BAZINUL HIDROGRAFIC ŞI REŢEAUA

HIDROGRAFICĂ
1.1 Elementele definitorii ale bazinului hidrografic

Bazinul hidrografic, bazinul de receptie sau bazinul colector al unei

retele hidrografice reprezinta suprafata teritoriului de pe care apele
rezultate din precipitatii si cele subterane se scurg si patrund in
ramificatiile retelei.
In spatiul bazinului hidrografic au loc toate procesele fizice ce
determina scurgerile hidrologice, de aici decurgand si importanta sa in
studiile hidrologice. Suprafata si subteranul bazinului hidrografic sunt
elemente ce influenteaza distributia precipitatiilor atmosferice in parametrii
caracteristici ciclului hidrologic.
Limita bazinului hidrografic se traseaza pe planurile de situatie in
functie de relieful reprezentat prin curbele de nivel si este determinata de
cumpana apelor sau perimetrul bazinului hidrografic, acesta se poate defini
ca locul geometric al punctelor de pe care apa rezultata din precipitatiile
atmosferice se scurge gravitational spre reteaua hidrografica a bazinului.
Cumpana apelor unui bazin hidrografic trecand prin punctele cele mai
inalte (culmi de munti, coline, dealuri) apartine si bazinelor invecinate.
La un curs de apa se poate stabili bazinul hidrografic corespunzator
profilului de inchidere (sectiunea de varsare), cat si cel corespunzator unui
profil oarecare de pe cursul respectiv, in care poate exista un post
hidrometric, o confluenta, o captare de apa, o derivatie, un lac de acumulare
etc.

1.1.1 Delimitarea subbazinelor si a zonelor interbazinale

Linia cumpenei apelor delimiteaza prin proiectia orizontala suprafata

bazinului hidrografic. Dupa modul cum se realizeaza transportul apelor de
scurgere dintr-un bazin hidrografic in albia cursului principal, se stabilesc
doua categorii de zone, si anume:
subbazine hidrografice, de pe care scurgerea este transportata concentrat
prin intermediul unei retele secundare de scurgere (afluenti) in cursul
principal;
zone interbazinale, de pe care transportul scurgerii se realizeaza pe intreaga
lungime a frontului de contact dintre zone si cursul principal de apa.

1.1.2 Stabilirea epurei bazinului hidrografic

Epura bazinului hidrografic este o reprezentare grafica prin

intermediul careia este redata variatia marimii suprafetei bazinului in raport
cu lungimea cursului de apa principal.
In bazinul hidrografic se observa ca suprafata totala a bazinului (F,
km2) este impartita de cursul principal ABCDE in doua:
- Fd - suprafata bazinului aflata pe dreapta cursului principal;
- Fs - suprafata bazinului aflata pe stanga cursului principal.
Pornind de la izvorul A al cursului principal pana la confluenta din B, se
determina suprafetele partiale FAB pe dreapta si FABs pe stanga.
Suprafata bazinului hidrografic aferenta profilului situat imediat
amonte de confluenta din B este: FAB DREAPTA + FAB STANGA. In B,
intervine pe dreapta cursului principal, afluentul FB, cu suprafata
subbazinului corespunzator FFB.
Continuand astfel se obtin valorile suprafetelor pe dreapta si pe
stanga, corespunzatoare diferitelor profile caracteristice de pe traseul
cursului principal, precum si lungimea acestuia (l, km).
In profilul de inchidere al bazinului hidrografic rezultă:
Fd = FAB + FBC + FCD + FDE
Fs = FAB + FBF + FCG + FDI+ FDE
l = lAB + lBC + lCD + lDE
F = Fs + Fd
Pentru trasarea epurei bazinului se ia un sistem de axe rectangular in
care se prezintă la scări convenabile, pe ordonată, lungimea cursului principal,
pe abscisa pozitivă, Fs, şi pe abscisa negativă Fd.
Pentru bazinul hidrografic din figura 1.1 s-a intocmit epura
reprezentată in figura 1.2. Suprafeţele au fost determinate cu ajutorul
planimetrului polar, iar lungimile cu ajutorul curbimetrului.

L(km)

Afluent FB
A

Afluent EC
B

F dr (km²) D F stg (km²)

FAB dr
FCD dr FBC dr FAB stg FFB FBC stg FEC FCD stg

Figura 1: Epura bazinului

Figura 1.2. Epura bazinului hidrografic

Au rezultat următoarele valori pentru bazinul hidrografic din figura 1.1:

FsAB=1,6 km2 FsBC=2,66 km2 FsCD=0,5 km2 FsDE=0,14 km2 Fs = 4.9 km2;
FdAB = 1 km2; FdBF = 0.8 km2; FdCG = 1 km2; FdDI = 1 km2; FdDE =
0.66km2;
lAB = 2.5 km; lBC = 1.7 km; lCD = 1.4 km; lDE = 0.7 km; l = 6.3 km.

F = Fd + Fs = 4.46 + 4.9 = 9.36 km2.

1.1.3 Lungimea bazinului hidrografic

Lungimea bazinului hidrografic L se defineşte ca fiind distanţa

măsurată de la vărsarea cursului principal până la cumpăna apelor (obârşia
cursului). In cazul unor bazine asimetrice sau cu aspect curbat, lungimea
bazinului hidrografic este dată de linia mediană a bazinului (locul geometric al
punctelor aflate la mijlocul distanţei dintre versanţii opuşi).
In cazul bazinului hidrografic din figura 1.1 lungimea este L = 6.5 km.

1.1.4 Lăţimea medie a bazinului hidrografic

Lăţimea medie a bazinului hidrografic B se determină prin calcul, ca

fiind raportul dintre suprafaţa şi lungimea bazinului:

B=F/L (1.2)

unde F este suprafaţa bazinului hidrografic şi L este lungimea liniei mediane

a bazinului hidrografc (km).
Pentru acest bazin obţinem B = 9.36 / 6.5 = 1.44 km.

1.1.5 Forma bazinului hidrografic

Geometria suprafeţelor bazinului hidrografic este extrem de variată

şi numai cu abateri ar putea fi asimilată cu figuri geometrice cunoscute.

a) Coeficientul de dezvoltare al cumpenei bazinului hidrografic

Valoarea coeficientului d se obţine ca raportul dintre lungimea cumpenei

apelor bazinului dat şi perimetrul unui cerc având o suprafaţă egală cu a
bazinului.
𝐿𝐿𝑐𝑐 𝐿𝐿𝑐𝑐 21
𝑑𝑑 = = = = 1.936
𝑙𝑙𝑐𝑐 2√𝜋𝜋𝜋𝜋 2√𝜋𝜋 ∙ 9.36

unde LC este lungimea cumpenei bazinului hidrografic (km) şi lC este

perimetrul cercului cu o suprafaâă egală cu suprafaţa bazinului (km).

b) Coeficierntul de dezvoltarea al bazinului hidrografic

Coeficientul ϕ este dat de raportul dintre lăţimea medie şi lungimea bazinului
sau de raportul dintre suprafaţa bazinului şi suprafaţa pătratului având
latura egală cu lungimea bazinului.

ϕ = B / L = F / L2
(1.4)
ϕ = F / L2 = 9.36 / 6.52 = 0,221

c) Abaterea de la forma circulară

Relaţia care dă această abatere de la forma circulară

β = 4ΠF / LC
(1.5)
β = 4 * 3,14 * 9.36 / 21 = 5.60

d) Coeficientul de asimetrie al bazinului hidrografic

Modul in care suprafaţa totală a bazinului hidrografic este distribuită

pe stânga sau pe dreapta cursului principal determină asimetria. Acest
coeficient a este dat de relaţia:

a = 2(Fs – Fd ) / (Fs + Fd) = 2((Fs – Fd ) / F

(1.6)
a = 2(Fs – Fd ) / F = 2(4.9 – 4.46) / 9.36 = 0.094

Deci, pentru acest bazin, se constată o asimetrie de stânga, adică pe

dreapta este dispusă cu 9.4 % mai mult din suprafaţa de drenaj decât pe
stânga cursului principal.

e) Idograma bazinului hidrografic

Idograma este o reprezentare grafică prin intermediul căreia este

redată variaţia lăţimii bazinului în raport cu lungimea cursului principal de
apă. Referindu-se la bazinul hidrografic din figura 1.1 se calculează lăţimile
medii ale zonelor direct aferente cursului principal:
BBA = FBA / lBA = (F1d + F1s) / lBA = F1 / lBA = 2,6 / 2,5 = 1,04 km
BCB = FCB / lCB = (F3d + F3s) / lCB = F3 / lCB = 4,46 / 1,7 = 2,62 km
BDC = FDC / lDC = (F5d + F5s) / lDC = F5 / lDC = 1,5 / 1,4= 1,071 km (1.7)
BED = FED / lED = (F7d + F7s) / lED = F7 / lED = 0,8 / 0,7 = 1,14 km

În acelaşi sistem de axe, reprezentând grafic în mod adiţional, lăţimile

subbazinelor pe lungimile afluenţilor respectivi, rezultă forma idogramei din
figura 1.3.

B (km)

BFB
BCE

BAB

BDC
BCB

L (km)
D C B E A F
LDC LCB LBA

LFB

LEC

Figura 1.3. Idograma bazinului hidrografi

1.1.6.Curba hipsometrică şi altitudinea medie a bazinului

hidrografic

Curba hipsometrică este o reprezentare grafică a repartiţiei

suprafeţei bazinului hidrografic pe zone de altitudine cu ajutorul căreia se
determină ce procent din suprafaţa bazinului are altitudini superioare
acesteia.
 Pentru determinarea curbei hipsometrice se ia un sistem de axe
rectangular, în care se reprezintă altitudinile pe ordonată şi suprafeţele
parţiale f1 dintre curbele de nivel, pe abscisă.
Notaţiile folosite în figura 1.1 şe figura 1.4 au următoarea
semnificaţie:
H1 este cota curbei de nivel de cea mai înaltă altitudine (m);
ΔH este echidistanţa curbelor de nivel (m);
C1 şi C0 sunt cotele de pe cumpăna apelor, cea mai înaltă, respectiv cea mai
joasă (m);
fI - suprafeţele parţiale cuprinse între curbele de nivel de ordinul "i",
i = 1,2, …, n (km2).
H (m)

1300
1264 1280
1260
1240
1220
1200
1180
1160
1140
1120
1100
1080
1060
1040
1020
1000
980
960
940
920
900
880
860
840
820
800 f (km²)

Figura 1.4. Curba hipsometrică a bazinului hidrografic

Construirea curbei se realizeaă prin reprezentarea perechilor de valori
(Hi, Σfi).
Altitudinea medie a bazinului hidrografic se calculează după planul de
situaţie cu curbe de nivel, considerând că suprafaţa parţială fi,, cuprinsă
între curbele de nivel Hi-1 şi Hi are altitudinea medie Hi-1 + Hi / 2.
Altitudinea medie a bazinului se obţine ca o medie ponderată:
∑𝑛𝑛𝑖𝑖=1 𝑓𝑓𝑖𝑖 ∙ 𝐻𝐻𝑖𝑖
𝐻𝐻𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚 = [𝑚𝑚] (1.8. )
𝐹𝐹
Dacă egalăm aria cuprinsă între curba hipsometrică şi axele de coordonate,
cu aria unui dreptunghi având ca bază suprafaţa bazinului hidrografic, rezultă
altitudinea medie a bazinului egală cu înălţimea dreptunghiului.

1.1.7 Panta medie a bazinului hidrografic

Panta medie a bazinului hidrografic se determină după planul de

situaţie cu curbe de nivel, cu ajutorul relaţiei:
∆𝐻𝐻 ∑𝑛𝑛𝑖𝑖 𝑙𝑙𝑐𝑐 𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛 ,𝑖𝑖
𝐼𝐼𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚𝑚 = [%] (1.9. )
𝐹𝐹

unde ∑𝑛𝑛𝑖𝑖 𝑙𝑙𝑐𝑐 𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛 ,𝑖𝑖 este lungimea totală a celor n curbe de nivel din bazinul
hidrografic considerat.

