A r f i vrut să-l vadă furios.

Chiar dacă se temea

puţin de el. în ultimele zile, A redpărea alt om. Nu
mai era am antul tandru, iubitul ei care îi arătase
deşertul şi o ferm ecase în braţele lui. Ochii lui nu
m ai erau tandri şi iubitori, erau duri şi reci.
Acum, ca un adevărat stăpân, o prinse de faţă şi
îşi lipi buzele de ale sale, cu putere...

Autoarea
romanului de succes
„Ducesa"

ANDREAS

R O M A N T I C A
 Caria Montes

Fiii
Ducesei

EDITURA
Andreas PRINT
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
MONTES, CARLA
Fiii ducesei / C aria Montes, Bucureşti: Andreas Print, 2006

ISBN (10) 973-8958-12-1; ISBN (13) 978-973-8958-12-8

82-31=135.1

DIFUZORI EXCLUSIVI:
AGENŢIA DE DIFUZARE DE CARTE
IVO PRINT
010745 - Bucureşti,
sector 1, Calea Grivifei 158, demisol,
Tel/Fax: 021/222.07.67; 0729/07.56.80; 0723/214.540
E-mail: ivo_print@yahoo.com; Site: www.editura-andreas.ro
şi

3VABB
MHJIiW mRtCW i
011044 - Bucureşti
Sector 1, Str. Petru Rareş nr.15,
Tel: 021/223.26.60; 021/260.28.56; Tel/Fax: 021/310.78.90
E-mail: stand2001@cartea-ta.ro; Site: www.cartea-ta.ro

© Editura ANDREAS PRINT, Bucureşti, 2008

Toate drepturile pentru versiunea în limba română sunt rezervate editurii

Editor: Cheorghe DUMITRU

Redactor: Otlia FELEA
Tehnoredactor: Andrei-Nicolae DUMITRU
Coperta: Editura ANDREAS PRINT

Bun de tipar: 20.12.2007

Format (Z6): 16/54x84
 1.
e putea să fie mai m inunat decât o seară de bal? Ce putea să
C sune mai plăcut decât viorile, ce curgea m ai plăcut decât vinul
bun şi şam pania? Şi ochii frum oşi? se întrebă dom nişoara Deveraux,
sorbind din paharul ei, retrasă lângă o fereastră. De unde stătea, îi vedea
ochii. Şi trupul înalt. Era ascuns de hainele sale lungi, albe, dar ce mai
conta? N atura nu ar fi dat ochii aceia unui trup urât.
O atrăgea. Ca un magnet. Părea să alunece prin încăpere. Şi era
conştient de farm ecul său. C um altfel? Un bărbat ca el, printre acele fi­
guri sim ple şi şterse, sărea în ochi. E ra ca o picătură de piper într-o
m âncare fadă.
A cum se uita spre ea, îşi dădu seam a fata. D ar nu venea mai aproa­
pe. De ce ar fi făcut-o? Fuseseră prezentaţi rapid, de proprietarul casei.
A red el Selim . Şi num ele suna perfect, parcă se rostogolea pe buzele ei,
ca o şoaptă adusă de vânt. îl vedea în deşert, călare pe un arm ăsar negru
ca noaptea sau pe unul alb ca laptele. Şi un apus perfect. Şi ea.
- D um nezeule, term ină!
- V orbeşti singură?
- M arie!
V ocea ei părea ştearsă. R idică paharul şi bău cu sete vinul, deloc ca
o dom nişoară educată de cei mai buni profesori. A poi privi spre tânăra
care o deranjase, cea care-i era ca o soră. M arie putea fi considerată so­
ra ei. A veau cam aceeaşi înălţim e, aceleaşi trăsături ale feţei, regulate
şi frum oase, ochii mari şi nasul fin şi drept. Părul le era lung şi des,
închis la culoare.
D ar erau şi diferenţe. M arie era şatenă, cu ochii căprui şi o expresie
de calm şi inocenţă pe chip. D om nişoara D everaux avea o determinare
care îi dădea feţei o form ă specială, tăioasă. A vea pom eţii înalţi şi ochii
negri ca noaptea fără lună. Părul se asem ăna ochilor. îm preună, cele d o ­
uă păreau un portret înfăţişând îngerul şi demonul.
- L-ai văzut?
- Pe cine?
- A cel bărbat, A red el Selim! şopti ea, făcând un semn discret cu
paharul spre el.
 - A m şi vorbit cu domnul el Selim , spre M arie, făcându-şi vânt cu
evantaiul, apărându-se de căldura care am eninţa să-i sufoce.
Isabell D everaux se încruntă la ea.
- Ai vorbit cu el?
- M ai devrem e, spuse fata. Blestem ate lunânări, nu se poate fără ele,
dar m ori în căldura asta. Vino, să respirăm o gură de aer curat!
A r fi urm at-o şi în iad pentru a o intreba despre el. M erse repede, ri-
dicându-şi fustele largi cu o mână.
- D eci? întrebă ea, aşezându-se pe o bancă.
- E plăcut, vorbeşte foarte bine franceza şi pare foarte atras de ţara
noastră!
- D e ce e aici şi nu la Paris? L a curte?
- Tatăl său face ceva afaceri în zonă, dar cred că va pleca la Paris în
câteva zile, o lăm uri Marie. De ce atât de mult interes pentru acel bărbat?
- Pentru că e misterios!
- Isabell, fratele m eu v a fi furios dacă vorbeşti aşa... N icky te consi­
deră logodnica lui....
Isabell sări de pe bancă.
- A scultă, eu nu sunt logodnica lui, aşa că poate să-şi scoată din cap
ideile astea. Şi voi vorbi cu el deîndată ce-1 voi vedea!
- Cred că e gata să te ceară de soţie! trânti M arie cu m ult calm.
- Ce să facă? D um nezeule, a înnebunit...
- De dragoste!
- D ragoste?! E cel mai bun prieten al meu. D ar dragoste?
- Isabell, dacă el te iubeşte şi tu ţii la el, poate....o căsătorie cu el
poate fi ceva bun. Nu uita că fratele m eu are o poziţie socială excelentă!
- Nu dau doi bani pe poziţia lui sau pe titlul pe care-1 poartă. Să în ­
drăznească num ai să facă ceva pe la spatele meu şi...
M arie se ridică şi ea.
- N icky nu va face nimic fără să-ţi spună!
- A r face bine!
O luă spre casă. Furioasă, intră în m area încăpere, încălzită ca un cup­
tor. Ared el Selim era doar la doi paşi de ea. Sigură pe ea, păşi spre el.
- D om nule el Selim!
- Dom nişoară....
- D everaux! com pletă ea repede. C um găsiţi Franţa?
- Ferm ecătoare, spuse el repede, cu un zâm bet plăcut.
Isabell zâm bi şi ea.
- Ştiţi că sunteţi ca o pată de culoare în această m are de oam eni?
 - Sunt? întrebă el m irat de tonul ei direct.
- D iferit de tot de am văzut până acum în aceste săli sufocante de
bal. E o plăcere să văd un aşa am estec de culturi....
A red el Selim o salută din cap.
- D om nişoara este foarte sinceră şi directă!
- A şa am fost m ereu, spuse ea, apropiindu-se de el. Spune-m i, dom ­
nule, e adevărat că fem eile voastre stau închise în casă tot tim pul?
El o privi, am uzat de întrebare. E ra curioasă sau num ai făcea co n ­
versaţie? se întrebă el.
- Aşa sunt legile noatre, domnişoară Deveraux. Diferite de ale voastre...
- A sta e clar! spuse fata.
C u coada ochiului o văzu pe M arie. Venea spre ea, cu o expresie a-
m eninţătoare pe chip. N ervoasă, practic se agăţă de braţul tânărului şi îl
trase spre grădină.
- Vai, dom nule, vezi, parcă nu am aer....se plânse ea.
El o privi, am uzat de sceneta pe care ea o pusese în scenă. A vea o
culoare sănătoasă în obraz şi un aer sănătos, aşa că era clar că încerca
să scape de acolo. C u o privire, A red cercetă sala şi o văzu pe frum oasa
brunetă care venea spre ei. Prietena fetei se grăbea să o salveze din
ghearele lui, dar era clar că dom nişoara D everaux nu voia să fie salvată.
în câteva clipe erau ascunşi de priviri indiscrete pe o bancă din gră­
dină. Isabell sorbea din paharul ei, pe care-1 luase în drum spre ieşire.
O chii îi străluceau ciudat, veseli. Se lăsase pe spate, pe bancă, şi-l
privea galeş.

2.
red intră în cam erele tatălui său. E ra sem i-întuneric şi m irosea
A a ierburi parfum ate. A hm ed privea pe fereastra sa, în depărtare.
A uzi uşa, dar nu se întoarse.
- T a tă !
- Stai jos, Ared! îi ceru el, cu vocea lui jo a să şi calm ă.
Se apropie de cele două lăm pi şi le mări flacăra. L um ina crescu d es­
tul petru ca el să vadă chipul fiului său. Se aşeză şi el pe una din perne.
- A i reuşit?
-D a !
- N ava este pregătită!
- Ştiu, căpitanul mi-a trim is vorbă acum jum ătate de oră. Te aşteaptă!
 - Prea bine, spuse tânărul.
A r fi trebuit să plece, dar nu reuşea să se ridice. A vea un sentim ent
ciudat. A r fi vrut să plece, dar şi să răm ână. N u ştia ce să facă. Privi spre
tatăl său, la chipul lui uscat, bătut de vânt. A şa cum stătea în faţa lui,
îm brăcat în alb, părea un înţelept, m editând. îşi trecea m âna prin barbă
şi privea spre el.
- Tată...
- C e este, fiule?
- D acă aş răm âne?
- D e ce? N u ai încredere în tatăl tău?
- Este periculos, zise el încet.
Bătrânul ridică privirea sa dură. Părea oţel topit în ochii săi.
- N u m ă tem de ce a hotărât Allah. Şi planul m eu este perfect, dar
nu asta te preocupă pe tine, Ared. A lt foc mocneşte în inim a ta...
- Tată! şopti tânărul pierit.
- Vrei răzbunare. Vrei să fii aici pentru a-1 vedea. Pentru a-1 distru­
ge. A sta e?
- E greşit?
A hm ed se ridică. A red făcu la fel.
- V rem duşm anul pe teritoriul nostru, acasă la noi şi nu aici, unde
el se simte în siguranţă. A colo vom putea savura fiecare clipă a răzbu­
nării. Şi am nevoie de tine în Alger!
- Să păzesc...
- D estul, se răsti Ahmed. T e vei duce acum, pentru că eşti aşteptat.
M ergi cu Allah!
- Răm îi cu bine, tată! răspunse A red, trist.
Sărută m âna tatălui său şi se retrase. Un sclav negru închise uşa în
urma lui. Peste câteva minute, galopa spre port, urm at de trei oameni
îm brăcaţi în negru. A cesştia părea nişte păsări de pradă, apariţii ale
nopţii. O priră pe chei şi un tinerel se repezi să le ia caii.
Corabia lui A hm ed îi aştepta.
- C ăpitane, ridicăm ancora!
- Im ediat, domnule!
C ăpitanul era un bărbat m ult m ai înalt decât A red, chiar dacă şi
acesta era un om înalt. Era un spaniol încruntat, cu părul lung şi negru.
Nimeni nu ştia exact cum se num ea, cel puţin dintre oam enii pe care-i
comanda. îşi spunea Carlos şi atât. N u era m usulm an, dar asta nu d e­
ranja pe nimeni.
- Hakim , totul este în regulă?
 - Da, stăpâne!
Bărbatul, îm brăcat com plet în negru, se înclină. E ra la fel de înalt ca
Ared, cu un ten închis la culoare, slab. Purta o sabie lată, prinsă la şold
care părea să facă parte din el.
- Dar... şopti el, încercând să atragă atenţia stăpânului.
- C e este?
- Când vom ajunge acasă... ce vom face cu...
- Este destul tim p pentru asta, H akim . M ă voi gândi!
- C um spui, zise bărbatul.
Se înclină şi se retrase. A red răm ase singur. R ăm ase un tim p pe pun­
te, prinvind oam enii care scoteau corabia în larg. A poi, cu paşi egali,
intră în cabină. înăuntru era întuneric. Dar el cunoştea această cabină
foarte bine, aşa că reuşi să ajungă la biroul m are fără problem e. Se aşe­
ză pe scaun şi lăsă capul pe spate. C u toate că nu dorm ise toată noaptea,
nu era obosit. Nu-1 deranja să piardă nopţile, dar Franţa îi trezea tot fe­
lul de sentim ente, care mai de care mai ciudate. îl atrăgea. îl făcea cu ­
rios. E ra prim a dată când stătea atât de m ult tim p aici. Trei săptămâni.
- Hm...
D eschise ochii, realizând că aproape adorm ise pe scaun. Se ridică şi
se uită afară. Soarele răsărise. Era dim ineaţă. încet, îşi scoase haina şi
se aplecă spre m icul cufăr din colţul opus al cam erei. Scoase de acolo
un covor îngust, îl desfăcu şi se aşeză pe el. Apoi începu să se roage.
Fata îl privea, cu ochii pe jum ătate deschişi, cum se ruga. O dureau
toate oasele din cauza poziţiei incom ode în care stătea. încercă se se ri­
dice dar am eţi. Răm ase pe spate, respirând adânc. A poi, încet, se ridică
din nou.
- Te-ai trezit!
întoarse privirea spre el.
- Ai term inat?
-D a !
Ared se ridică, strânse covorul şi-l puse la loc. A poi se apropie de
ea, num ai în căm aşă şi în pantaloni. M irosea foarte frum os, îşi spuse ea.
- D om nişoară Deveraux, credeam că vei dormi m ai mult!
- A şa credeai? întrebă ea, frecându-şi ochii cu m âna. V reau ceva de
băut...
- A pă sau ceva mai tare?
- C red că am băut destul. Apă!
G lasul ei era poruncitor. D ar el nu spuse nimic. Se ridică, tum ă apă
într-o cupă de argint şi i-o aduse. Şi fata bău cu sete.
 - D om nule el Selim, cum am ajuns aici?
- N u-ţi aduci aminte?
- N u prea bine, mărturisi ea. C e am făput aseară şi de ce suntem pe
o corabie?
- Ţ i-ai dat seama? se m iră el.
- Da. C e caut aici?
- Mi-ai cerut să te iau cu mine, spuse el foarte calm. Nu-ţi aduci aminte?
Isabell sări în picioare. Se clătină, gata să cadă, dar se prinse de p e­
rete. R spiră adânc şi se întoarse spre el.
- U nde stai? întrebă ea, tare.
- Alger!
Băuse, îşi spuse ea. Z âm bi larg. E ra un vis. U nul ciudat. O fantezie,
nimic m ai mult. A vea să se aşeze, să închidă ochi şi el o să dispară. A-
vea să se trezească acasă la M arie, în cam era ei. Puţin beată, e drept. Nu
ar fi trebuit să tot bea din şam pania aceea dulce sau din vinul aspru. Era
vina ei. B ineînţeles că era.
- Foarte bine... şopti şi închise ochii. îi strânse puternic, apoi îi des­
chise, pentru a vedea chipul lui A red, zâm bind am uzat.
- Drace! rosti ea şi începu să facă câţiva paşi, pentru a-şi limpezi capul.
A red se ridică şi se duse spre scaunul pe care stătuse mai devreme.
Se aşeză.
- Ai vrut să vezi Algerul, domnişoară, aşa că te-am luat cu mine. Ţi-am
spus că trebuia să plec şi ai râs...
- A m râs? repetă ea, pierit.
- Exact. D ar m-ai asigurat că poţi pleca atunci când vrei... fără să
dai socoteală cuiva...
- A şa am făcut? întrebă ea.
- N u m ă crezi?
Isabell îl privi, ciudat. Nu. Nu-1 credea. Nu com plet. A red el Selim
avea ceva foarte ciudat, dar ea nu reuşea să-şi dea seam a ce era. Se apro­
pie de el, foarte seducătoare.
- Şi ce aş putea face pentru a te convinge să ne întoarcem ? întrebă,
aplecându-se spre el, provocator.
- Dom nişoară...
- Spune-m i! insistă ea.
A red îi sim ţea respiraţia pe pielea lui. Pe gât, acolo unde buzele ei
încercau să se apropie. întoarse capul şi răm aseră am ândoi nem işcaţi.
D acă s-ar fi m işcat un centim etru, ar fi sărutat-o.
- Suntem în larg... se auzi el şoptind.
 - C orabia are cârm ă, îi am inti ea, încet. Spune-m i... nu te-aş putea
convinge?
-Is a b e ll!
Prea târziu. Se aruncă în braţele lui, sărutându-1. Era nebună, asta era
sigur. D ar nu reuşea să se despartă de ea. Părea pierdut. Ea nu aştepta
o reacţie din partea lui. îi înlănţui gâtul cu braţele şi se pierdu în braţele
lui, care-i cuprindeau talia.
- M arsilia nu e foarte departe!
-N u !
A red se ridică. O îm pinse la o parte şi trecu pe lângă ea.
- V ei sta în această cabină şi nu poţi ieşi pe punte...
- C e? Sunt sechestrată aici?
- A ceasta este o corabie m usulm ană, ca şi mine. Oam enii ei, m ajo­
ritatea, sunt m usulm ani. V ei ieşi num ai îm brăcată adecvat!
- A dică? se răsti ea.
- Vei purta iaşmac! preciză el sec. Şi vei ieşi numai împreună cu mine!
Isabell ajunse la el, în câteva clipe.
- C ine te crezi? se răsti ea. E u sunt o fem eie liberă, franceză...
- Erai, înainte să-m i ceri să te duc acasă la m ine, în deşert, îi am inti
el. A cum eşti aici şi te vei com porta aşa cum îţi spun eu!
- N ici să nu te gândeşti că...
- O zi bună, dom nişoară D everaux, o salută el, ieşi şi închise uşa cu
cheia.
Fata răm ase nem işcată în m ijlocul camerei. Ce se întâm plase? A cum
câteva clipe îl avea în braţele ei, com plet, la porunca ei. Şi acum ple­
case. D upă ce-i lătrase câteva ordine. Cine se credea? E ra timpul să se
pregătească pentru ripostă. Isabell D everaux era m ult m ai mult decât un
chip plăcut şi nişte ochi m ari. Şi A red el Selim era gata să afle că nu era
bine să o oblige să facă ceva ce nu dorea!

3.

icky de Clerm ont avea un fel de a m erge şi de a fi care atrăgea

N privirea. Părul său, blond, m oştenit de la m am a sa, îi dădea un
aer copilăros. O chii negri era am eninţători când doreau, dar ştiau să fie
veseli şi atrăgători. Era în alt şi niţel arogant, aşa cum num ai un bărbat
care are totul poate fi.
A runcă o privire spre m area de persoane care um pleau sala şi oftă.
 - N u credeam că o să mai vii!
- A m venit!
A ndre de Saint Joseph îl bătu pe um ăr şi îi întinse un pahar cu vin.
Tânărul blond ca şi prietenul lui zâm bi.
- Sunt o m ulţim e de frum useţi aici....
Cei doi erau visul oricărei fete bune de m ăritat. A veau tot la ce
putea spera o fată şi, bineînţeles, fam ilia ei. Poate fetele se uitau la
înălţim ea lor, la chipul plăcut, la m ersul m ândru şi ascultau vrăjite
cuvintele lo r de dragoste, dar m ai erau şi m am ele şi taţii, pe care numai
titlul şi banii le sunau păcut la ureche. D ar m oştenitorul unui duce, cum
era N icky, sau al unui marchiz, ca A ndre, reprezenta perfecţiunea.
- Eu caut num ai una! spuse N icky.
- Care a plecat!
- A plecat?!
- M arie m i-a spus. Isabell a plecat m ai devreme. N u te-ai întâlnit cu
ea?
- A casă nu era!
A casă era castelul fam iliei, un m om unet de piatră, căţărat pe faleză,
udat de valurile m ării M editerana. C ând el trecuse se acolo, nu era ni­
meni, num ai servitorii. R oger îl inform ase că fetele erau la un bal, în
casa m archizului de Saint Joseph. E ra singurul loc în care ducele şi so­
ţia sa le perm iteau să se ducă, fără a avea însoţitor adecvat. Şi asta pen­
tru că aveau m are încredere în părinţii lui Andre, prieteni de fam ilie de
ani buni.
- D race, cum mai reuşeşte să fugă... spuse el încet.
- Isabell e o vrăjitoare, spuse A ndre. A cum vino, am văzut-o pe sora
ta...
- M arie nu ar fi trebuit să o lase să plece!
A ndre privi peste umăr.
- O preşte tu un uragan aşa cum este vara ta!
- N u e vara mea!
- L um ea ştie că e vara ta aşa că vorbeşte mai încet! îl sfătui Andre.
Se strecurară printre invitaţi şi ajunseră aproape de M arie. A ceasta
vorbea cu un tânăr slăbuţ, brunet şi care părea to ta l vrăjit de frumoasa
brunetă.
- Guillaum e!
-A n d r e !
Tânărul aproape sări din locul unde stătea. E ra vărul lui Andre, din-
tr-o ram ură săracă a familiei.
 - Ai ajuns în sfârşit! spuse M arie, tăios.
- D upă cum vezi!
- G uillaum e, scuză-m ă o clipă! îi ceru ea, ca unui câine.
Bărbatul salută respectuos şi se retrase.
- Ştii ce s-a întâm plat?
- H abar n-am!
- Isabell a plecat de la bal!
- A sta ştiu, răspunse fratele ei, rezem ându-se de o coloană.
- E ra acasă?
N icky negă.
- A tunci unde e?
- C ând a plecat?
- A cum mai bine de două ore. în două ore putea fi la jum ătatea dis­
tanţei de aici la Paris, spuse ea nervoasă. C um de nu a ajuns acasă?
M ontm ercy e foarte aproape, cincisprezece m inute cel mult...
- Poate s-a oprit undeva!
- U nde? în rochie de bal?
- U nde ai văzut-o ultim a dată?
- Se îndrepta spre ieşire, şi, după cum m ergea, aş spune că nu era
foarte trează...
- Isabell nu bea!
M arie oftă.
- în m od norm al, nu. D ar ne-am certat în seara asta...i-am spus ce
ai vrut tu să-i spun şi ea nu a fost foarte fericită să audă că ai de gând
să te căsătoreşti cu ea, fără să-i ceri părerea. C ând va apărea, nu va fi
prea am abilă cu tine, frăţioare!
- C rezi?
- Eşti atât de...D um nezeule, cum am putut să spun că ar fi o căsăto­
rie perfectă, când tu...
- E u ce?
M arie îşi dădu ochii peste cap şi o luă spre ieşire. A junse în curte şi
văzu că trăsura lor era tot aici.
- A plecat cu altcineva!
N icky strânse pum nii.
- D e ce m ama dracului ar fi făcut aşa ceva?
- O are de ce? întrebă sora lui, tăios. Cred că mai bine am întreba cu
cine a plecat....
- D acă a văzut cineva ceva, spuse Andre, luându-o spre servitorii săi.
 A ceştia o cunoşteau pe dom nişoara D everaux foarte bine şi îşi adu­
ceam am inte foarte bine că aceasta plecase.
- Cu cine? se răsti N icky la un băiat slăbuţ.
- D om nule conte, cred că a plecat cu un arab!
-C e ?
- Im băcat în alb? întrebă repede M arie. Şi înalt?
- Da, dom nişoară. E ra îm brăcat aşa. A vea o trăsură sim plă şi oam e­
nii lui, nişte negri înalţi şi îm brăcaţi com plet în negru. D acă nu ar fi fost
invitaţi...păi, cred că nici nu ar fi intrat!
T ânărul nu ştia altceva. Şi A ndre îl lăsă în pace.
- A plecat cu A red el Selim! spuse M arie grav.
N icky se întoarse spre sora lui, ca o furie.
- Ştii şi cum îl cheam ă?
- Desigur!
- A tunci unde stă?
- A sta nu ştiu, spuse ea. N u aveam cum să-l întreb asta. Am vorbit
puţin cu el şi este un bărbat foarte am abil. Cred că dacă Isabell este cu
el, se va com porta respectuos...
- Sigur! com entă ironic N icky.
- D oar nu este vina m ea că ea a plecat, se răsti M arie. Isabell face
numai ce vrea şi tocm ai ţi-a dem onstrat acest lucru. C redeai că o vei pu­
tea controla?
- M arie, vreau să m ă căsătoresc cu ea!
- De ce am dubii în acest sens? întrebă ea.
C earta era gata.
- Nu ar fi mai bine dacă am m erge să vorbim cu tata? Poate el ştie
ceva...
-C e?
- Poate adresa lui Selim! îşi dădu cu părerea Andre, luându-o spre
casă.
M archizul de Saint Joseph se arătă foarte m irat pentru că tinerii erau
aşa de interesaţi de adresa dom nului Selim , dar le-o dădu. Le explică
faptul că acesta cum părase o casă la m arginea oraşului, o proprietate
veche şi foarte bună. Peste jum ătate de oră, cei trei tineri băteau la por­
ţile mari ale casei. Le deschise un negru.
-D a ?
- D om nul el Selim este acasă? întrebă Andre repede.
- Nu, dom nule!
- D ar unde este?
 - A plecat acum câteva ore şi nu ştiu unde este!
- D ar se întoarce? întrebă M arie.
N egrul ridică din umeri.
- Vrem*să vorbim cu fiul dom nului el Selim , Ared!
- Şi dom nul A red a plecat acum câteva ore!
- Şi nici el nu ştii unde e? întrebă răstit N icky, gata să-l lovească pe
negrul care vorbea atât de calm şi liniştit.
- D om nul A red a plecat pe m are, cu corabia, dar nu pot şti unde!
Şi închise poarta. Cei trei tineri răm aseră afară, privind unul la altul.
- A tunci unde dracu e?
- Pe m are?
N icky o luă de braţ pe sora lui şi o luă spre trăsură.
- M ergem în port. Poate corabia lui Selim nu a plecat deja. Şi dacă
a plecat...
N u m ai term ină. Nu voia să creadă că fem eia pe care o iubea era cu
alt bărbat, în largul mării.
- N icky, dacă a plecat cu el...
- A fost răpită! spuse el tare.
- D ar nu ştim asta! zise Andre.
- Isabell nu ar fi plecat cu un bărbat de bună voie, spuse N icky. Voi
toţi o cunoaşteţi. Cum puteţi crede că a plecat cu el?
A ndre o opri pe M arie când aceasta vru să mai spună ceva. Nu era
m om entul pentru o discuţie. N u acum , când Isabell nu apărea.

4.
lger. B inecuvântat fie acest oraş, îşi spuse A red, coborând pe
A de corabia lui. Se săturase să stea pe puntea corăbiei, căutând
ţărm ul. Pentru că atm osfera devenise incendiară. Fata părea nebună. N u
vorbea deloc. Nu ieşea din cabină şi, dacă o făcea, îşi petrecea orele
stând singură. N u-i vorbea, ignorându-1 în totalitate. V orbea şi cu căpi­
tanul, cu tăcutul Carlos, num ai cu el nu.
- H akim , adu fata!
- Da, stăpâne!
Isabell atinse pentru prim a dată păm ântul A fricii cu un iaşm ac pe
faţă, care o îm piedica să vadă cum ar fi dorit. E ra din calea afară de
curioasă. încerca, cu o privire curioasă, să cuprindă to t ce se putea. C lă­
dirile ciudate, m irosurile plăcute am estecate cu cele respingătoare, căl­
dura aceea apăsătoare şi oam enii. N im ic nu o m ira mai m ult decât acel
fel de a fi al acestor fiinţe. Europeni am estecaţi cu arabi.
- Urcă!
Se urcă în trăsură şi el sări alături de ea. apoi închise portiera, îm pie­
dicând-o să m ai vadă ceva. Isabell se încruntă la el, dar refuză să mai spu­
nă ceva. N ici m ăcar curioazitatea nu era mai mare ca furia pe care o sim ­
ţea îm potriva lui. Rămase locului, în trăsură, blestem ând căldura care o
oprea să respire uşor şi rochia care o strângea. A r fi dat un an din viaţă
pentru o căm aşă largă, albă şi o pereche de pantaloni simpli.
- A m ajuns!
Se făcu că nu-1 aude. D ar trăsura încetini, opri puţin, apoi pom i iar.
Se auziră glasuri, dar Isabell nu reuşi să înţeleagă ceea ce spuneau.
A poi portiera trăsurii fu deschisă şi A red sări jos.
- Vino!
Păşi dem n şi mândru, ca o regină. Se uită cu o privire plină de dis­
preţ la adresa lui.
- Bine ai venit în umila m ea casă!
- Aş fi preferat un cort! spuse ea, mutându-şi privirea de la el la curtea
casei, acolo unde se aflau...
O curte largă, pavată, răcoroasă, pentru că era ascunsă între copaci
şi plante agăţătoare. într-un colţ era o fântână m are, de piatră. Şi era
foarte curat peste tot.
- Să intrăm!
O luă de braţ şi o pom i spre intrare. Două uşi largi, de lemn, erau
deschise. Pătrunseră într-un un hol larg, lung de câţiva m etri, răcoros.
Apoi Isabell ajunse într-o curte interioară, largă, cu copaci înalţi şi flori
în ghivece de lut ars. Părea o seră ascunsă în interiorul casei, cu iarbă,
pavaj de piatră pe jo s şi plante agăţătoare, care curgeau de pe suporturi
de lem n sculptat.
- îţi place?
îl ignoră şi se uită la casă. E ra vopsită într-un alb scânteietor, sim ­
plu. Scările care duceau sus erau acoperite cu un covor m oale, verde în ­
chis şi sus, în dreptul arcadelor, se vedeau m ateriale care se mişcau în
vânt. T oate de culoare verde deschis. Partea dinspre vest a casei părea
mai sobră, lipseau m aterialele şi uşile erau toate închise.
- în partea asta, spuse A red arătând spre partea pe care ea o adm ira­
se prim a dată, stau eu, în partea cealaltă tata!
- Şi unde e?
- N u e aici, spuse el scurt. Vino...
 -U n d e ?
- Vrei să dom ni aici? întrebă el. Jos?!
- A ş prefera să dorm în cabina unei corăbii, care să m ă ducă acasă,
la M arsilia!
Ared zâm bi larg şi o luă de braţ, ferm.
- M ă tem , dom nişoară D everaux, că acest lucru este im posibil, cel
puţin pentru urm ătoarele două luni!
-C e?!
- Ai auzit foarte bine. T oate corăbiile m ele sunt plecate şi...
- A tunci trebuie să fie o corabie care să plece la M arsilia... nu se lă­
să ea, ţinându-se după el.
- Crezi că te-aş lăsa să pleci cu o corabie oarecare? Vrei să fii vân ­
dută ca sclavă după o săptăm ână?
Isabell se încruntă, dar nu m ai spuse nimic. A vea dreptate.
- D om nule el Selim, m ă văd nevoită să accept acest lucru! spuse ea
cu greu. în să dacă voi răm âne aici...
- Te rog!
- A tunci sper că vă veţi com porta ca un gentilom şi m ă veţi trata ca
pe o doam nă. Ştiu că sunteţi m usulm an, că obiceiurile voastre sunt... d i­
ferite de ale noastre. în caz contrar, m ă voi vedea nevoită să plec...
- D om nişoară, această casă este una respectabilă. Richard!
Isabell întoarse capul, brusc. A red văzuse pe cineva. Un bărbat slă­
buţ, înalt şi blond, se apropia de ei. A vea un chip ascuţit, ochii închişi
la culoare şi purta haine europene. Se apropie, făcu o plecăciune scurtă
spre A red şi zâmbi.
- D om nule, vă aşteptam peste trei zile!
- A m ajuns mai repede! spuse A red, vesel. Richard, ea este dom ni­
şoara D everaux, oaspetele meu pentru un tim p...
- Dom nule!
- R ichard, vă rog, dom nişoară. Sunt secretarul dom nului A hm ed, nu
un nobil!
- D ar sunteţi european, spuse Isabell repede. Sunteţi un sclav?
Richard o privi oarecum am uzat.
- Pentru o scurtă perioadă de tim p am fost şi sclav, dar acum sunt
un om liber!
- C um aşa?
- D om nul A hm ed m -a eliberat şi eu am ales să stau aici, în casa lui.
Sunt secretarul lui personal şi om ul lui de încredere. Voi da ordine pen ­
tru a fi pregătită o cam eră pentru dom nişoara D everaux. A ltceva?
 - V a avea nevoie de o fata care să o ajute. H akim va căuta ceva p o ­
trivit, preferabil care vorbeşte franceza!
- Foarte bine, domnule!
- O fată? întrebă fata, luându-se după Ared, care o luas'e înainte.
V rei să cum peri o sclavă pentru m ine?
- De ce nu?
- N u am nevoie de o sclavă. Pot să m ă descurc singură foarte bine...
Ared se opri locului. Se întoarsespre ea.
- V oi decide eu asta în casa m ea, dom nişoară D everaux, spuse el tă­
ios, văzându-i chipul încruntat. V ei avea o fată care să te ajute. Acum ,
dacă vrei să m ă însoţeşti, cred că ţi-e foame!
Isabell trecu pe lângă el. O luă înainte şi se opri. H abar nu avea unde
voia să se ducă. N u cunoştea casa lui Ared. Se întoarse spre el.
- U nde...
- V ino, dom nişoară, cred că trebuie mai întâi să-ţi arăt casa, înainte
să te rătăceşti!
- Eu nu m ă rătăcesc niciodată!
A red deschise gura să o contrazică, dar nu o făcu. Isabell era gata
de ceartă, se citea pe chipul ei. C âteva cuvinte şi ar fi început să strige.
Şi el îşi dădea seama că fierbea în interior. Fusese nevoită să m eargă la
A lger, acum nu putea pleca de aici şi trebuia să răm ână în casa lui pen­
tru două luni, dacă totul m ergea bine.
Isabell ar fi m urit înainte să recunoască că-i plăcea casa lui Ared. Se
m ulţum i în schim b, să afişeze un zâm bet blazat, superior şi să m eargă
ţanţoş prin ea, de parcă nim ic nu ar fi im presionat-o în m od deosebit.
M âncă în tăcere, alături de el, serioasă şi încruntată ca o adevărată furie.
A poi ajunse sus, la prim ul etaj, şi A red îi deschise uşa, lăsând-o să
treacă. Ea păşi mândră.
- Sper că vei găsi aceste apartam ente pe gustul tău! zise el.
- D acă nu mai ai ce face...
A red deschise fereastra care dădea spre grădină, fără să pară deran­
ja t de com entariul ei.
- Este unul dintre apartam entele în stil european ale casei, explică el.
Dincolo este domnitorul şi cam era de toaletă. Te las acum să te odihneşti!
- C e am abil din partea ta, dom nule el Selim!
- D om nişoară!
O salută sim plu şi ieşi. U şa se închise în urm a lui.
 ichard aştepta la baza scărilor. îm brăcat în haine europene, ca-
R re-i dădeau un aer ciudat, în această lum e atât de diferită de E u ­
ropa. Şi totuşi, el părea senin şi fericit. Se înclină când ea ajunse jos.
- D om nişoară, sper că aţi putut să vă odihniţi!
- C ât de cât, dom nule...Richard!
Zâm betul lui era foarte plăcut.
- D om nul el Selim a ieşit un tim p, spuse el. D ar trebuie să apară...
- A tunci suntem singuri?
- Şi o arm ată de servitori, spuse el. Plus un prieten al dom nului el
Selim, care a ajuns acum jum ătate de oră!
- U n arab?
- European, dom nişoară, spuse el, conducând-o spre un salon răco­
ros, care sem ăna cu o oază. Părea că această casă era făcută numai pen­
tru a încânta ochiul, nu pentru a locui în ea. A vea m ii de detalii care m e­
ritau privite, de la pereţi, la acoperiş, la decoraţii şi la opere de artă care
o îm brăcau. O chiul form at al fetei putea deosebi lucrurile de valoare de
simple piese fără valoare.
Richard îi deschise drum ul, apoi se trase într-o parte, pentru a-i per­
mite să-l vadă pe vizitatorul care sosise. A cesta stătea pe o sofa, sorbind
din cafea, cu privirea pierdută pe un tablou enorm , care înfăţişa o scenă
din deşert. E ra atât de frum oasă, încât soarele la apus părea să se afle în
acea încăpere. Şi caii sălbătici m ai aveau puţin şi se desprindeau de pe
perete.
- D om nule Mihai!
B ărbatul întoarse capul şi o privi. Im ediat se ridică, fără să lase ca­
feaua din m ână şi se apropie de ea. M ergea leneş, încet, cu ochii vicleni
şi iscoditori cercetând totul. Purta haine turceşti, îşi dădu seama fata, şi
verdele îl prindea de minune. A vea o barbă îngrijită şi era mai înalt ca
ea, dar nu cu mult.
- Richard, ce caută această fem eie aici? întrebă el, peste umăr, în
arabă.
- D om nule M ihai, această dom nişoară este un oaspete în acestă casă!
- A şa?
Se învârti în jurul ei ca un anim al de pradă.
- A cui? A red sau A hm ed?
- A fost adusă de dom nul A red, spuse Richard.
 - D om nule, vreţi să încetaţi să vă învârtiţi în jurul m eu?
- D om nişoară, el este...
- N u m ă interesează cine este, în m od evident, nu are idee de ce este
cuviincios şi de ce nu este. A şa că nu am de gând să m ai stau...
Se întoarse pe călcâie şi pom i spre uşă. D ar M ihai o ajunse din ur­
mă, intrigat de m ica vrăjitoare. O prinse de braţ. Şi înainte să ştie ce i
s-a întâm plat, se trezi pe podea, cu piciorul ei pe gâtul lui.
- Isabell!
A red intrase şi răm ase blocat, în dreptul uşii.
- D om nule el Selim , nu am crezut că voi fi atacată în casa ta. Cred
că mai bine ar fi dacă m -aş retrage. Şi voi pleca peste o oră!
- Isabell, ce s-a întâm plat?
- D om nul m -a atacat!
El se apropie de ea. D ar ea nu ridică piciorul de pe gâtul lui M ihai.
A cesta însă o privea am uzat. N ervoasă de privirea lui, ea apăsă.
- D estul, spuse el în franceză.
- A şadar ştiţi lim ba mea, dar aţi preferat să jucaţi o m ică farsă! zise
ea, ridicând piciorul.
M ihai zâm bi şi se ridică. îşi m asă gâtul.
- A veţi m are putere, dom nişoară. Nici o fem eie nu m -a trântit la p ă­
m ânt până acum ...
- M ereu există o prim ă dată, spuse ea.
- M ihai A vram este prietenul m eu, spuse Ared. D om nişoara D eve­
raux!
- Sunteţi rudă cu fostul D om n al M oldovei, dom nule?
- D e unde ştiţi?
- N um ele este clar m oldovenesc. Aşadar?
- D a, era tatăl meu, spuse M ihai.
Fata se linişti ca prin farm ec
- C um ati ajuns aici?
- U nde?
- în Alger!
- Cu corabia mea, dom nişoară, răspunse el m irat de aceste întrebări.
- N u plecaţi spre M arsilia?
-N u !
- Isabell, M ihai va sta în A lger cel puţin trei luni, nu?
- Da, aşa este, dar de ce...
- D om nişoara vrea să se întoarcă acasă, la M arsilia, dar acum nu am
nici o corabie cu care să o pot trim ite!
 - N ici dacă v-aş spune că o cunosc foarte bine pe sora voastră, dom ­
nule A vram ?
M ihai o privi atent. Fata asta era foarte m isterioasă. Şi A red era la
fel. Ce se întâm pla?
- O cunosc pe M argot de cânt m -am născut, spuse ea în moldove-
neşte, lăsându-1 pe A red com plet dezorientat. E naşa mea, domnule.
Dacă m -ai duce acasă, la M arsilia, fam ilia m ea v-ar fi foarte recunoscă­
toare...
- D om nişoară, îm i este im posibil să fac ce-mi cereţi, cel puţin pen­
tru câteva săptăm âni...
- D ar apoi?
- N u ştiu...
M ihai privi spre Ared. A cesta se încruntă şi îi făcu sem n lui Richard
să se apropie.
- Arată-i dom nişoarei grădina, ceru el.
- A cum ?
- Isabell, eu şi M ihai avem de discutat afaceri, spuse el. V eţi putea
discuta la cină...
- C um vrei, domnule. D om nilor!
Ieşi îm preună cu Richard.
- Fina unei ducese? C e caută aici?
- E o poveste lungă, dar înainte de toate trebuie să-m i prom iţi că o
vei refuza. E a va trebui să răm ână aici...
- O vrei pentru harem ul tău?
- N u e aici pentru asta, M ihai. E a este aici pentru un scop. Iţi voi
spune totul, dar nu acum, dom nişoara este prea aproape. V om m erge la
tine spre seară!
- C um vrei. însă o să vreau să ştiu toată povestea...
- A tunci să plecăm, zise A red, ridicându-se. E m ult de povestit...
- Şi fata?
- V a aştepta!
A red şi M ihai ieşiră pe porţile casei călare, m ergând la pas, discu­
tând despre mii de lucruri fără îm portanţă num ai pentru a nu tăcea. Din
fericire, casa lui M ihai, mai m ică decât a lui Ared, nu era departe. P or­
ţile se deschiseră pentru stăpânul casei şi pentru prietenul acestuia şi ei
urcară sus, la prim ul etaj, pe o terasă ferită de soare, ascunsă de flori
agăţătoare. Se aşezară pe perne şi M ihai ceru ceai şi dulciuri.
- A cum spune!
- F ata asta este m ult mai m ult decât un oaspete în casa mea...
 - A şadar era pentru harem , spuse, zâm bind cu subînţeles, M ihai.
- Poate va ajunge şi acolo, nu exclud lucrul ăsta. D ar ea a fost adusă
aici cu un scop...
- C are?
- V a servi la o răzbunare, a m ea îm potriva unui bărbat care m i-a u-
cis m am a...
- M am a ta? Credeam că m am a ta este o fem eie din harem , o soţie a
lui A hm ed!
- Sam ira, fem eia care m -a crescut, nu era m am a m ea, m am a m ea a
m urit cu m ult tim p în urmă. Ş i-a pierdut viaţa pe m are. In acea zi, S a­
mira m -a salvat şi m-a dus în braţele tatălui meu, A hm ed, A llah să-i a-
pere viaţa!
M ihai clătină din cap, im presionat.
- Şi cine era m am a ta?
- O fem eie al cărei num e nu-1 ştiu. Un lucru ştiu sigur şi acela este
că tatăl fetei care este acum în casa m ea a ucis-o. N um ele lui este San­
tos!
- Piratul?!
- El însuşi, zise cu ură Ared.
- Şi unde e acum?
- D eparte de aici, departe de A lger. D ar va veni după preţiosul p a­
chet pe care i l-am luat, nu crezi? râse mulţum it de sine, bărbatul.
- O capcană pentru un pirat? U n pirat destul de bătrân pentru a avea
o experienţă teribilă în luptă? V -aţi gândit că asta poate atrage m oartea
tuturor? ’

