Stan P.

Darius George

Diplomaia Rolul diplomaiei n buna conveuire a statelor

AIT Laboratories

www.itcode.ro
Descriera CIP a Bibliotecii Naionale Romne GEORGE, STAN P. Darius
Diplomaia Rolul diplomaiei n buna conveuire a statelor / Stan P.
Darius George Bucureti: Editura AIT Laboratories s.r.l., 2005 ISBN 973-
87085-0-8

AIT Laboratories s.r.l. Ediia online la www.itcode.ro 2005 ISBN 973-87085-

0-8
Cuprins

Pagina

Capitolul I - Diplomatia 1.1 Aspecte Generale 1.2 Delimitari Capitolul II -

Relatiile Diplomatice si Misiunile Diplomatice 2.1 Relatiile diplomatice -
Stabilirea relatiilor diplomatice 2.2 Misiunile Diplomatice -Forme de
reprezentare externa a statelor.

2 2 4 6 6 12 18 18 22 23 24 26 30 32 34 35 35 42 44 45 45 48 51 51 55

Capitolul III - Misiunile diplomatice permanente 3.1 nfiinarea unei

misiuni diplomatice permanente 3.2 Suspendarea misiunii diplomatice 3.3
ncetarea activitii unei misiuni diplomatice poate avea cauze diferite 3.4
Tipuri de misiuni diplomatice permanente 3.5 Functiile unei misiuni
diplomatice permanente 3.6 Structura unei misiuni diplomatice 3.7
Principalele obligaii i drepturi care revin unei misiuni diplomatice. 3.8
Mijloacele de aciune ale unei misiuni diplomatice. Demersurile
diplomatice. Capitolul IV - Imunitati si privilegii diplomatice 4.1
Imunitatile i privilegii diplomatice 4.2 Imunitatile i privilegiile misiunilor
diplomatice i agenilor diplomatici, conform Conveniei de la Viena din
anul 1961. 4.3 nceputul i sfritul imunitii i privilegiilor Capitolul V -
Diplomatia prin Misiunile Temporare 5.1 Diplomatia ad-hoc si diplomatia
prin misiunile speciale 5.2 Consulate onorifice Capitolul VI Concluzii-
Rolul diplomatiei in buna convietuire a statelor Bibliografie
1
Capitolul I

Diplomatia Aspecte Generale si Delimitari

Diplomatia 1.1 Aspecte Generale

Aproape printr-o lege a firii in fiecare etapa, secol, pare a se invi la nivelul
fiecarei entitati sociale personalitati cu vointa si puterea intelectuala de a
modela intregul sistem international portivit propriilor sale valori.
Abordarea moderna a relatiilor internationale bazate pe statul natiune si
motivate de de interese nationale a elaborat conceptual de echilibru al
puteri care a dominat diplomatia influentand relatiile internationale
hotarator. Privita cu admiratie din exterior, ca o activitate plina de
grandoare, dat fiind ceremonialul in care se desfasuara, este de fapt o
complexa activitate zilnica plina de neprevazut, ce recomanda un studiu
aprofundat asupra diverselor problematici existente. Omul in cursul
evolutiei sale, a parcurs stadii diferite de de adaptare in relatiile sociale,
economice, in raporturile sale cu alte grupuri sociale, ce au adus forme
variate de exploatare si in consecinta interese si structuri diferite de
evolutie bazate pe interesul grupului social. Diplomatia este acea arta ce
aduce o

2
expunere, o promovare, a politicilor unui stat intr-un alt stat, numit stat
acreditar. Altfel spus o prezentare consensuala a intereselor unui stat, prin
reprezentanti sai, pe teritoriul altui stat. Stradania diplomatilor de a
reprezenta cat mai bine interesele reciproce ale statului ce il reprezinta, si
ale statului unde sunt trimisi, necesita o informare atenta si permanenta
pentru a actiona in conformitate cu acestea. Diplomatia este o negociere
permanenta cu statul acreditar avand o desfasurare diversificata. Ea nu se
desfasoara doar la masa tratativelor. Un diplomat trebuie sa stie ca a
negocia nu inseamna doar insistenta. El stie ca daca interesele nu converg,
orice stradanie este in zadar. Caci statele nu au legaturi dezinteresate, au
decat politici guvernate de interese. Din cele mai vechi timpuri s-a recurs la
diplomatie pentru a aplana starile de tensiune, starile conflictuale, pentru a
normalize relatiile dintre state. Potrivit lui Hernry Kissinger care defineste
diplomatia ca fiind o ajustare a diferendelor prin negociere acest process
este posibil numai in cadru sistemului international care prevaleaza
legitimitatea. Cand mijloacele diplomatice inceteaza a fi utilizate in
rezolvarea diferendelor, expunerea fortei nu va intarzia sa
apara,distrugand bunul cel mai de pret al oricarei natiuni. Pacea este un
fenomen viu de miscare, infaptuit treptat, un scop o directie si nici vorba
de odihna si delasare definea Nicolae Titulescu pacea prin prisma
diplomatica. Diplomatul este chemat sa reprezinte statul sau, fara de care
misiunea si nici el ca functionar de stat nu ar avea ratiuni de existenta, si
caruia ii este raspunzator pentru tot ce inteprinde in numele acestuia. Rolul
diplomatului este de a face cunoscute drepturile legatime, stabilirea unei
colaborari de durata si de promovare a intereselor statului pe care il
reprezinta.

3
Regulile juritice ce guverneaza diplomatia cuprind in adancul lor practici
urmate de catre state indealungul mileniilor El trebuie sa aibe in vedere
totalitatea formelor de desfasurare a misiuni sale. Intr-o alta prezentare
Diplomatia poate fi reprezentata Ca o institutie dinamica menita sa
faciliteze scopurile nationale si internationale ale natiunilor, fie ele teluri
fundamentale, interese vitale sau obiective politice concrete .Ea actioneaza
ca un mijloc de aliniere a unor interese corelative si acomodare a
deosebirilor internationale. Nicolae Titulescu prezenta interesul national
privit din punct de vedere diplomatic Opolitica profunda nationala ale
carei reguli, metode si teluri isi trag originea din interesele patriei

Diplomatia

1.2 Delimitari

Entimologic cuvantul Diplomatie provine din grecescul diploo ce

insemna - dublu, a dubla prin el era desemnat faptul ca trimiterea de
solii, erau necesare doua documente. Unul se afla in posesia solului si un al
doilea exemplar al imputerniciri lui ramanea la autoritatea emitenta. Mult
timp acesta notiune a fost folosita pentru documentele oficiale de relatii
internationale, incheiate pe baza de imputerniciri date de suverani.

4
In acest sens era conturata ideea diplomatiei, ca legatura a statelor prin
inscrisuri. In secolul XIX diplomatia este definita, ca activitate prin care este
realizata reprezentarea statelor si a inrtereselor acestora. Potrivit parerilor
lui Sir Ernst Satow, diplomatia ete Conducerea afaceri intre state prin
mijloace pasnice .Charles des Martens considera Diplomatia este stiinta
raporturilor si intereselor reciproce ale statelor sau arta de aconcilia
interesele popoarelor intre ele. In 1899 Pardiere Fodere sublinia idea de
gestiune a afacerilor externe si administrare a intereselor natiunilor prin
imputernicirea guvernelor care intra in relatii internationale, fara ca aceste
relati sa fie ostile.Autorii definirilor indealungul timpurilor plaseaza
diplomatia in cadrul relatiilor inerstatale, avand drept continut interesele
lor in plan extern facandu-se legatura fireasca intre diplomatie si dreptul
international. Charles Calvo scria despre diplomatie Diplomatia este
stiinta relatiilor care au exista intre diferitele state, asa cum ele rezulta din
diferitele lor interese reciproce, din priin cipile dreptului international si al
tratatelor si conventiilor Diplomatia se poate definii ca -Activitate oficiala
a organelor de stat pentru relatiile externe, reprezentate prin diplomati,
desfasurata prin tratative, corespondenta oficiala si alte mijloace pasnice,
pentru infaptuirea Scopurilor si sarcinilor de politica externa a statului,
pentru apararea drepturilor si intereselor statului respective in strainatate.
Conceptia potrivit careia diplomatia este definit ca arta se bazeaza pe
aprecierea conduitei diplomatilor, atribuind acesteia o trasaturi speciale
cum ar fi abilitatea si priceperea in a conduce si coordona negocierile
politice ce ii sunt incredintate. In conditiile prezente de crestere a gradului
de communicate internationala, cunoasterea regulilor si normelor
diplomatice constitue un

5
element de maxima importanta. Rescpectarea si cunoasterea acestora
amplifica creditul increderii reciproce si ajuta la atingerea scopurilor si
obiectivelor propuse.

In general din definitiile date diplomatiei rezulta ce ea este o activitate

desfasurata de anumite organe ( interne si externe ) in domeniul relatiilor
internationale, cu scopul stabilirii si initierii de relatii oficiale intre ele si cu
alte subiecte ale dreptului international, pentru realizarea obiectivelor
politicii lor externe. Orice putere a simtit nevoia afirmari diplomatice
pentru as legitima si promova propriile interesele.

Capitolul II

Relatiile Diplomatice si Misiunile Diplomatice

2.1 Relatiile Diplomatice Stabilirea relatiilor diplomatice

La inceputurile sale, diplomatia a avut un caracter ad-hoc ( temporar ) si

intinerant. Aceste caractere ale diplomatiei s-au mentinut, in Europa pana
in secolul al XV-lea, cand apar primele misiuni diplomatice permanente ale
statelor. Ele au fost stabilite la Venetia la Constantinopol si la Roma.

6
Pacea din Westfalia, din 1648, a determinat generalizarea misiunilor
diplomatice permanente intre statele din Europa. Ludovic al XIV-lea a
folosit, prima data reprezentante permanente ca forma de apurta si
intretine dialogul politic permanent. Cu timpul reprezentantele externe ale
statului nu numai ca au devenit practice generale, dare le s-au dezvoltat si
diversificat ca forme si structuri, adaptandu-se la sarcinile promovarii
diferitelor interese de stat in multe domeni multilaterale. Relatiile
diplomatice sunt o parte a relatiilor internationale. in cadrul relatiilor
internationale se stabilesc raporturi dintre cele mai variate intre entitatile
comunitatii. Astfel statele pot incheia pot incheia aliante politice,
organizatii economice sau militare, pot stabili relati consulare, pot incheia
tratate, fiecare constituind un mod de existenta a relatiilor internationale.
Alte subiecte de drept international cum sunt organizatiile intretin si ele
relatii fie intre ele, fie cu diferitele state pentru diverse scopuri. Spre
deosebire de aceste relatii internationale stabilite intre subiectele dreptului
international, relatiile internationale diplomatice au o caracteristica aparte,
determinata de forma de exercitare a acestora si de scopul lor. Relatiile
diplomatice se stabilesc in scopul asigurari conditiilor de intretinere a
dialogului politic intre subiectele dreptului international prin misiunule
diplomatice permanente.

Cadru legal ce da imputernicire misiunilor diplomatice in stabilirea

relatiilor diplomatice permanente il da Conventia de la Viena din anul 1961
care prevede in articolul 2 stabilirea de relatii diplomatice intre state si
trimiterea de misiuni diplomatice permanente care se face cu
consimtamantul mutual al statelor. Parerea dominanta este stabilirea
relatiilor diplomatice este o procedura distincta fata de trimiterea de
misiuni diplomatice. Fiecare institutie fiind
7
supuse unei reguli specifice, desi la baza lor sta consimtamantul reciproc al
statelor. Regulili privitoare la stabilirea relatiilor diplomatice nu sunt
detaliate in Conventia de la Viena. Totusi practica statelor, normele juritice,
care guverneaza relatiile dintre state, sunt bine conturate pentru
diferentierea proceduri stabiliri relatiilor diplomatice de cea a trimiteri unei
misiuni diplomatice. Conform articolului 74 din Conventia de la Viena cu
privire la dreptul tratatelor din 1979 Ruperea relatiilor diplomatice intre
dou sau mai multe state nu impiedica incheierea tratatelor intre ele si deci
face posibil ca legaturile prin tratate sa stabileasca relatii juritice
permanente in diverse domeni, altele decat cele ce privesc relatiile
diplomatice ale statelor in cauza. Articolul 7 al conventiei specifica cu
referire la misiunile speciale, existenta relatiilor diplomatice sau consulare
nu este necesara pentru trimiterea sau primirea de misiuni speciale. Tot
astfel este stabileste in articolul 20 paragraf 2 - al Conventiei de la Viena
Nu se antreneaza prin ea insasi, incetarea unei misiuni speciale existente in
momentul ruperii relatiilor misiunilor permanente.

