Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Acant Ajur
Motiv ornamental reprezentând frunza de formă Tehnică decorativă constând din traforarea de
neregulată a plantei deacant . Este utilizat în mici străpungeri în plăci de piatră sau de lemn,
decoraţia sculpturală a capitelurilor de ordin permiţând pătrunderea luminii.
corintic şi compozit. Akinakes
Acatist / Imn ~ Spadă scurtă (sau pumnal) cu unul sau două
Imn de mulţumire şi de laudă adresat Maicii tăişuri, folosite de sciţi, perşi, sarmaţi şi alte
Domnului, Sfintei Treimi, diferitor sfinţi etc. Cel populaţii în sec.VI - III î. de Hristos. Se întâlneşte
mai cunoscut este "Acatistul Maicii Domnului" şi în săpăturile arheologice de pe teritoriul
sau "Acatistul Bunei Vestiri" atribuit lui Roman Republicii Moldova.
Melodul (sec.VI) şi completat de patriarhul Sergiu Aliniament
al Constantinopolului.
1. Spaţiu jalonat la intervale egale de elemente
Achiropoiet(ă) de acelaşi tip (arbori, statui, fântâni, clădiri,
Imagine (icoană) considerată ca nefiind făcută coloane etc.).
de mâna omului, obţinută prin amprenta directă a 2. Rezultatul unei operaţiuni de sistematizare
chipului sau a trupului lui Iisus Hristos pe anumit urbană, constând în aducerea la o linie comună a
material. Este un termen generic utilizat pentru spaţiilor verzi sau a amenajărilor ce le deservesc.
tipurile iconografice a keramionului, Altar
mandylionului, Năframa Veronicii, Giulgiul de la
1. Loc sacru destinat depunerii ofrandelor şi
Torino şi pentru unele icoane ale Maicii
Domnului, căpătate conform legendelor în mod oficierii sacrificiilor, existent în diverse credinţe
miraculos, fără a fi pictate de mâna zugravului. religioase.
1
2
3
4
5
Bust Cariatidă
Specie a portretului în pictură şi sculptură, Statuie feminină, drapată după moda antică sau
înfăţişând partea superioară a corpului şi, seminudă, care îndeplineşte într-un edificiu rolul
eventual, braţele. unei coloane, stâlp sau pilastru.
Calotă Cartuş
Boltă realizată din cărămidă (mai rar din piatră) Ancadrament pictat sau sculptat, de diferite
reprezentată de porţiunea superioară a unei sfere forme, cu marginea ondulată, purtând în centru o
tăiate de un plan orizontal, aproximativ la nivelul inscripţie, o emblemă, o dată cronologică etc.,
diametrului sau mai sus de acesta. plasat pe frontispiciul unui edificiu, deasupra unei
uşi, etc.
Camera mormintelor
Vezi: Gropniţă Casetaj
Sistem funcţional - decorativ folosit la realizarea
Canelură unui tavan, unei bolţi sau la pereţii unei mobile
Şanţ vertical de secţiune semicirculară (rar uşor mari, prin asamblarea artistică a mai multor
unghiulară) care decorează de jur-împrejur panouri decorative alcătuind casete.
fusurile coloanelor şi pilaştrilor.
Casetă
Canon 1. Sistem constructiv - decorativ în care un
Termen folosit cu înţelesul element central (bloc de piatră feţuită sau
de normă, regulă, lege. Termenul canon cuprinde bolovan) este plasat într-o zidire mixtă.
ansamblul regulilor impuse în reprezentarea 2. Parte constitutivă a unui plafon sau a unei bolţi,
artistică, având ca sursă considerente de ordin marcând o unitate independentă formată din
politic, religios, filosofic sau artistic. pătrate precis delimitate de cadre proprii, cu
suprafaţa interioară decorată în relief sau realizată
Capelă dintr-o succesiune de retrageri. Prin asamblarea
1. Biserică de mici dimensiuni, izolată sau casetelor se obţine un plafon casetat .
plasată în interiorul unei alte construcţii.
2. Construcţie anexă a unei biserici mai mari, Catedrală
comunicând direct cu acesta şi prevăzută cu un Biserică principală legată, la origine, de
altar propriu. prezenţa nemijlocită a unui scaun episcopal. Prin
3. Capelă funerară - capelă plasată intr-un cimitir, extensie - denumire acordată bisericii mai
servind cultului funerar particular. importante dintr-un oraş în care funcţionează mai
4. Capelă-osuar - spaţiu în care se păstrează în multe lăcaşuri de cult.
cadrul mănăstirilor osemintele deshumate ale
călugărilor decedaţi de mai mult timp. Catolicon
Biserica principală dintr-o mănăstire athonită.
