului. Melissa nici nu vrea sa auda sau
sa redeschida cutia Pandorei, pe care, cu foarte multa grija, sigur a inchis-o de mult. Joanna
incearca mai apoi macar sa o cunoasca pe fiica ei, sa descopere cum au trecut cei sase ani pentru
ea, dar din nou se atinge un punct sensibil si fara sa-si dea seama, Joanna o critica pe mama sa,
care, in viziunea fetei, este bunica perfecta si nu ar fi putut sa zica niciodata ceva urat de bunicul
sau. Gradat, planul fostei alcoolice de a-si recupera fata se pierde, si fara a-si da seama, incearca
sa intre fortat in viata ei, ajungandu-se la finalul actului la o discutie despre baieti si virginitate,
care trezeste in fata probabil cele mai grele cuvinte pe care o mama le poate auzi: Nu, nu esti
mama mea!. Norocul Joannei este ca exact in acel moment, singurul om pe care s-a putut baza
in ultimii sase ani, Eleanor, apare si incearca sa restabileasca echilibrul in relatia celor doua.

Actul al doilea se deschide cu o discutie intre Ellie si Melissa, discutie ce seamana cu o prima
sedinta de terapie. Eleanor stie cum sa desfaca incet straturile in care Melissa si-a invelit sufletul.
In incercarea de a o face pe fata sa vada ca mama ei nu este o persoana chiar atat de rea, ii spune
povestea despre fiica ei, care a murit, care trezeste in tanara adolescenta primul semn de
umanitate. La revenirea Joannei, ce a fost plecata la cumparaturi, Melissa se inchide la loc si
refuza sa aiba orice fel de discutie cu mama sa, singurele cuvinte adresate fiind doar niste

12
intepaturi. Cu toate stradaniile femeilor de a o face pe fata sa se simta bine de ziua ei, Melissa
pare sa fie indestructibila, pana in momentul in care mama sa ii da o felicitare: De-abia astept
dupa-amiaza asta a noastra impreuna. Cu dragoste, Mama. Decide sa lase un pic garda jos, fiind
chiar emotionata de mesajul felicitarii, asta pana in momentul in care descopera si banii din plic.
Aceasta forma de cadou, lipsita de suflet, o incranceneaza si mai tare pe Melissa, care decide sa
paraseasca un pic spatiul. In lipsa fetei, Eleanor ii marturiseste Joannei ca fata incepuse sa se
deschida, dar ca nu isi poate sa seama exact din ce motiv se comporta Melissa asa. Discutia lor
este intrerupta de aparitia inopinanta a uneia din fetele cu care Joanna lucreaza, in calitate de
consilier voluntar, la refugiul Sfantul Iuda. Tracy este o toxicomana adolescenta, si ea la randul
ei, parasita de mama ei. Isi doreste cu ardoare sa o cunoasca pe fata Joannei, despre care aceasta
a vorbit minunat cu o seara inainte, la aniversarea celor doi ani de abstinenta. Cele doua femei
reusesc sa o convinga pe Tracy sa plece, dar sireata cum este, aceasta gaseste o solutie de a se
reintoarce in casa, exact la momentul reintoarcerii Melissei in scena. O complimenteaza, in felul
sau, si ignora cu desavarsire semnele disperate pe care Joanna i le face pentru a o face sa
inteleaga ca nu este bine-venita. Melissa, la randul sau, este fascinata de aceasta aparitie a lui
Tracy, total neobisnuita pentru mediul in care aceasta traieste. Cele doua femei ajung sa se
conformeze cu prezenta fetei, dupa o discutie in afara scenei, pana in momentul in care Tracy
rupe o partitura pe care Joanna o compusese la varsta Melissei pentru tatal ei. Se porneste un
adevarat haos: Melissa o acuza pe Joanna de ruperea hartiei, Eleanor incearca sa o dea afara de
Tracy, Tracy tine mortis sa le mai spuna cate ceva, atat Joannei, cat si fiicei acesteia. Aruncand
cuvinte grele spre Joanna, Tracy paraseste intr-un final casa, condusa de Eleanor.

Joanna ramane cu fiica ei, desi si-ar dori sa ramana singura, dupa cum o si roaga pe Melissa, dar
aceasta refuza, cerandu-i explicatii pentru toata situatia de mai devreme si motivul vizitei de azi.
Ajung din nou sa se certe, aceasta situatie aducand-o pe Melissa in punctul in care isi varsa toate
of-urile celor sase ani, incheiand cu inmanarea sticlei din care Tracy voia sa o puna sa bea si
cerandu-i mamei sale sa refaca echilibrul cu care ea era obisnuita: o mama beata constant, ce se
poarta ca un copil si un copil model, ce se poarta ca o mama. Eleanor o gaseste pe Joanna cu
sticla in mana, iar aceasta ii marturiseste ca realizeaza tot raul pe care i l-a facut Melissei in anii
in care a stat departe. Dorinta disperata a Joannei de ajutor, trezeste in prietena ei amintiri
neplacute legate de imposibilitatea de depasire totala a Pasului al Noulea, deoarece atat fiica sa,
cat si sotul, au murit. Eleanor o face sa inteleaga fenomenul de codependenta, de care si Harry,

13
sotul ei suferea, iar in cazul Joannei, Richard si Melissa, fapt care trezeste in ea Pasul al
Douasprezecelea: ajutarea tuturor alcoolicilor si codependentilor.

Melissa se intoarce in camera, cu o dorinta arzatoare de a-i canta mamei la flaut, ca in copilarie,
cand reusea sa o calmeze asa. Eleanor le lasa pe cele doua sa discute, iar Joanna ii da dreptate
fiicei ei cu tot ceea ce i-a marturisit mai devreme cu rugamintea de a incerca sa faca schimb de
locuri acum: sa incerce Joanna sa fie mama si Melissa sa fie fiica ei. Melissa pare ca accepta
aceasta incercare de a rezolva toate conflictele dintre cele doua, dar finalul ramane totusi deschis.

Nu e nimeni mai iresponsabil i mai neputincios dect un om scufundat n patima alcoolului. -

Alcoolismul metoda de evadare

In periferiile Angliei, undeva intre secolul XVI si XVII apare alcoolismul ca fenomen social.
Alcoolul era deja produs in cantitati atat de mari incat cerealele nu mai ajungeau pentru
consumul normal. Ca exemplu in istorie, regasim in tablourile lui Hogarth scene cu femei ce-si
abandonau copiii si scene de betie. Era folosit initial, in special pentru marinari si soldati, care
primeau inainte de fiecare mare batalie, alcool, pentru a deveni inconstienti de pericol si mult
mai viteji. Cred ca aici am vazut prima legatura pregnanta cu piesa noastra. A rezonat in mine
curajul pe care credem cu atata tarie ca il avem atunci cand consumam bauturi alcoolice.
Atunci poti face orice, te simti invincibil.

In Romania alcoolul apare prin secolul al XIV, pregnant in farmaciile din Brasov, dar si Sibiu si
Cluj. Se folosea ca baza pentru anumite medicamente, cel mai cunoscut dintre ele fiind Teriac.

