Stiluri arhitecturale romanesti

Stilul muntenesc
Secolul XVI constituie faza de formatie a unei scoli locale in arhitectura bisericeasca din
Tara Romaneasca si astfel se dezvolta asa numitul stil vechi romanesc sau muntenesc. Se
formeaza o scoala de mesteri constructori, sculptori si decoratori bastinasi, care nu mai
copiaza modele straine, ci recurg la imitarea vechilor constructii din tara, transformand
elementele straine intr-un spirit nou, adaptat la gusturile, posibilitatile si conditiile locale.
Se inalta astfel numeroase biserici mici, mai ales la tara, si, in majoritate, ctitorii
boieresti. Ca element nou apare acum, deocamdata sporadic, la fatada de apus, pridvorul
pe arcade deschise.

Ctitorii care sunt precursoare ale stilului muntenesc sunt: manastirile Tismana din jud.
Gorj si Vodita de pe malul Dunarii (inainte de 1374) construite de calugarul Nicodim;
Biserica Cotmeana, din jud. Arges, (1387-1389), unicat in arhitectura romaneasca,
prezentand formele unei biserici sala acoperite cu un semicilindru, cu absida poligonala
decrosata.

In Tara Romaneasca avem doua importante monumente conservate din secolul al XIV-lea:
unul pur bizantin, biserica in cruce greaca inscrisa Sf. Nicolae Domnesc din Curtea de
Arges si biserica manastirii Cozia. Aceasta din urma, in secolele care au urmat, a devenit
punctul de cristalizare a ceea ce numim stilul muntenesc, desi el poate fi intalnit si in
Oltenia, ba chiar la ctitorii ale domnilor munteni in Transilvania. Manastirea Cozia, jud.
Valcea (1386-1388) a lui Mircea cel Batran, situata in defileul Oltului, este de o
importanta primordiala pentru intelegerea arhitecturii bisericesti din Tara Romaneasca,
fiind prima biserica de plan triconc pastrata pana in prezent.

Manastirea Dealu, jud. Dambovita, ctitorie a lui Radu cel Mare, terminata in 1500,
marcheaza un moment important in definirea stilului muntenesc. Numarul turlelor se
mareste, prin inaltarea pe pronaos a doua turle mai mici decat cea a naosului, iar fatadele
- aici din piatra atent finisata - se subdivid in doua registre pe care isi desfasoara ritmul
arcaturi oarbe delimitate de ciubuce.

Manastirea Argesului (1512-1517) construita la inceputul secolului al XVI-lea de

domnitorul Neagoe Basarab este unicat in istoria culturii romanesti atat prin influentele
orientale, arabe si caucaziene din ornamentica, cat si prin unele solutii constructive.
Biserica este prima care da o amploare deosebita pronaosului, caruia ii atribuie si functie
de necropola. Turla centrala a pronaosului, sprijinita pe douasprece coloane, este
secondata de alte doua turle mai mici, dispuse pe colturile de nord-vest si, respectiv, de
sud-vest ale pronaosului, acestea din urma avand un aspect in torsada, cu sensul de
rasucire convergent (una spre cealalta). Legat de acest monument exista si legenda
Mesterului Manole si motivul jertfei umane pentru construirea bisericii.

Dintre bisericile mai importante de acest fel din sec. XVI, amintim, de ex.: Biserica
schitului Cetatuia din Ramnicu Valcea, jud. Valcea; biserica fostei manastiri Valea din
comuna Titesti, judetul Arges (zidita de Petru Voievodul, zis Radu Paisie, la 1537),
biserica din Stanesti-Valcea (zidita de boierii Buzesti), bolnita manastirii Cozia (zidita la
1542 de Radu Paisie), biserica Curtea Veche din Bucuresti (zidita de Mircea Ciobanul,
inainte de 1559), biserica fostei manastiri Bucovat de langa Craiova (zidita de banul
Stefan la 1570), biserica fostei manastiri Cobia din jud. Dambovita (1572) construita de
clucerul Badea, Ansamblul Curtii domnesti de la Targoviste, jud. Dambovita, compus din
Biserica Domneasca ctitoria lui Petru Cercel (1585), ruinele palatului voievodal din sec al
XIV-lea, turnul Chindiei si biserica Sf. Vineri din sec al XV-lea; manastirea Caluiu, jud. Olt
, ctitorie a boierilor Buzesti, terminata in 1588; biserica fostei manastiri Tutana din
judetul Arges (1589), biserica fostei manastiri Marcuta de langa Bucuresti (1588-1592,
cu modificari ulterioare), Biserica Sfanta Paraschiva inceputa de Patrascu cel Bun si
terminata de fiul sau, Mihai Viteazul inainte de a fi ajuns domn (1587), dar mai ales
biserica fostei manastiri Mihai-Voda din Bucuresti (ctitorie din 1591 a lui Mihai Viteazul).