- D e ce s-ar întâm pla asta? C rezi că nu suntem în stare să ne apă­

răm ?
- îm potriva lui? A m auzit de acest om, de această fantom ă a m ări­
lor. A pare peste tot, dispare în ceaţă şi mulţi au m urit de sabia lui. Odată
m i-a distrus una din corăbii dar, din fericire, nu a luat decât încărcătu­
ra. M irodenii şi mătăsuri...
- Probabil a făcut din ele rochii pentru Isabell, spuse A red, cu un
zâm bet am uzat.
- Fără îndoială. D ar cum poţi fi sigur că fata asta e fiica lui? Din c â ­
te am înţeles, este fina surorii m ele, M argot. Fina unei ducese!
- Şi ce contează? Santos are destui bani pentru a intra în cele mai
înalte clase ale aristrocraţiei franceze. Poate să se descurce foarte bine,
dându-se drept un m are nobil...
- Şi l-a înşelat pe Robert de Clerm ont?
 - D e ce nu? Banii pot face m ulte lucruri. D upă cum ai văzut, fata
lui este o dom nişoară bine crescută, după obiceiul francez. Vorbeşte b i­
ne, se poartă ca o m are doam nă şi cred că nu are idee de cine este tatăl
ei şi cu ce se ocupă. V a fi un şoc...
- Şi vrei să-i distrugi viaţa în felul ăsta?
- Şi felul în care tatăl ei m i-a distrus m ie viaţa? O m orându-m i p ă­
rinţii...
- Ai dreptate, pe Allah. La urm a urm ei, el este un pirat, un monstru.
E mai bine şi pentru ea.
A red aprobă simplu.
- Şi acum ? A hm ed a răm as în Franţa?
- Se va ascunde un tim p, pentru a le da tim p să iasă din ascunzători.
Planul lui, perfect în m are parte, m ă nem ulţum eşte pentru că este unul
în care răbdarea este pe prim ul plan. Lipsa de activitate e cea mai grea
povară!
- Şi eu spun la fel, dar A hm ed este un geniu în a face planuri. V a
reuşi să-l prindă pe Santos, încet, ţesând în jurul lui un laţ de care aces­
ta nu va putea scăpa. Se va ucide singur.
- A şa crede şi tata. D ar eu aş fi preferat să-l văd în faţa săbiei m ele
şi să-l ucid lent. Să sufere m ult...
- V a suferi!
- D e asta sunt sigur. D ar aş fi vrut să fiu la M arsilia, alături de tata!
- Poate e mai bine decă stai aici, îl linişti M ihai.
- D e ce?
- Pentru că dacă fata asta este fina lui C lerm ont, un om foarte res­
pectat în Franţa, atunci ai fi fost în pericol...
- Cum aşa?
- Un ordin al lui şi ai fi putrezit în una din închisorile acelea teribile
pe care le au. Ai fi m urit într-o groapă, regretând că te-ai născut. Fără
judecată. F ără m artori şi fără nici o putere. A ici, cel puţin eşti protejat
de puterea lu i!
- D ar tata este acolo!
- A hm ed e vulpoi bătrân. Se va ascunde!
- Sper, pentru că num ai gândul ca tata să păţească ceva m ă în g ro ­
zeşte!
A red închise ochii, aducându-şi am inte de chipul tatăl său, bătut de
vânt, serios şi puternic. Şi-l im aginase m ereu ca u n om care ar fi putut
opri tim pul, care ar fi putut sta în faţa arm etelor şi care ar fi reuşit să
sfideze moartea. Şi dragostea lui era mai m are num ai de cea sim ţită de
tatăl lui pentru el. Legătura lor nu era una de sânge, d ar ce conta ? O
legătură m istică îi unea.
- D u-te acasă acum, prietene, fata te aşteptă!
- A şa este. M ă gândesc să o duc în deşert...
- E şti sigur că va rezista?
- V om vedea. Vreau să o pun la încercare...să văd din ce material
este făcută. Răm âi cu bine, M ihai, spuse tânărul, ridicându-se şi
salutând.
- A llah fie cu tine!
îl îm brăţişă strâns şi se despărţiră.
Şi A red se întoarse acasă. D escălecă şi intră în casă. Şi o văzu im e­
diat. Isabell se învârtea dintr-o parte-n alta, fără astâm păr. R ichad nu re­
uşea să o liniştească, cu toate că încerca. Văzându-1, se retrase discret.
- în sfârşit, exclamă ea, îndreptându-se spre el. U nde e M ihai Avram?
- A plecat, avea treburi presante!
- C ând se întoarce?
- Isabell, nu crezi că întrebările astea sunt prea m ulte? Şi prea indis­
crete? C redeam că dom nişoarele educate în pension sunt m ai bine cres­
cute...
- Să nu îndrăzneşti să-m i dai m ie lecţii, se răsti ea, dur. M -ai trimis
de aici şi m -ai oprit să vorbesc cu dom nul Avram. D e ce?
- N u te-am oprit, dar aveam lucruri presante de discutat cu el. U na
din afacerile noastre ne aduce pagube...
- S unt sigură că îm i ascundeţi ceva, dom nule Selim. Şi nu-m i place.
A ceastă călătorie este foarte ciudată şi are iz de răpire...
- Spui asta pentru că dom nişoară nu-şi am inteşte că m -a rugat să o
aduc aici, insistent. Că am întrebat dacă fam ilia ei va protesta şi mi-aţi
răspuns că nu aveţi aşa ceva!
- C um se face că sunteţi atât de diferit de arabi? V orbiţi ca un euro­
pean, ca un gentilom , schim bă ea cursul discuţiei. M ă trataţi într-un
mod anorm al pentru un m usulm an. M ă înşel?
-N u !
- A tunci? D e ce faceţi acest lucru?
- V -am acordat un tim p de acom odare, explică el. Veniţi cu mine!
- U nde?
- Sus!
Ea îl privi cu ochii strânşi, cercetător.
- V ă rog!
- Prea bine!
 Trecu pe lângă el, m ergând m ândră. U rcă scările şi el o conduse
spre cam erele ei. Intrară şi el se opri. Pe pat erau mai m ulte haine.
- H aine arabe!
- V ăd. Pentru ce sunt?
- Pentru dom nia ta, dom nişoară!
- Prefer să nu vă mai adresaţi pe tonul acesta ironic, îi ceru ea. De
ce aş avea nevoie de aceste haine?
- Ai nevoie de ele dacă vrei să mai ieşi din casă, explică el. Sau da­
că vrei să stai în cam erele de jo s atunci când am oaspeţi. Astea sunt re­
gulile casei!
- Nu vreau să port aceste haine.
- Nu-ţi plac mătăsurile? Sunt cele mai scumpe şi mai fine din câte există.
- Şi asta? întrebă ea, ridicând o bucată de voal albastru deschis, lung.
- Iaşm acul este pentru faţă!
- Pentru faţă! repetă ea, aruncându-1.
A red îl prinse din zbor şi se apropie de ea. Ridică voalul lung şi-i a-
coperi faţa, încet. N um ai ochii îi răm aseră neacoperiţi. Frum oşii ei ochi
negri, adânci ca noaptea, în care se vedeau mii de secrete, de taine as­
cunse, dar a căror lim bă nu ştia să o citească. U şor, se aplecă spre ea şi
o sărută, fără să-i atingă buzele, prin vălul albastru. V ăzu cum ochii ei
se m ăriră uşor, surprinşi.
- Ared!
L ăsă vălul să alunece la picioarele lor şi ochii lui verzi o subjugară
ca un vrăjitor. Nu mai era în stare să se mişte. Şi ştia că asta îşi dorise
din prim a clipă în care-1 văzuse la bal. Simţise că între ei era o legătură
care depăşea cuvintele. Ştiuse că avea să ajungă aici, în acea clipă. Că
avea să se agaţe de gâtul lui, închizând ochii şi suspinând adânc.
El o ridică în braţe, fără să se m işte din loc. M âinile lui puternice îi
strângeau talia, în tim p ce buzele îi presărau sărutări pe gât şi pe pietul
dezgolit. Apoi o lăsă în jo s şi se opri. Şi ea protestă, apucându-1 de haine.
- N u te grăbi, prinţesă!
C uvintele lui păreau balsam pentru urechile ei. O trase spre pat, fără
să înceteze să o privească. C u o m ână îm pinse hainele jo s, fără să-i pese
de ele. Şi se aşeză, trăgând-o aproape. îi îm brăţişă talia, desfăcând m a­
terialul care o ţinea prizonieră. C are o ţinea departe de el. în câteva cli­
pe o văzu goală, în faţa lui, privindu-1 cu ochii pe jum ătate închişi, se­
ducătoare. C ând o sărută pe sâni, buzele ei se deschiseră, lăsând să-i
scape un suspin. Şi se lăsă peste el, împingându-1 pe spate.
 Parcă l-ar fi cunoscut de o viaţă. Fiecare atingere i se părea normală,
aşteptată. Pielea lui caldă şi fină părea familiară. Buzele părea să le mai
fi sim ţit pe corpul ei. M âinile o atinseseră şi altă dată, dar nu-şi am intea
când şi unde. Poate în altă viaţă. Nim ic nu era ciudat. C ând o privi în
ochi, fix, ochii lui aveau o sclipire familiară. Şi nu mai reuşi să respiră
de plăcerea dureroasă care o invada. Părea să nu m ai reuşească să gân ­
dească. O team ă incredibilă o invadă, pentru câteva clipe. A tunci ar fi
vrut să fugă, ştiind că avea să o rănească.
Se trezi în braţele lui, cândva în noapte. Se ridică din pat, goală. Şi
se duse spre fereastră. Stelele luceau mai tare ca niciodată. Şi cerul pă­
rea o torţă care ardea pentru ea. L a M arsilia cerul nu strălucea la fel
cum o făcea în deşert.
- M âine m ergem acolo...
Ea întoarse capul. El o privea din pat, lungit pe o parte.
- U nde?
- în deşert. V reau să-ţi arăt ţara mea...
- Ţ ara ta? N u ştiam că eşti regele Algerului...
- D acă aş fi? Ai sta alături de regele acestui loc? în braţele lui?
A lături de el?
- C redeam că voi luaţi fem eile care vă plac fără să întrebaţi ceva,
fără să cereţi voie. Le răpiţi şi le duceţi în harem!
- Ai vrea să te duc în harem ?
- A ş vrea să-l văd, dar nu să stau acolo. Sunt curioasă...
- V ino aici!
Ea se aşeză alături de el.
- D im ineaţă îţi voi arăta harem ul. Apoi plecăm un tim p în deşert.
- Şi până atunci?!
- A ş avea una sau două ideei! zise el, atingându-i pielea aurie.

H arem ul. O uşă de lemn, sim plă, despărţea cam erele personale ale
lui A red de harem ul lui. El scoase o cheie şi deschise uşa. Şi se feri pen­
tru a o lăsa să intre. Fata, îm brăcată în haine europene, păşi în acea lu­
m e pe care nu o mai văzuse nicioadată. Nu ştia la ce să se aştepte. Intră.
Partea accea a casei era un fel de terasă acoperită. înspre grădină era li­
beră, fără pereţi şi o scară largă ducea jos. Partea din faţă, care dădea
spre curtea din faţa casei, era închisă cu obloane de lemn sculptat, cu
găuri, prin care pătrundea lum ina soarelui. Nim eni de jo s, nu ar fi putut
vedea ceva, în tim p ce de sus se vedea destul de bine.
 Pe jo s erau covoare groase, copaci în suporturi de lem n şi perne aşe­
zate pe jos. Scaune mici şi m ăsuţe joase, cu frunze şi flori. Din tavan a-
tâm au voaluri colorate, prinse de stâlpii de lemn. în faţa ei erau câteva
uşi închise şi un hol care se term ina cu o fereastră cu gratii. întreg h a­
rem ul era decorat bogat, în culori puternice, mai ales albastru.
Se întoarse să privească spre A red, dar acesta nu se m işcă din locul
lui. O studia atent, în tim p ce cerceta acel loc.
- Stăpâne!
O voce o făcu să se întoarcă spre scări. D ouă fem ei urcau. Şi se o-
priră în capul scărilor. Isabell le privi cu curiozitate. C ea care vorbise
era o frum useţe de fem eie. A vea un corp fin, înalt, cu pielea deschisă la
culoare. Purta haine verzi şi bijuterii. Părul ei era lung, lăsat liber pe
spate şi era blond. Ochii alungiţi păreau să zâm bească veseli.
- N u ştiam că vei veni acum , zise ea, ca o scuză, fără să se mişte.
- Y asm ine, vino!
Fem eia se apropie de el grăbită. Ochii ei continuau să zâmbească.
Isabell se uită atent spre cealaltă femeie. E ra o arăboaică mândră, înaltă
şi atletică. Pielea ei era mai închisă la culoare şi strălucea într-un m od plă­
cut. A vea părul liber, lung şi negru, drept. între ea şi Y asm ine diferenţele
erau ca între soare şi lună. Păşi graţios, fixând-o pe Isabell cu o privire
deloc amabilă. Părea să-i caute defecte şi se întreba ce căuta acolo.
- N azira, vino...
Fem eia ajunse alături de A red şi se înclină adânc, oferindu-i o im a­
gine a sânilor ei pe jum ătate goi. îi urmări privirea şi zâm bi puternică.
- Sunt fem eile tale? întrebă rece fata, învârtindu-se în jurul unui
stâlp.
- Ai vrut să vezi harem ul...credeai că este gol? întrebă el ironic.
- M -am săturat de această vizită! decise ea, trecând pe lângă el. Şi
nu cred că mai vreau să m erg undeva...spuse ea peste umăr. Prefer să
mă odihnesc în cam era mea, în aşteptarea m om entului în care voi pleca
de aici!
Plecă, trântind în urm a ei uşa. Şi râsul lui se auzi m ult timp, sub p ri­
virile m irate ale celor două fem ei, care nu înţelegeau ce se întâm plă.
C rezuseră că fata era o nouă achiziţie pentru harem , dar era clar că nu
era aşa. E a plecase. Şi nici una dintre ele nu putea pleca din harem, fără
perm isiunea lui.
A red ieşi după ea. U rcă sus şi intră fără să bată. Isabell privea pe fe ­
reastră.
- A şadar vrei să renunţi la câteva zile în deşert!
 - V reau hârtie şi o pană...
- Pentru ce?
- Pentru o scrisoare, spuse ea lim pede, fără să-l privească. Vreau să
îi scriu tatei...
- V rei?
- Da. Sunt sigură că vreo corabie, oricât de mizeră ar fi ea, va pleca spre
Franţa. Aşadar, vreau să-i scriu tatei. Trebuie să ştie unde sunt, zise ea.
- Cum vrei. M ă poţi însoţi, îţi voi arăta unde găseşti tot ce vrei.
Ieşi după el şi-l însoţi jos. A colo, într-un colţ al unei cam ere mari şi
pline de cărţi, era o m asă m are. îi indică scaunul şi îi dădu tot de ce avea
nevoie.
- V reau să răm ân singură!
- Pentru a scrie o scrisoare? întrebă el. Voi citi ceva cât tim p tu scrii.
Apoi m ă voi ocupa de scrisoare...
- D acă nu se poate altfel...oftă ea, apucându-se de scrie.
Scrise repede, aruncând o privire spre Ared, care citea ceva într-o
carte cu coperţi negre. C ând term ină, îm pături hârtia şi o sigilă cu ceară
roşie. Scrise num ele şi se ridică.
- A m term inat!
- Las-o acolo, zise el. Şi du-te sus să te pregăteşti...
- Pentru ce?
- Plecăm în curând!
- Nu merg!
- Nu te-am invitat, zise el dur. V ei m erge de bună voie sau cu forţa.
Fata îl privi crunt şi ieşi. Şi-l lăsă singur.
- Richard!
- M -ai chem at?
- Stai jo s şi ascultă. A ceastă scrisoare...
- Ce-i cu ea? Trebuie trim isă?
- Nu, nu va fi trimisă. D ar dacă Isabell întreabă, ai trim is-o imediat,
spuse el, privind num ele de pe m esajul fetei.
- C um doreşti!
Cu o m işcare rapidă, desfăcu sigiliul. Şi ciţi: D ragă M arie, nu vreau
să te îngrijorezi. Sunt bine, sănătoasă, dar departe de casă. M -am supă­
rat pe voi pentru insistenţa cu care vreţi ca eu să m ă căsătoresc cu N ic­
ky. Am greşit să fug aşa, am greşit cerându-i ajutorul dom nului el Se­
lim. A ceasta este o ţară ciudată, barbară. D ar m ăcar casa asta este civili­
zată şi sunt tratată cu respect. N u trebuie să te preocupi. în curând mă
voi întoarce acasă, de îndată ce una din corăbiile lui el Selim se vor în ­
toarce în port. Explică-i tatei, sper că nu va distruge nim ic de nervi.
Spune-i că-1 iubesc m ult şi că nu vreau să vină după mine. Şi lui Nicky
spune-i că îm i pare rău dacă l-am îngrijorat. A ta, veşnică prietenă, Isa­
bell D everaux.
- Scrie fam iliei?
- Scrie dom nişoarei de C lerm ont, la M arsilia. Se pare că tatăl nu are
o adresă fixă...
- Se poate, răspunse Richard. V ei arde scrisoarea?
- Nu, nu încă. A m nevoie de ea.
D eschise sertarul de jo s şi o puse acolo, sub alte hârtii.
- Ai grijă pe unde um blă când nu sunt aici!
- Voi avea. Plecaţi acum ?
- Da. A m pregătit totul. H akim aşteaptă afară...
- M ă duc să o iau!
A red intră în cam erele fetei ca un stăpân. Şi se opri brusc.
- Is a b e ll!
Nu răspunse nimeni. C am era era goală. Patul era făcut şi hainele fe­
tei, care fuseseră aruncate peste tot, strânse.
- Jam il!
Un arab m ic de înălţim e se grăbi să-i iasă înainte. Şeful haremului se
opri la doi paşi de el şi îşi aplecă capul chel şi rotund aproape de pământ.
- U nde e fata?
- A şteaptă jos, stăpâne. H ainele i-au fost strânse şi vă aşteaptă...
Pentru a se calma, tânărul respiră adânc. Isabell reuşea să-l scoată
din m inţi, făcându-1 să alerge după ea prin casă, ca un copil, în tim p ce
ea râdea de el. îşi luă sabia.
- Plecăm !
Sări în spatele calului său negru şi îi dădu pinteni, fără să se uite
spre Isabell, care urcă în spatele căm ilei, sub cortul care o izola de lu ­
me. Convoiul se puse în m işcare. Cei cincisprezece oam eni care-i în so ­
ţeau erau îm brăcaţi com plet în negru, cu săbii late şi priviri ascunse sub
m aterial. D ar cel puţin ei aveau cai, îşi spuse fata, ridicând perdeaua de
pânză pentru a privi deşertul, care se năştea sub ochii ei. Legănatul că­
milei o scotea din sărite şi îşi dădu seam a că prefera un cal. D ar nu era
m om entul să ceară aşa ceva. C u toate că i-ar fi fost foarte uşor să îm ­
brace nişte haine bărbăteşti şi să călărească alături de ei. C ine şi-ar fi dat
seam a? se întrebă ea, abia m ai reuşind să respire.
 N ervoasă, îşi scoase iaşm acul şi îşi desfăcu hainele. Şi se aplecă din
locul unde aerul fierbinte venea de afară. In orice caz era m ai bine decât
înăuntru.
- O să cazi, auzi vocea dură a lui Ared.
- V reau un cal şi alte haine, spuse ea.
- Ţ i-este cald?
- Da! strigă ea, făcându-i pe călăreţi să întoarcă capul, miraţi.
- N u poţi coborî, fem eile noastre m erg aşa...
- Eu nu sunt una dintre fem eile voastre, se răsti ea, lăsând pânza să
cadă.
A red râse scurt şi dădu pinteni calului, trecând din nou în faţă. Şi ea
îl privi, ridicând pânza foarte puţin, pentru ca el să nu observe. Părea un
prinţ al deşertului pe calul lui negru, îm brăcat în alb, cu turban şi cu
ochii verzi scânteietori. Stătea leneş în şa, privind înainte, spre dunele
care se ridicau. O caravană întră în oraş, trecând de lângă ei. Conducă­
torii ei salutară adânc şi trecură mai departe. Pe unele căm ile erau fe­
mei, îşi dădu ea seama, pentru că erau ascunse sub m orm ane de pânză.
- M arfă! auzi ea vocea lui Ared.
- Pentru tine?
- M are parte, da. Ai uitat că fam ilia m ea face com erţ? Vărul meu,
M oham ed, se ocupă cu pânză. C orăbiile noastre o aduc. C aravanele la
fel.
- A veau oam eni armaţi!
- E vident. în deşert este periculos, mereu sunt hoţi, gata să te ucidă!
- Şi dacă este aşa de periculos, de ce m ergem cu num ai atât de pu­
ţini oam eni?
- N u m ergem în calea lor, zise el. A colo unde te duc eu vei fi în si­
guranţă, şopti el. Şi vom fi singuri...
- C u cincisprezece oam eni în jur?!
- I-ai num ărat?
- P refer să ştiu cu cine m erg la drum. T ată'm -a înv ăţat asta.
- înţelept om, zise el, depărtându-se de ea.
D ădu pinteni calului şi trecu cu m ult înainte. Şi ea oftă. U ra să fie
închisă acolo, fără a putea să galopeze alături de el, um ăr la umărul lui.
A şa cum făcea cu N icky, pe dom eniul de la Clerm ont. A colo pajiştile
erau verzi şi bogate şi caii parcă m âncau păm ântul.
 icky încercă să-l liniştească pe Santos. însă nu reuşi. A bia când
veni M arie, în fugă, corsarul încetă să m ai strige. D epăşise de
mult starea de furie. A cum se îndrepta spre noi culm i. Spărsese o oglin­
dă şi aruncase o vază pe fereastră înainte ca N icky să term ine să-i spună
ce avea de spus.
- De ce a r face aşa ceva?
- Evident, a răpit-o. Şi tatăl lui a dispărut. Cred că a plecat spre Alger...
- îl ucid cu m âinele m ele dacă a atins-o, urlă, m ăturând cu m âna şi
aruncând pe jo s tot ce era pe masă.
N icky aprobă. Cel puţin Santos gândea la fel ca el.
- V om pleca acolo imediat!
Santos încetă să se mai învârtă prin cameră.
- I-a văzut cineva pe oam enii care au răpit-o?
- V aletul a zis că erau îm brăcaţi în negru, cu capul acoperit. Ared
el Selim este tânăr şi frum os, vorbeşte foarte bine şi este foarte atent,
explică M ărie.
- D ar este un ticălos, com pletă Nicky. Un crim inal care a răpit o fe­
meie...
- N u orice fem eie, zise şi Santos. Fiica mea...
- A şa este dar nu trebuie să ne grăbim , îi tem perâ M arie, păstrându-
şi calmul.
- Ai dreptate, încuviinţă Santos, încercând să se calm eze şi să ju d e ­
ce lucrurile. Aţi trim is după părinţii voştri?
- D im ineaţă, la prim a oră! răspunse Nicky.
- Eu m erg să cercetez în poit, trebuie să vedem unde s-au dus exact!
- V in cu tine! spuse N icky repede.
Santos era un bărbat înalt cât un munte. îşi făcea loc printre oam enii
de rând, care um blau de colo colo, de parcă trecea printre copii. Nicky
îl urm a încruntat. Cercetau fără rost. Nimeni nu-şi am intea despre o fată
cu părul negru urcată pe o corabie străină. Nim eni nu văzuse nimic. în ­
să răpirea fetei avuse loc în puterea nopţii, aşa că nu era greu să urci la
bordul unei corăbii în astfel de condiţii.
- H ei, tu!
Un puşti mititel, murdar, privi spre ei cu teamă. D ar nu se mişcă din loc.
- V ino aici!
- D om nule?
 - C um te cheam ă, băiete?
- Piticul, zise el, ştergându-şi nasul şi privind m ereu în spate, ca
pentru a vedea dacă are unde fugi.
- V reau să te întreb ceva şi dacă ne ajuţi, vei câştiga bani buni...
- Ascult!
- A cum două zile, erai aici?
- T răiesc aici, domnule!
N icky se aplecă spre el.
- Ai văzut vreo fată pe chei în noaptea aceea?
- Fete sunt multe. Vrei una? întrebă el, şmecher. Ştiu mai multe...
- V reau să m ă ajuţi, băiete, că altfel de arunc în apă. Zi, ai văzut ceva?
- N u-m i aduc am inte, spuse el, scărpinându-se în păr.
- E posibil să fi venit cu un bărbat cu trăsura. U na neagră, simplă.
S-au urcat pe o corabie, îl ajută N icky, cu calm.
Băiatul îi privi atent. Şi tânărul scoase din pungă două monede.
- C u părul negru?
-D a!
- Păi am văzut-o, zise el, m ândru. A urcat pe corabia cu arabi...
- Pe picioarele ei?
- A şa părea, dar se ţinea de un bărbat înalt, îm brăcat în alb...
- T icălosul!
- E ra niţel beată, dom nule...
-C e?
- Fata, vreau să spun...mergea clătinat şi el o ţinea. M irosea a băutură...
- D e unde dracu ştii asta?
- M -am apropiat să-mi dea vreun ban, răspunse el. M i-a mai dat cu
o zi înainte...
- Şi apoi?
- A u inrtat şi au stat un tim p. Puţin. El a ieşit şi s-a întors peste puţin
timp. Şi au plecat.
- Pe m are?
- U nde în altă parte? întrebă biatul, studiind banii şi punga din mâna
lui Nicky.
Santos îl apucă de braţ.
- Vino!
- U nde? întrebă copilul, cu frică. A m spus tot...
- Vino şi taci, dacă nu vrei să-ţi rup urechile, puşlama ce eşti tu. Mergi!
- Dar...
 - V rem doar să ne spui tot, cu detalii. Vei avea o m asă caldă şi alţi
bani! îndulci ordinul N icky, încălecând.
- Bine...
N evoit să accepte, se căţără în spatele tânărului.
M ergând repede, intrară pe dom eniul M ontm ercy. M arie îi aştepta
pe scări, învârtindu-se dintr-o parte în alta.
- V reo veste?
- Nimic!
- O am enii tăi au sosit acum două ore, Santos.
- M erg să-i văd! zise corsarul şi trecu pe lângă ea, grăbit.
- E ingrijorat! spuse M arie, privind în urm a lui.
- Şi nu ar trebui? se răsti N icky. Isabell a dispărut de pe faţa păm ân­
tului...
- N u zău? i-o întoarse sora lui, ironic. Ea e bine...
- De unde ştii tu asta?
- Pentru că aşa sim t şi eu am încredere în tot ceea ce simt!
N icky se strâm bă, dar avu înţelepciunea să se abţină de la alte co ­
m entarii. Intră în casă cu băiatul pe urm ele lui.
- T u cine eşti?
- Ce-ţi pasă? N evasta ta este rea de gură, spuse el.
- Sora m ea, explică N icky. Este sora m ea şi tu te vei purta respectu­
os dacă nu vrei să o păţeşti...
- Da! şopti el, privind în ju r, deja gândindu-se la ce putea fura, fără
să fie prins.
N u avu tim p să găsească ceva care să-i încapă în buzunar pentru că
N icky îl apucă de um ăr şi-l trase spre terasă, unde erau ceilalţi.
Santos stătea în m ijlocul oam enilor săi. Erau peste zece, înşiraţi pe
scaunele elegante de pe terasa castelului. A veau în faţă m âncare şi bău ­
tură. D ar se vedea că nici unul dintre ei nu găsea nici o plăcere, desfă-
tându-se cu astfel de bunătăţi.
- A cest băiat a văzut când a plecat...
-U n d e ?
- Spre A lger, pare-se, Surdule!
A cesta dădu din cap. Prim ul om al corăbiei lui Santos şi omul lui de
încredere, apropiat ca un frate, nu era surd, dar avea deşteptul obicei de
a auzi num ai ce voia şi ce-i convenea lui. U n om puternic, cu faţa plină
de urm e ale luptelor prin care trecuse, era ca un unchi pentru Isabell, pe
care o văzuse crescând.
- Selim ăsta...am auzit de el...
 - Şi eu, spuse Santos. A re m ulte corăbii şi face com erţ. D ar de data
asta a greşit...
- C um ?
- S-a pus cu mine. Voi şterge de pe mările noastre tot ce poartă nu­
m ele ăsta blestem at. V reau corabia gata pentru a pleca!
- Este gata!
- Bravo, îi lăudă el. Băiete!
Piticul se apropie, trăgându-şi picioarele după el.
- A veau oam eni m ulţi?
- D estui. A veau săbii late, mari...
-Ş i?
- Şi atât.
- L-ai putea recunoaşte dacă l-ai vedea?
- Sigur!
- Foarte bine. V ei veni cu noi...
- U nde?
- La A lger. Pe corabia m ea. M ergi şi înghite ceva, apoi spală-te!
- D e ce? strigă el.
- Pentru că puţi. M arie, ai ceva haine pentru el?
- C eva, ale lui G abriel...
- îmbracă-1, trebuie să plecăm imediat. N icky, oam enii m amei tale
unde-s?
- în larg, Jean Fill a fost la M arsilia acum două luni.
- Bine. Voi lăsa vorbă la M icul Corsar, în caz de se întoarce. Dar
nu cred că voi avea nevoie de ajutor...
-N u ?
- N u, am eu ceva cunoştinţe la A lger, zise el, gânditor. Vechi
cunoştinţe...
- B ăiete, vino cu mine...
-N u !
- T erm ină cu prostiile şi mergi. Cum te cheam ă?
- Ce te interesează? Ah...
M âna fetei prinse urechea lui şi trase.
- P a u l!
- Foarte bine, Paul. A cum mergi cu mine!
D e voie, de nevoie, o făcu, trăgându-şi picioarele după el, în ciudă.
Peste câteva ore, corabia lui Santos, Tunetul, ridica pânzele spre A l­
ger. M arie, lăsată acasă în ciuda protestelor ei, le făcea cu m âna de pe
faleză. A lături de N icky, pe punte, Paul îşi trăgea m ereu hainele. Fusese
hrănit şi spălat. îm brăcase hainele fratelui lui M arie şi a lui N icky, G a­
briel. Şi sim ţea o nevoie incredibilă să o întindă de acolo.

7.
isipul îi aluneca printre degete, fin ca m ătasea şi viu. îşi scoase
N papucii şi simţi cum picioarele alunecă pe el. A lergă prin nisip
şi se aşeză pe jos. Se întinse pe spate. Sub luna argintie care părea să
sărute deşertul, se simţi diferită.
- îţi place? auzi ea vocea lui A red, care venea agale spre ea.
-N u !
- Văd. C eva de m âncare?
întinse un platou plin ochi cu m âncare, dar ea nu reuşi să vadă prea
bine ce are acolo. Fără să-i pese, întinse mâna şi apucă ceva ce sem ăna
cu carnea şi m âncă cu poftă. C ălătoria îi făcuse foame. Grijuliu, tânărul
întinse pe jo s o pelerină neagră şi o trase pe ea. Puse tava alături şi se
aşeză şi el.
- Stelele strălucesc diferit în deşert!
- Şi francezii au stele, dom nule!
- Şi ţi se pare că strălucirea lor este la fel?
- M i se pare că eşti îngâm fat şi crezi că ţara ta este cea mai frum oa­
să. D ar să ştii că nu e adevărat, m inţi ea, cu toate că peisajul acela şi
căldura lui, alături de ea, o îm bătau.
- A tunci de ce te jucai în nisip ca un copil?
- Pentru că îm i place, zise ea, sim plu, întinzându-se după mâncare.
El o prinse de braţ.
- M inţi m ereu, zise el. L ui A llah nu-i plac m inicinoşii...
- Şi? E u nu sunt m usulmană.
- C rezi că are vreo im portanţă? Religia noastră este o pagină scrisă
cu alte feluri de cerneală. Crezi că o culoare poate schim ba ideea esen­
ţială?
- Ce idee?
- A religiilor, în general. R eligia mea, a ta, celelalte religii. A m stu­
diat m ult religiile, obiceiurile şi credinţele popoarelor. N im ic din ce
scrie în C oran nu este diferit de Biblia voastră.
- D ar aveţi alte obiceiuri!
- A sta pot spune şi eu despre voi. Voi nu aveţi tradiţii pe care Biblia
nu le am inteşte? Pe care Papa şi episcopii voştri le-au inventat?
 - A sta este blasfemie! exclam ă ea.
- Eşti o credinciosă convinsă?
- S unt o creştină care crede că D um nezeu o păzeşte!
El îi luă m âna.
- D acă nu ai fi ştiut nim ic, dacă nu ai fi crescut aşa, ai fi crezut?
- N u înţeleg!
- Evident, spuse el, zâm bind fără ca ea să-l vadă. Să spunem că te-ai
născut în deşert, aici, şi ai trăit singură, fără nimeni în jurul tău. Ai crede?
- în ce?
- în D um nezeu! Fără să fi auzit vreodată despre el, fără să citeşti
Biblia. F ără să-ţi fi spus cineva că o forţă m ajoră controlează destinele
oam enilor. L -ai simţi?
Ea răm ase pe gânduri.
- N u cred că m -ar preocupa altceva decât supravieţuirea. Dar un
lucru ştiu sigur...
- C are?
- C ă aş putea iubi, fără să-m i fi spus cineva ce este dragostea. Fără
să fi văzut dragostea şi fără să o mai fi sim ţit vreodată!
A red deschise ochii larg, m irat. Nu se gândise la asta.
- D ragostea?!
- N u crezi că ai putea să iubeşti fără să ştii nim ic altceva?
- A ş putea!
- D eci D um nezeu ar reuşi să găsească un m od de a intra în inim a ta,
chiar d acă nu ai şti nim ic despre el, dacă num ele lui ar fi ascuns. N um e­
le lui este scris în inim a noastră!
M âna ei îi atinse pielea, în dreptul inimii.
- T e îndoieşti de existenţa lui A llah?
- M ă îndoiesc de m ulte lucruri...dar nu dc Allah.
- E u am crescut fără a fi constrânsă să cred. N u suntem o fam ilie
foarte credincioasă. Şi cred că atâta tim p cât conştiinţa m ea m ă lasă să
dorm noaptea, nu sunt problem e!
- Isabell, eşti un izvor de înţelepciune! râse el, sincer îm presionat.
A cum spune, ce părere ai de acest loc!
Ea îi atinse chipul. ^
- A cest loc este m inunat. M inunat. însă nu încerca să m ă farm ed ,
dom nule el Selim . Eu nu sunt a treia femeie a ta!
- C rezi că eşti a treia?
- N u încerca să m ă îngrozeşti, nu merge. Nu sunt o copilă neştiutoare...
- D ar nici expertă nu eşti, domnişoară.
- D estul de expertă pentru a şti că bărbaţii au cuceriri în toate locu-
rile pe unde trec. Fie ele în luptă sau în patul fem eilor. Şi dacă m-am
culcat cu tine...
- A i făcut-o şi ţi-a plăcut!
- A şa este. Din prim a clipă în care te-am văzut, am vrut să o fac. A
fost o pasiune fulgerătoare şi atât. A cum întoarce-te la doam nele tale
din harem , sunt nişte frum useţi...
- A şa este, răspunse el, întinzându-se pe spate, pentru a privi cerul.
Pe Y asm ine am prim it-o de la tatăl meu. Un cadou deosebit, nu găseşti?
- V rei să m ă faci nevoită să spun că sunteţi barbari, petnru că vin-
deţi fem ei ca pe obiecte? Pentru a râde de mine. D ar nu o voi spune,
pentru că ceea ce faceţi voi, fac şi europenii. Soţiile sunt pentru a întări
imperii, pentru a uni fam ilii şi pentru satisfacţia bărbaţilor. Deloc dife­
rit de voi!
- A devărat, pe Allah.
- A şadar, Y asm ine este un cadou. Şi cealaltă?
- N azira a fost o afacere. M i-am cum părat-o singur.
- Şi atât? Un bărbat ca tine, tânăr, bogat se m ulţum eşte numai cu
două fem ei...
- D eocam dată. în curând, după dorinţa tatălui m eu, va trebui să-mi
iau o soţie...
- Soţie?! întrebă ea încet. Y asm ine nu este soţia...
- E a este favorita m ea şi şefa harem ului.
- N u înţeleg!
- C onduce harem ul, pe toţi servitorii de acolo şi pe celelalte fem ei
ale mele. T oţi trebuie să o asculte!
- Şi dacă nu o fac?
- Sunt pedepsiţi. Biciuiţi, cel mai adesea!
E a respiră adânc.
- Cred că nu m ă mai interesează harem ul tău şi nici obicieurile
voastre. M i-e somn...
- Culcă-te!
- A ici?
- în braţele mele, propuse el.
- Nu, m ulţum esc. Prefer cortul!
îşi luă papucii şi îşi ridică vălul. Trecu pe lângă oam enii lui Ared,
strânşi în partea opusă a taberei şi intră în cortul lui. E ra m are şi încăpă­
tor. O lam pă lum ina interiorul într-o lum ină difuză, dar foarte plăcută.
M irosea a ierburi parfum ate şi a vin. O bosită, căzu pe patul m oale şi p u ­
se capul pe o pernă. E ra obosită. Im ediat, o fură somnul.
 Sim ţi m âna lui pe piciorul ei. Şi deschise ochii. A vea somnul foarte
uşor, m ulţum ită cerului. El era alături de ea, gol. L um ina din cort era
stinsă şi num ai luna mai lum ina, trecând printr-o deschizătură m ică a
pânzei cortului.
- A red, lasă-mă!
- O pasiune?! întrebă el, cu o urm ă de supărare în voce.
- Da. Pleacă... lasă-mă...
îi ridică fusta lungă şi se lipi de ea. Fata închise ochii pe jum ătate,
m uşcându-şi buzele. De ce nu reuşea să-l respingă? D e ce o înnebunea,
num ai când o atingea?
- M inţi, şopti el, la urechea ei, printre sărutări. Nu poţi trăi fără mine...
- Pot! gem u ea, cu toate că-1 strângea în braţe.
El nu se certă cu ea. A lese să o acopere cu sărutări, pierdut în miile
de sentim ete şi de senzaţii care-1 îm bătau. Ştia că aveau să fie zile incre­
dibile alături de ea.

8 .
A.