1.2 Elemente caracteristice ale reţelei hidrografice aferente

bazinului hidrografic studiat

1.2.1 Lungimea reţelei hidrografice

Lungimea totală a unei reţele hidrografice este formată din lungimea

cursului principal Lp şi lungimea afluenţilor li .
𝑛𝑛

𝐿𝐿𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡𝑡 ă = 𝐿𝐿𝑝𝑝 + � 𝑙𝑙𝑖𝑖 [𝑘𝑘𝑘𝑘] (1.10. )

𝑖𝑖=1
Lungimea unui curs de apă reprezintă distanţa exprimată în km,
măsurată în plan orizontal de la confluenţă spre izvor (figura 1.5).

Figura 1.5. Schema hidrografică a unui curs de apă

 km 0.6416
km 0 izvor
km 0.2 km 0.4 km 0.6

0.4+0.1426

0.2+0.16

Măsurarea şi kilometrarea se face pe teren şi pe hărţi la scările

1:10.000, 1:25.000, 1:50.000 etc. în funcţie de gradul de precizie dorit.
Kilometrul "0" se consideră intersecţia liniei ţărmului cu linia talvegului.
Măsurarea pe hărţi se face cu ajutorul curbimetrului sau a compasului
cu deschideri egale.

1.2.2 Coeficientul de sinuozitate

Acest coeficient notat Ks reprezintă raportul dintre lungimea râului Lr

măsurată după toate sinuozităţile lui şi lungimea dreptei l care uneşte
extremităţile.
𝐿𝐿𝑟𝑟
𝐾𝐾𝐾𝐾 = > 1,0 (1.11. )
𝑙𝑙
La măsurarea pe hartă a lungimilor apar erori datorită faptului că
deschiderea compasului influenţează exactitatea măsurătorii. În cazul în
care măsurătorile se fac cu acelaşi compas, dar cu două deschideri diferite
se poate folosi următoarea relaţie pentru calculul lungimii râului:
�𝑑𝑑1
𝐿𝐿𝑟𝑟 = �𝑙𝑙1 + (𝑙𝑙1 − 𝑙𝑙2 ) � ∙ 𝑁𝑁 (1.12. )
�𝑑𝑑2 − 𝑑𝑑1
unde: Lr - lungimea râului;
l1 - lungime rezultată din prima măsurare;
l2 - lungimea rezultată din a doua măsurare;
d1 - valoarea deschiderii de compas la prima măsurare;
 d2 - valoarea deschiderii de compas din a doua măsurare;
N - scara hărţii folosite.

1.2.3 Coeficientul de ramificare

Acest coeficient, Kr, reprezintă raportul dintre lungimea tuturor

ramificaţiilor (l1, l2, …,ln) ale unei reţele hidrografice, inclusiv cursul
principal şi lungimea cursului principal şi este dat de relaţia:
𝑙𝑙1 + 𝑙𝑙2 + ⋯ + 𝑙𝑙𝑛𝑛 + 𝐿𝐿𝑝𝑝
𝐾𝐾𝐾𝐾 = (1.13. )
𝐿𝐿𝑝𝑝
Valorile lui Ks şi Kr sunt necesare pentru studii privitoare la evoluţia
albiei, calculul volumului lucrărilor de dragare, a lucrărilor de regularizare a
cursurilor în vederea măririi capacităţii de transport a acestora, atenuarea
undelor de viitură etc.

1.2.4 Densitatea reţelei hidrografice

O reţea hidrografică va colecta un volum de apă mai important cu cât

va avea mai multe ramificaţii şi cu cât acestea vor fi mai lungi.
Densitatea reţelei se stabileşte prin măsurători efectuate pe hartă şi
reprezintă raportul dintre lungimea tuturor ramificaţiilor, inclusiv lungimea
𝑙𝑙1 + 𝑙𝑙2 + ⋯ + 𝑙𝑙𝑛𝑛 + 𝐿𝐿𝑝𝑝
𝐷𝐷 = [𝑘𝑘𝑘𝑘/𝑘𝑘𝑘𝑘2 ] (1.14. )
𝐹𝐹
cursului principal şi suprafaţa care înscrie reţeaua hidrografică respectivă
(F).

1.2.5.Profilul longitudinal al reţelei hidrografice

Profilul longitudinal este o reprezentare grafică a reţelei hidrografice

în plan vertical, întocmită după hărţi cu curbe de nivel sau pe baza unor
măsurători hidro-topografice şi exprimă succesiunea cotelor terenului de pe
fundul văilor.
Profilul conţine pe abscisă lungimea în km, iar pe ordonată altitudinea
în metri, a diferitelor puncte caracteristice (figura 1.6).
 H (m)

1000

950
A
922.89
E (922)
900
F (900.49)

857.4
B 850
824.9
C
800
784.43
D
750
L [km] 0.36 0.1827 0.099
j=? h/l 0.11 0.1779 0.66
km 0.00 0.36 0.543 0.6416

Figura 1.6. Schema profilului longitudinal al unuim râu

Se remarcă faptul că valea de ordinul cel mai mare are cote mai mici
decât văile adiacente, ceea ce permite alimetarea gravitaţională prin afluul
de apă al acestora. Pantele cursurilor de apă cresc de asemenea, o dată cu
creşterea altitudinilor.

1.3 Concluzii

În cadrul unui bazin hidrografic are loc un proces complex de transformare a

unei părţi din precipitaţiile atmosferice din cantităţi de apă care sunt
colectate de către reţeaua hidrografică.
Epura bazinului hidrografic permite determinarea suprafeţei de bazin
hidrografic aferente oricărui profil de închidere situat între izvor şi vărsare,
profil în care poate exista un post hidrometric sau se proiectează o lucrare
hidrotehnică.
Lungimea şi lăţimea medie a unui bazin hidrografic reprezintă două
caracteristici foarte importante a căror cunoaştere este necesară la
prevederea volumului şi amplitudinilor viiturilor;
Amplitudinea şi desfăşurarea viiturilor este influenţată şi de forma bazinului
hidrografic.

Patrat reper Bazin

in plan in teren in plan in teren
2
F [km ] 0,0076 1 0,0223 2,9342
L [km] 0,3476 1 0,7734 2,2250

2
Suprafete in plan in teren (km ) Lungimi in plan in teren (km)
S
FAB 0,0037 0,4868 LAB 0,0344 0,0990
D
FAB 0,0005 0,0658 LBC 0,0635 0,1827
S
FBC 0,0010 0,1316 LCD 0,1251 0,3599
D
FBC 0,0020 0,2632 LEC 0,0860 0,2474
S
FCD 0,0048 0,6316 LFB 0,0530 0,1525
D
FCD 0,0023 0,3026
S
FEC 0,0037 0,4868
D
FEC 0,0011 0,1447
FEC 0,0048 0,6316
S
FFB 0,0023 0,3026
D
FFB 0,0009 0,1184
FFB 0,0032 0,4211
S
Fbazin 0,0155 2,0395
D
Fbazin 0,0068 0,8947
Fbazin 0,0223 2,9342

Latimi medii
AB 5,5841
BC 2,1608
CD 2,5958
EC 2,5528
FB 2,7615

Lungime bazin

in plan in teren
0,3674 1,0570

Latime bazin B=F/L

B 2,7761
Coeficient de dezvoltare al
cumpenei
d=Lc/lc
0,3664

Coeficient de dezvoltare al
bazinului
φ=F/L
2

2,6265

Abaterea de la forma
circulara β=4πF/Lc
16,5721

Coeficient de asimetrie al
bazinului a=2*(Fs-Fd)/F
0,7803

Arii delimitate de curbe nivel

plan teren
1260 0,00000160 0,000210526
1240 0,00001147 0,001509211
1220 0,00002391 0,003146053
1200 0,00003723 0,004898684
1180 0,00007011 0,009225
1160 0,00010595 0,013940789
1140 0,00015054 0,019807895
1120 0,00021414 0,028176316
1100 0,00031944 0,042031579
1080 0,00043891 0,057751316
1060 0,00059656 0,078494737
1040 0,00084607 0,111325000
1020 0,00126277 0,166153947
1000 0,00176780 0,232605263
980 0,00312042 0,410581579
960 0,00451430 0,593986842
940 0,00643694 0,846965789
920 0,00878874 1,156413158
900 0,01063393 1,399201316
880 0,00824665 1,085085526
860 0,00593439 0,780840789
840 0,00387998 0,510523684
820 0,00201364 0,264952632
800 0,00072189 0,094985526
Suprafata intre curbe de
in teren
nivel
f0 (1264 - 1260) 0,00000160
f1 (1260 - 1240) 0,0012987
f2 (1240 - 1220) 0,0016368
f3 (1220 - 1200) 0,0017526
f4 (1200 - 1180) 0,0043263
f5 (1180 - 1160) 0,0047158
f6 (1160 - 1140) 0,0058671
f7 (1140 - 1120) 0,0083684
f8 (1220 - 1200) 0,0138553
f9 (1100 - 1080) 0,0157197
f10 (1080 - 1060) 0,0207434
f11 (1060 - 1040) 0,0328303
f12 (1040 - 1020) 0,0548289
f13 (1020 - 1000) 0,0664513
f14 (1000 - 980) 0,1779763
f15 (980 - 960) 0,1834053
f16 (960 - 940) 0,2529789
f17 (940 - 920) 0,3094474
f18 (920 - 900) 0,2427882
f19 (900 - 880) 0,3141158
f20 (880 - 860) 0,3042447
f21 (860 - 840) 0,2703171
f22 (840 - 820) 0,2455711
f23 (820 - 800) 0,1699671

Hmed
Σ(fiHi)/F
830,5618

Imed
Ltotal Lp+Σli
ΔHΣlc/F
0,1205 1,0414

Ks=Lr/l l
3,1446 0,2040

Kr=(Lp+Σli)/Lp
1,6233

Densitatea
retelei
D=(Lp+Σli)/F
0,3549
Lungimile
curbelor de in plan in teren (km)
nivel
1260 0,0063022 0,01813061
1240 0,0164097 0,047208516
1220 0,023663 0,06807546
1200 0,0299238 0,086086939
1180 0,040497 0,116504689
1160 0,0498363 0,14337244
1140 0,0591553 0,170182077
1120 0,0708952 0,203956243
1100 0,0854232 0,245751554
1080 0,0997161 0,286870138
1060 0,1129992 0,325083918
1040 0,133802 0,384931013
1020 0,1589834 0,457374684
1000 0,1848415 0,531765075
980 0,6422723 1,847733918
960 0,6367278 1,831783142
940 0,7098014 2,042006387
920 0,7203135 2,072248389
900 0,6535153 1,880078481
880 0,5381256 1,548117319
860 0,4367834 1,256568987
840 0,3448632 0,992126525
820 0,2503077 0,720102704
800 0,138452 0,3983084
Total 17,67436761

Cota curba
Cota punct
Punct nivel inferioara d1 d e
(Ci=Cinf+(d1/d)*e)
(Cinf)
A 920 0,0011 0,0038 10 922,89
B 850 0,0171 0,0231 10 857,40
C 820 0,0147 0,03 10 824,90
D 780 0,0243 0,0548 10 784,43
E 920 0,0007 0,0035 10 922,00
F 900 0,0006 0,0122 10 900,49
 Suprafete despadurite Suprafete impadurite Suprafata totala
2 2 2
Fd [km ] Fp [km ] F [km ]

plan teren plan teren teren

0,00079922 0,105160526 0,0215 2,8291 2,9342

Coeficient de impadurire
Cp=Fp/F

0,964160538
 PRECIPITAŢIILE MEDII PE BAZIN
PLOI TORENŢIALE

2.1 Distribuţia spaţială a precipitaţiilor

Una din problemele principale în hidrologie este evaluarea corectă a cantităţii

de precipitaţii care este recepţionată de un bazin hidrografic într-un interval de
timp.
Într-un bazin hidrografic pot exista un număr insuficient de posturi
pluviometrice sau acestea pot fi situate doar în zonele accesibile ale bazinului. În
plus, distribuţia precipitaţiei pe suprafaţa unui bazin este foarte diferită de la o
zonă la alta.
Utilizarea medierii aritmetice în stabilirea cantităţii medii de precipitaţii
căzute pe un bazin hidrografic este foarte simplă, dar are o precizie scăzută.
Rezultate mai bune ne oferă însă, metoda Thiessen şi metoda izohietelor.

