Sunteți pe pagina 1din 4

LUCRAREA DE LABORATOR NR.

RADIAŢIA TERMICĂ. DETERMINAREA CONSTANTEI


STEFAN-BOLTZMANN

1. NOŢIUNI TEORETICE

Radiaţia termică reprezintă radiaţia electromagnetică emisă de orice corp aflat la o


temperatură T  0K şi se datorează agitaţiei termice a atomilor sau/şi moleculelor ce
formează corpul respectiv.
Radiaţia termică aflată într-o regiune limitată din spaţiu, în echilibru termic cu
corpurile vecine, se numeşte radiaţie de echilibru.

Legea Stefan – Boltzmann, enunţată teoretic de Boltzmann în anul 1884 (pe


considerente termodinamice), a fost obţinută experimental de către Stefan în anul 1879 şi
afirmă că:
<< Densitatea de energie a radiaţiei termice este funcţie de puterea a patra a
temperaturii acesteia:
w  aT 4 , (1)

unde a  10  16 J / K  m 3 sau:
ac 4
M  T ; M  T 4 , (2)
4

ac
unde    5,67.10 8 J / msK 4 reprezintă costanta Stefan – Boltzmann.
4

Pentru determinarea experimentală a constantei Stefan – Boltzmann considerăm un


corp negru, realizat sub forma unei incinte sferice prevăzută cu o mică deschidere, aflat la
o temperatură T2. Energia radiată de corpul negru în unitatea de timp la temperatura T2,
prin deschiderea de arie S va fi conform legii lui Stefan – Boltzmann:

 2  T24  S (3)

Aducând în dreptul deschiderii o plăcuţă absorbantă (înnegrită), de aceeaşi arie S ca


şi deschiderea, dar care se află la o temperatură T1 T2, plăcuţa va absorbi energia radiată
de incintă până la stabilirea echilibrului termic când temperatura ei va deveni T2.
Aflându-se iniţial la temperatura T1, plăcuţa va radia energie către incinta de flux:
1  T14 S . (4)

Energia absorbită efectiv de plăcuţă în unitatea de timp va fi:

   2  1   T24  T14   S (5)

Cunoscând că, în intervalul de timp dt, plăcuţa absoarbe energia


dQ = (2 - 1) dt =  ( T24 – T14) S.dt şi că aceasta reprezintă cantitatea de căldură
necesară pentru creşterea temperaturii cu dT avem:

 (T24 – T14) S.dt = mcdT (6)

m fiind masa plăcuţei, iar c căldura specifică a plăcuţei.


Din relația (6) se obţine:

mc dT
 . (7)

S T2  T1 dt
4 4

2. DESCRIEREA DISPOZITIVULUI EXPERIMENTAL

Corpul negru utilizat în lucrare constă dintr-o incintă sferică cu pereţii interiori
înnegriţi şi prevăzută cu un mic orificiu de suprafaţă S. Încălzirea incintei se realizează cu
un reşou, întreg sistemul fiind izolat termic de exterior. Temperatura corpului negru poate
fi măsurată direct cu ajutorul unui termometru cu mercur al cărui rezervor este în contact
cu pereţii incintei (Fig. 1).

Figura 1. Dispozitivul experimental.


În planul orificiului S se poate aduce o plăcuţă circulară de cupru, de arie doar cu
puţin mai mică decât S şi înnegrită cu negru de fum pe partea dinspre incintă. Temperatura
incintei se măsoară cu un termocuplu (Fe-constantan) conectat la un galvanometru.
Apropierea şi depărtarea plăcuţei de orificiul S se face cu ajutorul unei tije prinsă într-un
suport care permite deplasarea atât lateral cât şi în direcţie verticală.

3. MODUL DE LUCRU

- se măsoară temperatura T1 a incintei înaintea începerii experienţei (temperatura


mediului ambiant);
- se conectează rezistenţa de încălzire, plăcuţa de cupru fiind îndepărtată de orificiul
cuptorului;
- se aşteaptă până când temperatura cuptorului rămâne constantă (T2  273+100 K);
- se introduce placa în interiorul deschiderii S fără a o atinge de pereţii acesteia.
Încălzirea plăcii este indicată de galvanometru. Din 10 în 10 secunde se măsoară
temperatura plăcuţei.
- se reprezintă grafic T = f(t), unde t reprezintă timpul.
Graficul obţinut are forma din Fig. 2. Se observă că la început dependenţa dintre T
şi t este practic liniară, apoi T creşte din ce în ce mai lent cu t.

Figura 2. Variația temperaturii în funcție de timp.

dT
Folosind porţiunea liniară a curbei determinăm gradientul astfel:
dt
ducem o tangentă la curbă în porţiunea ei liniară, care formează cu abscisa un unghi ,
astfel că:
y  dT 
tg    
x  dt Tc

unde Tc este temperatura ce corespunde punctului de contact al tangentei la curbă.


4. PRELUCRAREA DATELOR EXPERIMENTALE

T1 T2 t ΔT tg α
Nr. crt. mc/S 
[K] [K] [s] [K] [K/s]
1 10
2 20
3 30
4 40
5 50
6 60
7 70
8 80
9 90
10 100
1504
11 110
12 120
13 130
14 140
15 150
16 160
17 170
18 180
19 190
20 200

Se dă: mc/S = 1504 U.S.I.


mc dT

 
S T2  T1 dt
4 4

S-ar putea să vă placă și