Îmîl brăcată în bărbat, Isabell călărea alături de el, aşa cum îşi dorise,
privea din când în când, cu ochii ei mari şi negri ca noaptea şi
reuşea să-l facă mereu să zâm bească. îl iubea în aşa fel încât inim a o
durea dacă se uita în cealaltă parte. N u crezuse vreodată că va simţi aşa
ceva, o nevoie incredibilă de a fi alături de el în orice clipă. Se apropie
mai m ult de A red şi întinse m âna spre el. El i-o luă şi o strânse tandru,
îi m ângâie degetele, unul câte unul.
Pe străzile oraşului, ea se urcă din nou pe blestem ata de căm ilă, d e­
parte de el. Furioasă, se uită urât la anim alul care nu-i făcuse nimic. R e­
zistă acolo, eroic, până ajunseră acasă. Bucuroasă, aproape sări de sus,
fără să m ai aşteptă să fie ajutată. A red o prinse din zbor şi o strânse la
piept.
- M ergi sus şi odihneşte-te. Richard, servitoarea...
- Se num eşte Rada şi ştie franceza, răspunse acesta. Vă aşteptam ieri...
- A m m ai stat o zi. D eşertul are farm ecul Tui, zise, privind spre Isa­
bell, care tocm ai intra, cu o aşa intensitate, încât fata se întoarse şi zâm ­
bi, roşie la faţă.
- A m prim it vreun mesaj?
-N u !
- A tunci să mergem, am ceva de făcut...urgent...
 - M ihai este în oraş?
- A venit aseară, dom nule. Credea, ca şi m ine, că veţi ajunge. A stat
un tim p apoi a plecat. V oi trim ite un mesaj că aţi sosit...
- A şa să faci. Şi am nevoie de ajutorul tău. Hakim !
- Stăpâne!
- D u-te chiar acum acasă la M ihai şi spune-i că am sosit şi că-1 rog
să treacă pe aici cât de repede poate. Vino, Richard!
Intră în birou. îşi turnă apă rece şi o bău cu sete, fără să înceteze să
zâmbească.
- S-a întâm plat ceva în deşert?
-D a !
-C e?
- Isabell va răm âne aici, pentru totdeauna, anunţă el.
- A decis asta?
- Richard, ea va răm âne aici pentru că eu vreau asta.
- D ar credeam că va pleca înapoi, de îndată ce planurile voastre vor
fi realizate.
- A şa am crezut şi eu, dar nu o voi lăsa să plece. Şi asta nu schim ­
bă cu nim ic planul nostru...
R ichard aprobă, fără să întrebe nimic. Nu ştia care era planul, dar
era sigur de izbânda lui.
L a etaj, Isabell intră plutind. Şi se opri brusc. O fem eie înaltă, aco­
perită de văluri, aşeza trandafiri albi într-o vază. C ând auzi uşa, se în ­
toarse brusc.
- Stăpână! şopti ea, cu o plecăciune.
-R ad a?!
-D a!
G lasul ei era slab şi fără siguranţă. Şi asta era din cauza limbii pe
care o vorbea. Franceza nu era lim ba ei.
- Să vă ajut cu...baia? întrebă ea, atentă la fiecare cuvânt.
- Da.
îşi aruncă vălul şi haina lungă şi scăpă de restul hainelor imediat. în
cam era alăturată cada era plină de apă şi m irosea puternic a trandafiri.
- A m pus esenţă de trandafiri în apă, zise sclava, când fata o între­
bă. Porunca dom nului Richard!
- A şa?! D e când este el un expert în ceea ce-m i place mie? întrebă
ea, intrând în apă.
 - N u ştiu... şopti femeia.
- Scoate-ţi vălul, vreau să-ţi văd chipul!
Femeie o ascultă. îşi scoase materialul verde care o izola de lum e şi
ridică spre Isabell nişte ochi cafenii, mari. Avea trăsături elegante, dar gura
îi era niţel cam mare. Buzele le avea foarte subţiri şi părul îi era negru.
- Eşti frum oasă...
- D ar nu ca tine, stăpână, zise ea.
- Fiecare este diferit, zise ea, udându-şi părul. Câţi ani ai?
- A m treizeci şi doi de ani, stăpână, sunt bătrână...
- B ătrână?
- Da. N ici un bărbat nu vrea o fem eie ca mine...
- C rezi?
- Da. Sunt înaltă, prea înaltă, se plânse ea, deodată, foarte guralivă.
A m gura m are şi părul nu străluceşte...
- Şi ce contează?
- B ărbaţii nu m ă cum pără pentru harem, zise ea. A fost un tim p
când eram m ai frum oasă...
- U nde ai stat până acum ?
R ada se aşeză în genunchi lângă cadă şi începu să-i spele cu grijă
braţul drept.
- A ici, în A lger. Stăpâna m ea era foarte frum oasă şi era soţia princi­
pală. D ar a m urit şi stăpânul m -a vândut...
- D ar vorbeşti franţuzeşte...
- D oam na m ea era din aceeaşi ţară ca şi tine, stăpâna mea. V oia să
vorbească cu cineva lim ba ei şi m -a învăţat pe m ine. V orbesc bine?
- Destul! zise Isabell, spunându-şi că probabil fosta ei stăpână nu
era o nobilă, pentru că vorbea cu un accent ciudat, am estecat cu araba.
R ada îi clăti părul, turnând apă cu un vas de argint.
- A u fo st aduse m ulte haine...
- D a? D e unde? Pentru m ine?
- E vident că pentru tine! zise A red, din dreptul uşii.
Se rezem a de toc, cu o privire încântată. Părea ferm ecat de superba
fem eie care făcea baie în faţa lui. R ada se ridică repede, trăgându-se în-
tr-o parte. D ar ochii ei nu-1 scăpară pe bărbattll care tocm ai intra. Scoa­
se un suspin uşor, pe care tinerii nu-1 auziră. A cesta era stăpânul! îşi
spuse ea. E ra prim a oară când îl vedea.
- Tu eşti Rada?!
- Da, stăpâne!
- Stai?! întrebă iubita lui, seducător.
 întinse o m ână spre el şi A red îi atinse degetele.
- M ihai trebuie să sosească, avem afaceri pe care le-am neglijat...
- V a sta mult?
- Poate, zise el, evaziv.
- A tunci voi sta aici...
- D e ce? Se va bucura să te vadă, zise el, ridindu-se în picioare. R a­
da, pregăteşte cele mai frum oase haine. Şi aceasta!
L ăsă o cutie de lemn negru în m âinile sclavei, îi aruncă o privire pli­
nă de dorinţă şi plecă repede ca şi cum , dacă ar mai fi stat, nu ar fi reuşit
să mai iasă de acolo. Isabell lovi apa cu pumnul şi se scufundă. Ieşi dea­
supra şi se ridică din apă. R ada o înveli într-un halat călduros şi fata se
întinse pe o sofa, la fereastră.
- C e-i în cutie?
- Bijuterii!
Isabell aruncă o privire spre conţinutul cutiei. Şi ridică sprâncenele,
mirată.
- S unt diam ante, zise ea. Şi rubine.
- Da. Stăpânul vă iubeşte m ult... zise ea.
Isabell ridică un colier greu, cu diamante. A vea ace de păr, tot cu d i­
am ante, cercei, brăţări. Şi un alt set cu rubine.
- Pregăteşte hainele, îi ceru ea Radei. Eu vreau să dorm ...
- D ar trebuie să vă fac m asajul...
-C e ?
- M asaj. Peste piele. A şa ea va străluci şi m ai tare şi va fi m oale. Va
m irosi a trandafiri. Sau preferaţi altă aromă?
- Sunt m ai multe?
- Da. Iasomie. Vanilie.
Isabell ceru să i se arate. M irosi uleiul şi îl alese pe cel de iasom ie.
A poi, som noroasă, se lăsă pe m âinile pricepute ale sclavei sale. Poate o
deranjase la început ideea de a avea o sclavă, dar acum se îm păcase cu
sentim entul. N u ştia de ce, dar era mai moale. A ccepta totul mai uşor.
Peste o oră, A red veni sus. Şi ea abia reuşi să ridice capul de pe p er­
ne. E ra adorm ită şi-l vedea ca prin ceaţă. Rada o îm brăcă aşa cum i se
ceruse, dar fata se prăbuşi pe perne, moartă de oboseală. Părea că nu
mai dorm ise de o săptăm ână.
- T e sim ţi bine?
- Da, zise ea, orgolioasă.
- A tunci mergem?
- Sigur...
 C oborî scările agăţată de el. Picioarele ei păreau adorm ite. îl văzu
pe M ihai, care o salută adânc. M ai erau nişte persoane, dar ea nu reuşi
să le vadă. Im aginile se învârteau în capul ei prea repede. Nu reuşea să
vadă bine, dar era veselă. îşi am intea de deşert.
- C red că m -a m uşcat un scorpion sau ceva...
- D e ce spui asta? întrebă la urechea ei, Ared, ducând-o spre o sofa.
- Pentru că mi se pare că toată lum ea se învârte şi num ai eu stau pe
loc. D e ce?
- E oboseală, zise el. Stai aici.
F ata se aşeză acolo unde o puse el şi scăpă capul între-o parte. Rada
o sprijini atentă cu câteva perne, apoi se retrase. A red se îndreptă spre
M ihai şi cei doi bărbaţi.
- A ctul este gata, dom nule el Selim , spuse un europeau gras şi mic
de înălţim e. N u trebuie decât sem nat...
- Sigur, zise el. Şi fata?
- Şi ea, zise celălalt, un slăbănog plin de dantelării.
A red sem nă scurt, în franceză, apoi luă actul şi se apropie de Isabell.
- Isabell, m ă auzi?
- Da. A ş putea avea puţină apă? întrebă ea, privind spre păm ânt.
- M ihai!
Bărbatul se grăbi să aducă ce i se ceruse, luând un pocal de pe o tavă.
- Bea!
- M ulţum esc, şopti ea.
- Isabell?
-D a ?
- V reau să semnezi aici... zise el, punând docum entul pe genunchii ei.
- Ce e asta?
- O scrisoare către tatăl tău...
- D e ce îi scrii?
- Pentru că vreau să-i explic cum ai ajuns aici şi vreau să vadă că
eşti aici şi nu este o farsă. S em nează şi gata!
E a luă pana. El o ajută şi ea sem nă scurt, scriindu-şi numele.
- A cum spune-mi ceva...
- Ce m ai vrei?
- V reau să ştiu num ele părinţilor tăi...
Cei doi bărbaţi se apropiară de ei.
- N um ele?
- N um ele com plet, te rog. Pentru scrisoare...
 - Da, sigur, zise ea, cu ochii pe jum ătate închişi. Pierre D everaux.
Şi m am a m ea...
L acrim i m ari i se prelinseră pe obraji.
- M am a nu mai este, zise ea.
- C are era num ele ei?
- Kitty.
- C e num e neobişnuit, zise bărbatul gras. E tot ce ne trebuie...
A red o aşeză pe sofa, ridicându-i picioarele. O înveli tandru şi se de-
părtă.
- C ând voi avea actul?
- M âine la prim a oră, zise slabul. D ar vă puteţi considera un bărbat
căsătorit, dom nule-el Selim. A cum nu mai este decât o form alitate...
- A tunci omul meu, H akim , va trece pe la voi şi voi avea actul. Sper
că sunteţi m ulţum iţi...
- F oarte mulţum iţi, ziseră am ândoi, cu gândul la sum ele pe care le
prim iseră pentru deranj. A cum , felicitări..
- M ulţum esc, răspunse A red şi R ichard se apropie, să-i conducă
spre ieşire.
A şteptă până ieşiră.
- E ş t i nebun!
- S unt precaut!
- Şi asta, râse M ihai. C e va spune Ahm ed?
- V a fi furios un tim p, dar se va linişti.
- Şi fata? Evident, nu ştie ce s-a întâm plat. C ât vei reuşi să păstrezi
secretul?
- D e ce aş face asta? Sunt căsătorit cu ea după legile lui A llah şi
după cele ale francezilor...
- C rezi că ea va accepta asta?
- M ihai, este o femeie.
A m ândoi priviră spre Isabell, care dorm ea ca un copil de sofa, cu o
m ână sub cap. Bijuteriile ei scum pe străluceau.
- I-ai dat lucruri scumpe...
- E soţia m ea, zise el. A cum , aşteaptă aici, trebuie să o duc sus...
- în harem ?
- N u încă... prefer să o am în cam era m ea, zise el. Sentim entul ăsta
e ciudat...
- C a un bărbat care a cunoscut m ulte obiceiuri şi religii în viaţa lui,
îţi spun să ai grijă. Nu e un joc!
- Ştiu că nu e, zise Ared, ridicându-şi com oara în braţe.
 S
antos m ai fusese la A lger, dar nu era locul lui preferat. însă
acum era aici de nevoie. îşi aranjă haina negră, îşi îndesă pălăria
pe cap şi sări de pe punte pe chei. în urm a lui, N icky privi cu o
strânşi acel loc în care nu m ai fusese. U n singur gând îi ocupa m intea
şi acela era dragostea pentru Isabell. Păşi apăsat în urm a corsarului, cu
coada ochiului nescăpând nim ic din acel loc. Paul, îm păcat cu hainele
curate, m ergea m ândru în urm a celor doi bărbaţi, dar atent la fiecare
m işcare. S -ar fi dus spre tarabele pline cu fel de fel de m ărfuri, poate ar
fi luat ceva când negustorii nu erau atenţi, dar nu o făcu. A uzise destule
poveşti pe m are, în tim pul călătoriei. Nu te depărta, îi spusese piratul,
dacă nu vrei să fii prins şi vândut ca sclav.
- Sclav? repetase el, pierit.
- D a, râse Santos, înspăim ântător. Cred că ai fi un perfect eunuc...
- Ă ştia sunt cei cărora le taie...şopti el, abia respirând.
- D a, băiete. A şa că ai grijă ce faci...
F ăcu doi paşi şi se apropie m ai m ult de Nicky. Peste o oră, cei trei
băteau la o poartă mare de lemn.
- C ine e? se auzi o voce subţire.
- Spune-i stăpânului tău că Santos e aici! zise el, încet dar destul de
tare ca să fie auzit.
N u se auzi nim ic pentru câteva clipe. Apoi o uşă m ică se deschise
şi apăru capul unui bărbat. N u i se vedeau decât ochii şi le făcu semn să
intre. Şi toţi trei se luară după el, pe holuri răcoroase.
- Santos!
U n bărbat gras şi m ic de înălţim e, care părea să fie un copil pe lângă
uriaşul corsar, le ieşi înainte. O chii lui mici şi şireţi îi studiară pe însoţi­
torii prietenului său, dar nu puse întrebări. îi pofti înăuntru.
- N u te aşteptam ...
- N u am avut tim p să te anunţ.
- Ai ceva pentru mine?
- De data asta, nu, bătrâne, zise el, aşezându-se.
- Ceai?
- Nu.
- Eu... începu Paul dar se opri sub privirea dură a lui Nicky.
Hasan râse şi făcu semn să se aducă ceaiul în paharele de sticlă. Era
fierbinte şi dulce. Nicky sorbi puţin şi apoi lăsă paharul pe masă, im pa­
cientat. Cei doi păreau să tragă de timp.
 - Ce te aduce la mine, atunci?
- O problem ă mare...
- N u m ă speria!
- F iica m ea a dispărut şi cred că este aici...
- A ici? La Alger?
- Ştiu că este aici, cel cu care a plecat locuieşte aici.
- C ine e?
- A red el Selim , zise N icky, scurt.
- A red el Selim ? repetă H asan, aproape înecându-se cu ceaiul. Pe
Allah, nu se poate...
- îţi spun că e aşa, întări Santos. Fiica m ea a plecat cu el din cine
ştie ce m otive. Cred că a păcălit-o şi a adus-o aici...
- A sta e grav, zise Hasan.
- D ar ne vei ajuta?
- Băiete, A red el Selim este fiul lui A hm ed el Selim , cel mai puter­
nic om din Alger. Nu este om aici care să nu fi auzit de ei, care să nu-i
cunoască. C hiar acum două zile l-am văzut pe om ul lui Ahmed, Richard
în piaţa de sclavi...
- R ichard? Este european?
- Da. Şi nu te gândi că-1 poţi cum păra, acel diavol le este fidel. Nu
i-ar trăda niciodată. Lucrează pentru ei de m ult timp.
- Ce făcea în piaţa de sclavi?
- C um păra o sclavă care vorbea franţuzeşte! lăm uri el.
- D e ce ar fi făcu asta?
- O are de ce?
Se uitară unul la altul.
- Pentru că cineva din casa lui nu ştie araba!
- D ar fiica m ea vorbeşte araba!
-D a ?!
- Da. Isabell vorbeşte araba destul de bine. D ar poate are un motiv
să ascundă asta, zise Nicky.
H asan ridică din umeri.
- Se poate, dar nu ştim sigur. Ştiu că A red este fiul răsfăţat al unui
om foarte bogat şi că a avut mereu ce a vrut. îl cunosc de mult timp, este
un bărbat atrăgător, care poate obţine tot ce vrea. Şi dacă a dorit-o pe
fiica ta, atunci a luat-o!
- Isabell a plecat cu el de la un bal din M arsilia, lăm uri Santos. N u
ştim dacă a lua-to cu forţa sau dacă a păcălit-o!
- Isabell nu ar fi venit cu el, se răsti Nicky.
 Cei doi bărbaţi îl priviră parcă cu regret şi cu indulgenţă.
- De ce ar fi venit cu el?
- N u ştim exact ce s-a întâm plat.
Se lăsă tăcerea, apoi H asan vorbi:
- D acă fata este la el, trebuie să hotărăşti cum vrei să abordezi a-
ceastă situaţie. Pentru că sunt mai m ulte soluţii...
- V reau să ştiu totul despre ei înainte de a m ă prezenta acolo. V reau
să ştiu dacă fata m ea este acolo, de ce. Ceva îm i spune că toată povestea
asta ascunde ceva...
-C e?
- M -am gândit. Povestea asta are iz de răpire. D ar cu ce scop? A red
el Selim intră în una din casele de seam ă din M arsilia, discută cu toată
lum ea, se prezintă sub num ele său adevărat şi pleacă cu fiica mea?
- R ăzbunare? întrebă Hasan.
- D e ce nu?
- îm potriva ta? Sau poate a D ucesei?
- M am a? Se poate. Toată lum ea ştie că Isabell este fina ei. Lum ea
ştie că tatăl ei este un negustor care este frecvent plecat pe mare, cu afa­
ceri. D ar m am a... dacă acest Selim ar fi avut o problem ă cu m ama sau
cu tata?
- D ar de ce nu a răpit-o pe M arie? întrebă Santos. E a este sora ta!
- Poate s-a înşelat!
- C rezi?
- Ai dreptate, nu s-a înşelat. I-a fost prezentată, ştia exact cine este
dom nişoara Clerm ont. Şi cine este dom nişoara D everaux, pupila duce­
lui de C lerm ont. Drace!
- H asan, vreau să-ţi aduni toţi oam enii. Vreau să afli tot ce poţi des­
pre ei şi apoi vom decide ce să facem!
- V a fi aşa cum doreşti!
B ărbatul făcu un semn şi doi sclavi aduseră m âncare. Era destul
tim p să se ocupe de asta după masă.

10.
sabell avu un coşm ar şi sări din pat puţin de la răsăritul soarelui.
I Era singură în cam eră. R ada nu venise încă. Som noroasă, coborî
din pat. A red pleca devreme, observă ea. Hainele lui dispăruseră. Şi a-
vea un trandafir pe pernă, alături de ea. Zâmbi. E ra un obicei, o tradiţie,
spusese el. A vea să-i lase în fiecare zi un trandafir pe pernă. Roşu ca
sângele, ca inim a ei.
Jucându-se cu trandafirul, deschise uşa. N ici în salon nu era. Se în ­
toarse şi îşi luă halatul. Nu avea de gând să coboare, dar voia să vadă
dacă era în apartam entele lui. A colo nu erau mulţi servitori, îşi spuse ea.
îşi acoperi capul cu un şal de m ătase subţire şi ieşi.
N u era nim eni. Era devrem e, îşi zise ea. C el puţin pentru ea. De
când era în casa lui A red devenise leneşă, dar îi plăcea să stea până
noaptea târziu şi să doarm ă m ai mult.
- Nu, nu cred!
G lasul se auzi de jos. A junsese sus, în capul scărilor. O luă pe holul
care dădea spre grădina interioară şi privi peste balustradă. Apoi se tra­
se înapoi. A red era jo s cu Richard. Se ascunse după o pem ea care nu se
mişca, pentru că vântul lipsea.
- Şi acum ? N u ai de gând să-i spui nimic?
- A ş putea să-i spun, dar trebuie să recunosc că-m i place această si­
tuaţie. Ea e ca o briză răcoroasă într-o zi fierbinte.
- D oam na e frumoasă, zise Richard. Dar e obositor să o tot păzeşti
prin casă, m ărturisi el. Legile voastre interzic asta!
- Interzic multe lucruri.
Richard ridică din umeri şi turnă puţină apă la una din florile care
îm podobeau casa.
- N u am veşti de la tata! zise Ared, dintr-o dată.
-N u ?
- Sunt îngrijorat. D acă C lerm ont i-a făcut ceva?
- Credeţi asta?
- M ihai crede că ducele e în stare. M ă tem pentru viaţa lui...
- Dom nul A hm ed este un om trecut prin viaţă, ştie să se păzească.
Va ieşi cu bine din asta!
- O face pentru mine!
- N u num ai. O face pentru el însuşi.
A red ridică din umeri. Şi Isabell se încruntă. N u m ai înţelegea nimic.
- T ot ce ştiu este că C lerm ont ni-1 va da pe Santos pe tavă şi tata îl
va aduce aici!
Isabell îşi acoperi gura cu palm ele înainte de a scoate un strigăt. Şi
se lăsă la păm ânt. O răzbunare?! E ra parte a unei răzbunări. N im ic mai
m ult decât atât. U ră şi răzbunare. N imic din ce se întâm plase nu fusese
real. Fuseseră numai m inciuni, una după alta. Şi venirea ei aici... D e as-
ta nu-şi am intea nimic. îi dăduse ceva să doarm ă, să o facă maleabilă.
Prafuri. A uzise de ele. C ele care făceau om ul docil şi somnoros.
Se târî spre cam era ei. Intră acolo şi se aşeză pe pat, cu lacrimi în
ochi. Stătu aşa un timp. A poi ridică capul. Ea nu era o fată simplă, una
care stă în cam erele sale şi plânge, fără să fie văzută. E a era făcută din
alt aluat, mai puternic.
îşi aruncă hainele, intră în cam era de toaletă şi scoase costum ul băr­
bătesc pe care-1 purtase. Se îm brăcă cu el. îşi strânse haina în jurul ei,
îşi potrivi turbanul negru şi îşi prinse o bucată de m aterial pentru a-i
acoperi chipul. Apoi scoase capul de uşă.
-A h !
Rada se lipi de perete, speriată. Tocm ai intra în cam eră, cu hainele
ei curate.
- Rada!
îşi coborî iaşmacul şi îşi arătă chipul.
- Dar, stăpână...
- V ino aici!
Sclava se repezi spre ea.
- C e trebuie să fac?
- Intră!
Se feri din calea ei şi o lăsă să intre în sala de toaletă. Apoi o prinse
de braţ. O îm pinse jos şi îi legă m âinile la spate. A poi îi legă gura şi p i­
cioarele.
- Stai aici!
Fata o privi cu nişte ochi m ari şi speriaţi.
- N u vei păţi nimic!
Se întoarse în dorm itor şi luă coşul cu care R ada venise. Nu se aş­
teptase la un astfel de noroc, dar nu era tim p acum să m ulţum ească ce­
rului pentru o aşa şansă. A runcă hainele, um plu coşul cu cerşafurile de
pe pat şi puse câteva haine deasupra. A poi, cu coşul pe um ăr, păşi afară
din cameră.
D ar nu coborî. M erse spre partea cealaltă a casei, în care A hm ed lo ­
cuia. Nu mai fusese niciodată aici, d ar observase că în partea aceea paza
era mai slabă. Şi intră în una din cam erele care dădeau spre oraş. Când
se întorsese din deşert, văzuse că una din acele ferestre era deschisă. E-
rau num ai trei care dădeau spre stradă, toate la prim ul etaj al casei, toate
închise cu zăbrele. D ar una se deschidea.
 E ra un salon m are acolo. E vident, pentru oaspeţi. Fără să piardă tim ­
pul, se îndreptă spre fereastră. A ceasta se deschise uşor şi ea privi
dedesupt. N u erau copaci sau altceva pe care ar fi putut coborî.
Cu un zâm bet, scoase de sub haine cerşafurile pe care le luase din
cam era ei. L e legă la capete şi se m ai uită o dată în jos. Spera să ajungă.
Le legă cu un capăt de piciorul unui scrin dar nu aruncă celălalt capăt
peste pervaz. Nu putea risca să observe cineva funia im provizată care
atârna în jos. Urm ări atentă strada. Spre bucuria ei, nu era nimeni pe a-
proape. C u viteză, aruncă capătul şi sări şi ea. A lunecă în jos, mulţumită
anilor pe care-i petrecuse alături de tatăl ei, pe puntea corăbiei sale. Dar
se opri. C erşafurile nu ajungeau până jos. Privi la păm ânt. Apoi în sus.
Nu mai putea da înapoi. D intr-o m işcare, îşi dădu drum ul în stradă, ros-
togolindu-se prin praf. Se ridică ca o pisică şi nu aruncă nici m ăcar o
privire spre casa lui A red el Selim . Păşi decisă spre port. Se rătăci de
mai m ulte ori, necunoscând străzile.
Se lăsă atrasă de m iile de nebunii pe care negustorii le vindeau. T ră­
geau de ea, vorbind o arabă rapidă, pe care ea nu o prea înţelegea. Dar
cel puţin nim eni nu-şi dădu seam a că era femeie. M ergea apăsat, puţin
pe spate, cu chipul ascuns şi m âinile ascunse sub haine.
- D race, urăsc străzile astea, zise ea.
Era clar că nimerise într-un bazar sau ceva asemănător. Se trase într-un
colţ, căutând un ajutor. L um ea trecea prin faţa ei, fără a se opri. Era o
gălăgie de nedescris. Se strigau preţurile. Toţi păreau să vorbească cât
de tare pot. A nim alele erau trase prin m ijlocul oam enilor.
- H ei, tu!
U n puşti trecu pe lângă ea, m ergând uşor. D intr-o privire, Isabell îşi
dădu seam a că era un hoţ.
-D a ? !
- V ino aici!
B ăiatul, în nişte haine prea mari pentru el, m urdar, se apropie.
- V rei să câştigi un ban?
- Da, dom nule!
- D u-m ă în port!
- N u ştii drumul spre port?
- S unt nou în oraş, zise fata. A scultă, băiete, m ă duci în port şi câş­
tigi inelul ăsta! zise ea.
Băiatul îşi apropie ochii de bijuteria de aur.
- Face m ult mai m ult, zise fata. Deci?
- T e duc!
 îi făcu sem n să-l urm eze. Coti de câteva ori prin străduţele înguste.
Isabell observă că lum ea se îm puţina.
- Stai locului, zise ea.
- D e ce? A jungem în port...
Ea zâm bi subţire şi se apropie de el. îl apucă de gît şi-l izbi de pere­
tele unei case prăpădite.
- V rei să-ţi sucesc gâtul acum ?
- N u...nu..
- Ă sta nu e drumul spre port. D ar tu speri că am m ai m ulte bijuterii
ca asta şi vrei să m ă duci într-un loc pustiu, unde prietenii tăi aşteptă.
.Asta e?
- N u, nu-i adevărat!
- O are?
Isabell îl lovi peste obraz cu dosul palmei.
- T reaba ta dacă nu vrei inelul...
îi întoarse spatele, luând-o iar spre m ulţim ea care roia peste tot.
M erse cam cinci minute, lent, fără să se uite în urmă.
- V ă arăt drumul, zise un glas în spatele ei.
- Te-ai răzgândit?
-D a !
D e data asta puştiul o scoase într-o stradă largă, care ducea spre
port. M erseră încet, în tăcere, aproape zece m inute. Şi ea văzu o scânte-
ire a apei.
- A colo e portul, zise el.
- Pentru un alt inel, m ă vei duce pe chei!
O chii lui sclipiră lacom i şi aprobă cu o m işcare a capului. De data
asta părea să aibă foc la călcâie. A proape alergă spre chei şi se strecură
printre cei care coborau de pe corăbii.
- C e căutăm ?întrebă el.
- O corabie europeană...
- C are?
- O ricare, atât tim p cât e din Europa!
Se opriră în faţa unei corăbii m ari, cu pavilion francez. Şi Isabell
aproape izbucni în lacrimi. Strânse pumnii petnru a se linişti şi scoase
inelele prom ise.
- D u-te acum!
Puştiul dispăru ca o furtună. Se făcu nevăzut printre oameni şi ea nu-1
mai văzu. Veselă, se întoarse spre răspunsul la rugăciunile sale. Un
m arinar stătea tolănit peste balustradă.
 - H ei, tu, omule!
- E u? întrebă el prosteşte.
- Chemă-1 pe căpitan!
-C e ?
Râsul lui păru o grăm adă de bolovani rostogolindu-se. îşi feri părul
de pe frunte şi privi spre ea, cu o gură fără dinţi.
- N u-i aci!
- Nu?! Pe diavolul m ării, m ergi şi cheamă-1 acum!
Bărbatul se ridică alene şi privi spre ea indecis.
- Ce treabă are dom nul cu m ine?
U n glas puternic se auzi din spatele ei. Un bărbat cât un m unte o pri­
vi mirat. E ra un copil pe lângă bărbatul acela, înalt de peste doi metri,
cu părul în toate părţile şi fără un ochi.
- Ce vrei de la m ine?
- D om nule, trebuie să ajung în Franţa cât mai repede...
- Aşa?
- Da. Pot plăti!
- N u zău? râse el. V rea să plătească...zise el, privind spre bărbatul
cu care venea, un slăbănog urât.
- Ai cu ce, băiete?
- Sigur că am, zise ea. C ăpitane, nu veţi regreta, tot ce vreau e să
ajung în Franţa. Nu ocup m ult loc, nu cer decât ceva de m âncare. V ă
pot ajuta pe punte dacă aveţi nevoie...
- A m oam eni destui pentru asta!
- V rorbesc cu căpitanul, zise ea, tăios, spre cel slab. Vă rog, pot
plăti!
Scoase lanţul cu diam ante.
- E valoros cât jum ătate din corabie!
- Aşa?!
O chii lui sclipiră lacom i. L a urm a urmei, băiatul slab nu ocupa m ult
loc. A r fi putut să-i găsească un loc pe corabie.
- L-ai furat?
-Nu!
- Să te cred?! I-ai bijuteria, să vedem mai bine!
- N u pune m âna ta m urdară pe ea! se răsti fata.
Slăbănogul o prinse de braţ. Isabell se răsuci şi-l lovi între picioare
privindu-1 cum cade la picioarele ei. Satisfăcută, zâm bi. D ar m âna căpi­
tanului căzu peste ea ca un copac doborât de furtună. O prinse de cap şi
trase. T urbanul se rostogoli pe picioarele lui.
 - D race, ce perlă!
Părul lung al fetei căzu pe spate ca o cascadă neagră.
- Pentru tine, sigur voi găsi un loc pe corabie!
- V ei găsi?! întrebă ea, indiferentă, ştiind la ce se gândea.
- Sigur. C abina m ea va fi pe placul tău?
- N u cred!
V ocea lui A red părea m ai aspră ca deşertul. Păşi pe chei cu dem nita­
te şi ochii tăind ca un pum nal. H ainele lui albe fluturau m işcate de bri­
ză. A vea pe urm ele lui pe H akim , ca o felină gata să atece şi alţi cin ­
cisprezece oam eni, în negru. M âinile lor se odihneau, ca din greşeală,
pe m ânerul săbiilor late.
- Sclava e a mea!
- A ta?! întrebă căpitanul.
H akim înaintă şi o prinse de braţ. O trase departe de căpitan.
- C ine eşti, dom nule?
- A red el Selim!
- C ăpitanul Gomez.
- V ă ştiu după nume. A m făcut afaceri îm preună, zise el. Demult...
- A cum m ai bine de un an, zise căpitanul, salutând. N u am ştiut că
este o sclavă şi că vă aparţine. D acă aş fi ştiut, v-o aduceam eu acasă!
- A fugit, e neinstruită!
- N u-i adevărat, nu sunt o sclavă, strigă Isabell. S unt din Franţa, vă
rog, tatăl m eu vă va plăti regeşte dacă m ă duceţi acasă...
- Fetiţo, eşti proprietatea dom nului!
- N u-i adevărat, strigă ea. M -a răpit. Sunt fiica lui...
M âna lui A red o prinse de gât. Şi cuvintele îi m uriră pe buze, fără
aer. D ar îl lovi cu pum nul în piept.
- A casă, zise el scurt, în arabă.
O trase după el ca pe un sac. Ieşi de pe chei şi ea văzu calul lui ne­
gru, ţinut de frâu.
- Urcă!
- M ai bine mor!
- Nu m ă scoate din sărite în m ijlocul străzii, zise el.
- Sau ce? M ă vei bate?
Z âm betul ei ironic îi trezi cele mai rele sentim ente. D ar se linişti
singur. Era ceea ce ea voia. Să-l provoace, să-l scoată din sărite. Şi îi re­
uşea foarte bine. A şa că lăsă m âna în jos. Şi o trase aproape de el. îşi
scoase pânza de mătase care-i acoperea capul şi zâmbi.
- Eşti isteaţă, zise el. D ar aici nu este un loc bun...şopti el.
 îi prinse părul cu m âna şi-l strânse. Apoi îi acoperi capul cu pânza
albă, foarte priceput.
- Isabell!
C a prin vis, fata se întoarse spre partea de unde vedea vocea. N icky
era la m ai puţin de trei m etri de ea. La fel. N eschim bat. E a încetă să mai
respire. A red privi şi el spre tânăr. A cesta se repezi spre ea, dar m âna
lui H akim îl opri la timp.
- Iubito, eşti bine? strigă el. Lasă-mă...
- N icky, eşti singur aici?
- N u, este şi tatăl tău...
- Plecaţi acasă! zise ea răstit, încercând să scape de braţele lui Ared.
Spune-i să plece...
- N u , te vom salva...
A red o aruncă pe Isabell ca pe o cârpă în braţele lui H akim şi doi
dintre oam enii săi se repeziră să-l potolească pe N icky, care încerca să
ajungă la ea. A red se apropie de el.
- Santos e aici?
- Tu cine eşti? Tu eşti A red?
- D u-o acasă!
Printre strigăte şi lovituri, H akim reuşi să se urce pe calul lui cu fata
în braţe.
- în harem ! ordonă scurt A red şi H akim se depărtă cu patru oam eni
în urm a lui.
N icky o privi dispărând din nou.
- E aici?
- Te voi ucide, prom ise tânărul, privindu-1 în ochi pe Ared, de la a-
ceeaşi înălţim e.
- Cuvinte curajoase, îl adm iră cu un zâm bet A red. E u sunt A red el
Selim. T u?
- N icky de Clerm ont!
- Fratele dom nişoarei M arie?!
- N u vorbi de sora m ea cu gura ta murdară! zise şoptit Nicky. V ei
plăti pentru că ai răpit-o!
A rabul zâm bi, cu o sclipire ciudată în frum oşii lui ochi. Nu putea
spune că nu adm ira curajul sau îndrăzneala sa.
- T atăl ei este aici?
- D e ce vrei să ştii?
- Dacă e...atunci spune-i să vină acasă la mine la ora patru. D voi aştepta!
Se întoarse să plece.
 - V om veni pentru a vă provoca la duel!
- N u am nim ic cu tine, creştine, zise el, într-un m od insultător.
- D ar eu am.
- Vino, dacă asta vrei, zise Ared, sărind în spatele calului său. La patru!
M ulţim ea de feri din calea lui, ca din faţa unui rege cu suita sa. N i­
cky răm ase singur, în m ijlocul lor, cu pum nii strânşi şi privirea fixă.
Fusese atât de aproape de ea, în cât îi sim ţise parfum ul în aer. Câţiva
paşi şi i-ar fi atins pielea fină, ar fi strâns-o în braţe. N eputincios, strân­
se pum nii.
- B lestem at fie neam ul tău, diavole!

Isabell lovi cu pum nii uşa harem ului, fără să reuşească să o m işte
din loc. L uă un superb vas cu flori şi-l aruncă în ea. Disperată, îşi roti
ochii în ju r, în căutarea unui lucru care să producă nişte pagube însem ­
nate sau m ăcar să facă destul zgom ot pentru a aduce pe cineva aici.
- Stăpână, o să te răneşti!
- G ura, se răsti ea la Jam il, şeful harem ului, care făcu un pas înapoi,
uluit de tonul ei şi de faptul că îi răspunsese în arabă. Ared!
- Stăpânul nu are tim p acum!
- V a avea!
A runcă cu un ghiveci în ură, privind cu satisfacţie cum păm ântul
m urdăreşte totul în ju r şi florile se rup.
- Chem ă-1! urlă ea, scoasă din minţi.
- V ei fi biciuită, o avertiză regal Yasm ine.
Fem eia se apropie de ea, cu un pas dem n şi elegant.
- Ai nevoie de o baie şi de haine curate, zise ea.
- A m nevoie de el. Ared, blestem atule, deschide uşa asta! strigă ea
în arabă. U nde e N icky? Ce ai făcut cu el?
U şa de deschise, încet, lovind în cioburile de pe jos.
- U nde e? Lasă-m ă să ies de aici...
- Să ieşi? întrebă el cu un zâm bet. D e ce?
înaintă spre centrul harem ului, după ce uşa se închise în urma lui.
- E şti un ticălos, un m onstru, un mizerabil...
- V orbeşti araba destul de bine, doam nă. Ai minţit!
- Tu, ticălos cu două feţe, îndrăzneşti să-m i spui m ie că am minţit?
Tu, care m -ai răpit de acasă, m -ai adus aici pentru a te răzbuna pe tata!
- Nu neg asta!
- De ce m -ai sedus?
- T u ai început! îi am inti el de prim a lor întâlnire.
 - A colo era altceva, era un ţinut civilizat...
- N u m ă fă să râd, fetiţo, zise el, cu ironie. C ivilizaţi? Sunteţi nişte
mici copii pe lângă civilizaţia orientului, pe lângă cultura şi tradiţiile
noastre. Sunteţi inculţi şi nespălaţi!
- Şi tu eşti un tiran. M -ai răpit din M arsilia. M -ai făcut să...
Se opri, respirând greu.
- Să ce?
- Să m ă culc cu tine. Pentru ce ai făcut-o? Pentru răzbunare? Ai se­
dus-o pe fiica celui pe care vrei să te răzbuni?
- Poate! zise el. D ar ce m ă m iră este că nu încerci să afli de ce am
făcut toate astea, care este m otivul pentru care am vrut să m ă răzbun pe
tatăl tău, m otivul pentru care toate astea s-au întâm plat!
- O ricare ar fi m otivul, ce ai făcut este crud. Şi bolnav. Eşti nebun!
- Un nebun pe care l-ai iubit, nu cu mult tim p în urmă.
- Gura!
A red întinse m âna şi cu forţă o trase în braţele lui.
- O chii ăştia, zise el, atingând-o tandru, ar ucide, nu?
- D e mii de ori!
- Şi m îinile? şopti el, cu un deget m ângâind-o aşa de uşor încât tot
corpul ei deveni moale.
- Ţ i-ar lua viaţa acum!
- D e asta nu intru înarm at aici, zise el şi o îm pinse departe.
Fata căzu pe pernele de pe jos.
- în seara asta se va term ina totul!
- V a fi o luptă dreaptă?
- Tatăl tău a luptat vreodată aşa?
- C e vrei să spui?
El îşi aranjă hainele.
- Ştii foarte bine ce vreau să spun. Ştim am ândoi cine este el, ce a
făcut toată viaţa şi ce face şi acum . Şi de asta va muri!
-N u !
- D ar eu nu sunt m ostrul care este el. Eu te voi lăsa să-ţi iei răm as
bun de la el, este m ult mai m ult decât ce a făcut el!
- A ucis pe cineva la care ţineai? Fam ilia ta? M am a ta?
A red întoarse capul brusc, ca şi cum cuvintele ei l-ar fi lovit de
moarte. Sângele i se scurse din cap şi m âinile i se încleştară. V erdele
ochilor lui deveni mai puternic decât fusese vreodată.
- Jam il, o vreau curată şi îm brăcată ca o favorită. O vei aduce în
salonul principal la ora patru!
 Ieşi, trântind uşa în urm a lui şi călcând pe cioburi, fără să-i pese. Cu
inim a distrusă, Isabell se ghem ui pe pernele pe care căzuse. Şi nimeni
nu o deranjă. Y asm ine se retrase încet, ca o m are doam nă, fără să dea
vreun sem n că văzuse sau auzise ceva. Jam il se aşeză pe un scaun, aş­
teptând. Ştia că avea să trebuiască să o ia de acolo peste puţin timp. Dar
până la patru era vreme. D estulă vreme!