Un specialist [prof. univ. dr. Dumitru Beceanu, specialist n Tehnologia produselor horticole la
Universitatea de tiine Agricole i Medicin Veterinar (USAMV) Ion Ionescu de la Brad din
Iai] in produse horticole spune ca abia la sfarsitul secolului al XVI-lea apar documente care sa
ateste prezenta alcoolului pentru consum: n ara Romneasc, mama lui Mihai Viteazul,
Tudora, avea un cazan de fabricat rachiul, la Dunre. n Moldova, Petru Rare cerea de la
cetile din subordine s i se aduc vinus sublimatus. Fenomenul s-a raspandit usor in randul
taranilor si tiganilor pentru care alcoolul era o metoda foarte buna de a valorifica fructele pe o
durata mult mai lunga. Pn la al Doilea Rzboi Mondial, fructele din Vechiul Regat i apoi din
Romnia ntregit se valorificau, preponderant, prin distilare, spune acelasi specialist intr-un
interviu acordat ziarului Lumina.

14
Alcoolul etilic este o substanta care, odat ajunsa n organism, trece n snge, de unde este
degradata n ficat. Pentru a fi eliminat din sange, sunt folosite multe enzime si vitamine, care in
loc sa fie folosite pentru protectia corpului, sunt irosite pentru eliminarea alcoolului, ceea ce
impiedica organismul sa functioneze la cote normale. Pe langa afectarea functionarii normale a
ficatului, alcoolul afecteaza si creierul, fiind o substanta psihotropa, un tranchilizant.

In momentul consumarii de alcool, se creeaza o stare de bine, se decupeaza anumite mecanisme

de aparare, dar la trezire se accentueaza tot ceea ce se voia uitat. Un alcoolic este o persoan
extrem de greu de reabilitat. Unii dintre ei povestesc ce plcere diavoleasc resimt atunci cnd
se reapuc de but, dup dezintoxicare. Este ceva cumplit, pentru c mai des se produce excesul,
dect cumptarea, a precizat specialistul Dumitru Beceanu.

Brbaii sunt mai rezisteni, prin constituia lor, dect femeile. Se pare c ar putea exista chiar
o cauz genetic. S-a constatat c tendina ctre alcoolism se manifest la persoanele care au o
secreie mai puin important de dopamin, o substan care se vars n creier i creeaz
senzaia de plcere, spune acelasi profesor. O aluzie minora la dependenta genetica de alcool
face si Eleanor in momentul in care ii spune Joannei ca pana si vinovatia e de natura genetica,
de ce ar mira-o sa calce pe urmele tatalui alcoolic.

Conform studiilor medicale, intoxicatia alcoolica are trei faze: prima, cea asimptomatica, care
cuprinde ascunderea sticlelor si vinovatia, a doua, cea cu polarizarea pe alcool, unde incepe
scaderea vointei si intr-un final, cea cronica, dupa minim 4 ani, cand sanatatea generala incepe sa
se altereze, prezentand si tulburari psihice asociate. Simptomele unui alcoolic varieaza de la
modificari ale personalitatii, promisiuni de incetare a consumului de alcool, dezinteresul fata de
hrana, greturi, tremol dimineata, puls neregulat, mers instabil si inrosirea fetei.Lipsa alcoolului in
faza cronica poate declana tremurturi, halucinaii, si chiar convulsii.

In teorie, cam asa stau lucrurile. Degradarea este un cuvant usor, as putea spune din prisma unui
copil de parinti alcoolici. Alcoolismul distruge vieti, distruge familii si caractere. Oricat de tare ai
incerca sa ignori, sa te vindeci, sa reusesti in viata, ceva te va urmari constant. Sentimentul de
neputinta cu care ai crescut ca exemplu. Neputinta in fata esecurilor in viata, datorate alcoolului
sau nu, neputinta in fata parintilor si a copiilor tai, neputinta in fata propriei persoane. Si asa
simti nevoia sa te refugiezi intr-un viciu.

15
Alcoolul este poate cel mai fericit refugiu pe care il poti gasi, sau cel putin asta te face sa crezi.
Iti da senzatia ca totul este bine, ca nu exista probleme sau necazuri in viata ta, ca mai apoi, cand
efectul dispare, sa-ti rastoarne lumea si sa te faca sa nu poti trai fara el.

Terapie cum ne vindecam

Renuntarea totala la consumul de alcool (abstinenta) este singura solutie pentru iesirea din
dependenta, desi aceasta nu va fi niciodata definitiva. Exista mai multe metode prin care
alcoolismul se poate trata:

consiliere psihologica sau psihoterapie;

asistenta medicala - cura de dezalcoolizare;
tratament post-cura prin internarea intr-un centru de recuperare;
participarea regulata la grupuri de sprijin pentru dependentii de alcool.

1. Consilierea psihologica sau psihoterapia

Psihoterapia consta intr-o discutie confidentiala intre bolnav si terapeut si poate fi primul pas in
tratamentul alcoolismului. Aici se discuta despre posibilele cauze ale dependentei, evolutia ei,
metodele de tratare, dar si problema dependentei. Cred ca importanta cea mai mare pe care o are
consilierea este de motivare pe viitor, in urma intelegerii cauzelor dependentei, pentru urmarea
unui program de tratament anti-alcool, dar cel mai important, pentru a mentine abstinenta prin
diverse metode de tratament. Cea mai mare problema cu care se confrunta psihoterapia este
opozitia clientului la actul terapeutic prin participare limitata sau redusa la terapie si evitarea
discutiei despre problema reala, orientand discutia intr-o alta directie. Cel mai important aspect
pe care terapeutul trebuie sa-l indeplineasca este crearea unui mediu de echilibru intre acceptare
si actiunea in directia vindecarii. In acest fel, pacientii vor ceda din ce in ce mai usor, facand
dezvaluiri cu privire la problemele sale legate de alcool. Exista probleme grave pe care le poate
intampina sau crea un alcoolic, probleme precum: consumarea de supradoze, tentative de suicid,
pierderea locuintei, disparitia de la domiciliu, pierderea locului de munca sau a unei relatii
apropiate, afectiuni medicale, probleme cu legislatia, etc. Psihoterapia prezinta un rol foarte
important in astfel de situatii.

16
 2. Asistenta medicala sau cura de dezalcoolizare

Procesul de dezalcoolizare se petrece in sectiile spitalelor de psihiatrie si dureaza circa 14-

17 zile. Pentru tratamentul sevrajului, pacientul primeste medicatie pentru reechilibrarea
functiilor organismului, ce au fost afectate in urma consumului de alcool si pentru ameliorarea
dependentei fizice. Dupa aceasta perioada de spitalizare se recomanda continuarea tratamentului
prin psihoterapie si/sau internare in centre de tratament, pentru tratarea dependentei psihice.

3. Tratamentul post-cura prin internarea intr-un centru de recuperare

Destul de recent au aparut si in Romania centrele de recuperare post-cura ce ofera tratament pe o

durata cuprinsa intre 2-6 luni, in care se asigura asistenta medicala, psihologica, sociala si
spirituala. Acesta este momentul de recuperare psihologica si comportamentala, unde pacientul
poate in cateva luni sa dobandeasca cunostiinte suficiente despre alcoolism si invata sa se
dezvolte pentru a putea ajunge la o abstinenta stabila si de durata. Aici, cea mai importanta
terapie o constituie cea de grup. O astfel de organizatie este Crucea Albastra din Romania, dar si
Alcoolicii Anonimi Romania, impreuna cu cea aferenta familiilor afectate, Al-Anon.