2.1.1 Metoda poligoanelor Thiessen

Zonarea bazinului hidrografic se face ducând mediane de pe dreptele care

unesc posturile pluviometrice aflate în bazin sau într-unul vecin. Fiecărui post
pluviometric I se atribuie astfel o suprafaţă aferentă, determinată prin
planimetrare.
Dacă F este suprafaţa bazinului hidrografic, fiecare post pluviometric i
căruia i se atribuie suprafaţa Fi, va fi un coeficient de pierdere Ci = Fi / F.
Ploaia medie pe bazin va fi egală cu suma ploilor parţiale.
Pmed = Σ CiPi (2.1)
Tabelul 2.1. Calculul precipitaţiilor medii anuale pe bazin prin metoda poligoanelor
Thiessen
Staţia Suprafaţa Coeficientul Ploile Ploaia parţială
pluviometrică Fi [km2] Thiessen înregistrate Gi*Pi
Ci=Fi/F la postul i [mm]
Pi [mm]
A 40,8 0,258 780 201,24
B 33,5 0,212 740 156,88
 C 9,7 0,062 690 42,78
D 10,6 0,067 820 54,94
E 35,0 0,221 880 194,48
F 28,36 0,180 790 142,20
Total

Pentru bazinul hidrografic din figura 1.1 - aplicaţia 1, cu suprafaţa

F = 28.2 km2 s-au determinat poligoanele Thiessen aferente posturilor
pluviometrice A, B, C, D, E, F cu suprafeţele parţiale date în tabelul 2.1.(fig.2.1).

2.1.2. Metoda izohietelor

O izohietă este locul geometric al punctelor pe care cade aceeaşi cantitate

de precipitaţii, într-o perioadă dată. Desenarea izohietelor pe un bazin hidrografic
se face în funcţie de topografia terenului şi de numărul de staţii pluviometrice
existente în bazin (fig.2.2).
Pentru obţinerea ploii medii pe bazin se efectuează măsurarea pe un plan a
suprafeţelor situate între două curbe izohiete vecine.
Calculul urmează etapele următoare:
se raportează suprafeţele parţiale cuprinse între două izohiete la suprafaţa totală
a bazinului, rezultând un coeficient de pondere Ci;
precipitaţia aferentă acelei suprafeţe se obţine prin medierea valorilor de pe
izohietele vecine Pi;
ploaia medie pe bazin va fi suma ploilor parţiale Ci * Pi.

Tabelul 2.2. Calculul precipitaţiilor medii anuale pe bazin prin metoda izohietelor
Înălţimea Suprafaţa Coeficient de Ploaia parţială
ploii Fi pondere [mm] Ci*Pi
[km2] Ci=Fi/F [mm]
[mm]
850-900 26,1 0,168 875 147,000
800-850 28 0,179 825 147,675
750-800 48,5 0,309 775 239,475
700-750 36,4 0,233 725 168,925
650-700 11,90 0,077 675 51,975
600-650 5,06 0,034 625 20,000
 Total
unde Pk este precipitaţia coresăunzătoare curbei izohiete k.

Figura 2.2. Bazinul hidrografic cu trasarea curbelor izohiete

Rezultatele obtinute prin cele trei metode sunt redate in tabelul 2.3.

Tabelul 2.3. Precipitaţiile medii anuale pe bazin

Media aritmetică Metoda Thiessen Metoda izohietelor

2.2.Validarea datelor cu distribuţie spaţială

Valorile colectate prin diferite metode sunt centralizate în buletine de către
observatori de la staţiile pluviometrice sau sunt stocate în bazele de date. Rolul
acestor date este de a fi folosite pentrui calcule statistice. Totuşi, înainte de
efectuarea unor calcule statistice trebuie făcută o validare a datelor.Populaţiile
statistice utilizate pot avea caracter omogen sau neomogen.
Cauzele neomogenităţii datelor analizate pot fi datorate:
modificării aparaturii de înregistrare;
modificarea amplasamentului aparaturii;
erorile de aparataj neobservate timp de mai mulţi ani;
erorile de citire datorate observărilor etc.

2.2.1 Validarea înregistrărilor privind precipitaţiile

În cazul precipitaţiilor, cea mai frecventă validare este efectuată pentru

totalurile anuale. Metoda folosită este cea de cumulare a totalurilor şi de
comparare a rezultatelor la două posturi pluviometrice. Reprezentarea grafică dă
posibilitatea trasării unei drepte de regresie, o modificare a pantei acesteia
sugerându-ne faptul că se înregistrează o neomogenitate în seria analizată.

2.2.2 Exemplu de calcul

La posturile pluviometrice A, B şi C situate în bazinul hidrografic din figura

2.1 s-au înregistrat, în 19 ani, cantităţile anuale d precipitaţii prezente în tabelul
2.4. Rezultatele cumulării acestor cantităţi de precipitaţii, la fiecare post
pluviometric, se reprezintă grafic, două câte două, după care se trasează dreapta
de regresie, care va reprezenta o anumită pantă.
Tabelul 2.4. Valorile precipitaţiilor anuale şi a precipitaţiilor cumulate la posturile
pluviometrice
Anul Procentul Precipitaţi Postul Precipitaţi Postul Precipitaţi
pluviometri i cumulate pluviometri i cumulate pluviometri i cumulate
c la postul A c la postul B c la postul C
A [mm] B [mm] C [mm]
[mm] [mm] [mm]
1 2 3 4 5 6 7
197 760 760 560 560 800 800
9
198 700 1460 580 1140 890 1690
0
1981 800 2260 600 1740 850 2540
198 780 3040 660 2400 820 3360
2
198 750 3790 970 3370 880 4240
3
198 700 4490 700 4070 800 5040
4
198 650 5140 680 4750 830 5870
5
198 760 5900 650 5400 840 6710
6
198 810 6710 640 6040 820 7530
7
198 800 7310 630 6670 860 8390
8
198 770 8080 650 7320 900 9290
9
199 780 8860 670 7990 910 10200
0
1991 920 10680 700 8690 600 10800
199 890 11470 680 9370 750 11550
2
199 960 12330 590 9960 780 12330
3
199 1000 13230 610 10570 800 13130
4
199 1080 14210 620 11190 820 13950
5
199 990 15100 640 11830 820 14770
6
199 1110 16110 630 12460 1300 15350
7

a) Posturile pluviometrice A şi B

Figura. 2.3. Graficul corelaţiei precipitaţiilor anuale la posturile A şi B.

Din graficul de mai sus se pot trage următoarele concluzii:

între anii 1990 - 1991 drepta de regresie se deplasează spre valori superioare,
modificându-şi panta;
se obţin două serii neomogene (1979 - 1990 şi 1990 - 1997);
valorile încercuite se abat din tendinţa generală putând fi considerate valori
excepţionale.
b) Posturile pluviometrice B şi C

Din graficul de mai sus se poate concluziona că seria este omogenă, dreapta de
regresie având aproximativ aceeaşi pantă.

c) Posturile pluviometrice B şi C

Concluziile care se pot trage sunt asemănătoare primei situaţii. Deplasarea

dreptei de regresie se realizează în cazul postului pluviometric A datorită uneia
dintre cauzele următoare: modificarea aparatului de înregistrare, modificarea
amplasamentului, modificările condiţiilor climatice etc.
 2.3.Ploi torenţiale. Curbă de cădere a ploii cu probabilitatea de calcul H = f (T).
Stratul de scurgere de pe suprafaţa unui bazin hidrografic

2.3.1 Ploi torenţiale

Debitul de calcul al viiturii în reţeaua de scurgere a unui bazin hidrografic necesar

pentru dimensionarea lucrărilor hidrotehnice în funcţie de clasa lor de importanţă
este dat de ploaia torenţială cu probabilitatea de calcul. Ploile torenţiale sunt ploi
foarte puternice, de origine ciclonică în marea lor majoritate, cu o durată mai mică
de 24 de ore. O ploaie este considerată torenţială dacă, pentru anumite durate,
depăşeşte următoarele valori ale înălţimii, recomndate de Berg (tabelul 2.5).

T(min) 5 15 30 45 60 120 240 360 720 1440

H(mm) 2.5 4.5 7.1 10.3 12.0 16.0 26.5 32.5 43.2 57.6

Ploile torenţiale au două particularităţi:

cu cât durata ploii este mai mare, cu atât intensitatea este mai redusă;
ploile torenţiale de mare intensitate nu acoperă decât o suprafaţă foarte redusă a
bazinului de recepţie, cel mult de ordinul zecilor de km2.

O caracteristică utilă a ploilor torenţiale este intensitatea:

i = H / T (mm / min) (2.2)
unde: H - înălţimea precipitaţiilor (mm);
T - durata precipitaţiilor (min).

2.3.2 Întocmirea curbei de cădere a ploii cu probabilitatea de

calculi

Curbele intensitate - durată - frecvenţă (I - D - F) exprimă legătura dintre

intensitatea şi durata ploilor torenţiale, corespunzătoare unei frcvenţe constante.
Frecvenţa este dată de formula:

f=n/t (2.3)
unde: n - numărul de ploi înregistrate cu aceeaşi intensitate şi durată;
t - perioada de înregistrare (ani).
Pentru România au fost stabilite relaţiile dintre intensităţile ploilor maxime cu
durata de 5 - 1440 minute, care sunt reprezentate în diagramele din figurile 2.7 şi
2.8, pentru următoarele frecvenţe: 1 /20, 1/ 10, 1 / 5, 1 / 3, 1/ 2, 1 / 1, 2 / 1.
Fig.2.7. Diagrama pentru calculul Fig.2.8. Diagrama pentru calculul
intensităţii ploii în zona 1 intensităţii ploii în zona 2

Aceste diagrame se aplică pe zone delimitate conform hărţii din figura 2.6.

2.3.3 Determinarea stratului de scurgere de pe suprafaţa unui

bazin hidrografici
 Determinarea stratului de scurgere constă în scăderea stratului de pierdere
din stratul de precipitaţii căzute pe bazin.
Pierderile sunt de mai multe categorii:
pierderi datorate reţinerii apei în micile depresiuni de pe suprafaţa versanţilor, în
iarbă şi în coroanele arborilor notate cu z; acestea sunt considerate ca depinzând
puţin de durata şi intensitatea ploilor şi de aceea se consideră aproximativ
constante, având valorile medii date în tabelul 2.6.

Natura acoperirii terenului z (mm)

Asfalt 2
Pavaj cu piatră 6
Fâneaţă, arături 10
Pădure cu fâneaţă 15
Pădure mare şi soluri acoperite cu muşchi 20

pierderi datorate infiltrării apei în sol, care depind de permeabilitatea şi structura

terenului, gradul de umiditate al acestuia, durata şi intensitatea ploii. Dependenţa
stratului de infiltraţie, funcţie de timp şi de natura terenului se poate determina
orientativ din curbele din figura 2.26

pierderi prin evaporaţie care pot fi neglijate deoarece timpul de producere a

scurgerii viiturii în cazul ploilor torenţiale este relativ scurt.
Reunind într-un sistem de axe de coordonate de cădere a ploii, curba de infiltraţie
şi pierderile z, se poate determina stratul de scurgere pe cale grafică
(figura.2.27.).

Urmărind graficul de mai sus se constată că scurgerea nu începe o dată cu

căderea ploii ci numai după un interval de timp corespunzător momentului în care
intensitatea pierderilor devine egală cu intensitatea ploii (punctul C).
Dacă se doreşte determinarea scurgerii la un moment oarecare t grosimea
acestui strat va fi:

h = H - ΣΔ (2.4)
unde: H - coordonata curbei de cădere a ploii;
ΣΔ = hI + z - reprezintă ordonata pierderilor.

Cunoaşterea stratului de scurgere de pe un bazin hidrografic serveşte la

calculul debitului maxim al scurgerii din bazin.

