BAZINUL HIDROGRAFIC (B.H.

) ŞI
REŢEAUA HIDROGRAFICĂ (R.H.)

Elementele definitorii ale bazinului hidrografic

Bazinul hidrografic, bazinul de recepţie sau bazinul

colector, al unei reţele hidrografice, reprezintă suprafaţa
teritoriului de pe care apele rezultate din precipitaţii şi cele
subterane se scurg şi pătrund în ramificaţiile reţelei.
În spaţiul bazinului hidrografic au loc toate procesele fizice,
care determină scurgerile hidrologice, de aici decurgând şi
importanţa sa în studiile hidrologice. Suprafaţa şi subteranul
bazinului hidrografic sunt elementele care influenţează
distribuţia precipitaţiilor atmosferice în parametrii
caracteristici ciclului hidrologic.
Limita bazinului hidrografic se trasează pe planurile de
situaţie în funcţie de relieful reprezentat prin curbele de nivel şi
este determinată de cumpăna apelor sau perimetrul bazinului
hidrografic; acesta se poate defini ca locul geometric al
punctelor de pe care apa rezultată din precipitaţiile
atmosferice se scurge gravitaţional spre reţeaua hidrografică
a bazinului.
Cumpăna apelor unui bazin hidrografic trecând prin
punctele cele mai înalte (culmi de munţi, coline, dealuri)
aparţine şi bazinelor învecinate.
La un curs de apă se poate stabili bazinul hidrografic
corespunzător profilului de închidere (secţiunea de vărsare),
cât şi cel corespunzător unui profil oarecare de pe cursul
respectiv, în care poate exista un post hidrometric, o
confluenţă, o captare de apă, o derivaţie, un lac de acumulare
etc. [Giurma I., ş.a., 1980].

1
 Delimitarea subbazinelor şi a zonelor interbazinale

Linia cumpenei apelor delimitează prin proiecţia

orizontală suprafaţa bazinului hidrografic.
După modul cum se realizează transportul apelor de
scurgere dintr-un bazin hidrografic în albia cursului principal,
se stabilesc două categorii de zone şi anume:
subbazine hidrografice, de pe care scurgerea este transportată
concentrat
prin intermediul unei reţele secundare de scurgere (afluenţi) în
cursul principal;
zone interbazinale, de pe care transportul scurgerii se
realizează pe întreaga
lungime a frontului de contact dintre zone şi cursul principal de
apă.
În figura 1.1 este redat planul de situaţie al unui bazin
hidrografic la scara 1:100 000, divizat în subbazine
hidrografice şi zone interbazinale.

Figura 1.1 Delimitarea pentru un bazin hidrografic a

subbazinelor şi a zonelor interbazinale

2
 Stabilirea epurei bazinului hidrografic

Epura bazinului hidrografic este o reprezentare grafică

prin intermediul căreia este redată variaţia mărimii suprafeţei
bazinului în raport cu lungimea cursului de apă principal.
În bazinul hidrografic din figura 1.1 se observă că
suprafaţa totală a bazinului (F [km2]) este împărţită de cursul
principal ABCDE în două:
Fd - suprafaţa bazinului aflată pe dreapta cursului principal;
Fs - suprafaţa bazinului aflată pe stânga cursului principal.
Pornind de la izvorul A al cursului principal până la
confluenţa din B, se determină suprafeţele parţiale: F1d pe
dreapta şi F1s pe stânga.
Suprafaţa bazinului hidrografic aferentă profilului situat
imediat amonte de confluenţa din B este: F1s + F1d.
În B, intervine pe dreapta cursului principal, afluentul FB,
cu suprafaţa subbazinului corespunzător F2.
Suprafaţa bazinului hidrografic aferentă profilului situat
imediat aval de confluenţa din B este F1s+F1d+F2 şi este
repartizată astfel:
pe dreapta: F1d + F2;
pe stânga: F1s.
Continuând astfel se obţin valorile suprafeţelor pe dreapta
şi pe stânga, corespunzătoare diferitelor profile caracteristice
de pe traseul cursului principal, precum şi lungimea acestuia ( l
[km]).
În profilul de închidere al bazinului hidrografic rezultă:
Fd = F1d + F2 + F3d + F5d + F7d
Fs = F1s + F3s + F4 + F5s + F6 + F7s
(1.1)
l = lAB + lBC + lCD + lDE
F = Fs + Fd
Pentru trasarea epurei bazinului se ia un sistem de axe
rectangular în care se reprezintă la scări convenabile, pe

3
ordonată, lungimea cursului principal, pe abscisa pozitivă, Fs
şi pe abscisa negativă Fd.
Pentru bazinul hidrografic din figura 1.1 s-a întocmit
epura reprezentată în figura 1.2. Suprafeţele au fost
determinate cu ajutorul planimetrului polar, iar lungimile cu
ajutorul curbimetrului.

Figura 1.2 Epura bazinului hidrografic

Au rezultat următoarele valori pentru bazinul hidrografic

din figura 1.1:

F1d=12,61 km2; F2 = 26,52 km2; F3d = 20,22 km2; F5d = 4,90

km2; F7d=5,34 km2;
Fd = 69,59 km2.

F1s=15,31 km2; F3s=19,31 km2; F4=35,43 km2; F5s=1,90 km2;

F6=10,51 km2;
F7s=5,91 km2; Fs= 88,37 km2.

4
lAB = 4,7 km; l BC = 8 km; l CD = 1,8 km ; l DE = 2,9 km; l =17,4
km

F= Fs + Fd = 69,59 + 88,37 = 157,96 km2

Lungimea bazinului hidrografic

Lungimea bazinului hidrografic L se defineşte ca fiind

distanţa măsurată de la vărsarea cursului principal până la
cumpăna apelor (obârşia cursului). În cazul unor bazine
asimetrice sau cu aspect curbat, lungimea bazinului hidrografic
este dată de linia mediană a bazinului (locul geometric al
punctelor aflate la mijlocul distanţei dintre versanţii opuşi).
În cazul bazinului hidrografic din figura 1.1 lungimea
este L = 22 km.

Lăţimea medie a bazinului hidrografic

Lăţimea medie a bazinului hidrografic B se determină

prin calcul, ca fiind raportul dintre suprafaţa şi lungimea
bazinului.

F
B
L (1.2)

unde:
F este suprafaţa bazinului hidrografic (km2); L, lungimea
liniei mediane a bazinului hidrografic (km).
Pentru bazinul hidrografic din figura 1.1 obţinem: B =
57,96/22 = 7,18 km.

Forma bazinului hidrografic

5
 Geometria suprafeţelor bazinului hidrografic este
extrem de variată şi numai cu abateri ar putea fi asimilată cu
figuri geometrice cunoscute.

a. Coeficientul de dezvoltare al cumpenei bazinului hidrografic

Valoarea coeficientului d se obţine ca raportul dintre

lungimea cumpenei apelor bazinului dat şi perimetrul unui
cerc având o suprafaţă egală cu a bazinului.

Lc Lc 51,0
d     1,145
lc 2 F 2 3,14  157,96 (1.3)
unde:
Lc este lungimea cumpenei bazinului hidrografic [km]; lc,
perimetrul cercului cu o suprafaţă egală cu suprafaţa bazinului
[km].

b. Coeficientul de dezvoltare al bazinului hidrografic

Coeficientul  este dat de raportul dintre lăţimea medie

şi lungimea bazinului sau de raportul dintre suprafaţa
bazinului şi suprafaţa pătratului având latura egală cu lungimea
bazinului.
B F
  2
L L (1.4)

F 157,96
 2
  0,326
L 22 2

c. Abaterea de la forma circulară

Relaţia care dă această abatere de la forma circulară

 este:

4F

Lc (1.5)
6
 4  3,14  157,96
   38,901
51

d. Coeficientul de asimetrie al bazinului hidrografic

Modul în care suprafaţa totală a bazinului hidrografic

este distribuită pe stânga sau pe dreapta cursului principal
determină asimetria. Acest coeficient a este dat de relaţia:
Fs  Fd 2( Fs  Fd )
a 
Fs  Fd F
2 (1.6)
2( Fs  Fd ) 2(88,37  69,59)
a   0,238
F 157,96

Deci pentru bazinul din figura 1.1 se constată o asimetrie de

stânga, adică pe stânga este dispusă cu 23,8% mai mult din
suprafaţa de drenaj decât pe dreapta cursului principal.

e. Idograma bazinului hidrografic

Idograma este o reprezentare grafică prin intermediul
căreia este redată variaţia lăţimii bazinului în raport cu
lungimea cursului principal de apă [Vladimirescu
I., 1984].
Referindu-ne la bazinul hidrografic din figura 1.1 se
calculează lăţimile medii ale zonelor direct aferente cursului
principal:

B BA = F BA/l BA = (F1d + F1s)/ l BA = F1/l BA = 27,92 /4,7

= 5,94 km

B CB= F CB/l CB = (F3d + F3s)/ l CB = F3/l CB = 39,53 /8,0 = 4,94

km (1.7)

7
 B DC = F DC/l DC = (F5d + F5s)/ l DC = F5/l DC = 6,8 /1,8 =
3,78 km

B ED = F ED/l ED = (F7d + F7s)/ l ED = F7/l ED = 12,25 /2,9

= 3,88 km

Într-un sistem de axe rectangular se reprezintă la scări

convenabile, lungimea cursului de apă principal pe abscisă şi
lăţimile medii pe ordonată. Originea sistemului de axe coincide
cu vărsarea cursului principal (E).
În B, C şi D intervin afluenţii FB, GC şi HD cu
subbazinele hidrografice corespunzătoare.
Lăţimile medii ale acestor subbazine se determină cu
relaţiile:

B BF = F BF/l BF = F2 /l BF = 26,52/3,0 = 8,84 km

B CG= F CG/l CG= F4 /l CG = 35,43/6,2 = 5,71 km
B DH = F DH/l DH = F6 /l DH= 10,51/4,0 = 2,63 km

În acelaşi sistem de axe, reprezentând grafic în mod

adiţional, lăţimile subbazinelor pe lungimile afluenţilor
respectivi, rezultă forma idogramei din figura 1.3.

Figura 1.3 Idograma bazinului hidrografic

8
 Curba hipsometrică şi altitudinea medie a bazinului
hidrografic
Curba hipsometrică este o reprezentare grafică a
repartiţiei suprafeţei bazinului hidrografic pe zone de
altitudine cu ajutorul căreia se determină ce procent din
suprafaţa bazinului are altitudini superioare acesteia.
Pentru determinarea curbei hipsometrice se ia un sistem
de axe rectangular, în care se reprezintă altitudinile pe
ordonată şi suprafeţele parţiale fi dintre curbele de nivel, pe
abscisă [Giurma I., ş.a., 1980].
Notaţiile folosite în figura 1.1 şi figura 1.4 au
următoarea semnificaţie:
H1 este cota curbei de nivel de cea mai înaltă altitudine [m];
H, echidistanţa curbelor de nivel [m]; C1 şi C0 sunt cotele
de pe cumpăna apelor, cea mai înaltă, respectiv cea mai joasă
[m]; fi , suprafeţele parţiale cuprinse între curbele de nivel de
ordinul “i”, i = 1,2,...,n [km2].

Figura 1.4 Curba hipsometrică a bazinului hidrografic

Construirea curbei se realizează prin reprezentarea

n

f i
perechilor de valori (Hi, i 1 ).
Altitudinea medie a bazinului hidrografic se calculează
după planul de situaţie cu curbe de nivel, considerând că
suprafaţa parţială fi, cuprinsă între curbele de nivel H i-1 şi Hi
H i 1  H i
are altitudinea medie 2 .

9
 Altitudinea medie a bazinului se obţine ca o medie
ponderată cu formula:
n

fH i i
H med  i 1

F [m]
(1.8)
Pentru bazinul din figura 1.1 se poate calcula:

1
H med  (500  22,92  450  21,32  400  22,62  350  13,81  300  16,51 
157,96
 250  17,41  200  16,61  150  13,05  100  10,51  50  3,2)  321,167 m

Dacă egalăm aria cuprinsă între curba hipsometrică şi

axele de coordonate, cu aria unui dreptunghi având ca bază
suprafaţa bazinului hidrografic, rezultă altitudinea medie a
bazinului egală ca înălţimea dreptunghiului.

Panta medie a bazinului hidrografic

Panta medie a bazinului hidrografic se determină după

planul de situaţie cu curbe de nivel, cu ajutorul relaţiei:
n
H  lc niv,i
I med  i
F [%] (1.9)
unde:
n

l c niv ,i
i este lungimea totală a celor n curbe de nivel din
bazinul hidrografic considerat.

10
 1
I med  0,100(9,5  24  18,5  21  24,5  18,0  13  6)  0,10
157,96

1.2. Elementele caracteristice ale reţelei hidrografice

(R.H.) aferente bazinului hidrografic studiat

1.2.1. Lungimea reţelei hidrografice

Lungimea totală a unei reţele hidrografice este formată

din lungimea cursului principal Lp şi lungimea afluenţilor li.
n
Ltotala  L p   li
i 1 [km] (1.10)

Lungimea unui curs de apă (principal sau afluent)

reprezintă distanţa exprimată în km, măsurată în plan orizontal
de la confluenţă spre izvor (figura 1.5).

13+700

km 4 km 8 km 12 km 16 km 17,4

km 0
izvor

2+900 4+700

Figura 1.5 Schema hidrografică a unui curs de apă

11
 Măsurarea şi kilometrarea se face pe teren şi pe hărţi
la scările: 1/10.000, 1/25.000, 1/50.000 etc. în funcţie de
gradul de precizie dorit. Kilometrul "0" se consideră intersecţia
liniei ţărmului cu linia talvegului (dacă râul se varsă în zona
litorală).
Măsurarea pe hărţi se face cu ajutorul curbimetrului sau a
compasului cu deschideri egale [Giurma I., ş.a., 1987].

Coeficientul de sinuozitate

Acest coeficient notat Ks reprezintă raportul dintre

lungimea râului Lr măsurată după toate sinuozitaţile lui şi
lungimea dreptei l care-i uneşte extremităţile.

Lr
Ks   1,0
l (1.11)

La măsurarea pe hartă a lungimilor apar erori datorită

faptului că deschiderea compasului influenţează exactitatea
măsurătorii. În cazul în care măsurătorile se fac cu acelaşi
compas, dar cu două deschideri diferite se poate folosi
următoarea relaţie pentru calculul lungimii râului :

 d1 
Lr  l1  (l1  l 2 ) N
 d 2  d1 
(1.12)

unde:
Lr este lungimea râului; l1, lungimea rezultată din
prima măsurare; l2, lungimea rezultată din a doua măsurare;
d1, valoarea deschiderii de compas la prima măsurare;
d2, valoarea deschiderii de compas din a doua măsurare; N,
scara hărţii folosite.

12
 Coeficientul de ramificare

Acest coeficient Kr reprezintă raportul dintre lungimea

tuturor ramificaţiilor (l1, l2, …,ln) ale unei reţele hidrografice
inclusiv cursul principal (Lp) şi lungimea cursului principal şi
este dat de relaţia:

l1  l2  ...  ln  L p
Kr 
Lp
(1.13)

Valorile lui Ks şi Kr sunt necesare pentru studii

privitoare la evoluţia albiei, calculul volumului lucrărilor de
dragare, a lucrărilor de regularizare a cursurilor în vederea
măririi capacităţii de transport a acestora, atenuarea undelor
de viitură etc. [Giurma I., ş.a., 1987].
Densitatea reţelei hidrografice

O reţea hidrografică va colecta un volum de apă mai

important cu cât va avea mai multe ramificaţii şi cu cât acestea
vor fi mai lungi.
Densitatea reţelei se stabileşte prin măsurători efectuate
pe hartă şi reprezintă raportul dintre lungimea tuturor
ramificaţiilor (l1, l2,…,ln) inclusiv lungimea cursului principal
(Lp) şi suprafaţa care înscrie reţeaua hidrografică respectivă
(F).

l1  l2  ...  ln  L p
D [km/km 2 ]
F (1.14)

Profilul longitudinal al reţelei hidrografice

13
 Profilul longitudinal este o reprezentare grafică a reţelei
hidrografice în plan vertical, întocmită după hărţi cu curbe de
nivel sau pe baza unor măsurători hidro-topografice şi exprimă
succesiunea cotelor terenului de pe fundul văilor.
Profilul conţine pe abscisă lungimea în km, iar pe
ordonată altitudinea în m, a diferitelor puncte caracteristice
(deasupra nivelului mării) (figura 1.6).

Figura 1.6 Schema profilului longitudinal al unui râu

Se remarcă faptul că valea de ordinul cel mai mare are

cote mai mici decât văile adiacente, ceea ce permite
alimentarea gravitaţională prin afluxul de apă al acestora.
Pantele cursurilor de apă cresc de asemenea, odată cu
creşterea altitudinilor.

