Receptarea unui mesaj literar

Accesibilitatea unui text pe care îl citesc scolarii mici este data nu numai
de nivelul artistic, de numarul figurilor de stil, ci si de masura în care
problematica lui se înscrie în sfera de interese ale vârstei lor, de felul în care
elevii sunt condusi, prin intermediul lecturii explicative, sa-i înteleaga sensurile.
Astfel, accesibilitatea unui text este atât o chestiune de continut, cât si de
metoda.

Lectura explicativa este o îmbinare a lecturii-citirii cu explicatiile necesare

pentru aflarea tainelor cuprinse în creatia literara sau nonliterara. Ea este o
analiza literara a textelor pe care le citesc elevii din ciclul primar, adaptata
capacitatilor intelectuale specifice si urmareste în egala masura analiza fondului
si a formei unui text. Prin studierea mijloacelor de expresie, deci a formei,
elevul întelege semnificatia textului literar mai bine.

În abordarea unui text de citire este necesara cunoasterea raportului

dintre autor si realitatea pe care o exprima, a modalitatilor specifice de a
înfatisa aceasta realitate. Investigarea unui text literar în ciclul primar necesita
raspuns la doua întrebari: Ce exprima, ce înfatiseaza autorul în opera
respectiva?Cum, prin ce mijloace exprima acest continut?. Componenta
principala a lecturii explicative este analiza textului pe unitati. Ea presupune
cunoasterea creatiei literare în intimitatea ei, descompunerea ei în elementele
constitutive si studiul rolului si locului fiecaruia în structura operei.

Textul epic poate fi în proza (poveste, legenda, basm, snoava, schita,

nuvela, roman) sau în versuri (poezie populara de ritual, fabula, legenda,
balada, basm versificat, poem epic, ghicitoare). Dupa o prima lectura, repetata
pâna la însusirea sumara a continutului, se stabileste ca în textul respectiv se
povesteste ceva (o întâmplare, o actiune). Se adreseaza elevilor întrebari de
genul: Cine povesteste? (autorul, personajul X), Cine savârseste faptele,
întâmplarile povestite de autor? (se numesc personajele individuale sau
colective).

În scoala primara se studiaza mai ales textele unde se întâmpla ceva, cu

personaje care participa la actiune si care sunt redate de catre autorul care
poate sau nu sa participe efectiv la evenimente. Aceste texte ar trebui sa aiba o
compozitie canonica, cu o expozitiune realizata clasic, precizând locul, timpul,
personajele principale. În cazul basmului, timpul nedefinit este plasat într-o
epoca îndepartata a umanitatii, când fantasticul era solidar cu realul. Acest fapt
ne obliga sa atentionam elevii asupra acestor aspecte miraculoase si
supranaturale ce domina tarâmul confruntarii dintre Bine si Rau. Elevii stiu ca
intriga reprezinta un moment scurt al subiectului cu rol decisiv în desfasurarea
actiunii si uneori asupra deznodamântului. Intriga este plasata de obicei imediat
dupa expozitiune si orienteaza atentia cititorului în lectura. Desfasurarea
subiectului are doua sau trei secvente (la textele pentru scolarii mici) si
cuprinde digresiuni alcatuite din consideratii morale, descrieri de peisaj sau de
personaje, pe care scolarul din clasele primare, interesat doar de actiune, de
obicei le omite. De aceea învatatorul trebuie sa atentioneze asupra aspectelor
particulare ale acestor secvente din desfasurarea actiunii, obligându-i pe elevi
sa le descopere frumusetea. Receptarea si întelegerea punctului culminat este
momentul cel mai captivant pentru orice cititor, deoarece Binele si Raul se
confrunta direct, Binele iesind învingator. Deznodamântul este un prilej de
reflectie, emotie, satisfactie pentru triumful Binelui. El poate fi rezumat la un
proverb, o pilda sau o învatatura.