4. Participarea regulata la grupuri de sprijin pentru dependentii de alcool

La nceput exist anxietatea i frica de a vorbi n faa altora toate astea sunt dificulti n
comunicarea i relaionare cu ceilali, iar dac evitm acest lucru, vom ntrzia procesul de
recuperare. Aceste anxieti se schimb dup participarea la mai multe edine de tratament. In
aceste grupuri, este esential sa iti exprimi sentimentele, sa reflecti inapoi ceea ce vezi la ceilalti,
fie el bun sau rau, si sa ai un jurnal zilnic de sentimente.

Cnd te ajui tu nsui, te ajut i cerul. Alcoolici Anonimi

Alcoolicii Anonimi sunt o comunitate de brbai i femei care i mprtesc experiena,

puterea i sperana cu scopul de a-i rezolva problema comun i a-i ajuta i pe alii s se
nsntoeasc n urma alcoolismului. Alcoolicii Anonimi au un singur scop primordial, acela de
a rmne abstineni i de a transmite mesajul alcoolicilor care mai sufer. Asa suna descrierea
gruparii A.A. de pe site-ul lor. Ca si in cazul lui Tom Ziegler, m-am hotarat sa contactez aceasta
grupare, in dorinta de a intelege mai bine cum functioneaza terapia in 12 pasi, introdusa de
aceasta comunitate. Mi-a raspuns presedintele A.A. Romania, domnul Razlet-Condu Constantin,

17
care, renuntand la anonimat, a acceptat sa vina la spectacolul nostru, dar si sa ne vorbeasca
despre terapie si alcoolism. Dintr-un interviu audio cu dansul, am extras urmatoarele aspecte
importante: Daca nu constientizezi ca ai o problema cu alcoolul, nu te poti vindeca. Programul
este de natura spirituala, desi la inceput a fost creat cu o natura pregnant religioasa. A fost scoasa
partea religioasa si a fost introdus termenul de <<Dumnezeu asa cum si-l inchipuie fiecare dintre
noi>> pentru a fi accesibil oricarei religii, dar si celor agnostici.

In cadrul sedintelor de terapie de la A.A., se discuta pe rand, fara polemici si fara contraziceri,
despre problema fiecaruia.

Cele mai importante sunt cele 24 de ore aceasta este caramida pe care se zideste casa aceasta a
noastra. Exista si o medalie de 24 de ore pe spatele careia veti gasi scris: Gandeste-te inainte de a
bea! Suna-ti sponsorul inainte de a bea si nu dupa! In urma celor 24 de ore, se instaleaza
sevrajul, care dureaza doua-trei zile si este ingrozitor, in cazul unui alcoolic. Este de preferat ca
sevrajul sa se petreaca intr-un mediu controlat, supravegheat. Cele mai grele stari sunt starile de
sevraj. Sevrajul este cumplit. Daca te apuci sa faci sevrajul acasa, poti muri, deoarece creeaza o
tensiune asupra inimii foarte mare. S-ar parea ca din sevrajul de droguri nu se moare, dar din
sevrajul de alcool se poate muri.

In urma celor 24 de ore, programul lucreaza conform celor doisprezece pasi:

1. Am admis c eram neputincioi n faa alcoolului, c nu mai eram stpani pe viaa noastr.

2. Am ajuns la credina c o Putere Superioar nou nine ne-ar putea reda sntatea mintal.

3. Am hotrt s ne lsm voina i viaa n grija unui Dumnezeu aa cum i-L nchipuia fiecare
dintre noi.

4. Am fcut fr team un inventar moral amnunit al propriei persoane.

5. Am mrturisit lui Dumnezeu, nou nine i altei fiine umane natura exact a greelilor
noastre.

6. Am consimit fr rezerve ca Dumnezeu s ne scape de toate aceste defecte de caracter.

18
7. Cu umilin, I-am cerut s ne ndeprteze defectele.

8. Am ntocmit o list cu toate persoanele crora le-am fcut necazuri i am consimit s reparm
aceste rele.

9. Ne-am reparat greelile direct fa de acele persoane, acolo unde a fost cu putin, dar nu i
atunci cnd le-am fi putut face vreun ru lor sau altora.

10. Ne-am continuat inventarul personal i ne-am recunoscut greelile, de ndat ce ne-am dat
seama de ele.

11. Am cutat, prin rugciune i meditaie, s ne ntrim contactul contient cu Dumnezeu aa

cum i-L nchipuia fiecare dintre noi, cerndu-i doar s ne arate voia Lui n ce ne privete i s ne
dea puterea s-o mplinim.

12. Dup ce am trit o trezire spiritual ca rezultat al acestor pai, am ncercat s transmitem
acest mesaj altor alcoolici i s punem n aplicare aceste principii n toate domeniile vieii
noastre.

Primii 3 pasi sunt de baza: admiterea neputintei in fata alcoolului si de a cere ajutor. Asta fac
AA, se ajuta intre ei. Nu exista un alcoolic care sa nu-l inteleaga pe celalalt spune tot domnul
Costica, in acelasi interviu. Acest aspect al ajutorrii reciproce, al prieteniei i solidaritii este
esenial i la Ziegler i n lectura pe care profesorul nostru coordonator a fcut-o textului. Att
Eleanor, ct i Joanna au pornit ns cu acel prim pas cel mai important recunoaterea adiciei
i decizia de a i se mpotrivi.

Accept - pentru moment - orice se ntampl. Codependenta Al-Anon

Dac un copil triete ntr-un spirit de acceptare i prietenie, el nva s gseasc iubirea
pretutindeni spune Dorothy Law Nolte, care scria si Copiii nva ceea ce triesc. Un
codependent este o persoan care i ignor propriile nevoi ca urmare a contactului direct sau
indirect cu un alcoolic. Codependenta apare in viata celor care au trait intr-o familie cu
probleme. Alcoolismul din familie a ajutat la crearea codependenei, dar, de asemenea, se pare
c multe alte circumstane o produc (Melody Beattie spune in cartea sa Codependent no more,
ed. 1992, pag. 35). Caracteristicile principale ale codependentilor, preluate de pe site-ul