, li*

O
ra patru. Când ceasul lui N icky arătă patru fix, N icky şi Santos
loviră în poarta casei lui A red, anunţându-şi sosirea. Le fu des­
chis şi ei păşiră înăuntru. E rau singuri. înarm aţi, dar singuri.
- Pe aici, domnilor!
Richard le deschidea drum ul. Şi Santos începu să reţină detaliile.
N um ărul oam enilor din curte. Felul în care se închidea poarta. Locul pe
unde ar fi putut scăpa în eventualitatea unui conflict direct.
- V ă rog!
Bărbatul englez se retrase, lăsându-i să intre primii în curtea interioară.
- Punctuali, se auzi glasul lui Ared.
Stătea singur pe o sofa, tolănit. C u sabia pe genunchi. în um bra unui
copac era H akim , o statuie fără sentim ente. N um ai privirea i se mişca.
- A şa cum am stabilit, răspunse N icky, văzând că Santos îl studia a-
tent pe tânăr.
A red se ridică. Foarte încet, cu foarte m ult calm . A proape ireal. P ă­
rea să privească prin Santos. Şi corsarul părea im presionat. Nu se m iş­
ca, căutând ceva pe chipul acelui tânăr, pe care tot corpul lui îl îndem ­
na să-l urască din răsputeri, dar ceva îl oprea, totodată.
- T a tă !
Isabell se repezi spre ei. D in fugă, Santos o prinse în braţe şi o în ­
vârti în aer. Chipul lui de mii de ani se rupse în m ii de zâm bete. Ochii
îi râdeau veseli, chiar dacă situaţia era departe de a fi una normală.
- D raga m ea, ce dor m i-a fost de tine... şopti el.
- Tată, pleacă, lasă-m ă aici... el vrea să te"ucidă!
- N u-ţi fă griji pentru mine!
- T e rog... Nicky!
T ânărul o îm brăţişă strâns. C ăldura corpului ei îi dădea putere. P en­
tru ea ar fi luptat cu mii de arabi.
- Destul!
 Cuvântul lui A red căzu ca un tunet.
- Lasă-i să plece şi voi face tot ce vrei. Voi fi sclava ta veşnic!
- V eşnic? C e generos...
- Isa, nu spune prostii, se răsti N icky. N u vei sta cu m onstrul ăsta,
vei pleca acasă cu noi!
Se vedea clar că nu era sincer. E ra mai m ult speranţa cea care vor­
bea.
- V ino aici, Isabell, porunci A red.
Ea se duse spre el. Zâm betul lui învingător îl exasperă pe Nicky. L-ar
fi ucis pe A red în acea clipă. Scoase sabia.
- D om nule, destul cu vorba. A cceptă provocarea şi luptă!
- Cu tine?
- De ce nu?
- Pentru că nu am nim ic cu tine. Nu am nici un m otiv pentru care
să lupt cu tine. C u tine, în schim b...
Santos scoase sabia.
- N u, nu aşa, zise el.
Ridică m âna. O am enii lui apărură de peste tot, încercuindu-i pe cei
doi.
- Eşti un las!
- N u, nu sunt laş, sunt prevăzător. Şi ştiu că eşti un luptător price­
put, Santos!
- Ştii cine sunt?
- Ştiu. Şi ştiu că tu nu lupţi corect. C ă eşti un hoţ şi un laş. Că ucizi
pe oricine îţi stă în cale. Şi că există o şansă ca eu să fiu ucis în seara
asta, aici, dacă lupt cu tine. Şi nu vei avea această satisfacţie!
- Vrei să-l om ori aşa? strigă Isabell.
- îl voi ucide, da. D ar nu sub privirea ta. V a fi o execuţie, dom nule.
Hakim, ia-1 de a ic i!
B ărbatul se desprinse din locul său şi se apropie de Santos. în urm a
lui, trei bărbaţi enorm i îl ajutau. Santos ridică sabia.
- N u cred că vei face asta!
Un cuţit elegant, fin, dar cu o lam ă scânteietoare, apăru la gâtul lui
Isabell. Fata se simţi lipită de trupul lui Ared şi simţi lam a rece pe gâtul ei.
- C e faci...
- M ă asigur că voi câştiga! zise el. C ât de m ult ţii a această bijuterie?
- D ă-i drum ul, strigă N icky, înaintând cu sabia în m ână. Luptă-te cu
mine pentru ea. Luptă-te ca un bărbat!
- H akim , ia-1 de aici!
 Santos m erse de bunăvoie. Şi cei trei tineri răm aseră ca nişte perso­
naje ale unui teatru prost, distruşi şi învingători, slabi şi puternici, în aş­
teptarea reacţiei publicului.
Isabell nu se m işcă, dar o făcu Ared. Retrase cuţitul şi-l băgă în tea­
că. Z âm bind, se aşeză din nou.
- A tât de previzibil, de patetic chiar, zise el.
- Pentru că o iubeşte?
- C hiar şi criminalii pot cunoaşte acest sentiment, spuse el. A cum tu...
-E u ?
A red se ridică.
- Ai vrut un duel. II vei avea!
L uă sabia.
- A cum să vedem de ce eşti în stare!
A rm ele celor doi se atinseră şi metalul scoase un sunet puternic. E-
rau săbii de bună calitate, în m âinile unor bărbaţi pricepuţi. N icky lupta
elegant, puternic şi cu pricepere. A red avea o agilitate ciudată în m iş­
cări, curgând prin încăpere, fără a sta locului nici o clipă.
- O priţi!
Isabell aproape izbucni în lacrim i, văzându-1 pe M ihai A vram ca pe
un izbăvitor. Se repezi spre el.
- Opreşte-1, te rog. Fă ceva...
- A red, ce faci?
- U n duel, se pare.
- M ihai, vrea să-l ucidă!
A red se opri, cerând un m om ent.
- D om nule Avram , este nepotul vostru... „
-C e?
- E ste N icky, fiul lui M argot.
M ihai privi spre acel tânăr. A poi respiră adânc. Trecutul îl urmărea.
Parcă vedea chipul lui M argot am estecat cu cel al tatălui său pe faţa a-
celui tânăr.
- A red, încetează cu această luptă...
- N u pot face asta!
M ihai îl trase într-o parte.
- E ste nepotul meu. V rei să-l ucizi aici, sub ochii m ei?
- Poţi pleca când vrei!
- A m venit pentru o vizită şi te găsesc în plin duel. D e ce nu am fost
înştiinţat de asta?
- N u am avut timp. S-a petrecut totul acum, pe neaşteptate...
 - A tunci duelul nu este valid!
- N u e?
M ihai îl privi urât, am eninţător.
- Ea este soţia ta. Crezi că te va ierta vreeodată dacă-1 ucizi sub
ochii ei?
- V a uita!
- Sau îşi va lua viaţa. îl iubeşte!
- M ă iubeşte pe mine!
- O are? T ânărul a venit singur?
- Santos este aici!
- L-ai prins? întrebă şoptit el.
- Da.
- Allah, atunci vrei să distrugi totul în seara asta? Isabell te va urî
toată viaţa...
- Voi trăi cu ura ei, dacă aşa îm i este scris. Nu-1 pot lăsa să plece...
- Lasă-1 pe N icky, îi ceru el. A m ână duelul...
- C um ? A venit aici pentru ea, nu va pleca...
- O va face, dacă am âni duelul. O zi, două. Pentru mine!
- M ihai...
- Ca prieten, îţi cer să nu-m i ucizi nepotul sub ochii mei şi sub pri­
virile acelei fete. Seam ănă cu tatăl meu...
A red aruncă sabia, nervos.
- D om nule, poţi pleca acum!
- N u plec nicăieri, strigă el. Ia sabia şi luptă..
- N u acum . D om nul A vram m -a inform at că acest duel nu este to c­
mai norm al. Propun să aşteptăm până mâine. Şi o vom face conform
tradiţiei...
- V ei lupta deschis şi ea va fi liberă?
- Da. A cum pleacă!
- Isabell!
Jam il se repezi şi o luă de braţ. O trase spre harem . Fata înţelese că
nu era m om entul să se luptă. Sau să strige.
- Pleacă, du-te acasă, zise ea.
- N u te las aici!
- Pleacă, dacă m ă iubeşti!
Nu-1 m ai văzu şi uşa grea a harem ului se închise în urma sa. Şi ea
rămase nem işcată, neştiind cum să acţioneze.
Jos, A red se aşeză pe sofa. U nde era plăcerea pe care o aşteptase a-
tâtea luni? U nde era acea bucurie pe care crezuse c ă avea să o sim tă?
N u sim ţea decât dezam ăgire şi furie. Şi nehotărâre.
- C e vei face acum?
- N u ştiu. V reau să-i scriu tatei...
- îl vei ucide pe Santos?
- A r fi foarte uşor, nu crezi? T ot ce ar trebui să fac este să găsesc o
arm ă potrivită şi să m ă duc la el. O lovitură şi viaţa lui s-ar term ina.
Sim plu.
- D e ce nu o faci acum ?
- N im ic nu ar fi mai uşor pentru mine, zise el.
- R ăzbunarea, se spune, are un gust fin şi nu oricine poate să-l sim ­
tă. A şa e?
- T ot ce sim t eu acum este furie...
- D e ce? îl ai în m âna ta. în câteva ore va fi mort...
A red îşi acoperi ochii cu degetele. Şi oftă.
- D ar ea?
- Isabell? E numai o fem eie, o sclavă. C hiar dacă e soţia ta. Ce p u te­
re poate avea ea asupra ta?
- N epotul tău o iubeşte. Şi ea pe el.
- C rezi?
- A m auzit. Am văzut. Şi asta m ă umple de furie!
M ihai tresări. A sta era furia despre care vorbea el? Şi el crezuse că
vorbea de Santos. D ar nu era aşa, el vorbea despre o femeie.
- Isabell te înfurie?
- Şi nepotul tău. D ar totul se va sfârşi, într-un fel sau altul...
- C e vrei să spui?
- V a avea loc un duel şi doar unul se va întoarce acasă. Dacă voi fi
eu cel care va muri, atunci te rog să aştepţi întoarcerea tatălui meu. El
v a înţelege, sper, de ce am făcut ce am făcut.
- Şi Santos?
- Pentru el nu mai trebuie să te preocupi, răspunse tânărul. V a muri azi!
- Şi fata?
- Ea, dacă eu nu voi mai fi, va răm âne aici. Voi lăsa scris pentru tata
că vreau să trăiască aici, în harem !
- P ână va m uri? C hiar dacă tu nu vei mai fi?
-D a !
- D e ce?
- Pentru că este a mea, de asta, zise el, lovind cu pum nul în picior.
N u o voi lăsa în braţele lui Clerm ont!
- D ar aşa ai spus, că o va avea dacă tu vei muri!
 - M ihai, nu intenţionez să mor!
- Şi dacă se va întâm pla, dacă el este mai bun ca tine, dacă are noroc
chior, dacă învinge, vrei să spui că va fi fără folos?
-D a .
- A şadar, în orice caz, tu câştigi. M ort sau viu. Şi el pierde!
- Exact!
- E ste laşitate asta!
- îm i pare rău că tu crezi asta, zise Ared, fără să se lase im presio­
nat. D e când eşti aşa devotat fam iliei tale?
- N u sunt, dar adm ir sincer curajul. Şi băiatul are curaj şi îndrăz­
neală. Şi apără cu preţul vieţii ceea ce iubeşte!
- Şi eu nu!
- T u preferi să câştigi, cu orice preţ. Vrei să ai totul, pe Santos mort,
pe Clerm ont învins şi pe ea în patul tău. D ar nu se poate să le ai pe toa­
te, Ared!
- De ce nu?
- Pentru că o vei avea lângă tine fără voie. V ei avea ura ei în loc de
dragoste. V ei avea un pat rece în loc de iubire şi pasiune. Şi Isabell, fata
acelui om pe care tu-1 urăşti atât, te va ucide într-o zi, într-o noapte în
care te vei aştepta mai puţin. O m işcare sim plă şi vei muri!
- N u m ă poate ucide!
- Nu?! B ărbaţii cei mai curajoşi şi mai puternici au căzut sub m âna
unei fem ei. D acă într-o noapte, în patul ei, îţi va înfige un cuţit până la
plăsele în inim ă? N u o crezi în stare? îi vei ucide tatăl, iubitul şi o ţii
prizonieră. V a ucide, pe tine sau îşi va lua viaţa!
- O voi păzi!
- O viaţă întreagă?
- D acă este necesar. Nu o pot lăsa să plece. N iciodată. Şi nu am n e­
voie de sfaturile tale. D acă vrei să-ţi salvezi nepotul, trimite-1 acasă. E s­
te singurul m od de a-1 salva!
- V reau cuvântul tău că nu-ţi vei trim ite oam enii să-l omoare!
- C rezi că aş face asta?
- Nu te m ai recunosc!
- N u voi trim ite pe nim eni. îl voi vedea în seara duelului!
- Seara?
- M âine. Spune-i asta. îl voi aştepta aici!
- Crezi că va mai veni?
- Pentru un duel stabilit? C u m artori şi tot ce trebuie?
- V ei avea şi martori?
 - Şi un doctor. N u se poate şti, nu?
- A tunci îi voi spune. N oapte bună, Ared!
- M ergi cu Allah!
Prietenul său ieşi, m ergând încet. Şi Ared se îndreptă spre locul un­
de era ţinut, sub pază grea, prizonierul său. Intră în încăperea nu prea
m are în care erau ţinuţi de regulă sclavii când erau cum păraţi. Cam era
avea gratii la ferestre şi o uşă grea de lemn, care se închidea pe afară cu
un drug de fier. Santos avea m âinile legate şi stătea pe jo s, într-un colţ.
C ând îl văzu pe A red, ridică privirea.
- U nde e N icky?
- A plecat, răspunse el. E şti pregătit să m ori?
- Sunt pregătit de ani de zile, zise el.
- Bine!
Luă arm a pe care H akim i-o întinse. Un pum nal cu vârful încovoiat.
Se apropie de corsar.
- N u m ă tem de moarte!
- N u?! A şa spun toţi. D ar poate că un câine ca tine nu se teme, în-
tr-adevăr, de moarte. D ar te tem i de ceva...
- N u m ă tem de nimic!
- N u te temi pentru ea?
Santos trase de lanţul care îl obliga să stea lipit de perete.
- Te-aş ucide acum dacă o atingi!
- A m atins-o deja şi sunt întreg. T u nu vei fi pentru m ultă vreme!
-N u ?!
- U n crim inal ca tine m erită să moară. în chinurile cele mai mari.
Pentru că o m oarte rapidă nu înseam nă nimic. V reau să te văd suferind.
V reau să plăteşti fiecare picătură de sânge pe care ai vărsat-o!
- N u înţeleg ce tot spui!
- N u?! C um te-ai sim ţit când au murit? Părinţii mei. Ucişi de tine.
Fără milă.
- A m ucis m ulte persoane în viaţa mea, dar nu fem ei nevinovate.
N iciodată...
- N u m inţi, câine turbat! strigă Ared, lovindu-1 peste faţă.
îi puse cuţitul la gât. '■
- N u mint!
- R ecunoşti asta?
Ridică un cercel dintr-o piatră roşie. U n rubin scânteietor. Santos
păli, recunoscând piatra. O chii lui nu reuşeau să privească în altă parte,
încet, ridică privirea spre tânărul bărbat din faţa lui.
 - Tatăl tău nu este A hm ed?
- M -a crescut ca pe fiul lui, dar nu este tatăl meu. Pe adevăratul meu
tată l-ai ucis, zise el cu ură.
- O chii ăştia?! Şi chipul...D um nezeule..
- Iţi aduci aminte?!
- Da. D ar nu se poate. El a m urit!
-E l? !
- C opilul... am văzut. C abana a ars. A m fost acolo!
- Ai fost, fără îndoială. Şi pentru asta vei plăti cu vârf şi îndesat!
îl lovi în cap şi Santos se prăvăli la pământ. îşi pierdu cunoştinţa.
- Păzeşte-1! ordonă el. Răspunzi cu viaţa, Aziz!
Bărbatul aprobă din cap şi se lipi de perete cu sabia în m ână şi două
pum nale la brâu. Arabul subţire se înclină când A red ieşi îm preună cu
Hakim. U rcă sus, în cam era lui. în ultim ele zile, nu mai dorm ise aici d e­
loc. Intra num ai pentru a-şi lua hainele. Prefera să o facă în braţele lui
Isabell.
- Stăpâne!
- Ce e, Jam il?
G lasul servitorului îl făcu să se rupă din meditaţie.
- Sunt unele problem e în harem pe care nu ştiu cum să le rezolv...
- Da?! Curios, că nu poţi să rezolvi o astfel de problem ă..
- E ste vorba de ea! şopti el.
- Ce face?
- A ridicat întregul harem în picioare. A aruncat hainele în curte, b i­
juteriile şi toate lucrurile sale personale. A poi m obila din cam era sa a
avut aceeaşi soartă!
- N u înţeleg!
- L e-a aruncat pe fereastră, în curte. Praful s-a ales de ele. Şi perne­
le, aştem uturile şi apoi a...
- C e a mai făcut?
- C red că mai bine aţi veni să vedeţi!
M isterios, Jam il deschise uşa pentru a-1 lăsa să treacă. Apoi alergă
după stăpânul său, deschizându-i uşa de la harem cu cheia sa. A red intră
cu pas grăbit. A runcă o privire spre scară şi văzu la picioarele ei m ulţi­
m ea de perne, aşternuturi şi m obilă spartă. R ada strângea de pe jo s h ai­
nele şi bijuteriile, sub privirea uluită a câtorva servitoare. La vederea
lui, acestea se repeziră să o ajute pe femeie.
D eja furios, A red deschise uşa de la cam era fetei, o uşă arcuită. Intră
şi se opri. C am era era aproape goală. N um ai patul răm ăsese acolo unde
fusese, dar salteaua de pe el era jos. Fereastra era larg deschisă şi o
bucată de m aterial atârna tragic de ea. Câteva zăbrele erau rupte.
- Ieşi! strigă Isabell, din colţul opus al camerei.
- Ce ai făcut?
G lasul lui era calm. D ar nu blând sau înţelegător.
- S urprins? întrebă ea, dur.
A red nu o vedea bine, retrasă acolo. Făcu un pas înainte.
- V ino aici!
G lasul lui părea o poruncă. Şi ea începu să râdă, ironic.
- V ino m ai aproape, îi ceru ea, întinzând o m ână spre el.
- Term ină!
O apucă de braţ şi o trase în faţă. D ar îi dădu drum ul imediat, uluit.
F rum osul ei păr lung era. acum scurt, tăiat de la baza gâtului. A bia a-
tunci observă şuviţele ei negre pe jos. Le tăiase cu furie, ca un semn al
durerii pe care o simţea. A red deschise gura să spună ceva, dar nu reuşi.
- Isabell, zise el, moale.
O trase în braţele lui. D ar cu coada ochiului văzu arm a îndreptată
spre gâtul lui. Foarfecele cu care-şi tăiase părul. A bia m ai avu tim p pen ­
tru a se feri de lovitura fatală. A ceasta, îndreptată spre gâtul lui, ajunse
m ai jo s de um ăr, în braţ. Strigătul lui de durere îi aduse un zâm bet pe
buze, chiar dacă ştia că dăduse greş.
Jam il alergă spre ea, o lovi peste faţă şi o îm pinse la păm ânt. D ar nu
reuşi să-i şteargă zâm betul acela nebun de pe chip. începu să râdă.
- R idic-o de acolo! ordonă A red, apăsându-şi braţul cu mâna.
P orunca îi fu ascultată şi Isabell se ridică, ţinută strâns de Jamil. Un
alt eunuc, un băiat slăbuţ, se grăbi să-l ajute, dar Isabell nu se nţai lupta
cu el. R âdea în continuare, privindu-i chipul strâm bat de durere.
- L eag-o în curte, de stâlp, porunci el. Şi aşteptaţi!
Ieşi ca o furie, fără să-i răspundă lui Y asm ine, care alergă spre el,
îngrozită. S-ar fi oferit să-l ajute, dar nu-1 putu opri. A red era deja jos,
ieşind pe m ica uşă din curte. Intră în salonul de jo s al casei şi-l strigă pe
Richard.
- C e s-a întâm plat?
- T icăloasa aceea m ică m -a atacat!
R ichard alergă şi porunci să se aducă cele necesare pentru a-i în g ri­
ji rana. A poi se întoarse cu un bărbat mititel, rotund şi cu barbă. A cesta
înclină capul.
- A bdul, vezi ce poţi face!
- C e aţi păţit, stăpâne?
 - O greşeală!
îşi scoase haina şi cămaşa. Şi A bdul privi rana. Sângera tare, dar nu
era adâncă. Se apucă de treabă. A duse aţă şi alcool. Şi începu să lu ­
creze. A red strânse din dinţi, dar nu scoase nici un cuvânt.
- A cum ce vei face?
Richard privi cu stom acul strâns felul în care A bdul spăla rana cu
alcool şi ardea acul pentru a începe să coase rana care continua să sân­
gereze.
- îi voi da o lecţie!
- Ai putea să o ucizi pentru ce a făcut?
- M ai ai m ult, Abdul?
- M ai am cât mai am, răspunse om ul ursuz.
Richard privi în partea cealaltă. D ar A red nu-şi feri privirea. N u mai
durea. Rana fusese unsă cu o soluţie pe care A bdul o avea mereu la el
şi care făcea orice durere suportabilă. începu din nou să-i şteargă sân­
gele, term inând de cusut. A poi strânse peste ea o bucată de pânză albă.
O înfăşură de câteva ori în jurul braţului.
- N u o uda, stăpâne.
- V oi avea grijă.
- A curs destul sânge, zise el, strângându-şi instrum entele în gen-
tuţa de piele pe care o avea prinsă la brâu. T rebuie să dorm i acum!
- M ai târziu!
- O să oboseşti, zise el.
- N u se va infecta? întrebă Richard.
A bdul îl privi urât şi plecă, încruntat. Englezul era culmea. H abar
nu avea să trateze cea mai m ică boală şi acum îndrăznea să-i vorbească
pe tonul acela superior, de parcă el fusese m edic la viaţa lui. Abdul avea
cum să se laude cu aşa ceva pentru că stătuse peste douzeci de ani în
casa unuia şi-l slujise cu credinţă. îl ajutase de m ulte ori şi învăţase mai
multe decât cei care îi erau ajutoare plătite.
A red îşi trase o altă căm aşă pe el şi altă haină. B raţul îi era am orţit
dar dacă îl m işca, durerea îi străbătea întreg corpul.
- U nde te duci?
- A m ceva de făcut!
- V rei să o omori? întrebă Richard.
- în m ii de m oduri, răspunse el peste umăr, m ergând repede, cu b ra­
ţul îndoit, pentru a evita durerea.
 Intră în harem pe unde ieşise şi o văzu în faţa lui, legată de stâlp, cu
m âinile deasupra capului. încă m ai avea privirea aceea sfidătoare, dar
nu m ai râdea. Jam il pregătise biciul şi aştepta în picioare.
- Stăpâne!
- D ouăzeci de lovituri!
Fem eile, strânse în capul scărilor, scoaseră un şuierat îngrozit. Se
strânseră una în alta. N um ai N azira privea parcă satisfăcută scena de
jos. Jam il se pregăti. Pocni biciul în aer pentru a arăta forţa lui şi surâse
aspru.
- începe!
A red trecu în faţa ei. Privirea lui nu era ironică, am uzată sau sfidă­
toare. E ra sigură şi directă. O chii lui verzi nu păstrau în ei nici un fel de
sentim ent. îi privea faţa frum oasă, dar murdară, părul scurt şi corpul
puternic şi ferm . Prim a lovitură nu o făcu să strige de durere. Biciul lăsă
o urm ă sângerie pe spatele ei. Şi ea strânse din dinţi. L a a doua, strânse
ochii atât de tare încât o durură. D ar nu deschise gura.
- T r e i ! anunţă Jamil.
A red nu se m işcă din loc, privind parcă vrăjit. N um ai chipul ei.
- Patru, cinci, şase...
L oviturile veneau una după alta. Şi Isabell închise ochii. Durerea nu
o mai lăsa să respire. N u ştia ce era mai rău. Când era lovită peste o ve­
che rană sau noua dâră care-i apărea pe spate. L acrim ile începură să i
se prelingă pe chipul ei m urdar, dar ea tot nu deschise gura. A red încetă
să m ai respire când văzu puterea şi voinţa ei. Ridică m âna sănătoasă şi
îl opri pe Jam il când acesta ajunse la unsprezece.
C apul lui Isabell alunecă în faţă, fără vlagă. R espiră adânc şi deschi­
se ochii. Printre lacrimi îl văzu pe Ared. Inima îi bătea foarte repede.
- T e va învinge! şopti ea.
- C e ai spus?
îi ridică capul cu două degete şi ea îl privi în ochi.
- A cum , N icky te va ucide! repetă ea şi leşină cu un zâm bet satisfă­
cut pe chip.
A red se trase înapoi.
- D u-o sus, în altă cam eră, porunci el. Să fie îngrijită!
Privi cum era dusă sus, pe braţele lui Jamil şi ale lui Aii.
-Y a s m in e !
- D a, stăpâne?
- Pune pe toată lum ea să-i refacă camera. V or fi aduse alte lucruri
şi vreau ca fereastra să fie închisă definitiv!
 - Prea bine, zise ea, plecând capul.
Ieşi, întorcându-se în salon. R ichard îl aştepta acolo.
- Ai pedepsit-o?
-D a!
-Ş i?
- Ştii de ce a făcut-o?
-N u !
- Pentru a-i oferi lui un avantaj. D acă el e bun, atunci viaţa m ea este
în pericol cu această rană. E m âna dreaptă...
- Lupţi foarte bine şi cu stânga!
-D a .
O bosit, se rezem ă de spătarul scaunului pe care stătea.
- M ergi sus, ai nevoie de odihnă!
- Da, şopti el, ridicându-se cu greu.
Richard îl ajută şi-l susţinu până sus. Era palid şi tras la faţă. într-o
zi, parcă era alt om. Chipul lui nu m ai strălucea, ochii nu-i mai strălu­
ceau la fel. Povestea asta îl schim ba într-un fel ciudat.

12 .
M
ihai îşi potrivi mai bine gluga hainei negre care-i acoperea c a ­
pul şi mai bătu o dată în poarta negustorului H asan ben Aii. îi
deschise un negru şi acesta îl pofti să intre.
- Ştiu că stă aici un tânăr francez...
- Poate! i se răspunse.
- A tunci spune-i că M ihai A vram e aici şi vrea să-l vadă!
Negrul îl lăsă în grija unui alt bărbat şi dispăru. A păru peste câteva
clipe cu N icky pe urm ele lui.
- V reau să-ţi vorbesc!
-U rcă !
M ihai trecu pe lângă sclavul negru şi intră în casă. H asan era acolo,
tolănit pe o sofa.
- D om nule Avram!
- B ună seara, Hasan. O duci bine, văd...
- Foarte bine.
- El cine e?
Surdul stătea pe un scaun, aplecat în faţă. A vea un cuţit şi o sabie la
brâu. Şi privea urât spre M ihai.
 - E l e un prieten, zise N icky.
- U n prieten?
- N u-i destul? se răsti prietenul, ridicându-se.
- E destul! răspunse repede, ridicând m âna pentru a-1 tem pera pe
colos. P ot sta jos?
- Stai!
M ihai îşi scoase haina neagră cu glugă şi se aşeză. E ra înarm at cu o
sabie încovoiată.
- A m venit pentru că trebuia să-ţi vorbesc!
- D espre ce?
- Ce ştii despre mine, băiete?
- C ă eşti fratele mamei, că ai trecut o singură dată pe la M arsilia şi
te-ai oprit pe la castel pentru câteva ore. M ai ştiu că atunci când m am a
m ea a venit în M oldova, înainte ca eu să m ă fi născut, tu şi m am a ta o
uraţi de m oarte. Că erai răutăcios şi arogant!
Se vedea că N icky nu se încurca cu am abilităţi şi era total lipsit de
tact. D ar M ihai ştia că asta se datora nervilor.
- Ştii destul de multe! zise el cu un zâmbet. D ar e prim a dată când
te văd aşa, m are, un bărbat. A tunci erai un copil...
- A cum nu mai sunt, zise el tăios. De ce ai venit?
- Eşti nervos, se înţelege. D ar nu ai de ce să m ă ataci pe mine, eu nu
am nici o parte în acest plan. A m nim enit să mă află aici, în A lger acum.
- Eşti prietenul lui Selim!
- Sunt. Şi ştiu că este drept. T u trebuie să înţelegi că aceasta este o
răzbunare îm potriva lui Santos...
- P entru ce? se interesă Surdul, prietenul lui Santos.
- Se pare că Santos a ucis nişte rude apropiate ale fam iliei lui A red
el Selim. Persoane im portante pentru ei. A cum m ulţi ani...
- Şi de asta a răpit fata?
- N u ţi se pare un motiv suficient? Sau nu e adevărat că a ucis acele
persoane?
- Eu unul nu mai ţin m inte aşa ceva. Se poate. D ar fata este nevino­
vată. D e ce nu l-a provocat la o luptă directă?
- El nu vrea asta. Dar nu sunt aici pentru a discuta m otivele lui A h­
m ed şi A red el Selim. Sunt aici pentru a-ţi cere să pleci acasă, Nicky!
- N u plec fără ei!
M ihai clătină din cap. încăpăţânat ca m am a lui. Şi ca el, îşi spuse.
- T e va ucide!
 - Voi muri dacă trebuie, dar nu voi pleca fără luptă. Voi face totul
pentru a o salva pe ea din m âinile lui Ared. Orice.
- V ei m uri şi sacrificiul tău va fi în zadar. C hiar dacă învingi, Ared
nu va perm ite să o ai. A scultă-m ă, sunt sigur că nu ţi-o va da. Şi pe San­
tos îl vor ucide oam enii lui în clipa în care el va m uri. Crede-mă!
- D ar aşa ceva este lipsit de onoare!
M ihai privi spre H asan şi acesta oftă.
- Aici lucrurile sunt diferite de ţara ta, băiete!
- A dică voi nu aveţi onoare?
- Nu vorbi despre ce nu ştii. A red va învinge în orice fel va putea.
Şi tu vei m uri fără rost. D acă îl ucizi, oam enii lui te vo r ucide pe tine.
Şi se va term ina. Crede-m ă, trebuie să pleci!
- Să o las în m âinile lui?
- Isabell este puternică, va supravieţui. V iaţa pentru o fem eie aici
nu este grea, poate nu are libertatea de a pleca şi veni când doreşte, dar
va avea tot ce va dori. N u va trebui decât să ceară!
- E prizonieră!
- E în harem ul lui, zise M ihai. înţelegi asta?
N icky lovi cu pum nul în perete. îşi rezem ă capul de el, cu o furie
incredibilă. D acă ar fi puut, ar fi distrus Algerul de pe faţa păm ântului.
N im eni, niciodată, nu-1 m ai făcuse să sufere în aşa fel. N ici când bunicii
lui m uriseră. M ai ales pentru că se sim ţea neputincios, pentru că soluţi­
ile îi scăpau printre degete.
- N u o pot lăsa aici, Santos nu ar vrea asta!
- El nu mai are m ult de trăit!
- Căpitanul va lupta până în ultim a clipă!
- Poate, dar nu mai are nici o şansă!
- A m putea da foc casei, sugeră Surdul.
N icky se întoarse spre el ca spre un salvator. >
- Se poate?
- Vrei să rişti? Sunt oam eni în casa aceea. Fem ei, copii. Sclavi. Şi
ea e acolo. D acă nu reuşeşti să ajungi în harem la tim p? El este sus.
- D acă am da foc la casă în m od controlat...propuse Nicky. De exem ­
plu, în grădină. A ducem oam enii noştri de pe vas, îi punem să stea în
partea din faţă şi când vor ieşi, speriaţi de foc, îi vom ucide. Apoi intrăm!
- Rişti!
- N u risc nimic. Şi de asta tu vei sta aici...
- Nicky, gândeşte-te bine la ce vrei să faci. Casa e plină de oameni. De
luptători. A red a adus noi oameni pentru a păzi totul. Şi turcii sunt aproape!
 -Ş i?
- L a un strigăt, sunt pe capul vostru. înarm aţi. Antrenaţi. Gata de
luptă!
- A re dreptate, un atac direct ar duce la moarte!
- Surdule, te temi?
- N u m ă tem de nim eni pe lum ea asta şi sunt gata să mor. D ar aş
vrea să ştiu că avem o şansă să-i eliberăm , nu să m urim degeabă..
N icky se trânti furios pe sofa.
- N u există nici o posibilitate de a o salva?
- îm i pare rău pentru tine, băiete! zise Hasan. Resem nează-te!
P rivirea neagră a lui N icky îl făcu pe H asan să ofteze. A vea ochi
buni şi ştia să recunoască hotărârea de a muri.
- D om nule, eu voi lupta, chiar dacă nu voi învinge. U n lucru de rog...
-C e ?
- D om nule Avram, nu m ă îndoiesc că m am a va veni aici. Dacă nu
ajunge înainte de duel, atunci te rog spune-i că nu am avut încotro şi am
făcut ceea ce onoarea m i-a cerut şi dragostea pentru Isabell. Spune-i că
nu regret nimic!
- I i voi spune. A red a stabilit duelul peste o zi, la el acasă. Cu m ar­
tori şi tot ce este necesar...
- M ulţum esc pentru că ai venit să-mi spui. A şadar...m ai este o
noapte...
-D a !
- V ei intra în casa lui din nou? întrebă Surdul. E prea riscant...de ce
nu cerem să vă duelaţi în altă parte? Poate pe plajă, undeva...
- N u voi protesta. V rea aşa, aşa va fi.
N im eni nu com entă nimic.
M ihi se ridică.
- Eu trebuie să plec!
- C um doreşti!
- D acă ai nevoie de mine, H asan ştie unde stau. Voi fi acasă, tot
tim pul...
- N u cred că voi avea, dar dacă va fi aşa, atunci vă voi căuta. La
revedere, dom nule Avram.
- N e vedem în ziua duelului...
- V eţi fi acolo?
- V oi fi, cu un doctor. M ă voi ruga pentru tine!
- Şi pentru Ared?
- Şi pentru el.
 - D acă m -aţi ajuta... voi puteţi intra liber în casa lui, aţi putea ajunge
la ea, sau la Santos. A ş face orice, vă plătesc. A m cu ce...
- B ăiete...începu M ihai, cu un zâm bet îngăduitor faţă de durerea şi
disperarea tânărului.
- O rice vreţi vă voi da. Suntem o fam ilie foarte bogată. Tata v-ar da
orice aţi dori dacă m ă ajutaţi să-i scot din Alger.
- N u pot!
- G ândiţi-vă la asta, aş putea să vă fac un om incredibil de bogat...
- S unt bogat şi nu vreau mai mult. Nicky, dragul meu, zise M ihai,
punându-şi m âna pe după um erii săi. Eu sunt un bărbat care urmăreşte
propriile interese. A m învăţat asta de copil, când am răm as singur, cu
puţini bani în buzunar şi cu o sum edenie de oam eni gata să profite de
mine. A m învăţat să m ă descurc, am făcut lucruri de care nu sunt foarte
mândru şi fac orice dacă este benefic pentru mine.
- A tunci...
- D ar nu acum. A hm ed el Selim a fost ca un tată pentru mine, m -a
ajutat mult. Şi, mai m ult decât atât, nu cred că te pot ajuta cu cevâ. Aş
putea intra în casa lui A red, acum . Santos e păzit în m ijlocul casei, Isa­
bell este în harem. La fel de bine păzită. C um aş putea intra fără să fiu
văzut?
- O am enii mei v-ar putea însoţi!
- N u. N u voi risca totul. A facerile m ele sunt aici. Şi nu voi risca to ­
tul pentru nişte persoane pe care le cunosc prea puţin...
- D ar ai venit să m ă previi!
M ihai începu să coboare scările de la intrare.
- A m venit, zise el, m ergând încet. Pentru nişte ochi negri plini de
lacrim i...
Ieşi din casa lui H asan, cu N icky privindu-1 lung. O chi negri? se în ­
trebă el. Isabell?
-N ic k y !
-V in !
Intră şi se alătură prietenilor săi. M agus, prietenul său, un bărbat
slab şi roşcovan, venise şi el. Paul se aşeză pe jos, m âncând nişte prăji-
turele dulci de care nu se mai sătura. Surdul învârtea un pocal cu vin în
m ână şi H asan fuma. Se aşeză şi el.
- C e facem ?
- D acă el nu vrea să ne ajute, atunci o vom face singuri!
-C e?
- Băiete, te gândeşti la ce m ă gândesc şi eu?
 - Să intri în casă, în tim pul duelului. Cu o m ână de oam eni, puţini.
El va fi ocupat cu mine!
- D acă aş intra prin grădina harem ului?
- A re aşa ceva? întrebă M agus.
- Da, casa are grădina despărţită în trei părţi. C ea din m ijloc este
pentru oaspeţi şi pentru stăpânii casei, zise Hasan. P artea dinspre est
este a lui A red. H arem ul se află acolo, la etaj.
- D e unde ştii?
- Ştiu şi gata. Puteţi intra pe acolo, zise el. D ar va trebui să o cău­
taţi prin cam ere, fără să faceţi gălăgie. Eunucii stau de pază!
- Voi intra cu zece oam eni. V om om orî paznicii şi o vom căuta. Dar
Santos?
- N u ştiu, se plânse N icky, A red el Selim este im previzibil, nu ştiu
cum gândeşte, ce vrea să facă şi ce va face.
- D acă tu ai fi în locul lui...sugeră Paul.
M ai m ulte perechi de ochi se întoarse spre el. şi copilul aproape se
înecă cu portocala pe care o m ânca cu poftă.
- C e e?
- P uştiul are dreptate, zise N icky. Dacă aş fi în locul lui, mi-aş asi­
gura spatele. A ş păzi harem ul şi locurile pe unde casa este mai vulnera­
bilă...
- A ceste locuri nu prea există, replică Hasan.
- Poate nu. Şi l-aş aduce pe Santos acolo...
- Şi pe ea?!
- Poate da, poate nu. N u ştiu ce simte pentru ea...zise el încet, cu
durere. D acă ţine la ea...
- L -a am eninţat pe Santos că-i ia viaţa! îi am inti M agus.
- D ar nu a făcut-o. Şi cred că nu era adevărat. N u ar fi ucis-o!
-N u ?
- N u ştiu. nu facem decât presupuneri. Nu ştim nim ic sigur. Voi
m erge acolo, m ă voi lupta. Şi voi avea oamenii pregătiţi, afară. Aduceţi
explozibil de pe corabie...
- A sta se poate. Ce vrei să faci cu el?
- A runcăm în aer porţile, sugeră Surdul. Şi. intrăm.
- La sem nalul meu. Voi avea un pistol în cizmă. C ând voi trage, a-
runcaţi poarta în aer...
- Şi intrăm . D racu să-i ia de arabi şi de turci. D acă ne prind...
- V om m uri onorabil, în luptă. Tot va trebui să o facem într-o zi,
nu? râse M agus.
 îşi strânseră m âinile şi N icky respiră adânc. M âine. C ât de puţin
timp mai era! Şi ştia că viaţa lui se va schim ba mâine. V a m uri sau va
trăi.