O alta cale de analiza a unui text literar are la baza planul simplu si
dezvoltat de idei. Dupa lectura integrala si întelegerea continutului unui text dat
spre studiu elevii sunt întrebati: Care este ideea centrala (principala) a
textului? Ce alte idei se mai desprind din actiune? Ei sunt descopera cadrul
actiunii (timp, loc, personaje), momentele principale, succesiunea de
evenimente, momentul culminant si sfârsitul actiunii.

Pentru analiza unui text epic în versuri precum fabula spre exemplu se
are în vedere definitia acestei specii: o creatie în care sunt înfatisate aspecte
morale negative din societate sau ale unor indivizi cu ajutorul unor personaje
animaliere (procedeul specific este alegoria). Se stie ca o fabula este alcatuita
din doua secvente de obicei obligatorii: o întâmplare sau un personaj adus în
prim-plan pentru a sugera o teza morala sugerata de sfârsitul întâmplarii sau de
actiunile personajului. Copiii sunt atrasi de coincidentele fizice si de
comportament dintre personjul animal si reflectarea lui în galeria de tipuri
umane: fricosul, curajosul, lasul, tradatorul, plângaciosul, etc.

Naratiunile cu continut istoric

Elevii iau cunostinta prin intermediul unor texte literare cu unele dintre
cele mai semnificative momente din istoria milenara a poporului. Cu ajutorul
acestora ei înteleg reprezentari si notiuni istorice, descopera cronologii (epoci,
perioade, secole sau milenii), aspecte de viata sociala, de organizare sociala si
politica, interdependentele dintre fenomenele ce au avut si au loc în societate.
În ciclul primar functia educativa a cunostintelor de istorie are prioritate în fata
celei informative, iar formarea unor reprezentari si notiuni istorice este
determinata de existenta unui fond afectiv corespunzator.

Textele de istorie cultiva sentimentul patriotic, atasamentul fata de

valorile perene ale neamului, înteles ca familie cu aceeasi limba materna,
constituita într-o comunitate locala, solidara în interese si aspiratii etc. În
clasele mici, aproape întotdeauna creatiile pe teme istorice apartin genului epic
sau dramatic: în Scrisoarea III poetul Mihai Eminescu imagineaza confruntarea
dintre domnitorul Ţarii Românesti, Mircea cel Batrân, si sultanul Bazaid atât sub
forma dialogului imaginar dintre doi conducatori de popoare si de armate, cât si
sub forma confruntarii militare dintre armatele lor pe câmpul de lupta. Elevii
descopera ca pentru un popor mic, lupta directa si jertfa de sine îi permite sa
ceara conditii mai putin umilitoare ocupantului puternic

Spre exemplu, legendele istorice propun interpretari miraculoase asupra

genezei unui popor (legenda întemeierii statului moldonenesc în urma vânatorii
lui Dragos pe valea Moldovei, unde s-a confruntat cu un bour), a unei familii ai
carei membri s-au remarcat în istorie (Basarabestii, Movilestii, Cantacuzinii), a
unei ctitorii de referinta pentru spiritualitatea unei comunitati (legenda
Manastirii Argesului). Ele împletesc informatiile istorice cu imagini literare
specifice miraculosului crestin. Învatatorul are obligatia sa-i ajute pe scolarii
clasei a II-a sa se bucure de ineditul subiectului evocat si sa-i aprecieze
ingeniozitatea artistica: o legenda consacra un subiect ce ilustreaza
caracteristici morale ale unui popor sau aspecte geografice ale unui peisaj.
Asadar o legenda istorica exprima o experienta seculara a unui popor, distincta
de experientele de viata ale altor popoare. Lectura ei presupune întelegerea
corecta a sensului cuvintelor si al expresiilor ei particulare, o povestire ce
pregateste mintile si sufletele copiilor pentru o traire emotionanta. Povestirea
învatatorului, ce anticipa lectura propriu-zisa a legendei, cuprinde cuvinte si
expresii aflate în cuprinsul ei. De asemenea, lectura unei legende trebuie
efectuata în mai multe rânduri, integral si pe fragmente.