Profile transversale

Profilul transversal reprezintă intersecţia unui râu cu un

plan vertical perpendicular pe direcţia de curgere a apelor.
Din punct de vedere hidrologic acest profil prezintă o
importanţă deosebită, deoarece în funcţie de caracteristicile lui
se stabileşte capacitatea de curgere, repartiţia vitezelor,
direcţia curenţilor longitudinali şi transversali ai râurilor etc.
Profilul transversal poate fi asimilat cu un dreptunghi,
trapez, parabolă sau combinaţii ale acestor figuri geometrice.

14
El este variabil şi diferă atât de la un râu la altul cât şi în lungul
aceluiaşi râu, fiind influenţat de forma şi structura văii.
Văile cu un profil transversal în formă de "V" sunt
caracteristice formaţiunilor tinere, neevoluate aflate la înălţimi
mari ale cursurilor de apă precum şi la râurile care străbat văile
adânci în formă de chei de origine tectonică şi erozivă sau
epigenetică dezvoltate în calcare. În acest caz râurile au doar
albie minoră îngustă şi sunt lipsite complet de albie majoră.
Văile mari, evoluate, cu profil transversal în formă de "U",
văile trapezoidale, precum şi zonele de şes, permit şi formarea
unor albii majore.
Albia minoră caracterizată prin scurgeri permanente, este
aceea prin care se scurg apele mici şi mijlocii (limitată la
nivelul debitelor medii multianuale).
Între albia minoră şi curentul de apă există o interacţiune
puternică tot timpul şi drept urmare apar afuieri şi depuneri.
Albia majoră în care se scurg apele mari în timpul viiturilor
este formată din albia minoră şi părţile laterale (luncile). Zonele
mai ridicate, aflate deasupra nivelului apelor mari, formează
terasele.
Lăţimile albiilor minore şi majore variază foarte mult de la un
curs la altul, precum şi de la un sector la altul pe acelaşi râu
[Vladimirescu I., 1984].
1.3. Concluzii

a) În cadrul unui bazin hidrografic are loc un proces

complex de transformare a unei părţi din precipitaţiile
atmosferice în cantităţi de apă care sunt colectate de către
reţeaua hidrografică. Zonarea bazinului hidrografic în
subbazine şi zone interbazinale ajută la înţelegerea acestor
procese, şi stă la baza întocmirii schemelor de amenajare
complexe a bazinelor hidrografice.
b) Epura bazinului hidrografic permite determinarea
suprafeţei de bazin hidrografic aferentă oricărui profil de
închidere situat între izvor şi vărsare, profil în care poate
exista un post hidrometric sau se proiectează o lucrare
15
hidrotehnică. Din această epură se observă că suprafaţa
drenată a bazinului hidrografic creşte pe măsură ce profilele de
închidere se situează către avalul cursului de apă. Mărimea
suprafeţei bazinului hidrografic prezintă importanţă în
stabilirea volumului de apă al râului şi are o influenţă directă
asupra formării scurgerii, determinând diferenţieri calitative
şi cantitative în structura regimului, astfel:
la formarea debitelor maxime provenite din scurgeri, odată cu
creşterea suprafeţei
bazinului hidrografic, scade probabilitatea acoperirii integrale
cu precipitaţii;
la scurgerea minimă, alimentarea subterană creşte cu
suprafaţa bazinului.
Suprafaţa unui bazin hidrografic se manifestă ca un regulator
al scurgerii şi anume: odata cu creşterea suprafeţei bazinului
se produce o regularizare a repartiţiei scurgerii anuale.
c) Lungimea şi lăţimea medie a unui bazin hidrografic
reprezintă două caracteristici foarte importante a căror
cunoaştere este necesară la prevederea volumului şi a
amplitudinilor viiturilor.Cu cât lăţimea medie a bazinului este
mai mică şi lungimea mai mare (bazin de formă alungită), cu
atât amplitudinea viiturilor va fi mai redusă. Idograma bazinului
hidrografic ne permite stabilirea lăţimii medii a bazinului în
orice punct situat în lungul cursului principal de apă.
d) Amplitudinea şi desfăşurarea viiturilor este influenţată
şi de forma bazinului hidrografic. Cu cât valoarea
coeficientului de dezvoltare a bazinului hidrografic este mai
mare, cu atât viiturile vor avea amplitudini mai accentuate.
e) Altitudinea medie a bazinului hidrografic, indică tipul
de relief în care se află acesta, după cum rezultă din
următoarea clasificare convenţională:
bazine de munte (H med > 600 m );
bazine de deal (200 m < H med  600 m );
bazine de câmpie ( H med  200 m );
mixte, formate din mai multe unităţi de relief.

16
Un bazin hidrografic sau o zonă din acesta situată la o
altitudine mare primeşte o cantitate mai mare de precipitaţii,
are o evaporaţie mai scăzută şi va avea o scurgere mai
bogată. De obicei bazinul hidrografic al unui râu este situat în
zone cu înălţimi diferite. Repartiţia suprafeţelor bazinului pe
zone de altitudini, dată de curba hipsometrică, influenţează în
mare măsură regimul hidrologic.
f) Panta medie a bazinului hidrografic este o
caracteristică cu influenţă mare asupra scurgerii, ea
determinând o anumită viteză de deplasare a apei pe versanţii
bazinului, în funcţie de care va rezulta intensitatea proceselor
de eroziune, transport şi depunerea particulelor solide din
bazin.
g) O reţea hidrografică va colecta un volum de apă mai
important cu cât va avea mai multe ramificaţii şi cu cât acestea
vor fi mai lungi.
h) O caracteristică a profilului longitudinal al unui curs de
apă constă în aceea că în majoritatea cazurilor are forma unei
curbe cu concavitatea în sus, explicabilă prin faptul că afluxul
de apă creşte din amonte spre aval şi odată cu acesta se
dezvoltă secţiunile transversale ale văilor care oferă la afluxuri
specifice, pierderi hidraulice mai mici. Pentru transportul
afluxurilor specifice, pierderile hidraulice micşorate impun
pante descrescătoare.

17
 PRECIPITAŢIILE MEDII PE BAZIN. PLOI TORENŢIALE

Distribuţia spaţială a precipitaţiilor

Una din problemele principale în hidrologie este

evaluarea corectă a cantităţii de precipitaţii care este
recepţionată de un bazin hidrografic într-un interval de timp.
Într-un bazin hidrografic pot exista un număr insuficient
de posturi pluviometrice sau acestea pot fi situate doar în
zonele accesibile ale bazinului. În plus, distribuţia
precipitaţiei pe suprafaţa unui bazin este foarte diferită de
la o zonă la alta, în zonele de munte şi cele colinare
recepţionându-se cantităţi mai mari de precipitaţii decât de
zonele de câmpie.
Utilizarea medierii aritmetice în stabilirea cantităţii medii
de precipitaţii căzute pe un bazin hidrografic este foarte
simplă, dar are o precizie scăzută. Rezultate mai bune ne oferă
însă, metoda Thiessen şi metoda izohietelor [Mussy A.,
1998].

Metoda poligoanelor Thiessen

Zonarea bazinului hidrografic se face ducând mediane

de pe dreptele care unesc posturile pluviometrice aflate în
bazin sau într-unul vecin. Fiecărui post pluviometric i se
atribuie astfel o suprafaţă aferentă, determinată prin
planimetrare.

18
 Dacă F este suprafaţa bazinului hidrografic, fiecare
post pluvometric i, căruia i se atribuie suprafaţa Fi, va avea
un coeficient de pondere Ci=Fi/F.
Ploaia medie pe bazin va fi egală cu suma ploilor
parţiale:

Pmed   CiPi (2.1)

Pentru bazinul hidrografic din figura 1.1- aplicaţia 1, cu
suprafaţa F=157,96 km2 s-au determinat
poligoanele Thiessen aferente posturilor pluviometrice
A,B,C,D,E şi F cu suprafeţele parţiale date în tabelul 2.1
(figura 2.1).

Tabelul 2.1 Calculul precipitaţiilor medii anuale pe bazin

prin metoda poligoanelor Thiessen
Ploile
Staţia Coeficient înregistrate Ploaia
Suprafaţa
pluvio ul la postul parţială
Fi
metric Thiessen pluviometric Ci Pi
[km2]
ă Ci=Fi/F i [mm]
Pi [mm]
A 40,8 0,258 780 201,24
B 33,5 0,212 740 156,88
C 9,7 0,062 690 42,78
D 10,6 0,067 820 54,94
E 35,0 0,221 880 194,48
F 28,36 0,180 790 142,20
1 6
Total  Fi  157,96 Ci  1,000  Pi  783,33
6 i 1  Ci  Pi  792,52
Precipitaţia medie anuală pe bazin este de 792,52 mm
prin metoda Thiessen şi de 783,33 mm prin metoda
medierii aritmetice.

19
 Figura 2.1 Bazinul hidrografic cu distribuţia
poligoanelor Thiessen

Metoda izohietelor

O izohietă este locul geometric al punctelor pe care

cade aceeaşi cantitate de precipitaţie, într-o perioadă dată.
Desenarea izohietelor pe un bazin hidrografic se face în
funcţie de topografia terenului şi de numărul de staţii
pluviometrice existente în bazin (figura 2.2).
Pentru obţinerea ploii medii pe bazin se efectuează
măsurarea pe un plan a suprafeţelor situate între două
curbe izohiete vecine.
Calculul urmează etapele următoare:
se raportează suprafeţele parţiale cuprinse între 2 izohiete
la suprafaţa totală a
bazinului rezultând un coeficient de pondere Ci;
precipitaţia aferentă acelei suprafeţe se obţine prin
medierea valorilor de pe
izohietele vecine Pi;
ploaia medie pe bazin va fi suma ploilor parţiale Ci Pi.

Tabelul 2.2 Calculul precipitaţiilor medii anuale pe bazin

prin metoda izohietelor
Înălţimea
Coeficient Ploaia
ploii Suprafaţa Pi  0,5( Pk  Pk 1 )parţială
de
(Pk-P Fi
pondere [mm] Ci Pi
k+1) [km2]
Ci=Fi/F [mm]
[mm]
850-900 26,1 0,168 875 147,000
800-850 28 0,179 825 147,675
750-800 48,5 0,309 775 239,475
700-750 36,4 0,233 725 168,925
20
 650-700 11,90 51,975
0,077 675
600-650 5,06 0,034 625 20,000
Total  Fi  157,96  Ci  1,000  Ci  Pi  775,05
unde Pk este precipitaţia corespunzătoare curbei izohiete k.

Figura 2.2 Bazinul hidrografic cu trasarea curbelor

izohiete

Rezultatele obţinute prin cele trei metode sunt redate în

tabelul 2.3.

Tabelul 2.3 Precipitaţiile medii anuale pe bazin

Media aritmetică Metoda Thiessen Metoda
izohietelor
1 6
 Pi  783,33
6 i 1  Ci  Pi  792,52 mm  Ci  Pi  775,05
mm
mm

21
 Validarea datelor cu distribuţie spaţială

Valorile colectate prin diferite metode sunt centralizate

în buletine de către observatorii de la staţiile pluviometrice
sau sunt stocate în bazele de date. Rolul acestor date este
de a fi folosite pentru calcule statistice.
Totuşi înainte de efectuarea unor calcule statistice
trebuie făcută o validare a datelor. Populaţiile statistice
utilizate pot avea caracter omogen sau neomogen. Cauzele
neomogenităţii datelor analizate pot fi datorate:
modificării aparaturii de înregistrare;
modificării amplasamentului aparaturii;
erorilor de aparataj neobservate timp de mai mulţi ani;
erorilor de citire datorate observatorilor etc. [Morell M.,
1999].

Validarea înregistrărilor privind precipitaţiile

În cazul precipitaţiilor cea mai frecventă validare este

efectuată pentru totalurile anuale. Metoda folosită este cea
de cumulare a totalurilor şi de comparare a rezultatelor la
două posturi pluviometrice.
Reprezentarea grafică dă posibilitatea trasării unei
drepte de regresie, o modificare a pantei acesteia
sugerându-ne faptul că se înregistrează o neomogenitate în
seria analizată.

Exemplu de calcul

La posturile pluviometrice A, B şi C situate în bazinul

hidrografic din figura 2.1 s-au înregistrat în 19 ani
cantităţile anuale de precipitaţii prezentate în tabelul 2.4.
Rezultatele cumulării acestor cantităţi de precipitaţii la
fiecare post pluviometric se reprezintă grafic două câte două,

22
după care se trasează dreapta de regresie care va prezenta
o anumită pantă.
Tabelul 2.4 Valorile precipitaţiilor anuale şi a
precipitaţiilor cumulate la posturile pluviometrice
Precip Precip Precipi
Postul itaţii Postul itaţii Postul taţii
pluvio cumul pluvio cumul pluvio cumul
Anul metric ate la metric ate la metric ate la
A postul B postul C postul
[mm] A [mm] B [mm] C
[mm] [mm] [mm]
1 2 3 4 5 6 7
1979 760 760 560 560 800 800
1980 700 1460 580 1140 890 1690
1981 800 2260 600 1740 850 2540
1982 780 3040 660 2400 820 3360
1983 750 3790 970 3370 880 4240
1984 700 4490 700 4070 800 5040
1985 650 5140 680 4750 830 5870
1986 760 5900 650 5400 840 6710
1987 810 6710 640 6040 820 7530
1988 800 7310 630 6670 860 8390
1989 770 8080 650 7320 900 9290
1990 780 8860 670 7990 910 10200
1991 920 10680 700 8690 600 10800
1992 890 11470 680 9370 750 11550
1993 960 12330 590 9960 780 12330
1994 1000 13230 610 10570 800 13130
1995 1080 14210 620 11190 820 13950
1996 990 15100 640 11830 820 14770
1997 1110 16110 630 12460 1300 15350

Posturile pluviometrice A şi B

23
 Figura 2.3 Graficul corelaţiei precipitaţiilor anuale la
posturile A şi B

Din graficul de mai sus se pot trage următoarele concluzii:

între anii 1990-1991 dreapta de regresie se deplasează
spre valori superioare
modificându-şi panta;
se obţin două serii neomogene (1979-1990 şi 1990-1997);
valorile încercuite se abat din tendinţa generală putând fi
considerate valori
excepţionale.

Posturile pluviometrice B şi C

24
Figura 2.4 Graficul corelaţiei precipitaţiilor anuale la posturile
B şi C

Din graficul de mai sus se poate concluziona că seria este

omogenă, dreapta de regresie având aproximativ aceeaşi
pantă.

c) Posturile pluviometrice A şi C

Figura 2.5. Graficul corelaţiei precipitaţiilor anuale la

posturile A şi C

Concluziile care se pot trage sunt asemănătoare primei

situaţii. Deplasarea dreptei de regresie se realizează în cazul
25
postului pluviometric A datorită uneia dintre cauzele
următoare: modificarea aparatului de înregistrare, modificarea
amplasamentului, modificării condiţiilor climatice etc.
Ploi torenţiale.
Curba de cădere a ploii cu probabilitatea de calcul
H=f(T). Stratul de scurgere de pe suprafaţa unui bazin
hidrografic

Ploi torenţiale

Debitul de calcul al viiturii în reţeaua de scurgere a

unui bazin hidrografic necesar pentru dimensionarea
lucrărilor hidrotehnice funcţie de clasa lor de importanţă este
dat de ploaia torenţială cu probabilitatea de calcul.
Ploile torenţiale sunt ploi foarte puternice, de origine
ciclonică în marea lor majoritate, cu o durată mai mică de 24
de ore.
O ploaie este considerată torenţială dacă pentru anumite
durate depăşeşte următoarele valori ale înălţimii, recomandate
de Berg (tabelul 2.5).

Tabelul 2.5 Valoarea înălţimii cumulate a precipitaţiilor

(după Berg)
T [min] 5 15 30 45 60 120 240 360 720 144
0
H [mm] 2,5 4,5 7,1 10, 12, 16, 26, 32, 43, 57,6
3 0 0 5 5 2

Ploile torenţiale au două particularităţi:

cu cât durata ploii este mai mare cu atât intensitatea este mai
redusă;
ploile torenţiale de mare intensitate nu acoperă decât o
suprafaţă foarte redusă a
bazinului de recepţie, cel mult de ordinul zecilor de km2.
26
 Pentru condiţiile ţării noastre ploile torenţiale mai prezintă
încă o particularitate şi anume: intensitatea maximă sau
nucleul se înregistrează la începutul ploii.
Prima particularitate foloseşte la stabilirea legăturii care
există între durata şi intensitatea ploilor torenţiale, iar cea de a
doua la stabilirea duratei critice a ploilor torenţiale
corespunzătoare fiecărui bazin hidrografic funcţie de suprafaţa
şi lungimea acestuia.
Ultima particularitate este foarte importantă deoarece
justifică reducerile care se pot face la debitul scurgerilor
pentru că ploile torenţiale cu nucleul la început dau scurgeri
mai mici decât cele cu nucleul spre mijloc sau spre sfârşit, ca
urmare a faptului că la începutul ploii se înregistrează
capacitatea maximă de infiltraţie a solului.
O caracteristică utilă a ploilor torenţiale este intensitatea:

H
i
T [mm/min]
(2.2)

unde:
H este înălţimea precipitaţiilor [mm]; T, durata
precipitaţiilor [min].