19
Codependentilor Anonimi suna cam asa: comportament de negare, incredere de sine redusa,
comportamente de conformitate, comportamente de control. De asemenea, se pare ca ar avea trei
mari cauze. Prima dintre ele sunt nevoile afective neimplinite, insemnand lipsa iubirii in
copilarie, care declanseaza incapacitatea de a oferi dragoste sanatoasa mai departe, iar aparitia
abuzului in copilaria poate chiar duce la lipsa relatiilor armonioase cu cei din jurul lor. A doua
dintre ele este copilaria pierduta. Pare cliseic, cel putin pentru mine, sa aud aceasta expresie. Ea
se refera atat la abuzurile active: violenta verbala, critici, violenta fizica, ajungandu-se pana la
abuzuri sexuale, dar si la cele pasive: - abandonul, divorturile, neglijarea nevoilor copilului prin
lipsa afectiunii, divorul amiabil sau incercarea indeplinirii unor vise neimplinite ale parintilor
prin copii. Aceste abuzuri suferite in copilarie de obicei nu sunt recunoscute, dar provoaca mari
traume pe termen lung. Cea de-a treia cauza pentru dezvoltarea codependentei sunt revenirile
obsedante. Pe cat de paradoxal ar suna, oricat de dureros ar fi un moment pentru noi, atunci cand
te-ai obisnuit cu un anumit tip de situatie, de comportament, simti nevoia sa il recreezi intr-un alt
context. In plus, acesti copii simt o vina permanenta asupra intregii situatii familiale si simt ca
este de datoria lor sa separe tot ce nu a mers bine. Cu cat nu reusesc acest lucru cat sunt acasa,
acest lucru se va reflecta in viata lor si mult mai tarziu, simtind permanent sa refaca contextul
familial, pentru a-l repara. Se chinuie sa fie sotul/sotia perfect/a, sperand sa-l schimbe pe
partenerul de viata, care conform complexului lui Oedip, seamana izbitor de tare cu parintele
abuzator. n psihanaliz, complexul Oedip simbolizeaz legtura erotic incontient cu
printele de sex opus i rivalitatea fa de printele de acelai sex, care se dezvolt nc din
copilrie i provoac sentimente de vinovie i team spune Wikipedia.ro.

Exista si grupul Al-Anon pentru codependenti: sotiile si copiii alcoolicilor. Codependenta este
dependenta de a face bine se creeaza o situatie in care te neglijezi pe tine spune presedintele
grupului A.A. Romania.

Eu uram slbiciunea mea pe care o vedeam n tata. Indisciplina emoional. Crede-m c dac
nu te protejezi de un alcoolic, te trage dup el n iad spune Pera Novacovici intr-un articol. Pe
plan personal, mie mi-a luat mult timp sa inteleg si sa cred asta: ca nu imi urasc parintii pentru ca
sunt alcoolici, ci mi-e frica sa nu esuez in viata, la fel ca ei. Am simtit de multe ori ca sunt trasa
inspre intuneric, ca pot cadea cu usurinta in aceeasi patima, sau in altele chiar mai rele, din lipsa
dorintei de a ma mai intoarce acasa. Am infrant aceste impulsuri, cel putin temporar. Am acceptat

20
alcoolismul parintilor si faptul ca sufar de codependenta in urma alcoolismului lor, dar am
invatat sa duc o viata normala. Am constantat similitudini mari in comportamentul meu cu
descrierea facuta simptomelor copendentei. Cred ca probabil a fost unul din marile avantaje pe
care le-am avut in construirea relatiei intre personajele a fost alcoolismul parintilor mei, deci
exista, nu, si-o parte buna in toate astea

IV. Eleanor Forbes Houser sau Cum am ajuns sa ma cunosc

n adncurile iernii, am nvat c n mine este o var invincibil.

Era decembrie. Incepeam sa aflam ca ceea ce paruse usor la inceput, era greu de descoperit.
Aveai nevoie de indemanare, grija, atentie, rabdare, si, in cazul meu, experienta personala. Mai
aveam nevoie si de puterea interioara de a aplica ceva ce auzisem prin anul I de la domnul
profesor Florin Grigoras: Actoria e ca si cum ti-ai face Harakiri, ti-ai scoate intestinele pe masa
si i-ai lasa pe toti cei din sala sa umble printre ele. Asta aveam si noi de facut: sa scoatem toate
durerile pe care le-am simtit, de care am fugit, pe care le-am ascuns pana acum sau pe care nici
macar nu ni le imaginasem vreodata. Stiam ca in adancurile iernii mele se gaseau multe viforuri,
viscole, ceata deasa, nameti inalti, de neclintit. Dar nu stiam ca as putea vreodata sa fiu topita de
caldura unor oameni care nu judeca, care-ti sunt alaturi, care te-ajuta sa te ridici atunci cand cazi.

Conform cu cele studiate pana acum dupa modelul Stanislavski, constructia unui rol e simpla.
Are cinci etape: preluare, prelucrare, constientizare, optare si actiune. Inca din primele etape ale
repetitiilor, actorul are de muncit la primele doua: preluarea si prelucrarea. Succesiunea de
raspunsuri la intrebarile Ce fac? si De ce fac? te conduc catre scenariul rolului. In prima
instanta, aceste raspunsuri se gasesc in text. Textul este baza solida a constructiei fiecarui rol,
peste care vine contributia personala si atingerea fina a fiecarui regizor. In cazul acesta, Treapta
a noua este o lucrare foarte bine scrisa, care atinge obiectiv toate punctele importante si reuseste
sa-ti dezvaluie total sau partial intentiile ascunse sub fiecare replica.

Aproximativ 60 de ani. Dura, dar sofisticata. Chiar daca a trait in Vestul Mijlociu patruzeci de
ani, si-a pastrat accentul de nord-est. Sustinatoarea Joannei la Asociatia AA, vecina si cea mai
apropiata prietena a ei. Primul contact cu Eleanor aduce deja in vedere un rafinament aparte, o
combinatie intre o dovada de bun gust si o oarecare raceala in relatia cu ceilalti, impingandu-i la
o parte cu acelasi Zid de care vorbeam in cazul meu.

21
Si tocmai cand eram pe punctul sa-mi aranjez un streang din cearceafurile de la pat, a aparut o
femeie la usa camerei mele, un fel de zana buna si zice: <<Salut, iubito, eu sunt Eleanor si sunt
de la Alcoolicii Anonimi>>. Si mi-am zis in sinea mea <<la urma urmei, de ce nu>>, asa o
introduce Joanna pentru prima data pe Ellie in primul monolog, ce deschide Actul I.

Desi nu aveam tocmai dispozitia cea mai buna, am participat totusi la sarbatoare, facnd
glume si remarci sarcastice. La un moment dat, o femeie s-a apropiat de mine si am nceput sa
stam de vorba. La plecare, m-a ntrebat daca eram de acord sa vina sa ma mai viziteze. Am
ncuviintat cu jumatate de gura, fiind convinsa ca nu aveam sa o mai vad vreodata. n aceasta
perioada, nu obisnuiam sa am ncredere n oameni. Dar, ea a venit din nou sa ma vada, asa cum
promisese, desi, ntre timp, fusesem transferata la alta nchisoare, departe de locul unde ea
locuia. Atunci a fost prima oara n viata mea cnd am simtit ca cineva mi oferea dragoste
neconditionata, si, mi-am dat seama ca Dumnezeu lucreaza prin oameni. Numai EL putea sa-mi
trimita acel nger pazitor. Acela a fost momentul de rascruce n viata mea. De atunci, prin acel
nger pazitor, Dumnezeu m-a ajutat sa-mi refac viata si sa fac loc n mintea si sufletul meu unui
sentiment cu totul nou si coplesitor: credinta.

din arhiva Alcoolici Anonimi, Povesti de recuperare

M-am lasat surprinsa pe parcurs de faptul ca exista oameni adevarati ca Eleanor. Nu este un
inger, este la fel de om ca ceilalti, are defectele sale, dar lupta pentru ajutoararea celorlalti, care
aflati in starea de neputinta definitiva, vad in oamenii acestia Cel mai frumos loc de pe
Pamant.