Pentru stabilirea relatiilor diplomatice sunt necesare trei conditii

primordiale.

- Consimtamantul mutual al statelor: Consimtamantul mutual al statelor

poate fi exprimat printr-un tratat, in mod expres, prin care partile convin
asupra stabiliri relatiilor diplomatice ceea ce inseamna un accord de
recunoastere reciproca. Stabilirea relatiilor diplomatice nu este obligatorie.
Motiv pentru care exprimarea ete bazata pe principiul suveranitatii
statelor.
8
- Subiectele intre care se stabilesc relatiile diplomatice ce trebuie sa aibe
personalitate juridica internationala. In cadrul unor comunitati juridice
internationale, care au capcitatea de a de a avea drepturi si obligatii
internationale, care nu sunt identic pentru toti participanti la comunitate.
Astfel doctrina a facut diferente asupra subiectelor de drept international si
persoanelor de drept

international.Subiectele de drept international sunt definite ca entitati

juritice care beneficiaza de drepturi restrans de drepturi si obligatii, pe
cand persoanele internationale sunt entitati care au o componenta generala.
Statul de drept international care poseda capacitatea de a- si asuma
totalitatea obligatiilor de a beneficia de toate drepturile. Conventia de la
Montevideo din 1933 prevede ca un stat poate fi persoana internationala
daca indeplineste urmatoarele conditii: *Are o populatie permanenta * un
teritoriu determinat * un guvern * capacitatea de a intra in relatii cu alte
state.Dar nu numai statul poate fi persoana internationala. Pot avea drept
de legistlatie active si pasiv si natiunile care lupta pentru independenta,
daca si-au creat organe proprii, exercita functii de putere publica publica si
controleaza un teritoriu deteriminat. In aceasa categorie intra insurgentii,
care, recunoscuti international, pot deveni subiecte ale relatiilor
internationale.Asa este cazul organizatiilor pentru eliberare care isi exercita
functi politice in numele poporului pe care il reprezinta si care intretine
relatii diplomatice cu mai multe state. Unele subiecte de drept international
prezinta caracteristici speciale cu privire la misiunile diplomatice.pe care le
trimit. Exemplu Statul Papal, Ordinul de la Malta si Comitetul
International de Cruce Rosie.

- Statele trebuie sa se fi recunoscut reciproc

9
Pentru stabilirea relatiilor diplomatice este necesara conditia sa se ca statele
sa se refunoasca reciproc, intelegand prin recunoastereactul juritic intern
de care se leaga anumite efecte juritice internationale. Exista teori cu privire
la consecintele recunoasterii internationale, care sustin caracterul
constitutive, al cunoasterii in sensul ca el ar avea efectul de a atribui
statelor personalitatea juritica. Pe alta parte denumita teoria declarativa,
considera, ca obiectul recunoasterii este constatarea existentei unui stat.
Subliniem faptul ca recunoasterea este o conditie prealabila a starii
relatiilor intre state, in sensu ca aceasta face ca statele sa devina subiecte ale
relatiilor internationale. Recunoasterea unui stat poate fi dictat de
considerente politice ca fiind un act unilateral, ea nu poate duce la
stabilirea relatiilor diplomatice care este un act juritic bilateral. Pe de alta
parte, exista posibilitatea ca un stat sa fie recunoscut, dar datorita pozitiei
guvernului acestuia, san u se doreasca dezvoltarea relatiilor cu acesta. Prin
urmare o separare intre actul juritic al recunoasterii si stabilirea sau
incetarea relatiilor diplomatice.

Incetarea relatiilor diplomatice Poate fi : - incetarea temporara /

suspendarea. Suspendarea relatiilor diplomatice este o procedura
provizorie avand la baza o lipsa a motivatiei politice de a intretine un
dialog. Acest interes poate sa dispara unilateral in cazul in care intr-un stat
apar schimbari fundamentale atipice sau noi forme de guvernare ce au
nevoie de recunoastere. Relatiile diplomatice se stabilesc intre state, dar se
realizeaza prin intermediul guvernelor liantul fiind obiectivele commune.
De aceea, practica unor state de a considera ca fiind necesara recunoasterea
formala a unui govern constituit altfel decat

10
pe baza transferului legal al relatiilor diplomatice si infiintarea de misiuni
diplomatice permanente.in acest caz ambasadori deja numiti anterior
trebuie sa prezinte scrisorile de acreditare si a primeasca agrementul de la
noul guvern. Se considera in perioada dintre aparitia noilor forme de
regimuri politice sau guvernare si pana la recunoasterea acestora o
suspendare formala ( temporara ) a relatiilor diplomatice. - incetarea
definitiva, cand avem situatia de rupere a relatiilor diplomatice. Procedura
ruperi relatiilor diplomatice este stabilita de doctrina ; institutia este doar
mentionata in art. 45 al Conventiei de la Viena do anul 1961, care prevede
numai coconsecintele care urmeaza in cazul ruperi relatiilor diplomatice
definitive sau temporar. Conventia de la Viena din anul 1969 cu privire la
tratate stabileste, in art. 63, de asemeneaconsecinte ale acestui act. Dreptul
international nu stabileste nici conditiile si nici temeiul pentru care un stat
poate rupe legaturile diplomatice. Carta ONU la articolul 41, pe baza caruia
se recomanda ruperea colectiva a relatiilor diplomatice cu un stat, pentru
ratiuni de securitate, este norma juritica care prevede insa o
sanctiune.Ruperea relatiilor diplomatice poate insa avea temeiuri variate,
dat de dreptul international prin recunoasterea dreplului fiecarui stat de a
decide suveran acest lucru. Ruperea relatiilor diplomatice este, de regula,
un act unilateral unilateral cu efecte bilaterale, in sensul ca daca un subiect
al relatiilor internationale decide ruperea relatiilor, ambele state trebuie sa-
si retraga misiunile diplomatice, darn u este exclusa nici varianta bilaterala
in care statele convin bilateral ruperea relatiilor. Razboilul este in afara
legii considera Philipe Charer si se considera ca intrerupe relatiile
diplomatice, caci statele trebuie sa fie intotdeuna pasnice, daca intretin
raporturi diplomatice.

11
Insa in practica statele au o atitudine mai flexibila. Razboiul fara declaratie
nu duce automat la ruperea relatiilor diplomatice mentinand relatiile.
Declaratia de razboi este dimpotriva socotit ca un mod de exprimare a
vointei unilaterale a unui stat de arupe relatiile diplomatice. Vointa de
rupere a relatiilor diplomatice nu este considerate sufficient experimentata
daca sunt declansate ostilitati militare, fenomen care nu poate duce la
concluzia ca statele devin in intregime ostile si care in unele situatii poate fi
interpretat ca se limiteaza numai la rezolvarea unui diferend
anume.Razboiul nu ar influente nici asupra relatiilor diplomatice in cazul
in care partile negociaza un armistitiu. Armistitiu poate fi considerat o
restabilire a relatiilor diplomatice, desi starea de razboi continua. Pot inceta
relatiile diplomatice pe baza unei declaratii de razboi, fara ca ostilitatile sa
inceapa sau sa-i urmeze. Istoria ne arata prin ruperea relatiilor cu puterile
Axei 1939 1945 ca aceasta declaratie de razboi nu este necesara.

2.2 Misiunile Diplomatice

Forme de reprezentare externa a statelor

Misiunile diplomatice sunt forme institutionalizate care se folosesc de catre

state ca subiecte drept international pentru a asigura intre ele fie
permanenta relatiilor diplomatice, caz in care se trimit misiuni diplomatice
permanente, fie comunicarea intre ele pe una sau mai multe probleme de
interes reciproc, caz in care sunt utilizate misiuni diplomatice temporare.

12
Institutiile care asigura permanenta relatiilor dintre state, ca subiect de
drept international, sunt misiunile diplomatice permanente.Acestea au
regimul stabilit prin Conventia de la Viena din 1961. Sunt misiuni
diplomatice permanente intre state :ambasadele, legatiile,

nuntiaturile,internuntiaturile apostolice, inaltele comisariate si inalti

reprezentanti. Statele pot intretine relatii diplomatice si cu organizatiile
internationale, ca subiecte derivate de drept international, daca acestea
sunt organizatii interguvernamentale. Reprezentantele statelor pe langa
organizatiile internationale sunt numite misiuni permanente, iar regimul
acestora este stabilit de Conventia relativa a relatiilor statelor cu
organizatiile Internationale din 1975. La rndul lor, organizaiile
internaionale interguvernamentale pot trimite misiuni permanente att pe
lng statele care nu sunt membre ale organizaiilor respective, ct i pe
lng alte organizaii internaionale. Este cazul U.E. care are misiuni la
Washington i Tokyo. Tipul, rangul, sediul, funciile i statutul acestor
misiuni sunt convenite ntre organizaie i statul de resedinta.

Misiunile diplomatice temporare pot fi trimise de ambele categorii de

subiecte ale relatiilor internaionale, state sau organizaii internaionale
interguvernamentale. Misiunile diplomatice temporare organizate de state
pentru dialogul ntre ele se numesc misiuni speciale i sunt reglementate
de Convenia asupra misiunilor speciale, deschis pentru semnare la 16.12.
1969 la New York, dup ce a fost adoptat de Adunarea General a O.N.U.
Misiunile diplomatice ale statelor trimise cu caracter temporar, la lucrrile
organizaiilor internaionale interguvernamentale, cum ar fi, de exemplu, la
sesiunile Adunrii Generale a O.N.U. sau la conferinele organizate de o
organizaie aflat sub auspiciile acesteia, se numesc
13
delegaii. Aceste misiuni diplomatice cu caracter temporar sunt supuse n
statul gazd a organizatiilor internaionale regimului reciprocitii.Regimul
lor depinde de componena delegaiilor: daca eful de stat conduce
delegaia el se bucur de un regim specials evident mai mare dect dac
eful delegaiei ar fi un inalt funcionar de stat; ele nu se ncadreaz n
convenia cu privire la misiunile speciale, iar cutuma este n curs de
formare, ntruct practica folosirii delegaiilor este de origine recenta.
Misiunile speciale ale statelor, organizate ntr-un stat ter, sunt considerate
de acesta ca fiind vizite stat.

Organizatiile internaionale pot trimite misiuni temporare n special in

cadrul diplomatiei preventive. Astfel Naiunile Unite au folosit adesea
misiuni ternporare care au fost ndeplinite de Secretarul General al O.N.U.
sau din nsrcinarea acestuia. Astfel, n anul 1954, Adunarea Generala a
O.N.U. a ncredinat misiunea Secretarului General al O.N.U. de a negocia
la Beijing situaia prizonierilor din rzboiul din Coreea. Consiliul de
Securitate a ncredinat, de asemenea, misiunea Secretarului General al
O.N.U. s negocieze la Teheran situaia diplornailor americani, reinui
ostatici n anul 1980. La randul sau, Secretarul General a ncredinat
misiuni de mediere n crizele din lordania (1958), din Republica
Dominican (1965), n conflictul indo-pakistanez (1966), n Cipru i
Orientul Mijlociu (1967), n Guineea Ecuatorial (1969), n Timorul de Est
(1976). Misiunile acestea, fie c sunt recomandate de Adunarea General a
O.N.U., dispuse de Consiliul de Securitate sau trimise de Secretarul
General al O.N.U., trebuie s aib consimmntul statului de resedinta
chiar dac acesta este res inter alia pars. Misiunile specializate sunt soluii
practice ale ambelor subiecte de drept international - deci ale statelor sau
organizaiilor internaionale - de a
14
rezolva o sarcin special, speciic sau pentru ndeplinirea unei anumite
misiuni. Ele pot fi definite ca misiurti temporare care dureaz n timp, cum
ar spune Adolfo Maresca. Misiunile specializate nu se bazeaz pe
reciprocitate, dei au ca scop de a rezolva un interes comun; ele pot fi
stabilite numai de o singur parte pentru a rezolva probleme n domeniul
economic, cultural sau chiar militar. Cele mai frecvente sunt ns misiunile
economice.