Capitel
Piesă componentă a unei coloane, reprezentând Cărămidă sfântă
partea sa superioară, care transmite greutatea Una dintre imaginile achiropoiete ale lui
antablementului fusului coloanei respective. Hristos, imprimate pe o cărămidă, găsită, -
conform legendei - în oraşul Edessa. Tipologic
Carelaj este apropiată de Mandylion.
Sistem de pavaj constând din asamblarea unor
piese pătrate sau poligonale, de piatră, gresie sau Cheie de boltă
ceramică, din a căror compunere rezultă şi un Ultimul bolţar, marcând punctul cel mai înalt,
efect decorativ. "vârful" unui sistem de boltire, cu care aceasta se
încheie.
6
Cerdac Compozit
Pridvor (închis cu geamuri) la casele ţărăneşti. Ordin arhitectural roman al cărui capitel
Vezi: Pridvor combină volutele ionice şi frunzele de acant
corintice.
Chilie
Fiecare dintre încăperile de mici dimensiuni Compoziţie
locuite de membrii unei comunităţi monahale. Modalitate specifică de structurare a elementelor
unei opere de artă astfel, încât să formeze un
Cintru ansamblu omogen, echilibrat, indestructibil,
Curbură interioară, concavă a unui arc sau al capabil să transmită privitorului ideea şi emoţia
unei bolţi. artistului.
Cnemidă Conac
Piesă de armură, destinată să apere gamba Reşedinţă bisericească sau nobiliară din mediul
piciorului. rural, de dimensiuni medii, compusă din casa
propriu-zisă, din anexe gospodăreşti şi o curte,
Clipeus uneori şi o grădină sau chiar un parc.
Element arhitectural constând într-un portret în
medalion al unei persoane decedate. Concă
Boltă în sfert de sferă, care acoperă un spaţiu
Clopotniţă semicircular (o absidă, o nişă, etc.)
Construcţie de zid sau de lemn, ridicată special
în preajma unei biserici pentru a adăposti Consolă
clopotele. Uneori poate fi situată deasupra 1. Element arhitectonic din piatră, ieşit de la
pronaosului sau exonartexului bisericii. suprafaţa zidului o dată cu care este construit, cu
rol funcţional, servind ca punct inferior de sprijin
Coamă şi de descărcare.
Muchia superioară, orizontală a unui acoperiş, 2. Termen preluat din arhitectură pentru diverse
rezultând din îmbinarea celor două pante (ape). tipuri de poliţe din piatră (lemn, metal, ceramică),
suspendate pe ziduri exterioare sau interioare, pe
Colimacon
care se aşează sculpturi, obiecte de artă decorativă
Scară în spirală realizată din lemn, piatră sau etc.
metal, cu treptele dispuse strâns în jurul unui ax
central. Constructivism
Mişcare artistică şi curent de idei estetice de la
Coloană
începutul sec.XX, marcate prin "idealul
Element constructiv vertical, destinat să ingineresc" de precizie, raţionalitate şi logică în
contribuie la descărcarea forţelor de împingere elaborarea formelor vizuale.
provenite din sistemul de acoperire a unui spaţiu
(bolţi, tavane etc.) Poate fi realizată în lemn, Contrafort
piatră, cărămidă, metal, beton. Element de sprijin exterior, făcând parte, la
În ordinele clasice coloanele aveau de obicei fus, origine, din sistemul de descărcare şi de
capitel şi (la ordinele ionic şi corintic) - bază. contraîmpingeri ale unei bolţi. Există
şi contraforţi decorativi, care doar ritmează
Colonadă
faţadele.
Succesiune uni-sau pluri-liniară de coloane de
acelaşi tip sau de tipuri diferite, unite prin Cor
arhitrave ori prin arce, care se constituie în 1. În arhitectura Muntelui Athos, nume dat
ansambluri independente. absidelor laterale ale catolicoanelor.
2. În arhitectura bisericească rusă - nume dat
7
8
Empire Extrados
Stil în arhitectura şi arta europeană şi americană Traseul exterior convex al unui arc sau al unei
apărut la sfârşitul secolului XVIII, ca rezultat al bolţi.
evoluţiei neoclasicismului. A durat în Franţa până
la 1815-1820. În Rusia Ţaristă acest stil s-a Extra-muros
menţinut până în anii 1825-1830. Spaţiu construit sau liber, aflat în afara zidurilor
de incintă ale unui oraş, dar aparţinând efectiv
Eneolitic acestuia.
(epoca aramei şi pietrei) - termen folosit şi în
forma de neo-eneolitic. Ultima etapă a neoliticului
remarcată prin începutul prelucrării metalelor.
Factură
Endonartex Manieră specifică în care este lucrată o operă de
În arhitectura bizantină, spaţiu îngust plasat artă.
