Sunteți pe pagina 1din 18

UNIVERSITATEA DE TIINE AGRONOMICE I MEDICIN VETERINAR

BUCURETI
FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMIC N AGRICULTUR I
DEZVOLTARE RURAL
SPECIALIZAREA MANAGEMENT I DEZVOLTARE RURAL

Referat la disciplina:
MANAGEMENTUL REFACERII SI CONSERVARII
MEDIULUI
TEMA: Starea ecosistemelor naturale din Romnia.
Evaluarea biodiversitii.

Sef. lucr. dr. Angelescu Cristina Elena

Masterand: Calin Elena


Introducere

Autoritatea Public Central pentru Protecia Mediului susine promovarea


principiului precauiei i asigurarea aplicrii msurilor specifice de biosecuritate
care vizeaz protecia sntii umane i a mediului n contextul producerii,
utilizrii i introducerii deliberate n mediu a organismelor modificate genetic.
Pentru definirea unei politici n acest domeniu i pentru realizarea unei
Strategii Naionale de Biosecuritate, este necesar clarificarea urmtoarelor
aspecte: evaluarea riscurilor ecologice, n cazul cultivrii plantelor superioare
modificate genetic, n relaie cu siturile Natura 2000 desemnate n conformitate cu
prevederile Directivelor 79/409/CEE i 92/43/CEE ; eficientizarea sistemului de
asigurare a trasabilitii i etichetrii organismelor modificate genetic; ntrirea
capacitii de inspecie i control a organismelor modificate genetic
(laboratoare acreditate, personal specializat);
La ora actual se constat o lips a consensului tiinific referitor la
evaluarea siguranei utilizrii plantelor superioare modificate genetic. Sunt
impetuos necesare studii privind efectele pe termen lung asupra mediului i
sntii umane a organismelor modificate genetic. Aceste studii vor viza n
special porumbul MON 810, care este n proces de rennoire a autorizaiei pentru
cultivare comercial la nivel UE, precum i alte varieti aflate n curs de
autorizare pentru cultivare.
Totodat se cer studiate i aprofundate aspectele tiinifice privind:
proprietile metaboliilor rezultai din degradarea toxinei Bt;
impactul asupra insectelor polenizatoare, inclusiv efectele cumulative;
efectele pe termen lung asupra altor specii;
efecte asupra sntii umane: endocrine, teratogene sau ereditare;
stabilirea unor metodologii privind elaborarea studiilor toxicologice i
ecotoxicologice efectele privind utilizarea pesticidelor, legate de modificarea
practicilor agricole.
Trebuie fcut o analiz riguroas a tuturor aspectelor legate de acest sector, avnd
n vedere avantajele tehnico-economice, sociale, dar i riscurile cultivrii plantelor
modificate genetic pentru mediu, sntate, pentru agricultura convenional i
ecologic, lund n considerare i aspectele etice ale biotehnologiei modern.
Starea ecosistemelor naturale din Romnia.
Evaluarea biodiversitii.

Nu poate exista un scop mai incurajator dect intrarea n era restaurrii,


reconturnd minunata biodiversitate a vieii care nc ne nconjoar.
Edward O. Wilson, Diversitatea vieii, 1992