Desi misiunile specializate se pot studia numai de la caz Ia caz, cteva

reguli comune se pot reine: - Stabilirea unei misiuni de ajutor sau asisten
trebuie s aib n prealabil un acord de cooperare sau de asisten ntre
statul trimitor i statul de reedin. Dei se bazeaz pe principiul
egalitii i independenei statelor,

acordul de stabilire a misiunilor specializate reflect o inegalitate a prilor,

cel puin economic, pe care contractanii o recunosc. De regul,
contribuile statelor care ncheie acorduri de asisten n vederea
dezvoltrii sunt inegale, ntruct statul mai bogat acord credite
nerambursabile sau know-how crora statul primitor este obligat s le dea
o destinaie convenita Misiunea specializat are rolul de a sprijini
realizarea sarcinilor de aceast natur, aa cum au fost convenite de statul
trimitor n favoarea statului primitor. n anul 1971 Adunarea Generala a
O.N.U. a mpartit tarile lumii a III-a n dou categorii, dupa nivelul
dezvoltrii economice LLDC (Least Developed Countries) i MSAC (Most
Seriously Affected Countries).
Teoretic, toate statele dezvoltate pot trimite misiuni specializate, cele mai
cunoscute misiuni sunt cteva:

15
-

Misiunile franceze de cooperare, care, de regul, sunt ncadrate n cadrul

misiunii diplomatice permanente a Franei. Statul de resedinta se oblig s
garanteze accesul i legtura misiunii &anceze de cooperare cu organele
sale autorizate s implementeze programul de asisten.

Misiunile americane de asisten funcioneaz n cadrul Programului

administrat de Agenia de Dezvoltare Internaional (US-AID); Agenia are
reprezentani n cadrul ambasadelor S.U.A. Organizatiile internaionale
pentru asistent i de misiuni de asisten.

Asistena acordat de organizaiile internaionale se refer, n principal, Ia

ajutor economic i sisten tehnic, spre deosebire de asistena acordat de
state, care poate fi i n alte domenii; asistena organizaiilor internaionale
este funcional, n sensul c este determinat de nsi competena limitat
a organizaiei Cea mai reprezentativ organizatie economica internaional
este PNUD (Programul Naiunilor Unite pentru Dezvoltare) a fostcreat n
anul 1965), care face parte din ageniile specializate ale O.N.U, i este
coordonat de Consiliul Economic i Social (ECOSOC). n baza unui acord
cadru, denumit Standard Basic Agreement with Governments, PNUD
poate trimite misiuni permanente, conduse de un reprezentant rezident,
care are misiunea de a fi principalul cadru de legtur ntre guvernul
respectiv i Program. In Romnia funcioneaz un reprezentant rezident al
PNUD. n prezent PNUD este reprezentat n peste 115 state. Stabilirea
misiunii se face prin acord ntre PNUD i statul rezident. Uniunea
Europeana ntreine relaii cu statele membre, cum o s examinm mai
departe; cu Romnia aceste relaii s-au stabilit prin declaraia din 7 ianuarie
1990 i trimiterea prirnei reprezentane

16
permanente la Bruxelles, pe 14 aprilie 1990. U.E. a deschis o delegaie
permanent Ia Bucuresti n iunie 1993. Uniunea Europeana administreaz
Fondul European de Dezvoltare (EDF) Pentru sprijinirea economiilor n
tranziie, s-a creat Fondul PHARE de asisten, nerambursabil, deschis i
pentru Romnia in anul 1991., iar delegaii perrnaneni ai Comisiei
Europene au dubl funciune: s reprezinte puterea administrativ a U.E.,
care este Comisia European i s supravegheze utilizarea fondurilor, Rind
plasai sub o dubl autoritate. Aceti reprezentani au fost nurnii, prima
dat de fosta Piaa Comun (CEE), care a ncheiat, la Lorn (Togo), mai
multe convenii cu 46 ri in curs de dezvoltare din Africa, Zona Caraibelor
i a Pacificului (ACP) ncepnd cu anul 1975, renuvelate de mai multe or n
anul 1984, prin Convenia denuniit Lom III, s-a stabilit dreptul CEE de a
fi reprezentat n fiecare ar a ACP sau regional, prin delegai acceptai de
statele respective. Aceti delegai au sarcina de a urmri, n fiecare ar din
ACP, parte la Convenie, felul de administrare a resurselor Fondului
European de Dezvoltare. Reprezentani rezideni au i Fondul Monetar
Internalional, Banca Euro peana pentru Reconstructie i Dezvoltare etc.

17
Capitolul III

Misiunile Diplomatice permanente

Din categoria misiunilor diplomatice se desprind, aadar, cu un statut

aparte i un regim juridic complex, misiunile diplomatice permnente, care
funcioneaz n conformitate cu normele Conveniei de la Viena din anul
1961.

3.1 nfiinarea unei misiuni diplomatice permanente

Convenia de la Viena din anul 1961 consacr un singur articol relatiilor

diplomatice i "trimiterii de misiuni diplomatice permanente, stabilind, la
art. 2, c acestea se fac prin consimmntul mutual. Conventa nu se ocup
de ncetarea activitatii unei misiuni diplomatice permanente, nici temporar,
deci prin suspendare, nici definitiv, iar nfiinarea ei se definete n raport
de procedura trimiterii acesteia, care este tratat mpreun cu stabilirea
relaiilor diplomahce, cum am vzut Prin implicaie, art 45 al Conveniei de
la Viena din anul 1961 stabilete i modurile de ncetare a activitii unei
misiuiii diplomatice permanente,, ,n cazul ruperii relaiilor diplornatice
ntre dou state sau dac o misiune este rechernat definitiv sau
temporar. Rezult c dreptul diplomatic folosete noiunea de trimitere
cnd este vorba de nfiinarea unei misiuni diplomatice i de rechernare,
cnd activitatea acestein nceteaz, temporar sau definitiv.
18
Aadar, cum se trimite1 o misiune diplomatic permanent? Vom examina
coninutul normelor dreptului internaional, nu al normelor dreptului
intern, care sunt variate de la stat la stat. O prima observaie este c
trimiterea de misiuni diplomatice este distinct de stabilirea relaiilor
diplomatice; acestea din urm constituie temeiul juridic pe care se
ntemeiaza trimiterea misiunilor diplomatice. Trimiterea de misiuni
diplomatice permanente se face numai n baza unui acord special, numit
raportul de misiune diplomatic. Stabilirea relaiilor diplornatice, cum am
vzut, este o decizie politic, care privete o atitudine fa de un stat, pe
cd trimiterea de misiuni diplomatice este htrre de organizare ntr-
un anume mod a mijloacelor de exercitare a dialogului politic, respectiv de
apreciere a unui interes actual. Aceste dou momente pot s nu coincid,
pe de o parte; pe de alt parte, statele sunt libere s aleag mijloacele de
comunicare: contacte directe, n scris sau pe alte ci de legtur, sau
deschiderea unei misiuni permanente. Ele pot asigura exercitarea
contactelor diplomatice, conform art. 5 din Convenia de l Viena din anul
1961, prin acreditarea multipl, situaie juridic ce const n aceea c statul
acreditant, dup ce a fcut notificarea cuvenit ctre statele acreditare
interesate, poate acredita un ef de misiune sau afecta un membru al
personalului diplomatic, dup caz, n mai multe state, afar numai dac
unul dintre statele acreditare se opune n mod expres la aceasta. Rezult c
trixniterea de misiuni diplomatice nu este egal cu

Art. 91 al. 2 din Constituie i art. 37 din Legea nr. 37/1991 se refer la
nfiinarea, desfiinarea i schimbarea rangului unei misiuni diplomatice i
nu folosete termenul de trimitere. 19
acreditarea efului de misiune, chiar dac aceasta se face printr-o
procedur special n care este inclus acordul - in personam - al statului
acreditar. Acordul privind trimiterea de misiuni diplomatice trebuie s se
bazeze, n principal, pe principiul reciprocitaii, att sub aspectul
deschiderii reprezentanei convenite ct i sub aspectul nivelului acesteia2.
Dac acordul este realizat, data deschiderii acestora nu coristituie un aspect
al reciprocitii3. Consimtamantul de nfiinare a unei misiuni diplomatice
se concretizeaz printr-un tratat scris; forma tratatului poate fi diferita: o
conventie, o declaraie, un schimb de note etc. Prile convin, de regul,
asupra urmtoarelor elemente ale misiunii permanente:. a) Nivelul de
reprezentare (ambasad sau legaie); b) Sediul misiunii4, care poate s nu
coincid cu capitala statului acreditar; misiunea diplomatic, spre
deosebire de cea a misiunii de pe lng o organizaie internaional, care
trebuie s aib sediul la cel al organizaiei, poate avea sediul n alt ora
dect capitala. c) Numrul personalului care urmeaz a fi acreditat poate
constitui object

Elveia a avut mult timp o legaie Ia Paris, n timp ce Frana avea Ia Berna o
ambasad. 3 Romnia a deschis Ia Alma Ata o misiune diplomatica, fr ca
Republica Kazahstan s deschida Ia Bucureti o misiune. De asemeflea,
Romnia are deschisa o ambasad la Minsk i Republica Belarus are
deschis la Bucuret-i un consulat generaL 4 Convenia de la Viena nu
prevede nimic n Iegtura cu sediul unei misiuni diplomatice permaflente;
Comisia de Drept Internaional flu a fcut comefltarii, iar la Viena, cu
ocazia Conferinei de adoptare a Conveniei, s-a respins o propunere a
Elveiei ca sa se nscrie ca obligaii ale statelor de a stabili sediul uflei
misiuni diplomatice permanente prin consimmnt. Practica rilor este c
misiunea diplomatica nu trebuie s aib neaparat sediul in capitala rii
primitoare. Astfel, Romnia a avut prima sa ambasada n RFG dupa cel de-
al doilea rzboi mondial la Kln; dei Israelul a stabilit capitala sa, in anul
1950, Ia Ierusalim, Romnia are sediul ambasadej sale la Tel Aviv; Brazilia,
cand a mutat, n anul 1972, capitala Ia Brasilia, a cerut misiunilor
diplomatice s se mute de la Rio de Janeiro i cele care nu s-au conformat
au fost scoase de pe lista diplomatica. 20

2
de reglementare bilateral (art. 11 din Convenia de Ia Viena din anul
1961). In lipsa acesteia, statul acreditar poate aprecia el asupra a ceea ce
este necesar misiurii statului acreditant, ceea ce nu este de dorit din partea
acestui stat. d) Structura misiunii, care poate avea, conform art. 12 din
Convenia de la Viena din anul 1961, i, ,birouri fcnd parte din misiune,
deschise n alte localiti dect cea n care este stabilit misiunea insasi5.
Acest acord poate interveni i ulterior6. i, n sfrit, mentionam c decizia
de trirnitere a unei misiuni diplomatice ste luat de autoritatea intern a
statului acreditant. Potrivit art. 91 din Constituia Romniei, Preedintele
Romniei aprob, prin decret, nfiinarea, desfiinarea i schirnbarea
rangului unei misiuni diplomatice; acest drept i este conferit i de Legea
nr. 37 din 24 rnai 1991 cum am vzut.