între naos şi pronaosul propriu zis (nartex) sau
Feredeu
între acesta din urmă şi pridvor.
În trecut sinonim pentru baie turcească. Prin
Entasis extensie, baie publică.
Curbare convexă, foarte uşoară a fusului unei
Feston
coloane clasice în zona mediană pentru a
compensa deformarea optică. Motiv decorativ constând din o succesiune de
mici arce tangente sau încrucişate, folosit în
Epistil miniatură, broderie, argintărie, mobilier,
Vezi: Arhitravă arhitectură.
Erker Firidă
Termen german, fără echivalent exact în alte Nişă oarbă, puţin adâncă, practicată în grosimea
limbi, tradus uneori româneşte prin "burduf" sau unui zid, la interior sau la exterior, cu rol
"fereastră cu burduf". Erker-ul reprezintă funcţional ori decorativ.
continuarea spaţiului interior al unei încăperi
Frescă
importante, de la etaj (cu o fereastră mare
frontală) terminat la partea inferioară în consolă. Procedeu tehnic folosit în pictura murală, în care
pigmenţii sunt amestecaţi cu apă şi aplicaţi pe un
Euharistie mortar de var umed (proaspăt tencuit), care îi
Împărtăşania apostolilor cu pâine (trupul) şi vin încorporează.
(sângele) Mântuitorului. Motiv frecvent în
Fronton
programele iconografice a bisericilor ortodoxe,
situat de obicei sau în tamburul turlei, sau în Motiv triunghiular sau semicircular încoronând,
conca sau pe pereţii absidei centrale, în spaţiul în general, faţada principală a unui edificiu.
altarului. Fus
Exedră Partea mediană, verticală a unei coloane sau a
Sală de formă semicirculară sau rectangulară, unui pilastru, amplasată între bază şi capitel.
având rolul de spaţiu de conversaţie în casa Galb
romană.
Profil uşor curbat al fusului unei coloane sau al
Exonartex corpului unui vas, în intenţia da a da obiectului
În bisericile ortodoxe, pridvor deschis sau maximul de stabilitate.
închis. Vezi: Entasis
9
Gorgan Hală
Movilă, uneori cu funcţii funerare, în care se Spaţiu amplu, unitar, destinat unor activităţi
puteau afla unul sau mai multe morminte, productive sau comerciale.
înhumări etc. Halou
Gotic, stil Aureolă
Denumirea tardivă a stilului, care în sec. XII - Hallstatt
XIII a luat locul stilului romanic în Europa
Occidentală şi în Europa Centrală. Perioada de Nume dat primei vârste a fierului şi culturii
maximă înflorire se situează în sec. XIII-XIV, dar corespunzătoare de pe teritoriul cuprins între
se manifestă până în sec. XVI. Baza stilului gotic nord-vestul peninsulei Balcanice şi Franţa de Est.
constă în sistemul elastic al construcţiilor în care Provine de la denumirea localităţii Hallstatt din
greutatea boltelor este preluată de un schelet bazat Austria, unde s-a descoperit o vastă necropolă din
pe încrucişarea de ogive şi pe contraforţi, fie prima epocă a fierului.
direct, fie prin intermediul arcelor butante.
Elemente gotice se întâlnesc şi în arhitectura
10
11
12
13
Megalit Mînăstire
Monument preistoric construit dintr-unul sau (sau "mănăstire")
mai multe blocuri uriaşe de piatră brută 1. Instituţie religioasă, pentru bărbaţi sau pentru
descoperite în număr mare pe litoralul atlantic femei, constituită cu acordul unei autorităţi
vest-european. bisericeşti din membri care se obligă să respecte
anumite canoane.
Menolog 2. Ansamblul clădirilor care adăpostesc
Ciclu iconografic ortodox foarte amplu, pictat, comunitatea monahală. Se compune în general
cuprinzând ilustrarea fiecărei dintre zilele anului din: biserica principală, capele secundare sau
bisericesc răsăritean, într-o succesiune care începe paraclise, stăreţie, trapeză, chilii etc.
cu 1 septembrie.
Modilion
Meplat (Fr.) Consolă mică, plasată sub cornişă, cu
(Fr.) Basorelief plat, în care trecerea da la latura frontală adesea decorată în relief.
suprafaţa suportului de bază la diferite planuri
intermediare apare puţin accentuată. Monolit
Denumirea se referă la orice sculptură de mari
Merlon dimensiuni realizată în întregime dintr-un singur
În arhitectura fortificată, partea plină a unui bloc de piatră, granit, marmură etc.
parapet, delimitată de golurile a două creneluri.