Eleanor pare o femeie simpla, lipsita de griji, sarcastica si rea pe alocuri. Primul impact la citirea
primei scene a fost clara idee ca se ascunde ceva in spatele calmului si relaxarii de care aceasta
da dovada. In povestea despre fiica sa, Eleanor introduce sindromul alcoolismului fetal, sindrom
cu care fata ei s-a nascut. Simptomele implica greutate mica la nastere si retard staturo-ponderal,
precum si tulburari ale sistemului nervos central, cognitive si comportamentale si defecte
congenitale la nivelul ochilor, urechilor, inimii, tractului urinar si sistemului osos. Eleanor spune
doar ca s-a nascut prematur, cu sase saptamani mai devreme. Era o fetita micuta, prost-formata,
prost-hranita, care ca si maica-sa, era de-a binelea alcoolica, dar in interiorul ei, este constienta

22
de toate problemele pe care aceasta le dezvoltase pe durata celor aproape sapte luni de sarcina,
din cauza alcoolismului ei. Vina este cu atat mai mare.

In relatie cu Melissa, isi demonstreaza cele mai bune calitati de terapeut, iar pentru Melissa,
discutia cu ea de la inceputul actului al II-lea este o prima sedinta intr-un lung proces de
vindecare. Pe durata celui de-al doilea act, fiind inca la prima lectura, in gandul meu a rasunat
doar expresia: Cei care zambesc cel mai mult sunt de fapt cei mai raniti. Face haz de necaz tot
timpul si asa cum o intreaba si pe Melissa, considera ca abia atunci cand poti povesti ceva tragic
cu zambetul pe buze, esti vindecat.

Cred ca dintre toate personajele lui Ziegler, De ce-ul lui Eleanor este cel mai ascuns. De ce
alege ea sa o ajute pe Joanna, de ce se implica atat de tare, de ce nu renunta. Desi in constructia
piesei noastre nu se tine cont de aceasta diferenta de varsta, atitudinea lui Eleanor care persista
pe intreaga durata a piesei este aceea de Eleanor m-a adoptat, i-o spune chiar si Joanna
Melissei. Aceasta o alinta Ellie, ceea ce denota o relatie foarte apropiata intre ele, nu doar
aceea de sponsor in cadrul AA, ci si de o prietenie adevarata. Dar tu esti sprijinul meu, pentru
numele lui Dumnezeu! Am nevoie de un raspuns la asta!. Aflam sa simt acele de ce-uri foarte
tarziu, abia la contactul cu presedintele A.A. Romania. In momentul in care ai o trezire
spirituala, transmiti programul si altor alcoolici treapta a 12-a spune Constantin Razlet-Condu,
in interviul acordat colectivului Treapta a noua. Eleanor pare a fi avut aceasta trezire spirituala,
ajunsa in pragul pasului al dousprezecelea, si ca si presedintele A.A., isi gaseste vindecarea in
ajutorul dat celorlalti, iertarea fiind imposibila pentru ei. Relatia dintre Eleanor si Joanna pare a
fi cea de mama-fiica, Joanna avand acum varsta pe care, fiica lui Eleanor, Margaret ar fi avut-o,
daca ar fi trait. Cam asa ar arata schitat portretul lui Eleanor. Partea grea nu aici a fost, textul
fiind foarte usor de deslusit. Primele ciocniri cu Ellie imi infatisau umorul ei. Inca nu incepusem
sa vad ce se ascunde in spatele umorului. Da, stiam ca a suferit, ca a trecut prin multe, ca i-au
murit fata si sotul, dar nu stiam ca acolo isi gasise ea refugiul, in umor. Nu inca.

Plnsul i tristeea le lai acas sau pentru cnd eti singur, n lume trebuie s fii bine dispus,
vesel i plcut. Trebuie s v obinuii cu disciplina spunea Stanislavski in Munca actorului cu
sine insusi Vol. al II-lea. Cred ca acesta a fost inceputul constructiei acestui personaj. Stiam
sigur ca cea mai sigura calea catre personaj este prin mine. Trebuia acum sa incep sa ma descos
singura, ca si cum mi-as lua un interviu despre problemele alcoolismului si ce naste el in oameni,

23
cum reactioneaza, cum gandesc, cum se poarta in familie, atat cu sotul/sotia, cat si cu copiii. Era
atat de la indemana si totusi atat de departe. Faurisem atat de multe chei si atat de complicate
pentru toate cuferele in care-mi ascunsesem amintirile copilariei, incat era imposibil sa ma intorc
acolo. Dar am facut-o. Am inceput sa o construiesc pe Eleanor din prisma a ceea ce am trait.
Trebuia sa ii descopar modul de gandire. Trebuia sa o construiesc de la zero si in mai putin de
trei luni sa-i dau viata.

Am inceput sa ma informez despre problemele alcoolismului, metoda de terapie si cum

functioneaza. Am inceput sa ma leg de colegele mele, pe care aveam sa le redescopar. Aveam sa
ma apropii de oameni cu care nu am stiut niciodata ca as avea ceva in comun. Nu-mi dadusem
voie pana acum sau poate si ele construisera fortarete in jurul sufletelor lor. Incepeam sa-mi dau
seama cam ce se schimba in Eleanor pana la sfarsitul piesei si de ce este un personaj atat de
important. In momentul in care am intrat in spatiu, nu aveam nimic. Era doar o sala mica, cu
pereti gri-cenusiu ce nu-ti inspira nimic. Incet, i-am dat voie sa devina parte din noi si sa ajunga
o a doua casa. Decorul a fost gata cumparat, adus, vopsit in mai putin de o saptamana. Nu
puteam sta in loc foarte mult, deoarece anuntaseram deja datele premierelor, desi toata luna
martie era anuntata o luna de proba. In nuante de turcoaz si verde, cu cateva accente de ocru,
avea sa ne aduca liniste si relaxare in noul spatiu. Semnificatia culorilor spune ca turcoazul este o
culoare vindecatoare ce-ti da forta de a-ti exprima sentimentele, verdele este culoarea sperantei si
a echilibrului, care iti inspira depasirea oricarui obstacol, iar ocrul ne aduce deschiderea spre
intelepciune si puterea de a face fata unei situatii noi. Se pare ca Mihaela Popescu, scenografa
noastra, nu a ales intamplator niciuna din culorile in care spatiul nostru prinde viata. Aveam si
costumele, pe care le-am incropit din ce aveam pe acasa, cumparand doar cele strict necesare.
Spectacolul parca s-a construit de la sine. Doamna profesoara Mihaela Betiu a incercat sa
construiasca acest spectacol curat, fara prea multe solutii regizorale. S-a concentrat mult pe
emotia si energia noastra si pot spune ca nu a facut rau deloc. Atunci cand lucrezi cu un om care
mizeaza pe tine si iti da credit pentru tot ceea ce faci, indiferent ca gresesti uneori, cresti si iti dai
voie tie sa vii cu propuneri indraznete, stiind ca nu vor fi neglijate.