O misiune poate s-i schimbe rangul; sediul poate fi transferat; un oficiu

consular se poate transforma n ambasad sau ntr-o niisiune special; o
misiune temporar ntr-una permanent etc. Este necesar, de fiecare dat,
un acord ntre statul acreditar i statul acreditant? Conform art. 4 al
Conveniei de la Viena din anul 1963 cu privire la relaiile consulare once
modificare adus unui oficiu consular se face cu consimmntul statului
de reedin. Astfel, se cunoate practica transformrii unei reprezentane

diplomatice cnd Frana, n 1964, a recunoscut R.P. Chinez; ambasada

Chinei naionaliste (Taiwanul) de la Paris a anunat c se transform n
misiune permanent pe lng UNESCO, care va reprezenta, oficial, n

5
Art. 12 nu folosete expresii care ar trimite la interpretarea c misiunea se
infiinteaza, obligatoriu, In capitala statului acreditar. 6 Romnia a
transformat n anul 1992 Consulatul General din Berlin ntr-un birou al
misiunii diplomatice de la Bonn. In Cluj~Napoca este un birou al
Ambasadei SUA. 21
Frana, i China (Taiwanul). Ulterior, pe acest temei, guvernul francez a
cerut ambasadei Chinei naionaliste s predea sarcinile ambasadei R. P.
Chineze i, n lipsa unui rspuns, poliia francez a intervenit pentru
transferarea birourilor i arhivei. Aciunea poliiei franceze se apreciaz ca
fiind legal, ntruct ambasada Taiwanului s-a desfiinat, pe baza celor
convenite de pri, faptul transformrii ambasadei n misiune pe lng o
organizaie international a dus Ia ncetarea existenei acesteia dinti, jar
misiunile permanente au alt regim. Schimbarea personalului misiunii nu
este o transformare a ei Astfel, n septembrie 1979, colonelul Gadaffi a
apelat la studeni, cu ocazia primei aniversri a Marii revoluii, pentru a lua
ub control misiunile diplomatice ale Libiei din strintate; drept urmare,
misiunile diplomatice din Atena, Bonn, Londra, Madrid, Paris, Roma i
Washington, s-au transformat n, ,birouri populare, formate din 5 membri,
conduse de un secretar; majoritatea statelor nu au reacionat, afar de
cteva state africane Senegal, Nigeria, Niger, Mali i Volta Superioar - care
au cerut Libiei s-i recheme diplomaii n 48 de ore, ntruct s-a apreciat c
nu este dect o schimbare de personal, nu o transformare a misiunii.
Cteva luni mai trziu Londra a gsit o soluie pragmatic, a cerut Libiei s
recheme pe eful biroului popular fr a-l declara persona non grata,
ntruct aceasta este formula ce se aplic numai persoanelor care
beneficiaz de statut diplomatic.

3.2 Suspendarea misiunii diplomatice

Suspedarea misiunii diplomatice este o situaie rar ntlnit n practica; ea

este diferit de suspendarea relaiilor diplomatice, cci suspendarea

22
misiunii diplornatice nu are ca temei aparitia unei situaii de ostilitate ntre
cele dou state, ca n cazul suspendrii relaiilor diplomatice n practica
diplomatic se citeaz drept suspendare a misiunilor diplomatice cazul
statelor ocupate de Germania fascist, care i-au mutat guvernele n alte
ri; sau, situaia creat clup cel de-al doilea rzboi mondial, cnd statele
yestice au suspendat propriile misiuni n unele state, conduse de
comuniti.

3.3 ncetarea activitii unei misiuni diplomatice poate avea cauze diferite

Una din cauzele care pot duce la ncetarea unei rnisiuni dipiomatice este
ruperea relaiilor diplornatice, fie din cauza apariiei unor ostiliti, fie din
cauza disparitiei unui subject al relaiilor; ncetarea misiunii diplomatice
este, deci, prifl implicaie. O misiune diplomatic permanent poate nceta
n cadrul relaiilor normale dintre subiectele dreptului internaional. Dac
relaiile dintre subiectele dreptului internaional sunt normale, prile pot
conveni sau agrea ncetarea activitii unei misiuni diplomatice
permanente. In art. 20 a al Conveniei privind misiunile speciale, se
exprirn principiul, care se aplic la toate tipurile de misiuni externe. Un
stat poate decide unilateral s nchid sau s retrag temporar misiunea sa
extern. Aceasta ntruct stabilirea unei misiuni externe este un drept i nu
o obligaie a statului trimitor; retragerea unei misiuni nu poate fi
considerat ca o nclcare a normelor dreptului international. Noiunea
retragerii este mai ales de natur practica. n anul 1981, din motive
economice, Marea Britanie a nchis mai multe consulate ale sale;

23
Polonia a nchis mai multe reprezentane diplomatice de importan
secundar. Interese de securitate au determinat guvernul american n anul
1975 s nchid misiunea sa din Kampala, ntruct guvernul din Uganda a
expulzat 6 marinari nsrcinai cu securitatea misiunui. Retragerea
misiunii, prin voina prilor, cu efectele ce le d denunarea tratatelor
diplomatice, apare ca o ruptur juridic i, de aceea reluarea rnisiunii
necesit Un nou consimmnt mutual7. Dac n cazul suspendrii
activitii unei misiuni diplomatice situaia nu trebuie s fie notificat, ea
reieind din cauze objective, retragerea misiunii sau ncetarea activitii ei
trebuie s fie notificate n formele pe care le recomand dreptul tratatelor n
cazul denunrii lor.

3.4 Tipuri de misiuni diplomatice permanente

a)

Ambasadele sunt misiunile diplomatice cele mai importante, cu rangul cel

mai ridicat, eful ei, ambasadorul, face parte din prima categorie, de
precdere, aa cum se prevede n regulamentul de la Viena, din 18158.
Nuniatura9 este misiunea diplomatic creat de Sfntul Scaun pe lng
subiectele comunitii internaionale i, dei ea are ca object de a-i
reprezenta pe lnga o instituie laic, ea are i puteri directe n

b)
Vezi n acest sens i L. Dembinski, Temeiul incetarii misiunii diplomatice
permanente din initiativa statului acreditant const n dreptul su subiectiv
de a dispune cu privire Ia forma sa de reprezerttare; statul acreditar i
bazeaz decizia de a cere retragerea unei misiuni strine pe temeiul
suveranitii teritoriale.

Ultima legaie a Romniei a ncetat Ia 9 mai 1974 cnd Iegaia din Brazilia a
fost transformat n ambasad.

89

Nuniatura este nfiinat numai dac Sfntul Scaun are relatii oficiale
(diplomatice) cu statul respect-iv; rt absena acestora, Sfntul Scaun poate
trimite un delegat apostolic, care nu beneficiaz de dreptul de preCdere,
nefiind un agent diplomatic propriu-zis. 24
ierarhia ecleziastic local, potrivit dreptului canonic. Nuniul este episcop
sau arhiepiscop; cnd este numit cardinal, misiunea sa nceteaz. Pn n
sec. XVI, rnisiunea papal se numea legaie. Astzi se numesc legaii papale
numai misiunile speciale sau temporare. Potrivit Regulamentului de Ia
Viena din 1815, nuniul, eful misiunii titular de post, face parte din prima
categorie a agenilor diplomatici. c) Legaiunea este o misiune diplomatic
de rang inferior, condus de un ministru sau un ministru rezident; face
parte din a doua clas a agenilor diplomatici. d) Internuniatura apostolic
este reprezentana pontifical care

corespunde legaiei. Titlul de internuniu poate fi acordat unui secretar de

la nuniatur. In practic internuniile ndeplinesc aceleai misiuni ca i
nuniatura. e) naltul Comisariat este o misiune diplomatic folosit ntre
statele care ntrein relaii strnse, cum ar fi statele Cornmonwealthului10
sau care sunt legate printr-o uniune personal. De regul, naltul comisar a
aprut prin transformarea guvernatorului unei metropole trimis n colonia
sa. Frana are, n statele care fac parte din Comunitatea de Naiuni, nalti
reprezentani. naltul comisar prezint scrisori de acreditare din partea
guvernului, al crui reprezentant este, cci eful de stat este acelai att
pentru statul primitor ct i pentru cel trimittor; el este decanul corpului
diplomatic n statul respectiv11.

10

Fac parte din Commonwealth 50 de tari; 16 surtt monarh care au ca ef de

stat pe Regina Elisabeta a Il-a. Regina este reprezentat de un guvernator
general. 11 Dup cum se tie, Groenlanda a fost alipit regatului danez in
anul 1814, in calitate de colonie; n anul 1953 a fost integrat in Danemarca.
Totui, datorit autonomiei sale, Danemarca are n Groenlanda un nalt
comisar, care ine legatura cu guvernul local. Scrisorile lor de acreditare se
numesc lettre de commission, ca patentele consulare, iar nalii comisari nu
reprezinta statul, ca ambasadorii, ci guvernul.

25
3.5 Functiile unei misiuni diplomatice permanente

Limitele exercitarii unei activiti licite de ctre o misiune diplomatic sunt

prevzute Ia art. 3 al Conveniei de la Viena din anul 1963, care declar: 1.
Funciile unei misiuni diplomatice permanente constau n special n:. a) A
reprezenta statul acreditant n statul acreditar; a duce tratative cu guvernul
statului acreditar; Reprezentarea este, n primul rnd, participarea misiuriii
diplomatice la viaa public din statul acreditar: participarea la srbtorile
naionale, la recepii .a. In al doilea rnd, reprezentarea este expresia unei
mputerniciri generale dat efului de misiune diplornatic de a exprima
voina, dorinele, preocuprile i punctele de vedere al statului acreditant.
Aa cum rezulta din prevederea de la lit., ,a a articolului 3, misiunea
diplomatica reprezint statul acreditant i nu pe eful de stat sau guvernul.
acestui stat12; aceasta inseamna c poziiile ambasadorilor, preocuprile i
aciunile lor trebuie s se ncadreze n politica statului, aa cum este ea
elaborat de autoritile competente ale acestuia. Am artat c diplornaia
promoveaz cu mijloace specifice politica extern a unui stat, care este
elaborat de un mecanism mult mai complex dect eful de stat sau de
guvern. Obiectivele diplomatice sunt cuprinse n constituiile statelor.
Aceste objective trebuie s le ndeplineasc o misiune diplomatic.

n Convenia de la Viena din anul 1961 s-a fcut precizarea c misiunea

diplomatica reprezinta statul, la propunerea delegatiilor Australiei i
Luxemburgului, precizare nsuit de Comisia de Drept Internaional. 26

12
b)a se informa prin toate mijloacele licite despre condiiile i evoluia
evenimentelor din statul acreditar i a raporta cu privire la acestea
guvernului statului acreditant. Ocrotirea intereselor statului acreditar este
una din cele mai vechi funcii; ea are la baz, in principal, negocierea.
Totui ea ncepe s piard din importanta, fltruct la flegocierile viznd
ncheierea de conveflii i tratate, prin care se stabilesc formele de
colaborare ntre state n diferite domenii, particip tehnicieni ai
admnistraiei, specialiti n diferite domenii. Misiunile diplomatice
participa la aceste negocieri i la pregatirea lor. Termenul de negociere nu
se refer la un tratat, ci el privete rezolvarea problemelor pe cak bilateral,
care intereseaza cele dou state. O ntlnire a efului de misiune
diplomatica cu rnirdstrul afacerilor externe este deja o negocicre, o
ntrevedere politica, un schimb de opinii politice i o viziune asupra cailor
dezvoltrii relatiilor bilaterale. Negocierile pot fi oficiale sau oficioase.
Negocierile oficioase sunt de sondare a opiniilor, a inteniilor, care nu
angajeaz cele dou state. Negocierile oficiale sunt purtte, ns, in numele
statului, pe care l angajeaz. Forma negocierilor poate fi orala sau scrisa. c)
a ocroti n statul acreditar interesele statului acreditant i ale cetenilor si,
n limitele admise de dreptul internaional; Orice negociere presupune un
interes de a promova o poziie sau drept al statului acreditant, dar ea cere,
pentru a fi cu rezultate trainice, s se neleag punctul de vedere al
partenerului, ifiteresul acestuia, care trebuie s fie conciliat cu interesul
statului acreditant. Trebuie menionat

