Pictură de Mihai Criste

…ca toți conducătorii triburilor

Hoardei de Aur care au năvălit asupra Crimeii, Hadji Ghirai I (1396-1466) era
”ak süyek” -„os alb”, adică un descendent direct al lui Genghis Han..El a fost fondatorul și cel
dintâi conducător al Hanatului Crimeii și întemeietorul casei dinastice tătărești „Ghirai”.
Hadji Ghirai I a întemeiat orașul Bahçisarai - „Castelul din grădini”, care a devenit capitala
hanatului.
Poporului său l-a supranumit „Îngerul” - „Melek” deoarece era tolerant față de alte credințe…

Unul dintre remarcabilii săi urmași a fost Khan Qirim Ghirai. Dincolo de viața politică
a timpului său, acesta s-a remarcat pentru că a autorizat ridicarea a numeroase construcții în
Bahcisarai și Hanatul Crimeii, unele păstrându-se și acum.
Fosta capitală a Hanatului tătar, Bahcisarai este astăzi orașul de reședință al raionului
Bahcisarai din Republica Autonomă Crimeea, Ucraina.
Bahcisarai-„castelul din grădină”, este orașul care dă titlul unui renumit poem scris de
Alexandr Sergheevici Pușkin ca și baletului cu același nume compus de Boris Asafiev,
opere datorită cărora orașul a fost salvat de la schimbarea numelui- așa cum doreau rușii- și…
de la uitare!
Hanatul Crimeii în anul 1600

Steagul hanatului
și ”Tarak Tamga”,
Simbolul heraldic de pe pecetea
Dinastiei Ghirai
a tătarilor din Crimeea.
Palatul Hanilor tătari din Bahcisarai
 Palatul Hanilor Tătari este un monument arhitectural aflat
în Patrimoniul Mondial UNESCO. A fost construit în anul 1532, pe malul
râului Churuksu, în timpul domniei hanului Sahib Giray I, din dinastia
Giray, care a condus Hanatul Crimeei între anii 1428 și 1783.
Palatul construit de sclavi ruși și ucraineni se întinde pe o mare
suprafaţă de teren, fiind el însuşi un adevărat oraş, având două moschei,
un cimitir cu două mausolee, un harem, mai multe băi interioare și mai
multe havuzuri (fântâni arteziene în aer liber).
Timp de aproximativ 250 ani (până în1783) Palatul Bahcisaray
a fost centrul vieții politice, spirituale și culturale a tătarilor din Crimeea.
Palatul Bahcisaray este monumentul istoric major al epocii Hanatului
Crimeii, ca unic eșantion rămas din arhitectura tătară!

Alături de palatele Alhambra din Spania și TopKapi din Turcia,

Palatul Bahcisaray reprezintă încă o confirmare a artei și civilizației islamice,
în Europa.
 Legenda spune că un han neînfricat,
Qirim Ghiray (? -1769), s-a îndrăgostit de o
prințesă numită Dilara Bikech. Numai că
fericirea lor nu a durat mult, căci frumoasa
prințesă a murit pe neașteptate, otravită de
geloasa Zarema, una dintre fostele favorite
ale hanului.
Coplesit de durere, Qirim Giray și-a
înmormântat iubita cu cele mai înalte onoruri,
ridicând în memoria ei un mauseoleu.
Lângă mausoleu, din ordinul hanului s-a săpat
în marmură, o fântână din care apa lăcrimează și
acum, la fel cum o plângea și el pe Dilara.
 Punctul de atracție al palatului
îl constituie
„Fântâna lacrimilor‟
(datează din 1764)
și povestea ei
 Legenda interpretează metaforic
simbolurile cuprinse în Fântână:

Floarea de marmură
este văzută ca un ochi veșnic
înlăcrimat;

Lacrimile umplu cupa inimii

cu durere și amărăciune;

Cupele mai mici

în pereche, semnifică timpul care
vindecă tristețea. Insă amintirile reînvie
durerea iar și iar,
la nesfârșit…

Ciclul acesta se reia până când

persoana își încheie misiunea pe
pământ și pășește în Veșnicie,
simbolizată de spirala
din partea de jos a Fântânii.
Bakhchisaray Fountain
(baletlasuperlativ.wordpress.com) Qırım Giray, wikipedia.com
 Înscrisul auriu de deasupra
Fântânii lacrimilor
este un verset din Coran, Sura 76,
care se referă la bucuria de a dărui
apă spre pomenirea celor morți,
din izvorul numit
„Salsabil‟ cu înțelesul
în căutarea drumului,
cu referire, de obicei, la fântânile
publice realizate în
scop filantropic,
acela de a oferi apă călătorilor…