Montan
Meterez Parte verticală a ancadramentului unei uşi sau al
Fereastra de tragere situată la partea superioară unei ferestre, adesea decorat cu caneluri,
a zidurilor unei clădiri sau ale unei incinte întărite. succesiuni de profile plasate într-un singur plan
sau în planuri diferite, elemente figurative
Metoh antropo- şi zoo- morfe, forme vegetale, compoziţii
Tip de aşezământ monastic, filială a unei geometrice etc.
mănăstiri (sau episcopii) aflată la o oarecare
distanţă faşă de aceasta, uneori chiar în altă ţară. Monument
Sculptură de exterior de mari dimensiuni,
Metopă ansamblu statuar-arhitectonic la realizarea căruia
Placă de piatră sau teracotă de formă intervine colaborarea dintre sculptor şu arhitect.
rectangulară, care în alternanţă cu triglifa, Există diverse tipuri de monumente
formează friza ordinului doric, având de obicei o (comemorative, funerare, de arhitectură, istorice
decoraţie în relief sau pictată. etc.).
Mezanin Mortar
Nivel intermediar mai scund, de locuit sau Conglomerat artificial cu compoziţie diferită, de
destinat altor activităţi (birouri, comerţ etc.) situat nisip de diferite dimensiuni, pietriş mărunţit,
între parterul şi primul etaj al unei clădiri. uneori cioburi mici de cărămidă, granule de
cărbune, legate între ale cu ajutorul unui liant (var,
Mezolitic
ciment, amestecate cu apă). Mortarul este necesar
Vârstă mijlocie a epocii de piatră. A doua mare pentru legarea şi stabilizarea pieselor care
perioadă a epocii pietrei cioplite, care urmează alcătuiesc materialul de construcţie al unui
paleoliticului. edificiu.
Mihrab Mozaic
Nişă decorată indicând direcţia către Mecca, în Procedeu tehnic specific artei murale, în care
funcţie de care este organizat spaţiul interior. Se opera este constituită din mici fragmente cubice
întâlneşte în ruinele oraşului Şehr-al-Djeadid din sau prismatice de materiale dure, divers colorate,
actuala rezervaţie Orheiul Vechi. fixate laolaltă cu ajutorul cimentului. Mozaicurile
14
15
funcţional sau decorativ, prin crearea unui ritm Meşteşug artistic, apărut încă în neolitic, ce se
special pe faţade. În general nişa este plasată la o ocupă de producerea recipientelor din argilă.
anumită înălţime deasupra solului.
Opus
Nivel Termen care, asociat cu un adjectiv,
Fiecare dintre planurile orizontale suprapuse desemnează, în arhitectura antică romană, tehnica
care alcătuiesc un edificiu construit pe verticală, de construcţie a zidului sau a pavimentului.
de la subsol până la mansardă sau pod.
Opus mixtum
Tehnică de construcţie care alternează asize de
piatră cu asize de ceramică.
Obelisc
Monument pe piatră, cel mai adesea monolit, Orangerie
dispus vertical, înalt şi subţire, în formă de trunchi Pavilion cu mari suprafeţe vitrate orientate spre
de piramidă, terminat în partea superioară printr- sud, în care se creau condiţii speciale pentru
un vârf piramidal, numit piramidon. cultivarea unor plante tropicale.
Ochi (de bou) Orant(ă)
Tip de fereastră ovală sau rotundă, situată, de Personaj, reprezentat frontal, cu mâinile ridicate
regulă, la nivelul mansardelor sau al podurilor, la nivelul umerilor şi depărtate de corp, cu
străpungând un fronton. palmele deschise întruchipând ideea de rugăciune.
În pictura medievală este una din atitudinile
Ocniţă caracteristice ale Maicii Domnului Platytera.
Nişă de mici dimensiuni, cu terminaţie
semicirculară, în arc frânt sau în acoladă, cu Ordin
fundul plat, având un rol decorativ. De (arhit.) Sistem de părţi portabile şi portante ale
regulă ocniţele alcătuiesc şiruri care înconjoară un edificiilor caracterizat printr-un stil bine definit al
edificiu în partea lui superioară. proporţiilor şi decoraţiei (în special al coloanelor
şi antablementului). Antichitatea greacă a
Oculus cunoscut trei ordine: cel doric, cel ionic şi cel
(Lat.) Deschidere circulară în centrul unei corintic. Romanii au utilizat ordinele greceşti,
cupole cu diametru foarte mare. modificându-le puţin în cadrul ordinelor toscan şi
compozit. Redescoperirea ordinelor antice a avut
Ogivă
loc în renaştere, pentru a deveni o normă a
1. În arhitectura gotică, tip de arc diagonal construcţiilor în stilurile clasicist, neoclasicist şi
realizat din nervuri de piatră profilate, amplasate empire.
la nivelul muchiilor a două bolţi care se întretaie,
contribuind la crearea unui fel de schelet solid pe Ordonanţă
care se sprijină bolţarii şi se echilibrează forţele Aranjarea elementelor unei faţade, atât pe
de împingere. orizontală, cât şi pe verticală, în funcţie de un
2. Denumire incorectă, dar deseori utilizată pentru anumit ritm şi alternanţă, definind astfel
a defini arcele frânte ale ferestrelor şi portalelor caracteristica unui stil.
catedralelor şi bisericilor gotice şi pseudogotice.