27
c negocienile, orict ar fi de deschise, trebuie s aib un maximum de
secret; acest lucru este valabil mai ales atunci cnd negocierile se fac n
scris, regula fundamental fund c nu se poate da publicitii o pro punere
scrisa, fr acordul partenerului. Funcia de observare i informare
privete, n special, cunoaterea atent a vietii sociale, politice i economice
a statului acreditar din partea misiunii diplomatice. Ba trebuie s cunoasc
viaa politic internaionala i, n acest context, poziia statului acreditar
fa de difenitele evenimente internaionale, relaiile acestuia, preteniile i
aversiunile lui etc. Funcia de informare i observare are n vedere, pe
acelai plan, urmrirea modului de evoluie a relaiilor bilaterale pe
probleme politice, culturale, comerciale. O misiune diplomatica poate fi o
surs de informare chiar pentru statul acreditar, putnd transmite, cu
asentimentul sau la ordinul ministerului afacerilor externe, informaii
despre tratatele ncheiate sau n curs de finabizare, despre intenia de a
demara o aciune diplomatic importanta etc. De menionat c misiunea
diplomatic trebuie s foloseasc toate mijloacele licite de informare:
contacte oficiale sau oficioase, relaii de prietenie, discutii cu colegii
diplomai, comunicatele de pres, prerile opoziiei, ale personalitilor
politice etc. d) Protecia diplomatica este mijiocul prin care misiunea
diplomatica ocrotete interesele statului acreditant i ale cetenilor si,
persoane fizice sau juridice. Protecia se realizeaz prin intervenii
diplomatice n favoarea ceteanului lezat printr-un act ilicit, mergnclu-se
pn la posibilitatea de a aduce chestiunea n faa unui tribunal
internaional sau arbitraj. Fundamentul proteciei diplomatice este n
obligaia statelor de a asigura strainilor care se gsesc pe teritoriul lor un
maximum de tratament, ct i n acordurile bilaterale ncheiate ntre pri.

28
Protecia diplomatic se exercit numai pentru cetenui statului
acreditant, care au avut cetaenia la data cnd a avut loc actul ilicit i nu
sunt cetateni ai statului acreditar.. Cu toate acestea, un stat poate sa exercite
protectie diplomatic pentru straini n situaia c statul intervenient i-a
asumat reprezentarea diplomatic, cnd aceasta are la baz o legatura
special, cum este Elveia fa de Liechtenstein sau, n caz de rzboi, dac o
misiune diplomatic a unui stat neutru este nsrcinat s apere interesele
unuia dintre statele beligerante. Acest ultim caz este prevzut n alineatul,
,c al art. 45 al Conveniei de la Viena din anul 1961, care dispune: ,,In caz
de rupere a relaiilor diplomatice ntre dou state, sau dac o misiune este
rechemat definitiv sau temporar, statul acreditant poate ncredina
protecia intereselor sale i ale resortisanilor unui stat ter, acceptat de
statul acreditar.

Potrivit acestui articol, rezult principiul c statul pe tentoriul cruia se

exercit protecia trebuie s fie de acord cu aceasta. De aceea, apare legitim
faptul c Indonezia a cerut, n anul 1961, Marii Britanii s nceteze
reprezefltarea intereselor olandezilor n aceast ar; dup cucerirea
independenei, Indonezia nu a stabilit relaii diplomatice cu Olanda, astfel
nct aceasta din urm a apelat la serviciile Marii Britanii pefltru aprarea
intereselor cetenilor si. Ceea ce nu este acceptabil este faptul c
Indonezia a cerut ca nici un stat s nu exercite protecia cetenilor
olandezi, poziie inadmisibil potrivit normelor dreptului gintilor.

e) Prin toat activitatea sa misiunea contribuie la cooperarea internaional,

care este menit s asigure permanena raporturilor prieteneti ntre state i
s-i aduc prin aceasta contributia la
29
colaborarea internaional. Menionm c o misiune diplomatica exercit
funcii corisulare. Acestea se refer n special, la protecia i asistenta
consular, Ia acordarea vizelor, legalizarea de documente, eliberarea de
paapoarte etc. n cadrul Conferinei de Ia Viena din anul 1961 s-au ridicat
obiectiuni la propunerea potrivit creia stabilirea relatiilor diplomatice
implic stabilirea relaiilor consulare. Spania a susinut c misiunea
diplomatic poate exercita funcii consulare, daca statul acreditar nu se
opune; Italia a susinut c o misiune diplomatica poate crea o secie
consular, dac statul acreditar aprob aceasta; Rusia a susinut c statul
acreditar nu poate face opoziie ca rnisiunea dipbomatic s exercite functii
consulare. Drept urmare, Conferina de la Viena a adoptat art. 3, paragraful
2, care declar: ,,Nici o dispoziie din prezenta Convenie nu va fi
interpretat ca interzicnd exercitarea de funcii consulare de ctre o
misiune diplomatic.

3.6 Structura unei misiuni diplomatice

O misiune diplomatic cuprinde diferite birouri sau seciuni, care

corespund unei specializri a diplomailor. Aceste birouri pot avea chiar o
anumit autonomie. Structura misiunii diplornatice este ordonat de legea
in tern a statului acreditant i ea corespunde importanei i puterii
econornice a acestuia dar, de regul, ea are urmtoarele seciuni sau
birouri: a) Cancelaria este organul principal al misiunii; aici se primesc, se
elaboreaz i se trimit actele care sunt de competena efului de

30
misiune. Cancelaria este condus de un consilier, n cadrul ambasadelor, i
de un prim-secretar, n cadrul legaiilor. Consilierul ajut pe eful de
misiune, i d prerea asupra problemelor ce se ivesc i este lociitond
efului de misiune. Cancelaria este ncadrat i cu ali functionari
diplomatici, care redacteaz docurnente i studiaz evoluia vieii interne a
statului acreditar, sau cu personal care folosete limba statului acreditar,
fr a avea grade cliplomatice. a) Biroul sau sectia economica se ocup cu
relaiile economice dintre statul acreditant i statul acreditar. Pentru a
conduce cu profit o politic economic, statele au nevoie cle a cunoate
structura de fond economic din statul acreditar, nevoile sale, resursele,
piaa de importuri i exporturi, politica valutar i de contingentare.
Ataatul comercial va studia economia statului acreditar din acest punct de
vedere, el asist misiunea diplomatic de a pregati i negocia acorduri
comerciale i va consilia pe resortisanii si asupra mijloacelor de realizare
a intereselor lor economice. Ataatul comercial colaboreaz cu consulul,
care este persoana cea mai bine plasat n privina contactelor cu
ntreprinztorii locali.

c) Biroul ataailor militari, care poate avea o diviziune de birou militar

propriu-zis i de birou naval i al aerului. Ataatul militar face parte din
forele armate ale statului acreditant, dar este subordonat efului de
misiune. El poate comunica direct cu ministerul aprrii, dac informaiie
transmise au caracter de secret niilitar.. Ataatul militar are rolul de
observator militar. n aceast calitate el poate face schimb de preri cu
autoritile militare locale; sarcina lui este ns de a informa guvernul su
cu

31
privire Ia instituiile militare existente, la armamentul din dotarea forelor
armate, la politica militar etc. Poziia ataatului militar este delicata,
intrucat misiunea lui este de informare legala, or aceasta se poate face prin
publicaii oficiale, prin discuii oficiale etc. care ofer surse limitate de date.
Ataaii militari au funcia de reprezentare Ia ceremoniile oficiale i de a
consilia pe eful de misiune atunci cnd se negociaz acorduri militare. d)
Biroul ataatului cultural este o creatie recenta, pornind de la innuena
culturii unui stat n viaa internaional. Ataaii culturali pregatesc
acordurile culturale,. ofer burse de studii, organizeaza conferine i
expoziii artistice, creeaza cadrul invatarii limbii naionale etc. e) Biroul de
presa este, n primul rnd, o surs de informare pentru misiunea
diplomatic i pentru statul acreditant insusi cu privire la situaia intern i
internationala, astfel cum este reflectat n pres. El editeaz un buletin de
presa. Biroul de pres este obligat sa furnizeze statului acreditar inforrnaii
privind viaa intern din statul acreditant, s corecteze anumite informatii
din presa locala, contribuind la mbuntirea relaiilor dintre state.
Ataatul de presa este purtatorul de cuvnt al misiunii diplomatice. f)
Sectia consulara a ambasadei. 3.7 Principalele obligaii i drepturi care
revin unei misiuni diplomatice.

Prima obligaie a misiunii diplomatice este de a nu interveni n

32
afacerile interne ale statului acreditar. Art. 41 al Conveniei de la Viena din
anul 1961 prevede:, ,Fr a aduce atingere privHegiilor i imunitilor lor,
toate persoanele care beneficiaz de aceste privilegii i imuniti au datoria
de a respecta legile i regulamentele statului acreditar. Ele au, de asemenea,
datoria de a nu se aniesteca n treburile interne ale acestui sta. Aceast
obligaie se fondeaz pe principiul egalitii statelor. Principiul trebuie
neles n sens larg. Astfel, ambasada Suediei a intervenit la guvernul
R.F.G., sustinand c aceasta a stabilit impozitul pe capital, exceptnd
bunurile statelor care au fost n rzboi cu cel de-al treilea Reich.
MulLautori consider c acest demers este legitim, dei este o interventie
n treburile interne ale R.F.G., ntruct se invoca o discriminare. n toate
cazurile, ns, intervenia trebuie s fie pe ci legitime. Un ef de misiune
diplomatic nu va putea s participe la o campanie electoral, s
subvenioneze un partid politic. Astfel, lordul Sackville, ministrtil Angliei
n S.U.A., a scris ii anul 888 unei cunotine, ce a divulgat scrisoarea, care
ar fi candidatul american la preedinie, preferat n Anglia; faptul s-
corisiderat inacceptabil, lordul devenind persona non grata.. Pentru a evita
asemenea abuzuri, art. 41 al. 2 al Conventiei de la Viena din anul 1961
prevede c, ,Toate problemele oficiale tratate cu statul acreditar,
ncredinate misiunii statului acreditant, trebuie s fie negociate cu M.A.E.
al statului acreditar sau prin intermediul su on cu oricare alt minister
asupra cruia se va fi convenit13 Totui, misiunea diplomatic poate
ntreine relaii cu presa, poate face

Legea interna a unor state interzice unor organe proprii de a lua Iegtura
cu misiunile diplomatice; este cazul Elveiei, care interzice militarilor de a
avea asemenea legturi. 33
13
conferine de presa, n msura n care prin aceasta nu se exercit presiune
asupra statului acreditar. Regula art. 41 al. 2 al Conveniei de la Vieria
trebuie neleas i n sensul c misiunea statului acreditant trebuie s-i
desfoare activitatea n capital. Totui, art. 12 al Conveniei prevede:,
,Statul acreditant nu poate, fr a obine consimmntul prealabil expres
al statului acreditar, s stabileasc birouri facnd parte din misiunea
diplomatica ntr-o alta localitate dect cea a misiunii nsi.

3.8 Mijloacele de aciune ale unei misiuni diplomatice. Demersurile

diplomatice.

Activitatea unei misiuni diplomatice se desfoar n dou direcii: una fa

de statul acreditar i alta fa de guvernul su.. a) Instruciunile sunt date
efului de misiune la plecarea la post, i ele conin date cu privire Ia
inteniile guvernului vis--vis de statul acreditar, stabilind linia general de
con-. duit a ambasadorului, rezultatele ce se ateapt14. Instruciunile pot
fi: scrise sau orale, secrete sau deschise. Instruciunile deschise pot fi
transmise statuiui acreditar. b) Demersurile diplomatice constituie modul
de aciune conform cu instruciunibe primite de la guvernul misiunii
diplomatice, pe lrig guvernul statului acreditar. Deniersurile pot urmri
obinerea unei informaii; prin ele se pot face propuneri pentru richeierea
unui acord sau se poate cere ndepiinirea unei aciuni, un favor, de
exemplu sprijinirea unei candidaturi a statului acreditant la o organizaie
etc.