2.4 Exemple de calcul

Pentru bazinul hidrografic Bahlui, Iaşi, se utilizează harta cu delimitarea

zonelor (figura 2.6.) şi se constată că bazinul hidrografic Bahlui face parte din zona
3. Folosind diagramele stabilite pentru această zonă se extrag intensităţile (mm /
min) corespunzătoare timpilor de 10, 20, …., 100 minute pentru frecvenţa 1 /10.
Ţinând seama de relaţia H = i * T rezultă înălţimile precipitaţiilor
corespunzătoare timpilor respectivi (tabelul 2.7).
 T (min) 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
H(mm) 19 28 35.4 40.8 44 46.2 49 50 51.6 53

În continuare se urmăreşte să se determine, utilizând metoda celor mai mici

pătrate un polinom de aproximare de gradul trei pentru curba ploii de calcul.
Polinomul de aproximare va fi:

H(t) = a1t + a3t2 + a4t3 (2.5)

Rezultă un sistem de 4 ecuaţii cu patru necunoscute reprezentând coeficienţii a1,

a'2, a3 şi a4 din dezvoltarea H(t). Matriceal, sistemul se scrie:

sau:
În urma rezolvării sistemului se obţin soluţiile:
a1 = 0.717476
a2 = 0.131897
a3 = - 0.0145681
a4 = - 0.0000597324

Polinomul de aproximare va fi:

H(t) = 7.17476 t + 0.0146681 t2 + 0.597324 * 10-4 t3

În figura 2.28 s-au reprezentat grafic funcţia H(t) şi valorile din tabelul 2.7.

Figura 2.28. Curba ploii de calcul

Pentru determinarea stratului de scurgere se reunesc pe acelaşi grafic

curba de cădere a ploii de calcul;
curba de infiltraţie:
pierderile z.

Din tabelul 2.6 rezultă z = 10 mm pentru fâneţe şi arături

Din figura 2.26 se extrage curba de infiltraţie pentru terenuri nisipo-argiloase şi
cernoziomuri cu structură bună.
Valorile stratului de scurgere corespund timpilor 10, 20, …, 100 min extrase din
figura 2.29 şi sunt redate în tabelul 2.8.
2.5 Concluzii

Evaluarea corectă a cantităţilor de precipitaţii este importantă pentru

determinarea debitelor maxime cu anumite probabilităţi de depăşire;
Înregistrarea cantităţilor de precipitaţii în buletinele staţiilor pluviometrice şi
funcţionarea aparaturii de înregistrare şi colectare a precipitaţiilor sunt adesea
afectate de erori. De aceea, este necesară o verificare şi o validare a valorilor
înregistrate înainte de utilizarea lor în proiectarea diferitelor lucrări hidrotehnice.
Calculele privind ploile torenţiale abordate în această lucrare au o importanţă mare,
fiind utilizate la:
lucrările de canalizare pentru evacuarea apelor meteorice din localităţi şi din
incinte;
lucrări de colectare şi transport a apelor de pe terenuri înalte;
lucrări de regularizare a scurgerilor de pe versanţi şi de desecare;
lucrări de regularizare a albiilor şi de traversare a cursurilor de apă;
studii de sistematizare urbană sau teritorială.
Densitatea
zapezii
(dz)
0,4

Strat zapada Echivalentul de apa din stratul de

hz (mm) zapada
hzp 600 mm
hzd 400 hap 240
had 160

o
Factorul grad-zi in mm/ C
25,03 26,03 27,03
Mp 1 1 1
Md 2,8 3,2 3,4
o
Tm C 10 12 14
o
Te C 0 0 0

Cedarea din stratul de zapada

haz=[1,1*ki*Cp+1,52*kv*(1+0,3w)+0,0125hp]*(Tm-Te)+1,5
hazp 17,8176
hazd 49,128
ziua 26,03

26,03
zona impadurita zona despadurita
Cp 1 0
kv 0,2 1
ki 0,06 0,06
w 4 4
hp 50 50

Echivalentul in apa al
stratului de zapada
27,03
hap 212,1824
had 82,872
 Mp Md hap had hazp hazd
o o
Ziua (mm/ C) (mm/ C) (mm) (mm) (mm) (mm)
25,03 1 2,8 240,00 160,00 10,00 28,00
26,03 1 3,2 230,00 132,00 17,82 49,13
27,03 1 3,4 212,18 82,87 14,00 47,60

Cantitatea totala de apa provenita din

topirea stratului de zapada in perioada 25-
27.03
hazp 41,82
hazd 124,73

Volumul total de apa V scurs din bazin

V=hazp*Fp+hazd*Fd [mc]
357259
 Modul de reprezentare al nivelurilor

Nivelurile cursurilor de apă măsurate prin mire hidrometrice simple sunt

înscrise în formulare-tip, iar cele provenite din limnigrafe sunt redate prin
reprezentări grafice la scări de la 1:5 la 1:20 numite limnigrafe (variaţia nivelurilor
în perioade de o zi, o săptămână sau o jumătate de lună).
Aceste date sunt publicate în periodice hidrologice editate la Institutul de
meteorologie cares tau la baza stabilirii regimului apelor dintr-un râu, necesită
întocmirea unor curbe şi grafice ce sunt prezentate în continuare.

3.1 Hidrograful nivelurilor

Prin hidrograful nivelurilor se înţelege reprezentarea grafică în ordine

cronologică a nivelurilor măsurate la un post hidrometric, de-a lungul unui interval
de timp (o lună, mai multe luni, un an, mai mulţi ani).
Pentru exemplificare se prezintă modul de întocmire a hidrografului
nivelurilor dintr-un an oarecare.
Din anuarul hidrologic au fost extrase pentru râul Bahlui, postul Iaşi,
nivelurile înscrise în tabelul 3.1.

Nivelurile înregistrate s-au reprezentat grafic într-un sistem de axe

rectangular, prin punctele de coordonate (Ti,Hi). Prin unirea acestor puncte s-a
obţinut hidrograful.
Pentru uşurarea construirii grafului redat în figura 3.1. pe ordonate s-au
reprezentat nivelurile medii lunare, iar pe abcisă timpul în luni.
În vederea creşterii gradului de precizie se recomandă reprezentarea
cronologică a nivelurilor medii zilnice.

3.2 Graficul de frecvenţă şi curba de durată a nivelurilor

Pentru construirea graficului de frecvenţă şi a curbei de durată, se

procedează astfel:
a) se împarte amplitudinea maximă a nivelurilor din perioada analizată în
intervale a căror mărime se alege convenţional (se recomandă 2-20 cm);
 b) se determină numărul de zile în care nivelurile s-au menţinut în limitele
fiecărui interval (frecvenţa), precum şi numărul de zile în care nivelurile au
înregistrat valori superioare (durata).
Calculul frecvenţelor şi a duratelor se poate efectua tabelar sau prin
procedeul grafic.
Folosind nivelurile medii zilnice din tabelul 3.1., se redau frecvenţele şi
duratele după formatul de calcul prezentat în tabelul 3.2.a.
Aceleaşi rezultate se obţin rin procedeul grafic, pe baza hidrografului
nivelurilor (nivelurile medii zilnice din anul respectiv).
În continuare, pentru uşurarea reprezentărilor grafice se redă modul de
întocmire a graficului de frecvenţă (figura 3.2.a) şi a curbei de durată (figura
3.2.b), folosindu-se hidrograful nivelurilor medii lunare (precizia este mai scăzută
faţă de cazul în care s-ar fi folosit hidrograful nivelurilor medii zilnice).

3.3 Concluzii

a)Din analiza hidrografelor nivelurilor la diferite cursuri de apă se observă

gradul de neregularitate al nivelului de la an la altul cât şi de la un anotimp la altul.
b) Pentru fiecare an se constată o perioadă de niveluri mari (martie-iunie) şi
una sau două de niveluri mici (vara şi iarna).
Hidrograful nivelului trasat numai pentru perioada de niveluri mari se
numeşte şi hidrograf de viitură.
c) Principalele valori extreme ale nivelurilor sunt: nivelul maxim annual, minim
annual, maxim multianual şi minim multianual. Valoarea medie este dată de nivelul
mediu anual sau nivelul mediu multianual, calculate ca medii aritmetice.
d) Valorile caracteristice anuale ale nivelurilor pentru un număr suficient de
an (peste 20 ani) formează şiruri statistice care constituie baza de calcul a
valorilor asigurate şi a generării de noi valori, necesare în dimensiunea
construcţiilor hidrotehnice.
e) Din graful de frecvenţă rezultă numărul de zile dintr-o perioadă analizată
în care s-a observat o anumită mărime a nivelului, sau în care aceasta s-a menţinut
într-un anumit interval, iar din curba de durată rezultă numărul de zile în care
nivelul a fost egalat sau depăşit.
Când valorile obţinute cu ajutorul acestor reprezentări grafice sunt valori
asigurate, ele sunt utile în probleme de combatere a inundaţiilor, pentru
organizarea navizaţiei etc.
 TG.
NR. 20 RAUL: BAHLUET S.H.:
FRUMOS
DATA I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
1 135 135 147 132 129 130 124 135 125 130 130 132
2 137 136 140 132 128 126 124 130 125 128 130 132
3 135 136 141 132 129 124 127 129 125 128 130 132
4 131 141 140 132 130 126 129 131 123 129 130 132
5 130 165 135 132 130 130 125 135 123 129 130 132
6 130 173 132 131 131 132 124 133 124 128 130 131
7 130 167 133 131 134 132 124 132 125 128 130 131
8 130 163 139 132 134 132 124 131 125 128 130 130
9 130 150 141 132 130 131 126 131 126 128 131 130
10 130 143 142 133 129 127 125 130 126 128 132 130
11 131 136 139 133 130 125 129 128 125 135 132 130
12 131 132 139 133 129 125 134 126 124 132 132 130
13 132 132 137 139 130 129 136 126 124 128 132 130
14 132 131 144 145 131 132 141 125 125 129 133 130
15 132 131 145 135 133 130 134 125 124 129 143 130
16 133 132 138 133 131 127 131 126 125 130 139 130
17 134 133 140 132 131 126 129 124 130 130 133 130
18 134 134 148 132 133 127 128 122 129 130 132 130
19 135 136 143 132 131 127 139 123 128 130 132 133
20 135 135 138 132 131 127 139 123 128 130 131 132
21 135 132 134 130 130 130 127 121 128 130 130 132
22 133 131 135 130 131 127 126 123 128 130 130 132
23 132 132 133 131 132 128 128 125 128 130 131 129
24 131 137 133 132 134 128 131 124 129 130 132 128
25 132 141 133 132 133 128 131 123 132 130 131 129
26 133 136 132 131 131 126 129 123 132 130 131 130
27 134 141 134 131 129 125 127 127 130 130 132 131
28 135 148 136 131 129 125 126 131 130 130 132 132
29 136 150 136 131 129 124 125 129 130 130 132 132
30 136 133 130 131 124 126 127 132 130 132 132
31 136 132 131 136 124 130 132
MED 133 141 138 132 131 128 129 127 127 130 132 131
MAX 138 180 150 151 136 133 188 137 133 136 146 134
DATA 2 6 1 14 24 8 19 5 25 11 15 19
MIN 130 130 130 130 128 124 122 120 122 128 130 128
DATA 4 21 5 6 1 3 5 18 4 2 1 23
188 / 120 /
MED.AN 132 MAX.AN MIN.AN
19.VII 18.VIII
 110 119 119 129 129 139 139 149 149 159 159 169 169 179 179 190
0 0 0 31 31 31 31 31
I F 0 0 31 0 0 0 0 0 31
D 31 31 0 0 0 0 0 0
0 0 0 18 23 25 28 29
II F 0 0 18 5 2 3 1 0 29
D 29 29 11 6 4 1 0 0
0 0 0 20 31 31 31 31
III F 0 0 20 11 0 0 0 0 31
D 31 31 11 0 0 0 0 0
0 0 0 29 30 30 30 30
IV F 0 0 29 1 0 0 0 0 30
D 30 30 1 0 0 0 0 0
0 0 8 31 31 31 31 31
V F 0 8 23 0 0 0 0 0 31
D 31 23 0 0 0 0 0 0
0 0 21 30 30 30 30 30
VI F 0 21 9 0 0 0 0 0 30
D 30 9 0 0 0 0 0 0
0 0 21 30 31 31 31 31
VII F 0 21 9 1 0 0 0 0 31
D 31 10 1 0 0 0 0 0
0 0 21 31 31 31 31 31
VIII F 0 21 10 0 0 0 0 0 31
D 31 10 0 0 0 0 0 0
0 0 23 30 30 30 30 30
IX F 0 23 7 0 0 0 0 0 30
D 30 7 0 0 0 0 0 0
0 0 12 31 31 31 31 31
X F 0 12 19 0 0 0 0 0 31
D 31 19 0 0 0 0 0 0
0 0 0 29 30 30 30 30
XI F 0 0 29 1 0 0 0 0 30
D 30 30 1 0 0 0 0 0
0 0 3 31 31 31 31 31
XII F 0 3 28 0 0 0 0 0 31
D 31 28 0 0 0 0 0 0
F 0 109 232 19 2 3 1 0 366
Anual
D 366 257 25 6 4 1 0 0
 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Hidrograful anual al nivelurilor medii lunare pentru anul 2004, raul Bahluet, S.H. Targu-Frumos Graficul de frecventa pentru nivelurile medii lunare