13.
sabell era întinsă pe burtă, fără să se poată m işca. M âinile îi am or­
I ţiseră şi am eţeala pe care o sim ţea, în urm a leşinului, începea să
dispară. E ra prim a dată în viaţa ei când leşina şi nu era m ândră de acest
lucru. Se m işcă uşor şi spatele o săgetă, umplându-i ochii de lacrimi.
- Stăpână, stai aşa!
- Rada, ce m am a dracului faci?
Fem eia îi atinse spatele, făcând-o să geamă.
- Este o cremă făcută din plante şi ajută. Rănile se vor închide complet...
- V or răm âne cicatrice!
- Nu. Jam il a lovit cu grijă...
- D iavol blestem at, îi voi scoate inim a neagră cu un topor. I-a făcut
plăcere fiecare minut...
- N u spune asta, stăpână. Stăpânul A red a decis să fii pedepsită, nu
Jamil. Pentru că ţi-ai tăiat m inunăţia de păr şi ai distrus camera...
- A r fi trebuit să-i dau foc. U nde e el?
- N u a venit aici, răspunse femeie.
- C ât e ceasul?
- E trecut de am iază, stăpână.
- A zi e duelul...
- D uel?
Isabell se ridică, ignorând durerea.
- N u, stăpână, nu pune haina pe tine... nu...
U şa se deschise în clipa în care Rada apucă de halatul de mătase, în ­
cercând să i-1 ia din m ână Isabellei.
- Te-ai ridicat din pat! zise Ared, simplu, închizând uşa în urma lui. Ieşi!
Rada făcu o plecăciune şi se grăbi să asculte porunca. N ici unul d in­
tre ei nu se m işcă. C ând răm aseră singuri, Isabell făcu un pas înainte şi
ridică halatul, încercând să se acopere cu el.
-N u !
- Dă-i drum ul, se răsti ea.
- V a durea mai tare dacă nu laşi aerul să-ţi vindece spatele...
- Ce-ţi pasă ţie de spatele m eu?
 - îţi faci griji pentru că te văd aproape goală? întrebă el cu un surâs
scurt. N u e prim a dată când te văd aşa...
- Spre nenorocirea mea. A zi e duelul?
El aprobă din cap.
- Şi? C e plan laş ai mai pus la cale de data asta? întrebă ea arogantă.
- Plan?
- N u va reuşi, prom ise ea, cu o veselie falsă întipărită pe chip. Eşti
mai slab decât el, mai ales cu acea rană...
A red aruncă o privire scurtă spre umărul lui strâns legat. Putea m işca
m âna acum , mai uşor decât în seara trecută, dar durerea nu dispăruse.
- E atât de slab încât a fost nevoie de asta? întrebă el.
- N icky este un spadasin iscusit. Te va distruge, aşa cum meriţi.
- Poate.
E a se trase înapoi când el se apropie. O prinse de um ăr şi o trase a-
proape de el. E a gem u de durere, dar nu se plânse.
- A m eritat această durere?
- Fiecare lovitură. îl iubesc!
A r fi vru t să-l vadă furios. C hiar dacă se tem ea puţin de el. în ulti­
m ele zile, A red părea alt om. N u m ai era am antul tandru, iubitul ei care
îi arătase deşertul şi o ferm ecase în braţele lui. O chii lui nu mai erau
tandri şi iubitori, erau duri şi reci. A cum , ca un adevărat stăpân, o prinse
de faţă şi îşi lipi buzele de ale sale, cu putere.
E a îl m uşcă.
- N iciodată nu m ă vei m ai avea!
-Z ă u ?
O îm pinse pe p at şi se lăsă peste ea, fără să-i pese de strigătul de du­
rere când spatele ei lovit atinse aştem uturile. îi prinse m âinile în ale sale
şi apăsă.
-A h !
- D oare?
- Poţi să-m i faci ce vrei, nu contează. Te voi urî şi mai tare!
El îşi lăsă buzele să-i sărute gâtul, apoi coborî spre piept. Fără să
vrea, ea scoase un geamăt.
- C ând totul se va term ina, vei fi alături "de mine!
- N u şi dacă el învinge!
- C hiar şi aşa, răspunse el, prvind-o în ochi. în orice caz...
- C e ai de gând?
- D acă mor, atunci vei fi veşnic prizonieră în casa asta. Singură.
T răind în harem . Iar dacă iubitul tău moare, atunci, la fel, vei sta aici.
Şi vei trăi cu m ine, îm i vei purta copiii şi vei m uri între aceşti pereţi
care vor fi închisoarea ta.
- Te voi ucide!
- Ai avut o şansă, trebuia să loveşti mai sus. N u vei mai avea o a
doua şansă...
- Crezi?
- Sunt sigur!
- A tunci m ă voi sinucide!
Râzând, el se ridică. Deschise uşa şi o strigă pe Rada care apăru în fugă.
- îngrijeşte-i spatele, sângerează!
Făcu doi paşi să iasă, dar se întoarse.
- în seara asta se va term ina. într-un fel sau altul!
Şi plecă, lăsând-o plină de furie şi de durere. F izică şi nu numai. O
durea inim a şi m intea nu găsea nici o soluţie.
Rada îi îngriji rănile şi începu să-i facă vânt cu un evantai enorm din
pene. N ici una dintre ele nu auzi când uşa se deschise şi Y asm ine intră.
Nu închise uşa în urm a ei.
- Te sim ţi mai bine?
Isabell ridică capul, încercând să o vadă pe favorita lui Ared. A ceas­
ta purta haine deschise la culoare şi un zâm bet larg. A vea buzele vopsi­
te frum os şi ochii desenaţi cu negru. Şi era foarte atrăgătoare. Păşi foar­
te fem inin şi se aşeză pe m arginea patului.
- D oare?
- C a dracu! zise ea, neştiind ce să spună.
- Eşti foarte curajoasă şi îndrăzneaţă. Şi frum oasă...
-M u lţu m e sc !
- Vrei să pleci, nu?
- Da. îm preună cu tata...
- N u cred că acest lucru va fi posibil, spuse ea, cu un zâm bet frumos.
- Ştii dacă e viu?
- E. D ar nu cred că va mai trăi până mâine...
- Rada, lasă-ne!
Fata se opri, lăsând evantaiul jos.
- Dar...
- Ieşi acum!
R ăm aseră singure.
- U nde îl ţine?
- N u departe de aici, îi răspunse Y asm ine. D ar nu vei reuşi să ajungi
la el, e im posibil, acolo sunt foarte m ulţi oam eni. P lătiţi, sclavi.
 - Este în capătul curţii de la intrare, nu?
- A i ochi buni. E acolo. O scară coboară sub păm ânt şi duce la unele
încăperi unde dorm sclavii şi gărzile. în capătul lor este închisoarea...
- Ai fost vreodată acolo?
- N u eu, dar unele dintre sclavele mele merg acolo pentru a se vedea
cu unii dintre paznici. Ele l-au văzut pe tatăl tău acolo!
- Le-ai întrebat?
- Da. C hiar dacă eu stau în harem , ştiu tot ce se întâm plă afară. Şi
în partea cealaltă a casei. Şi pot ieşi ori de câte ori vreau!
- T e lasă să ieşi?
Isabell o privi cu speranţă.
- N u, nu sări aşa, pe tine nu te va lăsa să ieşi niciodată. L-ai atacat,
acum p aza ta a sporit. Şi ai evadat o dată din casă. Ţ i-am spus doar p en­
tru a te linişti!
- C rezi că o pot face? T ata este aici şi-l va ucide!
- Probabil. Isabell, vrei să pleci?
-D a !
- A tunci te voi ajuta!
- D e ce?
E a o privi foarte serioasă.
- Pentru că ştiu foarte bine că-1 urăşti. Şi-l vei ucide într-o zi şi eu
n-aş suporta asta. A şa că mai bine să pleci de aici..
- D ar dacă află, vei fi pedepsită!
- N u va afla, zise ea sigură pe sine. Mâine...
- T rebuie să fie în seara asta, zise Isabell.
Y asm ine se ridică. V ălurile sale o făceau să pară o regină.
- D e ce în seara asta? Pentru că e duelul?
- Da. A tunci voi avea o şansă. Te rog!
- V oi încerca. D ar trebuie să fii foarte atentă şi dacă vei fi prinsă...
- N u voi spune niciodată că tu m -ai ajutat. îţi jur!
îi luă mâna.
- N u-m i m ulţum i, nu o fac dezinteresată. îl vreau pentru mine,
vreau să fiu soţia lui A red şi să-i nasc copiii.
- N u ai nici un copil?
- Nu. D ar voi avea.
- Şi N azira?
- N ici ea. D ar fereşte-te de ea, este periculoasă şi nu se teme de nimeni
decât de stăpânul Ared şi de Jamil. Dacă te prinde, nu ştiu ce va face...
- M ulţum esc!
 - în seara asta, sclava m ea, o fată arabă înaltă cât tine va veni aici.
Ha îţi va arăta ce ai de făcut, să o asculţi. Şi scapă de R ada după apusul
soarelui!
Y asm ine se strecură afară şi Isabell privi după ea.
- Stăpână...
- Ce mai e? se răsti ea nervosă.
- Să nu o ascultaţi pe Y asm ine, şopti ea.
- D e ce nu?
- Pentru că ea este favorita stăpânului. Cred că m oare de gelozie şi
ar face orice pentru a scăpa de tine!
- Y asm ine nu este rea!
- N u ai trăit într-un harem, stăpână, zise ea. Pentru că aţi fi ştiut că
aici fem eile sunt foarte rele şi posesive. Pentru dragostea şi favorurile
stăpânului ar ucide. N imic nu le-ar putea opri să o facă dacă ar crede că
poziţia lor este am eninţată. Şi acum , aţi fost pedepsită. Poate ea crede
că nu m ai sunteţi în graţiile stăpânului şi v-ar arunca în gura lupului...
- Ai ascultat pe la uşă, ticăloaso?
-E u ?
Fem eia negă, speriată că Isabell avea să o lovească.
- D ar nu am încredere în ele, spuse ea, pentru a se apăra. Nu atunci
când sunt atente şi bune. A m auzit vorbe..
- D espre ce?
- D espre Yasm ine. Se pare că are m are putere aici. Şi este foarte b i­
ne inform ată. Şi destul de liberă. Se duce în bazar. Iese.
- Ştiu asta!
- Şi de ce v-ar ajuta?
- N u m ă ajută în nici un fel, răspunse Isabell. D eci ai ascultat la uşă...
- Puţin, zise ea.
- A r trebui să-ţi dau o bătaie soră cu m oartea, ticăloaso ce eşti. D e
ce asculţi pe la uşă?
- Pentru a vă apăra, stăpâna m ea, numai pentru asta. Nu o ascultaţi.
Nu vă duceţi...
- Gura!
- V ă va ucide de data asta şi eu pe cine voi mai sluji? D acă Jam il a-
flă că vreţi să ieşiţi de aici, atunci m oartea vă paşte. D e data asta stăpâ­
nul nu vă va m ai ierta aşa uşor...
- U şor? A cum a fost uşor? U ită-te la spatele meu.
- A sta nu e nimic, zise ea. L a fosta m ea stăpână, una din fete a în ­
cercat să-l ucidă cu un ciob pe stăpân. E ra nebună, săraca.
 -Ş i?
- A fost arsă de vie în curte.
Isabell sim ţi un fior rece traversând-o.
- N u-m i pasă!
- N u spune asta, nu...
- D acă spui cuiva ce ai auzit, îţi frâng gâtul ca unui pui, ai înţeles?
- Da, stăpână!
Palidă, R ada se trase lângă pat.
- A cum fă-m i vânt, m i-e cald. Şi nu mai vorbi degeaba!
Isabell începu să facă planuri. M ii şi mii de variante, care mai de ca­
re mai reale. încerca să găsească planul perfect pentru a scăpa îm preu­
nă cu tatăl ei. Spre seară, R ada plecă, la porunca ei. Şi ea se îm brăcă
singură cu un pantalon negru şi o bluză la fel. îşi prinse părul scurt sub
un batic tot negru şi îşi prinse un iaşm ac peste faţă, sim plu, fără broderii
sau bijuterii. îţi scoase toate bijuteriile pe care le avea, cerceii şi brăţă-
rile. Se încălţă cu papucii de m ătase neagră, fini, şi aşteptă.
D ar nu avu m ult tim p de aşteptat. D upă apus, o fem eie intră la ea.
N u o recunoscu.
- Stăpâna m -a trimis!
- Ştiu. C e trebuie să fac?
- A fară este un coş. îl poţi duce? întrebă fem eia îm brăcată ca şi ea
în negru.
-D a !
- E greu şi e plin cu m âncare stricată.
- D eştept plan!
Ieşiră şi ea ridică coşul. Fata luă alt coş şi se îndreptară spre o mică
uşă ascunsă de un copac. A jutorul lui Jamil, tinerelul care nu vorbea a-
proape deloc, aruncă o privire spre coşuri şi le deschise uşa. Apoi, după
ce ele ieşiră, o închise la loc. Şi Isabell îşi simţi inim a bătând nebuneşte.
- H olul ăsta duce spre curte, explică fata. Şi uşa asta în holul princi­
pal, apoi în curtea interioară. D ar noi nu avem voie acolo, aşa că mergi
pe aici, după mine!
Vorbeau în şoaptă şi ajunseră sub arcada qu o uşă deschisă. Curtea.
De unde era, vedea poarta m are închisă şi doi cai. E rau doi cai acolo,
legaţi.
- Trebuie să mergi înainte, îi spuse fata, dar ea nu m ai auzea. Ciuli
urechile şi auzi săbiile lovindu-se. începuse. Lăsă coşul jos.
Şi se întoarse spre uşa pe care i-o arătase fata.
- Ce faci?
 - De aici m ă descurc. M ulţum esc!
- Dar...
- Du coşul, apoi vino şi după ăsta. Pleacă!
Isabell alergă spre uşă. O deschise şi strecură capul prin ea, privind
dincolo. Partea aceasta a casei o cunoştea foarte bine. Se strecură afară,
mergând foare aproape de perete, fiind nimic mai m ult decât o umbră
pe pereţii albi, lum inaţi de lăm pi. Se ascunse apoi după ghivecele cu
flori bogate. In genunchi, se târî printre plante, auzind, fără să vadă,
cum săbiile se loveau una de alta.
Ridică capul, atentă la fiecare m işcare din jurul ei. La etaj erau oa­
menii lui A red. O parte erau retraşi pe lângă pereţi. Şi o parte îl păzeau
pe Santos. îl văzu legat de un stâlp de piatră din capătul opus. Avea
mâinile legate sus, căm aşa de pe el era ruptă şi m urdară şi era legat la
gură. Strânse pum nii, furioasă.
A red şi N icky se duelau în m ijlocul curţii. Lum ina făcliilor transfor­
ma noaptea în zi. Şi ei dansau unul în jurul altuia. C ăm aşa lui Ared era
pătată la um ăr şi ea zâmbi, bucuroasă. Spera să-l doară îngrozitor.
- Lupţi destul de bine!
N icky zâm bi. Ared era obosit. M işcările lui erau îngreunate de acea
rană pe care o avea la um ăr şi tânărul francez nu putu decât să m ul­
ţumească cerului pentru acea şansă. Acea şansă care-i m ărea lui şanse­
le. Poate onorabil ar fi fost să am âne duelul până A red s-ar fi vindecat
dar aici nim ic nu era normal sau onorabil. Poate doar prezenţa unui arab
îm brăcat în gri şi cu faţa de şoim , care-şi spunea medic. M ihai stătea a-
lături de el îm preună cu Surdul, care avea ochii cât cepele, urm ărind cu
jum ătate de privire duelul şi cu cealaltă studiind locul. îşi ţinea m âna pe
tocul pistolului pe care trebuia să-l folosească la tim pul potrivit. Dar nu
acum, când prietenul lui era în avantaj.
- D ar oboseşti repede, adăugă N icky, fandând cu putere.
- N u poţi să-ţi ţii gura? întrebă A red, printre dinţi, ferindu-se la tim p
de lovitura puternică a lui N icky.
A cesta râse scurt şi atacă din nou. Lovi spre pieptul lui Ared, dar nu
ajunse. Sabia îi fu oprită şi arabul se lăsă în jos, alunecând spre stânga.
Se ridică din nou, schim bând mâna.
- Eşti sigur că dreapta e bună?
Nu-i răspunse. Se avântă spre el şi atacă ca un nebun. Lovi atât de
tare încât N icky se dezechilibra şi căzu pe spate. Sabia îi alunecă din
mână. N u se aşteptase la o aşa putere în braţul rănit al adversarului său.
Sabia lui A red se ridică, pentru a da lovitura finală.
 - N u azi!
Sabia lui N icky o pară la tim p. D ar nu era ţinută de el. Isabell pară
lovitura şi atacă agilă. D estul pentru a-i oferi lui N icky posibilitatea de
a se ridica. F ără armă, însă.
- Isabell?!
- S urprins? întrebă ea, atacând fără milă, forţându-1 să se apere şi să
o apere în acelaşi tim p. N u voia să o rănească.
- C e faci?
- C e ar fi trebuit să fac din prim a zi în care te-am văzut, strigă ea,
atacând fără oprire.
L upta foarte bine, ferm ă pe picioare, cu lovituri exacte şi se m işca
foarte repede, alunecând constant din faţa lui, într-o parte şi-n alta. Nu
reuşea să o opreas'că locului şi să o dezarm eze. Şi ea nu-1 lăsa să respire.
Pata de pe căm aşa lui se lăţea m ereu, acum ajungând până la cot. Sân­
gele în să nu o opri.
- O preşte-te!
Ea zâm bi şi se răsuci. A runcă sabia lui N icky şi se rostogoli într-o
parte, strâm bându-se de durere din pricina spatelui rănit.
- L uptă excelent, nu crezi?
N icky atacă din nou. Pară o lovitură a lui A red şi ridică braţul, ţin-
tindu-i capul. A cesta se feri şi lam a trecu la doi m ilim etri de ochiul lui
stâng. N icky se trase înapoi, pentru a respira adânc. A red făcu la fel, ig ­
norând sângele de pe braţ. îşi şterse cu m âneca cealaltă transpiraţia de
pe faţă şi ridică sabia.
- N u ştiu cum ai scăpat...
- M ereu voi scapă de tine, prom ise Isabell, din spatele lui Nicky,
privindu-1 în ochi pe Ared.
- N u m ai departe, prom ise el.
- Z ău?
Surdul întâlni privirea lui N icky şi scoase pistolul. N im eni nu-1 ob­
servă. R idică arm a şi trase un foc în aer. Şi ochii tuturor se îndreptară
spre el. în clipa urm ătoare se auzi o bubuitură care zgudui casa din te­
melii. A red ridică braţul, cerându-le oam enilor săi să vadă ce se întâm ­
plase. U n nor de fum intră pe holul larg de la intrare şi năvăli în curte.
Apoi se ridică spre cer.
- A ţi fost voi?
- V om arde casa asta din tem elii, prom ise N icky, atacând din nou.
L upta deveni şi mai înverşunată. H akim se năpusti spre martorul lui
N icky, Surdul. A cesta scoase sabia, atacând. M ihai se trase într-o parte,
atent la ce se întâm pla şi ferindu-se de focuri de arm ă rătăcite. Ezita să
se am estece, la urm a urm ei, nu era lupta sa.
Isabell se feri de un arab care alerga spre ieşire, de unde se auzeau
strigăte şi alergă spre tatăl ei.
- Se va term ina!
G lasul lui A red se auzi peste tot acel zgom ot. Fum ul începuse să
dispară. Şi săbiile lor erau una la gâtul celuilalt. A red ţintea spre gâtul
lui N icky în tim p ce sabia acestuia se afla la două degete de ochiul lui
Ared, un pas să fi făcut unul dintre ei şi m oartea ar fi apărut. Nim eni nu
se mai m işcă. H akim se opri odată cu Surdul. Isabell, ajunsă la ju m ă­
tatea distanţei^ se opri şi ea. M ihai se desprinse de peretele unde era şi
făcu doi paşi în faţă. D eschise gura să spună ceva, dar cuvintele îi m u­
riră pe buze. Tim pul părea să fi murit.
- încetaţi!
Din mii şi m ii de glasuri, Isabell îl recunoscu pe acesta. Şi ochii i se
umplură de lacrim i. Din fum apăru o fem eie. Ireală la început, ea prinse
formă şi chip pe m ăsură ce păşea. Purta haine sim ple şi părul lung şi
blond îi încadra chipul. Sub lum ina făcliilor, num ai ochii îi străluceau.
Se opri aproape de ei şi N icky întoarse capul.
- Mamă!
M argot de Clerm ont părea o apariţie fantastică, m ult deasupra o a­
menilor.
- O priţi lupta!
A hm ed, cu vocea lui uscată de vânturile Saharei, ridică braţul, parcă
oprind un război. Oam enii săi se retraseră im ediat şi corsarii lui Santos
rămaseră fără adversari. N ici o sabie nu mai atingea o alta, nici una nu
mai lupta contra celeilalte în afară de ale celor doi tineri. N ici unul din­
tre ei nu ceda.
- L ăsaţi săbiile! porunci M argot, ca un general.
- E un duel, mamă!
- N u-ţi vei ucide fratele! zise ea.
A red îl scăpă din priviri pe N icky pentru a se opri asupra acelei
femei m ândre care oprise totul. O chii lor se întâlniră. Şi el văzu zâm be­
tul ei fericit şi două lacrim i mari alunecând pe obrazul el alb.
Scăpă sabia din mână. D eschise gura să întrebe ceva, dar nu reuşi. N u
se mişcă pentru că Nicky nu coborâse arma. D ar A red nici nu o mai văzu.
O vedea numai pe acea femeie. Inim a lui începu să bată mai repede.
-C u m ?
 - N u te m işca dacă vrei să m ai trăieşti, strigă N icky, fără să înţelea­
gă nim ic decât că avea un duel de terminat.
- Fiule, lasă sabia şi ascultă, îi ceru Robert de C lerm ont, venind în
spatele lui.
El privi peste um ăr spre m am a lui, apoi spre tatăl său. Acesta, n e­
schim bat, cu părul negru prins la spate şi ochii negri ca ai săi, părea
trist. îşi puse m âna pe um ărul lui şi îl îndem nă să se retragă. Nervos,
aruncă sabia.
- C um adică este fratele m eu? se răsti el.
N im eni nu-i răspunse. Şi Isabell alergă spre tatăl ei. A hm ed veni să
0 ajute să-l elibereze. Corsarul respiră adânc când legătoarea care-i aco­
perea gura îi fu îndepărtată. H akim veni şi-i scoase cătuşele de fier ca­
re-i ţineau prizoniere braţele.
- A m încercat să-ţi spun...zise Santos, sprijinindu-se de Hakim. Nu
m-ai lăsat...
El striga la Ared. A cesta întoarse capul, parcă prin vis.
- O chii tăi şi rubinul. Fiul tău...D ucesă!
E a dădu din cap.
- A drien!
- C ine e Adrien? întrebă N icky.
- El este fiul m amei tale cu Filip!
N icky zâm bi, amuzat. R idică mâna.
- A ţi înnebunit? El nu poate fi...
- Este. Este fratele tău, zise M argot. Am avut un fiu, despre care am
crezut că a murit. Iartă-mă, Nicky, nu am spus la nimeni acest lucru...eu şi
Santos am decis că era mai bine să păstrez secretul. A m crezut că era mort!
A red făcu un pas înapoi. Privi spre Santos, rănit şi m urdar, suferind.
Isabell îl ajuta, plină de dragoste. Şi Nicky. R idicase sabia să-l omoare.
De m ai m ulte ori. Aproape reuşise. L-ar fi ucis. Şi pe Santos. V ederea
1 se îm păienjeni. în loc de feţele lor, vedea umbre. îşi apăsă ochii cu de­
getele, pentru a se trezi din acest coşmar. M am a lui. Şi Isabell. Se
învârteau în jurul lui. Căzu.
- Ared!
A hm ed îi puse mâna pe frunte, dar el i-o îm pinse la o parte.
- N u ...
- Ai febră, zise el. Şi rana asta sângerează...
- C e am făcut? şopti el. L -aş fi ucis. Şi pe ea. A m rănit-o. Şi Santos.
Din vina mea...
 M argot se apropie de el pentru prim a dată după foarte m ulţi ani. Dar
bărbatul mai înalt cu m ult decât ea, cu ochii verzi şi turbanul alb, cu tră­
sături frum oase şi fine, dar puternice, nu mai avea nim ic din copilul de
câteva luni pe care ea îl văzuse pentru ultim a dată într-o zi caldă de
iunie. U n îngeraş m ititel cu părul negru.
M âna ei îi atinse chipul, într-o m ângâiere suavă. O chii lui mari se
ridicară spre ea şi căzu în genunchi la picioarele ei. C u lacrim i în ochi,
îi sărută poalele rochiei ca pe ale unei sfinte.
- Iartă-mă!
- Fiul meu!
Fem eia îşi îm brăţişă copilul pierdut, lăsându-se alături de el.
- A m greşit, fiule! spuse A hm ed, ajutându-1 să se ridice. E a a gre­
şit... fem eia nu ştia adevărul.
- Fem eia aceea, care te-a crescut, era ignorantă, zise M argot.
- N u m ai contează acum ...şopti el.
- Richard, adu-1 pe Abdul sus, imediat. H akim , ajută-1 pe Ared să
urce. Pune sclavii să ajute răniţii, A bdul îi va vedea m ai târziu. Vreau
să fie reparată poarta şi zidul. Până m âine pune pază grea la poartă, să
oprească pe oricine încearcă să intre...
Ared plecă m ergând fără ajutor, dar urm at îndeaproape de Hakim.
Ahmed, bucuros, îm părţea porunci, fără să-i pese prea tare că zidul d in
faţa casei şi poarta fuseseră distruse pe o bucată bună. Se întorsese a-
casă şi asta com pensa toate celelalte lucruri.
- Bună seara, M argot!
-M ih a i? !
A cesta decise că era m om entul să se apropie.
- C lerm ont, arăţi la fel...
- Şi tu!
Scuturându-şi hainele, cu toate că erau im pecabile, acesta trecu
zâm bitor prin faţa lor.
- Băiete, a fost o luptă pe cinste! zise el, bătându-1 pe um ăr pe N i­
cky. Felicitări!
- D a ...
Fiul lui M argot nu privi spre el, ci spre Isabell. Fata sări în braţele
lui, strângându-1 fericită.
-A h !
N icky dădu drum ul la strânsoare, atent.
- C e ai?
- N im ic! spuse ea repede, prea m ândră pentru a se plânge.
 D ar el îi ridică haina.
- A cel ticălos te-a lovit! spuse el, dând să se repeadă spre scări.
- N u contează acum , zise ea, oprindu-1. S unt bine, tata este bine şi
tu eşti aici. Ascultă-m ă!
F ără să fie convins, N icky o strânse în braţe. A runcă o privire spre
m am a lui, care urca scările cu A hm ed, şi oftă.
- T ată, eu nu ştiu ce să spun, zise el încet.
- V om vorbi m âine, zise ducele. M ihai, stai aici?
- A m casa m ea în oraş, nu departe. Dacă doriţi să m ă onoraţi cu o
vizită... sau, poate, pot să vă ofer găzduire în seara asta...
- E u vreau să m erg, zise Isabell repede.
- D raga m ea, tu nu poţi pleca de aici, este îm potriva legilor noastre,
zise M ihai foarte am abil. Eşti fem eia lui Ared!
- N u sunt fem eia nim ăn u i!
- C red că cel mai bine este să stai aici, alături de tatăl tău, interveni
Robert. A re nevoie de odihnă, au fost zile grele pentru toată lumea.
îm bufnată, fata nu avu ce face decât să accepte. Se întoarse spre ta­
tăl ei. R ichard apăru im ediat.
- D oam nă, cam erele au fost pregătite, zise el foarte atent. Pentru toţi
oaspeţii...
- M ulţum esc. Fostele m ele cam ere sunt curate? T ata are nevoie de
odihnă.
- R ada este deja acolo, vă aşteaptă. D om nule duce, vă rog!
R ichard îi însoţi sus. Şi Isabell intră în apartam entele în care stătuse
nu cu m ult tim p în urm ă. N icky şi Santos o însoţeau.
- Stăpână, am pregătit apă pentru baie pentru tatăl tău!
- A du de la bucătărie ceva tare de băut şi ceai fierbinte. Şi mâncare.
G răbeşte-te!
F ata ieşi alergând.
- T e-ai schim bat m ult, râse uşor Santos, aşezându-se pe un scaun.
- C rezi, tată?
- Da, prinţesă. Com anzi sclavilor ca o m are doam nă. V orbeşti araba
m ai bine!
- Ţ ara asta m -a schimbat!
- Ţ ara asta schim bă pe oricine şi nu numai în bine, zise N icky. Să
te ajut cu baia?
- D race, dacă nu pot să m ă spăl singur înseam nă că am murit, zise
el intrând în cam era alăturată.
Isabell se întinse pe pat.
 - Sunt m oartă de obosită!
- O noapte de som n te va ajuta.
- N icky, m ulţum esc, zise ea sincer.
- Pentru ce?
- Pentru că ai venit după m ine, pentru tot ce ai făcut!
- N u am făcut m are lucru, draga mea, zise el, luându-i mâinile. A ş
fi venit după tine până la capătul păm ântului...
- Ştiu. Şi eu aş face la fel.
- Te iubesc, Isabell, zise el, m ângâindu-i faţa cu două degete. Şi te
voi duce acasă!
- E tot ce vreau.
închise ochii, bucurându-se de atingerea lui. Pe neaşteptate, îl trase
aproape de ea şi-l sărută. U im it, el o sărută tandru.
- Copii...
T resăriră, speriaţi. Santos intră înapoi, înfăşurat cu un halat pe care
îl găsise acolo.
- Tată!
- Ai term inat aşa repede?
- M -am grăbit, pentru că m or de foam e, zise el. U nde e fata aceea?
- Vine!
N icky nu reuşi să-şi ştergă zâm betul larg care-i lum ina chipul. Când
Rada intră cu alte două sclave cu m âncarea, el nu reuşise încă să-şi ia
privirea de pe chipul frum os al fetei. Celelalte două fete ieşiră şi Rada
rămase să-i ajute. Puse m âncarea pe o m asă şi trase trei scaune alături.
- Să m âncăm , propuse ea veselă. Ai adus vin?
- A m adus. Richad a p rim it poruncă să vă dea tot ce doriţi. Mai ales
ţie, stăpână. V -am adus hainele din harem.
-D a ?
- Şi bijuteriile. Sunt dincolo. M âncarea e bună?
Santos dădu din cap în sem n că da şi Isabell râse.
- C ând plecăm acasă?
- N u ştiu, răspunse el, trebuie să vorbesc cu M argot şi cu băiatul...
- C are băiat?
- Ared!
- T ată, de ce vrei să vorbeşti cu el? Nu...
- F iica mea, a greşit faţă de noi, dar eu nu sunt fără d e pată şi nu pot
arunca cu pietre în el. Şi tatăl lui a fost fratelel meu...
- N u eraţi rude!
 - N u contează. Filip a fost ca şi fratele meu şi am o datorie faţă de
fiul lui. îl voi ierta pentru toate astea!
Isabell îm pinse scaunul înapoi.
- Nu pot crede că spui asta, tu, după ce ţi-a făcut, după ce mi-a făcut mie!
- Isabell are dreptate, întări şi N icky.
- Şi ce ai vrea să fac acum ? se răsti el. Să-l provoc la duel din nou?
Să m ă lupt cu el pentru că te-a răpit?
- Aş fi preferat asta decât să te văd aşa de resemnat, se răsti ea. Poate...
D ar se opri brusc, realizând ceea ce spusese. U n nou duel era ulti­
mul lucru pe care-1 dorea acum . îşi îm brăţişă tatăl cu disperare.
- Iartă-mă!
El îi m ângâie părul scurt.
- De ce l-ai tăiat?
- N u vreau să vorbesc despre asta acum. Nu vreau...
- C red că cel mai bine ar fi să te culci puţin. N icky, vino... părinţii
tăi au să-ţi vorbească, cred!
Santos îşi strânse fata în braţe, apoi o sărută pe frunte. Şi ieşi. Nicky
îi sărută şi el m âinile cu dragoste şi ieşi, cu toate că şi-ar fi dorit să ră­
m ână alături de ea.

14.
argot nu se mai sătura să privească chipul fiului ei pierdut.
M ulţi ani trecuseră. A ni în care îl plânsese în tăcere, ascunsă.
Nu pentru că trecutul ei era necunoscut familiei sale, dar pentru că ale­
sese să păstreze taina asupra acelei naşteri. Pentru că durea încă.
A cum , privindu-1 adorm it, cu un arab alături, care îi îngrijea rana de
la braţ, nu putea să nu fie m ândră. A red părea un am estec între ea şi F i­
lip şi dragostea care-i unise odată, dem ult, acum era în faţa ochilor ei.
îl iubea pe Robert, soţul ei, dar F ilip păstrase m ereu un colţ din inim a
ei, unde ea îl închisese. Nu-1 m ai iubea. D ar sentim entele tinereşti pe
care le sim ţise pentru el erau acolo. Şi Ared. Adrien.
închizând ochii îşi aducea am inte lungile ore ale prim ei sale naşteri.
O noapte întreagă suferise pentru a aduce pe lum e băiatul lui Filip.
M oştenitorul lui. Sânge din sângele lui. Când îl văzuse pentru prim a d a­
tă, Filip plânsese. Un om atât de puternic ca el, un corsar neînfricat, îşi
strânsese fiul în braţe cu infinită grijă şi vărsă lacrimi.
 - D oam na mea, au fost pregătite cam ere dacă vrei să te odihneşti!
sugeră A hm ed.
- Nu, voi sta alături de el!
- V a dorm i toată noaptea! zise Abdul. O pium ul pe care i l-am dat
induce som n profund. D ar nu m -a ascultat, i-am spus că are nevoie de
odihnă şi să nu forţeze braţul. A cum Richard o să-şi bată jo c de mine
pentru că am ju rat că nu va avea febră...
- C um s-a rănit la braţ?
- Păi...
- V orbeşte adevărul, zise A hm ed.
- N u am văzut, dar Jam il m i-a spus că stăpâna Isabell a făcut asta,
zise el încet. C u un foarfece!
- L -a rănit o fem eie?
- E a nu este o sim plă fem eie, zise Abdul, legând rana. A evadat...a
ajuns în port. A llah ştie ce ar fi păţit dacă stăpânul nu ar fi ajuns-o din
urmă... m oartea ar fi găsit-o pe una din corăbiile alea blestem ate ale
francezilor..
- D ar o să-i treacă, nu?
A bdul privi spre fem eia aceea incredibil de frum oasă, cu ochii mari
şi verzi şi chipul descoperit care-1 privea în ochi, aşa cum fem eile nu o
pot face.
- R ăspunde m am ei fiului m eu, Abdul.
- M am a?!
- D e când tu pui întrebări oaspeţilor mei de seamă, câine? se răsti
Ahmed.
- Stăpânul se va vindeca com plet. Am cusut iar rana şi am legat-o.
D ar nu trebuie să mai lupte sau să facă efort cu braţul. A m zis!
- A cum pleacă şi te vom chem a dacă avem nevoie de tine!
A bdul lovi aproape podeaua cu fruntea şi ieşi.
M argot atinse fruntea lui Ared.
- M erg să văd dacă toate au fost făcute după poruncile mele. Dacă
ai nevoie de ceva, un sclav este dincolo de uşă.
- M ulţum esc!
Se aşeză alături de fiul ei, sprijinindu-şi capul de o pernă. Fără să îşi
ia privirea de la el. G ăsea m ii de lucruri care-i am inteau de Filip. D upă
mai bine de două ore, o fură somnul.
C ând se trezi, razele soarelui pătrundeau prin ferestrele larg deschi­
se. Şi A red o privea, rezem at într-un cot. Părea nehotărât şi stingher. Nu
ştia dacă să se apropie sau să stea departe. Ea zâmbi.
 - V ino, fiul meu!
învins, îşi plecă capul, aşezându-1 în braţele ei deschise. M argot
simţi lacrim ile inundându-i ochii verzi.
- M ă vei putea ierta vreodată? întrebă el.
- D um nezeule, Ared, nu am nim ic să-ţi iert!
- D ar am adus m ultă durere în fam ilia ta. Am atacat un om nevino­
vat, am răpit-o pe fina ta, am pedepsit-o. Şi ştiu că voi, europenii, aveţi
alte legi şi obiceiuri. D ar nu vreau să m ă urăşti...
M argot îl privi în ochii.
- E u nu am nim ic să-ţi iert. D ar poate sunt persoane cărora le dato­
rezi scuze. Santos. Şi mai ales Isabell.
- M ă urăşte!
- A cum , da. D ar tim pul îi va vindeca rănile şi va înţelege. A cum stai
alături de m ine... am m ulte de povestit!
El o ascultă şi se aşeză alături de ea, luându-i m âna plin de dragoste.
- A şa e, spune-m i despre tine, despre viaţa ta...
- Ştii că sunt sora lui M ihai?
-D a .
- Ţ i-a spus?
- Da. M ihai şi eu suntem prieteni, îl cunoaşte pe tata de m ult timp.
A vem afaceri îm preună. C om erţ cu tot felul de lucruri pe care el le adu­
ce din capitala im periului, Istanbul.
- Tatăl m eu a iubit-o un tim p pe m am a mea, dar interesul pentru ea
a scăzut repede. Bunicii m ei s-au întors acasă, la M arsilia, din Istanbul,
şi aici m -am născut eu. M am a m ea n u a trăit m ult tim p şi tata, o dată li­
ber, s-a recăsătorit cu A lberta, m am a lui M ihai. O fem eie răutăcioasă,
explică M argot, neavând am intiri plăcute despre ea.
- A m văzut-o odată. N e-a blestem at în lim ba ei şi a plecat să se roa­
ge pentru sufletul lui M ihai.
- Stă cu el?
- C ând am fost eu la Istanbul, era în casa lui.
- Să lăsăm asta, A lberta nu e im portantă. Când am îm plinit şapte­
sprezece ani, bunicul m eu m -a luat pe m are pentru ultim a dată, spre
N eapole... când urm a să n e întoarcem , trebuia-,să plec la Paris, pentru a
mi se căuta un pretendent potrivit. Bunica mea avea o singură dorinţă,
să m ă vadă căsătorită. A şa că, plecând pe mare, m ă bucuram de ultim e­
le zile de libertate. A colo, pe corabie, l-am întâlnit pe tatăl tău, Filip
Norland.
- F ilip N orland! repetă A red, parcă num ai pentru a vedea cum sună.
 - M -a făcut să m ă îndrăgostesc de el. Era ferm ecător, frum os, şopti
ea m elancolică. Semeni foarte m ult cu el, dragul m eu, spuse ea, atin-
gându-i faţa cu un deget. A celaşi păr, form a feţei şi gura.
- D ar am ochii tăi!
- Ochii da. A r fi fost nedrept altfel, râse ea veselă. Când tu te-ai născut,
pe mare, am crezut că nu avea să mai simt niciodată o astfel de fericire.
Numai că destinul a fost crud cu noi, şopti ea. Te-a luat de lângă mine!
- C um ?
- Tatăl tău avea un duşm an, fratele lui vitreg era cel mai m are d u ş­
man al lui. Şi îşi jurase să-l distrugă în orice mod. A şa că te-a răpit de
lângâ m ine, dar nu a îndrăznit să te ucidă. A vea alte planuri, dorea să
ne atragă într-o cursa, folosindu-se de tine, dragul meu. Te-a dus pe
acea insulă, despre care Fatim a, fem eia care te-a crescut ţi-a spus...
- A colo unde ea a fost adusă pentru a avea grijă de mine!
- A colo, spuse M argot. D ar când am ajuns, coliba ardea ca o torţă.
N u am m ai găsit decât asta!
M argot scoase un m ic lanţ de aur care avea legat la el un medalion.
Părea foarte vechi.
- E ste o am uletă pe care tatăl tău a găsit-o dem ult, un lucru care-i
purta noroc...
- A fost a m ea?
- P entru noroc. Ţi-a căzut în acea noapte de la gât. A m găsit-o în
coliba arsă.
- D ar nu m i-a purtat noroc...
- D im potrivă, poate asta te-a ajutat noaptea aceea, te-a ţinut în viaţă
anii care au venit şi te-a făcut bărbatul care eşti azi!
- Şi Santos? Corsarul?
- Santos este cel mai bun prieten al meu, el e om ul care mereu m -a
ajutat şi l-a ajutat cum a putut pe tatăl tău, ori de câte ori a fost n ece­
sar... este cel mai loial om pe care cunosc. Oh, A drien, iubitul meu,
dacă lucrurile ar fi stat altfel...
El o îm brăţişă.
- A vem o nouă şansă.
- A şa e. Ared, tată tău...
- Ştiu că a murit!
-Ş tii?
- A m sim ţit-o din glasul tău. D in felul în care vorbeşti despre el. A
fost ucis?
- Da, de duşm anul lui, unchiul tău, Peroux.
 - T răieşte?
- N u, nu m ai trăieşte. A m urit cu m ult tim p în urm ă şi tatăl tău a fost
răzbunat într-o zi fatidică în care R obert şi Santos m i-au salvat viaţa...
- A tunci va trebui să le m ulţum esc pentru ce au făcut...
- N u e necesar. N u vreau să m ai pleci vreodată de lângă mine. A m
atâtea să-ţi spun, despre mine, despre fraţii tăi. M arie şi Gabriel sunt pe
corabie, vor fi bucuroşi să te cunoască.
- Ei da. D ar N icky m ă urăşte şi are dreptate.
- N icky este încăpăţânat. V a trece un tim p până te va accepta, dar
nu lăsa asta să ne um brească fericirea. Azi ţi-ai regăsit familia!
- M am ă!
N iciodată nu mai spusese acest cuvânt şi acum nu mai reuşea să se
oprească. A r fi vrut să-l strige cât de tare putea. Să fie auzit de toată lu­
mea. M argot um plea un gol pe care nimic nu reuşise să-l umple. Şi era
atât de frum oasă. D e ireal de frum osă. O chii ei mari păreau să strălu­
cească. E ra fină şi elegantă, cu părul lung, prins sim plu la spate.
E ra răspunsul la rugile lui. E ra ceea ce visase. Şi m ai m ult decât a-
tât. A vea o strălucire în ochi care părea să-l asigure că totul era bine.
C ât de m inunat ar fi fost să crească alături de o aşa fem eie?!
 1.