Întocmirea curbei de cădere a ploii cu probabilitatea de

calcul

Pentru interpretarea ploilor torenţiale este necesară

întocmirea curbei de cădere H=f(T). La această curbă se
ajunge prin prelucrarea statistică a datelor obţinute cu ajutorul
pluviografelor, pluviometrelor sau folosind curbele uzuale
privind ploile torenţiale, existente în literatura de specialitate,

27
adică curbele intensitate-durată-frecvenţă (I-D-F) stabilite tot
pe baze statistice [Giurma I., ş.a., 1980].
Aceste curbe exprimă legatura dintre intensitatea şi
durata ploilor torenţiale, corespunzătoare unei frecvenţe
constante.
Frecvenţa este dată de formula:
n
f 
t (2.3)
unde:
n este numărul de ploi înregistrate cu aceeaşi intensitate şi
durată; t, perioada de înregistrare [ ani ].
De exemplu, frecvenţa 1/10 înseamnă că relaţia
intensitate-durată poate avea loc odată la 10 ani.
Totodată se constată că există o diferenţă legată de
structura dintre frecvenţele calculate prin această metodă şi
frecvenţele relative (probabilităţi) calculate cu relaţia n/N unde,
N reprezintă numărul total de ploi înregistrate. Probabilităţile în
sensul hidrologic trebuie să se calculeze pe baza frecvenţelor
relative.
Pentru România au fost stabilite relaţiile dintre
intensităţile ploilor maxime cu durate de 51440 minute (24
ore), care sunt prezentate în diagramele din figurile
2.72.25, pentru următoarele frecvenţe: 1/20, 1/10, 1/5, 1/3, 1/2,
1/1, 2/1 [Giurconiu I., ş.a., 1977].

28
Figura 2.6 Zonele pentru aplicarea diagramelor cu
intensitatea şi durata ploilor

Figura 2.7 Diagrama pentru calculul intensităţii ploii în zona 1

29
Figura 2.8 Diagrama pentru calculul intensităţii ploii în zona

Aceste diagrame se aplică pe zone delimitate conform hărţii

din figura 2.6.

Determinarea stratului de scurgere de pe suprafaţa unui

bazin hidrografic

Determinarea stratului de scurgere constă în scăderea

stratului de pierderi din stratul de precipitaţii căzute pe bazin.
Pierderile sunt de mai multe categorii:
pierderi datorate reţinerii apei în micile depresiuni de pe
suprafaţa versanţilor,
în iarbă şi în coroanele arborilor notate cu z; acestea sunt
considerate ca depinzând puţin de durata şi intensitatea
ploilor şi de aceea se consideră aproximativ constante, având
valorile medii date în tabelul 2.6.

Tabelul 2.6 Valoarea pierderilor z

Natura acoperii terenului z [mm]
Asfalt 2
Pavaj cu piatră 6
Fâneaţă, arături 10
Pădure cu fâneaţă 15
Pădure mare şi soluri 20
acoperite cu muşchi

pierderi datorate infiltrării apei în sol, care depind de

permeabilitatea şi
structura terenului, gradul de umiditate al terenului, durata şi
intensitatea ploii. Dependenţa stratului de infiltraţie, funcţie de

30
timp şi de natura terenului se poate determina orientativ din
curbele din figura 2.26.
c) pierderi prin evaporaţie care pot fi neglijate deoarece timpul
de producere a scurgerii viituri în cazul ploilor torenţiale este
relativ scurt.

Figura 2.26 Curbele de infiltraţie totală pentru diferite

categorii de terenuri (după M.A.P.P.M.)
Reunind într-un sistem de axe de coordonate curba de
cădere a ploii, curba de infiltraţie şi pierderile z, se poate
determina stratul de scurgere pe cale grafică (figura 2.27).
H (mm)
A
Curba ploii de
calcul
h strat
Curba scurgere
infiltr B H
atiei
Figura
hi  strat
C Retineri pe sol

z pierderi
2.27
O
timpul (min)
Graficul de determinare a stratului de
scurgere

Urmărind graficul de mai sus se constată că scurgerea

nu începe odată cu căderea ploii ci numai după un interval de

31
timp corespunzător momentului în care intensitatea
pierderilor devine egală cu intensitatea ploii ( punctul C).
Dacă se doreşte determinarea scurgerii la un moment
oarecare t grosimea acestui strat va fi:

h = H -  (2.4)

unde:
H este ordonata curbei de cădere a ploii [mm]; =hi+z
reprezintă ordonata pierderilor.

Cunoaşterea stratului de scurgere de pe un bazin

hidrografic serveşte la calculul debitului maxim al scurgerii din
bazin [Giurma I., ş.a.,1980].

Exemplu de calcul

Pentru bazinul hidrografic Bahlui, Iaşi se utilizează harta

cu delimitarea zonelor (figura 2.6) şi se constată că bazinul
hidrografic Bahlui face parte din zona 3.
Folosind diagramele stabilite pentru această zonă (figura
2.10) se extrag intensităţile [mm/min] corespunzătoare
timpilor de 10, 20,...,100 minute pentru frecvenţa 1/10.
Ţinând seama de relaţia H = i x T rezultă înălţimile
precipitaţiilor corespunzătoare timpilor respectivi ( tabelul
2.7).

Tabelul 2.7 Înălţimea cumulată a precipitaţiilor

T 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
[min]
H 19 28 35, 40, 44 46, 49 50 51, 53
[mm] 4 8 2 6

În continuare se urmăreşte să se determine, utilizând

metoda celor mai mici pătrate un polinom de aproximare de
gradul trei pentru curba ploii de calcul.
32
 Polinomul de aproximare va fi:

H(t)= a1 + a2 t + a 3 t2 + a4 t3 (2.5)

Rezultă un sistem de 4 ecuaţii cu patru necunoscute

reprezentând coeficienţii a1, a2, a3 şi a4 din dezvoltarea H(t).
Matriceal sistemul se scrie:
 10 0 10 10 10
3  a   10 
 t i  t i1  t i2  t i 
 
1
  hi 
 i10
1 i 1
10
i 1
10
i 1
10     10i 1 
 t1 4  hi t i 
 t t     
2 3
ti  2  a
i i i

      10
i 1 i 1 i 1 i 1 i 1
 10 10 10 10 
 t i2 t 3
i t i
4
 t 5
i   a 3   ii h t 2

 i 1 i 1 i 1 i 1     i 1
 10 3 10 10 10
6
   10 
 t i t t  
4 5
t i  a   hi t i3 
  4   i 1
i i
 i 1 i 1 i 1 i 1  (2.6)
sau
 10 10 10 10

 10a1  a 2  t i  a 3  t i  a 4  t i   hi
1 2 3

 10
i 1
10
i 1
10
i 1
10
i 1
10
a
1  t i  a 2  t i  a 3  t i  a 4  t i   hi t i
1 2 3 4
 i 1 i 1 i 1 i 1 i 1
 10 10 10 10 10
a1  t i2  a 2  t i3  a 3  t i4  a 4  t i5   hi t i2
 i 1 i 1 i 1 i 1 i 1
 10 3 10 10 10 10
 1 i  2 i  3 i  4 i  
4 5 6
a t a t a t a t hi t i3
 i 1 i 1 i 1 i 1 i 1 (2.7)

33
10
 t i1  550
i 1
10
 t i2  38500
i 1
10
 t i3  0,3025 10 7
i 1
10
 t i4  0,25333  10 9
i 1
10
 t i5  0,220825  1011
i 1
10
 t i5  0,19784  1013
i 1
10
 t i hi  0, 2579  10 5
i 1
10 7
 t i2 hi  0,189462  10
i 1
10
 hi  417
i 1
10
 t i3 hi  0,152313  10 9
i 1

În urma rezolvării sistemului se obţin soluţiile:

a1 = 0,717476

a2 = 0,131897

a3 = - 0,0145681

a4 = 0,0000597324

Polinomul de aproximare va fi:

H(t) = 7,17476 + 1,31897 t - 0,0146681 t2 + 0,597324 10-4 t3

(2.8)

34
 În figura 2.28 s-au reprezentat grafic funcţia H(t) cât şi
valorile din tabelul 2.7.

Curba ploii de calcul

Pentru determinarea stratului de scurgere se reunesc pe

acelaşi grafic :
curba de cădere a ploii de calcul;
curba de infiltraţie ;
pierderile z.
Din tabelul 2.6 rezultă z = 10 mm pentru fâneţe şi arături.
Din figura 2.26 se extrage curba de infiltraţie pentru
terenuri nisipo-argiloase şi cernoziomuri cu structură bună.
Valorile stratului de scurgere corespund timpilor
10,20,...,100 min extrase din figura 2.29 şi sunt redate în
tabelul 2.8.
Tabelul 2.8 Variaţia în timp a stratului scurgerii de
suprafaţă
T 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
[min]
hi 7 14 19 23 24 24 24, 25 24, 24
[mm] 5 5

35
Figura 2.29 Determinarea stratului de scurgere

Concluzii

a) Evaluarea corectă a cantităţilor de pecipitaţii este

importantă pentru determinarea debitelor maxime cu anumite
probabilităţi de depăşire.
b) Înregistrarea cantităţilor de precipitaţii în buletinele
staţiilor pluviometrice şi funcţionarea aparaturii de
înregistrare şi colectare a precipitaţiilor sunt adesea afectate
de erori. De aceea, este necesară o verificare şi o validare a
valorilor înregistrate înainte de utilizarea lor în proiectarea
diferitelor lucrări hidrotehnice.
c) Calculele privind ploile torenţiale abordate în această
lucrare au o importanţă mare fiind utilizate la:
lucrările de canalizare pentru evacuarea apelor meteorice din
localităţi şi din
incintele diferitelor obiective economice şi sociale;
lucrări de colectare şi transport a apelor de pe terenurile
înalte, din afara
localităţilor sau a incintelor şi de pe platformele căilor de
comunicaţii;
lucrări de regularizare a scurgerilor de pe versanţi şi de
desecare;
lucrări de regularizare a albiilor şi de traversare a cursurilor de
apă, la proiectarea
36
cărora se iau în considerare şi solicitările maxime
corespunzătoare duratelor de concentrare a apei de până la 24
de ore inclusiv;
studii de sistematizare urbană sau teritorială, studii de
amplasare aunor obiective
economice şi sociale etc.

DESCRIEREA NIVELURILOR

37
 În hidrologie nivelul reprezintă cota oricărui punct
situat pe suprafaţa liberă a apei, la un moment dat. Planul de
referinţă orizontal poate fi nivelul mării sau un plan relativ
(figura 7.1).

H
plan de
referinţă

Figura 7.1 Raportarea nivelului faţă de un plan de referinţă

Măsurarea nivelurilor

Instalaţiile şi construcţiile din posturile hidrometrice cu

care se măsoară nivelul apelor, poartă denumirea generala de
mire hidrometrice.
Mirele hidrometrice simple sunt rigle de tipul mirelor de
nivelment topografic, alcătuite din plăci metalice cu diviziuni
din 2 în 2 cm şi cifre indicatoare de decimetri (figura 7.2).
Plăcile se montează pe un suport fixat în curentul apei fără să
creeze perturbaţii în scurgerea normală, sau să împiedice
navigaţia. Suportul trebuie să asigure stabilitatea perfectă şi
îndelungată a mirei în toate direcţiile. Planul de referinţă - plan
relativ - trece prin gradaţia “0” a plăcii.
Mira hidrometrică simplă se citeşte de către observatori
cu ochiul liber de pe mal sau de pe o punte special amenajată,
38
în anumite momente ale zilei. Astfel, trebuie asigurate
condiţiile cele mai bune de montaj pentru efectuarea corectă a
citirilor.
Aparatele care înscriu pe un grafic în mod continuu nivelurile
sunt denumite limnigrafe. Nivelurile sunt înregistrate pe foi
gradate la anumite scări de la 1:5 la 1:20 în perioade de o zi,
o săptămână sau o jumătate de lună.

Figura 7.2 Mire hidrometrice (simple, verticale, înclinate)

Aparatul urmăreşte direct nivelul printr-un plutitor de la

suprafaţa apei şi îl transmite la un sistem de înregistrare
(figura 7.3). Limnigraful este alcătuit dintr-un tambur care se
roteşte în jurul axului orizontal şi pe care se aşează foaia de
înregistrare; un scripete solidarizat cu axul tamburului şi peste
care trece un cablu flexibil având la un capăt un plutitor şi la
celălalt capăt o contragreutate şi un mecanism de ceasornic
care face să se desfăşoare uniform un al doilea cablu având
fixată o peniţă cu un mic depozit de cerneală specială.
Dispozitivul de fixare a scării de înregistrare a nivelului, o cutie
metalică de protecţie a dispozitivului de fixare pe un suport
39
completează limnigraful. Înregistrarea nivelurilor transmise
de plutitorul lansat pe suprafaţa liberă a apei se face cu
ajutorul peniţei care se deplasează în faţa tamburului cu
mişcare de rotaţie.

Figura 7.3 Schema limnigrafului cu ax orizontal

Aparatul se montează deasupra curentului de apă pe

suporturi existente sau pe construcţii executate special.
Plutitorul poate fi protejat de un tub metalic în cazul în care
există pericolul deteriorării sale (figura 7.4).

40
Figura 7.4 Montajul limnigrafului într-o secţiune transversală
a unui râu

Valorile nivelurilor măsurate cu unul din aparatele

prezentate mai sus sunt centralizate şi publicate periodic în
Anuarele Hidrologice ale Institutului Naţional de Meteorologie
şi Hidrologie (I.N.M.H.). Studiul nivelurilor care stă la baza
stabilirii regimului apelor dintr-un râu necesită întocmirea
unor curbe şi grafice.

Hidrograful nivelurilor

Prin hidrograful nivelurilor se înţelege reprezentarea

grafică în ordine cronologică a nivelurilor măsurate la un post
hidrometric, de-a lungul unui interval de timp (o lună, mai multe
luni, un an sau mai mulţi ani ).
Pentru exemplificare se va prezenta modul de întocmire
a hidrografului nivelurilor dintr-un an oarecare.
Din anuarul hidrologic au fost extrase pentru râul Bahlui,
postul Iaşi, nivelurile din tabelul 7.1.
Tabelul 7.1 Nivelurile medii zilnice înregistrate pe râul
Bahlui, postul Iaşi, pentru un an oarecare
Altitudinea planului de referinţă la cota “0” 36,81 m
Luna VII
I II III IV V VI VII IX X XI XII
Ziua I
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
1 82 82 80 96 78 76 86 74 72 72 78 86
2 82 82 83 93 78 76 84 75 76 72 78 84
3 82 85 84 94 78 76 83 75 72 72 79 83
4 82 87 84 91 79 76 81 75 71 74 80 82
41
5 82 89 84 84 78 76 79 75 70 76 78 82
6 80 90 84 85 78 77 77 73 70 76 78 82
7 80 82 84 86 78 76 76 72 70 76 78 82
8 80 83 84 86 79 76 76 72 70 76 76 82
9 80 82 84 86 78 75 75 72 72 76 76 80
10 80 83 84 86 80 76 76 72 72 78 76 80
11 80 80 84 86 80 76 75 72 72 78 77 80
12 80 87 84 86 78 76 74 72 72 78 78 80
13 83 85 83 84 78 76 74 72 72 78 78 78
14 85 86 84 84 78 76 74 74 72 78 78 78
15 86 89 83 84 78 76 74 78 72 78 78 78
16 85 93 84 84 78 79 74 72 72 78 78 81
17 82 91 84 83 79 80 74 72 72 78 78 84
18 82 94 84 82 78 83 74 72 72 79 78 90
19 82 94 85 82 79 84 74 72 72 78 78 90
20 83 91 86 82 80 85 74 71 72 77 77 90
21 82 92 86 84 79 10 74 71 72 77 76 86
4
22 84 93 85 84 78 10 74 70 72 78 76 86
4
23 82 97 86 84 78 10 75 70 72 79 78 88
4
24 87 98 86 84 77 91 75 69 72 78 79 92
25 84 98 10 84 77 92 75 69 72 78 85 94
1
26 82 93 13 84 77 96 76 69 72 78 91 97
8
27 82 85 12 82 77 94 76 69 74 78 92 100
0
28 81 81 11 80 77 95 75 69 74 78 92 95
0
29 80 80 10 80 76 92 75 70 73 78 90 92
6
30 80 - 99 80 76 86 75 72 72 78 88 98
31 80 - 97 - 76 - 73 72 - 78 - 86
42
 Medi 82 88 90 85 78 84 76 72 72 77 80 86
i
Maxi 87 98 13 96 80 10 86 78 76 79 92 100
me 8 4
Mini 80 80 80 80 76 76 72 69 70 72 76 78
me
Nivelul mediu anual 80,80 cm
Nivelul apelor maxime 138 cm
Nivelul apelor minime 69 cm

Nivelurile înregistrate se reprezintă grafic într-un sistem

de axe rectangular, prin punctele de coordonate (Ti, Hi). Prin
unirea acestor puncte s-a obţinut hidrograful.
Hidrograful poate fi construit pentru orice interval de
timp din perioada analizată. În figura 7.5 s-a reprezentat
hidrograful nivelurilor pentru valorile medii lunare (pe abscisă
timpul în luni şi pe ordonată nivelul mediu lunar ).