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Graficul de durata pentru nivelurile medii lunare

Hidrograful anual al nivelurilor medii lunare pentru anul 2004, raul Bahluet, S.H. Targu-Frumos
 Modul de reprezentare al debitelor lichide

Debitele de apă medii zilnice, medii lunare şi anuale, debitele maxime şi

minime lunare şi anuale, obţinute prin măsurători efectuate la posturile
hidrometrice ale cursurilor de apă, sunt publicate sub forma unor tabele în
periodice hidrologice editate de Institutul de meteorologice şi hidrologice.
Pentru caracterizarea regimului hidrologic al cursurilor de apă şi pentru
multiple determinări din domeniul gospodăririi apelor (exemplu: folosirea capacităţii
lacurilor de acumulare) este necesar ca datele hidrometrice, privind aceste debite
lichide, să fie prezentate deseori sub forma unor curbe ce vor trebui elaborate în
funcţie de problemele care urmează a fi rezolvate.

4.1 Hidrograful debitelor

Prin hidrograful debitelor (Q(t)) se înţelege o reprezentare grafică

corespondentă hidrografului de nivel, care reprezintă veriaţia debitului în ordine
cronologică, la un post hidrometric al unui curs de apă.
Intervalele cronologice folosite la întocmirea hidrografelor de debite, depind
de gradul de precizie urmărit. Pentru hidrografe din perioada apelor mari,
intervalele pot fi de la o oră până la o zi, pentru hidrografe anuale de l săptămână
până la o lună etc.
Valoarea debitului pentru fiecare interval este media debitelor înregistrate
în intervalul considerat.
În continuare se prezintă un exemplu de întocmire a hidrografului debitelor
pe o perioadă de un an.
În tabelul 4.1. sunt redate debitele extrase din anuarul hidrologic pe un an
oarecare, pentru râul Bahlui, postul Iaşi.
În figura 4.1, se redă hidrograful annual al râului Bahlui la Iaşi cu intervalul
cronologic lunar.
 4.2 Curba integrală a debitelor afluente

Această curbă reprezintă creşterea în raport cu timpul a volumelor de apă afluente

care trec ptintr-un profil al unui curs de apă, volume obţinute prin însumarea în
timp a debitelor hidrografului respectiv.
Curba integrală a debitelor se poate exprima analic prin relaţia:
Vt = ∫toQ dt (4.1.)
unde:
Vt = volumul afluent care a trecut prin profilul studiat din momentul
considerat până la timpul “t”.
Volumul total scurs până la finele duratei T (durata hidragrfului debitelor) se
obţine în mod analog şi anume:
T
Vt = ∫ Qdt = Q ⋅ T
0 (4.2)
unde:
Q = debitul afluent mediu pe durata T.
Calculul volumului afluent se poate efectua şi prin metoda aproximativă de
totalizare, împărţind perioada de timp (T) în intervale egale (∆ t), pentru fiecare
interval stabilindu-se debitul mediu afluent ( Qi ) şi înlocuind integrala prin suma
volumelor parţiale (ecuaţia integrală transcrisă în diferenţe finite cu pasul (∆ t).
Deci se poate scrie
n n
VT = ∑ Q ⋅ ∆t = ∑ ∆Vi
i =1 i =1 (4.3.)
unde
Qi = debitele afluente medii corespunzătoare intervalelor “i”;
∆t = durata unui interval;
n = numărul total de intervale în care a fost împărţită durata T;
∆Vi = volumele parţiale corespunzătoare intervalelor “i”.
Intervalul ∆t are o durată aleasă în funcţie de gradul de exactitate al
calculului dorit, precum şi de perioada de timp în care se modifică debitul cursului
de apă. În cazul debitelor aproximativ constante, pentru perioade lungi ∆t poate fi
mai mare. Intervalul ∆t se poate admite de 1-10 zile.
Pentru exemplificare se prezintă în continuare modul de întocmire a curbei
integrale a debitelor afluente pe o perioadă de un an, pentru râul Bahlui, postul Iaşi.
 Rezultatele obţinute sunt reprezentate sub forma curbei OBFEA, care este
curba integrală a debitelor afluente pe timp de un an (figura 4.2).
Ordonata punctului final A al curbei integrale reprezintă volumul total annual
VT (m3).
Prin împărţirea acestui volum cu numărul de secunde dintr-un an, rezultă
valoarea debitului mediu annual:
VT
Q=
T
Q= (4.4)
Dacă unim originea coordonatelor cu punctul A, rezultă dreapta OA care se face un
unghi α0 cu abcisa.

Se observă că:
VT
m ⋅ tgα 0 = =Q
T (4.5)
unde “m” este un coeficient de transformare a dimensiunilor care ţine seama de
scara aleasă pentru VT şi T.
Pentru un moment oarecare t1, mărimea debitului se poate exprima prin:
dv
= m ⋅ tgα1
dt (4.6)
unde:
α1 – este unghiul de înclinare faţă de orizontală al tangentei geometrice duse
în punctul (G) de pe curba integrală, corespunzător duratei t1.
Pentru stabilirea debitelor afluente în orice moment cu ajutorul curbei
integrale se foloseşte scara radială a debitelor care se întocmeşte astfel:
Se trasează o verticală printr-un punct oarecare C de pe abscisă (cu cât
dorim o reprezentare grafică mai clară cu atât punctul C se ia mai depărtat de
origine).
Această verticală intersectează dreapta OA în punctul D şi rezultă
segmentul CD.
În funcţie de mărime alui Q se împarte verticala în intervale egale prin
intermediul unor puncte care unite cu originea dau curbele integrale ale debitelor
medii de valori rotunjite (0,1 m3/s – 0,8 m3/s). A rezultat astfel scara radială a
debitelor.
Pentru stabilirea debitului afluent Q1 într-un moment oarecare t1, se
trasează tangenta geometrică în punctul G al curbei integrale corespunzător
abscisei t1 şi se duce o dreaptă paralelă la această tangentă prin originea sistemului
de coordonate, obţinând la intersecţia ei pe scara radială mărimea debitului afluent
căutat (0,75 m3/s).
Curba integrală a debitelor afluente poate fi folosită şi în calculul
regularizării debitului prin acumulări.
Pentru a avea un debit defluent Q constant în tot timpul anului, curba integrală a
debitului defluent va fi chiar dreapta OA, pentru că în orice moment vom avea Q =
m⋅tg α0.
Diferenţa ordonatelor dintre curba integrală a debitului afluent şi curba
integrală a debitului defluent va reprezenta într-un moment dat volumul apei
reţinut în lac dacă diferenţa este pozitivă. Dacă diferenţa este zero, adică afluenta
este egală cu defluenta inseamnă că în lac nu vor avea loc variaţii de nivel. Când
diferenţa este negativă, deci afluenţa mai mică decât defluenţa, atunci pentru
satisfacerea defluenţei trebuie să se golească lacul sub nivelul iniţial, din rezerva
acumulată până la începutul anului.
Diferenţele ordonatelor din cele două curbe integrale, permit stabilirea în
orice moment a volumului apei din bazinul de acumulare şi în cazul existenţei în
aceasta a unui volum iniţial, făcând apel la curba caracteristică a acumulării W =
f(h) (variaţia volumului acumulării funcţie de înălţime), se poate întocmi graficul de
variaţie al nivelului apei în lac, în decursul perioadei perioadei de calcul.
Dacă trasăm o tangentă în partea superioară (prin punctul E) şi alta în partea
inferioară (prin punctul F) la curba integrală a afluenţei, tangente paralele cu
dreapta OA (curba integrală a defluenţei), diferenţa de ordonate între aceste
paralele reprezintă tocmai volumul de apă din lac (W) necesar pentru a avea un
debit defluent constant, egal cu Q.
Folosirea curbei integrale a debitelor afluente în sistemul de coordonate
rectangulare, este indicată numai pentru studiul acumulărilor cu regularizare anuală.
În cazul regularizărilor multianuale, sistemul de axe rectangular nu mai este
comod şi precis şi ca urmare se face apel la sistemul de coordonate cu axe oblice
care permite executerea curbei integrale la scară mare pentru volume şi pentru un
număr mare de ani.
Pentru întocmirea aceleiaşi curbe integrale din figura 6.2, în sistemul de
coordonate oblice, se procedează astfel (figura 4.3). Se roteşte axa absciselor (axa
timpului) în jurul punctului O în sensul acelor de ceasornic, până când dreapte OA
devine orizontală, păstrând axa volumelor verticală şi unghiului α0 constant. Rezultă
astfel axa timpilor fictivi Ot0 care pentru o valoare rotunjită a debitului Q
coincide cu noua poziţie a dreptei OA.
 Dacă Q nu are valoarea rtunjită, se roteşte pe puţin, dreapta OA mai sus sau
mai jos de orizontală, până când axa Ot0 care corespunde unui debit de valoare
rotunjită devine orizontală (cazul din figura 4.3).
În sistemul de coordonate oblic, coordonatele unui punct oarecare M se
determină astfel: abscisa pe paralela la axa volumelor, iar ordonata pe paralela la
axa timpilor reali, în punctul de intersecţie M.
Justificarea acestui sistem de coordonate oblic constă în faptul că prin
trasarea curbei integrale a afluenţei se urmăresc numai abaterile acestei curbe de
la linia debitului mediu, abateri ce pot fi cuprinse pe planşe în toată lungimea lor.
Scara radială a debitelor în sistemul de coordonate oblic se întocmeşte după
aceleaşi principii ca la sistemul rectangular.
Se consideră axa timpilor reali ca axa debitelor nule, iar axa timpilor fictivi
ca linia debitului de o valoare constantă rotunjită, cunoscută. Pentru comoditatea
citirii această scară poate fi construită şi în afara figurei cu curba integrală, cum
s-a procedat în cazul tratat (figura 4.4)
Construirea şi utilizarea curbei integrale a debitelor afluente în sistemul de
coordonate oblic se poate aplica şi la studiul regularizării anuale a debitelor. Modul
de lucru nu este prezentat deoarece depăşeşte cadrul acestei lucrări.