ei doi câini ai lui G abriel se învârteau în jurul lui Isabell, cău ­

tând de mâncare. Plictisită, fata le aruncă bucăţi de cam e, mici,
pe care ei le aşteptau nerăbdători. A şezată pe un scaun larg, cu perne în
jurul ei, stătea afară, la soare. D om eniul Clerm ont era locul cel mai fru­
m os pe care-1 ştia. Pădurea din ju ru l castelului părea desenată, fiecare
copac fiind o frum useţe a naturii. Brazii înalţi şopteau unul cu altul în
bătaia vântului. Cerul de vară se colorase aşa cum îi plăcea, în albastru
pur, lim pede, brăzdat ici colo de nori mari şi pufoşi, care păreau să te
îm bie să-ţi aşezi capul pe um erii lor, pentru a te purta spre cele mai fru­
m oase vise.
Privind cerul, Isabell oftă. M âncarea din faţa ei nu-i trebuia, chiar
dacă bucătarii se întrecuseră pe ei în pregătirea ei. B ucăţi mici de cam e
de prepeliţă, vânat prins de dim ineaţă, peşte şi fructe. Un buchet de flori
colorate decorau m asa albă, pe care se întindeau platourile din care ea
gustase prea puţin.
M ai aruncă o bucată de pui rum enit câinilor, mai departe, de data
asta şi se am uză când aceştia alergară după ea, prin iarba deasă şi print­
re flori m ărunte.
- D e ce plictiseala asta?
M âinile lui Nicky se odihniră pe umerii ei obosiţi. O m ângâiară tan­
dru, făcând-o să ofteze.
- C um a fost?
- M -am întors mai repede, zise el, aşezându-se pe celălalt scaun.
Calul nu s-a bucurat...
- A tunci de ce nu ai mai stat?
- M i-era dor de tine!
- Zău? întrebă ea cu un zâmbet. Călăritul este una din pasiunile tale...
 - M ai nou, am o altă pasiune. Zi, prinţesă, de ce eşti aşa tristă?
- S unt plictisită, cum ai zis tu...
- Poate şi asta. Dar ochii tăi ferm ecători sunt plini de tristeţe. Ţi-e
dor de m are?
-D a !
R ăspunsul ei veni prea repede, prea direct şi el o privi atent.
- De ce îm i ascunzi adevărul? M ereu am fost prietenul tău, confident.
- E ram copii, atunci!
- C ontează? Crezi că aş putea să te scot din inim a m ea?
-J u ri?
- Jur că m ereu vei fi aici, zise el, atingându-şi inim a. M ereu...
îi luă m âna.
- U nde e vechea Isabell? întrebă el, după o clipă de tăcere.
Ea suspină, greu.
- S-a pierdut undeva în A lger, m urm ură ea.
- Şi se va m ai întoarce la m ine?
Isabell se ridică, repede.
- Poate chiar a m urit, undeva, departe de toţi. A u ucis-o!
- Isabell!
Fata alergă spre castel, ridicându-şi rochia cu m âna. Intră prin uşile
duble şi el nu o mai văzu.
- Vallon!
- D a, dom nule!
M ajordom ul îi ieşi înainte tânărului.
- A m nevoie de câteva lucruri...
- Ascult!
- V ino cu mine!
V allon, un bărbat rotofei şi nu prea înalt, abia reuşea să ţină pasul
cu stăpânul său, care părea din cale-afară de grăbit.
O oră m ai trâziu, castelul roia de servitori grăbiţi, care se călcau pe
picioare cu treburi la fel de grabnice. N icky supraveghea totul, ajutând
oam enii pentru ca ceea ce dorea să facă să iasă pe gustul său. Apoi urcă
sus, închizând sala de bal cu cheia.
N im eni nu ar fi putut intra acolo şi N icky conta tocm ai pe surpriză.
La orele opt ale serii, bătu la uşa lui Isabell. Rada deschise, făcându-i o
plecăciune.
- Stăpâna vine acu’ ! zise ea, ferindu-se din calea lui.
- Se sim te bine?
- C ine ştie? îi răspunse fem eia, pe un ton cam obraznic.
 Nu-i dădu atenţie, cu toate că nu înţelegea de ce Isabell o luase din
A lger pe fem eia asta obraznică şi ciudată, care vorbea m ult şi în două
limbi am estecate.
- N icky, m ergem să ne plim băm puţin?
- D acă asta vrei...
îi luă braţul.
- T u stai aici!
- D ar stăpâna poate avea...
- S unt eu cu ea, fato!
Rada răm ase în urmă, îm bufnată. Şi Isabell începu să râdă.
- N u te poate suferi!
- N ici eu pe ea!
- N u înţeleg de ce. E ste o fem eie bună!
- D ar nu m ă suportă.
- Ţi se pare, şopti Isabell. N u m ergem în grădină?
- M ergem imediat. D ar vreau să vezi ceva..
- în sala de bal?
-D a !
N icky scoase cheia şi deschise uşile largi. Şi Isabell încetă să mai
respire, cu ochii măriţi.
- Pentru num ele lui D um nezeu, ce ai făcut?
- N u-ţi place?
- îm i place...
Lum ânări ardeau peste tot. în m ijlocul cam erei largi, rotunde, ap ă­
ruse o întreagă pădure. Pe jo s erau flori colorate şi câteva vaze cu tran­
dafiri. M ai m ulţi copaci în suporturi de lem n păreau să înfăţişeze o p ă­
dure în m iniatură. C ovoare groase fuseseră aşezate pe jo s şi multe per­
ne. în m ijloc fusese pusă o tavă mare, pe care erau mai multe feluri de
m âncare, feluri simple. O sticlă de vin şi două pahare de cistal alături.
- Intră!
- E m inunat!
- Ia loc!
- M ulţum esc!
Isabell se aşeză pe pernele m ari, colorate. N icky se aşeză alături de
ea şi-i turnă puţin vin.
- Pentru tine!
- Pentru mine, atunci!
 V inul roşu şi dulce, cum îi plăcea ei. Uşile se închiseseră în urm a
lor şi ea nici nu văzuse cine o făcuse. Răm ăseseră singuri în sala de bal,
trasnform ată într-o pădure m agică, luminată.
- D oam ne, N icky, de ce eşti aşa de bun cu m ine?
-B u n ?
- N u m erit toate astea...
- Iubito, tu m eriţi totul. N u înţelegi că te iubesc?
- A sta e...
- E adevărul, zise el, sărutându-i degetele trem urânde. Te iubesc şi
dacă nu s-ar fi întâm plat tot ce s-ar fi întâm plat, acum poate am fi căsă­
toriţi deja. C u un copil pe drum ...
- N ic k y ...
- N u m -aş fi dat bătut, te-aş fi convins, ştiu că aş fi putut să te fac
să spui da. şi pot şi acum. Voi lupta pentru tine!
- A i luptat deja, îi am inti ea.
- D e data asta voi lupta aşa, şopti el, foarte aproape de ea. Cu dra­
goste, cu flori, lum ânări, cu vin şi sărutări...
B uzele lui N icky le atinseră pe ale fetei, care răm ase nem işcată. Dar
nu se retrase. A şteptă. Când el o trase mai aproape, veni după el, suspi­
nând şi îm pletindu-şi braţele după gâtul lui.
- Ştiu că m ă iubeşti, ştiu...
- Te iubesc, dar...
- C ăsătoreşte-te cu m ine, Isabell Deveraux. Fii soţia mea, pentru
totdeauna!
Fata se trase înapoi, clătinând din cap.
- Ştiam că vei spune asta.
-Ş i?
- N u pot!
- De ce?
- Pentru că nu pot, repetă ea. T u nu ştii...
- Ce nu ştiu?
- N icky, aştept un copil!
T ânărul căscă ochii, mirat. A poi plecă privirea.
- B lestem atul de Ared!
- N u ştii cât de mult m ă doare asta, cât de m ult sufăr, pentru că tu
nu m eriţi asta. N icky, tu eşti m oştenitorul unchiului R obert, eşti m oşte­
nitorul fam iliei Clerm ont. Prim ul născut. Tu trebuie să-ţi iei o soţie din-
tr-o fam ilie nobilă, cu sânge nobil, nu fiica unui corsar.
- M am a este corsar!
 - D ar este şi nobilă. Şi eu voi avea copilul altui bărbat, fratele tău...
- Nu-i spune aşa, nu este fratele meu, se răsti el, sărind în picioare.
Nu-i fratele m eu şi niciodată nu va fi.
- N ic k y !
- N u spune nimic!
D eschise uşa şi ieşi vijelios. Şi ea răm ase singură. N u mai reuşi să
plângă. N u m ai putea de m ult tim p. Se lăsă pe pernele m ari şi închise
ochii, sperând ca som nul să-i fure gândurile rele şi durerea, lăsând nu­
mai fericirea de a avea un copil.
N icky se opri aproape de râu. N ervos, lovi cu piciorul într-o tufă de
flori, privindu-le cum se rup. Luă o piatră şi o aruncă în apă.
- Să te ia dracu’! strigă el.
Din depărtare, cei de la grajduri îl priveau cu team ă, nici unul din­
tre ei neîndrăznind să se apropie. Contele părea un butoi de pulbere, tre­
murând de nervi. Se lăsă pe iarbă, cu capul sprijinit de un copac bătrân,
care ascultase durerile m ultor tineri înaintea lui.
- U n copil! şopti el, încet. N um ai gândul că A red o atinsese îl făcea
gata de luptă. L -ar fi ucis cu m âinile sale dacă A red ar fi fost în faţa lui.
Până atunci trecuse cu vederea faptul că cei doi trăiseră îm preună.
Că ea stătuse în harem ul lui. Că era una dintre fem eile lui Ared. Prefe­
rase ca acest detaliu să-l ascundă undeva în inim a lui, să nu se gândeas­
că prea m ult la el şi să se bucure de faptul că Isabell plecase cu el, fără
să se uite înapoi o dată.
îşi aducea am inte cum plecase din casa lui A red, luând-o numai pe
Rada şi câteva haine. îl salutase pe Richard, care-i răspunsese cu o a-
dâncă plecăciune, şi apoi dispăruse în noapte, alături de Nicky. O chii ei
nu se uitaseră în urmă. U rcase la bordul corăbiei, în cabină, şi se culca­
se, iar când deschisese ochii, el era alături de ea. Santos era la cârm ă şi
vântul le îm pingea corabia spre casă.
Şi nici unul nu mai discutase despre A red, despre ce se întâm plase
acolo. Santos stătuse o săptăm ână cu fiica lui, apoi ea şi N icky plecase­
ră la Clerm ont. Şi nu se gândea că A red era la M arsilia. îi ascunsese a-
cest lucru şi lui Isabell, preferând să o lase să creadă că el este la Alger.
Şi zilele trecuseră, una după alta.
- C ât tim p o să mai stai acolo?
Ridică privirea şi o văzu pe Isabell, cu o lum ânare în mână. N u se
ridică şi ea nu se apropie.
- C ât tim p vei mai sta aşa, supărat pe toată lum ea pentru greşelile
celorlalţi?
 - G reşelile altora?
- A tuturor, mai puţin a ta. T u ai făcut numai ce era corect şi pentru
asta vreau să-ţi mulţumesc...
- N u-m i mulţumi!
- De ce nu? Noi toţi am fost vinovaţi de ceva, m ai puţin tu. Tu ai
încercat să m ă aduci acasă, în orice fel ai putut. Şi m -ai adus. Sunt aici.
- D ar vei avea copilul lui.
- A şa e. U n copil care nu poartă nici o vină, care e pur şi neatins de
răutate. V reau să răm ână aşa...
- C e tot spui?
- C ăsătoreşte-te cu m ine şi dă-i un num e copilului meu. Fă-1 să se
sim tă m ândru de tatăl lui, de num ele pe care-1 poartă şi de tine. N icky,
tu eşti singurul care-1 poate creşte...
- A re un tată!
- A red nu-1 va atinge niciodată. M ai degrabă plec la capătul lum ii
decât să-l las să-m i ia copilul.
- Vrei să m ă foloseşti pe m ine?
- V reau să te folosesc, da.
- Şi îm i spui asta pe faţă, aşa...
- Ai prefera să te mint?
Puse lum ânarea pe iarbă şi se aşeză alături de el. M âna ei îi m ângâie
chipul. Părul lui părea aurit de lum ina slabă a lum ânării şi faţa frum oa­
să, alcătuită după un plan perfect, părea să sfideze lum ea prin frumuseţe
şi distincţie. Isabell se trase m ai aproape de el şi îl strânse în braţe.
- Nu răspunde acum, nu spune nimic...
- Isabell, m urm ură el în părul ei.
- Lasă-mă să stau aşa, alături de tine, lasă-mă să-mi aduc aminte de noi!
N icky nu o atinse, se lipi de copac, parcă cu frică. O chii îi erau u-
mezi şi privirea tulbure. Sim ţea căldura fetei, pielea ei lipită de a lui,
părul care-i gâdila buzele şi degetele ei reci lipite de ale sale. M ort pe
jum ătate, ridică ochii spre cerul senin de vară şi spre stele, cerând un
răspuns, o îndrum are şi un pic de noroc.

2.
/V

Începutul lui august aduse o căldură toridă pe m eleagurile Franţei.

Pe la jum ătatea lunii se m ai potoli. U rm ară apoi câteva zile de ploi
şi soarele reveni în forţă. în acea zi, de dimineaţă, plouase uşor. Apoi
ieşise un soare scânteietor, puternic, care uscase stropii de ploaie de pe
frunzele copacilor şi făcuse ca totul să pară scânteietor de curat.
 în cam era ei, Isabell îm brăca rochia de m ireasă asistată de M ărie.
Margot ieşise să vadă dacă invitaţii erau bine primiţi.
- Crezi că trena e prea lungă?
- Cum poate fi prea lungă? E perfectă, încetează să tot tragi de ea...
- M arie, dacă m ă încurc în ea?
- A tunci o să cazi pe burtă în faţa tuturor, poate chiar peste preot.
Ce plăcut va fi, nu? S-ar trezi cu nasul direct în decolteul tău...
- Cred că aş leşina de ruşine!
- Probabil şi eu aş face la fel. A cum zi, eşti sigură de ce vrei să faci?
- Sigură!
- Pentru că ultim a dată când se discuta despre asta, ai plecat cu...
M arie se opri, brusc, sub privirea dură a lui Isabell.
- A sta ai făcut!
- N u-m i aduce am inte, eram beată atunci, nu ştiam ce fac. A cum
sunt cu capul lim pede şi ştiu ce vreau. îl iubesc pe N icky.
- A sta am ştiut mereu.
- A tunci?
- V reau să m ă asigur că nu faci asta numai pentru că eşti rănită sau
pentru că ai cedat rugăm inţilor fratelui meu...
- N u s-a întâm plat aşa...
- N u? A tunci e perfect. C e bijuterii alegi?
Isabell se apropie de pat, unde bijuteriile sale fuseseră puse de Rada,
care aşeza voalul stăpânei sale.
- Sunt frum oase toate...zise Isabell.
- D ar ăsta se potriveşte!
Ridică un colier cu diam ante.
- E de la stăpânul Ared, zise din spate Rada.
-D a ?!
Isabell îl luă şi-l privi. A ceste pietre aproape o ajutaseră odată să
plece din Alger.
- Sunt şi cercei potriviţi! zise ea, întinzându-1 spre servitoarea ei,
pentru a-i fi pus.
- Ai de gând să-l porţi?
-D a .
- D ar e de la fratele meu...
- T ocm ai de asta îl voi purta, pentru că nu-m i pasă. S unt bijuterii,
foarte frum oase şi nimic mai m ult. Rada, voalul...
- Dacă ai avea părul mai lung, stăpână...oftă Rada, care făcuse ce se
putuse cu părul lui isabell, care abia trecea de umeri, tăiat de mâna ei în Alger.
 - F ă ce poţi şi prinde voalul ăla.
- Ai putea purta perucă!
- P e căldura asta? Nu. Şi apoi, voalul este foarte mare, nu se vede
că părul m eu este mai scurt. Gata?
Isabell se privi în oglinda m are care fusese adusă acolo special. R o­
chia de m ireasă avea broderii bogate, îi punea în evidenţă pieptul fru­
m os deasupra căruia străluceau diamantele. V oalul o făcea să pară şi
mai frum oasă, scoţându-i în evidenţă ochii mari.
- G ata, deci! zise M arie, privindu-şi propriile haine. Eu cum arăt?
- Puteai să alegi o rochie de altă culoare...
- A dor albul, răspunse M arie, strâm bându-se. Ieşi afară odată, San­
tos e jos...
-D a !
Santos o luă de braţ.
- E şti sigură?
- D a, tată, sunt!
N icky vorbise cu el înainte să anunţe tuturor căsătoria şi corsarul,
ascultând, răm ase un tim p gânditor. Apoi îl îm brăţişă pe Nicky şi le d ă­
du binecuvântarea.
C apela, frum os renovată de M argot, care se preocupase de această
veche construcţie, era încununată de flori. Puţinii invitaţi erau adunaţi
acolo, privind peste um ăr, spre uşile de lemn care fuseseră închise, pen­
tru a prim i m ireasa. N icky se învârtea, nerăbdător, privind mereu spre
un tinerel care-1 ajuta pe preot şi care avea datoria de a pândi ieşirea
castelului, loc prin care Isabell avea să vină.
- N icky, cred că ar trebui să te aşezi, înainte să m ă am eţeşti, îl rugă
A nne de V eroux, sora văduvă a lui Robert.
- M ătuşă, vine?
- V ezi bine că nu, altfel preotul s-ar fi apropiat şi nu e aşa. E acolo,
vorbeşte cu tatăl tău...
- Da...
A nne de V eroux se aşeză mai bine pe bancă, verificându-şi rochia
închisă la culoare. D e când răm ăsese văduvă, nu mai purta culori
deschise, în sem n de doliu etern. înaintând în vârstă, fem eia părea tot
mai cucernică şi mai moale, mai ales în privinţa celo r doi copii şi des­
tui nepoţi ai săi.
- C ecile m i-a spus că era aproape gata...
-D a?
- N icky, stai alături de mine!
 - Da, m ătuşă, zise el aşezându-se ca pe ace. Jean, vine?
- D um nezeule, parcă eşti un butoi de pulbere. Stai locului şi nu te
mai agita, vine dacă ţi-a spus da. T e îndoieşti?
- V eroux, nu fi prost, sigur că vine! zise din spatele lui, A ndre de
Saint Joseph.
- A ndre, ai ajuns...singur?
- D oam nă de Veroux, părinţii mei au fost reţinuţi din păcate de o
problem ă de sănătate...
- D um nezeule, sper că nu-i grav...
- V ă asigur că nu este, zise el. Deci, te căsătoreşti...
- V ezi bine!
- Şi el?
Privirea lui N icky se îngustă, într-un fel am eninţător.
- El? se interesă Jean.
- Nu contează acum, zise repede Andre. Un cunoscut de-al nostru...
nu te preocupa, dom nule conte, îl luă peste picior Andre, aşa cum făcea
mereu. Ce zici de o dom nişoară tânără pentru tine?
- Nu am nevoie de...
- C red că dom nul de Saint Joseph are dreptate, ar trebui să te căsă­
toreşti, Jean, zise m am a lui, ridicându-se. Uită-te la fratele tău şi la C e­
rile, sunt fericiţi şi deja aşteptă prim ul copii...
- Da?! M ătuşă, nu ştiam...
- A m aflat înainte de a pleca spre Clermont. M argot!
- Vine!
N icky sări pe de bancă ca un arc şi aproape îl aruncă pe A ndre la p ă­
mânt.
- Eşti nebun! zise aceste, redresându-se la timp.
- Stai locului şi încearcă să nu om ori pe nimeni, zise M argot, îm pin-
gându-1 spre locul lui, în faţa preotului.
U şile mari fură deschise de doi valeţi îm brăcaţi în livrea neagră şi
Nicky privi cu ochi tulburi spre Isabell, care păşea spre el încet şi cu o-
chii îndreptaţi spre el, fără ruşine sau frică. M ergea spre altar ca o re­
gină, cu spatele drept. Se opri alături de viitorul soţ.
- Să începem , zise preotul bătrân, făcându-le sem n să se aşeze.
R ugăciunile care aveau să-i unească în taina căsătoriei începură.
- In num ele Dom nului, unesc această pereche în sfânta căsătorie,
zise preotul, tare, făcând semnul crucii. Acum, mergeţi cu D umnezeu!
Isabell se întoarse spre N icky. O chii lui păreau să râdă, veseli. Se a-
propie de ea şi o sărută uşor, tandru.
 - Sofia mea!
E ra soţia lui. îm preună cu invitaţii, se grăbiră spre corturile ridicate
în grădină, unde m esele erau încărcate şi vinul curgea gârlă. M irele şi
m ireasa se aşezară sub cel m ai m are cort, la o m asă bogată. M uzica um ­
plea grădina şi casa cu acorduri puternice. Şi lum ea începu să bea, să
m ănânce şi să joace. C um soarele stătea să apună, începură să se aprin­
dă făclii şi artificiile explodară pe cer, spre bucuria tuturor, mai ales a
copiilor,
- Eşti fericită?
- D a, şopti Isabell, lăsând capul pe um ărul lui.
- A tunci să ne retragem , nu vreau să te oboseşti...
- Eşti foarte drăguţ...m urm ură ea, dându-i un sărut apăsat.
O ajută se se ridice.
- Fiule, cred că trebuie să veniţi cu mine! zise Robert, grăbindu-se
să-i oprească.
- D e ce, tată?
- E grabnic.
- S-a întâm plat ceva? C uiva i s-a făcut rău sau...începu Isabell, dar
R obert o opri, punându-şi m âna peste a sa.
- Isabell, vino, acum!
M argot dispăruse şi ea dintre invitaţi. N ici Santos nu era pe nicăieri.
D intr-o privire, N icky îşi dădu seam a că se întâm pla ceva rău. Şi orice
era, Isabell părea şi ea preocupată. C u greu, ajunseră în castel, unde R o­
bert îi conduse spre o cam eră retrasă, spre vest. D eschise uşa şi-i lăsă
să treacă.
- D um nezeule!
R ezem at de o m asă lată, A red o privea fix, fără nici o expresie pe
chip. Pe un fotoliu larg, A hm ed stătea tolănit, relaxat. Santos şi M argot
păreau încordaţi. Preotul care-i căsătorise era şi el acolo, retras lângă
fereastră.
- N u cred că te-am invitat la nuntă, zise tăios N icky.
- Nu, nu ai făcut-o!
- M am ă, cum ai putut să-i spui? Să-l chem i aici?
- N u l-am chemat, ştiind că nici unul dintre voi nu vrea asta. Dar i-am
scris despre nuntă...
Isabell nu se m işcă şi încercă să se uite în orice altă parte decât spre
A red, care nu o slăbea din priviri.
- Foarte bine, ai venit. C e vrei? Să ne feliciţi?
- N u chiar...
 - Fiule, linişteşte-te şi stai jo s, îi ceru Robert.
Proaspăt căsătoriţii se aşezară departe de Ared.
- A scult.
- C ăsătoria ta nu este valabilă!
- C e fel de nebunie mai este şi asta? strigă N icky, sărind în picioare.
- Fiule, ascultă ce are tatăl tău de spus, îl rugă preotul, îm păciuitor.
Cu pum nii strânşi, N icky se aşeză iar.
- Din păcate, e adevărat, începu Robert, obosit. Ared a adus un act
încheiat în Alger, act valabil, care arată că el şi Isabell au fost căsătoriţi legal!
- E un fals! se răsti Isabell.
- N u e un fals, fiica mea, zise Santos. A re sem năturile cerute, chiar
şi a ta. Un contract legal, care va trebui respectat...
- D ar nu-m i aduc am inte să fi sem nat aşa ceva!
V ocea fetei părea să vină de departe, distrusă.
- Sunt m artori de seamă, zise cu calm A hm ed. Fratele vostru, doam ­
nă, zise el. Şi cei ce au încheiat actul. Europeni de onoare. D upă cum
vedeţi...
A ctul se odihnea pe masă, cu sem năturile tuturor. Preotul îl privi a-
tent, aplecându-şi spatele.
- A devărat grăieşte acest om, zise el.
- Şi pe lângă asta, a mai fost şi o căsătorie m usulm ană!
- Pentru num ele lui D um nezeu, A hm ed, fata nu-i m usulm ană! zise
Santos.
- A şa e, căpitane, dar era în A lger, în proprietatea fiului meu. El a
avut tot dreptul de a o lua de soţie, lucru pe care l-a şi făcut...
- A ţi înnebunit cu toţii? strigă Isabell. N u-m i aduc am inte de nici o
căsătorie, de acte sau de altceva. Şi nu sunt soţia ta, blestem atule!
A red o privi fără nici o expresie. Şi calm ul lui o făcu şi mai furioasă.
- M i-ai dat ceva, nu-i aşa?
- C e mai contează acum, fată? întrebă A hm ed. Eşti soţia lui!
- T u să taci, bătrân nebun, urlă ea, făcându-1 pe A hm ed să se în g ăl­
benească.
Făcu trei paşi spre cel care părea să fie soţul ei şi-l lovi peste faţă.
N ici acum Ared nu reacţionă. N u se feri şi nu-i îndepărtă mâna.
- A i luat darurile...
Şoapta lui se auzi în jurul lor destul de clar. Şi ochii fetei se plecară
spre colierul de diam ante care îi îm podobea gâtul frum os. Diam antele
păreau urâte acum. îl scoase şi îl aruncă spre el.
-Ia -1 !
 - Le-ai luat pe toate, zise m oale Ared, punând colierul greu pe m a­
să, alături de contractul de căsătorie. Eşti soţia mea!
- M ai bine mor!
N im eni nu păru să ia în seam ă aceste cuvinte. O chii tuturor se în ­
dreptară spre preot.
- A ceastă căsătrorie pe care am încheiat-o azi, zise el greu, nu este val­
abilă. îm i pare rău, dar ăsta e adevărul, această femeie nu este liberă şi, sin­
cer, dom nule duce, cred că fiul vostru ar putea alege o altă domnişoară...
- Părinte, cine ţi-a cerut părerea? îl repezi N icky.
- Nicky!
M argot îl opri cu o m işcare a m âinii şi înaintă spre preot.
- Iertaţi-1, e supărat, explică ea. Părinte, vă m ulţum esc pentru tot,
dar cred că mai bine este să răm ânem singuri..
- D esigur, doam nă ducesă. D um nezeu fie cu voi, zise el, făcând
sem nul crucii şi ieşind.
A şteptară până paşii preotului nu se m ai auziră dincolo de uşă, semn
că plecase.
- N u vreau un mai m are scandal, N icky, îl avertiză Robert. Preotul
ne-a fost de ajutor şi nu-i vina lui...
- Ş tiu exact a cui vină e!
- A m ea? întrebă Ared.
- Sigur.
Se înfruntau din priviri, ca cei mai mari duşmani. C u pum nii strânşi,
N icky ar fi sărit la bătaie, gata să-i ia viaţa celui pe care ar fi trebuit să
îl considere fratele său.
- Şi acum ce facem ? întrebă Santos, clătinând din cap.
- Soţia fiului meu trebuie să stea alături de el, preciză Ahmed.
- Şi de când crezi tu că Santos corsarul ascultă de tine?
- N u de m ine trebuie să asculţi, corsarule, rosti arabul. De legi...
- C are legi? Eu nu trăiesc după legi...
-E v id e n t!
- C e vrea să însem ne asta?
A hm ed făcu doi paşi în faţă, înfruntându-1 pe Santos, m ult mai înalt
decât el. A sta nu părea să-l sperie.
- A şa nu putem rezolva situaţia, zise Robert.
- N u te am esteca, Clerm ont.
- Santos, e mai bine dacă stai jo s şi ne gândim...
- R obert are dreptate, se am estecă şi Margot. Copii...
- N u e nim ic de gândit, totul este clar. Fem eia m erge cu noi.
 - N um ai peste cadavrul m eu, strigă Santos, punând m âna pe pum ­
nalul de la brâu.
- A tunci aşa va fi! zise A hm ed, la fel de am eninţător.
- Domnilor...
M âna m are a lui Santos îl feri din cale pe R obert şi mai făcu un pas.
- N im eni nu-m i spune m ie ce să fac!
- A venit şi ziua aceea!
Focul de arm ă îi înlem ni pe toţi. M argot descărcase arm a în aer, pri-
vindu-i palidă şi trem urând de nervi.
- Următorul va fi pentru unul dintre voi, dacă nu staţi jos şi închideţi gura!
- D raga mea, linişteşte-te!
- S unt liniştită, Robert, dar ei se pare că nu sunt. A hm ed, Santos, as­
ta e casa m ea şi voi veţi sta locului şi veţi închide gura.
- A şa e, zise şi Robert, care, pentru mai m are siguranţă, luă arm a
nedescărcată din m âna soţiei sale. L a ce bun să ne certăm ? Trebuie să
găsim o soluţie!
- A r fi una...zise N icky rar. D acă A red ar muri...
O chii verzi ai fratelui său luciră scurt.
- V rei să încerci?
- O să trebuiască să term inăm ce am început la A lger şi unul dintre
noi nu va mai fi!
- Simplu!
- M ai m ult decât sim plu, zise N icky. Zi când!
- C ât de curând!
Z âm biră scurt şi ironic şi Isabell îşi dădu seam a că semănau mai
mult decât crezuse. Se ridică.
- A tunci om orâţi-vă, zise ea. D ar, N icky, încearcă să faci o treabă
mai bună ca ultim a dată.
- Isabell, nu va învinge!
- Nu. A scultă la m ine, A red el Selim , înainte de a pune piciorul în
Alger, tu vei fi m âncare pentru peşti.
- M ă am eninţi?
- Ţ i-e team ă? întrebă ea, zâm bind. N u voi m ai alege un foarfece.
O trava e m ult mai subtilă şi mai sigură. A m învăţat lecţia!
îşi ridică fustele şi ieşi.
- Martorul meu te va căuta! zise Nicky şi se grăbi să o ajungă din urmă.
R âm aseră toţi în tăcere.
- M am ă, nu-1 voi ucide!
- Te vei lăsa ucis?
 -N u !
M argot oftă şi îl privi ieşind.
- U nul dintre ei nu se va mai întoarce, zise ea. N u voi lăsa asta să
se întâm ple...
- Nu se poate opri, zise Santos. E un duel.
- V oi opri asta, chiar dacă e ultim ul lucru pe care-1 fac.
-C u m ?
- A r fi ceva...
- C e? întrebă atât M argot cât şi Santos.
- D acă unul dintre ei ar dispărea un timp...
- C rezi că ar merge?
- Cel puţin am câştiga timp!
- Ai dreptate, duce, zise A hm ed.
- Eşti cu noi? întrebă el surprins.
- N u ştiu care va învinge în duel şi nu vreau ca A red să moară. Nu
vreau nici să-şi ucidă fratele, nu ar putea trăi cu o asem enea durere,
chiar dacă acum nu vede...
- A tunci vom face un plan şi vom îm piedica această prostie!
A probară toţi din cap. Se traseră aproape, discutând aprins. D ar nici
unul nu-1 văzu pe Nicky, dincolo de uşa crăpată puţin. A cesta se
întorsese pentru a vorbi cu tatăl său, dar nu îndrăznise să intre. Se opri
şi ascultă. Pe m ăsură ce auzea planul, furie îi creştea.

