Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ISTORIEI
I. GLOSAR, TERMENI, NOŢIUNI, CONCEPTE ISTORICE
Plaja orara reprezinta variatia de ore situata între numarul minim si numarul
maxim de ore atribuit prin planul-cadru de învatamânt unei discipline într-un an de
studiu. Standardele curriculare de performanta reprezinta criterii de evaluare a calitatii
procesului de învatare. Ele reprezinta enunturi sintetice în masura sa indice gradul în care
sunt atinse obiectivele fiecarei discipline de catre elevi, la finele fiecarei trepte de
învatamânt obligatoriu.
2.1.Planul cadru
2.2.Programa de istorie
3.7.Manualul de istorie
Profesorul trebuie :
• sa analizeze fiecare fapt istoric prin raportarea la cauzele care l-au generat, prin
evidentierea fortelor care au participat, a desfasurarii si a urmarilor lor, evidentiind
relatia cauza-efect;
• sa înteleaga ideea de evolutie a societatii omenesti din cele mai vechi timpuri si
pâna astazi;
• sa sesizeze factorii determinanti ai acestei evolutii si sensul spre progres al
acesteia;
• sa înteleaga interdependenta acestor factori în determinarea dezvoltarii societatii
omenesti;
• sa înteleaga cauzalitatea evenimentelor, proceselor si fenomenelor istorice,
caracterul legic al dezvoltarii istorice;
• sa integreze istoria româneasca în istoria universala;
• sa înteleaga aportul civilizatiei românesti la dezvoltarea civilizatiei si culturii
universale.
Elevul trebuie sa-si însuseasca valorile moral-formative oferite prin lectia istoriei,
sa manifeste dragoste si respect fata de trecutul istoric al românilor, sa manifeste respect
fata de valorile culturii si civilizatiei universale.
Formularea clara a obiectivelor instructiv-educative ale fiecarei teme si lectii în
parte este astazi considerata drept o problema esentiala pentru asigurarea eficientei
procesului de învatamânt. Este necesara stabilirea cu precizie a obiectivelor pe care
planul de învatamânt le urmareste.
• din punct de vedere istoric, educatia valorilor si atitudinilor este un subiect ce tine
de preocuparea fiecarui grup social, fiecarei societati si epoci istorice de a formula
matricea unui sistem de valori care sa-i confere identitate, rezistenta si solidaritate
în fata fenomenelor de aculturatie; se creeaza astfel modele culturale care sunt
desemnate prin termenul mentalitate, care apartine "duratei lungi a timpului";
• pe planul politicii educationale, disciplinele din aria curriculara "Om si societate"
pot actiona concret asupra modelului cultural-istoric de tip autoritar în sensul
înlocuirii sale cu unul deschis, pozitiv, democratic;
• din perspectiva psihologica, dobândirea, recunoasterea si asumarea de catre
individ a unui sistem de valori propriu creeaza premisa responsabilitatii acestuia
în luarea deciziilor. Actiunea responsabila a personalitatii individuale dezvolta si
activeaza factorii cu incidenta asupra motivatiei actiunii: încrederea în sine si în
celalalt, eficienta actiunii individuale sau de grup, satisfactia personala sau de
grup;
• din perspectiva comunicarii sociale,valorile si atitudinile devin criterii
operationale în situarea individului în pozitia de receptor, mediator sau emitator al
informatiei; explozia informatiei angajeaza direct si brutal optiunile individuale.
Cercetarea istorica are un rol important atât pentru istoric cât si pentru cel care
învata istoria; si într-un caz si în celalalt, este angajata personalitatea celui care "cauta"
care recurge la experienta sa si la experienta altor oameni.
Istoria este gândita ca un proces în care oameni si culturi sunt angajati în cautarea
si cercetarea semnificatiei pe care o au devenirea umana si construirea umana adecvata a
acestei deveniri.
Studiul istoriei ca stiinta a omului gaseste în timp elemente de cultura si, totodata,
dobândeste obisnuinte fundamentale de orientare în existenta personala si sociala,
fundamente care vor consolida actul educational.
Metodele:
Explicatia
b. Conversatia
• formularea dupa caz a tipului celui mai potrivit de întrebari: retorice, de gândire,
repetitive, închise, deschise, înlantuite, suplimentare;
• sa se refere la materia predata, sa fie clare, concise din punct de vedere stiintific;
• sa stimuleze gândirea, spiritul critic si creativitatea elevilor;
• sa fie formulate în forme schimbate, variate;
• sa fie complete, cuprinzatoare, complexe, fara a fi duble sau triple;
• sa nu duca la raspunsuri monosilabice;
• sa se adreseze întregului grup de elevi s apoi sa se fixeze pe cel care sa dea
raspunsul în cazul activitatilor didactice;
• sa nu se puna întrebari viclene, cursa, voit gresite, care pot induce în eroare elevii;
• sa se puna întrebari suplimentare;
• sa se formeze la elevi capacitatea de a formula întrebari;
Adresarea acestor tipuri de întrebari presupune si anumite exigente în ceea ce
priveste felul în care trebuie acceptate raspunsurile.
