TEMA 3: Exista cunoastere sensibila?

In opinia mea exista cunostere sensibila prin intermediul artei. Estetica moderna datoreaza
mult lucrarii lui Kant Observatii asupra sentimentului de frumos si sublim. Dupa cum sustine Kant
atitudinea artistica este o traire a frumosului prin intermdiul afectelor.Arta cred ca poate fi
considerata o hrana a sufletului. Acesta cunoaste, arta trecand-o prin propriile filtre ale
subiectivitatii specifice fiecarui individ. In procesul artistic nu obiectul final ca atare conteaza,
deoarece acesta luat in sine nu are nici o valoare fara legatura subiectiva: obiect artistic-privitor.
Judecatile de gust si de apreciere tin de facultatea sufleteasca , deci de ceva subiectiv. Prin
intermediul judecatilor de apreciere apare eventual sentimentul de placere. De aici obiectul
primeste statutul de lucrare artistica, el este final, si-a indeplinit scopul. Modul in care privitorul
este influentat de o lucrare artistica este prin senzatii (vaz, auz, etc) , iar sentimentul de placere
dovedeste autenticitatea sa. Cunoasterea sensibila traita de artist se refera la o cunoastere a eului
pe sine insusi. Cunoasterea nu se realizeaza datorita obiectului privit (nu este un raport simplu
obiect-subiect, precum in celelate tipuri de cunoastere stiintifica, de exemplu domeniul fizicii in
care specialistul noteza efectiv fenomenele produse in natura), ci datorita atitudinii reflexive a
subiectului catre sine.
In ceea ce priveste raportul dinstre cunoasterea conceptuala si cea sensibila, ele nu trebuie
sa se excluda una pe alta. Cunoasterea conceptuala este specifica esteticianului, de exemplu, iar
cea sensibila evident, artistului. Intr-o anumita masura acest raport poate fi asemanator cu
disciplina logicii care invata pe ganditor cum sa gandeasca, sustine Hartman. Ambele cunoasteri
se bazeaza pe legi. Diferenta este ca legile cunoasterii sensibile, a frumosului nu pot fi deduse
obiectiv, esenta lor ramane ascunsa si trebuie simtita in mod reflexiv de catre contemplator. Acest
lucru se datoreaza faptului ca talentul artistic este un dar divin. Contrar asteptarilor, artistul stie cel
mai putin ce face in momentul actului artistic.In acest caz, rolul cunoasterii conceptuale, a
esteticianului, nu are un caracter indispenasabil, el deschide orizontul artistului.
Asadar, atitudinea artistica presupune cunoastere si placere in acelasi timp. Cunoasterea
este una reflexiva; subiectul se descopera pe sine insusi. Arta este cunoastere si in sensul in care
ea furnizeaza actul insusi al creatiei subiectul de stiudiu. In al doilea rand, fara sentimentul de
satisfactie privitorul nu ar considera obectul in sine arta. Totusi, ar mai fi de adaugat ca aceasta
satisfactie este una pura si dezinteresata, ea se opune placerii care are un interes, de exemplu:
satisfactia ca placere a senzatiilor sau raportarea la un bun. Placerea dezinteresata se raporteaza la
frumos, el este liber, si nu este necesar. De pilda, un admirator al post-impresionismului care vede
pentru prima data tablourile lui Vincent van Gogh, va fi extrem impresionat de armonia culorilor
si formei. Desi ele au fost puse acolo a priori de artist, privitorul le-a acceptat in contemplarea sa
reflexiva.