Bustul lui Alexandr Puskin

Alexandr Sergheevici Pușkin
(1799-1837)

A vizitat Palatul din Bahcisarai

în anul 1820. Impresiile sale de
călătorie au fost reunite sub formă
lirică, în poemul romantic
„Fântâna din Bahcisarai”
sau Fântâna lacrimilor
scris în perioada exilului la
Chișinău și Odessa,
fiind publicat în 1824.
 Legenda după care s-a inspirat Puşkin spune că
Dilara Bikech se numea de fapt Maria Potocka şi era o
prinţesă poloneză răpită, care nu a cedat niciodată avansurilor
hanului.
Pare însă mai degrabă varianta corectă politic pe
vremea lui Puşkin şi după, mai ales că în secolul XVIII tătarii
nu prea mai aveau putere pentru raiduri în teritoriile poloneze.
În Bahcisarai există şi azi moschei construite de Dilara, semn
nu doar că ea era efectiv una din partenerele hanului, dar şi că
trecuse la islamism. Istoricii cred mai degrabă că ea ar fi fost
georgiană, femeile georgiene, ca şi cele cercheze, fiind
renumite pentru frumuseţea lor. Cert este că hanul a fost atât
de afectat de moartea ei încât a decis să construiască fântâna
într-un mausoleu, ca pentru o sfântă.

Din fericire pentru monument şi pentru palat, Puşkin a fost

impresionat de poveste şi a decis să scrie poemul care, în timp,
a devenit extrem de popular. Asta a dus la salvarea palatului în
vremurile tulburi care au urmat. Istoria palatului a fost la fel de
tumultuoasă ca și a stăpânilor ei, aşa încât astăzi parte din clădiri
nu mai există, iar „Fântâna lacrimilor “ a fost mutată într-un
colţişor din curtea interioară.
 Baletul
”Fântâna din Bahchisarai”
Scene din baletul ”The Fountain of Bakhchisarai”
de la Mariinsky Theatre-balet- Sankt Petersburg

Poem coregrafic în 4 acte, cu prolog și epilog, compus de Boris Asafiev pe un libret de

Nikolai Volkov, după poemul omonim al lui Aleksandr S. Pușkin.
Coregrafia poartă semnătura lui Rostislav Zaharov.
Premiera mondială a baletului a avut loc la 28 septembrie 1934,
la Teatrul Academic de Opera și Balet Kirov (Mariinsky) din Leningrad.
Chiar dacă au trecut 80 de ani de la premieră, baletul este unul dintre cele mai îndrăgite
creații, fiind nelipsit de pe scenele marilor opere internaționale.

Baletul „Fântâna din Bahcisaray‟, s-a jucat și pe scena Operei Naționale din București, în 1956 în montarea
maestrului Oleg Danovski protagoniști fiind balerinii Ileana Iliescu, Dumitru Bivolaru ș.a.

(baletlasuperlativ.wordpress.com)
 Actul I - Intr-un vechi castel din Polonia

E zi de sărbătoare. Maria, fiica unui nobil polonez, își aniversează ziua de naștere.
Lumina, veselia, muzica și dansul delectează invitații.

In parcul castelului își fac apariția doi tineri fericiți. Sunt Maria și Vaslav, logodnicul ei.

Prințul Adam și frumoasa lui fiică deschid dansul.

Deodată, printre invitați își face loc șeful gărzilor castelului care, rănit, aduce vestea unui
atac al tătarilor.

Prințul Adam își adună oștenii pregătiți să îi înfrunte pe tătari. Castelul e în flăcări.
Oastea poloneză luptă pe viață și pe moarte, dar este răpusă în luptă.

Maria și Vaslav fug prin foc, încercând să scape. Numai că fuga lor este zădărnicită de
Hanul Ghirei. Vaslav neînfricat îl atacă, însă moare străpuns de pumnalul lui Ghirei.

La sfârșitul luptei Hanul se apropie de fata lipsită de apărare, care își strângea la piept
harpa. Îi smulge vălul de pe față și rămâne uimit de frumusețea ei!
 Actul II- Haremul Hanului Ghirei din Palatul Bahcisarai

Răsună muzica războinică. Se întorc tătarii din raid aducând cu ei pradă bogată și sclavi.