4.3 Concluzii

a) Hidrograful debitelor lichide măsurate într-o secţiune a unui curs de apă

are o importanţă fundamentală fiindcă constituie reperul comparaţiei dintre
realitate şi modelarea hidrologică teoretică.
b) Hidrograful debitelor pune în evidenţă anumite mărimi caracteristice de-a
lungul perioadei de timp pentru care a fost întocmit. De exemplu un hidrograf anual
permite să determinăm următoarele debite caracteristice: debitul maxim anual
(Qmed) şi debitul minim anual cu care se pot forma şiruri statistice ce stau la baza
calculului debitelor asigurate.
c) Curbele integrale ale debitelor afluente, trasate în sistemul de axe
rectangular sau oblic, prezintă o importanţă practică deosebită, servind la
stabilirea debitelor afluente în orice moment, precum şi la studiul regularizării
debitelor prin acumulări.
d) Studiu regularizării anuale a debitelor se poate efectua cu ajutorul curbei
integrale atât în sistemul de axe rectangular cât şi oblic, pe când studiul
regularizării multianuale a debitelor numia cu ajutorul curbei integrale în sistemul
de coordonate oblic.
 e) Pentru uşurarea folosirii curbelor integrale ale debitelor dim ambele
sisteme de coordonate, se stabilesc scările radiale respective.
NR. 20 RAUL: BAHLUET S.H.: TG. FRUMOS

DATA I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

1 0,088 0,079 0,070 0,059 0,124 0,035 0,031 0,032 0,051 0,064 0,062 0,095
2 0,088 0,070 0,065 0,058 0,078 0,043 0,029 0,035 0,056 0,061 0,063 0,093
3 0,088 0,070 0,070 0,057 0,076 0,040 0,026 0,037 0,056 0,059 0,064 0,091
4 0,088 0,070 0,079 0,056 0,076 0,043 0,024 0,040 0,056 0,056 0,065 0,089
5 0,123 0,069 0,088 0,055 0,076 0,045 0,021 0,042 0,050 0,053 0,065 0,087
6 0,109 0,055 0,155 0,054 0,074 0,058 0,019 0,045 0,044 0,051 0,066 0,085
7 0,106 0,054 0,143 0,053 1,181 0,054 0,029 0,045 0,043 0,048 0,067 0,085
8 0,106 0,054 0,112 0,054 0,938 0,050 0,039 0,045 0,034 0,056 0,094 0,086
9 0,096 0,054 0,122 0,055 0,282 0,287 0,049 0,045 0,034 0,064 0,090 0,086
10 0,071 0,054 0,093 0,056 0,178 0,107 0,060 0,046 0,034 0,072 0,085 0,086
11 0,070 0,054 0,066 0,057 0,167 0,089 0,070 0,046 0,039 0,071 0,081 0,086
12 0,070 0,062 0,065 0,058 0,175 0,072 0,080 0,046 0,038 0,070 0,077 0,086
13 0,079 0,079 0,108 0,059 0,116 0,055 0,090 0,046 0,023 0,068 0,072 0,087
14 0,088 0,088 0,092 0,060 0,078 0,037 0,100 0,046 0,030 0,067 0,068 0,087
15 0,088 0,097 0,108 0,060 0,076 0,038 0,089 0,044 0,039 0,066 0,071 0,086
16 0,088 0,096 0,114 0,060 0,070 0,039 0,077 0,044 0,049 0,065 0,074 0,084
17 0,078 0,116 0,126 0,060 0,064 0,040 0,066 0,045 0,045 0,064 0,078 0,083
18 0,056 0,203 0,108 0,060 0,058 0,040 0,054 3,52 0,044 0,062 0,081 0,082
19 0,070 0,281 0,089 0,060 0,054 0,041 0,043 17,9 0,059 0,061 0,084 0,081
20 0,087 0,281 0,071 0,062 0,054 0,042 0,031 23,4 0,104 0,060 0,087 0,080
21 0,088 0,235 0,053 0,064 0,054 0,043 0,020 0,528 0,088 0,059 0,091 0,078
22 0,088 0,211 0,053 0,066 0,055 0,042 0,020 0,242 0,085 0,059 0,093 0,078
23 0,087 1,99 0,054 0,068 0,069 0,041 0,020 0,195 0,083 0,058 0,096 0,078
24 0,070 3,78 0,055 0,070 0,224 0,041 0,020 0,204 0,081 0,058 0,099 0,077
25 0,063 0,478 0,056 0,072 0,395 0,040 0,020 0,136 0,078 0,058 0,102 0,077
26 0,070 0,293 0,056 0,064 0,059 0,039 0,020 0,082 0,076 0,058 0,104 0,076
27 0,062 0,163 0,057 0,067 0,049 0,038 0,020 0,064 0,074 0,059 0,102 0,076
28 0,062 0,085 0,058 0,073 0,044 0,037 0,022 0,057 0,071 0,059 0,100 0,075
29 0,078 0,000 0,059 0,587 0,049 0,036 0,025 0,056 0,069 0,060 0,099 0,075
30 0,080 0,000 0,059 0,400 0,044 0,034 0,027 0,063 0,067 0,061 0,097 0,074
31 0,088 0,000 0,060 0,000 0,034 0,000 0,030 0,056 0,000 0,062 0,000 0,114
MED m 0,083 0,297 0,083 0,087 0,164 0,053 0,041 1,523 0,055 0,061 0,080 0,084
r 2,655
MAX m 0,150 8,64 0,188 1,14 3,54 0,512 0,100 87,8 0,116 0,072 0,104 0,114
r
DATA m 5 23 9 29 7 9 14 20 20 10 26 31
r
MIN m 0,054 0,054 0,053 0,053 0,034 0,034 0,019 0,032 0,020 0,048 0,062 0,074
r
DATA m 18 6 21 7 30 30 6 1 13 7 1 30
r
MED.AN m 0,218 MAX.AN m 87.8 / 20.VIII MIN.AN m 0.019 / 6.VII
r r r
 RELAŢIA DEBIT-NIVEL (Q = f(H))

Într-o secţiune de scurgere a unui curs de apă, in mod obişnuit, există o

legătură directă între niveluri şi debite (odată cu creşterea nivelurilor cresc şi
debitele şi invers), denumită în hidrilogie: curba debitelor, cheia debitelor sau cheia
limnimetrică.

5.1 Determinarea curbei debitelor

Pentru stabilirea acestei curbe este necesar să se facă o serie de măsurători

de debite la diferite niveluri în acelaşi profil transversal al unui râu.
În practica hidrologică măsurătorile de debite şi de nivele se fac sistematic,
de către personalul staţiilor hidrologice, la posturile hidrometrice.
Având un număr suficient de debite măsurate la diferite niveluri, curba
debitelor se poate determina pe cale grafică sau pe cale analitică.
Procedeul grafic constă în reprezentarea punctelor de coordonate (Hi, Qi)
într-un sistem de axe rectangular. Printre aceste puncte se trasează curba
debitelor ca o curbă optimă, determinată de condiţia de minim a sumei pătratelor
erorilor (curba va trece prin mijlocul fâşiei ce încadrează punctele).
Pentru exprimarea analitică a curbei debitelor în cazul profilelor
transversale stabile cu forme parabolice, trapezoidale sau drepunghiulare se poate
utiliza o ecuaţie de forma:
Q = Q0 (H + a)n (5.1)
unde:
Q0 = debitul lichidul la nivelul (H +a) = 1;
a = parametru de nivel;
n = exponent.
Aceşti trei parametri caracterizează din punct de vedere hidrologic profil
transversal şi se determină pe baza şirurilor de date hidrometrice măsurate Qi şi
Hi procedându-se astfel:
- se logeritmează ecuaţia de mai sus, obţinându-se expresia
lg Q = lg Q0 + lg (H + a) (5.2)
care, în coordonate logaritmice reprezintă o dreaptă;
- se dă a valoare parametrul “a” şi se reprezintă grafic perechile de valori lg Qi şi lg
(Hi + a); dacă rezultă o dreaptă, atunci valoarea parametrului “a” este
corespunzătoare; în sens contrar se dau dau alte valori lui “a” până este satisfăcută
condiţia de liniariatate;
- odată stabilit parametrul “a” şi dreapta în coordonate logaritmice (lg Q şi lg (H +
a)) se precizează valorile termenului lg Q0, ca fiind ordonata punctului de
intersecţie dintre dreaptă şi axa lg (H + a) şi se calculează exponentul “n” ca fiind
egal cu tangenta trigonometrică a unghiului format de dreaptă şi axa lg Q.
Pentru profilele transversale ale cursurilor de apă îndiguite, sau cu debite în
lunci relativ mici faţă de întreaga secţiune de scurgere, ecuaţia debitelor se ia de
formă polinomială (în mod normal se alege o funcţie parabolică cu cel mult cinci
termeni) adică:
n
Q = ∑Qj ⋅ H j
j =0 ; j = 0,1,2,3,4 (5.3)
Şirul coeficienţilor Qj, j = 1,2,…….. se va determina din condiţia de minim a
sumei pătratelor erorilor:

∑ [(Q − f (H ))] → min

i i
(5.4)
unde:
Qi = debitele măsurate la nivelurile Hi;
f(Hi) = funcţia curbei debitelor care se propune.
Exprimarea condiţiei de minim conduce la un sistem de ecuaţii având ca
necunoscute parametrii Qj şi anume:
∂
∑ [Q − f (h )]
2
=0
∂Q j
(5.5)
În condiţii naturale nu există întotdeauna o legătură unică debite şi niveluri
într-un profil transversal al unui curs de apă; sunt cazuri când la acelaşi debit al
apei se pot înregistra diferite niveluri şi invers. Acest fapt se datoreşte
următoarelor cauze:
- variaţia pantei hidraulice a curentului de apă (mai mare în perioada de niveluri
crescătoare decât în perioade de niveluri descrescătoare), ce se înregistrează la
cursurile de apă cu panta longitudinală a suprafeţei libere foarte mic, în acest caz
curba debitelor prezintă la partea superioară un efect de histerezis, (figura 5.1);
- modificarea secţiunii de curgere în timp prin eroziuni şi depuneri (figura 5.2); în
acest caz soluţia constă în stabilirea mai multor curbe de debite; fiecare
corespunzând unei stări a albiei;
-existenţa podului de gheaţă care opune o rezistenţă hidraulică mai mare mişcării
curentului, decât cea a aerului;
Q1
= K < 1,0
Q2 (5.6)
unde:
Q1 = debitul corespunzător unui nivel H în timpul existenţiei podului de
gheaţă;
Q2 = debitul corespunzător aceluiaşi nivel fără pod de gheaţă;
Valoarea raportului K este dată de expresia:
3/ 2
1 C2  a
K= ⋅ 1 − 
2 C1  A (5.7)
unde:
C2, C1 = coeficienţii Chézy în situaţia cu pod, respectiv fără;
a = grosimea gheţii;
A = adâncimea medie a secţiunii curentului;
- shimbarea rugozităţii albiilor prin vegetaţie;
- formarea remuului provocat de baraje, confluenţe, zăpoare, poduri.

5.2 Extrapolarea curbei debitelor

Pentru valori extreme (maxime şi minime), dacă măsurătorile de debit nu s-au

putut face pe teren, în special la niveluri maxime, debitul se deduce prin
extrapolarea curbei debitelor.
Metodele de extrapolare se împart în două categorii: metode hidraulice şi
metode hidrometrice.
Metodele hidraulice se bazează pe folosirea parametrilor din formula lui
Chézy şi sunt: metoda Stewens, metoda Kriţki – Ménkel, metoda Breg-Epstein ş.a.
Metodele hidrometrice se bazează pe extinderea curbelor de legătură între
elementele hidrometrice considerate şi nivelul apei în râu şi sunt: metoda bazată pe
extinderea curbelor A = f(H) (variaţia secţiunii transversale funcţie de nivel) şi V =
f(H) (variaţia vitezei medii din secţiune funcţie de nivel), metoda Kravcenko,
metoda tangentei ş.a.
Metoda Stewens
Această metodă este recomandată pentru albii uniforme cu nivel H > 3,5 m ,
şi destul de late astfel ca raza hidraulică să poată fi asimilată cu adâncimea medie a
apei (R ~ Hm).
 Se pleacă de la formula de continuitate a debitului:
Q=A·V (5.8)
unde:
A = secţiunea transversală considerată;
V = viteza dată de formula lui Chézy

V = C RI ≈ C I ⋅ H m
(5.9)
Deci:
A = AC I ⋅ H m
(5.10)
Se consideră că mărimea C I este constantă de la o anumită valoare a
nivelului în sus ( K = C I ).
Rezultă:
(
Q = KA H m = f A H m ) (5.11)
ca fiind o legătură liniară.
Extrapolarea se face astfel:
- se trasează cheia debitelor (Q = f(H)) ce urmează a fi extrapolată la partea
superioară:;
Hm
- pe baza măsurătorilor de debit se determină valorile A şi se trasează
Hm
dreapta Q = f(A ) care se prelungeşte cât dorim;
- pe baza măsurătorilor făcute în secţiunea trranversală considerată se trasează
Hm
curba A = f(H) care se prelungeşte până la valoarea maximă a lui H;
- plecând cu acelaşi nivel (H1, H2 …. ) de pe ambele axe de coordonate şi
urmărind săgeţile din figura 5.3 rezultă punctele care indică extrapolarea curbei
debitelor.