In secolul XVII domnitorul Matei Basarab a construit numeroase lacasuri de cult in stil
muntenesc, cum ar fi: Manastirea Arnota, jud. Valcea (1633-1636; ansamblu monastic
Brancoveni, jud. Olt, rezidit si fortificat de Matei Basarab (1640); Manastirea Strehaia,
jud. Mehedinti (1645). Actuala biserica a Manastirii Negru Voda din Campulung Muscel,
jud. Arges este tot o ctitorie a lui Matei Basarab cu refaceri din secolul al XIX-lea.
Nu doar bisericile au fost construite in stil muntenesc ci si conacele si curtile boieresti
cum ar fi: Curtea fortificata a marelui ban Mares Bajescu (1666) din Bajesti, jud. Arges
care a construit si schitul Cornetu, jud. Valcea in 1666; Conac fortificat de la Golesti, jud
Arges (1641-1642) si Biserica Sf. Treime (1646), construit de marele vistiernic Stroe
Leurdeanu; Casa Stan Jianu si Biserica-cula Sf. Stefan din Preajba, jud. Dolj , sec. al
XVIII-lea.

Dintre bisericile integrate stilului din Tara Romaneasca in secolul XVIII amintim: Biserica
de lemn cu dublu hram, Sf. Gheorghe si Sf. Dumitru din Calinesti, jud. Arges, (1720-
1740); Biserica Sf. Mina, 1731; Biserica Obedeanu, 1748; Biserica Sf. Gheorghe Veci,
1752-1775; Biserica Sf. Nicolae Craiovita, 1770; Biserica Sfintii Arhangheli, 1783;
Biserica Sf. Ioan Sebastian, 1783; Biserica Sfintii Apostoli, 1793-1784; Biserica Sf.
Nicolae Belivaca, 1794.

In sec XIX sunt refacute mai multe biserici ca cele de la: Manastire Comana, jud Giurgiu,
din secolul al XV-lea, atribuita de traditie lui Vlad Tepes, pare sa fi avut o biserica de
lemn iar actuala biserica este din 1854; principalul monument medieval al Craiovei, Biserica
Sf. Dumitru, a fost demolata, apoi integral rezidita de arhitectul Ch. Lecomte de Nouy la
sfarsitul secolului al XIX-lea.

Stilul brancovenesc
ntre 1678 si 1725 in arta romaneasca a aparut un stil aparte si anume "stilul
brancovenesc" dupa numele domnitorului roman Constantin Brancoveanu (1688-1714).
Aceasta perioada a artei romanesti este un ultim moment de sinteza si nflorire a artei
postbizantine ntr-o epoca in care arta balcanica era inca fidela traditiei ortodoxe.

In aceasta epoca domni ca: Serban Cantacuzino, Constantin Brancoveanu, Nicolae

Mavrocordat, mitropoliti ca Varlaam, Theodosie, Antim Ivireanu, episcopi ca Stefan
Mitrofan, stareti ca arhimandritul Ioan de Hurezi, Ilarion de Cozia si eruditi ca fratii
Greceanu, Radu Popescu, Constantin Cantacuzino realizeaza n acelasi timp o ampla opera
de reactualizare a traditiei bizantine. La curtea domneasca a avut loc o adevarata
Renastere bizantina. El reprezinta un sincretism intre traditii artistice locale, valahe,
bizantine si alte influente orientale si forme occidentale, ale Renasterii, cum ar fi scoala
italiana.
n secolul al XVIII-lea, stilul brancovenesc a devenit stil national si s-a raspandit in toata
Tara Romaneasca ajungand pana in Transilvania.