Unul dintre parintii legendelor istorice, culte, din literatura româna este
Dimitrie Bolintineanu. Poemele sale au o structura epica specifica, cu unul sau
mai multe tablouri ce se dezvolta în jurul unui discurs amplu, retoric, si cu o
încheiere senina. Cea de pe urma noapte a lui Mihai Viteazul, poemul ce
inaugureaza ciclul de Legende istorice publicat în anul 1865 este alcatuit din
doua tablouri, autorul impunând o structura compozitionala, împrumutata din
balada romantica europeana.

Ca un glob de aur luna stralucea
si pe-o vale verde ostile dormea;
Dar pe-un vârf de munte sta Mihai
la masa
si pe dalba-i mâna fruntea lui se
lasa.
si în sanatatea lui Mihai închin.
Sta în capul mesei, între capitani
si recheama dulce tinerii sai ani.
Viata noastra trece ca suava roua
Când speranta dulce ne surâde
noua.
Astfel asta data viata lor cura;
Cugetele triste nu-i mai turbura;
Luna varsa raze dulci si
argintoase;
Austrul le sufla coamele
pletoase;
Capitanii toarna prin pahare
vin
Dar Mihai se scoala si le
multumeste
si luând paharul astfel le
vorbeste:
- Nu va urez viata, capitanii
mei!
Cei ce rabda jugul s-a trai mai
vor,
Merita sa-l poarte spre rusinea
lor!
Sufletul lor nu e mai presus de
fierul
Ce le-ncinge bratul, iau de martur
cerul!
Dar românul nu va câmpuri fara
flori,
Zile lungi si triste fara sarbatori.
Astfel e vulturul ce pe piscuri
zboara:
Aripile taie-i, ca ar vrea sa
moara!

Astfel e românul si român sunt eu

Dimpotriva, moarte, iata ce va si sub jugul barbar nu plec capul

cei! meu.

Ce e viata noastra în sclavie

oare?

Noapte fara stele, ziua fara

soare.

Poetul imagineaza un cadru nocturn, de calm si frumusete. Sub

razele dulci si argintoase ale lunii stralucitoare ca un glob de aur, Mihai se afla
împreuna cu capitanii sai, pe un vârf de munte. Peisajul îndeamna pe
domnitorul, aflat într-un moment de cumpana a vietii, la reverie, la meditatie
melancolica asupra vietii traita ca suava roua. Al doilea tablou al legendei
contrasteaza cu linistea de la începutul poemului: el este un toast al lui Mihai
închinat capitanilor lui. Alcatuit din sentinte lapidare, mesajul domnitorului
catre colaboratorii militari corespunde unui cod patriotic, medieval, imaginat
de poet. Onoarea militara medievala este axata pe libertatea individuala, ce
include si pe cea colectiva, nationala: Ce e viata noastra în sclavie oare?
Noapte fara stele, ziua fara soare. Domnitorul ilustreaza astfel un principiu
moral ce defineste si diferentieaza pe membrii unei colectivitati: Cei ce rabda
jugul si-a trai mai vor/ Merita sa-l poarte spre rusinea lor. Concluzia mesajului
este ca orice om este marcat moral de etnia sa: Astfel e românul si român
sunt eu/ si sub jugul barbar nu plec capul meu.

Observatie. În noua Constitutie europeana, la care va adera si România, se

stipuleaza ca valori morale: respectul demnitatii umane, al libertatii, al
democratiei, al egalitatii, a statului de drept, al dreptului omului. În cadrul
competentelor Uniunii se specifica faptul ca în afara competentelor exclusive
si ale celor împartasite, exista si cele de sprijin derivate din cultura, educatia,
sportul si protectia drepturilor civile ale fiecarui popor. Aceasta delimitare a
competentelor între natiunile europene ne permite sa credem ca valorile
spiritualitatii autohtone ramân valabile si în continuare.