În primul rând:
• cel care raspunde trebuie sa vorbeasca pâna îsi epuizeaza lantul cunostintelor;
• sa stimuleze gândirea, spiritul critic, creativitatea;
• sa formuleze întrebari într-o varietate de forme, sa se foloseasca întrebari
ajutatoare, sa fie complete, sa fie date individual si nu în cor de catre toata clasa;
• profesorul trebuie sa dea dovada de întelegere, de rabdare, tact pedagogic;
Discutia
Exista mai multe variante de discutii cum ar fi: discutia - dialog, consultatii în
grup, discutia de tip seminar, discutia în masa, masa rotunda, metoda asaltului de idei,
discutia dirijata, colocviul.
Demonstratia
Problematizarea
Învatarea prin descoperire sau prin investigare este o modalitate de lucru prin care
elevii sunt pusi în situatia de a destitui adevarul reconstituind drumul elaborarii
cunostintelor printr-o activitate proprie. Spre deosebire de alte metode, în învatarea prin
descoperire nu se prezinta doar produsul cunoasterii ci mai ales caile prin care se ajunge
la acest produs, metodele si procedeele de investigare si de cunoastere a datelor stiintei.
Aceasta metoda pune elevii în situatia de a analiza documentele de a formula pe aceasta
cale unele concluzii despre fapte, evenimente istorice si procese istorice necunoscute de
ei.
Modelarea
7.1.Aspecte teoretice
Muzeul scolii este un cadru potrivit pentru desfasurarea unor activitati. Poate fi
folosit în cadrul unor lectii privind dezvoltarea culturii, învatamântului, în special, sau
atunci când se vorbeste despre personalitati.
Proiectarea unei lectii constituie o piatra de încercare pentru orice cadru didactic.
Reusita unei lectii este garantata de buna pregatire si anticipare a secventelor instructiv-
educative de catre cadrul didactic. Pregatirea unei lectii constituie un act de creatie prin
care se imagineaza si se construiesc etapele ei, dar si cele de amanunt. Din aceste
considerente, profesorul trebuie sa probeze atât o temeinica pregatire de specialitate, cât
si o pregatire didactica, o instructie pedagogica, o experienta în domeniul predarii.
Planul sau proiectul de lectie trebuie sa descrie solutiile optime care vor prezida
situatia de învatare, fiind o modalitate intermediara, între prefigurarile mentale si
concretizarile faptice ale actiunilor instructiv-educative. Un proiect eficient se
caracterizeaza prin:
discursului didactic;
ocupa;
urmatoare;
7. Preconizarea formelor care vor permite o evaluare cât mai riguroasa si obiectiva a
rezultatelor
învatarii elevilor;
1. Data
2. Obiectul
3. Clasa
4. Subiectul lectiei
5. Tipul lectiei
6. Obiectivul fundamental
7. Desfasurarea lectiei
Lecturarea programei
Studiile de caz reprezinta exemplificari ale unor teme generale sau ocazii de
învatare prin descoperire în ceea ce priveste modalitatile de scriere a istoriei.
Obiectivele de referinta pot fi realizate prin intermediul mai multor unitati de
continut.
8.3.Predarea eficienta
Reguli de grup: pregatirea se face de catre toti, citirea se face de catre toti, toti
participa la toate seminariile. Se elaboreaza o structura clara, toti participa, creativitatea
este încurajata.
8.4.Lectia de istorie
Orice tip de lectie trebuie sa aiba în vedere, în mod necesar, urmatoarele aspecte
sau tehnici esentiale:
• obiective clare;
• accent pe întelegere;
• încarcare adecvata;
• evaluare adecvata;
• accent pe independenta;
• simtul responsabilitatii;
8.7.Evaluarea învatarii
Evaluarile scrise (teze, probe de control, alte lucrari scrise) sunt elaborate de
profesor în timp. Elevul nu este tracasat si poate lucra independent. Probele scrise clasice
au numai 2-3 subiecte neputându-se afla gradul de pregatire al elevului fata de întreaga
materie.
8.8.Tipuri de itemi
• itemi cu alegere duala, ofera posibilitatea elevilor sa aleaga raspunsul corect din
alternativa adevarat/fals, sunt folositi în testarea însusirii unor cunostinte,
determina daca elevii pot utiliza o definitie în clasa, apreciaza corectitudinea unor
enunturi.
• itemi de tip pereche, solicita elevilor stabilirea unor corespondente între informatii
distribuite pe doua coloane. Informatiile din prima coloana se numesc premise sau
baze iar cele din a doua coloana reprezinta raspunsurile. Tehnica perechilor este
adecvata masurarii rezultatelor învatarii prin asociere, prin cunoasterea unor
relatii simple, de tip: termeni-definitii, date-locuri-evenimente istorice,
personalitati politice-fapte de seama, etc.
• itemi cu alegere multipla reprezinta cel mai utilizat tip. Sunt formati dintr-un
enunt, numit premisa sau baza urmat de un numar de optiuni din care elevul
trebuie sa aleaga raspunsul corect, numit cheie. Raspunsurile gresite se numesc
distractori.
Itemii subiectivi (cu raspuns deschis) constau în: eseu cu raspuns restrâns,
eseu structurat, eseu nestructurat.