Stilul arhitectural brancovenesc este recunoscut astazi ca fiind primul stil romnesc.
Principalele caracteristici ale stilului sunt: elementele de pietrarie prelucrata artistic;
relieful accentuat prin tehnica "a jour" atat in sculptarea pietrei (capitelurile din biserica
manastirii Sinaia, balustrada pridvorului de la biserica Stavropoleos din Bucuresti), cat si
in prelucrarea artistica a lemnului (tample, jilturi domnesti sau arhieresti); predomina
motivele vegetale: acantul, vrejuri, strugurii, floarea soarelui; incepe inca timid sa se
dezvolte sculptura figurativa: apar personaje biblice (Moise, Aaron, Samson in lupta cu
leul, cei 4 evanghelisti insotiti de simbolurile lor) sau chipuri de ingeri; se contureaza un
tip nou de coloana, derivata din cea corintica, dar cu capiteluri mai putin dezvoltate; in
pictura se amplifica portretele votive.

Pridvorul deschis se generalizeaza catre sfarsitul secolului al XVII-lea si inceputul celui

urmator, fiind unul din elementele specifice stilului brancovenesc.

Stilul brancovenesc s-a nascut la Hurezi unde se afla principala ctitorie de cult a lui
Constantin Brancoveanu si, totodata, cel mai vast ansamblu de arhitectura monastica din
Tara Romaneasca, (1690-1697). Fatadele tencuite sunt decorate cu arcaturi, cele din
registrul superior avand centrul marcat de un element circular, ca o cununa. Elementele
florale n culori vii dau culoare numeroaselor scene biblice din biserica. Pentru aceasta
Brancoveanu si-a ales cei mai priceputi mesteri: Manole, Caragea, Istrate, carora le
impune sa creeze un stil romanesc. Fresca de la Hurezi este unica n tot spatiul
rasaritean, pentru ca imbina foarte bine iconografia religioasa si compozitia cu caracter
laic

Mogosoaia si Potlogi sunt singurele palate brancovenesti ramase in Romania.

Cel mai reprezentativ monument civil construit in stil Brancovenesc, datand din anul 1702,
este Palatul de la Mogosoaia. Palatul are elevatia pe trei niveluri, incluzand un beci
monumental, boltit, cu stalp central de sustinere. In vremea lui Constantin Brancoveanu
incaperile aveau picturi murale. Loggia si foisorul, cu pietraria lor artistic lucrata, dau
nota de inconfundabil stil brancovenesc. Scarile exterioare conduc din curtea palatului
intr-un balcon amplasat in mijlocul fatadei principale.
 Pentru curtea lui Constantin Brncoveanu, Hann Sebastian (argintar-aurar, sec XVII) a
realizat deosebite opere ferecaturi de carti, monostrante, cadelnite, panaghiare, cruci,
potire, cani, tavi, pocale din aur si argint, podoabe ce stralucesc si ntregesc stilul
brancovenesc, opere nemuritoare pastrate n muzee din tara si strainatate.

Cel de al doilea palat brancovenesc se afla la Potlogi, jud. Dambovita si a fost construit
de Constantin Brancoveanu in 1698, pe locul unei curti boieresti. Fatada orientata spre un
elesteu are o dubla loggie. Pe fatada opusa, spre curte, compozitia este dominata de
foisorul cu scara exterioara, asemeni celui de la Mogosoaia. Decoratia palatului cuprindea
motive florale de inspiratie persana. In varianta de la Potlogi, ele sunt realizate in stuc.

Principala caracteristica a acestui stil folosit la Mogosoaia si Potlogi, este tratarea

peisagistica elaborata ce cuprinde gradini si zone cu apa, centrate pe un palat a carui
simetrie interioara este incadrata de peisajul nconjurator. Exemple suplimentare ale
acestui stil se intalnesc n sculpturile si picturile murale, care sunt caracterizate de
exaltare similara naturii, dupa cum e evidenta si in recurenta motivelor florale si
vegetale.

In Bucuresti s-au pastrat cele mai multe constructii apartinand stilului brancovenesc,
majoritatea fiind lacasuri de cult.

Mitropolia Romaniei este o biserica construita in stil Brancovenesc cu un aspect exterior

nu foarte frumos, dar cu un interior de o rara frumusete.