Istoria este o disciplina distincta abia în clasa a IV-a, iar trecerea de la

textul istoric artistic, la cel documentar-stiintific se face gradual, astfel încât
elevii mici sa parcurga în mod treptat drumul de la poveste si miraculos
legendar la document si întelegere rationala a faptelor. Ei decoprea ca istoria
este cartea de capatâi a unei natiunii, ca ea reflecta trecutul pentru a întelege si
proiecta prezentul si viitorul. Este bine ca textele cu continut istoric sa fie
însotite si de materiale ilustrative diverse: de la fotografii sau desene la
diapozitive sau filme.

Textele lirice inspirate din istorie exprima în mod direct sentimentele si

gândurile autorului prin intermediul imaginilor artistice, spre exemplu Limba
noastra de Alexe Mateevici. Analiza unui astfel de text presupune o serie de
momente: Cine este cel care îsi exprima direct mesajul liric (poetul, eroul)?, Ce
sentimente ilustreaza (dragoste, admiratie, dispret)?, Cui se
adreseaza (cititorului,viitorimii)?. Pentru analiza detaliata a fiecarei strofe se
identifica procedee si imagini artistice, se desprind mesaje secundare, se
recompun în mai multe enunturi continutul de idei si de sentimente al poeziei.
Se cere elevilor sa numeasca alte texte lirice învatate sau citite în cadrul
lecturilor particulare.

Între poemele lirice cu mesaj emotional, patriotic, se numara

si pastelurile, numeroase de altfel în literatura noastra, ele fiind cultivate de
poeti: romantici (Vasile Alecsandri si Eminescu), simbolisti, semanatoristi si
modernisti (Al Macedonski, Dimitrie Anghel, Ion Pillat), expresionisti si
neomodernisti (Lucian Blaga, Ioan Alexandru, Ana Blandiana, Nichita Stanescu).
Exemplificam versurile aparent neutre ale unui pastel intitulat Biografia verii de
Ana Blandiana, alcatuit din 21 de distihuri de câte 5-6 silabe. Pastelul prezinta
cele patru anotimpuri sub forma unei ingenioase laude adresate verii, ascunsa
în toate roadele ei, rezistând chiar si iarna în clipocitul mustului pus la pastrare.

Enumerarea legumelor si fuctelor traditionale, specifice, ilustreaza

sentimentele de dragoste ale poetei fata de meleagurile natale. Primavara,
cepele rasar primele, urmate de salate si patrunjel. Dintre fructe, caisele,
ciresele, piersicile, prunele, gutuile si merele cresc si se coc, rând pe rând.
Toamna se aduna nucile si pepenii. Strugurii pastreaza toata bogatia verii în
butoaiele cu vin din camara sau în borcanele cu dulceata. Titlul prozaic,
inventarul metodic al roadelor verii si toamnei românesti, apartin unui stilul
colocvial, specific volumului Întâmplari din gradina mea, din care face parte si
pastelul prezentat mai sus.

Vara începe E prinsa-n mreaja si e-ntr-adevar Frigul nu o-nfrânge,

Din stratul de cepe Într-o cireasa, În orisice mar. Iarna nu o ninge,

si se arata Piersicile-n sine Daca vrei ti-o-aduc Caci e, bunaoara,

Printre salata O ascund mai bine, Pe-o frunza de nuc. La noi în camara.

Creste usurel E dulce si buna Toamna rea când vine, Clipoceste prin

Printre patrunjel În orisice pruna, Îsi ascunde bine Butoiul cu vin

Apare în lume si-i o-ntreaga vara Dulcele ei trup si poate sa-nceapa-n

Dintre legume, Într-un cantalup Funia de ceapa,

Sta apoi închisa În orisice para. Inima ei vie Nu moare de tot

Într-o caisa, În ciorchinii din vie.

 stie sa se suie Nici chiar în compot,

Chiar si-ntr-o gutuie, Ba, ramâne-n viata

Chiar si în dulceata.