Biodiversitatea - o problema globala

Comunitatile biologice, dezvoltate in milioane de ani, au nceput sa fie


distruse de activitatile oamenilor. Un numar mare de specii sufera un declin rapid,
unele fiind aproape de punctul de unde ncepe extinctia lor, ca rezultat al vnarii
excesive, distrugerii habitatelor, atacului salbatic al pradatorilor sau c 929c25j
ompetitorilor introdusi de catre om. Principalul inamic al biodiversitatii este
saracia iar protectia acesteia trece, in mod obligatoriu, prin ameliorarea bunastarii
umanitatii si lupta mpotriva subdezvoltarii .
Diversitatea biologica este definita ca fiind abundenta de entitati vii pe
Pamnt, reprezentata de milioane de plante, animale si microorganisme, genele pe
care acestea le contin, complexitatea ecosistemelor pe care le formeaza n mediul
biologic.
Conservarea diversitatii biologice nu studiaza doar specii si habitate, ci si
eficacitatea unor masuri active de protectie. Conservationistii includ n studiile lor
si aspecte sociale, economice, politice si etice. Conservationistii nu lucreaza numai
n plan stiintific, ci si n plan politic si educational, implicnd oficialitatile locale,
guvernamentale si comunitatile locale n planurile de protectie.
ncepnd cu Conferinta Natiunilor Unite asupra Mediului Inconjurator de la
Stockholm din iunie 1972 se recunoaste, oficial si la nivel international,
interdependenta dintre problemele sociale, tehnologice, economice si cele
ecologice. Pornind de la acest adevar, s-a dezvoltat conceptul, apoi strategia,
dezvoltarii durabile, n cadrul careia ecologia joaca rolul unei adevarate placi
turnante. Recunoasterea importantei acestei discipline, patrunderea ideilor si
principiilor ecologice n constiinta unei mari parti a populatiei, inserarea
problemelor de mediu n programele partidelor si guvernelor etc. sunt realizari
incontestabile. Lor li se datoreaza dezvoltarea de programe internationale,
elaborarea unor acte normative coerente si constituirea unor organisme nationale si
internationale specializate pe problemele mediului nconjurator.
Conventia de la Berna (1979) a jucat un rol major n domeniul conservarii
florei si faunei salbatice, a habitatelor naturale. Se refera, n special, la conservarea
pasarilor migratoare.
Conferintele la nivel nalt de la Rio de Janeiro (1992), de la Johanesburg
(2002) s.a. nu au facut decat sa ntareasca vointa de actiune a majoritatii tarilor n
domeniul mediului inconjurator si a dezvoltarii durabile. Declaratia de la Rio
afirma principiul "poluatorul plateste", prin care companiile si guvernele trebuie sa
si asume responsabilitatea financiara pentru daunele cauzate mediului.
Termenul de globalitate a fost folosit pentru prima data n SUA, la primul
forum american National Forum on BioDiversity (1986). Termenul este atribuit lui
E.O.Wilson, cunoscut entomolog si sociobiolog. Transpunerea n tiparele politice
si de drept international s-a realizat in 1992, la Conferinta Natiunilor Unite pentru
Mediu si Dezvoltare (CNUE) care va adopta Conventia asupra Diversitatii
Biologice (CBO), semnata de 168 de state.
Diversitatea speciilor de pe Terra a crescut continuu de la aparitia vietii.
Aceasta crestere nu a fost constanta, existnd perioade cu o rata mare a speciatiei
urmate de altele cu schimbari minime. In timp geologic s-au produs cinci extinctii
n masa. Cea mai mare extinctie a avut loc la sfrsitul Permianului, acum 250
milioane ani, cnd se pare ca au disparut intre 77 - 96% din totalul speciilor
marine. Este foarte probabil ca extinctiile sa fie cauzate de perturbatii majore
(eruptii vulcanice pe mari suprafete sau coliziunea cu un asteroid), care au
determinat aparitia unor schimbari ale mediului carora multe specii nu le-au facut
fata. Au trebuit sa treaca 50 de milioane de ani pentru ca numarul mare de familii
pierdute in Permian sa se refaca. Extinctiile ca si speciatiile fac parte mai mult
ca sigur din ciclul natural.
Chiar daca extinctiile sunt un proces natural pierderea speciilor este
periculoasa atunci cnd rata de extinctie este mai mare dect rata speciatiei.
Rata actuala de extinctie este de 100 pna la 1 000 de ori mai ridicata decat ratele
din trecutul geologic. Acest episod nou al extinctiilor este numit a sasea extinctie si
este datorat exclusiv activitatii umane. Pierderea de specii este fara precedent si
ireversibila.
Multe resurse naturale precum aerul, apele, solul, speciile rare, peisajele
deosebite sunt considerate a fi resurse comune care sunt bunul intregii societati.
Aceste resurse nu sunt ntotdeauna asociate cu o valoare monetara. Oamenii,
industriile, utilizeaza si degradeaza aceste resurse fara a plati dect simbolic sau
deseori fara a plati nimic, situatie descrisa ca tragedia bunului comun. In sistemele