Ornament
Olan Motiv geometric, fitomorf, zoomorf sau
Piesă ceramică, de obicei nesmălţuită, care antropomorf ce are funcţia de a orna, de a spori
serveşte la realizarea anumitor forme de învelitori calitatea estetică a unui obiect de artă, a unui
(în special la acoperişuri). monument sau a unui edificiu arhitectonic.
Olărie Orologiu
16
17
Parament
Fiecare dintre cele două feţe finisate ale unui
zid, al căror aspect este dat fie direct de materialul Pastoforii
constructiv (piatră, cărămidă), fie de un placaj Denumirea generică pentru cele două spaţii de
special menit să înnobileze edificiul. cult anexe ale altarului ortodox: diaconiconul şi
proscomidia.
Parapet
Construcţie uşoară, puţin înaltă, care Patină
delimitează pe una sau pe mai multe laturi o Strat colorat depus pe piatră, marmură, bronz,
suprafaţă deschisă (balcon, scară, pod, esplanadă prin oxidarea survenită în decursul timpului.
etc.).
Patron
Paravan Personaj sacru care ia sub ocrotire o persoană, o
Ecran mobil, din mai multe panouri articulate, comunitate, un edificiu, pe care le prezintă în mod
care strânse se suprapun, ocupând un spaţiu redus, special lui Dumnezeu, acţiunea fiind marcată în
iar desfăcute şi plasate în zig-zag, stau în picioare, primul rând de purtarea numelui acestuia, ca şi de
separând spaţiul încăperii. o serie de devoţiuni care îi sânt destinate, pentru
a-i invoca intercesiunea sau pentru a-i mulţumi
Parc pentru cele primite.
Grădină publică într-un oraş sau întins spaţiu
liber înconjurând o proprietate rurală nobiliară. Pavaj
Uneori termenul parc se utilizează şi la Strat de dale, piatră cubică, bolovani egalizaţi,
desemnarea unor rezervaţii naturale. cărămizi, pus deasupra unei preparaţii de pământ
bătut şi nisip, cu care se acoperă solul străzilor, al
Parchet curţilor, aleilor etc.
Tip de pardoseală interioară, realizat din
multiple lamele de lemn, puse în operă într-o Pavilion
manieră regulată, astfel încât se realizează 1. Construcţie independentă, cel mai adesea de
compoziţii ornamentale. mici dimensiuni, situată în vecinătatea unor
edificii importante, în curte, grădină, parc etc.
Pardoseală servind pentru locuit temporar sau permanent,
Strat izolator şi protector al solului din interiorul pentru odihnă sau distracţii.
unei clădiri, gândit şi realizat adesea şi ca o 2. Construcţie independentă, de mari dimensiuni,
componenţă decorativă a spaţiului, din materiale destinată unor activităţi specializate în cadrul unor
durabile: piatră, marmură, cărămidă, gresie, lemn ansambluri cu funcţionalitate socială.
etc., de forme şi dimensiuni diferite (dale,
mozaic, biscuiţi, parchet etc.). Paviment
Denumire generică pentru un pavaj sau un dalaj
Parietal / Decor ~ de lux, realizate din pietre fine, ceramică smălţuită
Termen generic desemnând orice sistem de etc., adesea alcătuind compoziţii decorative.
decorare a unui perete: pictură (frescă, tempera,
ulei, pânză etc.), mozaic, reliefuri (sculptate sau Penetraţie
stucate), paramente din marmură ori alte pietre. Succesiune de două sau mai multe segmente de
Sinonim cu pictură murală sau pictură rupestră. boltă, cu traseu în arc uşor frânt, cu muchii,
adiacente câte două, descărcate pe console,
Parter racordate la un plafon, care la întâlnirea cu pereţii
Nivel al unei construcţii plasat la cota de călcare perimetrali ai încăperii, descriu timpane.
din exterior.
Pergolă
18
19
necesităţi, alcătuită dintr-un cadru fix şi unul sau 2. Conturul unui element de arhitectură.
doi batanţi mobili. 3. Secţiunea printr-o mulură.