Eram gata sa-mi imbrac straiele ca de nunta si sa sar impreuna cu ale mele colege in aceasta
frumoasa nebunie. Premierele erau programate pe 5, 6, 7 si 8 martie. Distributia mea juca abia
luni, pe 7, asa ca emotiile de cu doua zile inainte au plusat la ale mele. Cred ca aveam nevoie de

24
primul contact cu publicul, si nu orice fel de public familia, ca sa pot ajunge sa spun ca sim
enorm i vz monstruos. Scriam in data premierei pe o retea de socializare: Ne intalnim pentru
prima data in seara asta. Eu cu prietena mea cea mai buna, fiica ei si un copil un pic periculos
incercam sa ne dam seama ce e cu treapta asta a noua. Adevarul e ca nu stiam inca ce
inseamna cu adevarat aceasta treapta a noua, cu atat mai putin a douasprezecea. Premiera a adus
cu ea multe emotii, si de-o parte, si de alta: in cabina, actritele, in sala, familiile. Mi-am depasit
pragul emotional la primul spectacol si doar acolo, cand lacrimile au venit involuntar la
destanuirea secretelor lui Eleanor. Actoria este abilitatea de a tri adevrat n circumstane
imaginare, nu? Doar ca ce m-a ajutat cu adevarat a fost sa invat sa ma vindec prin ceea ce spun.
Sa invat sa ma eliberez, vorbind despre ceea ce mi se intampla. Si cu adevarat, am inceput sa
vorbesc si in afara repetitiilor despre ceea ce ma afecta zi de zi si totul se vindeca mai usor. Nu-
mi dadusem seama pana la contactul cu aceasta doamna de varsta mijlocie ca acele cufere pe
care le inchisesem demult cantareau atat de mult si de adanc in sufletul meu incat nici macar nu
se mai vedea suprafata lor, poate de aceea inca dureau atat de tare. Am invatat sa inot pentru
aceste cufere, pentru a le scoate si desface rand pe rand, spectacol cu spectacol. Domnisoara
doctorand Iulia Lumanare avea sa-mi spuna dupa vizionarea unuia din spectacole ca simplitatea
adevarului monologului de final este ceea ce sensibilizeaza dincolo, iar asta face lacrima sa nu
fie necesara. Am stiut aici ca lacrima ce a aparut la primul spectacol a fost un cumul de
sentimente si situatii, dar total necesara in procesul meu de vindecare. Am stiut la primul
spectacol si am pastrat asta pana astazi: sa nu ne pierdem concentrarea si nici energia si sa nu
uitam niciodata la cabina ramasite de suflet pe care ai mai vrea sa le ascunzi un pic. Iei totul cu
tine, inspiri si intri. Nu exista punct de intoarcere din momentul acela sau cale de mijloc. Te duci
cu tot sufletul acolo, gata sa le arati tuturor cat de vulnerabil poti fi si de ce. Am gasit si comicul
de situatie, pe care mi-a fost destul de greu sa il pastrez, dar mai ales sa fie viu de fiecare data.
Lucrez corect si tin cont de toate indicatiile pe care le primesc. Dar ceva din mine, in seara
premierei si cred ca un pic la fiecare spectacol, se bucura atat de tare de magia dintre noi incat isi
doreste sa ne surprindem de fiecare data si sa ne bucuram ca prima data.

Am avut si ajutor in tot acest proces de vindecare: in primul rand de la doamna profesor Mihaela
Betiu, in al doilea rand al fetelor din distributie, dar nu in ultimul rand al prietenilor mei.
Aparent, prietenia chiar e cea mai buna terapie. Printre acestia, exista unul mai special care fara
sa-si dea seama, m-a facut sa-mi intaresc relatia cu Harry pe care a avut-o cu Ellie, sa imi

25
imaginez cum o trata sau daca ei se iubeau cu adevarat. El este indragostit de muzica buna si,
cred eu, si muzica este indragostita de el. Dupa ce a urmarit spectacolul, pe langa felicitari, mi-a
daruit ceva mult mai important. The Turtles, o formatie de rock american de prin anii 70 au o
piesa ce se intituleaza Elenore. Esti bucuria si mandria mea, asa suna ultimul vers din refren.
Nu stiu cat mi-au fost adresate mie, personal, aceste cuvinte sau cat au fost datorate rolului. Un
prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima, asa descria Gabriel Garcia-Marquez acest
sentiment pur. Ma bucur doar ca am reusit sa gasesc in viata mea, un inger, care ca si Eleanor,
ii vindeca pe cei din jur.

Ar fi fost ciudat ca lucrul la Eleanor sa se incheiat aici si daca sufletul meu ar fi fost multumit de
rezultat. Stiam sigur ca ceva lipseste, ceva nu am inteles pe deplin. Nu voiam sa ma opresc aici si
imi doream cu ardoare sa am raspunsuri la toate intrebarile ce se nasteau in mine pe zi ce trecea.
Cea mai obsesiva dintre toate, care cred ca ma bantuie chiar si acum, este: Cum ajungi sa te
vindeci prin vindecarea altora?. Am decis in acest scop sa contactez asociatia Alcoolicilor
Anonimi Romania si aveam sa gasesc acolo un om ce mi-a schimbat viziunea despre vindecare.
La mai mult de o luna de la premiera imi primeam raspunsurile si nu numai. V mulumesc
pentru experiena interesant i plcut petrecut mpreun. Suntei minunate, frumoase i pline
de har actoricesc. Voi ncerca s repet experiena alturi i de prietenii mei din AA imi scria
domnul Costica dupa spectacolul din 18 aprilie. Vineri 6 mai 2016 ora 19:30 la sala Octavian
Cotescu din incinta Palatului Copiilor spectacol cu piesa "Treapta a 9-a" ptr toti membrii AA si
Al-Anon. In urma acestei invitatii, sala Octavian Cotescu urma sa se umple de membrii AA si
Al-Anon si desi nu am jucat in acea seara, emotiile erau cred mai mari ca a celor de pe scena.
Am simtit cum tresareau la fiecare cuvant al colegelor mele, le-am inteles durerea, chiar in timp
ce spectacolul se derula si m-am eliberat odata cu ei. La momentul aplauzelor, mai mult de
jumatate aveau lacrimi in ochi si simteam cum au trait cu adevarat fiecare moment al piesei
alaturi de colegele mele. Comunitatea A.A. ne-a acordat in acea seara o diploma de excelenta
pentru sprijinul acordat in efortul comun de transmitere a mesajului de intrajutorarea catre
alcoolicul aflat in suferinta prin punerea in scena a spectacolului Treapta a noua. O filmare a
spectacolului se afla acum in arhiva comunitatii si este difuzata la intruniri nationale ale A.A. din
Romania. Am plans in acea seara, dar am plans de fericire. Exista momente pentru care inca
merita. Exista momente cand iti dai seama ca esti pe drumul cel bun. Exista momente in care iti
dai seama ca arta ta salveaza suflete, si odata cu ele, te vindeci si tu. Noi va multumim pentru

26
toata increderea acordata. Noi va multumim pentru transmiterea si intelegerea mesajului nostru si
pentru ca acesta e acelasi. Noi va multumim ca ati fost cu sufletul alaturi de noi. Cand spuneam
ca e cu si despre suflete, la asta ma refeream... scriam a doua zi, cu sufletul imbibat de fericire.