ecologiste de evaluare (economie ecologica) utilizarea acestor resurse comune este
inclusa ca parte interna a afacerii si intra n costul de productie al produsului.
Atunci cnd oamenii si organizatiile vor plati pentru actiunile lor se va
diminua si degradarea mediului. astfel ca industriile vor avea politici de
supraveghere mai severe si vor fi mai precaute cu mediul.
Demonstrarea valorii diversitatii biologice si a resurselor naturale este o
problema foarte complexa, ea fiind determinata de o varietate de factori economici
si etici. Un obiectiv major al economiei ecologice este dezvoltarea metodelor de
evaluare a componentelor diversitatii biologice. Au fost elaborate metode pentru
atribuirea de valoare economica variabilitatii genetice, speciilor, comunitatilor
biologice si ecosistemelor.
Valoarea biodiversitatii
-Valori economice directe:
1.) Valori utilizate pentru consum
Valorile utilizate pentru consum pot fi atribuite bunurilor care sunt
consumate local si care nu apar pe pietele nationale si internationale. Oamenii care
traiesc aproape de terenurile productive utilizeaza adesea o parte considerabila a
bunurilor produse pentru consumul propriu. n cazul n care populatia din mediul
rural nu este capabila sa obtina aceste produse (ex. vnatul, combustibilul lemnos),
ca urmare a efectelor degradarii mediului, supraexploatarii resurselor naturale sau
datorita instituirii ariilor protejate, standardul de viata va fi n scadere, fapt ce poate
merge pna la punctul in care devine imposibila supravietuirea si este necesara
migrarea spre centrele urbane.
2.) Valoarea de utilizare a produselor
Valoarea de utilizare a produselor este valoarea directa atribuita produselor
care sunt recoltate din mediul salbatic si vndute pe pietele comerciale nationale
sau internationale.
In prezent, lemnul este cel mai important produs obtinut din mediul natural,
cu o valoare circulanta n comertul international de peste 120 miliarde USD an.
Productia de lemn este exportata n proportie tot mai mare din multe tari tropicale,
care obtin astfel valuta pentru industrializare sau plata datoriilor. Produsele
nelemnoase din padure, incluznd vnatul, fructele, latex-ul, rasinile, plantele
medicinale au de asemenea o valoare productiva foarte mare. De exemplu,
produsele nelemnoase exportate de India reprezinta 63% din totalul exporturilor
forestiere Valoarea produselor nelemnoase mpreuna cu valoarea lemnului aduce o
puternica justificare economica pentru mentinerea ecosistemelor forestiere n bune
conditii.
Beneficii enorme obtinute din comertul ilegal "de viata salbatica", precum
si ingeniozitatea retelelor fac dificile controlul si stoparea acestei activitati. De
exemplu, un cimpanzeu este platit braconierilor cu aproximativ 70 USD si se vinde
beneficiarului cu circa 7.500 USD.
Cea mai importanta valoare de utilizare pentru multe specii consta n
capacitatea lor de a produce noi materii prime pentru industrie si de a mbunatati
genetic culturile agricole.
Populatiile salbatice produc sursa de material genetic care le poate redresa
genetic pe cele domestice. In cazul plantelor cultivate, speciile salbatice pot
produce gene care confera rezistenta la boli sau determina cresterea productiei.
Continua ameliorare genetica a plantelor cultivate este necesara nu numai pentru
cresterea productiei dar si ca protectie mpotriva insectelor rezistente la pesticide,
virulentei unor fungi, bacterii sau virusi necunoscuti. Pierderea plantelor cultivate
poate fi adeseori legata direct de variabilitatea genetica redusa. Astfel, n Irlanda,
n anul 1846, cartofii au fost distrusi aproape n totalitate. Consecintele acestei
vulnerabilitati genetice ridicate s-au concretizat prin moartea a peste 1,5 milioane
de irlandezi si cu migrarea altor 2-3 milioane n alte tari, cartoful fiind un aliment
de baza. n anul 1922 cartoful a fost aproape decimat n fosta URSS. Exemplele
pot continua.
Speciile salbatice pot fi adesea utilizate ca agenti biologici de control.
Exemplu: viermele alb al maniocului a fost introdus accidental n Africa unde a
produs pagube de circa 2 miliarde de USD/an reducnd substantial hrana a peste
200 de milioane de africani. Dupa cercetari intense, entomologii au descoperit o
viespe din Paraguai, necunoscuta initial ca parazit al viermelui alb al maniocului.
Un program de crestere si introducere a 250 000 de viespi n Africa a condus la
controlul dezvoltarii viermelui si reducerea a 95% din pierderile de manioc.
Lumea naturala este si o importanta sursa de materii prime n industria
farmaceutica. Mai mult de 75% din primele 150 de medicamente prescrise curent
in S.U.A. sunt derivate din plante, animale, fungi, bacterii. Doua medicamente
obtinute dintr-un melc de mare din Madagascar s-au dovedit a fi eficiente in