Biserica Casin este construita intr-un stil imbinat intre stilul Brancovenesc si stilul
Bizantin. Ca orice monument Brancovenesc la intrare se observa coloanele care
caracterizeaza acest stil. Deoarece are putin si dintr-o basilica a stilului bizantin biserica
Casin este foarte inalta si foarte spatioasa.

Biserica Coltea - (1702), ctitoria spatarului Mihail Cantacuzino, biserica reprezentativa

pentru stilul brancovenesc, se distinge prin decorul din piatra sculptata cu elemente
figurative la portal si la capitelurile coloanelor pe care se sprijina arcele pridvorului.
Exteriorul bisericii pastreaza, de asemenea, urme ale decorului pictat cu elemente florale
de inspiratie persana, incluse in cartuse.
Biserica Stavropoleos este de asemenea construita in stil brancovenesc.

Biserica Fundenii Doamnei - Biserica din 1699, atipica din punct de vedere al decorului
fatadelor, este cea mai originala ctitorie a spatarului Mihail Cantacuzino. Pe fatadele ei
decoratii de stuc, putin proeminente, amintesc prin desen si tematica de miniaturile
persane: alaturi de numeroase motive florale, se pot vedea aici palate orientale, pauni,
fantani cu jocuri de apa.

Biserica Kretzulescu (1722) se incadreaza in specificul stilului brancovenesc.

In Muntenia si Oltenia in realizarea picturilor si sculpturilor vechi apar adevarate

dantelarii n lemn, ca la manastirile Govora si Horezu sau la biserica Sfantul Spiridon din
Bucuresti.

Din stilul brancovenesc al artei romanesti din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea se mai
pastreaza astazi case si conace boieresti precum cea a banului Cornea Brailoiu din Vadeni
si a Glogovenilor din Glogova, Casa Baniei din Craiova, jud. Dolj , Conacul Druganescu din
Floresti-Stoenesti, jud. Giurgiu, secolul al XVIII-lea, exemplu de arhitectura civila post-
brancoveneasca cu loggie si foisor .

Enumeram cateva biserici construite in stilul brancovenesc: Biserica Sf. Treime, din
Afumati, Ilfov, construita de stolnicul Constantin Cantacuzino (1696), Manastire de stil
brancovenesc Aninoasa, jud. Arges (1729-1730), Biserica fostei manastiri din Baia de
Arama, jud. Mehedinti , 1699. Ctitor Milco Baiasul, Biserica Tuturor Sfintilor din Baia de
Fier, jud. Gorj este ctitoria egumenului Dionisie Balacescu de la Hurez (1748-1749),
Manastirea Govora, jud. Valcea, Biserica Adormirii Maicii Domnului (1691-1697) din
Ramnicu Sarat, jud. Buzau, ctitorie a spatarului Mihail Cantacuzino, manastirea Sambata
de Sus, jud. Brasov - Ctitorie a vornicului Preda din 1657, Biserica de la Surpatele, jud.
Valcea .

Ansamblul din Sinaia, jud. Prahova include doua biserici. Manastirea Sinaia este o ctitorie
a spatarului Mihail Cantacuzino. Interesante la acest mic edificiu cu pridvor deschis sunt
elementele de pietrarie: coloanele pridvorului, coloanele cu capiteluri traforate care
marcheaza trecerea dintre pronaos si naos, dar, mai ales, ancadramentul usii, revolutionar
prin reprezentarile antropomorfe, pana atunci strict evitate in ortodoxia romaneasca.
Stilul intregului complex este brancovenesc, ctitorul fiind un unchi matern al domnitorului.

Stilul moldovenesc
In Moldova , in secolele XIV-XIX, arhitectura bisericeasca a avut o dezvoltare proprie
care are la baza elementul autohton adica arta mestesugarilor locali peste care s-au
adaugat influentele straine , bizantina in special, manifestata in planul predominant al
bisericilor (treflat sau drept) si in impartirea lor ,in sistemul de acoperire prin bolti si in
multe din elementele decorului extern, influente romanice la inceput apoi gotice care au
dat stilului moldovenesc unele din trasaturile sale specifice, ca de exemplu: contrafortii
care sprijina zidurile , nervurile de piatra ale boltilor, tendinta de inaltare a bisericilor,
elemente decorative ale sculpturii in piatra (profile de socluri,chenare de usi si de
ferestre, pietre mormantale si chivotele sau baldachinele de deasupra mormintelor
ctitoricesti), forma acoperisului turlelor si clopotnitelor etc. Dinspre rasarit Moldova
primeste influente armenesti, vizibile mai ales in sistemul arcurilor piezise si in elemente
de decor extern, menite sa strimteze si sa inalte turlele bisericilor.