Texte literare cu valoare morala

Este mai simplu sa comunici si sa receptezi anumite informatii decât sa

formezi atitudini morale. Pentru ca informatia morala sa devina comportament
ea trebuie traita emotional. Cultivarea sentimentelor morale nu este doar o
problema de continut, ci si de ordin metodologic (prin utilizarea ilustratiilor, a
lecturii explicative, a exemplului moral), deoarece procesul formarii
sentimentelor este diferit de cel al formarii notiunilor stiintifice. Sentimentele au
un caracter selectiv. Ele sunt orientate spre persoane, fapte, evenimente,
obiecte etc. Ele nu se schimba de la o zi la alta si nu pot fi stapânite asa de
usor. Daca învatatorul poate formula anumite cerinte în scopul realizarii unor
sarcini didactice, sentimentele nu pot fi declansate la comanda, nu se poate
cere sau impune elevilor sa-si iubeasca tara într-un anumit moment stabilit, sa
admire persoane, fapte, evenimente, locuri etc.

Programele pentru formarea capacitatii de lectura-citre prevad între

altele, ca tematica textelor sa reflecte universul copilariei si valorile ei proprii.
Studierea textului trebuie sa aiba în vedere citirea corecta, fluenta si expresiva,
explicarea cuvintelor si rezolvarea problemelor de vocabular. În
afara ilustratiilor din manuale, lectura explicativa ofera ambianta afectiva pentru
cultivarea sentimentelor morale. Frumusetile patriei ilustrate în pasteluri sau
descrieri cu caracter geografic, portretul unui erou legendar al istoriei sau al
culturii pot modela atitudini morale pozitive.

Exemplul moral este o metoda ce ajuta la cultivarea în sufletul copiilor de

atitudini pozitive. Se pot evoca: eroii crestinatatii si martirii credintei
stramosesti (Constantin Brâncoveanu si fiii lui), eroii istoriei (Mircea cel Batrân,
stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Avram Iancu, Tudor Vladimirescu etc), viata
unor mari creatori (Mihai Eminescu, George Enescu, Ciprian Porumbescu, Traian
Vuia) sau a unor personalitati politice din epoca moderna a statului român
(Bratienii, C A Rosetti, Nicolae Iorga etc).
 În caracterizarea personajului literar, din perspectiva morala, se disting
mai multe etape: 1. remarcarea faptelor lui, comportarea lui în diverse situatii,
2. cuvintele povestitorului despre personaj (caracterizarea directa) insistându-se
asupra sensului figurat al imaginilor literare originale, 3. opiniile altor personaje,
4. cuvintele eroului analizat, ca mijloc de autocaracterizare, 5. opiniile elevului
cititor cu privire la eroul respectiv. Cunoasterea si aplicarea acestor etape în
caracterizarea unui personaj literar conduce la formularea unei opinii personale
cu privire la profilul lui fizic si moral.

Lectia de consolidare a cunostintelor de literatura

Lectia de consolidare a cunostintelor de citire conduce la realizarea de

obiective cognitive si formativ-educative, cu valoare afectiva. La sfârsitul etapei
postabecedare se trece la consolidarea deprinderilor de citire. În aceasta etapa
obiectivul principal îl reprezinta însusirea tehnicii lecturii, învatarea
instrumentelor muncii cu cartea. A consolida cunostintele de citire înseamna a le
face durabile, prin activitati sistematice de repetare curenta. Studierea textului
literar presupune citirea lui corecta, fluenta, expresiva si rezolvarea problemelor
de vocabular. Este necesar ca învatatorul sa stie Ce si cât se repeta în vederea
consolidarii? si Cum se concep si cum se desfasoara aceste lectii?

