GLICEMIA

Glicemia se refera la cantitatea de glucoza din sange. Exista foarte multe substante
care intra in categoria zaharuri/zaharide: fructoza, lactoza, galactoza, zaharoza, dar
glucoza constituie cea mai importanta sursa de energie pentru organismul uman.

Glucoza este cea mai importanta zaharida care se gaseste in mod normal in organele si
sangele omului si constituie combustibilul cel mai pretios pentru obtinerea energiei
necesare activitatii omului. Din arderea unui gram de glucoza, de catre organism, rezulta 4
calorii.

Glucoza in organism provine din alimentele consumate de catre om. Cele mai bogate
alimente in glucoza sunt dulciurile , precum si alimentele care contin amidon care in
organism se transforma prin actiunea enzimelor hidrolitice in glucoza. Dar organismul
poate fabrica zahar din orice nutriment, chiar din proteine si grasimi prin procesul de
gluconeogeneza.

Glucoza provine din dieta (zahar si produse zaharoase, miere, cartofi, faina, cerealele),
dar poate fi sintetizata si la nivelul tesuturilor, din orice tip de constituent inclusiv grasimi
si proteine. Pentru a ajunge din sange la nivel celular, glucoza trebuie sa strabata
membrana celulara. Acest proces este facilitat de insulina, un hormon pancreatic. Cand
insulina este eliberata in sange, nivelul glicemiei scade.

Glucoza care nu se foloseste imediat de catre organism este stocata in ficat, rinichi si
muschi sub forma de glicogen. In momentul in care organismul are nevoie de glucoza
pentru producerea de energie, glicogenul este eliberat de catre tesuturi si transformat in
glucoza astfel incat nivelul glicemiei creste.

Nivelul glucozei in sange poate varia in functie de foarte multe aspecte: dieta, activitate
fizica, boli, medicamente, stres si chiar in functie de momentul din zi la care se masoara.
Astfel, dimineata devreme nivelul glicemiei este mai ridicat datorita eliberarii hormonilor
hiperglicemianti In anumite cazuri, ca urmare a unor nivele prea scazute de glucoza,
organismul poate raspunde exagerat, prin eliberarea in sange a unei cantitati mari de
glucoza.

Echilibrul dinamic al glucozei sanguine

Prin echilibru dinamic se nelege valoarea fiziologic relativ constant a glicemiei,

n ciuda faptului c glucoza din snge se afl ntr-o permanent micare, n ceea ce
privete intrrile i ieirile sale, n i din fluxul sanguin. De aceea, echilibrul dinamic,
poate fi definit, att n cazul glicemiei, ct i n cazul altor constante biologice, ca o micare
n jurul unui punct de echilibru.
 Nivelul glicemiei se menine n parametrii normali datorit unor mecanisme care
intervin, pe de-o parte n alimentarea sngelui cu glucoz i pe de alt parte, n extragerea
glucozei din circuitul sanguin, de ctre esuturi.

Perfuzarea sngelui cu glucoz se realizeaz prin intestin, din produsele de digestie care
conin glucide energetice, i prin ficat, n urma hidrolizei glicogenului. Extragerea glucozei
din snge este realizat n principal de ctre muchii aflai n activitate, de ctre creier i de
ctre ficat.

Valorile normale ale glicemiei sunt cuprinse ntre 70 i 120 mg de glucoz la 100 ml de
snge. Dac glicemia scade sub 65 mg glucoz la 100 ml de snge se instaleaz
hipoglicemia, iar dac crete peste valoarea de 125, apare hiperglicemia.
n general, la persoanele vrstnice, glicemia este mai ridicat, deoarece organismul
consum mai puin glucoz.

Hiperglicemia

Cresterea glicemiei (hiperglicemie) se intalneste si la persoanele sanatoase daca analiza

sangelui se face dupa un consum crescut de dulciuri. De asemenea, persoanele care au
avut un traumatism fizic sau psihic (stres) sau care s-au tratat cu anumite medicamente,
pot avea o glicemie crescuta, fara a fi bolnavi de diabet. In aceste situatii glicemia revine la
normal dupa ce a disparut si cauza care i-a provocat cresterea.

O glicemie marita se intalneste in bolile glandelor endocrine care au rolul de a regla

concentratia glucozei in sange. Astfel, secretia in exces a hormonilor unor glande
(hiopofiza, tiroida, suprarenalele) produce hiperglicemie.

Dar cea mai mare crestere a glicemiei se intalneste in diabetul zaharat sau diabetul
pancreatic. Pancreasul este o glanda mixta, cu secretie endocrina de insulina si exocrina
de enzime digestive ce se elimina in duoden. Insulina este un hormon ce are rolul de a
ajuta la consumul si la arderea glucozei din sange si celule.

In unele boli ale pancreasului acesta secreta mai putina insulina sau nu mai secreta
deloc si din aceasta cauza glucoza, in loc sa se consume, sa se arda, se acumuleaza in
sange, crescand glicemia. Astfel, glicemia poate ajunge la 200-300 mg% si chiar mai mult,
ceea ce duce la coma diabetica (coma hiperglicemica) mai ales la acele persoane care nu
stiu ca au diabet.

De aceea, pentru depistarea persoanelor cu diabet se fac analize care dozeaza cantitatea
de glocoza in sange si depisteaza prezenta ei in urina.

Hipoglicemia
Scaderea glicemiei prea mult sub valorile normale (hipoglicemie) poate produce ca
simptome: slabiciune, tremuraturi, transpiratii si chiar pierderea constientei (coma
hipoglicemica). Acest lucru se intampla cand organismul este subalimentat cu alimente ce
contin glucoza (glucide) sau in caz de infometare (inanitie).

Eforturile fizice mari, mai ales pe munte, care consuma rezervele de glucide din ficat (in
special la bolnavii de ficat) pot predispune la hipoglicemie. Hipoglicemia se intalneste mai
rar in bolile unor glande endocrine care secreta hormoni insuficienti (hipofiza, tiroida,
suprarenale), precum si la bolavii de diabet care se trateaza cu doze prea mari de insulina
sau alte medicamente antidiabetice.

Variatii fiziologice ale glucozei in sange

Dupa ingestia de alimente se constata o crestere a nivelului glucozei in sange. Cercetari

facute asupra nivelului glicemiei in cursul zilei, in functie de mese, arata ca dupa masa de
pranz, glicemia creste mai mult decat dimineata.

Varsta este unul dintre factorii care influenteaza nivelul glicemiei pe nemancate, care
creste direct proportional cu aceasta;in cursul probei de hiperglicemie provocata, la fiecare
decada peste 40 de ani, valoarea creste cu 10 mg / 100 ml.

In timpul sarcinii, glicemia este cu 15-20 % mai mica deoarece aportul de energie al
fatului este dat de glucoza mamei;

Excesul ponderal este unul dintre factorii care altereaza testul de toleranta la
glucoza;

Postul influenteaza nivelul glicemiei, in special la obezi si la femeile gravide;

Repausul la pat prelungit mai mult de 3 zile, duce prin diminuarea utilizarii
glucozei periferice la alterarea vitezei de metabolism a glucidelor.

Stresul psihic face sa creasca nivelul glicemiei, datorita descarcarii de adrenalina;

Efortul fizic sustinut, duce la o scadere a valorii glicemiei.

LICEUL TEHNOLOGIC OVID CALEDONIU TECUCI