Metoda de extrapolare pe baza curbelor: A = f(H) şi V = f(H)

Această metodă este recomandată în cazurilr când se dispune de un număr

suficient de măsurători în zona nivelurilor mxime.
Şi această metodă are la bază tot formula de continuitate a debitului:
Q = AV (5.12)
unde:
A = secţiunea transversală studiată,
V = viteza medie în secţiunea respectivă;
 Cunoscând curba A = f(H), calculată prin planimetrarea secţiunii transversale
la diferite niveluri şi curba V = f(H) obţinută prin măsurarea vitezei medii
corespunzătoare diferitelor niveluri, se poate face extrapolarea curbei debitelor
astfel:
- se trasează curba debitelor Q = f(H) ce urmează a fi extrapolată, curba
secţiunilor A = f(H) şi curba vitezelor medii V = f(H);
- se prelungeşte curba A = f(H) pe baza planimetrării secţiunii transversale;
- se prelungeşte curba V = f(H) ţinând seama de form şi rugozitatea albiei în
porţiunea de extrapolat;
- plecând de la o serie de niveluri (H1, H2 ……) se stabilesc secţiunile şi vitezele
medii corespunzătoare care înmulţite dau debitele ce indică extrapolarea.
Trasarea curbei debitelor şi extrapolarea ei folosind metoda Stewens,
pentru un exemplu numeric este redată în figura 5.3.

5.3 Concluzii

1. Stabilirea relaţiei debit-nivel este de o însemnătate majoră pentru practică, fiind

necesară la rezolvarea a numeroase probleme din domeniul hidrologiei, hidraulicei şi
economiei apelor.
2. Cu ajutorul curbei debitelor se poate stabili, cu uşurinţă, ce debit curge
prin secţiunea transversală a unui curs de apă numai prin simpla cunoaştere a valorii
nivelului apei în secţiunea considerată.
3. La folosirea curbei debitelor se presupune că albia râului este stabilă,
nedeformabilă în timp.
Deoarece acest lucru nu este posibil în natură, se impune verificarea
periodică în funcţie de intensitatea fenomenelor de nocelare care au loc, prin
repetarea măsurătorilor de teren, iar când abaterile sunt substanţiale, curba se
reface.
HIDROMETRIA VITEZELOR SI A DEBITELOR
IN RAURI

6.1 Fundamentarea teoretica

In albiile deschise naturale si artificiale (canale)viteza medie a intregii

sectiuni pline rezulta din multimea de viteze punctuale distribuite in tot cuprinsul
sectiunii.
Pentru masurarea vitezei locale in cursurile de apa de suprafata se pot
folosi:flotorul,batometrul tahimetru,tubul Pitot,sisteme laser si morisca
hidrometrica.
Aparatul cel mai utilizat in prezent,pentru masurarea vitezelor locale in
rauri,este morisca hidrometrica,datorita preciziei si comoditatii in utilizare.Se pot
folosi mai multe tipuri de moristi.Partile componente ale unei moristi hidrometrice
sunt:rotorul(elicea),corpul,coada de dirijare si dispozitivul de semnalizare si
inregistrare.

Figura 6.1 Schema constructiva a moristii hidrometrice

a - schema de detaliu b - schema de ansamblu
 Aparatul introdus in curentul de apa transforma prin intermediul elicei,viteza
orizontala a firelor de curent in viteza de rotatie.Intre viteza locala v a apei si nr
de rotatii n al elicei in unitatea de timp,exista o relatie liniara,care prin tararea
moristii in conditii speciale de laborator, este data de formula: v=a+nb
unde a si b sunt doua constane ale aparatului.
Daca intr-un punct al curentului s-au inregistrat S semnale in timpul
cronometrat T,atunci turatia n din ecuatia anterioara este data de formula:
n=N(S-1)/T
Moristile normale pot inregistra viteze de 0.05÷4,0 m/s,montand una sau alta
din cele doua moristi alea aparatului,dupa instructiunile furnizate de constructor.
Indiferent de tip, moristile hidrometrice pot fi cu tija sau suspendate.
Utilizarea moristilor cu tija se face pana la adancimi ale apei de 3.5m,iar pentru
adancimi mai mari se folosesc moristi suspendate.Pentru albii accesibile cu o barca
sau de pe o punte,se recurge la morisca cu tija care se introduce in apa
vertical.Cand accesul se realizeaza pe bacuri,vase sau poduri,morisca se suspenda
de un cablu iar pentru masuratori sistematice de lunga durata se construiesc
teleferice cu cabina.
Masurarea vitezelor locale se face pe cateva verticale intr-o sectiune
transversala a curentului de apa.Nr verticalelor se considera in functie de latimea
albiei,recomandandu-se:5verticale pentru latimi sub 100m,7 pentru 100÷300m,9
pentru 300-600m,etc.
In ceea ce priveste nr si pozitia punctelor pe o verticala, in mod curent,se fac
masuratori in 5 puncte pentru care se indica pozitiile: la suprafata curentului, la
0.2h, la 0.6h, la 0.8h si in apropierea fundului albiei. Datele obtinute permit
determinarea vitezei medii pe verticala prin metode analitice si grafo-analitice.
Relatiile de calcul pentru obtinerea vitezelor medii pe verticala sunt date in
tabelul 6.1

Adancimea[cm] Punctul standard Formula vitezei

medii[m/s]
<15 cm - -
15÷20 cm 0.6h vm=v0.6h
20÷40 cm S, f vm=(vs+vf)/2
40÷80 0.2h; 0.6h; 0.8h Vm=(v0.2h+2v0.6h+v0.8
h)/4
>80 cm S; 0.2h; 0.8h; f v=(vs+3v0.2h+3v0.6h+2v
0.8h+vf)/10
 6.2 Exemple de calcul

La un post hidrometric trebuie efectuata o masuratoare de

debit.Determinarea debitului trebuie precedata de o masuratoare de viteze cu
ajutorul moristii hidrometrice.

Tabelul 6.2 Elemente ale sectiunii transversale ale raului

6.2.1 Calculul vitezelor medii pentru fiecare verticala

In functie de adancimea in dreptul fiecarei verticale si utilizand formulele din

tabelul 6.1 se obtin urmatoarele valori pentru vitezele medii pe verticale:
VIm=(0.40+0.28)/2=0.34m/s (11.3)

VIIm=(0.89+2*0.74+0.65)/4=0.75m/s (11.4)

VIIIm=(0.95+2*0.90+0.80)/4=0.88m/s (11.5)

VIVm=(1+3*1.05+3*0.98+2*0.85+0.70)/10=0.949m/s (11.6)

VVm=(1.08+3*1.15+3*1.05+2*0.90+0.66)/10=1.014m/s (11.7)

VVIm=(0.84+3*0.90+3*0.79+2*0.67+0.49)/10=0.764m/s (11.8)

VVIIm=(0.50+2*0.45+0.40)/4=0.45m/s (11.9)
 6.2.2 Calculul suprafetei medii situate intre verticale si a
suprafetei totale a sectiunii udate

Pentru calculul acestor suprafete se intocmeste un profil transversal al

sectiunii analizate utilizind datele din tabelul 6.2.
Suprafetele verticale sectiunii, se determina cu ajutorul acestui profil
transversal utilizind formule geometrice pentru arii si anume :

AMS-I=0.25*2*0.5=0.25m2 (6.10)

AI-II=[(0.25+0.54)/2]*4=1.58m2 (6.11)

AII-III=[(0.54+0.72)/2]*5=3.20m2 (6.12)

AIII-IV=[(0.72+0.90)/2]*6=4.68m2 (6.13)

Figura 6.2 Profilul transversal al albiei

AIV-V=[(0.90+0.94)/2]*5=4.60m2 (6.14)

AV-VI=[(0.94+0.84)/2]*3=2.67m2 (6.15)

AVI-VII=[(0.84+0.38)/2]*2=1.22m2 (6.16)

AVII-MD=0.5*2*0.38=0.38m2 (6.17)
ATOTALA=ΣA=0.25+1.58+3.20+4.86+4.60+2.67+1.22+0.38=18.86m2
(6.18)

6.2.3 Calculul debitelor partiale care se scurg intre verticale

Figura 6.3 Hodograful vitezelor

Debitele partiale dintre verticale se obtin inmultind suprafetele dintre aceste

verticale cu viteza medie pe acea portiune din sectiune.

∆QMS-I=0.0858*2/2=0.085m3/s (6.19)

∆QI-II=[(0.085+0.405)/2]*4=0.98m3/s (6.20)

∆QII-III=[(0.405+0.6336)/2]*5=2.5965m3/s (6.21)

∆QIII-IV=[(0.6336+0.8541)/2]*6=4.4631m3/s (6.22)

∆QIV-V=[(0.8541+0.9531)/2]*5=4.518m3/s (6.23)

∆QV-VI=[(0.9531+0.641)/2]*3=2.39115m3/s (6.24)
 ∆QVI-VII=[(0.641+0.171)/2]*2=0.812m3/s (6.25)

∆QVII-MD=0.171*2/2=0.171m3/s (6.26)

∆QTOTAL=Σ∆Qi-j=16.01675m3/s (6.27)

Figura 6.4 Curba debitelor unitare

Calculul debitului in perioada de ape mari

Pentru perioadele cu ape mari se poate utiliza formula lui Chezy:

Q=AC√RI=A*1/n*R2/3I1/2
unde: n este rugozitatea albiei
A aria sectiunii transversale
I panta suprafetei apei
R raza hidraulica
Raza hidraulica se calculeaza utilizand formula R=A/P unde P este perimetrul
udat.
 6.3.1. Calculul debitelor scurse prin albia minora in timpul
apelor mari

Elementele care intra in formula lui Chezy sunt urmatoarele:

Perimetrul udat calculat aplicand teorema lui Pitagora(intre doua verticale
succesive)cunoscand adancimile apei pe cele 6 verticale si distantele dintre
verticale
________ ________ ________ ________
Pm = √(22+0.252) + √(42+0.292) + √(52+0.182) + √(62+0.182) + √(52+0.042) +
√(32+0.102) + √(22+0.502) + √(42+0.382) = 31.1133 m
(6.49)

Raza hidraulica la nivelul apei H0

Rm=Am/Pm=18.86/31.1133=0.606 m (6.50)

Rugozitatea albiei minore calculata din formula lui Chezy:

n = (Am*R2/3m*I1/2)/Q=[18.66*0.6062/3*√(5*10-4)]/15.6731=0.01926
(6.51)

Aria albiei minore Av la ape mari

Av=Am+∆H*B=18.86+0.56*29=35.1 m2 (6.52)

Raza hidraulica Rv a albiei minore pentru nivelul apei Hv

Rv=Av/Pm=35.10/31.1133=1.28 m (6.53)

Debitul scurs prin albia minora Qm comform formulei lui Chezy:

Qm=1/n*Av*R2/3v√I=1/0.01926*35.1*1.1282/3*√(5*10-4)=44.158m3/s
(6.54)
 6.3.2. Calculul debitelor scurse prin albia majora stanga

Aria sectiunii de scurgere

Ast=∆H/2*Lst=0.56/2*150=42m2 (6.55)

Perimetrul udat

Pst=√(∆H2+L2st)=√22500.3136=150.00104m (6.56)

Raza hidraulica

Rst=Ast/Pst=42/150.00104=0.279m (6.57)

Rugozitatea se considera ca avand valoarea n=0.076

Debitul scurs prin albia majora stanga este

Qst=1/n*Ast*R2/3st*√I=1/0.076*42*0.2792/3*√(5*10-4)=5.276m3/s
(6.58)

