Asa,acum sunt singur ,ce sclav netrebnic sunt si ticalos.

Nu te infiori sa il vezi pe acel actor cum numai

intr-un vis al patimirii , o inchipuire ,sufletul si-a pus in slujba gandului pana intr-atat incat ca in truda
lui ,obrazul lui paleste si ochii plang si glasul suna stins si mintea-i ratacita,se intregul zbucium gandirii
sale potriveste chipul si toate astea sunt pentru nimic.Pentru Hecuba! Da ce o oare pentru el
Hecuba?Sau el pentru Hecuba ce e oare?Ce ar face de ar avea temeiul meu de patimi,ar potopi in
lacrimi toata scena?Ar umple auzul salii cu vestele si l-ar innebuni pe ucigas ,nevinovatul ar
ingalbeni ,l-ar ingrozi pe cel nestiutor,luand oricui vederile si auzul. Si eu , biet chip de lut ,un josnic
ins,tanjec,biet visator,nevrednic de al meu tel.Neinstare de un cuvant nici pentru un rege,al carui
tron si viata au fost marsav luate.Sunt un misel?Mi-o spune cineva?Imi da si una in cap,imi smulge
barba,mi-o zvarla in fata si ma ia de nas, pe gat imi vara pana in piept minciuna.Cine-i acela?Da voi
rabda,e cu putinta si asta prea sunt un porumbel lipsit de fiere ca sa pot intoarce amarul unei jigniri
pentru ca altfel de mult as fi ingrasat hultanele cu maruntaiele acestui lotru.Sangeros si
desfranat,razbunare,magar ce sunt.Ce vitejie.Eu fiul unui tata scump,ucis,impins de cer si iad sa ma
razbun,sa-mi vars in vorbe focul ca o tarfa,sa injur intocmai ca o taratura,una de la tara,o
slujnica.Rusine.Sunt cugete.Se spune ca la teatru odata un actor ,a fost atat de rascolit de jocul
actoricesc incat pe loc pacatul si-a strigat.Am sa ii pun pe actori sa joace in fata regelui o piesa
aidoma uciderii tatalui meu,am sa il privesc indeaproape ochi in ochi,daca tresare numai ,voi sti pe
care drum sa o apuc.Piesa e un lat in care pot prelege sa il inhat. Domnii mei, bine-ai venit la Elsinor!
Hai, dai-mi mna. Anumite forme i ceremonii sunt nelipsite la o primire buna; dai-mi voie s m
supun acestui obicei n ce v privete; Meterilor, bine-ai venit! Bine-ai venit cu toii! M bucur c
v vd sntoi. Bun venit dragii mei! Oho! Vechiul meu prieten! De cnd nu ne-amvzut, i-ai pus o
perdelua la brbie. Oare vii n Danemarca s-mi pui i mie o barb? Ce vd? Tnra doamn i
stpn! Sfnt Nsctoare! nlimea voastr e mai aproape de cer dect ultima oar cnd ne-am
vzut: a crescut cu un toc de pantof. Te-am auzit spunnd de mult o tirad, dar n-a fost jucat
niciodat, sau

s fi fost cel mult o dat, fiindc, dup cte mi amintesc, piesa nu plcuse

mulimii. Era ca icrele negre pentru norodul de rnd. Dar dup preuirea mea

i-a altora mai vrednici ca mine s-i spun rspicat prerea n astfel de

pricini, era o pies minunat, bine njghebat, alctuit cu msur i iscusin.

Se spunea mi-aduc aminte c nu are destul sare printre

rnduri, ca s dea gust lucrrii, dar nici fraze greoaie care s-l fac vinovat pe

autor de pedanterie. Socotea c felul lui de a scrie e cinstit, puternic i duios

totodat, ns mai curnd mre dect meteugit. mi plcea mai cu seam o

parte: povestirea lui Eneas ctre Didona i ndeosebi acolo unde pomenete de

uciderea lui Priam. Dac-i mai aduci aminte, ncepe cu stihul sta... Ia s

vd... stai...Cumplitul Pirus, unei fiare-asemeni..."Nu, nu-i aa: se-ncepe chiar cu Pirus: Cumplitul
Pirus cu-arme-ntunecate, Ca gndul lui de negre i ca noaptea, Pndind pitit n blestematul
cal,Mnjitu-i-a fioroasa-nfiare Din cap n tlpi cu i mai crunte steme. Vpsit ngrozitor cu-atta
snge De mume, tai, de fii i fiice, Cojit i ars de-al strzilor prjol Ce-ntinde-o crncen de iad
lumin Pe cei ce i-au mcelrit stpnii, De foc i de mnie mistuit i nclit de sngele-nchegat,Cu
ochii lui de jar, drcescul Pirus l cuta pe Priam cel btrn."

Te rog spune tirada rspicat i curgtor, aa cum am rostit-o eu; dac ns te-apuci s rcneti, cum
fac muli actori de-ai votri, pun mai bine pe crainicul trgului s-mi strige stihurile. Nici s nu dai din
mini prea tare, aa de pild ca i cum ai tia aerul cu ferestrul. Fii ct mai potolit. Chiar n mijlocul
noianului, al furtunii ca s zic aa n vrtejul pasiunii, trebuie s caui s pstrezi o msur care
s-o mai astmpere puin. Oh! M doare n suflet cnd aud vreun vljgan cu cpna vrt ntr-o
peruc, sfiind o pasiune n buci, fcnd-o zdrene, i sprgnd urechile spectatorilor de la parter,
care, de cele mai multe ori, nu sunt n stare s preuiasc altceva dect pantomime de neneles i
glgia. Pe unul ca sta, ce se crede mai grozav dect Termagant i mai Irod dect Irod-mprat, a
pune s-l bat cu biciul. Te rog, ferete-te de astfel de lucruri. S nu fii totui nici prea molatic. Dar
las-te cluzit de bunul sim. Potrivete fapta cu vorba i vorba cu fapta; ia aminte numai s nu
depeti msura; fiindc tot ce ntrece armura se abate de la scopul teatrului, acest scop fiind nc
de la nceputurile sale i pn astzi s se pstreze ca o oglind a firii; s arate virtuii adevratele ei
trsturi, pcatului icoana lui i tuturor vremilor i vrstelor tiparul lor. Dac depeti acest el, sau
dac nu-l poi atinge, chiar de-ai face s rd de prostnaci, nu poi dect s nemulumeti un om cu
mintea ntreag. Iar prerea unuia ca acesta trebuie, n preuirea voastr, s atrne tot att de greu
ct mulimea ntreag care umple teatrul. Sunt i unii actori, i-am vzut jucnd i am auzit pe alii
ridicndu-i n slava cerului, n-a vrea s vorbesc cu patim, care nu mai aveau nimic cretinesc n
spusa lor, nici mcar nfiarea de cretin, de pgn, sau chiar de om n-o mai aveau. Se umflau n
pene i rgeau de am ajuns s cred c i-a fcut oameni vreun salahor de-al creaiunii ic i-a fcut
greit, aa de cumplit maimureau tot ce e omenesc.

i nu ngduii celor ce fac pe paiaele s spun mai mult dect e scris pentru ei. Sunt unii care se
pornesc pe rs, ca s fac s rd civa spectatori nerozi, dei ntre timp se joac vreo scen
nsemnat, pe care ar trebui s-o asculte. Urt obicei! i trdeaz o ambiie vrednic de mil la
caraghiosul care se folosete de asemenea mijloace. Ducei-v s v pregtii!