Făina de alac

Aproape că totul se rezumă la grâul nostru cel de toate zilele. Bucuroasă vă spun că am
crescut cu pâinici frământate de mâinile muncite ale bunicii mele (mamaie, cum îmi
plăcea să-i spun), că stăteam pe lângă cuptor până erau gata și că aproape îmi frigeam
mâinile rupând bucăți din pâinea cea bună.

Coaptă în vatră, pe pat din frunze de nuci, cu o crustă intensă și o aromă incredibilă, un
miez copt perfect și toată iubirea lui mamaie pusă în ea. Grâu treierat de pe câmpul ars
și muncit o viață întreagă de bunicii mei, vărsat în fața porții, pus în saci, dus la moară,
măcinat și neprocesat suplimentar pentru a rezulta acea super făină albă din comerț și
lipsită de cei mai importanți nutrienți, aluat frământat într-o copaie de lemn și cu turtițe
uscate la soare pe post de drojdie: o astfel de pâine aș mânca pe nerăsuflate și nu m-
aș sătura. Sunt amintirile pe care le port în suflet și datorită cărora apreciez un colț de
pâine bună.

Făina de atunci greu o mai găsești, până și cei din mediul rural sunt fericiți că le cresc
cozonacii mai frumoși, că e așa de albă, dar atât de fadă. În schimb mă bucur de făina
de alac, pentru că acum caut să mă hrănesc din mâncare, ci nu doar să mănânc pentru
a-mi umple stomacul.

Făina de alac este o alternativă sănătoasă a făinii de grâu datorită conținutului de gluten
mai scăzut și a nutrienților conținuți: proteine, vitamina B6, fosfor, luteină și potasiu. Iar
în plus, este și mult mai gustoasă, iar făina integrală de alac are un indice glicemic
mediu (45), conform tabelului Montignac. Am folosit-o la prăjituri și am făcut și
niște clătite vegane minunate din ea și mă gândesc că nu ar strica să-mi fac și propria-
mi pâine din când în când.