Cele mai vechi monumente apartinand acestui stil sunt: prima biserica de plan
dreptunghiular, cu absida decrosata - Sf. Nicolae din Radauti, si prima biserica de plan
triconc - Sfanta Treime din Siret cu turla pe naos si fatade decorate cu elemente de
ceramica policroma smaltuita , ambele din secolul al XIV-lea, din judetul Suceava. O alta
ctitorie importanta este Biserica manastirii Neamt, jud. Neamt intemeiata in secolul al
XIV-lea, sub domnia voievodului Petru Musat.

Un alt moment important este secolul al XV-lea, atunci cand Alexandru cel Bun (domn al
Moldovei intre 1400-1432) ridica manastirea Bistrita.

Dar marea epoca in care se afirma stilul moldovenesc, o originala sinteza de elemente
bizantine, romanice si gotice, este cea a domniei lui Stefan cel Mare (1457-1504).

Aproape toate bisericile lui Stefan au o bogata decoratie exterioara (firide, arcade,
ocnite, discuri smaltuite).Operele reprezentative ale epocii lui Stefan cel Mare au
exercitat o puternica influenta asupra arhitecturii din secolele urmatoare.
Principalele caracteristici ale stilului moldovenesc sunt urmatoarele: plan dreptunghiular
sau triconc (adica cu trei abside dispuse pe laturile de nord, est si sud ale edificiului);
interiorul include un naos si pronaos si o gropnita (spatiu funerar); separarea dintre
incaperi se face prin ziduri groase; in general nu au coloane; sunt spatii inchise (pridvorul
deschis apare tarziu); o singura turla cel mult, amplasata pe o baza sau mai multe baze in
forma de stea, sistemul ,, moldovenesc" al supraanaltarii boltilor (turlelor) in interior, prin
suprapunerea arcurilor incrucisate ( in diagonala), bogatul decor extern al fatadelor,
obtinut prin utilizarea inteligenta a materialelor de constructie: piatra (bruta si de talie),
caramida (simpla sau smaltuita ) si uneori ceramica.

Manastirea Putna , jud. Suceava a fost una din primele ctitorii ale lui Stefan cel
Mare (1466-1467) adaposteste mormantul marelui domnitor. Alte manastiri si biserici
contruite de Stefan cel Mare sunt: biserica Sf. Cruce din Patrauti, jud. Suceava, prima
dintre ctitoriile certe ale lui Stefan cel Mare (1487); manastirea Voronet, jud. Suceava
(1488) celebra pentru doua caracteristici : dominanta de albastru - realizata cu un
pigment necunoscut astazi - si scena grandioasa a Judecatii de Apoi; Biserica Sf.
Gheorghe din Harlau, jud. Iasi(1492); Biserica Sf. Mihail din Razboieni, jud. Neamt (1496)
care este un mausoleu al eroilor, fiind ridicata deasupra mormantului colectiv al acestora;
Biserica Nasterii Maicii Domnului (1496-1497) din Tazlau, jud. Neamt; Biserica Sf.
Nicolae Popauti din Botosani, jud Botosani, (1496) pastreaza inca picturile originale, cu
unele refaceri tarzii; biserica Sf. Nicolae din Dorohoi, jud. Botosani (1495); Biserica Sf.
Ioan Botezatorul din Reuseni, jud. Suceava, (1503 -1504).

Ultima ctitorie a lui Stefan cel Mare este biserica Dobrovat, jud. Iasi(1503-1504).