Proscomidie
În bisericile ortodoxe, încăpere anexă a altarului
Pomelnic sau simplă nişă de dimensiuni mari, situată în
Listă scrisă pe plăci de lemn special pregătite parte de nord a altarului, în care se oficiază o
sau pe foi prinse într-o copertă, ori cioplită în slujbă specială la care se pomenesc ctitorii şi
piatră, în care sunt trecute numele ctitorilor şi binefăcătorii respectivului locaş, înainte de
binefăcătorilor - vii şi morţi - ai unui monument începerea liturghiei. Tot aici se păstrează vasele
(biserică, mănăstire), care urmează să fie pomeniţi sacre şi împărtăşania pentru bolnavi.
la slujbele religioase.
Quadrilob
Portal Tip de plan sau motiv decorativ compus din
Uşa de mari dimensiuni care conferă o notă patru arce de cerc, trasate având ca centru fiecare
solemnă intrării, prevăzută, de obicei, cu un dintre colţurile unui pătrat. Motiv caracteristic
ancadrament bogat sculptat în piatră. decoraţiei gotice.
Portant / Element ~ / Sistem ~ Raclă
Adjectiv, care semnifică principala funcţie a Tip de relicvar de forma unui sicriu, în care se
unui element vertical (coloana, pilastru, zid, stâlp păstrează moaştele (relicvele) unui sfânt.
etc.), - aceea de a contribui la sprijinirea şi
descărcarea sistemului de acoperire a unei Relief
încăperi, edificiu etc., deci a elementelor care, în Tip de sculptură concepută pentru a fi integrată
general, poartă denumirea de "purtate". într-un cadru - cel mai adesea arhitectural - ceea
ce face ca formele profilate să fie ataşate unei
Portic suprafeţe de fundal. În funcţie de gradul de
Spaţiu, delimitat pe cel puţin una dintre laturi de profilare a formelor faţă de suprafaţa de fundal
o suită de coloane unite între ele prin arcade sau distingem: altorelieful = relief înalt; basorelieful =
antablemente. relief plat; relieful adâncit, relieful în tehnica
meplat, relieful incizat ş.a.
Postament
Element arhitectonic de sprijin, conceput ca o Rocaille
platformă, construit din piatră, fie dintr-un bloc Motiv ornamental, derivat din curbele şi
unic, fie din mai multe blocuri, ori din beton, contracurbele unor cochilii, pietre de forme
destinat să susţină o coloană, o balustradă sau un neobişnuite etc., combinate cu elemente vegetale
grilaj, uneori o statuie care beneficiază deja de un sau florale şi cartuşe complicate în cadrul cărora
soclu propriu sau care nu are soclu. se află picturi sau simple suprafeţe bombate,
marcate de reţele fine aurii.
Pridvor
Spaţiu deschis, la nivelul solului, care face Ronde-bosse
legătura dintre interiorul şi exteriorul unor edificii, Tip de sculptură care poate fi privită de jur-
delimitat de regulă de arcade sprijinite pe coloane împrejur, fără ca vreuna din părţile sale să fie
sau stâlpi de piatră, zidărie sau lemn. În alipită unui fond.
arhitectura ecleziastică precedă spaţiile de cult
propriu-zise. Rotondă
1. În antichitate, edificiu de plan circular,
Profil surmontat de o cupolă.
1. Conturul, aspectul unui obiect sau al unui 2. Biserică de tip central, de plan circular sau
personaj privit dintr-o parte, lateral. poligonal, de regulă acoperită cu o cupolă,
servind, în principal, pentru a adăposti un
20
21
piese de mobilier, care are la bază folosirea sau exteriorul clădirii şi în mod expres, de tehnica
stucului. în care se pictează peretele.
Şarpantă
Eşafodaj de bârne, forme metalice sau bare de
beton armat, pentru a repartiza uniform greutatea
învelitorii care se sprijină pe el şi pentru a trasa Textură
panta şi forma acesteia.
(Sinonim regional "armatură"). Termen pentru a defini calitatea tactilă a unei
suprafeţe. Există texturi netede, lustruite,
Şemineu granulate, aspre etc.
Amenajare specială a locului de încălzit cu foc Timpan
deschis, dintr-o încăpere, formată dintr-o nişă
1. Spaţiul, decorat sau nu cu scene în relief,
căptuşită cu piatră sau cărămidă, care comunică
direct cu o hotă. cuprins între cornişă şi cele două planuri înclinate
care formează frontonul.
Şindrilă 2. Spaţiul cuprins între lintou şi intradosul
Material lemnos folosit pentru învelitoare, arhivoltei care delimitează la partea superioară un
având forma unor scândurele lungi de cca 30-40 portal.
cm, înguste de 7-8 cm, care se bat, câte 2-3 odată, Tindă
cu cuie, în sistemul de solzi (un rând este acoperit
1. În arhitectura ecleziastică, denumire arhaică,
parţial de cel următor, ale cărui rosturi cad pe
mijlocul primului). Tăietura scândurilor este fie în populară, pentru pronaos.
2. În arhitectura civilă populară românească,
unghi, fie în coadă de rândunică.