tratarea leucemiilor si a altor boli de snge. Aceste tratamente au crescut rata de
supravietuire a copiilor cu leucemie de la 10% la 90%.
Comunitatile biologice ale lumii sunt n continuare cercetate pentru a se
descoperi noi plante, animale, fungi si microorganisme care pot fi utilizate in lupta
oamenilor cu boli precum cancerul sau SIDA.
-Valori economice indirecte:
Comunitatile biologice produc o mare varietate de servicii de mediu care nu
sunt consumate prin utilizare. Ele previn inundatiile si eroziunea solurilor, purifica
apele si creeaza locuri pentru recreere si studiere a naturii.
a.) Productivitatea ecosistemelor. Capacitatea fotosintetica a plantelor si algelor
consta n captarea energiei solare de catre tesuturile vii. Acestea reprezinta startul
celor mai importante relatii trofice care implica aproape toate speciile pe care omul
le exploateaza. Aproximativ 40% din productivitatea mediului terestru este
utilizata direct sau indirect de om. Distrugerea vegetatiei dintr-un areal conduce la
pierderea productiei de biomasa si deteriorarea comunitatilor de animale care
traiesc n acel areal.
Chiar daca ecosistemele degradate sunt refacute - adesea cu cheltuieli foarte
mari - nu se mai poate restabili functionalitatea initiala a ecosistemelor, acestea
nemaiavnd aceeasi bogatie n specii.
Multe studii asupra pajistilor naturale si artificiale confirma faptul ca
pierderea unor specii determina declinul productivitatii, comunitatea fiind mai
putin capabila sa raspunda la variatii ale mediului, precum seceta. Atunci cnd sunt
pierdute specii, comunitatile biologice isi vor reduce substantial capacitatea de
adaptare la schimbarile produse de activitatea umana.
b.) Protectia apelor si a resurselor edafice. Comunitatile biologice au o importanta
vitala n protejarea resurselor de apa, protectia ecosistemelor mpotriva inundatiilor
sau secetei si mentinerea calitatii apei. Aparatul foliar si litiera intercepteaza ploaia
si reduc impactul picaturilor de apa cu solul, radacinile plantelor si
microorganismele contribuie la aerarea solului, marindu-i capacitatea de a absorbi
apa. Cresterea capacitatii de retentie a apei reduce posibilitatea de
producere a inundatiilor care apar dupa ploile puternice si asigura o cedare lenta a
acesteia, n zile sau saptamni dupa ploaie.
Atunci cand vegetatia este degradata, rata de eroziune a solurilor si chiar
alunecarile de teren cresc rapid, reducnd substantial valoarea terenurilor. Mai
mult, particulele de sol ajunse n apa pot elimina animalele de apa dulce, viata
marina din estuare. Sedimentele reduc indicele de potabilitate si indirect
posibilitatea de utilizare a apei de catre comunitatile umane ce traiesc de-a lungul
rurilor. Cresterea debitului solid conduce la colmatarea accelerata a lacurilor de
acumulare, la diminuarea productiei de energie electrica sau reducerea
navigabilitatii.
c.) Ameliorarea climatului.
La nivel local arborii modifica temperatura prin reducerea insolatiei directe
si procesul de evapotranspiratie. Efectul racoritor diminueaza utilizarea
ventilatoarelor si aparatelor de aer conditionat, sporeste confortul si imbunatateste
productivitatea muncii.
La nivel regional, evapotranspiratia asigura secvente ale circuitului apei n
natura. Pierderea vegetatiei din unele regiuni de pe glob a condus la reducerea, la
nivel regional, a cantitatii anuale a precipitatiilor.
La nivel global, cresterea plantelor este corelata cu ciclul carbonului.
Diminuarea suprafetei ocupate de covorul vegetal are ca efect reducerea capacitatii
de absorbtie a CO2, contribuind la cresterea concentratiei acestui gaz n atmosfera
si mai departe la efectul de ncalzire globala.
d.) Depozitarea deseurilor si retentia nutrientilor. Comunitatile biologice sunt
capabile sa reduca si sa imobilizeze poluanti ca metale grele, pesticide, ape uzate,
care au fost introdusi n mediu prin activitati umane.
e.) Relatiile dintre specii. Existenta multora dintre speciile vnate de oameni pentru
valoarea lor economica depinde de alte specii salbatice. Astfel, declinul unei specii
salbatice cu importanta mica pentru oameni poate determina diminuarea numarului
celor vnate. O parte din animalele salbatice vnate sunt dependente de insectele si
plantele necesare hranei. Declinul populatiilor de insecte si al comunitatilor de
plante va conduce la scaderea efectivului de animale vnate de om. Numeroase
specii de plante cultivate sunt entomofile, depinznd de insecte pentru polenizare.
Diseminarea multor specii specii salbatice este dependenta de animalele care le
consuma fructele.
Unele din relatiile cele mai semnificative din comunitatile biologice sunt
acelea dintre speciile de plante si microorganismele din sol care produc nutrientii