Am primit si sprijinul prietenilor mei de la Trooper, o formatie de heavy-metal din Romania, un

grup de oameni frumosi, din toate punctele de vedere. Pe 19 aprilie, Alin Dinca (solistul), posta
pe pagina oficiala un mesaj de multumire catre Treapta a noua: Va iubesc pentru ca sunteti
nebune si talentate!, in care si invita cititorii la spectacolele programate luna viitoare. Incepeam
sa avem siguranta ca munca noastra nu este in zadar, iar aceasta apreciere ce nu ezita sa vina din
toate partile, ne facea mai puternice si mai dornice de un urmator spectacol. Am invatat multe si
am invatat cu fiecare spectacol, cu fiecare accident din scena, al meu sau al colegelor mele. Am
ratat doar doua spectacole din toate cele jucate pana acum, desi unoeri ajungeam sa nu mai pot
digera textul, chiar daca inainte de fiecare spectacol aveam impresia ca am uitat textul. Poate ca
am invatat cu acest spectacol: sa cunoastem textul atat de bine, incat sa-l uitam. Am jucat n
lunile astea cu sal plin, dar i cu sala pe jumtate goal, cu public mai cuminte, dar i cu public
glgios excesiv, n apartamentul Joannei decorat in Palatul Copiilor, dar i n casa de cultur a
studenilor Preoteasa, unde am castigat locul al II-lea pentru Cel mai bun spectacol, Premiul
pentru Cea mai buna actrita(Gloria Melu pentru rolul Melissa), dar si Premiul pentru vorbire de
calitate(Bianca Oprea pentru rolul Joanna). Am jucat un spectacol caritabil la Teatrul Anton
Pann din Ramnicu Valcea, pe 19 mai, pentru actorul Doru Zamfirescu care trecea prin momente
grele in viata sa, avand mari probleme de sanatate. Din pacate, in sambata urmatoare, actorul a
plecat dintre noi.

Mama este nceputul tuturor nceputurilor.

Cum am mentionat, pe rolul Eleanor, suntem distribuite patru fete, atat de diferite, incat era
normal sa furam un pic de meserie una de la cealalta. Buna mea prietena, Ioana Vasile, lucra la
acelasi rol ca si mine. Ioana are umorul in sange si spre deosebire de mine, care ma chinui sa fiu
placuta si sa-i fac pe cei din jur sa rada, ei ii vine natural. Fara sa vreau sau sa imi dau seama,
incepusem sa analizez tot ceea ce facea, dar si sa prind din umorul ei unic. Faptul c am avut
ocazia s fiu i spectator al rolului meu a fost benefic din mai multe puncte de vedere. n primul
rnd, am avut ocazia s vd ce nu ar trebui s fac, am nvat i din greelile altcuiva in atat de
multe moduri, economisind astfel timpul pe care l-a fi pierdut fcnd toate alegerile greite

27
numai eu, de una singur. In plus, aveam cu cine discuta despre acest rol, despre ce descoperiri
am mai facut si ma bucuram sincer de jocul fiecareia dintre ele de fiecare data, dar asta
bineinteles nastea in mine dorinta arzatoare de a se anunta urmatoarea data a spectacolului cu
mine.

In relatie cu Joannele mele, trebuia sa invat sa ii fiu prietena, trebuia sa invat sa fiu o prietena
atat de buna, incat gesturile si privirile dintre noi sa vina natural. Aveam sa am primul spectacol
alaturi de Carla. Rezonam, gandim la fel pe alocuri si ne ating aceleasi lucruri in viata. Traim
intens tot ceea ce ni se intampla si asta cred ca ne-a apropiat. Am inceput sa iesim impreuna, am
inceput sa ne povestim si sa ne lasam barierele acasa. Incepeam sa ne construim relatia de
prietenie a spectacolului si reuseam pe alocuri sa nutresc ceva sentimente materne pentru ea,
fiind copilaroasa uneori. Pe Bianca am descoperit-o mai greu, avem orgolii mari amandoua.
Recunosc ca initial ma enerva teribil si nu intelegeam ca ego-ul ei era doar o aparenta, in care
decidea, ca si mine, sa-si ascunda sufletul ranit. Sagetatorii pot fi extremisti si neciopliti pe
alocuri, asa ca ne-a trebuit ceva mai mult sa ne obisnuim cu sinceritatea brutala de care
amandoua dadeam dovada. Nici cu Melissa nu pot sa zic ca a fost usor, sunt toate diferite si
trebuiau abordate cu mare grija si atentie, fiecare dintre ele avand alt grad al afectarii in urma
abandonului, dar cred ca abia Tracy a fost pariul final. Venirea ei nu-i face placere deloc lui
Eleanor, incercand cu fiecare putere sa o faca sa plece. Eu si Andreea vibram impreuna pe scena,
ne distram, ne incurcam intentionat, ne facem surprize si incasam fiecare gest una de la cealalta.
Aduce energia in spectacolul si actul I petrecut cu ea in cabina e diferit de fiecare data. Ne
incurajam reciproc si ne taxam greselile una alteia. In ciuda tuturor acestor lucruri, nu ai putea
spune niciodata dupa un spectacol ca noi chiar suntem prietene atat de bune. Ne pastram
intentiile la fiecare spectacol si cred ca de aici se si naste frumusetea. Sa poti sa iesi din scena, in
timp ce personajele se injura, cu zambetul pe buze, e un sentiment mangaietor.

De ce am pus acest titlu al subcapitolului? In relatiile noastre, fiecare dintre noi isi permite sa fie
atat mama in unele situatii, dar si sa planga ca un copil daca este cazul. Ne alinam si ne protejam
una pe cealalta si acesta cred ca este motivul pentru care totul functioneaza atat de bine.
Petrecand atat de mult timp impreuna, nu am putut sa nu ne imprietenim. Si nu cred ca ar mai fi
fost atat de frumos sau ca vreuna din noi ar mai fi venit cu drag la spectacol. Stiu acum ca
Treapta a noua este mai mult decat un spectacol, este o familie. Suntem un zid imbatabil

28
impreuna, o fortareata de necucerit. Si iata-ma acum, in fata ultimei reprezentatii inainte de Gala
Absolventilor cum stau depanand amintiri despre cum a inceput si a crescut copilul acesta al
nostru. Eleanor m-a vindecat de multi demoni din trecut, m-a ajutat sa-i las sa iasa si sa fie libera,
iar odata cu ei, sa se nasca si in mine pentru prima data sentimentul de libertate, pe care il caut de
atata timp. Cred ca Eleanor m-a adoptat si pe mine, si desi eu ar fi trebuit sa-i dau viata, ea m-a
invatat cum sa traiesc cu adevarat, sa imi pastrez intotdeauna sufletul viu si sa am incredere ca
dupa ploaie, intotdeauna apare curcubeul.