încăpere în care se întră direct din exterior, care
Tainiţă precedă principalul spaţiu de locuit, unde se aflau,
Spaţiu de mici dimensiuni rezervat în grosimea de regulă, vatra şi ustensilele casnice legate de
unor ziduri, servind ca ascunzătoare pentru pregătirea hranei.
bunurile preţioase într-un palat domnesc, într-o Tîmplă
mănăstire sau într-o casă boierească.
Vezi: Iconostas
Tambur
Tondo
1. Parte a unei turle cuprinsă între bază şi calotă,
la interior cilindrică, poligonală sau marcată de o Numele generic, transmis prin tradiţie, al
succesiune de firide cu fundul curbat, iar la operelor de artă pictate sau sculptate care au
exterior circulară ori poligonală, străpunsă de forma unui medalion rotund ori oval.
ferestre cel puţin în sensul punctelor cardinale. Tor
2. Tambur de coloană. Fiecare dintre elementele
Mulură convexă având în secţiune forma unei
componente ale fusului unei coloane, având forma jumătăţi de cerc. Poate fi realizat din piatră sau
unor rondele de piatră, suprapuse şi unite prin din o succesiune de cărămizi identice, cu acelaşi
crampoane metalice. profil. Intră în decoraţia baghetelor, soclurilor,
Tavan coloanelor, brâelor, mai rar a cornişelor.
Planşeu orizontal care acoperă spaţiul unei Torsadă
încăperi. Motiv ornamental în formă de funie răsucită sau
Vezi: Plafon de spirală, folosit frecvent în arhitectură şi în
Tencuială artele decorative.
Strat de mortar destinat acoperirii zidurilor, Toscan / Ordin ~
alcătuit dintr-un liant (var, ciment etc.) şi anumite Întâlnit în Italia, în special în Etruria, este o
materii de umplutură, alese în funcţie de interiorul varietate de doric mai îndesat şi mai puţin decorat.
22
De obicei fusul coloanei nu are caneluri, iar friza în interior. Plan răspândit în arhitectura de tradiţie
antablementului nu este împărţită în metope şi bizantină.
triglife. Coloanele în acest ordin, spre deosebire
de doric au baze. Triforă
Tip de fereastră al cărei gol este marcat de trei
arcaturi independente, tangente la extremitatea
inferioară, care se sprijină median pe colonete.
Tramă
(în urbanism) Se foloseşte sintagma tramă Triglifă
stradală pentru a desemna reţeaua de căi de Placă de piatră cu trei striuri verticale, plasate în
comunicaţie, majore şi minore, dintr-o localitate alternanţă cu metope, deasupra coloanelor, la
sau din o porţiune a acesteia. templul de ordin doric. Baza lor este subliniată de
un rând de gute (picături) stilizate, iar în partea
Trapeză superioară, de muluri. La vechile temple dorice de
Sală de mese pentru călugări, în mănăstirile lemn, triglifele marcau capătul bârnelor.
răsăritene. Corespondent al refectoriului din
mănăstirile occidentale. Troiţă
Obiect de forma unei cruci, realizat din lemn,
Travee piatră, fier, plasat în lungul drumurilor, la
1. Unitate spaţială determinată de 4 puncte de intersecţii, în cimitire, destinat cultului public.
sprijin pe care se descarcă o porţiune de boltă cu o Uneori troiţele sunt artistic sculptate, alteori
anume independenţă portantă. pictate. Adesea troiţa este plasată sub un acoperiş
2. Poţiunea de boltă dintre două puncte de sprijin sau chiar sub un fel de edicul de lemn sau zid.
consecutive. Compoziţia troiţelor include de obicei
tema Răstignirea: Hristos crucificat este flancat de
Treflat / Plan ~
Maica Domnului şi Ioan Evanghelistul.
Tip de plan de biserică în care cele trei abside
sânt racordate direct între ele la partea estică. Este Trompă (de colţ)
mult mai rar decât triconcul , deşi în vorbirea Element constructiv realizat din piese de piatră
curentă sînt adesea confundate. sau cărămidă, de forma unui sfert de sferă, sau a
unei jumătăţi de con, folosit în arhitectura
Treflă
orientală (caucaziană, siriană) şi în cea bizantină
Motiv decorativ realizat prin racordarea a trei şi post-bizantină pentru a face trecerea de la
elemente circulare unite vertical printr-un pătratul planului central al încăperii la baza calotei
picioruş. sau a turlei care încununează acest spaţiu.
Tribună
Trompele se întâlnesc în pronaosul bisericii
Adormirea Maicii Domnului din Căuşeni.