esentiali prin descompunerea plantelor si animalelor moarte. Cresterea lenta si
moartea arborilor din padurile Europei poate fi atribuita, n parte, efectului ploilor
acide si poluarii aerului asupra fungilor din sol.
f.) Recreerea si ecoturismul. Un scop important al activitatilor recreationale este
acela de relaxare n natura prin intermediul unor activitati precum drumetia,
fotografiatul, tabere ornitologice, observarea balenelor etc. Valoarea monetara a
acestor activitati, numita uneori valoarea farmecului poate fi considerabila (circa
de 800 miliarde USD/an).
Ecoturismul este o industrie n rapida dezvoltare, implicnd peste 200
milioane de persoane pe an si rulnd miliarde de USD/an n lume. Vizitarea unor
tari de catre aceasta categorie de turisti si cheltuielile facute sunt realizate cu
scopul de admira comunitatile biologice si specii rare. Rolul ecoturismului este n
particular important n multe tari tropicale. Ecoturismul poate furniza o justificare
imediata, pragmatica pentru protejarea diversitatii biologice, n mod particular
atunci cnd activitatile pe care le presupune sunt integrate ntr-un plan general de
management.
g.)Valoarea educationala si stiintifica. Multe carti, reviste, programe de
televiziune, materiale multimedia, filme produse n scopuri educationale si
recreative sunt bazate pe teme din natura. Aceste produse educationale valoreaza
probabil miliarde de dolari pe an.
h.) Monitorizarea factorilor de mediu. Speciile care au sensibilitati aparte la toxine
pot servi drept sistem initial de avertizare ntr-un program de monitorizare a starii
de sanogeneza a mediului. Unele specii pot servi ca nlocuitori ai unor echipamente
de detectie deosebit de costisitoare. Cei mai cunoscuti indicatori sunt lichenii care
cresc pe roci si absorb substantele chimice din ploi sau aer. O cantitate mare de
substante toxice distruge lichenii, fiecare specie avnd un nivel distinct de toleranta
la poluarea atmosferica. Compozitia comunitatilor de licheni dintr-un areal poate fi
utilizata ca indicator biologic (biomarkeri) al nivelului de poluare a atmosferei, iar
abundenta lor poate indica arealele contaminate. Molustele si algele sunt de
asemenea utilizate ca indicatori biologici.
Valori optionale
Valoarea optionala a speciilor consta n potentialul de a produce un
beneficiu economic societatii umane n viitor. Continua schimbare a societatii
umane genereaza necesitati, deci trebuie sa existe metode care sa le satisfaca.
Adesea solutia problemei este un animal sau o planta necunoscuta anterior.
Cautarea de produse naturale noi este foarte extinsa. Entomologii cauta insecte
utilizabile ca agenti biologici de control, microbiologii cauta bacterii care sa asiste
procesele biochimice industriale, zoologii cauta sa identifice specii ce pot produce
proteine animale mai eficiente etc. Posibila valoare economica a speciilor este greu
de precizat deoarece este bazata pe produse sau procese neimaginabile nca.
Agentiile de asigurari medicale si companiile farmaceutice sunt angajate n
eforturi mari de colectare si prelucrare a unor plante pentru a exploata capacitatea
lor de a lupta cu diverse maladii. Descoperirea unui agent anticancer n tisa
pacifica (Taxus brevifolia) un arbore specific padurilor seculare nord-americane,
este unul din rezultatele recente ale acestor cautari. O alta specie cu valoare n
producerea unor medicamente este arborele Ginkgo biloba care mai vegeteaza
spontan doar n cteva localitati izolate din China. In decursul ultimilor 20 de ani,
o industrie de 500 milioane de USD/an a fost dezvoltata in jurul plantatiilor de
ginkgo. De asemenea s-au dezvoltat linii tehnologice n fabricile de medicamente
din Europa si Asia, care extrag din frunze un complex extrem de util n tratarea
problemele de circulatie, accidente cerebrale, pierderea memoriei.
Unele specii sunt evaluate aparent ca neavnd valoare economica
considerabila. Daca doar una din aceste specii devine extincta nainte de
descoperirea ei va fi o pierdere iremediabila pentru economia globala, chiar si n
cazul n care majoritatea celorlalte specii vor fi prezervate. Diversitatea speciilor
poate fi comparata cu un manual care ne explica cum ar fi posibila mentinerea
Pamntului n viata. Pierderea unor specii este echivalentul ruperii anumitor pagini
din acest manual; daca informatiile din paginile pierdute vor fi necesare pentru a ne
salva pe noi sau o alta specie vom constata prea trziu ca informatiile disparute
sunt de nenlocuit. Niciodata nu vom face prea mult pentru a salva specii sau
ecosisteme, niciodata nu putem spune ca o specie este importanta sau nu. Practic
nu avem cum sa ne dam seama de dimensiunea dezastrului pe care l poate
declansa pierderea unei specii.
Valoarea existentiala