14
Acest tip de instructiuni erau fcute n scris, cuprinznd elemente de
detaliu, si perioada cnd comunicrile erau reduse, nu se inventase radioul
sau telefonul. 34
Demersurile pot avea ca scop i un avertisment, prin care se solicit
ncetarea unei aciuni, a unor acte inamicale etc.

Capitolul IV

Imunitati si privilegii diplomatice

4.1 Imunitati si privilegii diplomatice.

Regimul juridic pe care dreptul diplomatic il asigur unei misiuni

diplomatice i personalului acesteia este format nu numai din imunitati i
privilegii, ci i din drepturi, facilitati, scutiri, llberti, care pot fi examinate
separat. O misiune diplomatic are sarcini de ndeplinit; dar, pentru
nfptuirea lor, membrii misiunli i aceasta nsi trebuie s se bucure de
garanii care s le faciliteze desfurarea activitilor i s mpiedice once
abuz din partea autoritilor statului acreditar. Aceste garanii sunt
asigurate prin imuniti i privilegii, n principal. Examinate din punct de
vedere al obligaiilor statului acreditar, imunitile i privilegiile privesc
dou categorii man de actiuni2: a) autoritilor statului acreditar ii se
impune o limitare a competenei lor atunci cnd subiecte sunt misiunile
diplomatice i personalul acestora: instanele nu se pot sesiza i, deci, nici
judeca anumite cauze, autoritle de siguranta i de poliie suflt lipsite de
dreptul de exercitare a constrngerii n anumite limite, organele vamale nu
pot face, n cazurile date, control

2
Christian Zeileissen, Die abgabenrechtlicher Privilegien in den
diplomatischn und konsularischen Beziehungen, Viena, 1971. 35
vamal i nici pretinde taxe etc.; b) al doilea grup de aciuni se refer la
exceptarea de unele obligaii, care revin n mod normal cetenilor, a
misiunilor diplomatice i personalului acestora: scutiri fiscale, scutiri
vamale, scutiri parafiscale, scutiri de contribuii etc. Prima categorie
privete dreptul procedural, cea de-a doua dreptul material. Mai puin
subliniat, exist i o a treia component a regimului de garanii pe care le
acord statul acreditar unei misiuni diplomatice i personalului acesteia.
Este cazul obligaiilor cominatorii generale3, care revin statului acreditar ca
atare, aciuni menite s garanteze, n plus, anumite drepturi subjective ale
misiunilor diplomatice i personalului acestora. Exemplu, potrivit art. 25
din Convenia de Ia Viena din anul 1961, statul acreditar este obligat s
acorde toate nlesnirile pentru ndeplinirea funciilor unei misiuni
diplomatice. Exist i obligaia de a se permite exercitarea unor drepturi
subiective proprii, obligaie in ornitendo, cum ar fi cea prevzut la art. 27
al susnumitei Convenii, care impune statului acreditar obligaia de a
permite comunicarea libera a misiunii diplomatice cu guvernul acesteia;
art. 20 din Convenia de la Viena din anul 1961, acorda dreptul misiunii i
efului su de a arbora drapelul statului acreditant pe cldire, pe reedin
i pe mijloacele de transport etc., drepturi care pot fi exercitate de misiune
fara ca statul acreditar s se opun. Codurile penale i de procedur penal
ale statelor restrng sfera de competen a autoritilor lor represive atunci
cnd subiecte ale legii interne ar fi membrii personalului diplomatic4.

Obligaiilor cominatorii ale statului acreditar le corespunde dreptul de a

pretinde ceva,, ,pouvoir dxiger, din partea statului acreditant. 4 Aa cum
face art. 7 din Codul penal rontn, care prevede:, ,Legea perial no se aplic
infractiunilor savrite de catre reprezentanii diplomatici ai statelor strine
sau 36
3
De aceea, s-a susinut c dreptul intern reglementeaz o parte a relaiilor
diplomatice. n sprijinul acestei idei s-a invocat faptul c scutirea varnal i
fiscal se face prin legea intern, care stabilete excepiile de taxe vamale,
de impozite etc. Intervenia legii interne n limitarea competenelor
autoritilor interne nu face dect s confirme existenta dreptului specific
personalului diplomatic, statornicit de dreptul diplomatic, cutumiar sau
convenional. Uneori, regimul vamal, cum am artat, nu este dect o ofert
de reciprocitate5, care devine norma de drept diplomatic dac este
acceptat. i, n sfrit, subliniem c dei garaniile acordate misiunii
diplomatice au avut la baz curtoazia, n special, privilegiile, astzi acestea
sunt obligatorii, ntruct au devenit norme de drept internaional. Rezult
c imunitile, privilegiile, drepturile i facilitile sunt reglernentate de
normele dreptului diplomatic i au for juridic obligatorie; nerespectarea
lor atrage rspunderea internationala a statului care nu le-a respectat.
Potrivit art. 47 din Convenia de la Viena din anul 1961 nu se considera
discriminare: a) faptul c statul acreditar aplic n mod restrictiv una din
dispoziiile prevzute n convenie pentru motivul c aceasta este aplicat
n acest mod misiunii sale din statul acreditant; b) faptul c unele state i
asigur n mod reciproc, prin cutuma sau pe cale de acord, un tratament
mai favorabil dect cel cerut de dispozitiile prezentei Convenii. Rezult c
imunitatile i privilegiile i au baza n normele dreptului diplomatic;
minimul acestora este stabilit prin Convenia de la Viena din anul 1961,
cele care depesc acest minim devin obligatorii, pe baza de reciprocitate.

de alte persoane care, n conformitate cu conventiile internaionale nu sunt

supuse jurisdiciei penale a statului rornn. 5 Oferta fiind un act
unilateral, ea poate produce efecte juridice numai dac este acceptata. 37
Statele pot, convenional, s stabileasc imuniti i privilegii mai mari
dect cele cuprinse n Convenia de la Viena din anul 1961; ele pot hotr
restrngerea lor, numai dac nu este asigurat reciprocitatea Anglia are
chiar o lege interna:, ,Diplomatic immunities restriction Ac, din anul 1953,
care aplicnd reciprocitatea, restrnge anumite imuniti i privilegii.
Principiul teritorialitatii specific aplictrii normei juridice n spatiu
presupune ct pe teritoriul unui stat actioneazt numai jurisdictia acelui stat,
reglementnd conduita tutu-ror persoanelor aflate pe acel teritoriu,
excluznd actiunea legilor altor state.

Aplicarea principiului teritorialitatii nu este absoluta, deoarece necesitatea

mentinerii ti dezvolttrii relatiilor cu alte state a relatiilor internationale
impun admiterea unor exceptii de la acest principiu, derogtri care se
numesc exceptii ale extrateri-torialitttii.

Exceptiile de extrateritorialitate se stabilesc de regult prin tratate sau

conventii bilaterale sau multilaterale dintre state, pe bazte de reciprocitate
sau se acorda n mod unilateral.

n conditiile n care n aplicarea exceptiilor de extrateritorialitate se tine

seama de prin-cipiile dreptului international, de principiile egalitttii
suverane a statelor, al recipro-citttii, al liberului consimttmnt, ele nu
afecteazt principiul suveranitttii nationale. Dimpotriva, ele faciliteaza
expansiunea relatiilor internationale.
Cele mai relevante ti uzuale forme de excepttri sunt: imunitatea
diplomatict statutul juridic al consulilor

38
-

regimul juridic al unor categorii de strtini

Principiul imunitttii diplomatice este una dintrele cele mai vechi elemente
ale relatiilor externe. De exemplu guvernele Greciei si Romei Antice
acordau statut special solilor. Conceptul de bazt a evoluat de-a lungul
timpului, si a rezistat pnt n ziua de azi.

Ca materie al legii internationale, imunitatea diplomatict initial se baza pe

obiceiul si practica judiciart internationalt. n perioada de dupt al II-lea
Rtzboi Mondial s-au ncheiat o serie de conventii internationale, cele mai
de seama fiind Conventia de la Viena cu privire la relatiile diplomatice din
1961 si Concentia de la Viena cu privire la relatiile consulare din 1963.

Aceste conventii au stabilit regulile de baza privind statutul diplomatic si

statutul consular, si au uniformizat aplicarea lor.

Referitor la relatiile internationale Constitutia Romniei prevede n

articolul 10: Romnia ntretine si dezvoltt relatii pasnice cu toate statele si,
n acest cadru, relatii de bunt vecinttate, ntemeiate pe principiile si pe
celelalte norme general admise ale dreptului international.
Referitor la dreptul international, n articolul 11, alin. se precizeazt: Statul
romn se obligt sa ndeplineasct ntocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-
i revin din tratatele la care este parte.

39
Romnia a ratificat Conventia de la Viena cu privire la relatiile diplomatice
con-ventie semnatt de 63 de state ti intratt n vigoare la data de 25 aprilie
1965 n 1968 prin Decretul nr.566.

La Conventia de la Viena cu privire la relatiile consulare, adoptatt n cadrul

Conferin-tei de codificare a dreptului consular, convocata de O.N.U. n
anul 1963 si intrata n vigoare la 19 martie 1967, Romnia Republica
Socialista Romnia a aderat n 1971 prin Decretul nr.481.

n 1708 Parlamentul Britanic a recunoscut oficial imunitatea diplomatica si

a interzis arestarea solilor straini.

Legislatia Statelor Unite ale Americii privind imunitatea diplomatica si are

radtcinile n Anglia. n anul 1790 Statele Unite au adoptat o legislatie
similara prin care acordt imunitate absoluta diplomatilor, familiilor
acestora si personalului care-i deserveste. Aceasta lege a ramas n vigoare
pnt n anul 1978 cnd a fost nlocuit cu actuala Lege privind Relatiile
Diplomatice. Aceasta a avut ca scop principal alinierea legislatiei Statelor
Unite la Conventia cu privire la relatiile diplomatice de la Viena din 1961 si
intrata n vigoare n Statele Unite n 1972.

Imunitatea diplomatica consta n exceptarea personalului corpului

diplomatic si a persoanelor asociate acestora de la jurisdictia statului n
care sunt acreditati.
Imunitatea diplomatica presupune: imunitate de jurisdictie inviolabilitatea
personalt a reprezentantilor diplomatici inviolabilitatea cladirilor
reprezentantei diplomatice

40
-

inviolabilitatea mijloacelor de transport apartinand reprezentantei

diplomatice inviolabilitatea corespondentei diplomatice

Pe lnga cele enumerate mai sus personalul diplomatic beneficiazt si de

alte facilitati ca: scutirea de taxe si impozite personale, de taxe vamale, de
prestatii personale si altele.

n cazul n care un reprezentant diplomatic ncalct jurisdictia tarii n care a

fost acreditat, guvernul tarii de retedinta l poate declara persona non
grata, ceea ce atrage dupt sine rechemarea sau expulzarea lui, urmnd sa
rtspunda pentru faptele sale n fata instantelor statului sau.

Personalul tehnic si administrativ beneficiaza de o imunitate restrnst,

neavnd imunitate de jurisdictie, imunitatea privind doar actele stvrtite n
cadrul exercitarii functiilor lor oficiale.

Pe lngt personalul misiunii diplomatice beneficiaza de imunitate si

anumite privilegii si sediul misiunii diplomatice, respectiv retedinta
particulart a agentilor diplomatici. Sediul misiunii respectiv retedinta
particulara a agentilor diplomatici se bucurt de inviolabilitate. Nu se poate
patrunde n acestea dect cu consimttmntul sefului misiunii sau al
agentului diplomatic.

n cazul consulilor si consulatelor exceptiile sunt similare si sunt stabilite

pe baza de reciprocitate.