Lectiile de consolidare si de sistematizare se supun unor reguli

determinate de continutul informatiilor si de tehnica activitatii cu cartea.Un
criteriu de sistematizare a cunostintelor îl reprezinta tematica textelorcerute de
programele scolare pentru fiecare clasa la continuturile
învatarii. Tematica asigura o continuitate fireasca si necesara, în mod gradual,
la fiecare clasa. Ea se adreseaza în primul rând autorilor de manuale care au
libertatea sa decida cu privire la structura si dispunerea în manual a unitatilor
de continut din programa. Programa lasa autorilor libertatea de a alege texte pe
o tematica ce reflecta universul si valorile copilariei. Întinderea textelor literare
si nonliterare din manual este la clasa I de maximum 100 de cuvinte, la clasele
urmatoare de 200 de cuvinte, la clasa a III-a si a IV-a pâna la 300 de cuvinte.
Între temele posibil de selectat de învatator se pot numara: dragostea si
respectul fata de parinti, relatiile dintre frati, respectul fata de cei vârstnici si
ajutorarea acestora, aspecte scolare (elemente de viata scolara, raporturi
colegiale, respectul fata de învatator etc.), dragostea fata de tara, neam si eroii
acestuia, respect fata de credinta etc. Alte criterii de sistematizare a
cunostintelor literare, pot fi: genul si speciile literare, abordari metodice s.a.
 Secventele (evenimentele unei lectii) de consolidare si de sistematizare
pot fi: 1. formularea si prezentarea planului de idei, 2. a secventelor de
continut, 3. pregatirea lectiei si 4. desfasurarea ei propriu-zisa. Planul poate fi
întocmit de învatator si oferit ca tema pentru acasa. El poate fi însotit de câteva
idei formulate fie prin propozitii interogative sau enuntiative ori prin formulari
eliptice, recomandându-se elevilor textele sau fragmentele de text vizate de
învatator pentru lectia respectiva. O alta varianta de lucru o constituie
întocmirea planului în clasa, la începutul lectiei, de catre elevii îndrumati de
învatator, dupa ce au luat cunostinta de subiectul lectiei.

În continuare, lectia se desfasoara pe baza planului stabilit si se bazeaza

pe lectura. Pentru fiecare idee (secventa de continut) se citeste selectiv textul
corespunzator, dupa care se face analiza lui si, în final, se formuleaza ideea
principala ce sugereaza mesajul principal. Se citesc si se analizeaza secventele
urmatoare, corespunzatoare fiecarui punct din plan. Lectia se încheie cu
formularea si sublinierea a ceea ce este esential din întregul continut al temei.
Concluzia poate fi scrisa pe tabsa si în caiete.

Cerintele desfasurarii unei lectii de consolidare a cunostintelor de citire:

1. realizarea unei corelatii, a unor interferente între cunostintele

selectate, a unor sinteze din mai multe texte ce au fost utilizate pe parcursul
lectiei, ce asigura retentia si transferul de cunostinte din manuale si din alte
surse de informare,

2. introducerea unor elemente de noutate: sistematizarea si

esentializarea, recurgerea la informatii din diverse surse.

Lectura suplimentara, particulara, a elevilor

În ciclul primar elevii si-au format capacitatea de a se orienta într-un text

scris . Ei si-au însusit tehnica muncii cu cartea si si-au format gustul pentru
lectura, ce ar trebui sa devina un prieten nedespartit toata viata. Lectura
expresiei tiparite (carti, reviste, ziare, publicatii, mesajele prin internet)
reprezintra una dintre cele mai raspândite si intense activitati ale omului
modern. Programele actuale de Limba si Literatura Româna nu mai contin liste
bibliografice obligatorii sau facultative, lasând selectarea textelor pentru citit la
latitudinea autorilor de manuale si a învatatorilor. La clasa I lectura este dublata
fie de lectura pe banda magnetica sau video, de ilustratii sau benzi desenate cu
scene din povesti. La clasa a II-a obiectivul principal îl reprezinta întelegerea
mesajului textelor insistându-se asupra aspectelor lexicale si stilistice ale
textului citit.

Succesul activitatii de citire este asigurat de întelegerea de catre elevi

prin efort propriu a mesajului celor citite. Literatura asigura latura estetica a
educatiei, elevii descoperind prin intermediul ei un tezaur imens de informatii,
de experiente, de modele, de emotii si sentimente. Prin lectura elevii îsi
formeaza capacitatea de a surprinde, de a descoperi continuturi si forme ale
realitatii, exprimate într-o multitudine de modalitati de expresie, de a le asocia
unele cu altele. Lectura stimuleaza interesul pentru cunoastere, capacitatea de
selectie, de asociere a semnificatiilor multiple ale realitatii.