Figura 7.5 Hidrograful nivelurilor medii lunare

43
 Dacă se doreşte o reprezentare de precizie a
hidrografului se recomandă folosirea nivelurilor medii
zilnice.

Graficul de frecvenţă şi curba de durată a nivelurilor

Pentru construirea graficului de frecvenţă şi a curbei de

durată, se procedează astfel:
a) se împarte intervalul de niveluri situate între
valoarea minimă şi valoarea maximă în subintervale de
mărime convenabilă ( de ex. 120 cm);
b) se determină numărul de zile în care nivelurile s-au
situat în limitele fiecărui interval (frecvenţa), precum şi
numărul de zile în care nivelurile au înregistrat valori
superioare (durata).
Calculul frecvenţei şi a duratei se poate efectua analitic
sau grafic.
Utilizând nivelurile date în tabelul 7.1 se redau
frecvenţele şi duratele după formatul de calcul din tabelul 7.2.
Aceleaşi rezultate se obţin şi prin procedeul grafic,
utilizând hidrograful de nivel (niveluri medii zilnice).
În figurile 7.6 şi 7.7 se prezintă graficul de frecvenţă şi
curba de durată întocmite pe baza hidrografului nivelurilor
medii lunare din figura 7.5.

44
 Hidrograful şi graficul de frecvenţă pentru nivelurile
medii lunare

45
 Hidrograful şi curba de durată pentru nivelurile medii
lunare

Concluzii

a) Din analiza hidrografelor nivelurilor la diferite cursuri

de apă se observă gradul de neregularitate al nivelurilor de la
un an la altul cât şi de la un anotimp la altul.
b) Pentru fiecare an se constată o perioadă de niveluri
mari (martie-iunie) şi una sau două de niveluri mici (vara şi
iarna); hidrograful nivelurilor trasat numai pentru perioada de
niveluri mari se numeşte hidrograf de viitură.
c) Principalele valori extreme ale nivelurilor sunt: nivelul
maxim anual, nivelul minim anual, nivelul maxim multianual şi
minim multianual; valoarea medie este dată de nivelul mediu
anual sau nivelul mediu multianual, calculate ca medii
aritmetice;
d) Valorile caracteristice anuale ale nivelurilor pentru un
număr suficient de ani (peste 20) formează şiruri statistice
care constituie baza de calcul a valorilor cu diferite
probabilităţi şi a generării de noi valori, necesare în
dimensionarea lucrărilor hidrotehnice.
e) Din graficul de frecvenţă rezultă numărul de zile dintr-o
perioada analizată în care s-a observat o anumită mărime a
nivelului sau în care aceasta s-a menţinut într-un anumit
interval, iar din curba de durată rezultă numărul de zile în care
nivelul a fost egalat sau depăşit; când valorile obţinute cu
ajutorul acestor reprezentări grafice sunt valori cu diferite
probabilităţi, ele sunt utile în probleme de combatere a
inundaţiilor, pentru organizarea navigaţiei, asigurarea
nivelului apei pentru prize, derivaţii etc.

46
 DESCRIEREA DEBITELOR LICHIDE

Debitul lichid al unui râu este volumul de apă care

trece în unitatea de timp printr-un profil transversal
perpendicular pe direcţia curentului şi se exprimă în m3/s sau
l/s.
Debitele medii zilnice, medii lunare şi anuale, debitele
maxime, minime lunare şi anuale obţinute prin măsurători
efectuate la posturile hidrometrice ale cursurilor de apă sunt
publicate sub forma unor tabele în Anuarele Hidrologice
editate de Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie
Bucureşti (I.N.M.H).
Pentru caracterizarea regimului hidrologic al cursurilor
de apă şi pentru multiple determinări din domeniul
47
gospodăririi apelor, este necesar ca datele hidrometrice,
privind aceste debite lichide să fie reprezentate deseori sub
forma unor curbe care vor trebui elaborate în funcţie de
problemele care urmează a fi rezolvate.

Hidrograful debitelor

Prin hidrograful debitelor (Q=f(t)) se înţelege o

reprezentare grafică corespondentă hidrografului de nivel,
care reprezintă variaţia debitului în ordine cronologică, la un
post hidrometric al unui curs de apă.
Intervalele cronologice folosite la întocmirea
hidrografelor de debite, depind de gradul de precizie urmărit.
Pentru hidrografe din perioada apelor mari, intervalele pot fi
de la o oră până la o zi, pentru hidrografe anuale de la o
săptămână până la o lună etc.
Valoarea debitului pentru fiecare interval este media
debitelor înregistrate în intervalul considerat.
În tabelul 8.1 sunt prezentate debitele extrase din
Anuarul Hidrologic ale râului Bahlui, postul Iaşi, pentru un an
oarecare.
În figura 8.1 este prezentat hidrograful anual al debitelor
lichide medii lunare pentru acelaşi post hidrometric şi anul
respectiv.

Tabelul 8.1 Valorile debitelor medii zilnice înregistrate pe

râul Bahlui, postul Iaşi, pentru un an oarecare

Lun
a
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Ziu
a
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
1 0,1 0,0 0,1 1,2 0,4 0,9 0,1 0,1 0,4 0,1 0,1 0,7
82 70 50 50 75 35 60 45 55 60 75 00
2 0,1 0,0 0,3 0,9 0,4 0,4 0,1 0,1 0,2 0,1 0,1 0,7
48
 09 82 25 35 75 75 60 45 80 60 75 00
3 0,0 0,0 0,4 0,7 0,4 0,4 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1 0,8
98 85 75 15 75 75 52 75 75 60 75 10
4 0,0 0,0 0,5 0,6 0,4 0,5 0,1 0,4 0,1 0,1 0,1 0,8
88 85 50 60 00 50 52 00 75 60 75 10
5 0,0 0,0 5,4 0,6 0,2 0,5 0,2 0,2 0,1 0,1 0,1 0,7
82 88 80 00 50 50 50 88 52 60 92 00
6 0,0 0,0 4,5 0,5 0,1 0,4 0,1 0,3 0,1 0,1 0,2 0,6
77 76 90 50 60 38 68 25 00 60 10 30
7 0,0 0,0 4,2 0,4 0,1 0,4 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1 0,6
75 88 60 38 52 00 75 15 30 52 75 30
8 0,0 0,0 2,8 0,3 0,1 0,4 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1 0,6
72 78 40 25 45 38 68 22 00 52 75 30
9 0,0 0,0 2,4 0,2 0,1 0,4 0,1 0,1 0,0 0,1 0,1 0,7
71 78 90 12 75 38 68 30 95 52 75 55
10 0,0 0,0 1,9 0,2 0,8 0,1 0,3 0,1 0,1 0,1 0,1 0,9
67 81 30 12 80 68 25 30 00 92 92 20
11 0,0 0,0 1,4 0,1 0,7 0,1 0,2 0,1 0,1 0,1 0,2 0,9
67 68 80 75 15 60 50 22 00 52 10 20
12 0,0 0,0 1,5 0,1 6,6 0,1 1,1 0,1 0,1 0,1 0,2 0,9
66 68 50 75 00 45 00 15 00 75 10 20
13 0,0 0,0 1,5 0,1 2,2 0,1 0,5 0,1 0,1 0,1 0,2 0,9
66 68 50 75 50 45 50 15 30 75 62 20
14 0,0 0,0 1,3 0,1 1,4 0,1 0,3 0,1 0,2 0,2 0,2 0,9
57 68 20 75 80 22 25 15 98 10 62 20
15 0,0 0,0 1,2 0,1 1,4 0,1 0,3 0,1 0,2 0,2 0,2 0,9
61 68 50 75 00 08 25 08 98 10 45 20
16 0,0 0,0 1,5 0,1 1,1 0,1 0,2 0,1 0,2 0,2 0,2 0,9
61 70 50 75 00 38 88 15 98 10 80 20
17 0,0 0,0 1,4 0,1 0,4 0,7 0,2 0,1 0,1 0,2 0,3 0,9
62 70 00 68 75 70 50 30 52 10 15 20
18 0,0 0,0 2,0 0,1 0,2 2,3 0,1 0,1 0,2 0,2 0,3 0,8
62 70 90 75 88 30 75 30 62 10 50 65
19 0,0 0,0 2,3 0,1 2,0 0,1 0,1 0,1 0,2 0,2 0,4 0,6
60 72 30 75 10 68 68 60 80 10 20 30
49
20 0,0 0,0 3,4 0,3 0,1 1,6 0,4 0,1 0,2 0,2 0,6 0,5
56 74 10 25 75 20 00 60 45 10 65 60
21 0,0 0,0 3,8 0,3 0,4 1,5 0,2 0,5 0,1 0,1 0,5 0,4
56 75 20 62 00 50 50 50 60 92 60 55
22 0,0 0,0 2,9 0,3 1,3 1,4 1,7 0,2 0,1 0,1 0,5 0,3
56 69 40 62 20 00 50 50 38 92 60 85
23 0,0 0,0 1,7 0,3 2,6 0,8 0,1 0,1 0,1 0,1 0,5 0,3
57 77 80 62 50 80 60 75 38 92 60 50
24 0,0 0,0 2,0 0,4 2,0 0,1 2,1 0,1 0,1 0,1 0,4 0,3
57 76 90 75 10 60 70 52 75 75 20 50
25 0,0 0,0 2,0 0,4 2,4 2,0 0,1 1,9 0,1 0,1 0,3 0,3
56 77 50 75 80 90 52 00 60 75 50 32
26 0,0 0,0 2,0 0,4 1,2 2,9 0,1 1,0 0,1 0,1 0,3 0,3
56 87 10 00 50 40 52 30 68 75 15 15
27 0,0 0,1 2,0 0,3 1,1 2,1 0,1 2,3 0,1 0,1 0,2 0,3
53 05 10 62 00 40 38 00 60 75 62 15
28 0,0 0,1 1,9 0,4 0,8 0,9 0,1 1,0 0,1 0,1 0,2 0,2
53 22 30 75 80 35 60 30 45 75 80 98
29 0,0 - 1,7 0,4 0,8 0,3 0,1 0,7 0,1 0,1 0,3 0,2
56 00 75 25 25 38 00 38 75 85 98
30 0,0 - 1.7 0,4 0,7 0,1 0,1 0,6 0,1 0,1 0,5 0,3
54 00 75 70 75 38 65 60 75 25 15
31 0,0 - 1,4 - 0,7 - 0,1 0,6 - 0,1 - 0,3
56 00 70 60 30 75 15
Med 0,0 0,0 2,0 0,4 1,0 0,7 0,3 0,4 0,1 0,1 0,3 0,6
ii 67 78 50 02 80 72 57 07 85 78 09 30
Max 0,1 0,1 5,4 1,2 6,6 2,9 2,1 2,3 0,4 0,2 0,6 0,9
ime 22 22 80 50 00 40 70 00 55 10 65 20
Mini 0,0 0,0 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1 0,0 0,1 0,1 0,2
me 53 68 50 68 45 08 38 08 95 45 75 98

Debitul mediu anual 0,543 m3/s Debitul maxim anual

6,600 m3/s Debitul minim anual 0,053 m3/s

50
 Curba integrală a debitelor afluente

Această curbă reprezintă creşterea în raport cu timpul a

volumelor de apă afluente care trec printr-un profil al unui
curs de apă, volume obţinute prin însumarea în timp a
debitelor hidrografului.
Curba integrală a debitelor se poate exprima analitic prin
relaţia:
t
Vt  Q dt
0 (8.1)
unde Vt este volumul afluent care a trecut prin profilul studiat
din momentul considerat până la timpul t.

Figura 8.1 Hidrograful anual al debitelor medii lunare

pentru râul Bahlui, postul Iaşi
Volumul total scurs până la sfârşitul duratei T (durata
hidrografului debitelor) se obţine în mod analog şi anume:
T
VT   Q dt  Qmed T
0

(8.2)
unde Qmed este debitul afluent mediu pe durata T.

51
 Calculul volumului afluent se poate efectua şi prin
metoda aproximativă de totalizare, împărţind perioada de timp
T în intervale egale t, pentru fiecare interval stabilindu-se
debitul mediu afluent (Qimed ) şi înlocuind integrala prin suma
volumelor parţiale (ecuaţia integrală transcrisă în diferenţe
finite cu pasul t).
Putem scrie deci:
n n
VT   Qmed
i
t   Vi
i 1 i 1 (8.3)

unde:
Qimed sunt debitele afluente medii corespunzătoare
intervalelor "i"; t, durata unui interval; n, numărul total de
intervale în care a fost împărţită durata T; Vi,
volumele parţiale corespunzătoare intervalelor "i".
Intervalul t are o durată aleasă în funcţie de gradul de
exactitate dorit, precum şi de perioada de timp în care se
modifică debitul cursului de apă. În cazul debitelor aproximativ
constante, pentru perioade lungi t poate fi mai mare.
Intervalul t se poate admite de 1 - 10 zile.
Pentru exemplificare se prezintă în continuare modul de
întocmire a curbei integrale a debitelor afluente pe o perioada
de un an, pentru râul Bahlui, postul Iaşi (tabelul 8.2).
Rezultatele obţinute sunt reprezentate sub forma curbei
OBFEA, care este curba integrală a debitelor afluente pe timp
de un an (figura 8.2).
Ordonata punctului final A al curbei integrale reprezintă
volumul total anual, VT (m3).
Prin împărţirea acestui volum la numărul de secunde
dintr-un an, rezultă debitul mediu anual:

VT
Qmed 
T (8.4)

52
 Dacă unim originea coordonatelor cu punctul A, rezultă
dreapta OA care face un unghi 0 cu abscisa.
Se observă că:

VT
m tg 0   Qmed
T
(8.5)

unde:
m este un coeficient de transformare al dimensiunilor care
ţine seama de scara aleasă pentru VT şi T.
Pentru un moment oarecare t1, mărimea debitului se
poate exprima prin:

dV
 m tg  1
dt (8.6)
unde:
1 este unghiul de înclinare faţă de orizontală al tangentei
geometrice duse în punctul G de pe curba integrală,
corespunzător duratei t1.