Un alt ctitor care a construit in stilul moldovenesc este Petru Rares. Enumeram aici
cateva din bisericile construite in timpul sau: biserica cu hramul Adormirii Maicii Domnului
din Baia, jud. Suceava (1532); Biserica actuala a Manastirii Moldovita (comuna Vatra
Moldovitei), avand ca hram Buna Vestire, a fost cititorita de Petru Rares in 1532, in care
figurilor crestine ortodoxe li se alatura reprezentanti ai culturii clasice, considerati
precursori ai crestinismului: Pitagora, Platon, Aristotel, Sofocle, precum si Sibilele;
Biserica manastirii Probota (1530), Biserica Sf. Dumitru(1540); biserica manastirii Rasca
din jud. Suceava (1542); Bisericile Adormirii (1552) si Sf. Gheorghe (1561), ctitorite de
sotia voievodului Petru Rares, Doamna Elena.
Alexandru Lapusneanu a fost cel care a construit Biserica supraetajata din Pangarati,
jud. Neamt (1552-1558) si Manastirea Slatina , jud. Suceava (1561), ambele fiind
exponente ale stilului moldovenesc.

Trebuie mentionat ca nu numai domnitorii au fost cei care au construit biserici, ci si

dregatorii moldoveni ca: parcalabului Luca Arbore,care a zidit intre 2 aprilie si 29 august
1503, Biserica parohiala din Arbore, jud. Suceava, avand drept hram Taierea capului
Sfantului Ioan Botezatorul; Logofatului Nicolae Tautu care a ctitorit biserica Sf. Nicolae
din Balinesti, jud. Suceava; logofatul Toader Bubuiog a ridicat Biserica manastirii Humor
in 1530; logofatul Gavriil Trotusan a ctitorit in 1522 la Parhauti, jud. Suceava biserica
Tuturor Sfintilor.

Trebuie mentionat insa ca inca de la sfarsitul sec. XVI, incepe decadenta stilului
moldovenesc in arhitectura, prin alterarea lui cu influiente noi, venite mai intai din Tara
-Romaneasca. Bisericile zidite in aceasta perioada: manastirea Sucevita (1581) a fratilor
Movila: Ieremia, Simeon si Gheorghe; Galata (ctitoria lui Petre Schiopul, 1584), Ctitoria
Mariei Zotta de la Hlincea, din 1587, fiica lui Petru Schiopu, biserica prezinta primul
pridvor deschis pe coloane de caramida din istoria arhitecturii moldovenesti, imitat
curand de Aron Voda la biserica din satul Aroneanu; biserica Aroneanu din Iasi ( 1594) ,
manastirea Secu (1602), manastirea Barnova din Iasi (1624), biserica Adormirea Maicii
Domnului din Itcani, Manastirea Dragomirna, (1606-1609) ctitoria mitropulitului Anastasie
Crimca, inlocuiesc zidul despartitor dintre gropnita ( pronaos) si naos cu o tripla arcada
spijinita pe doi stalpi, maresc numarul ferestrelor din naos si altar, largesc pridvorul in
sensul latimii bisericii ( ca la biserica lui Neagoe Basarab din Arges) si schimba decorul
moldovenesc al fatadelor cu motive arhitecturale muntenesti ( briu median, arcade oarbe,
firide dreptunghiulare si rotunde etc.)

Mijlocul sec. XVII. aduce o serie noua de influente eterogene , de aceasta data venite din
apus prin Polonia, apar motive neoclasice care orneaza fatadele , ca la Biserica Golia din
Iasi(1650-1660). Combinate cu cele de stil baroc si cu cele mai vechi, de provenienta
munteneasca, acestea dau nastere unui amalgam hibrid de decor exterior, altoit pe
constructii din sec XVIII, care mai pastreaza inca arhitectura si impartirea interioara a
bisericilor romanesti, ca la Sf. Teodori din Iasi(1761), Sf. Gheorghe din Iasi (1761),
Talpari tot din Iasi si Berzunti judetul Bacau (1774). Spre farsitul sec. XVII. si inceputul
sec.XIX, un nou curent de arta neoclasica, venit de asta data din Rusia, creeaza citeva
biserici, ca: "Rotunda" din Letcani (1793, cu naos sub forma rotunda), Sf. Spiridon din
Iasi( reconstruita la 1804) si Frumoasa, de langa Iasi(refacuta la 1836), socotita ca
ultimul monument de seama al arhitecturii moldovenesti.