Foarte multi oameni din lumea ntreaga au grija de animalele salbatice si


sunt preocupati protectia lor. Acest lucru poate fi asociat cu dorinta ca ntr-o zi
putem vizita habitatul unei specii si chiar sa o observam n salbaticie. Cteva
specii, denumite megafauna charismatica, ca panda, leii, elefantii, bizonii si
numeroase pasari evidentiaza raspunsuri emotionale din partea oamenilor. Acestia
valorifica emotiile traite n mod direct bucurndu-se si contribuind cu bani n
sustinerea organizatiilor de mediu, care la rndul lor participa la protectia acestor
specii si habitatelor lor.
Populatia si organizatiile guvernamentale si neguvernamentale contribuie
anual cu sume de ordinul a miliardelor de dolari la protejarea diversitatii biologice,
ndeosebi n tarile dezvoltate. Aceste sume se regasesc n valoarea existentiala a
speciilor salbatice si comunitatilor biologice, reprezentnd de fapt fondurile pe care
oamenii sunt dispusi sa le plateasca pentru a preveni extinctia speciilor si
distrugerea habitatelor.
In concluzie, economia ecologica ajuta la punerea in evidenta a unei game
largi de bunuri si servicii produse de diversitatea biologica. Acest lucru a permis
cercetatorilor sa evalueze mai corect proiectele, cuantificnd si impactele asupra
mediului, variabile care nainte erau scoase din ecuatie.
Tipuri de biodiversitate
Nivelurile la care este si trebuie abordata diversitatea sunt sunt urmatoarele:
A.) Biodiversitatea genetica (intraspecifica) reprezinta variabilitatea genotipurilor
si genofondului din interiorul populatiilor unei specii, pe ntregul sau areal de
raspndire Omul este si un creator de biodiverstiate, nu numai un factor de erodare
a acesteia. De-a lungul timpului, cel mai adesea prin metode empirice, comunitatile
umane au obtinut un numar impresionant de soiuri traditionale sau locale, precum
si de rase;
B.) Biodiversitatea specifica (interspecifica) cuprinde totalitatea speciilor aflate
ntr-un anumit biotop, o anumita regiune, tara s.a.m.d, privite si prin prisma
importantei biogeografice, a efectivelor populatiilor si a suprafetelor ocupate de
acestea. Multi autori apreciaza ca noi cunoastem aproximativ 13% din
biodiversitatea Terrei. Numarul probabil de specii pe Glob este de circa 13.600.000
iar numarul de specii descrise de circa 1.800.000. Disparitia sau extinctia speciilor
si grupelor de organisme este un proces mult discutat n ultima jumatate de secol.
Caracterul acestui proces este alarmant ntruct, de la o rata naturala a extinctiilor
de o specie/4 ani s-a ajuns una-doua specii/ zi. Cauzele principale constau, n
esenta, n supraexploatarea speciilor, supraexploatarea si deteriorarea habitatelor si
n explozia procesului de poluare artificiala, cu toate efectele sale asupra
organismelor si asupra climatului general.
C.) Biodiversitatea ecologica (a ecosistemelor) priveste mozaicul realizat de
diversele comunitati de organisme, integrate ntr-un anumit biotop, dar si
complexul de relatii functionale care guverneaza ecosistemele prezente. Acest tip
de biodiversitate este, n mod cert, cel mai putin studiat, ntruct el nu priveste
numai tipul de ecosistem si structura sa specifica, ci mai ales bogatia si lungimea
lanturilor si retelelor trofice, modul n care se realizeaza circulatia materiei si
energiei, precum si evaluarea capacitatii de productie si de suport a fiecarui tip de
ecosistem n parte. Cauza acestei situatii este reprezentata de complexitatea unor
astfel de cercetari.
D.) Biodiversitatea culturala se considera ca toate practicile, traditiile si creatiile
umane, care au ca obiect ori ca baza de inspiratie componente ale viului, n toata
complexitatea sa. Prin aceste practici si traditii, omul a reusit sa creeze
biodiversitate (specii hibride, varietati, soiuri si rase) ori sa conserve anumite
fragmente din ecosistemele apropiate sufletului unei anumite comunitati
umane si ntr-o anumita perioada a dezvoltarii societatii. In toate regiunile
Globului, de-a lungul secolelor, populatia umana si-a construit asezari si si-a
dezvoltat un anumit sistem agro-silvo-pastoral care a ajuns la un anumit echilibru
cu ambianta ecologica n care se practica. n acelasi timp, s-au consolidat o serie de
traditii populare, de ritualuri pagne sau crestine, multe avnd ca "actori" elemente
din mediul nconjurator. De la aceste practici s-au dezvoltat si atitudini (protective
ori distructive) fata de ambianta ecologica. Eliminarea acestor practici si traditii a
dus si duce, implicit, la disparitia factorilor care au mentinut o anumita specie, un
anumit tip de habitat n spatiul comunitatii respective.
Pentru conservarea primelor trei categorii de biodiversitate, asocierea si
utilizarea unora dintre aceste traditii culturale reprezinta una dintre modalitatile
cele mai sigure si mai economicoase. Multe dintre esecurile ecologice au la baza
tocmai schimbarea unor traditii seculare cu tehnologii importate, straine populatiei
bastinase (agricultura intensiva n regiunile tropicale este unul din exemplele tipice
n acest sens).
Conservarea biodiversitatii
Astazi (n plin Deceniu ONU pentru combaterea saraciei: 1997-2006), circa
1,3 miliarde de oameni traiesc ntr-o saracie absoluta, 40 de milioane mor anual de
boli cauzate de foame, despaduririle au un ritm mediu anual de circa 2%,
urbanizarea a reunit deja 50% din populatia Terrei, iar 5-14% dintre speciile
diverselor grupe de organisme sunt puternic amenintate etc. Problema apei devine
una globala. Unii specialisti sunt de parere ca "Omenirea va muri de sete nainte sa
moara de foame". Afirmatia se bazeaza pe faptul ca, n deceniul trecut, peste 1
miliard de oameni nu aveau acces la apa potabila, iar circa 10 milioane mureau
anual din cauza bolilor generate de lipsa acesteia.
n aceste conditii este necesara folosirea oricaror modalitati care ar fi n masura sa
asigure conservarea biodiversitatii n ansamblul ei ori a unor specii puternic
amenintate cu disparitia, pentru ca noi nu putem prevedea care specie este cheie
ntr-un ecosistem.
Conservarea "in situ"
Singura posibilitate reala de a proteja speciile periclitate cu disparitia ramne
ncercarea de a conserva comunitatile biologice si ecosistemele din care fac parte.
Conservarea "in situ" ramne, asadar, solutia optima, ideala pentru strategia
conservativa.
a.) Categorii sozologice de specii
Multa vreme, naturalistii au luat n considerare acele specii care erau rare,
ori prezentau o valoare biogeografica deosebita, chiar si una sentimentala. Asa s-au
declarat "monumente ale naturii", asa s-au constituit rezervatiile stiintifice si
naturale si, tot asa, s-au elaborat primele "liste rosii" sau "carti rosii" si s-a nascut
sozologia - stiinta a conservarii biodiversitatii.
Pe plan mondial, la ora actuala sunt stabilite urmatoarele categorii
sozologice de specii, alaturi de liste ale speciilor vegetale si animale care necesita o
protectie stricta:

- specii disparute;

- specii n mare pericol;

- specii amenintate;
- specii vulnerabile;

- specii rare;

- specii potential amenintate;

- specii ale caror statut nu este nca elucidat;

- specii fara interes pentru lista rosie;

- specii sau taxoni neevaluati.

b. Categorii de arii protejate

Pe plan mondial exista 10 categorii de arii protejate (conform clasificarii


facute de Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii - IUCN): rezervatii
stiintifice sau rezervatii integrate, parcuri nationale, monumente ale naturii,
rezervatii de conservare a naturii, peisaje marine sau terestre protejate, rezervatii de
resurse naturale, regiuni biologice naturale si rezervatii antropologice, regiuni
naturale amenajate petru utilizari multiple, rezervatii ale biosferei. La aceste zece
categorii IUCN a mai admis o categorie speciala numita RAMSAR sau zone
umede de importanta internationala (mlastini, paduri de mangrove, delte etc.). De
la noi din tara, n aceasta categorie este inclusa doar Delta Dunarii.
n tara noastra miscarea de ocrotire a mediului are deja o traditie de circa un
secol. n continuare vor fi punctate siturile conservate la noi.
1.) Rezervatiile stiintifice sau rezervatiile naturale integrate n care nu se
intervine n nici un fel n desfasurarea proceselor naturale, scopul urmarit fiind de
conservare si studiere a speciilor. Ele apartin statului si sunt supuse controlului si
protectiei acestuia. Sunt arii "total nchise". La noi n tara, ariile protejate din
aceasta categorie sunt reprezentate de Parcul National Retezat, Delta Dunarii si
Parcul Rodna.
2.) Parcurile nationale includ suprafete mari de uscat sau/si ape, n cadrul carora
ecosistemele se afla ntr-un stadiu natural si cvasinatural si care cuprind una sau
mai multe arii cu statut rezervatie integrala. n aceste arii sunt excluse exploatarile
economice, iar vizitarea lor este autorizata n scopuri educative, de recreere sau
culturale. Uneori, pe aceste suprafete sunt admise mici asezari. n Romnia exista
11 parcuri nationale (Delta Dunarii care ndeplineste conditiile unui parc national,
Domogled-Valea Cernei, Retezat, Muntii Rodnei, Ceahlau, Calimani, Piatra
Craiului etc.
3.) Monumente ale naturii sunt incluse elemente naturale unice (pesteri, situri
arheologice, suprafete cu o anumita flora si fauna), de o valoare exceptionala, care
sunt protejate. Acestea sunt reprezentate de pesteri, vulcani, dune, zone salbatice
mpadurite etc. Ele sunt accesibile publicului dar trebuie atent gestionate.
4.) Rezervatii de conservare a naturii. (rezervatii naturale dirijate) sunt anumite
suprafete de teren, care permit mentinerea n stare buna a faunei sedentare sau
migratorii si a florei. n aceste areale se poate interveni pentru asigurarea
conditiilor de trai pentru speciile protejate. Exemple: Poiana Narciselor de la
Fagaras, rezervatia Scarita-Belioara etc.
5.) Parcurile naturale n sunt n numar de 6 dintre care amintim: Portile de Fier,
Apuseni, Bucegi.
6. Rezervatii ale biosferei constituie areale protejate pe plan international, prin
intermediul lor fiind demonstrata valoarea principiilor de conservare a a umanitatii.
Aici se realizeaza cercetari fundamentale si are loc monitorizarea ntregii activitati
din biosfera. n rezervatiile biosferei, pe lnga cercetare si supraveghere, se
desfasoara actiuni complexe de educatie, formare si demonstratie. Rezervatiile
biosferei au luat nastere prin programul UNESCO nca din 1984 (cuprinde peste
300 de teritorii). Statutul acesta a fost acordat si Deltei Dunarii, din anul 1992.
7. Bunuri de patrimoniu international au fost desemnate o serie de obiective
naturale, istorice, culturale etc. din toata lumea. La noi n tara amintim: manastirile
din Bucovina, Manastirea Hurezi, Delta Dunarii rtc.
Conservarea "ex situ"
Procesul de conservare ex situ poate fi considerat ca un complex de variate
masuri complementare, dezvoltarea ntr-o altfel de ambianta ecologica dect cea
caracteristica unitatii tinta, n scopul refacerii perpetuarii populatiilor unor specii