Tabelul 8.2 Calculul volumelor afluente pentru întocmirea

curbei integrale, pentru râul
Bahlui, postul Iaşi
t t Vi=Qi n
VT   Vi
Qi med
Luna [zile [secund med t i 1
[m3/s]
] e] [m3] [m3]
10 864000 0,078 67 392 67 392
I 10 864000 0,0618 53 395 120 787
11 950400 0,055 52 272 173 059
10 864000 0,081 69 984 243 043
II 10 864000 0,070 60 480 303 523
8 691200 0,086 59 443 362 966
10 864000 2,309 1 994 976 2 357 942
III 10 864000 1,793 1 549 152 3 907 014
11 950400 2,048 1 946 192 5 853 513
53
 10 864000 0,596 514 944 6 368 457
IV 10 864000 0,189 163 296 6 531 753
10 864000 0,422 364 608 6 896 361
10 864000 0,359 310 176 7 206 537
V 10 864000 1,649 1 424 736 8 531 753
11 950400 1,223 1 162 339 9 793 612
10 864000 0,487 420 768 10 214 380
VI 10 864000 0,571 493 344 10 707 724
10 864000 1,259 1 087 776 11 795 500
10 864000 0,188 162 432 11 957 932
VII 10 864000 0,383 330 912 12 288 844
11 950400 0,488 463 795 12 752 639
10 864000 0,197 170 208 12 922 847
VIII 10 864000 0,127 109 728 13 032 575
11 950400 0,853 810 691 13 843 266
10 864000 0,184 158 976 14 002 242
IX 10 864000 0,216 186 624 14 188 866
10 864000 0,154 133 056 14 321 922
10 864000 0,154 133 056 14 454 978
X 10 864000 0,156 134 784 14 589 762
11 950400 0,180 171 022 14 760 834
10 864000 0,182 157 248 14 918 082
XI 10 864000 0,322 278 208 15 196 290
10 864000 0,422 364 608 15 560 896
10 864000 0,728 688 992 16 189 890
XII 10 864000 0,849 733 536 16 968 183
11 950400 0,339 322 185 17 290 368

54
 Figura 8.2 Curba integrală a debitelor afluente în
sistem de coordonate rectangular, pentru râul Bahlui, postul
Iaşi

Pentru stabilirea debitelor afluente în orice moment cu

ajutorul curbei integrale se foloseşte scara radială a
debitelor care se întocmeşte astfel:
se trasează o verticală printr-un punct oarecare C situat pe
abscisă ( este indicat să
fie cât mai departe de origine pentru claritatea reprezentării);
această verticală intersectează dreapta OA în punctul D şi
rezultă segmentul CD;
se observă că DC/OC = Qmed = 0,5483 m3/s;
în funcţie de mărimea lui Qmed se împarte verticala în
intervale egale prin
intermediul unor puncte care unite cu originea dau curbele
integrale ale debitelor medii de valori rotunjite (0,1÷0,8 m3/s).
Astfel rezultă scara radială a debitelor.
Pentru stabilirea debitului afluent Q1 într-un moment
oarecare t1, se trasează tangenta geometrică în punctul G al
curbei integrale corespunzător abscisei t1 şi se duce o
dreaptă paralelă la această tangentă prin originea sistemului
de coordonate, obţinând la intersecţia ei pe scara radială
mărimea debitului afluent căutat (0,75 m3/s).
Curba integrală a debitelor afluente poate fi folosită şi în
calculul regularizării debitului prin acumulări.

55
 Pentru a avea un debit defluent Qmed constant în tot
timpul anului, curba integrală a debitului defluent va fi chiar
dreapta OA, pentru că în orice moment vom avea:

Qmed=m tg 0 (8.7)

Diferenţa ordonatelor dintre curba integrală a debitului

afluent şi curba integrală a debitului defluent va reprezenta
într-un moment dat volumul apei reţinute în lacul de
acumulare dacă diferenţa este pozitivă. Dacă diferenţa este
zero, deci afluenţa este egală cu defluenţa, înseamnă că în lac
nu vor avea loc variaţii de nivel. Când diferenţa este negativă,
deci afluenţa este mai mică decât defluenţa, atunci pentru
satisfacerea defluenţei trebuie să se golească lacul sub
nivelul iniţial, din rezerva acumulată până la începutul anului.
Diferenţele ordonatelor din cele două curbe integrale,
permit stabilirea în orice moment a volumului apei din lacul de
acumulare şi în cazul existenţei în acesta a unui volum iniţial,
facând apel la curba caracteristică a acumulării W=f(H)
(variaţia volumului acumulării în funcţie de înălţime), se poate
întocmi şi graficul de variaţie al nivelului apei din lac, în
decursul perioadei de calcul [Giurma I., 1997].
Daca trasăm o tangentă în partea superioară (prin
punctul E) şi alta în partea inferioară (prin punctul F) la curba
integrală a afluenţei, tangentele paralele cu dreapta OA (curba
integrală a defluenţei), diferenţa de ordonate între aceste
paralele reprezintă tocmai volumul de apă din lac (W) necesar
pentru a avea un debit defluent constant, egal cu Qmed.
Folosirea curbei integrale a debitelor afluente în sistemul
obişnuit de coordonate rectangulare este indicată numai
pentru studiul acumulărilor cu regularizare anuală.
În cazul regularizărilor multianuale, sistemul de axe
rectangular nu mai este comod şi ca urmare se face apel la
sistemul de coordonate cu axe oblice, care permite trasarea
56
curbei integrale la scara mare pentru volume şi pentru un
număr mare de ani.

Pentru întocmirea aceleiaşi curbe integrale din figura

8.2 în sistemul de coordonate oblice, se procedeaza astfel
(figura 8.3):
se roteşte axa absciselor (axa timpului) în jurul punctului O
în sensul acelor de
ceasornic, până când dreapta OA devine orizontală, păstrând
axa volumelor verticală şi unghiul 0 constant. Rezultă
astfel axa timpilor fictivi O t0 care pentru o valoarea rotunjită
a debitului Qmed coincide cu noua poziţie a dreptei OA.
daca Qmed nu are valoare rotunjită, se roteşte de puţin
dreapta OA mai sus sau
mai jos de orizontală, până când axa O t0 care corespunde
unui debit de valoare rotunjită devine orizontală (cazul din
figura 8.3);
în sistemul de coordonate oblic, coordonatele unui punct
oarecare M se determină
astfel: abscisa pe paralela la axa volumelor, iar ordonata pe
paralela la axa timpilor reali, în punctul de intersecţie M. În
figura 8.3 punctul M are coordonatele 8 luni şi 14 milioane
m3.
Justificarea
acestui sistem
de coordonate
oblic constă în
faptul ca prin
trasarea curbei
integrale a
afluenţei se
urmăresc
numai abaterile
acestei curbe
57
de la linia debitului mediu, abateri care pot fi cuprinse în
planşă în toata lungimea lor.
Scara radială a debitelor în sistemul de coordonate oblic
se întocmeşte după aceleaşi principii ca la sistemul
rectangular.
Figura 8.3 Curba integrală a debitelor afluente în sistem de
coordonate oblic pentru râul Bahlui, postul
Iaşi

Se consideră axa
timpilor reali ca axa
debitelor nule, iar axa
timpilor fictivi ca linia
debitului de o valoare
constantă
rotunjită,cunoscută.
Pentru comoditatea
citirii această scară
poate fi construită şi
în afara figurii cu
curba integrală, cum s-
a procedat în cazul
acesta (figura
8.4).
Construirea şi utilizarea curbei integrale a debitelor
afluente în sistem de coordonate oblic se poate aplica şi la
studiul regularizării anuale a debitelor.

Figura 8.4 Scara radială a debitelor în sistem de coordonate

oblic pentru râul Bahlui, postul Iaşi

Concluzii
58
 a) Hidrograful debitelor lichide măsurate într-o secţiune a
unui curs de apă are o importanţă fundamentală fiindcă
constituie reperul comparaţiei dintre realitate şi modelarea
hidrologică.
b) Hidrograful debitelor pune în evidenţă anumite mărimi
caracteristice de-a lungul perioadei de timp pentru care a fost
întocmit. De exemplu, un hidrograf anual permite determinarea
următoarelor debite caracteristice: debitul maxim anual,
debitul mediu anual şi debitul minim anual cu care se pot
forma şiruri statistice care stau la baza calcului debitelor cu
diferite probabilităţi.
c) Curbele integrale ale debitelor afluente, trasate în
sistemul de axe rectangular sau oblic, prezintă o importanţă
practică deosebită, servind la stabilirea debitelor afluente în
orice moment, precum şi la studiul regularizării debitelor prin
acumulări.
d) Studiul regularizării anuale a debitelor se poate
efectua cu ajutorul curbei integrale atât în sisteme de
coordonate rectangular cât şi oblic, pe când studiul
regularizării multianuale a debitelor numai cu ajutorul curbei
integrale în sistem de coordonate oblic.
e) Pentru uşurinţa folosirii curbelor integrale ale
debitelor afluente din ambele sisteme de coordonate, se
stabilesc scările radiale.

RELAŢIA DEBIT NIVEL (Q =f(H))

59
 Într-o secţiune a unui curs de apă, în mod obişnuit,
există o legătură directă între niveluri şi debite (creşterea
nivelurilor presupune şi creşterea debitelor şi invers)
denumită în hidrologie: curba debitelor, cheia debitelor sau
cheia limnimetrică.

Determinarea curbei debitelor

Pentru stabilirea acestei curbe este necesar să se facă o

serie de măsurători de debite la diferite niveluri în acelaşi profil
transveral al unui râu.
În practica hidrologică măsurătorile de debite şi de
niveluri se fac sistematic, de către personalul staţiilor
hidrologice, la posturile hidrometrice.
Având un număr suficient de debite măsurate la diferite
niveluri, curba debitelor se poate determina pe cale grafică sau
pe cale analitică.
Procedeul grafic constă în reprezentarea punctelor de
coordonate (Qi, Hi) într-un sistem de axe rectangular.
Printre aceste puncte se trasează curba debitelor ca o curbă
optimă, determinată de condiţia de minim a sumei pătratelor
erorilor (curba va trece prin mijlocul fâşiei care încadrează
punctele) (figura 9.1).

60
Figura 9.1 Cheia debitelor în profilul scurgerii hidrologice

Pentru exprimarea analitică a curbei debitelor în cazul

profilelor transversale stabile cu forme parabolice, trapezoidale
sau dreptunghiulare se poate utiliza o ecuaţie de forma:

Q = Q0 (H+a) n (9.1)

unde:
H este nivelul apei din albie, măsurat în raport cu un plan de
referinţă; Q0, debitul lichid la nivelul (H+a)=1; a, parametru de
nivel, care exprimă distanţa dintre cota talvegului şi nivelul de
referinţă; n, exponent.
Aceşti trei parametri Q0, a şi n, caracterizează din punct
de vedere hidrologic profilul transversal şi se determină astfel
încât curba Qt=Q0(H+a)n să treacă cât mai bine printre punctele
măsurate (Qim, Hi).
Astfel trebuie impusă condiţia ca funcţia:

61
 k k
F   (Qit  Qim ) 2  [Q0 ( H i  a) n  Qim ] 2  min
i 1 i 1 (9.2)

Qim respectiv Qit sunt debitele măsurate şi debitele

teoretice, iar k este numărul de debite măsurate.
Pentru minimizarea funcţiei F trebuie anulate derivatele:

F F F
 0;  0; 0
Q0 a n (9.3)

rezultă un sistem de trei ecuaţii neliniare cu trei necunoscute,

dificil de rezolvat. Se poate folosi în aceasta situaţie
procedeul de liniarizare a ecuaţiei Q=Q0 (H+a)n iar în
sistemul de coordonate transformat să se găsească
parametrii dreptei rezultate.
Se logaritmează ecuaţia de mai sus, obţinându-se expresia:

lg Q = lg Q0 +n lg (H+a)
(9.4)

care în coordonate logaritmice reprezintă o dreaptă cu

ordonata la origine lgQ0 şi panta n.

se dă o valoare parametrului a şi se reprezintă grafic

perechile de valori
(lg Qi, lg (Hi+a)); dacă rezultă o dreaptă, atunci valoarea
parametrului a este corespunzătoare; în caz contrar se dau
alte valori lui a până este satisfăcută condiţia de liniaritate;
odată stabilit parametrul a şi dreapta în coordonate
logaritmice (lg Q şi lg (H+a))
se precizează valorile termenului lg Q0, ca fiind ordonata
punctului de intersecţie dintre dreaptă şi axa lg(H+a) şi se
calculează exponentul n ca fiind egal cu tangenta
trigonometrică a unghiului format de dreaptă şi axa lg Q.
Pentru profilele transversale ale cursurilor de apă
îndiguite sau cu debite în
62
lunci relativ mici faţă de întreaga secţiune de scurgere,
ecuaţia debitelor se ia de formă polinomială (în mod normal se
alege o funcţie parabolică cu cel mult cinci termeni) adică:
n
Q  Qj  H j
; j  0,1,2,3,4
j 0
(9.5)

Şirul coeficienţilor Qj, j=1,2,…..,n se va determina din condiţia

de minim a sumei pătratelor erorilor:

 [(Qi  f ( H i )]  min
(9.6)
unde:
Qi sunt debitele măsurate la nivelurile Hi; f(H i), funcţia curbei
debitelor care se propune.

Exprimarea condiţiei de minim conduce la un sistem de

ecuaţii având ca necunoscute parametrii Qj şi anume:

Q j
 [Q  f ( H )] 2  0
(9.7)

În condiţii naturale nu există întotdeauna o legătură

unică între debite şi niveluri într-un profil transversal al unui
curs de apă, putându-se înregistra pentru acelaşi debit
niveluri diferite şi invers. Cauzele acestei situaţii sunt:
variaţia pantei hidraulice a curentului de apă (mai
mare în perioada de niveluri crescătoare decât în perioade cu
niveluri descrescătoare), care se înregistrează la cursurile de
apă cu panta longitudinală a suprafeţei libere foarte mică,
curba prezentând la partea superioară un efect de histerezis
(figura 9.2);
modificarea secţiunii de curgere în timp prin eroziuni şi
depuneri (figura 9.3) ; în
acest caz soluţia este de a stabili mai multe curbe de debite
fiecare corespunzând unei anumite stări a albiei;

63
Figura 9.2 Variaţia debitelor şi a pantei suprafeţei apei

Figura 9.3 Modificarea cheii debitelor prin schimbarea

secţiunii prin eroziuni şi depuneri
existenţa podului de gheaţă care opune o rezistenţă
hidraulică mai mare mişcării curentului, decât cea a aerului

Q1
 K  1,0
Q2 (9.8)
unde:
64
Q1 este debitul corespunzător unui nivel H în timpul, existenţei
podului de gheaţă; Q2, debitul corespunzător aceluiaşi
nivel fără pod de gheaţă.

Valoarea raportului K este dat de relaţia:

3
1 C2  a 2
K  1  
2 C1  H med  (9.9)

unde:
C2,C1 sunt coeficienţii Chezy în situaţia cu pod, respectiv fără
pod; a, grosimea gheţii; Hmed, adâncimea medie a secţiunii
curentului;

schimbarea rugozităţii albiilor prin vegetaţie;

formarea remuului provocat de baraje, stăvilare, confluenţe,
zăpoare, poduri etc
[Giurma I., ş.a., 1980].

Exemplu de calcul

La o staţie hidrometrică instalată pe un râu cu albie

stabilă s-au evaluat debitele de apă pentru anumite valori de
nivel. Aceste valori sunt prezentate în tabelul 9.1.

Tabelul 9.1 Perechile de valori debit-nivel necesare trasării

cheii limnimetrice

H Q H Q H Q H Q
i [c [m3/s i [cm [m3 i [cm [m3 i [c [m3
m] ] ] /s] ] /s] m] /s]
1 90 2,40 6 120 6,60 11 140 12,4 16 210 42,
0 00
2 100 3,80 7 125 7,80 12 152 16,2 17 230 54,

65
 0 00
3 101 3,95 8 128 8,60 13 160 18,0 18 250 74,
0 00
4 105 4,30 9 130 9,40 14 165 19,2 19 280 90,
0 20
5 110 5,60 10 134 10,2 15 180 26,0 20 295 96,
0 0 80

Se propune o cheie a debitelor de forma Qt=Q0(H+a)n.