V. Virtutea const n lupt, nu n trofeul final. - Concluzii

Mi-au trebuit multi ani sa-mi dau seama ca doctoria pe care mi-o tot dramuiam atat de zeloasa
si mereu in doze mai generoase, devenise ea insasi boala de care depindeam tot mai mult. Acuma
ma intristez cand ma gandesc la vremea aceea. Au ramas doar fragmente, e totul cetos spune
Joanna, in monologul de la inceputul Actului II, taiat in spectacolul nostru. Cred ca pentru mine,
doctoria pe care mi-am administrat-o mult timp, a fost fuga de ceea ce simteam cu adevarat, de
toate lucrurile pe care le-am simtit de-a lungul timpului si mi-au facut rau.

Acum eram obligata sa ma confrunt cu realitatea, asa cum era ea,fara sa-mi mai pot amorti
simturile cu alcool si droguri. Imi simteam sufletul pustiit, ma simteam singura si ranita, eram
deprimata si ingrozita. Intr-un cuvant, atinsesem culmea disperarii si a mizeriei (din Arhiva AA,

29
Povesti de recuperare). Acesta a fost si primul meu gand cand am inceput procesul de deschidere
a sufletului, dar am realizat treptat ca acesta poate fi cel mai bun lucru din viata mea.

Eleanor m-a vindecat de multi demoni din trecut, m-a ajutat sa-i las sa iasa si sa fie liberi, iar
odata cu ei, sa se nasca si in mine pentru prima data sentimentul de libertate, pe care il caut de
atata timp. Am invatat sa imi dau voie mie sa experimentez, sa ies din zona de comfort si sa caut
in interiorul meu resursele necesare pentru a duce fiecare spectacol la bun sfarsit. Am invatat ca
doar atunci cand te cunosti pe tine cu adevarat, poti da nastere unui personaj si reusesti sa-ti
subordonezi toate actiunile caracteristicilor lui.

Cutam mereu putere i ncredere n afara mea, dar acestea vin dinuntru. Erau acolo
dintotdeauna", spune Anna Freud. Asta cred ca am facut si eu de-a lungul timpului, pana la
contactul direct cu acest rol. M-am ascuns in mine si ma agatam cu fiecare clipa de cei din jurul
meu, ajungand dependenta. Am inteles acum ca abia in momentul in care te poti consola tu pe
tine, te vindeci cu adevarat, cand nevoia de acreditare trece in planul secundar. Intr-o scrisoare pe
care mi-o scriam mie cu doua saptamani inainte de Gala Absolventilor imi scriam: "Vreau doar
sa-ti spun ca stiu acum ca vei fi bine. Stiu acum ca poti trece peste orice. Stiu si ca la un moment
dat, poate vei lasa pe cineva sa incerce sa-ti vindece acele cateva rani care sunt inca deschise.
Cicatricile sunt bune uneori, sa stii. Te-au invatat multe pana acum. Te-au invatat sa cazi si sa te
ridici de atatea ori, incat ai invatat sa zbori. Te-au invatat ca atunci cand viata iti inchide toate
usile, exista si locuri unde acestea nu exista. Te-au invatat ca desi ai nevoie de oameni, te poti
vindeca si singura. Te-au invatat sa nu disperi si sa mergi mai departe. Te-au invatat ca e frumos
sa fii om, nu stanca. Am uitat sa-ti spun un lucru. Te iubesc. Asta cred eu ca am invatat in timpul
asta. Sa te las pe tine sa traiesti in mine, sa te accept, cu toate problemele si golurile tale si sa
invatam sa le umplem impreuna. Sa te las sa fii parte din mine. Dar cred ca cel mai important
dintre toate, sa traiesc." Era o declaratie atat pentru sufletul meu, pe care am simtit ca l-am
neglijat in ultima vreme, dar si pentru Ellie, care s-a ingrijit fara ca eu sa-mi dau seama de el.
Cred ca Eleanor m-a adoptat si pe mine, si desi eu ar fi trebuit sa-i dau viata, ea m-a invatat cum
sa traiesc cu adevarat, sa imi pastrez intotdeauna sufletul viu si sa am incredere ca dupa ploaie,
intotdeauna apare curcubeul.

30
 VI. Inspiraia este cheia tuturor lucrurilor. Bibliografie

1. Cojar, Ion, O poetic a artei actorului, editura Paideia n colaborare cu Unitext, ediia a III-a,
1998
2. Colceag, Gelu, Rolul, partitura concret a actorului ntre gnd i aciune, revista Concept,
vol. 4/nr.1/iunie 2012
3. Spolin, Viola, Improvizaie pentru Teatru, UNATC PRESS, n colaborare cu editura I.
Mincu, traducerea Mihaela Balan-Beiu, 2008 i ediia prescurtat UNATC PRESS 2014
4. Stanislavski, Konstantin Sergheevici, Munca actorului cu sine nsui, ESPLA, Bucureti,
1955
5. Stanislavski Konstantin Sergheevici, Viaa mea n art, traducerea I. Flavius i N. Negrea,
editura Cartea Rus, Bucureti, 1958

31
6. XXX, Concept, revist editat de Departamentul de Cercetare, UNATC, redactor-ef
Mihaela Beiu, UNATC PRESS
7. Labirintul codependenei, Dr. Robert Hemfelt, Dr. Frank Minirth i Dr. Paul Meier, 2001
8. Codependent no more, Melody Beattie, 1992
9. Arhiva Alcoolici Anonimi
10. http://www.tryondailybulletin.com/2010/04/26/interview-with-tom-ziegler-grace-ampglorie-
playwright/
11. http://www.doollee.com/PlaywrightsZ/ziegler-tom.html
12. http://www.colonytheatre.org/bios/zieglerTom.html
13. http://virginvoices.vi/famousplaywrighthelpscommunitytheater
14. http://articles.baltimoresun.com/2010-03-05/entertainment/bal-
ae.li.theater05mar05_1_fanny-kemble-pierce-butler-baltimore-shakespeare-festival
15. http://adevarul.ro/cultura/teatru/treapta-noua-revelatie-
1_50ad66497c42d5a663946c5f/index.html
16. http://yorick.ro/treapta-a-9-a-povestea-unui-spectacol/
17. http://www.ileanaandrei.ro/treapta-a-noua/
18. http://metropotam.ro/evenimente/Treapta-a-noua-event2307638387/
19. http://ziarullumina.ro/alcoolismul-cea-mai-periculoasa-dependenta-52167.html
20. http://www.personalitatealfa.com/blog/daca-am-zis-ca-nu-mai-beau-nu-mai-beaucum-sa-
vindeci-un-alcoolic/
21. https://alanonromania.wordpress.com/2012/02/11/cauzele-codependentei/#more-389
22. https://codependenta.wordpress.com/ce-este-codependenta/
23. http://www.sfatulmedicului.ro/Alcoolul/sindromul-alcoolismului-fetal_214
24. https://ro.wikipedia.org/wiki/Complexul_Oedip

Doar cei ce s-au ajutat singuri tiu cum s-i ajute

pe alii.
George Bernard Shaw

32