3.
sabell ştia că aproape distrusese covorul m oale de sub piciorele ei
I d ar prea puţin îi păsa. E vita să privească rochia aruncată pe pat,
bijuteriile şi florile. Ceea ce trebuia să fie noaptea nunţii sale era o
noapte de singurătate şi de durere. B ătaia în uşă o făcu să tresară.
- Intră!
- E şti bine?
- M arie!
Se aruncă plângând în braţele prietenei sale-..
- A m auzit totul, D um nezeule, este aşa de trist...
- Este groaznic!
- C ine ar fi crezut că Ared ţinea aşa de tare la tine...
Isabell se departă de ea, de parcă ar fi avut lepră.
- Eşti nebună?
 - S-a căsătorit cu tine!
- F ără ca eu să ştiu nimic!
- Isabell, nu eşti dreaptă. C rezi că în Franţa se întâm plă altfel? P ă­
rinţii aranjează căsătoriile copiilor lor...
- Crezi că unchiul Robert va face aşa ceva?
- Nu cred, pentru că tata m ă iubeşte şi vrea să fiu fericită, dar majo­
ritatea prietenelor mele sunt căsătorite sau logodite cu bărbaţi pe care nu-i
cunosc sau pe care i-au văzut o dată sau de două ori. Ăsta e adevărul!
- E u nu voi face asta niciodată.
- D eja ai făcut-o. Eşti soţia lui şi A red are toate cărţile acum.
- Ce cărţi?
- Eşti soţia lui cu acte în regulă. A re un contract de căsătorie. A re
martori. Şi te-ai culcat cu el.
- M arie! strigă ea, nervoasă.
- N eagă!
- N u am ce să neg, zise ea. N u-i adevărat...
- Preferi să chem m oaşa?
Isabell se prăbuşi într-un fotoliu.
- îşi va da seama...
- Sigur. V a vedea că nu m ai eşti fecioară.
- Ce m ă fac? gem u ea. D acă îşi dă seam a de copil...
- Ce copil? întrebă stins M arie.
- Voi avea un copil.
- Al cui e?
- Ce contează?
- V reau să ştiu.
- E nepotul tău, Marie.
- A sta e clar. Dar vreau să ştiu al cui e.
- N u-ţi e de ajuns?
- N u, sunt prietena ta cea mai bună, sora ta. Te rog, spune!
- E al lui A red, M arie, al lui Ared. Şi dacă află de copil, o să mi-1
ia. Ştii ce se întâm plă în A lger cu copiii? Sunt lăsaţi în harem cu m am e­
le lor un tim p, apoi sunt luaţi de lângă ele, dacă sunt băieţi. Şi dacă va
fi fată, va putrezi în harem , cu m ine, până va trebui să se m ărite şi va
intra într-un alt harem . R efuz să accept aşa cevâ! Jură să nu-i spui, M ă­
rie, jură!
- D ar e fratele meu!
- Şi eu sunt prietena ta, sora ta. Jură!
- Jur să nu-i spun nim ic lui A red despre copil, zise ea nervoasă.
 Isabell o îm brăţişă strâns. Şi înainte ca ufta dintre ele să spună ceva,
N icky năvăli înăuntru.
- S-a întâm plat ceva?
- Ia-ţi haine de drum, Isabell. Bărbăteşti.
- D e ce?
- Plecăm!
- U nde vrei să pleci? întrebă sora lui, răstit.
- M arie, lasă-ne singuri...
- Im ediat te las singur şi m ă opresc la uşa tatei, replică fata, fără să
se m işte din loc.
N icky se încruntă la ea, dar fata nu păru im presionată. îl privi zâm ­
bitor şi luă loc cu calm.
- Tata, m am a, Santos şi A hm ed pun la cale un plan pentru a ne face
să încetăm cu duelul şi planul este să ne trim ită din zonă...
- N u înţeleg!
- T oţi s-au pus de acord că dacă noi nu ne-am mai întâlni, lucrurile
s-ar rezolva. M am a a propus, pentru ca toată lum ea să fie fericită, zise
el sarcastic, să ne răpească, atât pe m ine cât şi pe A red şi să ne trim ită
în direcţii opuse. C red că eu voi pleca în A nglia şi A red spre Marsilia.
- Nu cred că asta ar rezolva ceva!
- Şi eu?
- D espre tine nu s-a discutat, dar cred că A hm ed deja ştie în care
parte vei pleca tu.
- D um nezeule, asta e o prostie, zise M arie. A red s-ar întoarce im e­
diat aici, când va scăpa de ei. Şi tu ai face la fel.
- Bineînţeles!
- T rebuie să-i spunem şi lui A red despre asta! propuse M arie.
- De ce?
- Pentru că şi el are dreptul...
- N u are nici un drept, sări Isabell. N oi trebuie să-l salvăm pe Nicky
din această capcană. A red poate să plece!
- Crezi că vei putea trăi fericită, alături de fratele meu? Pentru cât timp?
M intea fetei era lim pede şi ascuţită ca un brici. C ei doi amuţiră.
- Se v a întoarce şi va da vina pe noi de acest-plan, zise M arie. Poate
te va ucide m işeleşte pe la spate...
- Crezi?
- T u ce ai face dacă ţi s-ar întâm pla la fel?
- A re dreptate. E nevoie de un plan şi de A red. U nde a plecat? se
interesă M arie.
 - C red că stă la hanul de lângă oraş.
- A tunci m ergem după el, zise Isabell. Dă-mi un m om ent...
- A vem nevoie de haine bărbăteşti. Ai aici şi pentru m ine?
- M arie, mergi cu noi?
- C e altceva am de făcut?
Peste o oră, în puterea nopţii, trei cai ieşeau pe poarta de nord,a cas­
telului, poartă m ică şi închisă mereu. Cheia lui N icky o deschisese şi se
strecurară afară, cu caii de frâu. N ici un suflet nu-i auzi. In urm a lor nu
venea nim eni. Ieşiră la drum ul lat, care ducea spre castel, în mijlocul
pădurii. L una le era de m are ajutor, arătându-le drum ul spre han.
H anul Calul de Aur era la răscruce de drum uri, vad bun pentru călă­
tori. Retras din oraş şi loc de popas pentru orice trecea prin faţa sa.
Nicky îşi îm pinse tricornul pe cap şi urcă scările, fără să se uite la vreu­
nul dintre cei care trăseseră peste noapte. Fetele urcară în urm a sa, cu
mâna în şold, m ergând apăsat. H angiul, cunoscând bine odraslele duce­
lui, se feri din calea lui N icky după ce-i şopti în ce cam eră era arabul.
U rcară sus, pe scări, şi cercetară holul lung şi întunecat. N icky se opri
în faţa unei uşi de lem n vechi şi bătu de două ori.
H akim deschise uşa, cu m âna pe sabie.
- D ă-te la o parte, lasă-ne să intrăm!
A rabul, recunoscându-1 pe fratele stăpânului său, păşi într-o parte şi
se înclină.
- în m iez de noapte vrei să te lupţi? întrebă A red, tolănit numai în
cămaşă şi pantalon pe pat.
- A m a-ţi vorbi, începu N icky, scoţându-şi tricornul.
- Şi pentru asta ai adus ajutor?
- H akim , lasă-ne!
- El stă, preciză Ared, ridicându-se într-un cot. Domnilor, bună seara!
- Eşti la fel de arogant şi pe încrezut, zise Isabell, ferindu-şi peleri­
na şi tricornul. M arie, stai de veghe...
- C e cauţi aici? Aşa?
M arie îi zâm bi şi se duse spre fereastră. Se aşeză pe pervaz, cu ju ­
mătate de privire afară şi jum ătate înăuntru.
- A şa călătorim noi, A red, zise sora sa.
- Ce vreţi?
- T rebuie să vorbim cu tine...zise Nicky. Părinţii noştri şi Santos
pun la cale un plan, pentru a ne despărţi.
- C e plan?
- U nul în care eu plec în A nglia şi tu la M arsilia, şi de acolo la Alger.
 - Şi tu?
- E u nu intru în acest plan, zise fata. V ine cineva...
M arie clătină din cap.
- N u a sosit nimeni!
Şi totuşi, pe hol se auzeau paşii unor persoane. Hakim lipi urechea de uşă.
- Beţivi!
M arie zâm bi superior.
- D rum liber.
- V or să rezolve situaţia asta, zise francezul. în m odul lor...
- Şi din ce m otiv te-ai prezentat aici? întrebă A red, suspicios.
- N u vreau să plec legat fedeleş în A nglia şi ştiu că aşa vor face. Nu
renunţ la Isabell!
- N i c i eu!
Privirile lor se izbiră una de alta.
- H ei, destul cu tâm penia asta. V reau divorţul.
- V rei?
- Da. îţi înapoiez bijuteriile, aurul şi hainele. Şi pe Rada.
- R ada e a ta, ca şi bijuteriile!
- N u le m ai vreau. D ar lasă-m ă să plec.
- Să te căsătoreşti cu el? întrebă Ared, arătând spre fratele său.
- C e-ţi m ai pasă?
- R efuz să pierd o soţie ca tine, draga mea, zise am abil arabul.
- C hiar dacă am fost cu fratele tău?
- C hiar şi aşa, zise Ared, fără să-şi piardă zâm betul, cu toate că pri­
virea lui devenise tăioasă. Eşti a mea.
- Cu un copil al lui N icky?
- A ştepţi un copil? întrebă el, răstit.
M arie se prinse de pervaz, fără să mai vadă ceva afară.
- S-ar putea, dacă trăim îm preună!
- Ă sta nu-i un răspuns..
- N u aştept un copil, dar s-ar putea. In seara asta chiar, aş putea să îi
dăruise un copil lui Nicky. M -ai lua înapoi, cu un copil al altui bărbat?
A red izbucni în râs.
- Vrei să m ă faci gelos sau să m ă pedepseşti?
- Să ce?
- A i auzit foarte bine, draga m ea soţie, zise el, luându-şi haina nea­
gră. Culcă-te cu N icky şi voi putea să-i iau viaţa fără regrete şi fără să
fiu pedepsit. A r fi m ult mai uşor pentru mine...
- C rezi că eu nu aş riposta?
 - C ine ştie dacă vei avea tim p. Şi chiar dacă decid să nu-ţi iau viaţa,
tu, Isabell, tot ai m erge cu m ine la Alger. Ai naşte copilul şi l-ai pierde...
A red văzu privirile îngrozite ale celor trei.
- N u aş ucide un copil nevinovat, explică el indignat că ei se gândi­
seră la aşa ceva. Aş trim ite copilul tatălui.
- A i face aşa ceva?
- E m ai m ult decât poţi spera de la un m onstru ca m ine, nu? A ş pu­
tea să te ucid, din m om ent ce m i-ai fost necredincioasă. Toate legile lu ­
mii m i-o permit!
- Plecăm!
Isabell îşi puse pelerina şi tricornul. M arie trecu pe lângă ei, spre uşă.
- A fost o greşeală să-ţi spunem despre plan!
- Sau a fost o idee bună, zise el ironic, salutând.
Ii însoţi spre uşă.
- Tu plecat în Anglia, eu la A lger...şi Isabell? Ce ar face tata cu soţia
mea răm asă singură în Franţa?
- T ata te-a ucide dacă m -ai răpi iar!
- Santos nu ar avea ce face pentru că, dacă se îm potriveşte, va plăti
scump!
- Scum p? Crezi că ne tem em de tine?
- Ştiu cine este el cu adevărat şi aş putea să-l fac să plătească. Să
cadă în m âinile autorităţilor de la M arsilia, care-1 caută de m ult tim p pe
un oarecare corsar, num it Santos. Sau Pierre Deveraux.
- D acă tata păţeşte ceva...
- C orsarii sunt spânzuraţi, nu?
N icky îl lovi atât de tare în cât A red se prăbuşi la podea. Sări peste
el, lovind cu pum nii, fără să-i pese. D e lângă uşă, ajunseră la fereastră,
într-o grăm adă de mâini şi picioare, se ridicară şi A red îl lovi pe N icky
în faţă, aruncându-1 înapoi jos. îi era spartă buza de jos, care sângera
puternic şi ochiul lui N icky era închis, cu arcada de deasupra spartă.
- Nicky!
H akim decise să era m om entul să intervină, aşa că-1 apucă pe Ared
pe haină, ferindu-1 într-o parte. Nu reuşi să se ferească la tim p şi p i­
ciorul lui N icky îl lovi în burtă. Fără aer, H akim îl îm pinse pc francez
în cel m ai apropiat perete.
- D estu l!
- D acă Santos păţeşte ceva, întreaga m ea fam ilia te va urmări până
la m oarte, îm preună cu mama. N im eni nu îi face rău mamei!
- C e legătura are m am a cu un pirat asasin şi hoţ ca el?
 - T ata e un corsar, zise aspru Isabell, cu m âna pe sabie. Şi tu nu eşti
cu nim ic m ai breaz. Ai furat, ai prădat, ai lovit. Crezi că eşti mai bun?
- N u sunt un hoţ! zise A red, ştergându-şi sângele de pe bărbie.
- O are? Să plecăm odată...zise ea, deschizând uşa.
N icky se repezi afară, înainte să sim tă nevoia să-l lovească din nou
pe Ared. D ar nu făcu decât un pas şi se opri. M argot şi A hm ed erau în
capătul celălalt. Şocul îi îm pietri pe cei trei. Sângele de pe faţa lui N i­
cky o făcu pe M argot să nu-şi m ai sim tă genunchii de frică. D eja vedea
corpul lui A red, fără viaţă, în cam eră. Isabell ieşi şi ea, urm ată de M ă­
rie. Se izbi de N icky şi se opri.
- M am ă...exclam ă M arie, fără să mai respire.
- U nde-i A red? întrebă ea, fără să se mişte.
A cesta apăru în hol, în spatele lor.
- M am ă, bine ai venit. Intră!
M argot înaintă.
- Ce faceţi aici, voi trei?
- V orbim ! zise M arie. T rebuia să-m i salut fratele...
- N u puteai aştepta până m âine?
- Nu. N oapte bună, Ared, zise ea, îmbrăţişându-1, spre uimirea tuturor.
Cei trei se grăbiră să iasă.
- N icky, aşteaptă un m om ent! îl rugă mama sa.
Fetele coborâră scările şi el răm ase sus. Ared intră cu tatăl său în ca­
meră, lăsându-i singuri.
- C e vrei să faci?
- A m venit pentru a vorbi singuri şi nestingheriţi..
- D espre ce?
- D espre duel. D espre Isabell.
- Şi de asta ai adus-o şi pe ea?
- M am ă, vorbim despre Isabell...
M argot oftă cu greu.
- N u vreau să ai probleme!
- De ce aş avea?
- Pentru că te cunosc foarte bine. N u v re a u să te apropii de el.
- De ce? T e temi pentru viaţa lui?
- Pentru num ele lui D um nezeu, băiete!
El plecă privirea.
- Vrei sau nu, fratele tău este căsătorit cu ea, este soţia lui şi va tre­
bui să plece cu el înapoi la Alger. C ât de repede pricepi asta, cu atât mai
bine pentru tine!
 - N u voi înţelege niciodată!
- A tunci vei avea de suferit şi eu nu te voi putea ajuta. Ared nu se
va da înapoi de la nimic pentru a o avea acasă şi dacă până acum nu a
luat-o cu forţa, a fost num ai din consideraţie pentru m ine şi pentru fa­
milia m ea. D acă altul ar fi fost în locul tău...m ă tem că ar fi fost m ort
acum!
- A şadar chiar crezi că eu nu sunt în stare să m ă apăr, m am ă? Ai
uitat că tu erai mai tânără ca m ine când o făceai? Şi erai femeie...
- A sta nu înseam nă nim ic!
- înseam nă mult. Sunt un bărbat. Gata să m ă însor, gata să lupt pen­
tru regele m eu şi pentru ţara m ea, gata să-m i apăr fam ilia de aceşti...
- T erm ină ce ai de spus, fiule!
- De aceşti nenorociţi care ne-au distrus fericirea, pacea şi liniştea.
Care ne-au invadat viaţa. A ş vrea să fi m urit atunci când era un copil!
O chii frum oasei ducese de deschiseră, uluiţi. D ouă lacrim i aluneca­
ră din frum oşii ei ochi, pe obrazul alb.
- M am ă, iartă-mă!
- N u mai spune nim ic, N icky, nu e nevoie. A m înţeles...
- N u cred!
- N u? îţi doreşti m oartea fratelui tău, a sângelui tău. N u asta ai
spus?
- Nu-i sângele meu, m am ă. E ste un bastard.
- Ddci asta era, zise ea rar, cu durere în privire. G elozie pe fratele
tău, tu, care ai avut totul, care ai trăit fericit toată viaţa, cu toate caprici­
ile îndeplinite. Eşti un răsfăţat gelos şi răutăcios, nu un bărbat!
- M am ă! exclam ă el, palid.
- A şa cum ai auzit.
- A m auzit, dar nu pot crede...zise el, coborând două trepte. Se opri
şi urcă înapoi. Tu eşti m am a m ea, m urm ură el. T e respect şi te iubesc
mai m ult decât viaţa mea, dar sunt nevoit să spun ce gândesc, mamă.
Poate tata te-a iertat că i-ai ascuns adevărul, poate l-a acceptat pe A red
dar eu nu sunt gata să o fac. E un monstru, un ticălos fără inim ă şi cred
că seam ănă cu blestem atul care i-a fost tată...
M argot ridică palma şi-l lovi peste faţă.
- N iciodată să nu mai spui aşa ceva despre un om pe care nu l-ai
cunoscut. Filip a fost un om deosebit, curajos şi cu onoare.
- M ulte laude!
- A devărul, i-o tăie ea, dur.
 O chii lui N icky se îngustară, dureroşi. Felul în care m am a lui vor­
bea nu făcea decât să-l supere şi m ai tare.
- A red nu este decât o greşeală a ta, mamă.
- A red este fiul meu, nu o greşeală. Este dragostea mea, aşa cum
sunt toţi copiii m ei şi tatăl tău. U ra te orbeşte!
- N u ura m ă orbeşte, indiferenţa ta o face, faptul că îl preferi pe
A red înaintea m ea, felul în care-1 aperi şi în care m ă îndepărtezi pe m i­
ne. Crezi că-i uşor?
- D acă nu ar fi fost soţul lui Isabell, la fel ai fi vorbit? Sau dacă era
o fată frum oasă?
- 0 fată? întrebă el ironic.
- A şa cum e Isabell. D acă ţi-aş fi spus că în loc de un băiat, am avut
o fată frum oasă? D acă aş fi adus-o acasă? La fel ai fi îndepărtat-o? Ai
provoca-o la duel?
- N u aş avea motiv!
- N u? Poate aş iubi-o mai m ult, poate aş fi mai atentă la ea...
- M am ă, ce spui este o fantezie. A devărul este că ai avut un băiat,
unul care se află aici şi care ne face pe toţi să suferim . Şi dacă Isabell
suferă, eu îl ucid în afara unui duel.
- Fă-o şi nu mai eşti fiul meu!
- Sunt, oare?
îi întoarse spatele şi o lăsă acolo unde era, în lacrim i. încet, se lipi
de perete, cu capul dureros şi inim a grea. Când sim ţi două braţe puterni­
că îm brăţişând-o, se trase înapoi.
- A red?!
- Ce ţi-a spus de te-a făcut să suferi aşa?
Ridică privirea spre el şi îi atinse faţa. O luă în braţele lui, strângân-
d-o cu putere. Şi M argot se sim ţi şi m ai vinovată, pentru că îşi dădu sea­
ma că în ultim ul timp, se preocupase m ult mai m ult de A red decât de
ceilalţi trei copii ai săi. D ar A red era aşa de sigur pe sine, de uşor de iu ­
bit şi de m aleabil încât dragostea pentru el era un lucru lim pede. Nu se
certa niciodată cu ea, nu striga şi nu se supăra. O asculta atent şi o ajuta
mereu. N u se grăbea să plece cine ştie unde şi o asculta cu interes, orice
lucru-i spunea. N icky era m ereu pe fugă. Grăbit. Distrat. îndrăgostit.
Gabriel era un copil care avea alte preocupări, cu cei de seam a lui. N u ­
mai M arie o însoţea mereu, dar avea şi ea preocupările sale, tinerii de-
o seam ă cu ea, fetele dornice de distracţii şi baluri, de bijuterii şi călărie.
Şi ea dorea să-l cunoască m ai bine pe Ared. Să ştie ce făcuse când
era un copil, să-i asculte povestirile despre casa lui, despre deşert, despre
darurile pe care le prim ise sau călătoriile în care fusese. E ra interesată
de fiecare detaliu şi îşi petrecuse ore întregi cu el la M arsilia, ascultând
mii şi m ii de lucruri despre viaţa lui. Şi îşi dăduse seam a, chiar dacă el
nu scosese un cuvânt, că o iubea pe Isabell.
- V ino, tata s-a retras în cam era lui, obosit, iar H akim este jos!
M argot se aşeză lângă fereastră. D e acolo unde stătea, îi vedea pe
cei trei tineri încălecând pe caii lor şi plecând spre castel.
- Pleacă acasă?
- Da. A ţi vorbit despre duel?
- Nu. M ărturisesc că şi eu l-am provocat. D ar nu ştiu ce aş m ai p u ­
tea face.
- Ai putea să o laşi aici.
- N u pot.
- De ce?
El se ridică.
- O iubeşti?
- Da!
- I-ai spus asta?
- M -ar crede? întrebă el, oftând. A r crede că este num ai o încercare
de a o duce înapoi acasă.
- Şi nu e şi asta, în parte?
A red aprobă din <*ap.
- Este. Viaţa mea la Alger s-a schimbat cât a fost ea acolo. Şi mi-a plăcut
- Ared, tu ai alte două fem ei în harem, îi aminti ea. N u ţi-am spus
nimic pentru că înţeleg că asta e religia ta, legile tale, dar vreau să pricepi
că pentru noi e greu de înţeles, de acceptat. Isabell e o fată tânără, liberă
şi energică. Crezi că ar putea trăi toată viaţa închisă între patru pereţi?
M argot vedea bine că el nu înţelegea ceea ce îi explica. Se ridică şi
îi luă m âinile.
- Gândeşte-te bine la ce vrei să faci, pentru că e greu pentru toată lumea.
- E soţia mea, nu ar trebui să fie greu.
- A i lăsat-o să plece, îi am inti m am a sa.
- A m plecat toţi la M arsilia. Şi da, am lăsat-o să plece de lângă m ine
pentru că m ă sim ţeam vinovat faţă de ea şi de tatăl ei. D ar asta nu în ­
seamnă că obligaţiile ei s-au încheiat.
- Isabell va lupta cu tine până la capăt.
- Se pare că eşti de acord cu acest lucru, mamă!
 - Sunt, pentru că am crescut-o ca pe fiica m ea şi ştiu foarte bine ce-i
poate pielea. N u va m erge de bună voie cu tine, aşa că ai două soluţii:
o răpeşti din nou sau o cucereşti.
- N ici una nu e uşoară!
- Pentru tine, prim a ar fi.
- A şa crede şi ea.
- N u face nim ic înainte de tim p, lasă-m ă să vorbesc cu Santos. Dacă
ai obţine binecuvântarea lui, poate am avea mai m ult noroc.
- Crezi că ar accepta ca fiica lui să plece cu m ine?
- Santos este singurul de care ea se tem e, singurul care are autorita­
te asupra ei. A şa că trebuie să-l atragi de partea ta...
A red dădu din cap.
- în oraş este un loc unde el m erge...un fel de bordel...
- C um se num eşte?
- C asa fericirii.
- N orm al.
- V a fi acolo în seara asta. A re o fată care-i place, o oarecare Lily.
Ai m are grijă...
M argot îi dădu o sărutare şi ieşi pe uşă, grăbită. A red o privi cum se
urcă în trăsură şi vizitiul dă bice cailor.
- Să fie o capcană?
Poate era, cine ştie? D ar era prim ul sfat pe care i-1 dădea m ama sa,
prim ul ajutor adevărat. Se îm brăcă, îşi puse haina lungă, neagră, îşi luă
arm a şi turbanul. Şi o pungă cu bani, ştiind că avea să aibă nevoie dacă
voia să fie ajutat în acel loc. C oborî jo s şi-l căută din priviri pe Hakim.
A cesta m ânca singur, tăcut, aşa cum făcea mereu.
- H akim , vino!
- U nde m ergem , stăpâne?
- în oraş, am o treabă...
încălecară pe caii lor negri şi plecară în galop întins spre oraş. Din
um bra unor capaci, alţi trei călăreţi se avântară în urm a lor. Intrară în
oraş fără să se vadă unii pe alţii. A red intră prim ul, cu H akim alături şi
cu m âna pe sabie. întrebă şi i se dădu ajutor p en tru a găsi bordelul în
care Santos petrecea de unul singur.
Pe o scândură prinsă cu un lanţ ruginit scria C asa fericirii, cu litere
mari. U şa era închisă, dar se auzea m uzică puternică. Cam erele de sus erau
slab luminate şi mirosea chiar şi afară a alcool. Intră îm preună cu Hakim.
- D om nilor...
 în hol era o fem eie blondă, cu sâni m ari şi o rochie care părea să-i
cadă în orice m om ent. Intr-o parte îi era ridicată pentu a descoperi un
picior gol şi o coapsă albă. Z âm bi larg, agăţându-se de H akim , care o
privi dispreţuitor.
- Doamnă...
- Doamnă? râse ea şi Ared îşi dădu seama că era beată. Bebe, drăguţule...
- Bebe, căutăm un bărbat..
- Aşa, de ăştia sunteţi...zise ea, dezam ăgită. N u am băieţi aici...
- Ai înţeles greşit, căutăm un client de-al vostru, unul care trece pe
aici. Ştiu că în seara asta e aici...
- Trec m ulţi.
- Sa...începu el, dar se opri. D everaux. Pierre D everaux.
M âna lui lăsă câteva m onede de aur în m âna fem eii,care mări ochii
şi îm blânzi privirea.
- El? Se bat fetele pentru el, râse ea, îm pleticindu-se spre salon. Pe
aici, pe aici...
Cei doi se luară după ea, prin fum ul puternic. Se fum a opium acolo,
realiză A red, recunoscând mirosul,, V ăzu câţiva dom ni tolăniţi pe fotolii
mari, cu câte o fată peste ei, sau pe jo s. O chii le erau tulburi şi paharele
se um pleau m ereu. O fată brunetă se ridică, lipindu-se de Ared, căutân-
du-i buzele. T ânărul o îm pinse uşurel la o parte, cu un zâm bet. Era fru­
muşică şi tânără.
- Pe scară, prim a uşă...
A red înclină capul spre ea şi trecu spre scară. U rcă repede şi bătu o
dată la uşă. N ici un zgom ot nu se auzi din încăpere. încercă uşa, dar a-
ceasta era închisă. M ai încercă o dată.
- De ce s-ar închide înăuntru?
- Poate nu vrea să fie întrerupt.
- într-un bordel? E tim id? întrebă Ared. H ei, e cineva aici?
N im eni nu-i răspunse.
- D ă-te la o parte, stăpâne!
U m ărul lui H akim aruncă uşa într-o parte.
- Santos!
Corsarul era aşezat pe pat, cu faţa în sus. Un pum nal îi era înfipt în
burtă şi patul era plin de sânge. într-un colţ, o fem eie aproape goală p ă­
rea m oartă, întinsă cu faţa în jos.
- A llah, Hakim !
A red îi luă m âna corsarului care întoarse capul spre el.
- M or...băiete...
 - C ine a fost? Cine?
- Chiorul...străin...fiica m ea Isabell...
M âna i se încleştă în cea a lui A red. Privirea lui căută ceva în tavan,
de parcă acolo ar fi fost altceva decât un perete m urdar.
- K itty...
încetă să m ai respire. Inim a încetă să mai bată. M âna deveni m oale
şi răm ase strânsă în cea a lui A red. O chii larg deschişi în c ă m ai priveau,
fără viaţă, tavanul afumat.
- S antos...şopti A red, ridicându-se.
H akim se apropie.
- E cuţit străin...
- C a al nostru! term ină A red, lipindu-se de perete. C ine ar fi putut
face asta?
- A jutor, l-au ucis...
Bebe urla ca o nebună, apucându-se de uşa spartă.
- A m urit Pierre!
De jo s se auzi un zgom ot infernal. M ai m ulţi bărbaţi intrară în ca­
meră, alergând.
-A s a s in ii!
- N u-i ucide, Hakim, porunci Ared, văzând gloata care venea spre ei.
T reziţi din beţie, se repeziră spre cei doi. H akim izbi pe unul cu ca­
pul de perete, trimiţându-1 pentru u n tim p departe de lum ea asta. A red
încercă să explice, dar nu avu tim p. Fu apucat de um eri şi trântit jos, le­
gat bine la mâini.
- Nu l-am ucis eu!
V ocea lui A red nu răzbi printre toţi acei nebuni. H akim fu legat şi
el, fără să mai apuce să spună ceva.
- Lily... e moartă!
- N u, trăieşte!
O fată plină o ridică de jo s cu ajutorul a doi bărbaţi. O puseră pe u
scaun şi Bebe, revenindu-şi din criză, o lovi peste faţă cu putere. Fata
tuşi şi deschise ochii, am eţită.
- U nde-i el?
- C e to t spui, Lily?
- Bebe, P ierre...gemu ea, începând să plângă când văzu corpul cor­
sarului fără viaţa. D um nzeule, l-au ucis...
Fata se repezi spre Santos, sărutându-i ochii pentru ultim a dată.
- A u fost e i! zise un b ărb a t, împingându-1 pe A red în faţă. A re sânge
pe m âini...
 - Nu-i adevărat! zise el.
- G ura, păgânule!
- Spune adevărul, a fost altul...
Lily căzu în genunchi.
- A intrat pe cealaltă uşă, din cam eră alăturată. A vea trei oam eni cu
el şi l-au ucis, înainte ca el să apuce să se ridice...
- Eşti sigură?
- Da. U nul m -a lovit pe mine...
- Putea fi ăsta!
Ea clătină din cap, tânguindu-se.
- C el care l-a ucis nu avea un ochi...
- V -am spus că nu am fost noi, noi eram prietenii lui...
- De unde ştiu că-i aşa? întrebă Bebe, suspicioasă.
- E adevărul, întări Ared. Şi dacă-1 chem aţi aici pe ducele de C ler­
mont, doam nă, aţi vedea că m ă cunoaşte, aşa cum îl cunoaşte şi pe acest
om... erau buni prieteni...
- A sta ştie tot oraşul!
- A devărat. Tita, fugi jo s şi trim ite băiatul la castelul Clerm ont, să
anunţe pe duce. Grabnic!
- Da, da...
Bruneta slabă care-1 oprise pe H akim jo s alergă pe scări ca vântul.
Şi aproape se izbi de Nicky, care urca discret.
- D ă-le drum ul...
Ared, liber, se apropie de Santos.
- Cred că suntem prea m ulţi aici, zise el, moale.
- Da, m urm ură Lily, apropiindu-se cu o lum ânare pe care o puse pe
măsuţa de lângă pat.
Oam enii se retraseră, unul câte unul. R ăm ase num ai Hakim, lângă
uşă, Bebe alături de pat şi Lily, plângând încet.
- Ce se întâm plă...
O chii lui N icky se m ăriră peste m ăsură. Şi încetă să mai respire, tre­
murând. Palid ca un m ort, se apropie de pat.
- Nu... asta nu...
- Nicky!
- Ce s-a întâm plat? Tu...
îl prinse de gât pe A red şi scoase cuţitul.
- N u am fost eu, a fost un străin fără un ochi, bolborosi Ared, fără
aer. M i-a spus el înainte să m oară...
N icky îl privi în ochi şi aruncă cuţitul departe. Şi se apropie de pat.
 - D e ce? C ine ar fi putut?
- A vea duşm ani?
- C ine nu are? Isabell e jos...
Fals. E ra în dreptul uşii, cu ochii negri uscaţi şi m orţi. Se apropie de
m ort, ca şi cum nu era tatăl ei acolo. Părea să aştepte să se ridice. M arie
încercă să o ţină, dar nu reuşi.
- Tată!
Santos nu-i mai răspunse. N u avea să o mai facă vreodată. Ochii lui
deschişi păreau să zâm bească.
- C e a spus înainte de a m uri? întrebă ea cu voce trem urată.
Plecară privirea, neîndrăznind să spună nimic.
- C ine era aici? urlă ea.
- U ltim ele lui cuvinte au fost pentru tine, zise A red, foarte încet.
Fiica m ea Isabell...
- A t â t?
-D a !
Privi cuţitul îm plântat până la plăsele. Puse m âna pe el şi-l trase afară.
Era m urdar de sânge. Ea îl înfăşură în batistă, fără să-i pese de sânge.
- A rab, zise Hakim.
- A fost ucis de un arab...
- Sau au încercat să dea vina pe unul, com pletă A red.
Isabell se ridică. Luă un cearşaf şi-l acoperi pe Santos.
- T ata nu mai este aici, zise ea, fără să verse o lacrim ă. Adio, tată!
Privi cuţitul pe care-1 strângea în mână.
- Nu contează cât va trece, va plăti, jură ea şi lam a plină de sânge
lăsă o urm ă adâncă în palm a ei. Jur!
Sângele se am estecă şi N icky o prinse în braţe, în ain te de a leşina.
- T rebuie dusă acasă!
- H akim , fă rost de o trăsură.
A rabul dispăru pe scări, tăcut. Isabell fu aşezată în cam era alăturată.
- U nul dintre noi va trebui să m eargă cu ea!
Se priviră, fără încredere.
- M erg eu, zise M arie, de care toţi uitaseră.
Fata avea ochii roşii de lacrim i şi de durere, dar se ţinea tare.
- E u o duc acasă şi voi aveţi grijă de corpul lui.
- Dar...
- D e data asta, ascultaţi, le ceru ea autoritar. N u mi se pare m om en­
tul pentru o nouă ceartă...
 A m ândoi aprobară cu o m işcare a capului şi înainte să spună ceva,
Hakim năvăli înăuntru.
- Trăsura e jos!
- Ai găsit o trăsură la ora asta?
- A m făcut ce am putut pentru stăpână, zise el, făcându-le loc să
treacă cu fata leşinată pe braţe.
T răsura fusese furată, dar asta era ultim a dintre grijile lor. H akim
sări în locul vizitiului şi dădu bice celor doi cai.
- E a bancherului, zise fără rost N icky.
-C e?
- Trăsura. A furat-o de la bancher, m urm ură el.
A erul răcoros al nopţii părea să mai alunge durerea din suflet. A red
ridică ochii spre cer.
- A m venit să-i vorbesc...
- D espre ce?
- D espre Isabell, răspunse el. M am a m i-a spus că-i aici...
- N ici nu ştiu ce va face m am a, Santos era mai apropiat decât orice
membru al fam iliei sale. între ei era o legătură veche şi puternică...
Intrară înapoi în casă şi urcară scările spre locul unde era trupul lui
Santos. Lily nu plecase de acolo, rugându-se încet, cu ochii închişi. A-
red răm ase lângă uşă, rezem at de toc, în tim p ce N icky îngenunche ală­
turi de pat.
- N ic k y !
R obert de C lerm ont năvăli înăuntru cu soţia lui alături.
-N u !
M argot alergă spre Santos, aruncă cerşaful cu care era acoperit şi
căzu alături de el, hohotind jalnic. Sărută fruntea corsarului, cu lacrim i
în ochi.
- C e faceţi voi aici? se interesă Robert, încercând să se gândească
la altceva.
- N u contează, tată, zise N ikcy, apropiindu-se de fratele lui, ca şi
cum l-ar fi apărat de întrebările dureroase. A fost un bărbat străin...
- De unde ştii?
- C ând am ajuns aici, nu era m ort, zise Ared, fiind obligat să spună
din nou ce se întâm plase.
- D eci fără un ochi? Poate unul de pe corabia lui?
- Cred că dacă ar fi fost aşa, i-ar fi spus numele exact, nu? Nu a fost aşa...
- Ai dreptate, Ared, zise Robert. T rebuie să fi fost un duşm an care
l-a urm ărit până aici. D ar se poate să...
 - Ce, tată?
- Să nu fi fost chior cu adevărat. Dacă încerca să-şi ascundă ade­
vărata identitate?
Preocupat, se duse spre M argot. A ceasta plângea în hohote, trem u­
rând. C u greu, reuşi să o tragă de acolo, îm brăţişând-o cu putere.
- T rebuie să fii puternică, îi şopti el la ureche.
- N u pot...
- T rebuie, iubita mea, zise Robert. El ar vrea asta...
O chii verzi al ducesei se ridicară spre el.
- C rezi?
- D a. A r vrea răzbunare. N u lacrimi.
- R obert, nu mai pot fi tare, nu mai pot...suspină ea, la pieptul lui.
O liniştea să-l aibă aşa, aproape, alături de ea. încrederea în el era
totul pentru ea, dragostea era m ai puternică decât orice obstacol.
- N u pot face nimic...
- D u-te acasă, M argot!
- Da, m am ă, avem noi grijă...
- B ine că Isabell nu a fost aici, zise ea, ştergându-şi lacrimile.
- A fost.
- C um aşa?
- E ra cu m ine când am venit aici. Le-am spus să stea jo s, dar nu m-
au ascultatşi au urcat. Şi l-a văzut...
- D um nezeule!
- Ea a scos cuţitul!
M argot făcu semnul crucii.
- L -a luat cu ea, zise Nicky.
M argot nu mai ştia în care parte să apuce. O ftă greu şi se îndreptă
spre uşă. Nu-1 văzu pe A red, trecu pe lângă el, fără să vadă nimic. C o­
borî scările apăsat şi cum va urcă în trăsură. R obert o sărută de răm as
bun şi fem eia plecă.
- T recutul moare...

4 .
/V
n cim itirul fam iliei, Santos avea o cruce de piatră, pe care era tre­
I cut num ele lui. M ai jo s era im aginea unei corăbii, în linii mari, tă­
iată în piatră. Isabell atinse cu degetele reci piatra, căutând ceva din tre­
cut. V ăzu cu ochii minţii corabia lui Santos, tăind valurile, şi pe el pe
punte, înfruntând m area, cum o făcuse de atâtea ori. în lacrim i, lăsă c a­
pul să atingă piatra.
- N u voi u ita -
Se ridică, fără să-i pese de noroiul care îi m urdărise rochia neagră.
Fustele lungi şterseseră păm ântul ud de ploaia grea, care căzuse cât
tim p durase înm orm ântarea şi în cele trei zile cât trecuseră de atunci. în
fiecare zi Isabell, în straie negre, coborâse pentru a depune flori la m or­
m ântul nou. D ucea câte un singur trandafir, în fiecare zi, pe care-1 aşeza
lângă piatră. A poi îi vorbea încet, în şoaptă, m ult timp.
îşi şterse lacrim ile de pe obraz şi se uită spre castel. M argot era pe
terasa largă de jos, privind spre ea. A vea tot haine negre şi ochii din ca-
le-afară de obosiţi. încet, se îndreptă spre ea.
- T e las singură...
- Stai, Isabell!
Fata se opri.
-D a ?
- N u ştiu ce vom face acum , când el nu mai e.
- N ici eu nu ştiu.
- A red a trecut de dim ineaţă pe aici. N u a stat mult.
- R ada m i-a spus, zise ea şters.
- Ce vei face cu ei?
- V reau să fiu singură şi nu-m i pasă de ce fac ei.
M argot îi luă chipul între palm e. îi cercetă ochii negri şi o sărută.
- V or aştepta, dar ceva trebuie făcut...
- Ştiu! '
O lăsă pe ducesă, în urm ă şi intră în castel. încăperile erau răcoroase
şi m irosea plăcut. D ar se sim ţea atât de goală, de pustie şi de singură în ­
cât ochii i se um plură de lacrim i. U rcă sus, în cam erele sale.
- Isabell!
- Ce faci aici, N icky?
- V oiam să te văd.
- T u şi Ared.
- Ai auzit?
-D a .
- T e sim ţi mai bine?
- D a, m inţi ea, cu seninătate, descoperind că asta putea face foarte
uşor. M inciunile nu o dureau şi nu o costau nimic.
- A tunci trebuie să facem ceva, zise N icky, privind afară, ca pentru
a vedea dacă nu era cineva în grădină.
 - A red nu-i acolo, Nicky.
- Ştiu.
- A tunci? v
El o trase spre un scaun şi se aşezară unul în faţa altuia.
- V a veni după tine, în orice clipă.
- N u o va face, m ătuşa M argot m i-a prom is că va aştepta...
- Şi crezi că o va face?
-D a .
- N u lăsa garda jos, Isabell, poate fi periculos. C rede-m ă, Ared aş­
teaptă m om entul propice.
- Şi care-i ăsta?
- M om entul în care vei pleca spre M arsilia, spre mare. Te va răpi...
- Eşti sigur de asta? întrebă ea plictisită, fără nici un chef să discute iar
şi iar despre planurile lui Ared, dar neavând încotro de insistenţa lui Nicky.
- îl cunosc, zise el sigur pe sine. A şa că am făcut un plan...
-C are ?
- Plecăm!
- U nde D um nezeu vrei să pleci ca el să nu te găsească?
El zâm bi inteligent şi sigur de sine.
- în singurul loc unde nu ne va căuta, unde nu ne va putea ajunge.
- U nde?
- în L um ea Nouă. La Bogdan Andoni.
Isabell ridică sprâncenele, uim ită. Nu-1 mai văzuse pe Bogdan A n ­
doni de când avea cincisprezece ani, când acesta venise cu soţia lui,
Claire, vara unchiului Robert, în vizită. A tunci stătuse un tim p cu ei la
Paris apoi la Clerm ont. Peste cinci luni, cei doi plecaseră acasă. D esi­
gur, fiind cel mai bun prieten a lui Robert şi a lui M argot, cunoscându-se
de ani buni, înainte ca ducele să se fi căsătorit cu M argot, îi lega o p ri­
etenie puternică. D ar să stea la el?
- Putem începe de la capăt, aş putea cum păra păm ânt, am auzit că
este foarte profitabil. G ândeşte-te...
- Să plec aşa departe?
- D e ce nu?
îl vedea cât de decis era, cât de convins de acest plan.
- N icky, nu vreau să plec!
- De ce? A m putea începe totul de la capăt, tu, eu şi copilul. Gân-
deşte-te, A red nu ne-ar găsi niciodată...
- C rezi?
- Sigur.
 El îi luă mâinile.
- A m fi fericiţi!
- A red nu s-ar lăsa niciodată, însistă ea, tot m ai obosită.
- C e contează? Te va uita odată ajuns înapoi în braţele fem eilor sale
din harem. Crede-m ă, putem face asta.
- N u vreau!
- Isabell, te rog!
-N u !
El se ridică, nervos.
- Eşti încăpăţânată!
- Şi? A şa sunt eu.
- Poate altul este motivul pentru care nu vrei să pleci, zise el suspi­
cios. Poate nu vrei ca el să te uite.
- C um poţi spune asta? se răsti ea.
- Spun ce văd. A cum vrei să pleci de lângă el, m ai târziu nu vrei.
Ce simţi pentru Ared, Isabell?
- Nu-1 iubesc.
- Jură-m i!
Ea se ridică şi se uită în ochii lui.
- Nu-1 iubesc pe Ared, jur. II urăsc!
El păru m ai mulţum it dar, totuşi, bănuia ceva.
- Ai de ales!
- A m ? M ereu am de ales, Nicky.
- D e data asta eu fac regulile, zise el dur. O ri pleci cu mine, ori te
duc eu în casa lui Ared. Ai înţeles?
- N u ai face asta!
- Şi îi voi spune şi de copil, zise el decis.
- N ic k y !
Isabell încercă să-l apuce de um eri, pentru a-1 privi în ochi, dar nu
reuşi.
- Ai auzit, Isabell. Pleci cu m ine sau te duc la el, ştii bine că singu­
rul motiv pentru care nu vine acum , aici, să te ia, mai ales când Santos
nu mai este, e că sunt eu alături de tine. A red nu vrea să provoace o ru ­
pere definitivă în această fam ilie, dar dacă te duc eu la el...
- N u ai face asta!
- C rezi?
R âse scurt şi fără să fie am uzat.
- M -am săturat să fiu băiatul bun şi am abil, care m ereu pierde. A ş­
tept decizia ta!
 Ieşi, trântind uşa. Şi Isabell se prăbuşi la păm ânt, în lacrim i şi cu ini­
ma bătându-i nebuneşte, de frică şi de durere. Lovi cu pum nul în podea,
blestem ând.
- Stăpână!
- Rada?!
R idică capul de pe podea.
- D u-te şi caut-o pe doam na M argot, dar fără să te vadă cineva!
Se ridică de jos, puternică.
- D a, stăpână!
F ata alergă repede să îndeplinească porunca prim ită. Peste jum ătate
de oră, M argot intra în cam era fetei şi peste o oră ieşea, foarte preocu­
pată. C eru să fie pregătită trăsura şi fără să anunţe pe nim eni, plecă spre
hanul la care trăsese A red şi tatăl acestuia. Nu intră, ci ceru lui A hm ed
să o însoţească la o plim bare. E ra foarte preocupată şi nervoasă, cerce­
tând cu ochii prin perdeluţele de la portieră îm prejurim ile.
- S-a întâm plat ceva aşa urgent de hanul nu-i loc bun de discutat...
sau castelul vostru?
- E prea m ultă lum e-n ju r.
- A devărat, spune, doam nă.
- A hm ed, m ă vei ajuta să pun sfârşit acestei situaţii? întrebă ea d i­
rect, aşa cum îi era felul.
El se trase înapoi, privind-o uimit.
- Fiii mei se vor ucide într-o bună zi din pricina ei.
- A devărat grăieşte m am a fiului meu, zise el cu respect. D ar ce pot
face eu? Planul nostru de a-i despărţi a mers rău...
- S-a făcut alt plan.
- C ine ştie despre asta?
- Eu şi Isabell, până acu m .
- C um aşa?
- Fiul m eu, N ickolas, şi-a pierdut minţile, vrea să plece în Lum ea
N ouă cu Isabell.
- Şi fata?
- F ata nu vrea să plece d in Franţa. Sub nici o form ă.
- N u înţeleg care-i problem a...începu Ahmed. Dacă nu vrea să plece...
- N icky am eninţă că o v a duce la Ared dacă nu pleacă cu el.
P rivirea arabului se îm b u n ă.
- A tunci nu văd care-i problem a. Fata nu va pleca cu el şi se va în ­
toarce în casa fiului meu, c a soţie a lui.
M argot clătină din cap.
 - A m vorbit cu Isabell care, de altfel, m i-a spus acest plan fără m in­
te al lui N icky. D acă N icky pleacă cu Isabell, ne vom pierde copiii, pen­
tru că sunt sigură că A red va pleca pe urm ele lor...
- D ar fata nu vrea să plece! insistă Ahmed.
- D ar nu vrea, sub nici o form ă, să stea cu Ared. Ce preferi, Ahm ed?
Dacă Isabell se întoarce la A red, va găsi o cale să scape de el, chiar cu
preţul vieţii. M i-a jurat asta cu m âna pe inim ă şi o cred în stare.
- T e tem i pentru A red? D in partea unei fem ei?
- A ceastă fată a fost crescută de mine, ştiu ce-i poate pielea şi dacă
va dori, îl va ucide. A încercat deja, nu?
- Foarfecele a dat greş!
- A tunci, da. D ar eşti gata să rişti din nou? Isabell nu-i potrivită pen ­
tru Ared. Şi nici pentru N icky. D ar sunt orbi.
- Ai toată dreptatea. C e-i de făcut?
- Fata vrea de la noi bani, un servitor şi un drum până la Genova.
- U nde vă pleca?
- Ştiu că m erge la G enova, nim ic mai mult. N u vreau să ştiu altce­
va, pentru a nu fi nevoită să m int...
A hm ed o privi cu ochii lui şireţi. Şi zâmbi.
- V oi face toate aranjam entele necesare...
- Ea va pleca m âine noapte spre M arsilia cu Rada. D e acolo, trebuie
să ia o corabie spre G enova. Şi nim eni nu va şti despre asta.
- N ici soţul tău, doam nă?
- R obert va afla im ediat ce ajung acasă.
M argot ridică perdeluţele şi scoase capul afară.
- întoarce spre han, Jean!
V izitiul opri caii, care m ergeau la pas şi-i întoarse.

5.

D
is de dim ineaţă, N icky coborî prost dispus. C eru să-i fie pusă
şaua pe cal şi luă ceva de m âncare. în tim p ce aştepta cu o cană
de ceai în m ână, A red apăru în uşă, îm brăcat aşa cum nu-1 mai văzuse
vreodată, în stil european, cu haină brodată albastru închis şi pantalon
strâns în cizm ă, negru. A vea num ai turbanul alb pe cap, înfăşurat strâns.
- Pentru ce această schim bare?
- N u-i perm is să schim bi hainele, frate? întrebă el păşind înăuntru.
- Nu credeam că-ţi plac hainele noastre...
 - N u-m i plac, dar voiam să fac o schimbare. Le găsesc prea strânse
şi călduroase. O zi în deşert şi m ori!
- A m să ţin m inte, dacă vreodată m erg în deşert...
- A şa să faci!
- D ar nu cred că se va întâm pla, zise Nicky, term inându-şi ceaiul.
De ce ai venit?
A red luă loc pe o canapea largă, picior peste picior.
- A m cerut să o chem e pe Isabell!
- Doarm e!
- A tunci o vo r trezi, zise el direct. încerc să o văd de zile întregi...
- N -ai decât să încerci, dar nu va coborî, zise N icky. C e-ţi spuneam?
M ajordom ul apăru în dreptul uşii.
- D om nule Selim , doam na Isabell nu este...
- C um aşa?
- N u vrea să te vadă, râse scurt N icky, dând să treacă pe lângă el.
- N u-i aşa, dom nule conte, zise m ajordom ul cu o plecăciune. M ă
tem că a plecat...
- U nde?
- Patul nu-i făcut şi, după câte îm i dau eu seama, lipsesc unele lu­
cruri personale ale doam nei...
C ana din m âna lui N icky se făcu ţăndări pe podea în tim p ce el aler­
ga spre etaj. D eschise uşa şi năvăli înăuntru. Patul era neatins.
- M arie! urlă el.
Ieşi în hol şi bătu cu pum nul în uşa cam erei lui M arie.
- Poate au dorm it îm preună!
- Da, poate, zise Ared, preocupat.
Bătu din nou, exact în m om entul în care sora lui, som noroasă, des­
chise. îşi pusese un halat înflorat şi abia vedea bine.
- Isabell a aici?
-N u !
N icky băgă capul pe uşă.
- Nu-i!
- C e aţi păţit, voi doi?
- Isabell nu a dorm it aici.
-N u ?
Trezită din som n, M arie alergă în cam era lui Isabell. Cercetă totul,
sub privirile nerăbdătoare ale celor doi şi a m ajordom ului, care ajunsese
şi el sus.
- A luat câteva rochii, bijuteriile şi unele lucruri. Şi armele...
 - Drace!
- U nde s-ar fi putut duce?
- A fugit de voi doi, se răsti M arie, furioasă. A sta a făcut.
N icky aruncă o vază frum oasă de perete, de nervi.
- D acă aş fi în locul ei, începu A red păstrându-şi calm ul, unde m-
aş duce? Paris? M arsilia?
- Pe mare! zise M arie, deodată, ca pentru sine.
- P e m are, exclam ă N icky, fericit. Pe corabia lui Santos. Surdul tre­
buie să fie pe mare...
- D e bună seamă. M am a a trim is vorbă în port, la M icul Corsar,
pentru a le spune că Santos a m urit.
- A tunci s-a dus acolo.
- Şi voi doi unde alergaţi aşa?
- D upă ea! ziseră în acelaşi timp.
- Pe m are?
- V om ajunge la tim p pentru a o aduce înapoi.
- Şi dacă nu vrea?
N ici unul nu răspunse, alergând care încotro. A red se grăbi spre han,
să-şi ia arm ele, lucrurile şi să plece spre M arsilia. N icky strigă după
m ajordom să-i pregătească calul şi un valet.
Peste trei ore, patru călăreţi goneau spre M arsilia. N u îm preună,
pentru că ura dintre ei nu-i lăsa să îm partă acelaşi drum . Nu opriră n i­
căieri, nu dorm iră şi nu m âncară decât pe cal, pentru a ajunge la timp.
Când M arsilia îşi deschise porţile în faţa lor, stătea să cadă noaptea. N i­
cky nu intră la castel şi se grăbi spre port, spre hanul M icul Corsar. H a­
nul se ridica în port, într-o clădire destul de veche. A vusese vremuri
mai bune, dar şi mai rele, şi acum era undeva între ele. N icky sări jo s şi
lăsă calul în seam a valetului.
Intră şi cercetă sala cu o privire neliniştită. H angiul îl recunoscu şi
îşi făcu lor printre o grăm adă de beţivi puşi pe ceartă.
- B ine ai venit, domnule!
- H angiule, trebuie să-ţi vorbesc grabnic...
- în spate!
Intrară printr-o uşă m ititică şi hangiul cercetă uşa să fie închisă.
- A duci vorbă de la ducesă?
- N u, nu-i asta. A m nevoie de veşti...
- D espre ce?
- Surdul e în port?
 - în port? N u, nu-i. Când am auzit aşa veste proastă, zise hangiul a-
bătut, m ângâinu-şi barba albă, cum că Santos a murit...
-D a !
- A fost greu să-i dau aşa veste şi am crezut că acolo îm i vor putrezi
oasele când a aflat. N iciodată nu am văzut corsari m ai furioşi. Numai
hârtia m am ei tale m -a salvat de la moarte... ^
- C red, cred şi a fost greu şi pentru noi. însă altceva vreau să ştiu...
- Ascult!
- U nde-i Isabell?
- D om nişoara? N u am văzut-o.
- Eşti sigur?
- C um să nu fiu, băiete? întrebă el, lovind cu pum nul în masă. Crezi
că-s bătrân şi orb?
- A scultă-m ă bine, hangiule, Isabell e de negăsit şi credem că a a-
juns aici. V reau să ştiu dacă e pe corabia lui Santos cu Surdul.
V orbeşte!
- N u e, m ărturisi el. A u plecat azi dim ineaţă şi eu eram acolo. Mi-
am luat răm as bun de la ei.
- Eşti sigur?
- C rezi că nu aş fi ştiut dacă prinţesa era acolo?
N icky se lăsă pe scaun.
- Vreau să pui oamenii să o caute peste tot. Vreau să ştiu dacă-i în oraş...
- M erg...
F ăcu trei paşi şi se opri.
- D e ce a plecat?
- Ce spui?
- Isabell...de ce a plecat? Poate a luat-o iar arabul...
- N u cred...
- Eu unul n-aş avea încredere în ei, sunt vicleni şi ascunşi. D ar tu
ştii mai bine!
- A rabul ăla e fratele m eu, nu ai auzit?
- A m auzit eu ceva, m orm ăi hangiul. Dar a fost crescut de străini...
N icky dădu din cap în sem n că era de acord şi plecă repede. Dacă
avea dreptate hangiul? Se putea ca A red să o fi răpit din nou şi să se a-
rate acum preocupat şi să o caute puţin, aşa, ca să nu se arate vinovat.
Fără să poată să-şi scoată gândul acesta din cap, francezul sări în spa­
tele calului, trim ise valetul la castel şi se grăbi spre corabia lui Ared. îl
găsi pe chei, vorbind în şoaptă cu Hakim .
De acum era întuneric bine. C heiul era aproape gol.
- Ai găsit vreo urm ă?
 - Nu! răspunse A red sec.
N icky legă calul şi se apropie de ei, cu m âna pe m ânerul armei.
- C orabia lui Ahmed...
- A plecat cu treburi, după cum se pare. Spre Italia.
- Ce convenabil, nu?
- Ce tot spui?
- N u a plecat spre A lger cu treburi mult mai im portante? Poate cu
Isabell?
- Crezi că aş face aşa ceva?
- De ce nu? N u e prim a oară...
A red scoase sabia înainte ca H akim să poată să-l oprească
- C red că e tim pul să term inăm odată...
- C um vrei!
- Stăpâne, e...
- H akim , d estu l!
Săbiile celor doi se loviră una de alta.
- H ei, băieţi...
Zece bărbaţi se desprinseră din întuneric. Şi arm a unuia se descărcă
înspre Hakim , care se prăbuşi ca un sac la pământ. A red alergă spre el,
dar sufletul bărbatului părăsise lum ea asta în căutarea unui loc mai fericit.
- Ared!
Şoapta lui N icky îl făcu să se ridice. îşi scoaseră pistoalele şi le des-
cărcară înspre atacatori. Şi se aruncară asupra lor cu săbiile şi pumnalele.
Doi se prăbuşiră morţi într-o clipă. D ar tinerii erau puţini şi atacatorii
păreau să sporească. Unul cădea sub ascuţişul săbiei, era înlocuit de altul.
Şi cheiul, altă dată plin de suflete de tot felul, se arăta acum gol şi tăcut.
A red lovi puternic, îl scăpă de N icky de atacul unui ticălos care ridi­
case un lem n gros şi voia să-l doboare pe la spate. Fratele lui se întoarse
şi făcu un sem n scurt de m ulţum ire cu capul, dar nu mai apucă să spună
ceva. A red sim ţi lovitura în cap şi căzu înainte. Cu ultim ele puteri, îl v ă­
zu pe N icky alergând spre el cu sabia în mâna. Restul se pierdu într-o
ceaţă groasă.

6.