Soțiile și amantele se pregătesc să îl întâmpine pe Han.

Printre tinerele din harem se află și Zarema, «steaua iubirii», soția preferată a lui Ghirei.

Maria, prizonieră, este atent supravegheată.

Ghirei intră în harem. Pare îngândurat. Ascunde în suflet o iubire nouă. Pentru Maria!

Privind-o pe Maria , atât de tânără și de frumoasă, Zarema își dă seama că a pierdut

dragostea lui Ghirei. În zadar încearcă Zarema să îl binedispună.

Și celelalte fete încearcă să îl distreze pe stăpân, dar totul este în zadar.

Copleșit de iubirea pentru Maria, Ghirei o respinge pe Zarema și pleacă.

 Actul III - Odaia Mariei

Ghirei o imploră pe Maria să îi accepte iubirea și averea, ceea ce pentru Maria este imposibil!
In sufletul ei zbuciumat nu mai este decât teamă și repulsie față de cel care i-a ucis logodnicul,
familia și prietenii…

Târziu în noapte, Zarema se strecoară în odaia Mariei. Îi povestește prințesei despre dragostea ei
înflăcărată pentru Ghirei. Insă Maria nu poate înțelege vorbele pline de pasiune ale Zaremei,
care îi provoacă spaimă.

Zarema vede coiful uitat de Ghirei în odaie și, în disperare, se năpustește asupra Mariei cu un
pumnal. Numai că nu știe că prințesa nu se va lupta cu ea, că a ales moartea în locul robiei,
moartea ca salvare adusă de taișul armei Zaremei.

Ghirei intră în odaie și încearcă să o oprească pe Zarema. Este prea târziu!

Maria moare răpusă de rivala ei.

Zarema este condamnată la moarte pentru uciderea Mariei.

Și Zarema și Prințesa Maria au ales moartea în lipsa dragostei, chiar dacă motivele
sunt atât de diferite…
Actul IV - Curtea palatului Hanului

Ghirei este înconjurat de servitori, războinici și sclavi.

Zarema a fost aruncată de pe stânci, ca pedeapsă pentru uciderea Mariei

Nimic nu îl mai înveselește pe Han, nici prăzile bogate, nici frumoasele sale iubite.
Epilog

După execuția Zaremei, Hanul Ghirei rămâne îndurerat

lângă «Fântâna lacrimilor».
Acolo amintirile îi aduc din nou aproape imaginea
frumoasei Maria.
„Fântână a iubirii, vie!
Doi trandafiri ți-aduc în dar.
Șoptirea ta mi-e dragă mie,
Poeticul tău plâns, amar.

Mă scaldă ca-ntr-o rouă rece

O pulbere de-argint curat.
Curgi, drag izvor, și te petrece!
Șoptește-mi tot ce s-a-ntâmplat…

Fântân-a dragostei, amară!

Pe-a tale lespezi am slăvit
Iubita, depărtata țară.
Tu de Maria n-ai grăit…

O, pală stea-n saraiul mare!

Și-aici uitarea te-a închis?
Maria și Zarema oare
Sunt numai umbra unui vis?

Sau poate a gândului aripă

Într-un pustiu a zugrăvit
Un vis care-a ținut o clipă
De suflet în zadar râvnit.”
 In grădina Palatului Hanilor
tătari din Bahcisarai,
doar statuia poetului
Alexandr Sergheevici Pușkin,
scrutează nepăsătoare spre
nevăzutul tăvălug al istoriei,
care nu a reușit să șteargă nici
numele poetului, nici amintirea
unei iubiri nemuritoare din inimile
unor oameni care au existat
aievea.
 După atâtea sute de ani,
monumentul încă este vizitat de
tinerii însurăţei tătari, în speranţa că
vor avea și ei parte de tot atâta
dragoste, pe cât a fost de mare iubirea
dintre Qirim şi Dilara.
 Pentru că…
Oricâte lacrimi ar
umple cupa inimii,
Primăvara tot va veni!

Nail Yurtsever:
”Asi. Impotriva destinului”

Surse:
-Wikipedia; Martie 2016
-baletlasuperlativ.wordpress.com
- foto: Panoramio - Nicolae Pina Ukraine 2010;
-http://www.permopera.ru /The Fountain of Bakhcisarai;
-The Fountain of Bakhchisarai ballet in Mariinsky Theatrebalet. averio13@yahoo.ro