6.4 Trasarea cheii limnimtrice

6.4.1 Calculul debitului raului pentru un nivel oarecare

Calculul se efectueaza in succesiunea urmatoare:

Calculul perimetrului udat

P1=√(52+0.182)+√(62+0.182)+√(52+0.042)+√(32+0.12)+|√(1.22+0.32)=20.2446m
(6.59)

Calculul sectiunii de curgere

A1 = 0.5*5*(0.72-0.54) + 0.5[(0.72-0.54) + (0.9-0.54)]*6 + 0.5[(0.94-0.54) + (0.9-

o.54)]*5 + 0.5[(0.94-0.54) + (o.84-0.54)]*3 + 0.5(0.84-0.54)*1.2= 5.2 m2
(6.60)
Calculul razei hidraulice

R1=A1/P1=5.20/20.2446=0.2568m (6.61)

Calculul debitului raului corespunzator nivelului H1

Q1 = 1 / n*A1*R2/31√I = 1/0.01926*5.2*0.25682/3*√(5*10-4) = 2.4389m3\s

(6.62)

In tabel sunt prezentate valorile necesare trasarii cheii limnimetrice

H1 = 10.54 m H0 = 0.94 m HV = 1,5 m

Q1 = 2.4389 m3/s Q0 = 15.6731 m3/s QV = 50.4523 m3/s

Tabelul 6.4 Perechile de valori necesare trasarii cheii limnimetrice

Figura 6.6 Cheia limnimetrica Q = f (H)

Concluzii

Stabilirea vitezei de curgere a apei printr-o sectiune transversala a unui rau

este prima etapa in determinarea debitului lichid care tranziteaza aceasta
sectiune.Masurarea punctuala a adancimii apei ajuta la trasarea sectiunii
transversale si la determinarea sectiunii udate.Produsul dintre sctiunea udata si
viteza medie pe sectiune determina debitului scurs prin sectiune.Debitele lichide
masurate corespund unui nivel citit la mira hidrometrica.Perechile de valori debit-
nivel sunt utilizate la trasarea cheilor limnimetrice cu ajutorul carora se poate afla
in orice moment debitul cunoscand nivelul.
 HIDROMETRIA DEBITELOR SOLIDE

Abordarea teoretica a transportului de aluviuni de catre cursurile de apa are

o valabilitate redusa. Aceste lipsuri pot fi inlocuite prin efectuarea de masuratori
directe, separat pentru aluviuni de fund (tarate) si pentru aluviuni in suspensie. In
paralel cu masuratori de debit solid se pot face si masuratori privind morfologia
albiei, granulozitatea aluviunilor sedimentate si a celor in miscare si ale altor
elemente cuprinse in diverse formule de calcul.
Debitul solid tarat si debitul solid in suspensie se raporteaza intotdeauna la debitul
lichid si la nivelul apei din rau din momentul efectuarii masuratorii.

7.1. Debitul solid in suspensie

Aparatele folosite pentru masurarea cantitatii de aluviuni in suspensie

transportate de cursurile de apa, se numesc batometre. Cantitatea de apa necesara
a fi recoltata depinde de turbiditatea apei. La turbiditati foarte ridicate (5÷10
g/J)se recolteaza probe de 0,5 l,. iar la turbiditati foarte mici (sub 0,01÷0,02 g/1)
se recolteaza probe de apa de 2 ÷ 5 l. .
Determinarea debitului solid al aluviunilor in suspensie se obtine prin masuratori
simultane, de viteza a apei si a concentratiei aluviunilor, intr-un numar de puncte ale
sectiunii de curgere a raului.
Dintre tipurile de batometre utilizate se prezintii. in figura 7.1
batometrul Jukovski-Kolle. Aparatul consta dintr-un recipient metalic de forma
cilindrica, cu axul orizontal, prevazut cu clapete la cele doua capete in pozitie
inchisa prin resorturi. Batometrul este scufundat la adancimea necesara, prin tije
avand cele doua c1apete desehise prin cablurile actionate de operator de la suprafa
curentului de apa. Dupa umplerea cu apa a recipientului si uniformizarea curentului,
se inchid brusc clapetele prin eliberarea celor doua cabluri.
Din continutul batometrului se separa partea solida plin operatii de filtrare sau de
centrifugare, dupa care suspensiile se usuca si se cantaresc si prin rapoartele la
volumul total al probei W [cm3] se exprima concentratia aluviunilor in suspensie
prin relatia:
ρ = 10 6
p
w
[ ]
g / cm 3
 Concentratia de aluviuni in suspensie variaza in sectiunea transversala a unui
curent de apa asa cum se arata in figura 7.2. Cantitatea de aluviuni in suspensie
este maxima la fundul albiei si descreste spre suprafata curentului de apa unde
este minima si de asemenea se inregistreaza valori mai mari in firul curentului fata
de celelalte zone din sectiune.

Figura 7.1: Batometru pentru aluviuni in suspensie

Figura 7.2: Diagrama debitului de aluviuni in suspensie

Daca se noteaza cu ρ concentratia medie a aluviunilor in suspensie de pe o

vericala cu vmed viteza medie pe vertica1a, cu h adancimea apei in dreptul
verticalei si cu I semisuma distantelor dintre verticalele considerate intr-o
sectiune a albiei, debitul total de aluviuni in suspensie pentru un anumit nivel al apei
se poale exprima prin:
Qs=0.5 [hl vmedPII, +( hi Vmcdl ρ1 + h2 vmed2 ρ 2 ) l2 +...+ hn vmed,n ρ n ln+1]
 La cursurile de apa importante, cu adancimi mari, pentru deteeminarea
conceratratiei de aluviuni, se recomanda utilizarea instalatiei alcatuita dintr-o
priza de apa montata la capatul unei conducte flexibile, prin care se extrag probe
de apa cu ajutorul unei pompe fixate la bordul unei ambarcatiuni.
, . "
Calculul debitului solid in suspensie
In punetele in care se fac masuratori de viteza se fac si colectari de probe
de apa tulbure cu care se fac determinari ale concentratiei de aluviunl prin filtrare
si cantirire.
ρ=
p
[g / l ]
w
Intr-o sectiune transversala a unui rau putem avea umatoarele tipuri de
masuratori:
-complete care se fac in toate verticalele de viteza in toate punctele standard in
care s-au masurat vitezele;
- la 0,6 h, in toate venicalele de viteze;
- la suprafata;
- simple, doar in anumite puncte si anumite verticale.
Metodele de calcul ale debitului solid in suspensie sunt:
a) Metoda analitica care presupune calculul debitelor partiale de aluviuni in
suspensie ∆Ri si insumarea lor pe intreaga sectiune:
n n
α i + α i +1
R = ∑ ∆Ri = ∑ Aij
i =1 i =1 2 unde:
Aij este suprafa partiala cuprinsa intre doua verticale vecine de prelevare a
probelor;
α i si α i +1 sunt debitele de aluviuni in suspensie, unitare medii pe venicalele
respective, acestea calculandu-se cu formule asemanatoare cu cele, folosite la
calculul vitezelor medii pe verticala pe baza punctelor standard.
De exemplu pentru o verticala in care s-au masurat debite de aluviuni in suspensie
in cinci puncte(la suprafata, 0,2h; 0,6 h;0,8h si la fundul albiei) se foloseste
fonnula:
( )
α = ρ s v s + 3ρ 0.2 h v0.2 h + 3ρ 0.6 k v0.6 h + 2 ρ 0.8 h v0.8 h + ρ f v f
unde:
p
ρ=
w este concenratia de aluviuni in suspensie determinata prin filtrare si
cantarire [g/l]; vi este viteza medie in punctul de masurare [m/s].
 b) Metoda grafomecanica - consta in trasarea curbei de variatie a debitelor
unitare medii de aluviuni in suspensie si planimetrarea suprafetei cuprinse intre
aceasta curba si linia apei corespunzatoare nivelului de calcul.
c) Metoda grafoanalitica - consta in determinarea suprafetei determinate
ca la metoda grafomecanica si calculul acesteia tinand seama de figurile geometrice
formate intre verticalele de masurare.

7.2. Debitul solid tarat

Pietrisurile si nisipurile misate de curentul de apa pe fundul albiei se pot

masura sub forma debitului solid de fund prin insumarea unor debite elementare gf
care reprezinta cantitatea de aluviuni tarate ce trece in unitatea de timp prin
latimea partiala b si se calculeaz1a cu formula:
gf =
100 P
[g / m ⋅ s ]
b⋅t
unde:
Peste greutatea in g a aluviunilor care trec prin latimea b [cm], in timpul t [s].

Figura 7.3: Masurarea debitului solid tarat

Daca se notam cu l1, l2, …,1n+1 distantele dintre Vemcmete care trecprin
mijlocul fasiilor b, atunci debitul solid tarat total Gr se poatae calcula cu relatia:
Gr= 0,5 [g1l1+(g1+g2)l2 +...+ gnln+1]
Suma distantelor l1,12, ...,ln+1 formeaza latimea activa B de circulatie a aluviunilor
tarate, iar prin latimea partiala b se intelege latimea aparatului utilizat.
Batometrele sunt folosite pentru colectarea aluviunilor tarate si sunt
construite astfel incat sa nu perturbe regimul de curgere al curentului de apa.
 Cel mai simplu batometru se prezinta sub forma unei cutii din plasa de sarma
cu ochiuri mici, avand partea anterioara desehisa pe o latime b, fixate pe
patul albiei
printr-o bara metalica (figura 7.4)

Figura 7.4 Batometru plasa

Pentru masurare se inregistreaza prin cronometrare intervalul de timp t in

minute cat batimetrul a ramas pe fundul albiei, iar dupa extragerea aparatului din
apa se descarca continutul de aluviuni si se cantarese. Ptmtru determinarea
compozitiei granulometrice a aluviunilor tarate se fac probe de cernere a
materialului retinut in batometru.
La cursurile de apa mici masurarea debitului aluviunilor tarate se poate face
si prin practicarea unui sant, cu dimensiuni cunoscute, asezat perpendicular pe
albie. Determinarea aluviunilor tarate captate de sant se efectueaza prin ridicari
hidrografice succesive ale configuratiei santului.

Calculul debitului solid tirat

Aluviunile tarate sunt cele transportate de rauri pe fundul albiei si au o

compozitie granulometrica mai mare decat cele in suspensie.
Calculul debitului solid tarat se face prin urmatoarele metode:
a) Metoda analiticia - presupune insumarea aluviunilor tarate partiale
(debitul care trece prin doua sectiuni verticale) pe intreaga sectiune.
n n
g + g i +1
G = ∑ ∆Gi = ∑ i li
i =1 i =1 2 unde:
gi si gi+1 sunt debite partiale tarate transportate de rau in verticala i, pe latimea b
a batometrului[g/m s;
li este distanta dintre varticalele i si i+1.
 b) Metoda garfomecanica, consta in trasarea curbei de variatie a debitelor
elementare tarate si planimetrarea suprafetei cuprinse intre aceasta curba si linia
apei corespunzatoare nivelului de calcul.
c) Metoda grafoanalitica, consta in trasarea curbei de variatie a debitelor
elementare tarate si calculul suprafetelor cuprinse intre aceasta curba si linia apei
aplicand formula: (figura 7.6)

Figura 7.5 Graficul variatiei debitului solid tarat prin metoda grafomecanica

Figura 7.6: Graficul variatiei debitului solid tarat prin metoda grafoanalitica
 Calclul debitelor solide cu ajutorul unor formule este insufficient alucidat
datorita unor factori necunoscuti. Pentru inlaturarea acestor lacune apare
necesitatea efectuarii unor masuratori directe atat pentru aluvinile in suspensie
cat si pentru aluviunile tarate.
Cunoasterea scurgerii solide prezinta interes in proiectarea si exploatarea
unor importante lucrari hidrotehnice asupra carora are effect defavorabil. Pe de
alta parte, aluviunile sub forma de nisip, pietris si prundis pot fi utilizate ca
agregate pentru betoane daca exploatarea si sortarea lor este economica.