Ansamblul exceptiilor, n cazul misiunilor diplomatice si al agentilor

diplomatici, de la legislatia statului de retedinta poarta denumirea de

41
statut diplomatic iar n cazul consulatelor si consulilor poarta denumirea
de statut consular.

Cea mai recenta lege privind Statutul Corpului diplomatic si consular al

Romniei este Legea nr.269 din 17 iunie 2003, n care la art.3, alin.(2) se
specifica: Pe perioada ct se afla n misiune n strainatate, membrilor
Corpului diplomatic si consular li se aplica si prevederile tratatelor la care
Romnia este parte, precum si alte reguli care decurg din normele
dreptului international.

4.2 Imunitatile i privilegiile misiunilor diplomatice i agenilor

diplomatici, conform Conveniei de la Viena din anul 1961.

A.Misiunile diplomatice se bucura de urmtoarele imunitati de coercitiune:

a) inviolabilitatea localurilor consulare (art. 22); b) inviolabilitatea
documentelor i arhivelor (art. 24); c) inviolabilitatea corespondenei
oficiale i a valizei diplomatice (art. 27 al. 2 i 3).

Ele se bucur de irnunitatea de jurisdictie, consacrat de cutuma.

B. Misiunile diplornatice se bucur de urmatoarele privilegii: a) scutirea de

impozite i taxe (art. 23); b) scutirea de taxe vamale pentru obiectele
destinate uzului oficial al misiunii (art. 36 al. 1 litera, ,a ).
42
C. Agenii diplomatici se bucura de urmatoarele imuniti: a) imunitatea de
jurisdicie penala, civil i adrninistrativ (art. 31, pct. 1); b) imunitatea de a
depune mrturie (art. 31, pct. 2); c) imunitatea de coerciiune, care este
inviolabilitatea personal (art. 29 i 31 al. 3).

D. Agenii diplornatici se bucura de urmatoarele privilegii: a) scutirea de

plata asigurrilor sociale (art. 33); b) scutirea de impozite i taxe (art. 34); c)
scutirea de prestaii personale (art. 35); d) scutirea de taxe i control vamal
(art. 36 al. 2 i alineatul 1 litera b); e) libertatea de deplasare i de circulaie
(art. 26); f) facilitatile de sejur (art. 10); g) exceptarea de prestaii obligatorii
(art 35).

E. Drepturi speciale acordate rnisiunii diplomatice: a) scutirea de taxe i

impozite pentru drepturile i redevenele percepute de misiune (art. 28); b)
nlesniri pentru procurarea de localuri (art. 21); c) dreptul de a arbora
drapelul statului acreditant pe localurile misiunii, la reedina efului de
misiune i pe mijloacele de transport al acestuia (art. 20).

F.Membrii familiei agentului diplomatic se bucur, n principiu, de aceleai

imunitati i privilegii, daca fac parte din gospodria acestuia i nu sunt
cetaeni ai statului acreditar. G.Membrii personalului administrativ

43

i
tehnic

se

bucur

de
inviolabilitatea persoanei i a locuinei, sunt scutiti de obligatia de a plati
asigurri sociale i cea de plata a impozitelor i taxelor, de exceptarea de Ia
prestaii personale; imunitatea lor de jurisdictie este functional.
H.Membrii personalului de serviciu se bucur de imunitatea de jurisdictie
functionala; ei sunt scutii de impozite pe veniturile salauiale i de plata
asigurarilor sociale. I.Oamenii de serviciu sunt scutii numai de impozite i
taxe pe veniturile salariale.

4.3 nceputul i sfritul imunitii i privilegiilor.

Imunitile diplomatice pot nceta prin voina statului acreditant, care,

conform art. 32 din Convenia de 1a Viena din anul 1961, ,poate renuna la
iniuntate de jurisdicie a agenilor diplomatici i a persoanelor care
beneficiaz de imunitate n baza art. 37. Rezult c. sta acreditant nu poate
renuna la inviolabilitatea agentului diplomatic i a altor beneficiari i nu
poate dispune de priviegiile acordate personalului diplomatic. Potrivit art.
39 din Convenia de la Viena din anul 1961, once persoan care are drept la
privilegii i imuniti beneficiaz de ele de la data ptrunderii pe teritoriul
statului acreditar, jar dac se afl deja pe acest teritoriu, de Ia data
notificrii misiunii sale la M.A.E. al statului acreditar. Imunitile i
privilegiile diplomatice iau sfrit n mod normal Ia prsirea rii de ctre
beneficiar, sau la expirarea unui termen acordat n acest scop, situaie care
privete declararea ei ca persona non grata. n caz de conflict armat ntre
statul acreditant i statul acreditar, imunitatea continu pn Ia termenul
acordat n acest scop. Potrivit al. 2 art. 39 al Conveniei de Ia Viena din anul
1961, imunitatea

44
agentului diplomatic n ceea ce privete actele ndepliriite n exercitarea
funciilor sale continu fr limit. Aceasta inseamna c imunitatea pentru
acte svrite n afara activitatii oficiale nceteaz la data prsirii statului
de reedin, fund posibil ca, un diplomat plecat de la post, s fie chemat n
judecat pentru fapte penale sau civile svrite n afara serviciului, chiar
dac a beneficiat de iniuniti ct a fost oficial al unei misiuni diplomatice.
Membrii de familie a unui agent diplomatic decedat, beneficiaz de
privilegii i imuniti pn Ia asigurarea unui termen potrivit, dat n
vederea prsirii teritoriului statului acreditant.

Capitolul V

Diplomatia prin Misiunile Temporare

5.1 Diplomatia ad-hoc si diplomatia prin misiunile speciale

Diplomaia prin misiunile temporare are o istorie ndelungat, practic, ea s-

a folosit nc de la primele contacte ntre comuniti sau state1. ncepnd
din secolul XX misiunile temporare au nceput s decad,

Am vzut intr-un capitol anterior c diplomaia.prin misiuni permanente a

aparut trziu, abia in secolul XVII. 45
reducndu-se, n principal, la misiuni de reprezentare, avnd funcii de
ceremonial; dup al doilea rzboi mondial, rolul lor ns, este n cretere,
azi sunt folosite tot mai mult pentru rezolvarea unor probleme nu numai
importante, dar i urgente. Misiunile temporare se realizeaz prin : 1)
diplornaia ad-hoc2 i 2) prin misiunile speciale. Comisia de Drept
Internaional a precizat c diplomaia ad-hoc se fobosete3: a) Prin delegaii
la conferinele internaionale; b) Prin delegaii itinerante, adic delegaiile
guvernelor pentru ndeplini misiuni n mai multe state; c) Prin alte
misiuni speciale privind alte situaii.

Comisia de Drept Internaional nu a insistat pentru a delimita diplomaia

ad-hoc de misiunile speciale, stabilind numai cteva din criteriile care
calific o misiune ca fund ad-hoc: a) Misiunea trebuie s fie o nsrcinare
pornit de la stat; b) Reprezentanii statelor s aib o misiune din domeniul
dreptului internaional, excluznd tranzaciile private4. Teoreticieni ai
dreptului diplomatic5 includ n categoria de diplomaie adhoc i
urmtoarele situaii: Instituirea unor birouri temporare ntr-un alt stat,
pentru a ndeplini

o nsrcinare temporar a statului trimitor: un birou comercial, o

reprezentan pentru rezolvarea despgubirilor de rzboi, anchete despre

Termenul a fost folosit prima dat de Comisia de Drept Internaional, n

anul 1960, n cadrul discuiilor la Comisia Juridic a Adunrii Generale
aO.N.U. 3 Potrivit Comisiei,, ,Expresia misiune speciala desemneaz o
misiune oficial de reprezentare a unui stat, trimisa de acesta Ia un alt stat,
cu scopul de a ndepHni o sarcin special. 4 Statul poate trimite o
misiune ad-hoc pentru achiziionarea unor bunuri, chiar dac acestea sunt
destinate dotrii armatei sale. 5 Vezi P. Cahier, 46

2
persoane czute n rzboi etc.6 Ar intra n sfera diplomaiei ad-hoc i
institutiile nfiinate pentru a promova un interes bilateral temporar, pe
care noi le-am definit ca misiuni specializate. Intr in categoria de
diplomaie ad-hoc i acele misiuni temporare,

cum ar fi delegaiile care reprezint statul la ceremonii speciale (instalarea

unui ef de stat, de exemplu). 2) Spre deosebire de diplomaia ad-hoc, care
este definit doar de doctrin, misiunile speciale sunt reglementate de
Convenia privind misiunile speciale din anul 1969; art. 1 le definete ca
fund:, ,O misiune temporar, avnd un caracter reprezentativ de stat,
trimis de un stat ntrun alt stat cu consimtamantul acestuia din urm
pentru a trata cu el chestiuni determinate sau pentru a ndeplini n acest
stat o sarcin determinabil. Diferena dintre diplomaia ad-hoc i
misiunile speciale este important, ntruct regimul acestora este diferit:
dac apreciem c diplomaia ad-hoc este supus normelor dreptului
diplomatic cutumiar, n curs de formare i adesea neprecise, iar misiunile
speciale au regimul stabilit prin Convenia cu acelai nume din anul 1969,
inseamna c distincia ntre cele dou noiuni trebuie clarificat. Apreciez
c diplomaia ad-hoc se deosebete de misiuile speciale prin: a) Pe cnd,
potrivit art. 3 al Conveniei privind misiunile speciale, funciile unei
misiuni speciale trebuie s fie determinate prin cansimtamant mutual ntre
statul triniitor i statul primitor, diplomaia ad-hoc nu se realizeaz pe
aceast cale. Astfel, cansimtamantul prealabil al statului primitor nu este
necesar n cazul diplomaiei ad-hoc, cum ar fi trimiterea de delegaii care
particip Ia ceremonii, la unele aciuni protocolare, fiind suficient
consimmntul tacit al statului primitor; tot

6
Dup al doilea rzboi mondial Romnia a nfiinat Comisii de repatriere,
care au funcionat Germartia, cu sarcina de a ajuta repatrierea cetenilor
de origine romna. 47
astfel, emisarii secrei, negociatorii secrei, observatorii confideniali,
agenii secrei sunt acceptai acit de ctre statul de reedin. b) o alt
deosebire este c, pe cnd misiunile speciale au un caracter reprezentativ
de stat, ele acionnd hi numele acestuia, diplomatul ad-hoc poate fi i un
agent particular al efului de stat, cum sunt emisarii preedintelui SUA sau
un observator Ia o cortferin la care statul trimitator a fost invitat dar, din
diferite motive, nu dorete s participe Ia negocieri. Suita efului de stat
poate fi considerat ca o diplomaie adhoc. Aceste dou caracteristici au
fcut ca diplomaiei ad-hoc s nu i se recunoasc, de muli autori, statut
egal cu al diplomaiei permanente. Consider c diplomaia ad-hoc
beneficiaz de acelai regim cu cel al diplomaiei misiunilor speciale sau
permanente, regimul lor, ns, nu este codificat convenional, jar cutuma nu
s-a format nc, fiind de acum, asigurat de curtoazia internationala.