Se liniarizează ecuaţia prin logaritmare. În tabelul 9.2
sunt prezentate valorile necesare trasării curbelor pentru
diferite valori ale coeficientului a (1; 0,2 şi -0,5).
Dacă admitem că ecuaţia anterioară este de tipul x = a+by şi se
consideră două puncte oarecare pe această dreaptă (x1,y1) şi
(x2,y2), se poate scrie:

x1=a + b y1 x2=a + b y2
(9.10)

Eliminând pe a din cele două ecuaţii, rezultă:

x1-b y1 = x2 – b y2
(9.11)

Tabelul 9.2. Valorile necesare trasării curbelor pentru diferile

valori ale coeficientului a
Qi a=1 a = 0,2 a = -0,5
Hi
i [m3/s lg Qi Hi+ lg(Hi Hi+ lg(Hi Hi+ lg(Hi+
[m]
] a +a) a +a) a a)
1 2,40 0,38 0,90 1,90 0,278 1,10 0,041 0,40 -0,397
2 3,80 0,57 1,00 2,00 0,301 1,20 0,079 0,50 -0,301
9
3 3,95 0,59 1,01 2,01 0,303 1,21 0,082 0,51 -0,292
6 7
66
4 4,30 0,63 1,05 2,05 0,311 1,25 0,096 0,55 -0,259
3 9
5 5,60 0,74 1,10 2,10 0,322 1,30 0,113 0,60 -0,221
8 9
6 6,60 0,81 1,20 2,20 0,342 1,50 0,176 0,70 -0,155
9
7 7,80 0,89 1,25 2,25 0,352 1,55 0,190 0,75 -0,125
2
8 8,60 0,93 1,28 2,28 0,358 1,58 0,198 0,78 -0,108
4
9 9,40 0,97 1,30 2,30 0,361 1,60 0,204 0,80 -0,096
3
10 10,20 1,00 1,34 2,34 0,369 1,64 0,215 0,84 -0,075
8
11 12,40 1,09 1,40 2,40 0,380 1,70 0,23 0,90 -0,045
3
12 16,20 1,20 1,52 2,52 0,401 1,82 0,26 1,02 0,008
9
13 18,00 1,25 1,60 2,60 0,415 1,90 0,278 1,10 0,041
5
14 19,20 1,28 1,65 2,65 0,423 1,95 0,29 1,15 0,060
3
15 26,00 1,41 1,80 2,80 0,447 2,10 0,322 1,30 0,114
5
16 42,00 1,62 2,10 3,10 0,491 2,40 0,380 1,60 0,204
3
17 54,00 1,73 2,30 3,30 0,518 2,70 0,431 1,80 0,255
2
18 74,00 1,86 2,50 3,50 0,544 2,80 0,447 2,00 0,301
9
19 90,20 1,95 2,80 3,80 0,579 3,10 0,491 2,30 0,361
5
20 96,80 1,98 2,95 3,95 0,596 3,25 0,512 2,45 0,389
5

67
Mai putem scrie:
x 2  x1
b
b(y2-y1)=x2-x1 sau y 2  y1 (9.12)

De asemenea:
x 2  x1 x1 y 2  x 2 y1
x1   y1 ; a
a=x1-b y1= y 2  y1 y 2  y1
(9.13)

Dacă (X1,Y1) şi (X2,Y2) sunt două puncte de pe dreapta

lgQ=lgQ0 + n lg(H+a) atunci parametrii se determină cu
relaţiile:
X 2  X1
n (9.14)
Y2  Y1
Respectiv
X 1Y2  X 2Y1
lg Q0 
Y2  Y1 (9.15)
În figura 9.4. coordonatele punctelor A şi B sunt
A(0,5; 0,1), B(1,8; 0,45).
Va rezulta astfel:

1,8  0,5
n  3,714
0,45  0,1 ;

0,5  0,45  1,8  0,1

lg Q0   0,914; Q 0  8,203 m 3 / s
0,45  0,1

68
Figura 9.4 Curbele necesare determinării parametrilor a, Q0
şi n
Ecuaţia cheii limnimetrice în vechiul sistem de
coordonate este

Q  8,203( H  0,2) 3, 714 (9.16)

Rezultă următoarele valori ale debitului în funcţie de nivel:

H = 0,3 m Q=0,625 m3/s

H =1,0 m Q=16,145 m3/s
H =1,5 m Q=58,865 m3/s
H =2,0 m Q=153,366 m3/s

2.5

1.5 69
H [m]

0.5

0
0.5 50.5 100.5 150.5
Q [mc/s]
Figura 9.5 Cheia debitelor

Curba debitelor în zona extremităţilor

Deoarece măsurarea perechilor de valori (Hi,Qi) se

efectuează în general numai în partea centrală (mai mică sau
mai mare) a domeniului de variaţie a debitelor şi nivelurilor,
prin extrapolarea curbei debitelor se pot obţine şi valorile din
zona extremităţilor acestei curbe. Analitic extrapolarea se poate
face prin ecuaţia stabilită mai sus.
La partea inferioară (debite şi niveluri mici) extrapolarea
se poate face cu un grad de certitudine relativ ridicat, dacă se
cunosc cele mai mici niveluri realizate în profilul considerat.
Dificultăţi apar la extrapolarea părţii superioare a cheii
limnimetrice.
Extrapolarea va fi cu atât mai bună cu cât profilul
transversal al albiei se va majora fără lărgiri bruşte şi fără
modificări esenţiale ale altor elemente hidraulice.
La profilele cu albie majoră dezvoltată, extrapolarea
trebuie operată cu atenţie pentru că în general nu este posibil
să se folosească o singură relaţie analitică a curbei debitelor.
În figura 9.6 se vede că această curbă are o deviere
accentuată pe zona albiei majore. Folosind pentru extrapolare
şi debitele maxime calculate hidraulic, se va avea în vedere
că debitul Q de calcul rezultă din suma:

Q = Qm + QM (9.17)

unde:
Qm este debitul profilului parţial din dreptul albiei minore;
QM, debitul aparţinând luncii.

70
Figura 9.6 Cheia debitelor în profile cu albii majore
dezvoltate

Extrapolarea curbei debitelor

Metodele de extrapolare se împart în două categorii:

metode hidraulice;
metode hidrometrice.
Metodele hidraulice se bazează pe folosirea parametrilor
din formula lui Chézy şi sunt:
metoda Stewens;
metoda Krîţki-Ménkel;
metoda Berg-Epstein etc.
Metodele hidrometrice se bazează pe extinderea
curbelor de legatură între elementele hidrometrice considerate
şi nivelul apei în râu şi sunt:
metoda bazată pe extinderea curbei A=f(H) - variaţia
secţiunii transversale
funcţie de nivel;
vmed = f(H) - variaţia vitezei medii din secţiune în funcţie de
nivel;
metoda Kravcenko;
metoda tangentei etc.
71
 Metoda Stewens

Această metodă este recomandată pentru albii uniforme

cu nivelul H >3,5 m şi destul de late astfel încât raza hidraulică
să poată fi asimilată cu adâncimea medie a apei (RHmed).
Se pleacă de la formula de continuitate a debitului

Q  Av (9.18)

unde:
A este secţiunea transversală considerată; v, viteza dată de
formula lui Chézy.

vC R I C I H med
(9.19)

Deci:
Q  AC I H med
(9.20)

Se consideră că mărimea C I este constantă de la o

anumită valoare a nivelului în sus, adică K  C I .
Rezultă:

Q  K A H med  f ( A H med )
(9.21)

ca fiind o legatură liniară.

Extrapolarea se realizează astfel:

se trasează cheia limnimetrică Q=f(H) care urmează a se
extrapola la partea
superioară;
pe baza măsurătorilor de debit se determină valorile
A H med
şi se trasează
Q  f ( A H med )
dreapta care se prelungeşte după nevoie ;
72
pe baza măsurătorilor făcute în secţiunea transversală
considerată se trasează
curba A H med  f (H ) care se prelungeşte până la valoarea
maximă a lui H;
plecând cu acelaşi nivel (H1, H2,...) de pe ambele axe de
coordonate şi urmărind
săgeţile din figura 9.7 rezultă punctele care indică
extrapolarea curbei debitelor.

Metoda de extrapolare pe baza curbelor A = f (H) şi v med

= f (H)

Această metoda este recomandată în cazurile în care de

dispune de un număr suficient de măsurători în zona nivelurilor
maxime.
Şi această metodă are la bază tot formula de
continuitate a debitului:

Q=A vmed (9.22)

unde:
A este secţiunea transversală studiată; vmed, viteza medie în
secţiunea respectivă.

73
Figura 9.7 Trasarea curbei debitelor şi extrapolarea ei prin
metoda Stewens
Cunoscând curba A=f(H), calculată prin planimetrarea
secţiunii transversale la diferite niveluri şi curba vmed=f(H)
obţinută prin măsurarea vitezei medii corespunzătoare
diferitelor niveluri, se poate face extrapolarea curbei debitelor
astfel: se trasează curba debitelor Q=f(H) care urmează a fi
extrapolată, curba secţiunilor
A=f(H) şi curba vitezelor medii vmed=f(H);
se prelungeşte curba A=f(H) pe baza planimetrării
secţiunii transversale; se prelungeşte curba vmed=f(H)
ţinând seama de forma şi rugozitatea albiei în
porţiunea de extrapolat; plecând de la o serie de niveluri
(H1,H2,...) se stabilesc secţiunile şi vitezele medii
74
corespunzătoare care înmulţite dau debite ce indică
extrapolarea.

Concluzii

a) Stabilirea cheii limnimetrice are o mare însemnătate

practică, fiind necesară în rezolvarea unor probleme din
hidrologie, hidraulică şi gospodărirea apelor.
b) Cu ajutorul curbei debitelor se poate stabili, cu
uşurinţa, care este debitul care curge prin secţiunea
transversală a unui curs de apă numai prin simpla cunoaştere
a valorii nivelului apei în secţiunea considerată.
c) La folosirea curbei debitelor se presupune că albia
râului este stabilă şi nu se modifică în timp. În natură acest
lucru nu este posibil, impunându-se verificarea periodică în
funcţie de intensitatea fenomenelor de modelare care au loc
prin repetarea măsurătorilor de teren, iar când abaterile sunt
substanţiale, curba se reface.

HIDROMETRIA VITEZELOR ŞI A DEBITELOR ÎN RÂURI

Fundamentarea teoretică

În albiile deschise naturale şi artificiale (canale), viteza medie

a întregii secţiuni pline rezultă din mulţimea de viteze
punctuale distribuite în tot cuprinsul secţiunii.
Pentru măsurarea vitezei locale în cursurile de apă de
suprafaţă se pot folosi : flotorul, batometrul-tahimetru, tubul
Pitot, sisteme laser şi morişca hidrometrică.
Aparatul cel mai utilizat, în prezent, pentru măsurarea
vitezelor locale în râuri, este morişca hidrometrică, datorită
preciziei şi comodităţii în utilizare. Se pot folosi mai multe
tipuri de morişti. Schema principală a unei morişti normale
este redată mai jos. Părţile componente ale unei morişti
75
hidrometrice sunt: rotorul (elicea), corpul, coada de dirijare şi
dispozitivul de semnalizare şi înregistrare (figura 10.1).
Aparatul este astfel conceput încât la o singură rotaţie
a axului său, elicea să se învârtească de N ori; odată cu axul se
roteşte o singură dată şi rotiţa dinţată a dispozitivului de
semnalizare, angrenată printr-un ghivent elicoidal, care prin
cuiul de contact restabileşte în circuit curentul electric
alimentat din baterii. În acest mod, de fiecare dată a
contactului se produce semnalul care poate fi acustic (sonerie
electrică) sau optic (bec).

Figura 10.1 Schema constructivă a moriştii

hidrometrice
a) schema de detaliu; b) schema de ansamblu

Aparatul introdus în curentul de apă transformă prin

intermediul elicei, viteza orizontală a firelor de curent în viteză
de rotaţie. Între viteza locală v a apei şi numărul de rotaţii n
al elicei în unitatea de timp, există o relaţie liniară, care prin
tararea moriştii în condiţii speciale de laborator, este dată
sub forma:
v=a +nb (10.1)

unde a şi b sunt două constante ale aparatului.

Dacă într-un punct al curentului s-au înregistrat S

semnale în timpul cronometrat T, atunci turaţia n din ecuaţia
anterioară este dată de formula :
76
 N ( S  1)
n
T [rot/sec] (10.2)

De exemplu, în patru minute şi 30 de secunde

înregistrate pe cronometru, soneria a dat 15 semnale la
fiecare N=20 rotaţii; din relaţia anterioară se obţine turaţia:

20(15  1) 280
n   1,35
4  60  30 270 rot/sec

Pentru a se obţine o valoare medie a turaţiei (vitezei),

timpul T nu va fi mai mic de 60 secunde.
Moriştile normale pot înregistra viteze de 0,05÷4,0 m/s,
montând una sau alta din cele două elice ale aparatului,
dupa instrucţiunile furnizate de constructor.
Indiferent de tip, moriştile hidrometrice pot fi cu tijă sau
suspendate. Utilizarea moriştilor cu tijă se face până la
adâncimi ale apei de 3,5 m, iar pentru adâncimi mai mari se
folosesc morişti suspendate. Pentru albii accesibile cu o
barcă sau de pe o punte, se recurge la morişca cu tijă care se
introduce în apă vertical. Când accesul se realizează pe
bacuri, vase sau poduri, morişca se suspendă de un cablu,
iar pentru măsurători sistematice de lungă durată se
construiesc teleferice cu cabină.
Măsurarea vitezelor locale se face pe câteva verticale
într-o secţiune transversală a curentului de apă. Numărul
verticalelor se considera în funcţie de lăţimea albiei,
recomandându-se: cinci verticale pentru lăţimi sub 100 metri,
şapte pentru 100÷300 m, nouă pentru 300÷600 m etc.
[Giurma I., ş.a.,1980].
În ceea ce priveşte numărul şi poziţia punctelor pe o
verticală, în mod curent, se fac măsurători în cinci puncte
pentru care se indică poziţiile: la suprafaţa curentului, la 0,2h
la 0,6h la 0,8 h şi în apropierea fundului albiei. Datele

77
obţinute permit determinarea vitezei medii pe verticală prin
metode analitice sau grafo-analitice [Diaconu C., 1999].
Relaţiile de calcul pentru obţinerea vitezelor medii pe
verticală sunt date în tabelul 10.1.

Tabelul 10.1 Calculul vitezelor medii pe verticale

Adâncim Formula vitezei medii
Punctul
ea [m/s]
standard
[cm]
< 15 cm - -
15÷20 v m  v0 , 6 h
0,6 h
cm
20÷40 vs  v f
s, f vm 
cm 2
40÷80 0,2h ; 0,6 h ; 0,8 v 0 , 2 h  2v 0 , 6 h  v 0 , 8 h
vm 
cm h 4
s ; 0,2h ; 0,6 h ; vs  3v0, 2 h  3v0, 6 h  2v0,8 h  v f
> 80 cm vm 
0,8 h ; f 10

Exemple de calcul

La un post hidrometric trebuie efectuată o

măsurătoare de debit. Determinarea debitului trebuie
precedată de o măsurătoare de viteze cu ajutorul moriştii
hidrometrice.
Datele privind profilul transversal al albiei se prezintă
în tabelul 10.2.

Tabelul 10.2 Elemente ale secţiunii transversale a râului

Vertica MS I II III IV
le V VI VII MD
Distanţ
e între
2 4 5 6 5 3 2 2
vertical
e [m]

78
Adânci
mea în
dreptul 0 0,3
0,25 0,54 0,72 0,90 0,94 0,84 0
vertical 8
ei [m]

Vitezele măsurate în secţiunea transversală în

verticalele stabilite sunt date în tabelul 10.3.

Tabelul 10.3 Vitezele măsurate în verticale

Vertic Adânci Vitezele măsurate în puncte pe verticalele
ala mea secţiunii [m/s]
h [m] s 0,2 h 0,6 h 0,8 h f
I 0,25 0,40 - - - 0,28
II 0,54 - 0,89 0,74 0,65 -
III 0,72 - 0,95 0,90 0,80 -
IV 0,90 1,00 1,05 0,98 0,85 0,70
V 0,94 1,08 1,15 1,05 0,90 0,66
VI 0,84 0,84 0,90 0,79 0,67 0,49
VII 0,38 - 0,50 0,45 0,40 -

Calculul vitezelor medii pentru fiecare verticală

În funcţie de adâncimea în dreptul fiecărei verticale şi

utilizând formulele din tabelul 10.1 se obţin următoarele valori
pentru vitezele medii de pe verticale:

I 0,40  0,28
vm   0,34 m/s
2 (10.3)
II 0,89  2  0,74  0,65
vm   0,75 m/s
4 (10.4)
III 0,95  2  0 ,90  0,80
vm   0,88 m/s
4 (10.5)
IV 1,0  3 1,05  3  0,98  2  0,85  0,70
vm   0,949 m/s
10 (10.6)

79
 V 1,08  3 1,15  3 1,05  2  0,90  0,66
vm   1,014 m/s
10 (10.7)
VI 0,84  3  0,90  3  0,79  2  0,67  0,49
vm   0,764 m/s
10 (10.8)
VII 0,50  2  0,45  0,40
vm   0,45 m/s
4 (10.9)

Calculul suprafeţelor medii situate între verticale şi a

suprafeţei totale a secţiunii udate

Pentru calculul acestor suprafeţe se întocmeşte un

profil transversal al secţiunii analizate utilizând datele din
tabelul 10.2.
Suprafeţele parţiale cuprinse între verticalele secţiunii, se
determină cu ajutorul acestui profil transversal utilizând
formule geometrice pentru arii şi anume:
AMS I  0,25  2  0,5  0,25 m 2
(10.10)

0,25  0,54
AI II  4  1,58 m 2
2 (10.11)

0,54  0,72
AII III  5  3,20 m 2
2 (10.12)

0,72  0,90
AIII IV  6  4,86 m 2
2 (10.13)

80
 Profilul transversal al albiei
0,90  0,94
AIV V  5  4,60 m 2
2 (10.14)

0,94  0,84
AV VI  3  2,67 m 2
2 (10.15)

0,84  0,38
AVI VII  2  1,22 m 2
2 (10.16)

1
AVII MD  2  0,38  0,38 m 2
2 (10.17)

ATOTALA   Ai  j  0,25  1,58  3,20  4,86  460  2,67  1,22,38  18,86 m 2

(10.18)

Trasarea hodografului vitezelor

Pentru secţiunea transversală analizată se poate trasa un

grafic al evoluţiei vitezelor pe fiecare verticală, adică
hodograful vitezelor (figura 10.3)

81
 Figura 10.3 Hodograful vitezelor ( scara
vitezelor este = 1 m/s)

10.2.4. Calculul debitelor parţiale care se scurg între

verticale

Debitele parţiale dintre verticale se obţin înmulţind

suprafeţele dintre aceste verticale cu viteza medie pe acea
porţiune din secţiune.

