Drum n iarn - Tudor Arghezi

Decembre, ca un paradis

De marmuri i scntei,

Hlamida i-a deschis,

i dintre tei,

Un vaiet lin de clopoei

Suspin-abia, ca-n vis.

Deasupra nopilor s-a-ntins

Legend ideal,

i nu e suflet neatins,

Orict de stins,

De diafana ei petal,

n care s nu fi descins

Lumina sideral.

E feerie de argint

Cristalizat n ururi lungi

i pe ct ochii i-i alungi,

Pe ct ajungi,

E marmur alb, neprihnit,

Pustiu i nesfrit.

n umbra lmpilor cernite

Se vars vis n cupe noi,

i capetele mult iubite

Se-nvecinesc pe nesimite,

Ca nite frunze de trifoi.

Fei dulci, o clip-ndrgostii,

Pe-atta farmec i senin,

Fii, cel puin,

Voi, fericii !