5.2 Consulate onorifice

Consulatele onorifice au drept scop dezvoltarea relatiilor de prietenie

dintre statele ca subiecte de drept international prin promovarea cooperarii
in domeniul politic, economic, tehnic, stiintific si cultural, cu precadere in
zonele de jurisdictie ale acestora. Obiective Generale Reprezinta interesele
Romaniei in domeniul politic, economic, cultural, stiintific si tehnic,
contribuie la o mai buna cunoastere a istoriei si culturii si la intarirea
relatiilor de prietenie dintre statul acreditat si statul acreditar;

48
Promoveaza obiectivele economice si politice ale statului acreditar la nivel
local; Faciliteaza si stimuleaza relatiile economice si comerciale dintre state
in cadrul circumscriptiei consulare. Sustine dialogul si colaborarea dintre
comunitatlile locale cele doua state; Informeaza autoritatile statului
acreditat cu privire la evolutiile inregistrate in domeniul comercial,
economic, cultural-stiintific din circumscriptia consulara; Acorda asistenta
si protectie cetatenilor statului acreditat cu domiciliul permanent sau
temporar in circumscriptia consulara; Furnizeaza informatii despre
Romania in mass media locala; Sprijina navele si aeronavele romanesti,
inclusiv mijloacele de transport rutiere in caz de nevoie (naufragiu, avarie,
coliziune, accidente, etc.); Furnizeaza informatii investitorilor si oamenilor
de afaceri cu privire la climatul de afaceri si oportunitatile din Romania;
Promoveaza infratirea orasele romanesti cu orase din circumscriptia
consulara; Stimuleaza si organizeaza evenimente culturale; Stimuleaza
cooperarea dintre universitatile romanesti si universitati din circumscriptia
consulara, sprijina proiecte academice de interes pentru acreditat.
Adoptarea rezolutiei ONU "ntrirea rolului organizatiilor regionale,
subregionale si al altor angajamente n promovarea si consolidarea
democratiei". La 24 noiembrie 2004, Comisia a III-a a Adunrii Generale a
Organizatiei Natiunilor Unite a adoptat rezolutia promovat de Romnia,
intitulat "ntrirea rolului organizatiilor regionale, subregionale si al altor
aranjamente n promovarea si consolidarea democratiei".

49
Rezolutia, coautorat de SUA si de toate statele membre UE, a fost
adoptat cu 161 de voturi pentru si 20 de abtineri. ntre trile care s+au
abtinut se numr Republica Belarus, Cuba, RPD Coreean, Libia, Vietnam
si Zimbabwe. Rezolutia contine o serie de prevederi prin care este
recunoscut contributia esential a democratiei la respectarea drepturilor si
liberttilor fundamentale ale omului, la prevenirea conflictelor, la
accelerarea reconcilierii si a reconstructiei post-conflict, precum si la
solutionarea disputelor care ar putea afecta progresul economic si social.
Este, de asemenea, reafirmat relatia strns dintre democratie si buna
guvernare, precum si dintre democratie si dezvoltarea economic.
Totodat, organizatiile interguvernamentale regionale si subregionale sunt
invitate, alturi de organizatiile neguvernamentale, s se angajeze mai activ
- la nivel local, national, subregional si regional - n promovarea constant
si consolidarea democratiei, precum si s initieze schimburi, pe baza
experientei astfel dobndite, cu sistemul Organizatiei Natiunilor Unite.
Adoptarea acestei rezolutii, reprezint nu numai o recunoastere a
Romniei ca parte a comunittii democratice, dar si a calittii trii noastre
de promotor activ al valorilor care stau la baza acestei comunitti.
Reamintim, n acest sens, calitatea Romniei de contributor la consolidarea
proceselor democratice n plan regional, prin initierea viitoarei misiuni a
Comunittii Democratiilor de asistent democratic pentru Georgia.

50
Capitolul VI

Concluzii

In toate formele de organizare ale omenirii, diplomatia a existat si va

continua sa fie una dintre cele mai importante discipline de promovare si
realizare a politicii externe a statelor. Marile puteri ale lumii, toti marii sefi
de stat au recurs la serviciile diplomatiei si ale diplomatilor pentru
atingerea scopurilor in cunoasterea obiectivelor politice declarate sau
secrete ale aliatilor sau dusmanilor precum si in elaborarea sau adaptarea
propriilor orientari de politica externa, in scopul apararii intereselor proprii
cu o eficienta sporita in mediul continental si mondial. Diplomatia definita
ca stiinta si arta, ca o profesiune distincta, de o complexitate deosebita,
implicand manuirea cu inteligenta a celor mai multe concepte elaborate de
stiintele sociale si, indeosebi, de stiinta dreptului si relatiilor internationale
(New Approaches to International Relations) -Morton A. Kaplan unul
dintre cei mai reputati analisti ai relatiilor internationale. Nicolae Titulescu
apreciaza ca diplomatia sintetizeaza mai multe stiinte, prin care arta
diplomatilor le pune in opera in complexele tratative in care sunt angajati.
Caracterul complex al acestei profesiuni rezulta din mandatul incredintat
negociatorilor din cele mai vechi timpuri pana astazi. Diplomatilor li s-a
incredintat misiunea sa negocieze tratate de pace sau de alianta, intelegeri
in probleme de insemnatate majora pentru statele respective, conventii
mutilaterale, in care interesele statelor trebuia sa fie cat mai bine reflectate.
Natiunile lumii au cunoscut momente de confruntare si colaborare, de
batalii militare si relatii pasnice, de unitate si dezbinare. Rolul avut de
diplomatie si diplomatii in aceste evolutii a fost acela de a tatona terenul
pentru incheierea armistitiilor si pentru incetarea ostilitatilor; pentru
incheierea pacii si convenirea conditiilor mentinerii si consolidarii unor
relatii pasnice, dupa semnarea tratatelor de pace.

51
Complexitatea mandatului diplomatic si dificultatile - nu de putine ori
greu de depasit - in finalizarea sa confera diplomatiei un statut distinct,
situand-o intre cele mai complicate profesiuni, atragea atentia
cercetatorul britanic J.W. Burton in lucrarea sa de referinta Systems, States,
Diplomacy and Rules (Cambridge University Press, 1968). Printre aspectele
politice care au suscindat interesul fata de aceasta zona se numara si rolul
jucat de diplomatie in planul politici externe.Se poate porni de la o suma de
concepte si principii ferme ale politici interne si externe constand in
preluarea initiativelor si angajarea totala in abordarea intereselor externe
precum si efortul jucat fara ezitare pe arena politica a lumii cu scopul de
exprima interesele satului. Delimitarea acestei trasaturi poate fi facuta
dupa zonele de interes prin indepartarea axele disptelor zonale,
conformarea fata de prevederile legale internationale, nerecurgerea la forta
in reglementarea conflictelor,contributia exprimata pentru inlaturarea
divergentelor pe plan zonal si international. In baza cestor concepte s-a
format treptat nuante specifice ale desfasurarii si derularii actelor
diplomatice, existenta sa fiind ca o garntie de natura sociala de exprimare
la nivel international al formelor si intereselor entitatilor statale.
Amatorismul si improvizatia in sistemul diplomatic implica riscuri imense
si pot avea consecinte de o gravitate deosebita. Denumirea in functii
diplomtice a unor oameni a caror pregatire nu are nimic comun cu
problematica existenta in relatiile internationale si nici o buna instruire va
fi pus in situatia sa semneze acte prin care angajeaza statul, ale caror
consecinte nu vor fii in masura sa le inteleaga. Harta politica a lumii este o
dimensiune dinamica in care s-au schimbat si se vor produce schimbarii in
multe privinte prin incheirea si desfacerea aliantelor, prin intocmirea si
semnarea de noi acordurii si tratate,prin noi intelegeri si noi forme de
cooperare instituite, care nu de putine ori au fost incalcate sau modificate.
Prin respectarea ferma a regulilor si principiilor stabilitatii diplomatia si
actul diplomatic sunt coloana fundamentala pe care s-a sprijinit politica
externa. Charles Maurice de TalleyPerigort( 1754-1838), unul dintre cei mai
diplomati ai Frantei si ai lumii, a jucat un rol inportant in conturarea si
adoptarea hotararilor Congresului de la Viena (814- 1815). Congresul de la
Viena delimita creearea unor forme stabile si a unor reguli ce caracteriza
diplomatia cu privire la autonomia, caracterul si relatiile

52
specifice ale clasei alcatuitoare descriind-o in doua ipostaze deschisa si
secreta. Diplomatii au un rol activ in convorbirile diplomatice in cursul
carora sunt dezvoltate importante resuse ca potential subiect in sugerarea
solutiilor, mod de convenienta al partenerilor si implicit al convergentei
intereselor reprezentate. Un accent deosebit se pune pe imunitatea
diplomatilor si protectia acestora factor ce creaza un mediu de desfasurare
cu caracter special deoarece ei indeplinesc misiuni de maxim interes pentru
statul cel reprezinta. Deplina protectie si inviolabilitatea diplomatiilor
serveste increderii reciproce si bunei convietuiri a popoarelor ( De lingua
latina, Cartea a IIIa, Nonis Marcelus ). Rolul diplomatiei pe aria politica
este o adaptare continua la climatul si dezvoltarea societatii umane. In
zilele noastre interesul dominant il constituie problematica economica ca
forma evolutiva a confruntariilor militare. Evolutia relatiilor comerciale in
convenirea celor mai avantajoase tranzactii se arata ca o noua cale in
creerea de noi monopoluri sau imperii ce pot schimba sau inclina axa lumii
in favoarea lor.

Diplomatia economica - tot mai importanta in relatiile internationale R.

Finley Delaney noteaza in International Communication in the New
Diplomacy ca exigentele s-au accentuat in ultimii ani in domeniul
diplomatic. Factorii de decizie politica care au inteles ca diplomatia este
o stiinta n-au precupetit mijloacele implicate de pregatirea temeinica a
diplomatilor. Iar investitia facuta pentru instructia unor oameni de elita in
acest domeniu si-a aratat efectul. In lucrarea Communication Analyses and
Comprehensive Diplomacy, Bryant Wedge atrage atentia asupra faptului
ca, in afara unor cunostinte temeinice in domeniul dreptului si relatiilor
internationale si in domeniile conexe, diplomatii trebuie sa aiba
talentul de a-si valorifica cunostintele in scopul finalizarii obiectivelor
diplomatice urmarite. Diplomatia economica a trecut pe primul plan, ca
urmare a preponderentei relatiilor de import-export, a schimburilor
comerciale in general si a deplasarii centrului de greutate din zona politica
in sfera afacerilor, a cooperarii si confruntarii economice. Tactul
diplomatic trebuie sa insoteasca toate actele si actiunile intreprinse de
corpul diplomatic. Un diplomat instruit si talentat va avea priceperea sa
se retraga la momentul oportun sau sa insiste asupra solutiei pentru

53
care are mandat atunci cand intuieste ca sunt sanse de reusita
Cunostintele de specialitate - absolut necesare oricarui diplomat de
profesie - trebuie completate de arta acestuia de a le valorifica cat mai bine
cu putinta, in conditiile in care cu tactul diplomatic de care trebuie sa dea
dovada si prin eleganta limbii se impune in fata partenerilor. In
circumstantele actuale, diplomatia economica ocupa un loc tot mai
important in relatiile internationale. Globalizarea tot mai accentuata a
economiei obliga statele sa practice o diplomatie care sa le protejeze si
promoveze cat mai bine interesele, astfel incat - in acest sistem global care
se structureaza in prezent - fiecare popor sa-si ocupe locul pe care il merita.
Avand in vedere dificultatile cu care se confrunta fiecare natiune in
perspectiva ocuparii unui asemenea loc, factorii politici de decizie au
obligatia sa acorde atentia cuvenita negocierilor diplomatice, folosind in
derularea lor cei mai pregatiti diplomati.

54
BIBLIOGRAFIE

1. Prof. Univ.Dr. Dumitru Mazilu Diplomatia Drept diplomatic si consular

Editura Lumina Lex Bucuresti 2003

2. Prof. Univ.Dr. Dumitru Mazilu Articol Diplomatia deschisa si secreta

Revista de stiinta si analiza politica Lumea magazin

3. Prof. Univ.Dr. Aurel Bonciog Diplomatia Drept diplomatic Editura

Paideia-Cartea Universitara Bucuresti 1997.

4. HOTRRE Nr. 760 din 16 septembrie 1999 privind aprobarea

Regulamentului consular Publicat n: Monitorul Oficial Nr. 468 din 27
septembrie 1999 5. LEGE Nr. 269 din 17 iunie 2003 privind Statutul
Corpului diplomatic i consular al Romniei Publicat n: Monitorul Oficial
Nr. 441 din 23 iunie 2003

55