0,34
QMS  I  AMS  I  v MS
med
 I  0,25   0,0425 m 3 / s
2 (10.19)
0,34  0,75
Q I  II  AI  II  v Imed
 II  1,58   0,8611 m 3 / s
2 (10.20)
0,75  0,88
QII  III  AII  III  v IImed
 III  3,20   2,608 m 3 / s
2 (10.21)
0,88  0,949
Q III  IV  AIII  IV  v III
med
 IV  4,86   4,444 m 3 / s
2 (10.22)
0,949  1,014
Q IV V  AIV V  v IV med
V  4,60   4,519 m 3 / s
2 (10.23)
1,014  0,764
QV VI  AV VI  vVmed VI  2,67   2,373 m 3 / s
2 (10.24)
0,764  0,45
QVI VII  AVI VII  vVI med
VII  1,22   0,74 m 3 / s
2 (10.25)
0,45
QVII  MD  AVII  MD  vVII med
 MD  0,38   0,0855 m 3 / s
2 (10.26)
QTOTAL   Q i j  15,6731 m / s3
(10.27)
82
 Calculul vitezei medii pe secţiune

Această viteză se poate determina raportând debitul

total scurs la suprafaţa totală a secţiunii, adică:

QTOTAL 15,6731
v med    0,831 m/s
ATOTALA 18,86 (10.28)

Calculul debitului total prin procedeul debitelor pe

unitatea de lăţime de râu

Pe fiecare verticală din secţiune se poate calcula

debitul pe unitatea de lăţime cu formula:
i
vmed  h i 1  m/s  m  m  2
qi   vmed
i
 hi  m   m / s
1 (10.29)

Astfel pentru datele din tabelul 10.3 se obţine:

q I  v med
I
 hI  0,34  0,25  0,085 m 2 / s (10.30)
q II  v II
 hII  0,75  0,54  0,405 m / s
2
med (10.31)

qIII  vmed
III
 hIII  0,88  0,72  0,6336 m 2 / s (10.32)
q IV  v IV
 hIV  0,949  0,90  0,8541 m / s2
med (10.33)
qV  v med
V
 hV  1,014  0,94  0,9531 m 2 / s
(10.34)
qVI  v VI
med  hVI  0,764  0,84  0,641 m / s
2
(10.35)
qVII  v VII
med  hVII  0, 45  0,38  0,171 m / s
2
(10.36)

Cu valorile astfel obţinute se poate trasa curba debitelor

unitare pe lăţime a râului (figura 10.4). Din punct de vedere
fizic suprafaţa acestui grafic reprezintă debitul total. Ca

83
atare debitele parţiale sunt egale cu suprafeţele cuprinse între
verticalele corespunzătoare.

Rezultă:

0,085  2  m2 3 
QMS  I   0,085 m 3 / s ;  s m  m / s
2   (10.37)
0,085  0,405
QI  II  4  0,98 m 3 / s
2 (10.38)
0,405  0,6336
QII  III  5  2,5965 m 3 / s
2 (10.39)
0,6336  0,8541
QIII  IV  6  4,4631 m 3 / s
2 (10.40)
0,8541  0,9531
QIV V  5  4,518 m 3 / s
2 (10.41)
0,9531  0,641
QV VI  3  2,39115 m 3 / s
2 (10.42)
0,641  0,171
QVI VII  2  0,812 m 3 / s
2 (10.43)
0,171  2
QVII  MD   0,171 m 3 / s
2 (10.44)
QTOTAL   Qi  j  16,01675 m / s 3
(10.45)

84
 Figura 10. 4 Curba debitelor unitare

Între cele două procedee se înregistrează diferenţe şi

de aceea se calculează eroarea cu următoarea formulă:

I
QTOTAL  QTOTAL
II
16,01675  15,6731
 II
100%  100  2,145%
QTOTAL 16,01675
(10.46)

Calculul debitului în perioada de ape mari

Pentru perioadele cu ape mari se poate utiliza formula lui

Chézy:

1 2 / 3 1/ 2
Q  AC RI  A  R I
n (10.47)
unde:
n este rugozitatea albiei; A, aria secţiunii transversale; I, panta
suprafeţei apei; R, raza hidraulică.
Raza hidraulică se calculează utilizând formula R=A/P,
unde P este perimetrul udat.
Formula lui Chézy se aplică pentru albia minoră şi albia
majoră determinate, astfel încât caracteristicile morfologice şi
hidraulice ale albiei să fie asemănătoare.
Nivelul apei la viitură, HV este prezentat în figura 10.5:

HV = H0 + H (10.48)

85
 Figura 10.5. Secţiunea transversală cu albia minoră şi
majoră

Calculul debitelor scurse prin albia minoră în timpul

apelor mari

Delimitarea albiei minore se face de la nivelul H0 după

cum este prezentat în figura 10.5. S-a considerat panta râului
de 0,5 ‰. Rugozitatea albiei s-a considerat în albia majoră
stângă de 0,076 şi în albia majoră dreaptă 0,105.
Elementele care intră în formula lui Chézy sunt
următoarele:
perimetrul udat calculat aplicând teorema lui Pitagora
(între două verticale
succesive), cunoscând adâncimile apei pe cele 6 verticale şi
distanţele dintre verticale.

Pm  2 2  0,252  4 2  0,292  52  0,182  6 2  0,182 

 52  0,04 2  32  0,10 2  2 2  0,50 2  4 2  0,382  31,1133 m (10.49)

raza hidraulică la nivelul apei H0

Am 18,86
Rm    0,606 m
Pm 31,1133 (10.50)

rugozitatea albiei minore calculată din formula lui Chézy

2/3
Am  Rm  I 1/ 2 18,86  0,606 2 / 3  5  10 4
n   0,01926
Q 15,6731 (10.51)

aria albiei minore Av la ape mari

86
Av =Am + H x B = 18,86 + 0,56 x 29 = 35,1 m2
(10.52)

raza hidraulică Rv a albiei minore pentru nivelul apei HV

Av 35,10
Rv    1,128 m
Pm 31,1133 (10.53)

debitul scurs prin albia minoră Qm, conform formulei lui Chézy

1 2/3 1 3
Qm  Av Rv I  35,1  1,1282 / 3  5  10 4  44,158 m /s
n 0,01926 (10.54)

Calculul debitelor scurse prin albia majoră stângă

aria secţiunii de scurgere

H 0,56 2
Ast  Lst  150  42 m
2 2 (10.55)
perimetrul udat

Pst  H 2  L2st  0,56 2  150 2  22500,3136  150,00104 m

(10.56)

raza hidraulică

Ast 42
Rst    0,279 m
Pst 150,00104 (10.57)

rugozitatea se consideră ca având valoarea n=0,076

87
debitul scurs prin albia majoră stângă este

1 2/3 1
Qst  Ast Rst I  42  0,2792 / 3  5  10  4  5,276 m 3 / s
n 0,076 (10.58)

Calculul debitelor scurse prin albia majoră dreaptă

aria secţiunii de curgere

H 0,56
Adr  Ldr  40  11,2 m 2
2 2 (10.59)

perimetrul udat

Pdr  H 2  L2dr  0,56 2  40 2  1600,3136  40,0039 m

(10.60)

raza hidraulică
Adr 11,2
Rdr    0,2799 m
Pdr 40,0039 (10.61)

rugozitatea se consideră n=0,105

debitul scurs prin albia majoră stângă este

1 2/3 1 3
Qdr  Adr Rdr I  11,2  0,27992 / 3  5  10 4  1,0183 m /s
n 0,105
(10.62)

Debitul scurs în perioada apelor mari va fi:

3
Qv  Qst  Qm  Qdr  5,276  44,158  1,0183  50,4523 m /s
(10.63)

Trasarea cheii limnimetrice

88
 Calculul debitului râului pentru un nivel oarecare

Nivelul H1 este stabilit în figura 10.5 pentru adâncimea

apei de 0,54 m.
Calculul se efectuează în succesiunea următoare:

calculul perimetrului udat

P1  5 2  0,18 2  6 2  0,18 2  5 2  0,04 2  3 2  0,12

 1,2 2  0,3 2  20,2446 m (10.64)

calculul secţiunii de curgere

1 1 1
A1   5  (0,72  0,54)  [( 0,72  0,54)  (0,9  0,54)]  6  [(0,94  0,54) 
2 2 2
1 1
 (0,9  0,54)]  5  [(0,94  0,54)  (0,84  0,54)]  3  (0,84  0,54)  1,2  5,20 m 2
2 2
(10.65)

calculul razei hidraulice

R1=A1/P1=5,20/20,2446=0,2568 m
(10.66)

calculul debitului râului corespunzator nivelului H1

1 2/3 1
Q1  A1 R1 I  5,2  0,25682 / 3  5  10 4  2,4389 m 3 / s
n 0,01926
(10.67)

În tabelul 10.4 sunt prezentate valorile necesare trasării

cheii limnimetrice.

Tabelul 10.4 Perechile de valori necesare trasării

cheii limnimetrice

89
 H1=0,54 m H0=0,94 m Hv=1,50 m

Q1=2,4389 Q0=15,6731 Qv=50,4523

m3/s m3/s m3/s

În figura 10.6 este trasată cheia limnimetrică

corespunzător datelor din tabelul 10.4.

Figura 10.6 Cheia limnimetrică pentru nivelul apei la viitură

Q=f (H)

10.5. Concluzii

a) Stabilirea vitezei de curgere a apei printr-o secţiune

transversală a unui râu este prima etapă în determinarea
debitului lichid care tranzitează această secţiune.
b) Morişca hidrometrică este instrumentul cel mai
utilizat pentru măsurarea vitezei locale în râuri. Pentru
determinarea vitezei medii pe secţiune este necesar ca pe
fiecare verticală să se stabilească numărul de puncte de
măsurare, în funcţie de adâncimea apei.
c) Măsurarea punctuală a adâncimii apei ajută la
trasarea secţiunii transversale şi la determinarea secţiunii
udate.
d) Produsul dintre secţiunea udată şi viteza medie pe
secţiune determină debitul scurs prin secţiune.
e) Pentru perioadele de viituri în care, curgerea are loc
şi prin albia majoră se poate utiliza formula lui Chézy, care
ţine cont de rezistenţa la curgere dată de coeficientul de
rugozitate.

90
 f) Debitele lichide măsurate, corespund unui nivel citit la
mira hidrometrică.
g) Perechile de valori debit-nivel sunt utilizate la trasarea
cheilor limnimetrice cu ajutorul cărora se poate afla în orice
moment debitul cunoscând nivelul.

HIDROMETRIA DEBITELOR SOLIDE

Abordarea teoretică a transportului de aluviuni de către

cursurile de apă are o valabilitate redusă. Aceste lipsuri pot fi
înlocuite prin efectuarea de măsurători directe, separat pentru
aluviuni de fund (târâte) şi pentru aluviuni în suspensie. În
91
paralel cu măsurători de debit solid se pot face şi măsurători
privind morfologia albiei, granulozitatea aluviunilor
sedimentate şi a celor în mişcare şi ale altor elemente
cuprinse în diverse formule de calcul [I.N.M.H., 1997].
Debitul solid târât şi debitul solid în suspensie se
raportează întotdeauna la debitul lichid şi la nivelul apei din
râu din momentul efectuării măsurătorii.

Debitul solid în suspensie

Aparatele folosite pentru măsurarea cantităţii de

aluviuni în suspensie transportate de cursurile de apă, se
numesc batometre. Cantitatea de apă necesară a fi recoltată
depinde de turbiditatea apei. La turbidităţi foarte ridicate
(510 g/l) se recoltează probe de 0,5 l, iar la turbidităţi foarte
mici (sub 0,010,02 g/l) se recoltează probe de apă
de 2  5 l.
Determinarea debitului solid al aluviunilor în suspensie
se obţine prin măsurători simultane, de viteză a apei şi a
concentraţiei aluviunilor, într-un număr de puncte ale
secţiunii de curgere a râului [Giurma I., 1997].
Dintre tipurile de batometre utilizate se prezintă în
figura 11.1 batometrul Jukovski-Kolle. Aparatul constă dintr-
un recipient metalic de formă cilindrică, cu axul orizontal,
prevăzut cu clapete la cele două capete în poziţie închisă prin
resorturi. Batometrul este scufundat la adâncimea necesară,
prin tije având cele două clapete deschise prin cablurile
acţionate de operator de la suprafaţa cuentului de apă. După
umplerea cu apă a recipientului şi uniformizarea curentului, se
închid brusc clapetele prin eliberarea celor două cabluri
[Giurma I., ş.a., 1980].
Din conţinutul batometrului se separă partea solidă prin
operaţii de filtrare sau de centrifugare, după care suspensiile
se usucă şi se cântăresc (p, [g]) şi prin raportare la volumul
total al probei W [cm3] se exprima concentraţia aluviunilor în
suspensie prin relaţia:
92
 p
 = 10 6W [g/cm3] (11.1)
Concentraţia de aluviuni în suspensie variază în
secţiunea transversală a unui curent de apă aşa cum se
arată în figura 11.2. Cantitatea de aluviuni în suspensie este
maximă la fundul albiei şi descreşte spre suprafaţa
curentului de apă unde este minimă şi de asemenea se
înregistrează valori mai mari în firul curentului faţă de
celelalte zone din secţiune.

Figura 11.1 Batometru pentru aluviuni în suspensie

,v,qs
Figura
11.2
h1 hi hn
h2 Diagrama
h debitului de aluviuni
în suspensie

Dacă se notează cu  concentraţia medie a

aluviunilor în suspensie de pe o verticală (determinată prin
măsurători cu batometrul în diferite puncte de pe aceeaşi
verticală), cu vmed viteza medie pe verticală, cu h
adâncimea apei în dreptul verticalei şi cu l semisuma
93
distanţelor dintre verticalele considerate într-o secţiune a
albiei, debitul total de aluviuni în suspensie pentru un anumit
nivel al apei se poate exprima prin:

Qs=0,5 [h1 vmed,1 1 l1 +( h1 vmed,1 1+ h2 vmed,2 2) l2 +...+

hn vmed,n n ln+1] (11.2)
La cursurile de apă importante, cu adâncimi mari,
pentru determinarea concentraţiei de aluviuni, se recomandă
utilizarea instalaţiei alcatuită dintr-o priza de apă montată la
capătul unui conducte flexibile, prin care se extrag probe de
apă cu ajutorul unei pompe fixate la bordul unei
ambarcaţiuni.

11.1.1. Calculul debitului solid în suspensie

În punctele în care se fac măsurători de viteza se fac şi

colectări de probe de apă tulbure cu care se fac determinări
ale concentraţiei de aluviuni prin filtrare şi cântărire.
p
 = W [g/l] (11.3)

Într-o secţiune transversală a unui râu putem avea

următoarele tipuri de măsurători:
complete care se fac în toate verticalele de viteză, în toate
punctele standard în care s-au măsurat vitezele; la 0,6 h în
toate verticalele de viteză; la suprafaţă;
simple, doar în anumite puncte şi anumite verticale.
Metodele de calcul ale debitului solid în suspensie
sunt:
a) Metoda analitică, care presupune calculul debitelor
parţiale de aluviuni în suspensie Ri şi însumarea lor pe
întreaga secţiune:

n n
 i   i 1
R   Ri   Aij
i 1 i 1 2 (11.4)

94
unde:
Aij este suprafaţa parţială cuprinsă între două verticale
vecine de prelevare a probelor;  ,  sunt debitele de i i 1

aluviuni în suspensie, unitare medii pe verticalele

respective, acestea calculându-se cu formule asemănătoare
cu cele folosite la calculul vitezelor medii pe verticală pe
baza punctelor standard.

De exemplu, pentru o verticală în care s-au măsurat

debite de aluviuni în suspensie în cinci puncte (la suprafaţă,
0,2h 0,6 h 0,8 h şi la fundul albiei) se foloseşte formula:

  0,1(  s v s  3  0 , 2 h v0 , 2 h  3  0, 6 h v 0, 6 h  2  0,8 h v 0,8 h   f v f )

(11.5)

unde:
p
 = este concentraţia de aluviuni în suspensie
W
determinată prin filtrare şi cântărire [g/l]; vi, viteza medie în
punctul de măsurare [m/s].
Pentru cazul general formulele sunt prezentate în tabelul
11.1.