amnintate sau ale unor soiuri si rase. n cadrul acestui sistem de conservare,
distingem:
a.) colectii tematice, care pot fi: - colectii de lucru (constituite pe durata
experimentelor)
- colectii baza (pentru conservarea pe termen lung).
Constituirea acestor colectii si pastrarea lor, necesita un volum mare de munca si
consumuri energetice sporite.
b.) bancile de gene (sau conservatoarele de germoplasma) reunesc seminte de
fructe, culturi in vitro si embrioni care, dupa o corecta identificare si codificare
sunt pastrate n conditii de temperaturi scazute (criostocare), fiind necesara o
rennoire a materialului biologic dupa un anumit timp. n cadrul acestor banci de
gene, se disting colectii cu materiale ortodoxe (care se pot deshidrata usor si rezista
la temperaturi ntre 0-20C), colectii de materiale recalcitrante (care nu rezista la
temperaturi scazute) si colectii cu materiale liofilizate (care pot fi pastrate numai
dupa o prealabila deshidratare n vid).
Embrionii si unele plantule obtinute prin culturi in vitro se pot conserva prin
criostocare fie pe termen lung (la -196C), fie pe termen scurt (la -70....-100C),
fie temporar (la 1-9C).
c.) conservare in situ, n ciuda denumirii, apartin tot conservarii "ex situ" si
se refera la soiuri de plante si rase de animale, mai ales din categoria celor
traditionale, care nu mai sunt utilizate pe scara larga. Astfel exista conservatoare de
tip livezi, conservatoare de cereale, conservatoare de legume, conservatoare de rase
etc. Aceste conservatoare sunt concepute pe regiuni biogeografice, aspect care face
sa se reduca costurile implicate. Un astfel de conservator poate fi considerat si cel
de la Statiunea de Cercetare si Productie Pomicola Cluj, unde colectia cuprinde
963 soiuri, din care 378 soiuri de par, 84 soiuri de mar, 160 capsuni si 53 de cires.
Uniformizarea agriculturii si zootehniei nseamna pierderea unei mari parti a
biodiversitatii si un pericol, petru supravietuirea umanitatii. Reamitim ca n
Irlanda, foametea din 1846-1847 a fost cauzata n primul rnd de existenta n
culturi a unui singur soi de cartof (autohton) si numai apoi datorita manei,
favorizata de conditiile climatice.
d). gradiniile botanice si gradiniile zoologice sunt si vor ramne importante
institutii de conservare ex situ a biodiversitatii, rol care va deveni, n viitor unul la
fel de important ca si cel educational.
Naturalistiilor, agronomilor si zootehnistilor le revine o importanta actiune
de conservare "ex-situ", pe lnga rolul primordial al conservarii in situ.
Directii si strategii de conservare care se impun n tara noastra :
- identificarea localitatiilor n care supravietuiesc specii, soiuri cu un grad ridicat
de vulnerabilitate;
- descifrarea structurii genetice a acestor populatii, prin tehnici moleculare;
- studierea biologiei si ecologiei acestor taxoni (specii, biospecii, soiuri, rase) cu
sublinierea rolului pe care-l joaca n functionarea ecosistemelor ori a valorii
economice n perpectiva;
- contituirea formelor si modalitatilor de conservare "ex-situ" cu respectarea
metodologiei internationale;
- declansarea experimentelor de refacere a populatiilor naturale;
- implicarea, pe ct posibil si a populatiei umane n actiunea de conservare in situ
mai cu seama pentru acesi taxoni care au valente decorative, sentimentale ori
reprezinta urme ale culturii traditionale
- dezvoltarea unor programe nationale si internationale cu participarea
universitatiilor gradinilor botanice si zoologice, statiunilor de cercetari agricole ori
horticole a celor silvice si chiar a muzeelor etnografice.
Activitatea de conservare "ex situ" reprezinta o alternativa a lumii
contemporane. Este tot mai evident ca problemele sociale, ecologice si economice
sunt interdependente si ca, angajndu-se n aceasta munca, ne ndeplinim o datorie
fata de generatiile care vor urma.
Bibliografie

http://www.scritub.com/geografie/ecologie/BIODIVERSITATEA-SI-
CONSERVAREA62925.php
http://www.anpm.ro
www.referat.ro/referate_despre/conservarea_biodiversitatii_in_romania