Elevul familiarizat cu mesajul unui text îi întelege sensul figurat,

caracterul metaforic (entropic) specific, el stapânind acum cunostinte primare
de teorie literara, ce îl ajuta sa deosebeasca o poezie de un text în proza
artistica sau nonartistica, un text literar de unul stiintific. Programele
prevad exercitii de identificare a elementelor descriptive într-o naratiune,
exercitii de identificare a dialogului într-o povestire, exercitii de recunoastere si
de prezentare sumara a trasaturilor fizice si sufletesti ale personajelor, exercitii
de discutare a textelor citite în functie de personaje (cine?), timp si
spatiu (unde?, când?), modul de derulare a evenimentelor (cum?).

Programa prevede si activitati de selectare a lecturilor în functie de

optiunile elevilor, conversatii în grup, unde elevii pun si raspund singuri la
întrebari. Învatatorul trebuie sa urmareasca la lectiile de citire nu numai
continutul mesajului literar (despre ce este vorba în lectie?), ci sa fie interesat a
atrage atentia elevilor si asupra modului cum se comunica, dezvoltând
continutul cognitiv si estetic al textului. Ei trebuie sa distinga principalele moduri
de expunere literara (proza, poezie, dramaturgie) si genurile fundamentale
(epic, liric si dramatic). Lectura particulara se desfasoara acasa, de aceea elevul
trebuie sa stie sa întocmeasca o fisa de lectura unde sa noteze autorul si titlul
cartii, continutul pe scurt (tema si subiectul), citatele ce merita a fi memorate,
momentele subiectului, portretele, expresiile cu valoare artistica.

Forme de îndrumare a lecturii particulare sunt:

1. povestirea (povestirea model a învatatorului, povestirea de catre elev a

lecturii efectuate acasa, povestirea de catre toti elevii a episoadelor unei lecturi
recomandate anterior de catre învatator, vizionarea unei pelicule
cinematografice cu subiect identic povestirii citite acasa de catre elevi),

2. recenzia permite formularea unor pareri concise despre o carte citita,

ilustrând autorul si titlul, tema si subiectul pe scurt, ce episod si ce fragment a
atras atentia în mod special (recenzia este valabila pentru claselele III si IV),

3. lectiile de popularizare a cartilor unor scriitori (medalioane literare

dedicate operelor lui Mihai Eminescu, Nichita Stanescu etc.)

4. Învatatorul îndruma elevii la biblioteca scolii si le ofera exemple privind

modul cum pot sa solicite o carte sau cum se întocmeste o fisa de lectura.

Întrebari

1. Precizati momentele subiectului unui text narativ.

2. Efectuati analiza unei legende istorice de Dimitrie Bolintineanu
3. Analizati un pastel (de Vasile Alecsandri sau Ana Blandiana).
4. Care sunt etapele caracterizarii unui personaj literar ?
5. Precizati patru forme de îndrumare a lecturii particulare a elevilor de catre
învatator.

Test

Bifati raspusul correct:

1. Între cartile fundamentale ale copilariei se numara:

a) basmele lui Petre Ispirescu, Mihai Eminescu, Ion Creanga, Ioan

Slavici, Duiliu Zamfirescu,

b) schitele lui I L Caragiale,

c) povestirile lui Bratescu-Voinesti,

d) fabulele lui Grigore Alexandrescu, George Topârceanu, Elena

Farago,

e) prozele lui Urmuz,

f) romanele lui Nicolae Breban si Alexandru Ivasiuc.

1. Între romanele copilariei si adolescentei se numara:

a) Amintiri din copilarie de Ion Creanga,

b) Mara de Ioan Slavici,

c) Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade, d) La

Medeleni de Ionel Teodoreanu.

2. Între cele mai cunoscute personaje copii din literatura româna se

numara:

a) Nica,

b) Lizuca,

c) Toma Nour,

d) Tica