Tabelul 11.1 Calculul debitelor de aluviuni în suspensie

unitare medii
Punctele Formula debitulul solid în suspensie
standard de unitar mediu
măsurare [g/m2 s]
0,6 h  m= 0,6 h v0,6h
s, f  m =0,5 ( s vs + f vf)
0,2h ; 0,6 h ; 0,8  m = (0,2h v0,2 h +20,6h v 0,6h +
h 0,8h v0,8h)/4
s ; 0,2h ; 0,6 h ;  m = (s vs+30,2h v0,2 h+3 0,6h
0,8 h ; f v0,6h+20,8h v0,8h+f vf)/10

95
 b) Metoda grafomecanică - constă în trasarea curbei de
variaţie a debitelor unitare medii de aluviuni în suspensie şi
planimetrarea suprafeţei cuprinse între această curbă şi
linia apei corespunzătoare nivelului de calcul.
c) Metoda grafoanalitică - constă în determinarea
suprafeţei determinate ca la metoda grafomecanică şi
calculul acesteia ţinând seama de figurile geometrice
formate între verticalele de măsurare.

Debitul solid târât

Pietrişurile şi nisipurile mişcate de curentul de apă pe
fundul albiei se pot măsura sub forma debitului solid de
fund prin însumarea unor debite elementare gf care
reprezintă cantitatea de aluviuni târâte ce trece în unitatea de
timp prin lăţimea parţială b şi se calculează cu formula:
100 P
gf = b t [g/m s]
(11.6)
unde:
P este greutatea în g a aluviunilor care trec prin lăţimea b
[cm], în timpul t [s] (figura 11.3).

B
b
b b
g1 Figura 11.3 Măsurarea
l1 l debitului solid târat
g22 gi
Dacă se notează cu l1, l2,...,ln+1 distanţele
dintre verticalele care trec prin mijlocul fâşiilor b, atunci
debitul solid târât total Gf se poate calcula cu relaţia:
Gf = 0,5 [g1 l1+(g1+g2) l2 +...+ gn ln+1] (11.7)

Suma distanţelor l1, l2, ..., l n+1 formeaza lăţimea

activă B de circulaţie a aluviunilor târâte, iar prin lăţimea
parţială b se înţelege lăţimea aparatului utilizat.

96
 Batometrele sunt folosite pentru colectarea aluviunilor
târâte şi sunt construite astfel încât să nu perturbe regimul de
curgere al curentului de apă.
Cel mai simplu batometru se prezintă sub forma unei
cutii din plasa de sârmă cu ochiuri mici, având partea
anterioară deschisă pe o lăţime b, fixată pe patul albiei printr-
o bară metalică (figura 11.4) [Giurma I., ş.a., 1980].

Figura 11.4 Batometru plasă

Pentru măsurare se înregistreaza prin cronometrare

intervalul de timp t în minute cât batometrul a rămas pe
fundul albiei, iar după extragerea aparatului din apă se
descarcă conţinutul de aluviuni şi se cântăresc. Pentru
determinarea compoziţiei granulometrice a aluviunilor târâte
se fac probe de cernere a materialului reţinut în batometru.
La cursurile de apă mici măsurarea debitului aluviunilor
târâte se poate face şi prin practicarea unui şanţ, cu
dimensiuni cunoscute, aşezat perpendicular pe albie.
Determinarea aluviunilor târâte captate de şanţ se efectuează
prin ridicări hidrografice succesive ale configuraţiei şanţului
[Giurma I., 1997].

Calculul debitului solid târât

Aluviunile târâte sunt cele transportate de râuri pe

fundul albiei şi au o compoziţie granulometrică mai mare
decât cele în suspensie.

97
 Calculul debitului solid târât se face prin următoarele
metode:
a) Metoda analitică - presupune însumarea aluviunilor
târâte parţiale (debitul care trece prin două secţiuni
verticale) pe întreaga secţiune.
n n
g i  g i 1
G   Gi   li
i 1 i 1 2 (11.8)
unde:
gi, gi+1 sunt debitele parţiale târâte transportate de râu în
verticala i pe lăţimea b a batometrului [g/m s]; li, distanţa
dintre verticalele i şi i+1.
b) Metoda grafomecanică, constă în trasarea curbei de
variaţie a debitelor elementare târâte şi planimetrarea
suprafeţei cuprinse între această curbă şi linia apei
corespunzătoare nivelului de calcul.
g=f(l)
Suprafaţă
planimetrată
gi gi+1

l
i+1
i

Figura 11.5 Graficul variaţiei debitului solid târât prin metoda

grafomecanică

c) Metoda grafoanalitică, constă în trasarea curbei de

variaţie a debitelor elementare târâte şi calculul suprafeţelor
cuprinse între această curbă şi linia apei aplicând formula
(figura 11.6.) :

1 g  g2 g  g i 1 1
G g 1l 0  1 l1  ....  i li  ...  g n l n
2 2 2 2 (11.9)

98
 1 1
l 0 g1 li ( g i  g i 1 )
2 2
gi
g1 g2 gi+1

1
2
i+1
i
l0
l1

li

Figura 11.6 Graficul variaţiei debitului solid târât prin

metoda grafoanalitică

Exemple de calcul

Debitul solid în suspensie în cazul în care există

măsurători numai în două verticale vecine

În două verticale vecine, cu adâncimile hi=78 cm şi

respectiv hi+1=94 cm situate la distanţa d=4,00 m au fost
măsurate vitezele şi determinate turbidităţile apei (tabelele
11.2 şi 11.3)
Tabelul 11.2 Vitezele şi turbidităţile pentru verticala i
Punctele de 0,2 hi 0,6 hi 0,8 hi
măsurare
v [cm/s] 100 85 60
 [g/m3] 3000 4400 7800

Tabelul 11.3 Vitezele şi turbidităţile pentru verticala i+1

Punctele de s 0,2 hi+1 0,6 0,8 f
măsurare hi+1 hi+1
v [cm/s] 120 124 106 68 50
 [g/m3] 4000 4200 5600 8000 10000

99
 a) calculul debitului lichid între verticale
a.1) procedeul vitezei medii dintre verticale

viteze medii pe verticale

1
vmed ,i  (100  2  85  60)  82,5 cm/s
4 (11.10)

1
vmed ,i 1  (120  3  124  3  106  2  68  50)  99,6 cm/s
10 (11.11)

viteza medie dintre verticale

1
v med i ,i 1  (82,5  99,6)  91 cm/s
2 (11.12)

secţiunea dintre verticale

A i, i+1 = 0,5 (0,78 + 0,94) x 4,0 = 3,44 m2

(11.13)

debitul lichid dintre verticale

Qi ,i 1  v med  Ai ,i 1  3,44  0,91  3,13 m 3 / s

i ,i 1
(11.14)

a.2) - procedeul debitelor unitare pe lăţimea râului

debitul lichid pe 1 m lăţime de râu în jurul verticalelor

vmed  h  1  m/s  m  m 
q  vmed  h ;  
1 m
(11.15)

qi = 0,825 x 0,78 = 0,643 m2/s (11.16)

qi +1= 0,996 x 0,94 = 0,936 m2/s

(11.17)
100
debitul lichid dintre verticale

Qi,i+1=0,5(q i + q i+1) x d = 0,5 (0,643 +0,936) x 4,0 = 3,16

m3/s (11.18)

viteza medie a apei prin acest procedeu este:

3,16
v med i ,i 1   0,9186 m/s
3,44 (11.19)
b) Calculul debitelor unitare de aluviuni în suspensie 
pe unitatea de suprafaţă (1 m2) din jurul punctelor unde s-au
efectuat măsurătorile de viteze şi turbiditate:

Qp v 1    m/s  m 2  g / m 3 
   v  ;  2 
S 1  
m
(11.20)

- în verticala i

0,2 h = 1 x 3000 = 3000 [g/s m2]

(11.21)

0,6 h = 0,85 x 4400 = 3740 [g/s m2]

(11.22)

0,8 h = 0,60 x 7800 = 4680 [g/s m2]

(11.23)

- în verticala i +1

s = 1,20 x 4000 = 4800 [g/s m2] (11.24)

0,2 h = 1,24 x 4200 = 5208 [g/s m 2]
(11.25)
0,6 h = 1,06 x 5600 = 5936 [g/s m2] (11.26)
0,8 h = 0,68 x 8000 = 5440 [g/s m2] (11.27)
101
f =0,50 x 10000 = 5000 [g/s m2] (11.28)

b.1) procedeul direct

Se calculează debitul unitar mediu med pentru cele două

verticale, utilizând relaţiile de la calculul vitezelor medii:

1
med, i = 4 (3000 +2 x 3740 + 4680) =3790 [g/s m2]
(11.29)

1
med, i+1= 10 (4800+3 x 5208+3 x 5936+2 x 5440+5000)=5410
[g/s m2] (11.30)

după care se obţine valoarea medie med, i,i+1

corespunzătoare celor două verticale:

1
med, i,i+1 = 2 (3790 + 5410) = 4600 [g/s m2]
(11.31)

debitul solid în suspensie rezultă prin produsul ariei dintre

cele două
verticale cu debitul solid unitar mediu:

Ri,i+1=med, i,i+1 x Ai,i+1=4600 [g/s m2] x 3,44 [m2] =

15,824 [g/s] (11.32)

turbiditatea medie se obţine cu relaţia:

Ri ,i 1 15,8 3
 i ,i 1    5,05 kg/m
Qi ,i 1 3,13
(11.33)

b.2) prin procedeul valorii unitare pe lăţime

102
Se calculează întâi debitele solide specifice în suspensie
care trec pe un metru din lăţimea râului în jurul verticalelor,
adică:

 med ,i  hi  1  g/sm 2  m  m 
r   med ,i  hi ;  
1  
m
(11.34)

ri = 3790 x 0,78 = 2956 [g/s m] (11.35)

ri+1 = 5410 x 0,94 = 5085 [g/s m]

(11.36)

În continuare se calculează debitul solid în suspensie

dintre cele două verticale şi turbiditatea:

1 1  g g
Ri ,i 1  ( ri  ri 1 ) d  ( 2956  5086) 4  16080 g/s;  s m m 

2 2 s

(11.37)

16,1
 med , i ,i 1   5,09 kg/m 3
3,16 (11.38)

În tabelul 11.4 se prezintă rezultatele obţinute prin cele două

procedee.

Tabelul 11.4 Valorile debitelor solide în suspensie calculat

prin procedeul valorii unitare pe
lăţime şi prin procedeul direct
Q R med
Procedeul utilizat
[m3/s] [kg/s] [kg/m3]
Direct 3,130 15,80 5,05
Valori unitare pe 3,160 16,10 5,09
lăţime

Debitului solid în suspensie în cazul în care există

măsurători pentru întreaga secţiune
103
 În situaţia în care se efectuează masurători simultane ale
vitezei apei şi ale turbidităţii în n verticale ale secţiunii de
curgere, debitul solid în suspensie, Rs, se determină cu relaţia:
n
Rs   bi  hi  vmed ,i  ci
i 1 (11.39)
unde:
bi este lăţimea aferentă verticalei i; hi, adâncimea medie a
suprafeţei parţiale aferente verticalei i; vmed,i, viteza medie a
apei în verticala i; ci, concentraţia medie a aluviunilor pe
verticala i.
Viteza medie pe verticale se calculează conform
subcapitolului 10.2.1 aplicaţia 10. Exemplul acesta de calcul
utilizează valorile vitezelor punctuale date în tabelul 10.3
(aplicaţia 10). În tabelul 11.5 sunt date valorile necesare
calculului debitului în suspensie şi a celui târât.

Tabelul 11.5 Elementele necesare calculului debitului în

suspensie şi a celui târât.
Vitezele Turbiditatea
hi
Verticala

[m/s] [g/m3] P
0,
[m 0,6 0,8 0,2 0,6 0,8
s 2 f s f [g]
] h h h h h
h
I 0, 0, - - - 0,2 50 - - - 60 400
25 40 8
II 0, - 0, 0,7 0,6 - - 82 75 70 - 600
54 89 4 5
III 0, - 0, 0,9 0,8 - - 87 80 75 - 700
72 95 0 0
IV 0, 1, 1, 0,9 0,8 0,7 90 10 85 83 14 900
90 00 05 8 5 0 0 0
V 0, 1, 1, 1,0 0,9 0,6 10 12 95 90 15 100
94 08 15 5 0 6 0 0 0 0
104
VI 0, 0, 0, 0.7 0,6 0,4 80 90 78 70 13 850
84 84 90 9 7 9 0
VII 0, - - 0,5 0,4 0,4 - 90 85 83 - 550
38 0 5 0

Calculul debitului solid în suspensie pentru secţiunea

transversală prezentată în figura 10.2. (aplicaţia 10), este dat
în tabelul 11.6.

Tabelul 11.6 Exempul de calcul al debitului solid în

suspensie
Elemen Verticala
te de I II III IV V VI VII
calcul
hi [m] 0,16 0,51 0,72 0,86 0,90 0,75 0,40
7 5
bi 4,00 4,50 5,50 5,50 4,00 2,50 3,00
[m]
vmed, i 0,34 0,75 0,88 0,94 1,01 0,76 0,45
[m/s] 9 4 4
Ci 55,0 75,5 80,5 95,1 107, 85,4 85,7
[g/m3] 0 5 0 5
Rs, i 0,01 0,13 0,28 0,43 0,39 0,12 0,04
[kg/s] 25 0 0 0 2 2 63

Debitul solid în suspensie al întregii secţiuni rezultă prin

cumularea valorilor aferente celor şapte secţiuni de calcul şi
anume:

Rs   Rs ,i  0,0125  0,130  0,280  0,430  0,392  0,122  0,0463  1,4128 kg/s

(11.40)

105
 În figura 11.7 este prezentată evoluţia debitului solid în

0.5
debitul solid in suspensie [kg/s] 0.43
0.4
0.392
0.3
0.28
0.2
0.13 0.122
0.1
0.0125 0.0463
0
I II III IV V VI VII
verticala

suspensie pe secţiunea transversală.

Figura 11.7 Evoluţia debitului solid în suspensie în
secţiunea transversală

Debitul solid târât

Colectarea probelor pentru determinarea aluviunilor

târâte se face simultan cu cele pentru aluviunile în
suspensie. Măsurătorile se fac în fiecare verticală cu
batometrele, luând trei probe cu acelaşi timp de recoltare.
Media probelor se consideră reprezentativă pentru verticala
respectivă. Timpul de recoltare se alege în practică în funcţie
de granulometria aluviunilor târâte şi de viteza apei la fundul
albiei.
Debitul elementar de aluviuni târâte când avem masa
medie din verticalele respective se calculează cu formula:

100  Pi
gi 
bt (11.41)
unde:
Pi este masa medie rezultată în urma măsurătorilor în
intervalul de timp ales în verticala i, exprimată în grame; b,
lăţimea batometrului, exprimată în cm.

106
Batometrul ISCH are lăţimea b=22 cm.
Notând cu li distanţa dintre verticalele i şi i+1, debitul
solid târât Gt va fi:

1 l l l l l l  100
Gt   P1l1  P2 1 2  ...  Pi i 1 i  ...  Pn1 n1 n  0,5  Pn  l n  
2 2 2 2  bt
(11.42)

Pe baza datelor prezentate în tabelul 11.5, ştiind că s-a utilizat

un batometru ISCH şi a unui timp de colectare de 2,5 minute,
rezultă următorul debit solid târât:

100 4,0  5,0 5,0  6,0 6,0  5,0

Gt  (0,5  0,4  4,0  0,6  0,7  0,9 
22  150 2 2 2
5,0  3,0 3,0  2,0
 1,0  0,85  0,5  0,55  2,0)  0,575 kg/s
2 2
(11.43)

Debitul solid total, în suspensie şi târât, care trece prin

profilul transversal în urma calculelor efectuate în timpul
măsurătorilor complete este :
Rs + Gt =1,4128 + 0,575 = 1,9878 kg/s
(11.44)

Concluzii

a) Calculul debitelor solide cu ajutorul unor formule

este insuficient elucidat
datorită unor factori necunoscuţi. Pentru înlăturarea acestor
lacune apare necesitatea efectuării unor măsurători directe
atât pentru aluviunile în suspensie cât şi pentru aluviunile
târâte.
b) Cunoaşterea scurgerii solide prezintă interes în
proiectarea şi exploatarea unor importante lucrări
hidrotehnice (lacuri de acumulare, regularizări de râuri, căi
107
navigabile, aducţiuni de apă, decantoare, filtre etc.) asupra
cărora are efect defavorabil. Pe de altă parte, aluviunile sub
formă de nisip, pietriş şi prundiş pot fi utilizate ca agregate
pentru betoane dacă exploatarea şi sortarea lor este
economică.

108