Stilul ardelenesc/transilvanean

In Transilvania, din cauza situatiei de robie in care au fost tinuti romanii pana la 1918, nu
s-a putut dezvolta o arta arhitectonica ortodoxa in aceeasi masura cu cea din Tara
Romaneasca si Moldova, iar modestele biserici romanesti de zid construite aci au suferit,
mai mult decat cele din restul tarii, influenta bisericilor romanice si gotice ale
nationalitatilor conlocuitoare.
Cele mai vechi biserici ortodoxe care ni s-au pastrat in Transilvania sunt cele de piatra,
din tinutul Hunedoarei si Zarandului, construite in secolele XIII si XIV. Ca plan si
structura acestea sunt foarte variate. Unele din ele (ca cea din Densus, de langa orasul
Hateg) amintesc monumente mult mai vechi din arhitectura crestina-orientala (naos
aproape patrat, acoperit cu turla de tip romanic pe baza cubica si sustinuta pe patru stalpi
puternici de piatra asezati in mijlocul navei si legati intre ei prin arcuri centrate, altar
semicircular, cu o incapere dreptunghiulara pe iatura de sud) ; altele (ca cele din Streiu,
Cincis si Santa Maria-Orlea, azi calvina reformata) sunt alcatuite dintr-o nava
dreptunghiulara acoperita cu bolta semicilindrica, cu absida dreptunghiulara la est,
acoperita cu calota sau bolta cu nervuri, si un turn-clopotnita inalt la vest, legandu-se
astfel mai mult de arta romanica, de tip lombard, cu unele influente gotice.
In a doua jumatate a secolului XIV, calugarul Nicodim si ucenicii lui din Tara Romaneasca
zidesc biserica manastirii Prislop, singura biserica de tip treflat (cu turla pe naos) din
Transilvania (refacuta in secolele XVI si XVIII). Celelalte biserici manastiresti sau
parohiale, atestate de documente in aceeasi vreme manastirea din Cuhea, manastirea din
Peri, manastirea ortodoxa din Scorei, intemeiata de Mircea cel Batran la 1391, biserica
Sf. Paraschiva din Rasinari, zidita de Radu I s.a.), au disparut de mult.
In cursul secolului XV, bisericile din Criscior (ctitoria jupinului Laslau Balea din 1404),
Ribita (zidita de jupanul Vladislav si jupanita Stana, 1417), Zlatna (1424, refacuta)
continua planul si formele celor din secolul anterior (turn-clopotnita la fatada, naos si
altar dreptunghiular), cu influente gotice. Biserica din Streiu-Singeorgiu (1409) are planul
in cruce, cu un turn lanterna peste punctul de intretaiere a bratelor crucii (plan
asemanator, in cruce greaca, cu turla scunda pe naos si altar semicircular, are si biserica
manastirii "Saraca" sau Sumig, din Banat, langa Semlacul Mic, tot din sec. XV). Biserica
fostei manastiri Ramet (1487) adopta planul bizantin drept (fara turla), adaugand la
fatada de vest un turn masiv de aparare, cu trei etaje. Din aceeasi, epoca dateaza
biserica Sf. Nicolae din Hunedoara (plan de cruce greaca inscrisa in dreptunghi, cu turn-
clopotnita masiv la fatada de vest).
De la sfarsitul secolului XV sau inceputul secolului XVI dateaza unele biserici ctitorite de
Stefan cel Mare in nordul Transilvaniei, ca cea din Feleac (langa Cluj, 1489, restaurata) si
cea din Vad (stil moldovenesc, plan treflat). Ctitoriile ulterioare din sudul Transilvaniei,
ale voievozilor Tarii Romanesti din sec. XVII, ca biserica din Porcesti a lui Matei Basarab
sau bisericile brancovenesti din Sambata, Poiana Marului si Fagaras (Sf. Nicolae, 1697),
apartin tipului muntenesc din epocile respective, cu unele note caracteristice regiunilor in
care sunt zidite. Din acelasi secol avem insa si biserici transilvanene de piatra sau de zid,
ridicate de ctitori localnici, cu planul longitudinal al bisericilor de lemn, ca cele din Bucium-
Fagaras (1603), Sirbi-Suseni din Maramures (1665), Silvasul de Sus (1665), Cluj-Manastur
(1696) s.a.