Galerie interioară, plasată la etaj, pe laturile de
vest, nord sau sud ale unor biserici, zidită sau Tronconic / Vas ~
realizată dintr-un podium de zidărie dau de lemn, Vas care are forma unui trunchi de con
sprijinită pe stâlpi sau pe console, delimitată de o (arheologie).
balustradă, având diverse destinaţii.
Trotuar
Triconc
Tip de amenajare pietonală în lungul unei artere
Tip de plan central, în care cele trei abside ale carosabile pentru protecţia pietonilor. Este mai
unei biserici nu se racordează între ele (vezi: plan înaltă decât carosabilul şi are, de obicei, o bordură
treflat), ci cu laturile pătratului pe care îl făcută dintr-un material mai rezistent.
delimitează în interior compoziţia spaţială
respectivă, două din laturile acestuia rămânând Tumul
decroşate la exteriorul edificiului şi clar marcate Movilă de piatră, pământ sau piatră cu pământ
având rolul dublu de a marca şi de a proteja un
23
mormânt. Vilă
Întâlniţi încă din epoca neolitică tumulii sânt În perioada modernă, de regulă locuinţă
foarte răspândiţi, fiind asociaţi cu riturile de unifamilială din mediul urban sau de la periferia
înhumare, cât şi cu cele de incinerare. oraşelor, compusă dintr-un număr variabil de
Vezi: Gorgan camere organizate numai pe parter sau maximum
cu 1-2 etaje, răspunzând unor cerinţe de confort
sporit şi unor necesităţi de reprezentare, cărora le
Turlă
răspund dotări speciale, uneori un decor interior şi
exterior adecvat.
Parte a unui edificiu - în general biserică - de
forma unui turn, al cărui spaţiu interior comunică Villa
cu cel al încăperii rituale pe care o surmontează. Locuinţă de mari proporţii ce nu corespunde
În vorbirea curentă, noţiunile de turn şi turlă sânt planimetric unui tip precis, ci reproduce cu multă
confundate, deşi, în realitate, deosebirile de libertate împărţirile esenţiale ale unui domus. În
concepţie spaţială internă le diferenţiază net. funcţie de destinaţie întâlnim: villa urbană,
Turn
suburbană, rustică.
Construcţie independentă sau făcând parte dintr- Vitraliu
un edificiu, de forma unei prisme sau a unui 1. Tehnică decorativă semnalată prima dată în
cilindru, cu acoperiş propriu, piramidal, conic, sau antichitate, constând în asamblarea de bucăţi de
în terasă, cu o bază mică în raport cu înălţimea, sticlă colorată într-un panou translucid, destinat
amplasată, în funcţie de destinaţie, independent, ornamentării ferestrelor.
alături de clădire, adosată ei, incorporată ei de la 2. Panou decorativ transparent, constituit din
primul nivel, sau adăugată deasupra corpului fragmente de sticlă incoloră, de sticlă colorată în
principal al unui edificiu. De regulă turnul are mai masa ei sau pictată policrom cu culori de email,
multe niveluri străbătute de goluri (uşi, ferestre). montate într-o reţea de plumb şi susţinute de o
Există turnuri de apărare, de clopotniţă, de scară, armatură de fier, fixată de zid.
de flancare, de locuinţă.
Turnurile-lanternă prezintă turle străbătute de Volută
numeroase ferestre, plasate deasupra spaţiului Element decorativ de forma unei spirale, folosit
central al edificiilor. intens din antichitatea greacă, unde îl întâlnim în
Vezi: Zvoniţă pereche la capitelul ionic, până în secolul 20, fie
perpetuând această formă, fie preferând versiunea
Val vrejului vegetal.
(Lat. "vallum") Vezi: Vrej
Fortificare simplă de pământ, constând dintr-o
ridicătură barând sau înconjurând un teritoriu Vrej
locuit. Element decorativ de origine vegetală, care
Pe teritoriul Basarabiei se cunosc mai multe utilizează tulpinile unduite sub formă sinusoidală,
sisteme de fortificaţii al căror element principal de volută sau simplu arcuite, ale anumitor plante,
este valul. Unele din ele cum sunt Valurile lui cel mai adesea cu frunze, dar şi cu flori şi chiar
Traian, traversează sute de kilometri. fructe.
Vezi: Limes
Zid
Verandă Parte masivă a unei construcţii, care
Galerie largă, semideschisă sau vitrată, delimitează, închide sau marchează diferitele părţi
mărginită de o balustradă, cu un acoperiş sprijinit ale acesteia. Zidul poate fi realizat din piatră,
de coloane sau stâlpi din piatră, lemn ori metal, cărămidă sau din cele două materiale alternate
situată la parterul sau la etajul unei clădiri, făcând prin mortare de diferite compoziţii şi calităţi. Din
legătura cu peisajul şi servind pentru recreare. punct de vedere funcţional zidul poate fi de mai
24
25