G
lasul dintr-un m inaret se mai auzi o singură dată, apoi se aşter­
nu liniştea. U n bărbat tânăr, cu părul lung şi prost îm brăcat, se
ridică pe de bucata de covor veche. O îm pachetă şi o puse sub salteaua
sa, încet şi în linişte.
 - A llah te ajută? întrebă altă voce, o voce de bărbat.
- V reau să cred asta, răspunse el, aşezându-se cu faţa în sus pe sal­
teaua de paie, tare. Privi prin fereastra mică, care dădea spre grădină,
cerul senin şi înstelat.
A poi se uită spre bărbatul care-i vorbise.
- Fratele m eu nu se m ai roagă?
- N u am fost niciodată prea evlavios, zise el. Şi nu-m i spune aşa...
- C um vrei, Nicky!
Fiul ducelui de Clermont trase pelerina veche şi uzată pe umeri şi închise
ochii. Prefera să nu vorbească. Se mulţumi să privească ţintă peretele
înnegrit aflat la două degete de faţa sa, aşa cum făcea în fiecare seară.
- Când voi scăpa de aici, o să beau până ce am să term in tot vinul tatei!
- C rezi că ai rezista?
- Să beau?
-D a .
- Sigur, zise Nicky, întorcându-se cu chef de vorbă. Şi aş m erge la
Paris, la curte. Şi aş mânca...
-C e?
- Pui fripţi, şi mistreţ. Prepeliţe um plute, aşa cum num ai la C ler­
m ont se fac. Şi prăjiturile acelea m ititele care ţi se topesc în gură...
- Si ceai fierbinte, curm ale şi pâine fierbinte...
-D a .
O chii le străluceau veseli. D eja vedeau m esele pline, fem eile fru­
m oase alături de ei şi m uzica puternică.
- A m putea m erge la un bal, îşi dădu cu părerea Nicky.
- N u cred că vom ajunge la un bal în viitorul apropiat!
E lanul lui N icky se stinse la fel cum apăruse.
- E a nu ne va lăsa să plecăm de aici vii.
- E u nu-m i pierd încrederea că vom reuşi să evadăm ...
- U ltim a oară ne-am ales cu urm e de bici pe spate şi am rămas în ­
chişi aici trei zile, fără m âncare şi cu o găleată de apă. N u mai risc...
- T e dai bătut? Eşti un laş, A red, asta eşti! se răsti Nicky.
- Hei, cum îndrăzneşti să...
- Să ce? Să-ţi spun adevărul? Pentru că e adevărat că eşti un laş. D a­
că ai fi ca mine, am fi luptat...
A red se ridică în picioare, urm at imediat de fratele lui m ai mic, roşu
la faţă de nervi.
- Pentru a lupta, ar trebui să fim îm preună, să avem încredere unul
în altul, să lucrăm îm preună. A sta faci tu?
 Privirea lui N icky se schim bă, dar nu se plecă, continuă să-l înfrunte
pe fratele său.
- Suntem doi străini, care au ajuns să fie închişi între pereţii acestei
case îm preună, nim ic mai mult...
- Ared...
- N u m ai spune nimic, nu m ai vreau să ascult reproşurile tale vechi.
A vem trei luni de când suntem sclavi...
- Nu spune asta, zise Nicky, ca şi cum cuvintele acestea i-ar fi ars buzele.
- E adevărat, sclavi. A sta suntem...
N icky negă din cap.
- V răjitoarea ne-a transform at în sclavi. Şi vrea răzbunare...
- Şi tu crezi asta?
- Da. V ezi? N u vorbim unul cu altul. Şi vrei să luptăm ?
L ivid la faţă, N icky nu răspunse.
- N oapte bună, dom nule conte!
A red se trânti pe saltea şi închise ochii, nervos. Fratele lui răm ase în
picioare, nem işcat, cu pum nii strânşi.
- Ared!
- Ce m ai e acum ?
Cu greu, N icky se lăsă în genunchi alături de fratele lui, spre a fi au ­
zit num ai de el.
- F em eia asta ne urăşte, zise el. Din cauza m am ei, cred eu...e singu­
rul punct pe care-1 avem noi doi în comun..
- N u înţeleg...
N icky îl îm pinse într-o parte pe A red şi se aşeză alături, cât mai a-
proape de el.
- A cum câteva zile, m -a chem at la ea...
Stăpâna doreşte ceva?
- V ino mai aproape!
O ascultă şi se apropie.
- A red unde e?
- Jos, spală curtea!
- Ştii cât tim p a trecut de când sunteţi aici?
- O lună de când am ajuns în casa asta şi alte două luni de când am
fost răpiţi, stăpână!
Ea veni spre el, ridicându-se de pe sofa. Chipul ei întunecat era lu ­
m inat de ochii mari, dar răutăcioşi. Totuşi, era o fem eie foarte frum oa­
să, cu toate că avea destui ani şi ar fi putut fi m am a tânărului. D ar asta
nu o deranja. îşi trecu m âna prin părul lăsat pe spate, negru ca noaptea
şi îl privi pe N icky de parcă era o marfă.
- M ă găseşti frum oasă?
El o privi fix. Cuvintele îl ardeau pe buze dar preferă să tacă. «Ca
un şarpe veninos!», zise în gând.
- Da, stăpână! zise cu glas tare.
- Eşti tânăr... şopti ea, foarte aproape de el.
Mirosea a trandafiri. Un parfum greu care-1 făcea pe Nicky să ame­
ţească. C ât de uşor ar fi fost să o apuce de gât şi să strângă. A şa ea ar fi plătit
pentru răpire, care fusese din ordinul ei, şi pentru biciuirea lor şi pentru
toate celelalte lucruri de care ea se făcea vinovată. Dar reuşi să se abţină.
Instinctul de supravieţuire era mai puternic ca dorinţa de răzbunare.
B uzele ei erau acum lipite de gâtul lui, tandru. U rcau încet spre ale
sale. Se opri puţin şi-l privi. Se aştepta la ceva din partea lui, dar el nu
ştia prea bine la ce. Să continue? A sta nu era greu. D ar dacă nu era d e­
cât un test, care avea să se sfârşească cu o nouă pedeaspsă?
- Stăpână! şopti el şi o prinse de gât.
D ar nu pentru a o strânge de gât, ci pentru a o săruta, nebuneşte. O
trase aproape de el şi m âinile lui îi apucară capul. înch ise ochii şi în lo ­
cul chipului ei apăru Isabell, frum oasă, veselă. N ici nu m ai ştiu ce face
dar, peste câteva clipe, era în patul ei, peste ea, trăgând ca un nebun de
hainele fem eii.
- D estul! strigă ea, împingându-1.
N u-i dădu drumul. N u încă...
- D estul, am spus! strigă ea şi reuşi să se ridice. B lestem ată fie fa­
milia ta.
N icky se ridicase deja din patul ei. încercă să o liniştească, dar e a '
era neagră de furie.
- Nu, niciodată... nu voi accepta! strigă ea.
Şi începu să respire greu.
- F iica lui Săndulache nu se lasă înşelată de astfel de trucuri. Ieşi a-
fară, sclavule!
- Stăpână!
- Ieşi!“
N icky se opri din povestit.
- A r fi trebuit să insişti, poate aşa ai fi îm blânzit-o... dacă e atrasă
de tine, poate fi un lucru bun...
- T o t nu înţeleg...
- N u m e le ei!
 A red ridică din umeri, fără să recunoască num ele.
- Şi m -am gândit, continuă N icky, fără să-i explice nim ic lui Ared.
A cest num e e m oldovenesc...
- D acă spui tu!
- A şadar ea face parte din trecutul mamei...
- A scultă, eu nu ştiu despre ce vorbeşti. C ine este această fem eie?
N icky se opri brusc şi îşi privi fratele. Şi îşi dădu seam a că el nu cu ­
noştea acea parte din viaţa m am ei lor.
- Ştii că m am a noastră, începu el, a venit în M oldova?
- D a, a venit când M ihai era un băiat. Ştiu că a crescut departe de
tatăl ei, în Franţa.
- A devărat, a fost crescută de bunicul meu...al nostru, se corectă N i­
cky. în M oldova a stat puţin, dar ceva trebuie să se fi întâm plat acolo,
acest Săndulache trebuie să fi avut ceva de-a face cu ea pentru ca fiica
lui să ne răpească..
- N u poate fi o coincidenţă?
- N u, nu se poate. N e păzeşte, ne urmăreşte...
A red răm ase pe gânduri.
- A tunci m am a e în drum spre noi, zise el.
- Poate, dar ea va şti să se apere, nu trebuie să-ţi faci griji...
- C um aşa? E o femeie...
N icky privi spre el.
- M am a nu ţi-a spus totul...
- D espre ce?
- D espre viaţa ei, despre trecutul ei care uneori se am estecă cu pre­
zentul...
- Spune-m i!
- A r e d ...
- V reau să ştiu totul!
- E a trebuie să-ţi spună, se eschivă tânărul.
- N icky, poate nu mai ieşim de aici, zise el răstit. Poate m âine m u­
rim. V reau să ştiu ce se întâm plă, m -am săturat să descopăr secrete...
N icky îşi acoperi ochii obosiţi cu degetele. A păsă, încercând să se
liniştească şi să explice totul cât mai clar şi mai puţin dureros. N u ştia
cum avea să reacţioneze A red la asem enea veşti.
- M am a noastră...
-D a ?
- N u este cine crede toată lumea. D ucesa de C lerm ont este o fem eie
care ascunde un m are secret.
 - Ce secret?
- Ai auzit vreodată despre o fem eie corsar, căreia i se spunea Ducesa?
- Vag!
- Ce ştii despre ea?
- Că avea o corabie de tâlhari, de hoţi, cei mai periculoşi din câţi au
existat vreodată.
- A şa se spune, da. Poveştile s-au schim bat de la an la an. Se spune
că este m oartă, că este o fantom ă care nu poate fu ucisă şi tot aşa... F e­
m eia asta este m am a noastră!
Zâm betul răsări pe chipul tânărului în întunericul slab care se lupta
cu jum ătate de lună argintie.
- N u m ă crezi?
- C um aş putea? M am a noastră nu poate fi un hoţ, un pirat...
- M am a preferă term enul de corsar, să ştii. Şi eu la fel. N u luptăm
îm potriva Franţei.
N icky îşi dădea seama că era greu de acceptat. A red nu era un om
care trăise într-o lum e idilică, ferită, dar nici nu avusese de-a face cu
bandiţi şi cu hoţi. E ra fiul unui negustor bogat, care-1 învăţase tot ce pu­
tuse ca să facă din el un bărbat, unul drept şi bun, care credea ferm în
adevăr şi în dreptate.
- M am a, un corsar?! şopti el, rezem ându-se de perete.
- Ared, încearcă să te gândeşti cu calm la asta, este un adevăr greu
de acceptat, ştiu asta...
- Tu ştiai?
-D a .
- De când?
- A red, eu am ştiut asta m ereu. Şi fraţii mei.
- Şi Isabell?
- Pentru num ele lui D um nezeu, exclam ă Nicky cu greutate, mergem
pe mare îm preună de ani de zile! Ea străbatea mările cu Santos când nu
este cu noi la Paris, M arsilia sau la dom eniul nostru de la Clermont!
încercă să-l facă se se uite la el, dar Ared îl îm pinse.
- M -aţi minţit!
- M am a a vrut să te apere de acest adevăr, a" crezut că era prea re­
pede pentru tine să afli atâtea lucruri despre ea...
- Prea repede?
- Ştiu că poate fi greu de acceptat aşa ceva...
- Este greu, se răsti el. Şi tata ştie cine este cu adevărat m am a? Filip
N orland ştia toate astea sau totul despre el este numai o invenţie?
 - Ce tot spui?
- M am a m i-a spus despre felul în care s-au cunoscut, despre dragos­
tea lor. E adevărat sau era unul dintre oamenii ei cu care s-a culcat şi a
avut un copil pe care l-a pierdut pe undeva?
N icky nu se lăsă atras în altă ceartă.
- Totul e adevărat. N um ai că Filip...
- C e-i cu el?
- El era corsarul care a făcut din mama noastră ceea ce este acum.
Ducesa Mărilor, femeia temută şi puternică care luptă cu bărbaţii pe
Mediterană. El era soţul ei, el a condus oamenii Ducesei până când a murit!
A red gem u, cu durere şi îşi acoperi ochii.
- D e ce nu m i-a spus asta la A lger? Sau la M arsilia?
- A crezut că nu erai pregătit să afli totul, deodată. Şi trecutul fam i­
liei noastre este mai mult decât com plicat.
- C om plicat? Ce văd eu este că din vina ei suntem aici. Pentru asta
am fost biciuiţi, pentru ea am fost loviţi şi din vina ei şi a vieţii pe care
o ducea eu am trăit departe de fam ilia mea. Am vrut să cred că era o
mamă plină de dragoste care-şi pieduse copilul şi care făcuse totul p e n ­
tru a-1 recupera, dar dăduse greş. însă acum înţeleg că nu era aşa. în ţe­
leg că m -au răpit atunci tot din vina ei, ca şi acum.
N icky nu zise nimic. Poate A red avea dreptate. D ar el nu o putea
condam na aşa, el ştia că m am a lui era o femeie deosebită, care-1 iubea.
- Este o asasină. Câţi oam eni a ucis?
- N u a ucis niciodată oam eni nevinovaţi, se răsti N icky.
- Sigur, prim ul corsar care are conştiinţă şi onoare. A sta vrei să
spui? C um te simţi tu, frate, ştiind ce femeie ai drept m am ă?
- D estul, Ared!
- Am spus ceva ce nu-i adevărat? întrebă el, ridicându-se în picioare.
- Da. M am a nu-i uşă de biserică, dar nu este o crim inală fără milă şi
onoare. Este curajoasă, m ândră şi deosebită. Şi nici tu nu eşti fără de
păcat, tu, care ai răpit-o pe Isabell, ai biciuit-o, ai închis-o şi l-ai torturat
pe Santos fără vină. Sânge de corsar curge în venele tale şi asta se vede...
A red se aruncă asupra lui N icky, lovindu-1 cu pum nul în stom ac. Se
prăbuşiră pe jo s, lovindu-se ca nebunii.
- D estul, câini turbaţi ce sunteţi!
Biciul lui K onstantin îl lovi pe N icky peste um eri. E l se feri din c a ­
lea grecului, care-1 apucă de ceafă pe Ared şi-l aruncă pe jos. îl lovi cu
piciorul în burtă, lăsându-1 fără suflare. Apoi îi aplică şi lui Nicky câte­
va lovituri.
 - U n zgom ot dacă mai aud şi rup biciul de spinările voastre, zise el,
izbind uşa şi răsucind cheia.
Plecă. Pentru câteva clipe se auzi o altă uşă închisă. A red ridică ca­
pul, plin de durere. Buza de jo s îi sângera de la pum nul lui N icky. îl d u ­
rea pieptul. Şi capul.
- T e sim ţi bine?
- C e-ţi pasă?
- Ared...
- în fiecare clipă, viaţa m ea devine mai com plicată şi mai grea. Şi
asta din vina unei singure persoane. Ştii care este, nu?
- N u o vei înţelege?
- N u. Şi nici nu o voi ierta vreodată. T ot ce vreau e să scap de aici
şi să ajung înapoi la A lger, la tatăl meu. A colo de unde nu ar fi trebuit
să plec niciodată!
Se târî spre salteaua sa şi închise ochii. R efuzând să se mai gân­
dească la m am a sa. O înlocui cu am intiri mai frum oase. Isabell, în lum i­
na soarelui slab, ce stătea să apună, în deşert. Chipul ei părea perfect a-
tunci. N eatins de durere şi de trădare. De trecut.
 1.
sabell privi afară din trăsură. Era frig. Rada trem ura în faţa ei, cu
I toate că era înfăşurată în haine călduroasă.
- D eja nu-m i place ţara asta, decise ea, suflând în pum ni. A llah iu­
beşte căldura.
- A tunci de ce în deşert noaptea e frig? zise Isabell.
- D oam nă, sunteţi prea bună. D ar eu aş fi preferat să plecăm acolo
decât aici. A trecut m ult timp...
- E iarnă şi iam a e aşa!
- Şi de ce a trebuit să plecăm din casă, de la căldură, pentru a bate
drum urile astea proaste? M ai ales acum...
- A cum ?
- In trei luni naşti, stăpână!
- N u înainte ca zăpada să se topească, sper!
- V a fi cum va dori Allah, răspunse Rada. D ar de ce trebuie să vizi­
tăm oam enii ăştia?
- Pentru că m -am săturat să stau la fam ilia A ndoni...V reau să văd
lum ea... şi fam ilia N eagu este num ai potrivită pentru aşa ceva. în plus
am prim it o invitaţie de ieri!
- Stăpână, după ce copilul va veni, ne întoarcem acasă?
- îţi este dor de casă?
- Care casă? întrebă ea, oftând. Am stat câte puţin peste tot. La stă­
pânul A red, apoi la M arsilia. L a Clerm ont, în casa aceea mare. Şi aici.
Care este casa ta, stăpână?
- T ata avea o casă, zise ea încet. D ar nu prea stătea în ea...
- Nu am văzut-o!
- E în M arsilia. D ar nu stă nim eni în ea, spuse ea, am intindu-şi de
tatăl ei şi cât de mândru era când o cumpărase. Un cuib pentru bătrâneţe.
Şi ea se bucurase, pentru că asta însem na că el avea de gând să ajungă
un bătrân îndărătnic şi vesel. Speranţe deşarte.
Isabell oftă. îi era foarte dor de el.
- A jungem ! anunţă Rada, văzând conacul şi zidurile lui.
V izitiul opri aproape de cele două trepte de la intrare şi A ziz sări jos
de lângă el pentru a-i deschide uşa. Isabell nu venea aici pentru prima
dată. Fusese invitată la o petrecere pe care boierul N eagu o dădea pen­
tru a-şi sărbători ziua de naştere. Şi apoi trecuse pe aici, într-o bună zi,
cu Irina. D ar acum venea singură.
- D oam nă, bine aţi venit!
Boierul D an N eagu ieşi înaintea sa şi se înclină asupra mâinii sale
reci. A vea părul aproape alb şi ochii vicleni. Era trecut de şaizeci de ani
dar înfăţişarea lui avusese puţin de suferit. Se ţinea drept, păşind m ân­
dru. Şi fata, din clipa în care-1 văzuse, îşi dăduse seam a că povestirile
lui M argot era adevărate. Era viclean şi prefăcut, avea două feţe, dar era
arătos. Probabil aşa fusese şi în tinereţe, atunci când M argot îl cunos­
cuse. D ar num ele ei nu apărea niciodată. Pentru el ea era o cunoştinţă
de fam ilie, fiica unui negustor francez bogat.
A supra acestor invenţii căzuseră de acord ea şi Ştefan A ndoni, care
prefera să nu răscolească trecutul şi să trezească în boierul N eagu, cel
cu care M argot se jucase în trecut, lăsându-1 să spere într-o posibilă uni­
une între ei.
- Sper că vă regăsesc sănătos!
- A m o sănătate de fier. Şi sunt bucuros că aţi acceptat invitaţia
mea, doam nă. Fata e servitoarea voastră?
- Da. Rada.
- A rabă?
- Da, răspunse ea. Un cadou de la soţul meu, D um nezeu să-l odih­
nească în pace, zise ea cu evlavie. Este m usulm ană şi este foarte efici­
entă...
- N u m ă îndoiesc. Şi arabul?
- La fel. Soţul meu, vedeţi, explică ea, avea afaceri cu arabii. Foarte
profitabile, de altfel!
- A m auzit şi eu, se lăudă N eagu. Intraţi, vă rog!
îi deschise uşa şi se feri pentru a-i face loc să treacă.
- Is a b e ll!
- D oam ne, Liza, arată puţin respect pentru doam na Deveraux, o
certă m am a ei, de pe sofa, unde cosea liniştită.
 M argareta Lupaşcu, acum N eagu, nu mai era ce fusese în tinereţe.
Căsătoia o schim base foarte m ult. Chipul ei ca o lună se cam lăsase şi
se îngrăşase destul. A răta acum exact ca m am a ei, doam na Floarea, pe
care Isabell o văzuse des acasă la Irina. C u douăzeci de ani mai puţin.
- Nu vă preocupaţi de asta, doam nă, zise fata, cu o uşoară plecăciu­
ne în semn de salut. Prefer să fiu întâm pinată aşa...
- D oam na Deveraux abia a sosit, Liza, o certă vesel D an Neagu.
Strigă la servitoare!
L iza îşi ridică fustele şi se repezi spre uşă. D ar nu făcu decât trei
paşi şi se opri. Respiră adânc, se linişti şi păşi graţios ca o dom nişoară
de fam ilie bună. D eschise uşa şi alunecă dincolo de ea.
D ar după ce uşa se închise în urm a ei, alergă spre bucătării.
- U nde alergi aşa?
Frum oasa blondă se opri brusc. R ecunoscu glasul plictisit al fratelui
său şi se întoarse spre el. V lad N eagu se rezem a de scară, răsfoind o
carte pe care nu se decidea dacă să o citească sau nu. O chii îi fugeau j u ­
căuşi, ori de câte ori prin faţa lui trecea vreo slujnică frum uşică, care se
înroşea toată descoperindu-i privirea fixă şi obraznică. D arurile pe care
le prim ise la naştere îl ajutau, pentru că avea un trup slab şi înalt, privi­
rea îndrăzneaţă şi părul bogat.
- A vem oaspeţi!
- Iar? C e babă ne mai calcă pragul?
- Of, cum poţi fi aşa de rău? întrebă Liza, încruntându-se spre el. E
doam na Deveraux!
- Zău?!
-D a .
- A tunci trebuie să merg să-m i prezint respectele unei doam ne atât
de frum oase. A m auzit m ulte despre ea...
- Isabell este foarte frum oasă, dar nu numai. Suntem prietene!
- Nu m ă îndoiesc. Aud că aşteaptă un copil...
- Este văduvă. Plec acum...
- M ergi!
Convins că L iza nu făcea decât să înflorească adevărul, păşi cu un
aer de stăpân în salonul de iarnă, încălzit bine de slugi la cererea m amei
sale, care m ereu suferea de frig.
- A m auzit că avem oaspeţi! zise el, intrând.
- Da, avem , Vlad. D oamnă, fiul m eu, V lad N eagu!
A cesta se înclină înainte de a privi bine spre doam na care stătea ală­
turi de m am a sa. Şi pe m ăsură ce spatele se pleca, ochii se deschideau.
O chii aceia ar fi ferm ecat şi un m ort. Şi părul lung, ridicat în coc bogat,
prins în pietre preţioase. Se controlă la timp.
- Bine aţi venit în casa noastră, doam nă Deveraux!
- E ste o plăcere, zise ea, înclinând din cap, regal.
- A m inpresia că v-am văzut undeva...
- Nu-cred.
- Şi totuşi, aşa este. Tocmai m -am întoars din Franţa. Sunteţi franceză?
-D a!
- Din Paris?
- M arsilia, dragul meu, zise M argareta, amabilă.
V lad dădu din cap spre m am a lui şi se întoarse din nou spre Isabell.
- N u aţi trecut niciodată prin Paris?
- M ă tem că nu. A facerile soţului meu erau în sud.
- Şi cum de aţi decis să vizitaţi M oldova? Sau v-aţi stabilit aici de­
finitiv? întrebă el curios.
- A m venit în vizită. A m nevoie de un tim p departe de Franţa.
- T rebuie să fi fost dificil să călătoriţi aşa, aştepând un copil!
E a îl privi tăios.
- N u a fost dificil. Şi copilul nu este o povară...
- D oam ne, departe de m ine astfel de gânduri. V ă rog să m ă iertaţi
dacă v-am supărat, nu era intenţia m ea. O are ce o reţine pe Liza? între­
bă el, cu un zâm bet larg, conştient că asta atrăgea fem eile.
D ar doaiftna Deveraux nici nu clipi. Chipul ei părea de gheaţă, lucru
care-1 făcu să strângă pum nii de furie. Fem eile îi răspundeau mereu.
N ici una nu se uitase în cealaltă parte şi nu îl privise de parcă era din
sticlă, aşa cum făcea această văduvă frumoasă.
Fără să mai audă conversaţia, se m ulţum i s£ o privească direct, ju -
rându-şi să o aibă în braţele lui înainte de Crăciun. A vea să o facă să-şi
piardă capul după el. ;
- Jur! şopti el.
- Ai spus ceva, fiule?
- Nu, tată.
- A m sosit, anunţă Liza intrând, urm ată de două servitoare cărând
tăvi grele cu m âncare. Plăcinţele calde, date prin zahăr, prăjituri cu m ie­
re, dulceaţă, fructe uscate şi m ere proaspete, vin şi apă. Şi ceai fierbinte.
M irosurile invadară micul salon.
- Sper că totul este pe gustul vostru, doamnă!
- Sunt sigură că e aşa!
 D egustarea le răpi mai m ult de o oră, tim p în care L iza nu-şi mai gă­
sea locul. A bia dacă gustă ceva şi privi tot tim pul spre tatăl ei, care p ă­
rea să nu se mai decidă să lase doam nele în pace. L iza se rugă pentru
vreo zece m inute ca el să plece, dar pentru că nu i se răspunse, decise
să acţioneze.
- V eţi naşte în iarnă? întrebă ea.
- A şa cred.
- Oh, abia aştept să văd copilul. P ot veni să-l văd im ediat? Sunt aşa
curioasă... *
- V rei să o deranjezi pe doam na D everaux? o certă m am a ei.
- N u m ă deranjează. In curând vei avea copiii tăi...
- Liza este destul de tânără pentru a ne gândi la nuntă, zise N eagu,
uşor.
- D e bună seamă, dar nu m ai e m ult de aşteptat. U n an, doi şi gata,
o căsătoriţi, nu?
- Liza îşi va ucide soţul într-o lună, zise Vlad, glum eţ.
- Ce vorbe-s astea?
- M am ă, era o glum ă...va trebui să-i găseşti un soţ care să o poată
struni, tată!
- Struni? Un cuvând urât...
- C redeţi, doam nă?
-D a .
- A tunci pentru a o proteja. A cest cuvând este pe gustul vostru?
- M ai potrivit, fu fata de acord.
V lad strânse ochii, privind-o cercetător şi fără ruşine.
- Credeţi că va fi băiat sau fată?
- Nu ştiu. Rada spune că...
- C ine este Rada?
- Servitoarea mea, răspunse Isabell, agasată de întreruperile lui
frecvente. Este acolo...
Vlad întoarse capul şi o văzu pe Rada, aşezată pe un scăunel lângă
foc. Privea spre ei, de deasupra iaşm acului.
- Nici nu am văzut-o. E arabă?
-D a .
- Şi nu înţelege nimic din ce spunem ?
-N u !
- A tunci cum vă înţelegeţi cu ea?
- Vorbesc araba, dom nule N eagu. Şi ştie franceză destul pentru a ne
înţelege.
 - Ciudat, foarte ciudat.
- C redeţi?
- Da. O fem eie m usulm ană în casa noastră. C red că este pentru pri­
m a dată, nu, tată?
- Da. Să m ergem , Vlad!
- D e ce?
- D oam nele au de discutat despre copii şi despre naşteri. Sunt sigur
că nu doreşti să le deranjezi...
- Păi... nu!
A r fi stat acolo veşnic să o privească şi să discute cu Isabell D eve­
raux. Era o fem eie foarte frum oasă, dar şi deşteaptă. A vea o lim bă ascu­
ţită şi nu ezita să o folosească. Şi el era sigur că dacă ar fi fost singură
cu el, şi-ar fi arătat unghiile. A cum stătea liniştită pe sofa, aparent în ­
cântată că era acolo. Evită să-l privească.
- M ă scuzaţi, zise el, ridicându-se. A fost o plăcere să vă cunosc,
doamnă!
- L a fel!
O m inciună m are cât casa, îşi spuse el, fără să-şi piardă zâmbetul,
înclină din cap, urm ându-şi tatăl. N u deschise gura pân ă nu ajunseră
departe de salonul de iarnă.
- Foarte frum oasă. Care este povestea ei?
- Isabell D everaux este o cunoştinţă a familiei A ndoni.
- De când suntem aşa de apropiaţi de ei?
- N u suntem , dar prefer să am duşmanii aproape. D ar această doam ­
nă nu este un pericol, ea a apărut cu puţin tim p în urm ă. Ce ştiu este că
soţul a m urit recent şi ea a d ecis să părăsească M arsilia pentru că totul
îi am intea de el.
- însărcinată?
- Şi? N u este pe moarte, aşteaptă un copil. Ţi-a plăcut?
- C um să nu? zise Vlad, răstum ându-se într-un fotoliu.
- însărcinată sau nu, este o femeie care opreşte respiraţia. Ce ochi...
-A şae!
- V a sta?
- E a spune că e în vizită., d ar niciodată nu se ştie. C ert este că nu va
pleca înainte de a naşte, nu a re cum.
- Şi arabii?
- Ea zice că i-a m oştenit d e la soţ. Crezi că ascunde un m ister?
- A ş putea ju ra că am v ăz u t-o undeva, dar nu reuşesc să-m i aduc a-
m inte unde. E ra la Paris!
 - Eşti sigur?
- Da. era acolo, undeva. M ă voi gândi...
- Te las, am ceva treabă. S unt sigur că te poţi îngriji ca doam na să
aibă tot ce doreşte?!
- Voi avea grijă, prom ise el.
Răm as singur, Vlad îşi rezem ă capul de spătarul scaunului. închise
ochii. A vea el grijă să-i dea tot ce dorea şi nu numai. V a sta aici şi după
naştere. N im eni nu călătorea cu un copil de câteva săptăm âni. Nu o va
face nici ea. Şi el va fi alături de ea. Iar tim pul până atunci va fi perfect
pentru a o putea cuceri. O va avea în patul lui pentru câteva luni.
- Stăpâne?!
N u deschise ochii, dar ghici al cui era glasul. O m ână îi atinse um ă­
rul, apoi alunecă spre gât. D egete subţirele, calde.
- Ileano, ce cauţi aici?
- Curăţ!
- Pe gâtul meu, ticăloaso?
- E i na, stăpâne. Pe gât.
V lad ridică privirea şi ochii căprui ai slugii se întâlniră cu ai săi. F a­
ta subţirică, cu pietul plin şi gura la fel se aplecă spre el.
- Eram sus...
- A m avut treabă!
- A cum mai aveţi? întrebă ea, aproape de urechea lui.
- M ergi sus şi scoate tot de pe tine.
- V ai...şopti ea, niţel cam speriată.
- N-ai auzit?
- Da, da...
A runcă cârpa cu care se făcea să şterge praful de pe m obila din cabi­
netul boierului şi alergă afară. V lad se ridică. Pentru m om ent, Ileana a-
vea să fie distracţia lui. G ândindu-se la altcineva, care nu era departe de
el, urcă scările spre prim ul cat unde, în aşternuturi, îl aştepta o ţărăncuţă
darnică şi frumuşică.
Boierul N eagu habar nu avea ce îndeletniciri avea fiul lui şi, chiar
de ar fi ştiut, nu l-ar fi deranjat prea tare, din m om ent ce acelaşi lucru îl
făcea şi el uneori, când îl prindea plictiseala. D ar acum el avea alte
lucruri de făcut care nu-i dădeau pace. Şi unul dintre aceste lucruri se
găsea în salonul principal al casei, aşezat pe o sofa acoperită cu covoare
moi aduse de departe, după gustul soaţei sale.
- Boier A ndoni, fii bine venit în casa mea, îi ură el bărbatului cu p ă­
rul înspicat de fire albe dar care, ca şi el, avea aceeaşi putere şi înfăţi­
şare pe care o avusese şi-n tinereţe. Pentru oameni ca ei, anii nu treceau
decât pentru a-i face mai învăţaţi, mai vrednici şi mai puternici. D ar nu
îi îm bătrânea.
Şi totuşi, Ştefan era mai tânăr decât el. Purta haine europene şi scăpase
de haina groasă şi îmblănită, precum şi de căciula cu blană de vulpe.
- B ine te-am găsit, boier Neagu!
- Ia loc, îl pofti D an N eagu, cu o m işcare a mâinii. Ioane, adu vin şi
gustări...
- N u te deranja!
Cuvintelel lui Ştefan Andoni trecură neauzite, pentru că Ion alergă
afară din încăpere cu poruncă grabnică la bucătărie. în timpul acesta,
până ce Ion se întoarse cu o fem eie m ititică cu o tavă grea, conversaţia fu
banală, despre sănătate, despre vrem e şi despre noi achiziţii în materie de
cai. Apoi Ion şi femeia se retraseră, lăsându-i pe cei doi cu câte un pahar
de vin în m ână şi cu poftă de plăcinte calde, abia scoase din cuptor.
- N u este o vizită simplă, D ane, începu Ştefan, lăsând paharul din
care abia dacă băuse.
-N u ?
- Nu. Şi cred că bănuieşti despre ce este vorba...
- Sincer să fiu, nu ştiu! zise D an, învârtind paharul între degete. Dar
ascult...
- Ştii că Şerban al meu s-a întors acasă acum două luni.
- Ştiu. V lad s-a întors recent din Franţa. Studiile în străinătate au
devenit lucru obişnuit acum.
- D ar le va servi pe viitor!
- De asta nu am nici o îndoială, rosti D an Neagu.
Ştefan decise că era m ai bine să m ai ia o gură de vin. Sorbi încet,
sim ţind arom a puternică, de vin dulce şi tare, galben la culoare. Goli
paharul şi-l aşeză la loc.
- A m venit pentru a cere m âna Lizei!
- Cuum ?!
- Şerban vrea să o facă soţia lui. Sunt tineri, se iubesc. A şa că...
- A şa că ai venit aici pentru a o cere de soţie pe fiica m ea pentru fiul
tău? repetă N eagu, apăsând fiecare cuvând.
- Exact!
- De asta um bla aşa...de asta era aşa agitată şi nu-şi găsea locul azi...
m orm ăi el cu un zâmbet. D e asta. Ştia că vii aici, nu, Ştefane?
- Poate. Ce ştiu eu? Dane, suntem la fel de bogaţi, avem m oşii întin­
se, avem num e vechi şi uniunea asta...
 - N u se va întâm pla!
- Cum ?
- M -ai auzit foarte bine!
- Da, dar...
Dan Neagu se lăsă pe spate, în fotoliul său, şi îşi privi cu atenţie vecinul.
- C redeai că voi fi de acord?
- D e ce nu ai fi? Fiul m eu este cea mai bună partidă din zonă.
- M ai sunt pretendenţi prin zonă, Ştefane!
- Sunt, dar nici unul dem n de fiica ta. Este foarte frum oasă, tânără...
- Ştiu ce calităţi are fiica m ea. Şi ştiu că nu va intra în fam ilia ta ni­
ciodată, doar după m oartea mea...
Ştefan se aplecă în faţă, prinvindu-1 cu ochii strânşi.
- A cum apare adevăratul Ştefan A ndoni. Ce ai fi în stare să faci
pentru fam ilia ta? Pentru fericirea fiului tău?
- Ştii bine că aş face orice.
- Şi eu aş face la fel. Şi fiul tău îm i stă în cale.
- O am eninţare?
- Ia-o cum vrei. îl cunosc pe Şerban de mulţi ani, copiii noştri au
copilărit îm preună, dar asta nu înseam nă nimic pentru mine. Nu în ­
seamnă că ţi-o voi da pe fiica m ea, sau că fiul m eu se va uita vreodată
spre A na ta, chiar dacă este o frum useţe de fată, ca şi m am a ei.
- D ane, ai grijă ce spui!
- Am. Şi de asta îţi dau un sfat. Ia-ţi băiatul, du-1 la Iaşi, găseşte-i o
soţie şi aşează-1 la casa lui. D eparte de m oşia m ea şi de fiica mea, pen ­
tru că dacă-1 prind aici, îi voi da o lecţie de care-şi va aduce am inte toată
viaţa... dacă are noroc! adăugă el glum eţ. A cum iartă-m ă, dar sunt ocu­
pat... am oaspeţi.
- Isabell D everaux este aici, nu?
-D a .
- Refuzul tău este definitiv?
- Este!
Ştefan se ridică, cu o privire îngheţată.
- Spune-i doam nei D everaux că este aşteptată acasă, degrabă. Şi pe
viitor, Dane..
-D a ?
- Fereşte-te din calea mea!
Ieşi fără să se uite înapoi. D an N eagu se ridică şi el şi se duse spre
fereastră. îl urmări pe Ştefan cum sare în spatelel calului cu care venise,
un superb anim al alb pătat. Urmărindu-1 depărtându-se, strânse pumnii.
A şeză paharul de vin pe care-1 golise pe m ăsuţa jo asă şi ieşi. Când m â­
na lui se opri pe clanţa uşii de la salonul de iarnă, furia îi invadase în ­
treaga m inte. T rădare striga inim a sa. Intră ca o furie. Isabell stătea între
soţia şi trădătoarea de fiică a lui, vorbind cine ştie ce nim icuri.
- Lizo, urcă sus în cam era ta!
- D e ce, tată?
- N u ai auzit? strigă el, lovind tocul uşii cu pum nul.
- D ar...eu...
- Ştiai că va veni, nu? Ştiai că te va cere azi de soţie.
- Da! şopti fata, neliniştită. Şi ce...
- C e am răspuns? Nu. A sta am zis. N u te vei căsători cu Şerban An-
doni niciodată. M ai degrabă te trim it la mănăstrire...
-N u !
- O, ba da, răspunse el cu un surâs diavolesc pe chip. V ei sta acolo,
încălzind o chilie rece, rugându-te la sfinţi pentru restul vieţii tale, dar
în casa lui A ndoni nu vei intra ca m ireasă. Niciodată!
- B a da!
Strigătul fetei îl surprinse. R idică m âna şi o lovi peste faţă. Liza că­
zu la păm ânt, grăm adă de m ătăsuri scumpe, plângând cu lacrim i amare.
- Tu, fiică nerecunoscătoare şi rea. Ai trădat casa asta, zise el, repe-
zindu-se spre ea.
O ridică de jo s de parcă ar fi fost un fulg. Şi ridică din nou m âna,
gata să o lovească.
- B oier N eagu, destul!
C a rupt dintr-un vis, N eagu ridică privirea de la fiica lui spre Isabell.
îl prinsese de braţ, oprindu-1, puternică. Respiră adânc şi îi dădu drum ul
fetei, care se refugie în braţele m am ei sale. Speriate, cele două trem urau
la fel de tare. N ebunia din ochii lui se stinse uşor. Şi fu înlocuită de o
furie rece, dar de data asta îndreptată asupra sa, pentru că cedase în aşa
fel încât se făcuse de râs în faţa doam nei Deveraux.
- N u ştiu cum am putut reacţiona aşa, îm i cer scuze de la dom nia
voastră, doam nă.
- V ă accept scuzele, m urm ură ea, apăsândii-şi inim a cu mâna, deşi
adineauri fusese gata-gata să-l lovească pentru ce făcuse. M -aţi speriat...
- îm i cer iertare, repetă el spăşit, privind oriunde, num ai spre fiica
sa nu. Ştefan A ndoni a lăsat un m esaj pentru voi, doam nă.
-D a ?
- Da. V ă aşteptă acasă.
- A şa? întrebă ea A tunci va trebui să mă retrag...
 - V ă însoţesc, se oferi el, văzând asta ca un m od de a-şi cere iertare
pentru scena pe care o făcuse, lucru care nu i se mai întâm plase nicioda­
tă, mai ales acum , la bătrâneţe<
Ieşiră şi Isabell văzu că m ergea repede. Se grăbea să o trim ită acasă
pentru a se întoarce la fiica lui şi să term ine ceea ce începuse.
- B oier N eagu, am ceva să vă rog!
- D a? V ă ascult, doamnă.
- L iza este speriată şi nu e vina ei pentru ce s-a întâm plat.
-N u ?
- Nu. Sunt sigură de asta, doar stau acasă la Andoni. El e de vină,
Serban A ndoni. O urmăreşte, o încântă cu vorbe tandre şi inim a fetei nu
e de gheaţă. Şi ochii lui Şerban strălucesc apring.
- C redeţi că el a sedus-o, anum e...
- N u ştiu asta, este peste puterea mea. Dar fiica voastră e frumoasă,
tânără şi a căzut în plasa lui Şerban. A m să vă spun un secret... de care mi-e
ruşine... începu ea, agăţându-se de braţul lui. Nici un ştiu dacă p o t ...
- V ă rog, pentru fiica mea! o rugă boierul, în pragul uşilor de la intrare.
- Şerban a încercat să... D um nezeule, m i-e ruşine...
- S-a apropiat de voi?
- Com plim ente, priviri lungi, şoapte la ureche. Şi eu sunt o doam nă
decentă. Soţul meu este m ort şi nu am pe cine să m ă bazez... sunt sin­
gură pe lum e, cu un copil pe drum ... ,
V ocea ei ar fi m işcat morţii. O chii ei m ari se um plură de lacrimi şi
inima lui D an N eagu se muie. îi luă m âinile şi le strânse călduros.
- V ă voi ajuta!
- M ulţum esc din suflet, şopti ea. A cum înţelegeţi ce fel de om este
el? C ă L iza este nevinovată, chiar dacă spune altceva?
- Da, înţeleg. Am fost nedrept.
- Aţi fost. Aţi lovit-o şi o îm pingeţi în braţele lui. E a este tânără, fă­
ră experienţă. Fiţi îngăduitor...
- E un plan bun.
- Eu aşa cred. A cum trebuie să plec.
- Vă mulţumesc pentru ajutor şi pentru sfaturi. Şi vă voi ajuta la nevoie...
- Eu ştiu să m ă apăr, atât cât poate o fem eie. Răm âneţi cu bine, b o ­
ier Neagu!
- U şile casei m ele vă vor fi m ereu deschise, doam nă Deveraux!
Se aplecă adânc şi îi sărută m âna recunoscător. E a mai zâmbi o dată,
apoi urcă în trăsură, alături de Rada. Vizitiul dădu bice cailor şi ea nu
privi în urină.

L
 - C e s-a întâm plat acolo? întrebă Rada, care nu înţelesese nimic.
- N u contează. Aziz...
- Da, stăpână?
- D ă bice cailor, vreau să ajungem repede!
- Da, stăpână!

2.

T
răsura trecu ca un fulger pe porţile larg deschise ale conacului
A ndoni şi se opri în faţa scărilor de la intrare. Isabell nu mai aş­
teptă să-i fie deschisă portiera, ci o deschise singură. E ra prea grăbită
pentru a m ai aştepta. Ştefan A ndoni şi fiul lui, un tânăr înalt şi slab, cu
părul negru şi ochii mari, cu un chip visător şi frumos, se învârteau într-o
parte şi-n alta în salonul de jos. Pe un fotoliu, Irina răsfoia o carte, fără
a citi ceva.
C ând ea intră, privirile celor trei se îndreptară deodată asupra sa.
- A m venit cât de repede am putut...
- D eci?
- S-a întâm plat aşa cum am bănuit, răspunse ea, aşezându-se grea
pe sofa.
- C eai?
- N u, m ulţum esc. A m băut tot ceaiul din lume azi.
- C e a spus? se repezi Şerban, nerăbdător.
- A lovit-o!
- D iavol nenorocit!
E a îl apucă de mână, oprindu-1 să sară în sus de lângă ea şi să alerge
să-şi ia arm ele pentru a începe un război contra lui D an N eagu.
- S-a liniştit acum şi nu o va m ai atinge, îl asigură ea. C el puţin asta
cred, adăugă ea în gând.
- C um ai reuşit?
- N u cred că o să-ţi placă felul în care am făcut-o, Şerbane!
- D e ce nu? Ce i-ai spus?
- C red că i-am lăsat im presia că eşti un cuceritor fără scrupule!
-C u u m ? !
T oţi trei se încruntară spre ea. Isabell se trase înapoi pe canapea. D ar
nu era m irată de reacţia lor.
- A cum m ă va urî şi mai tare! exclam ă Şerban, luându-se cu mâinile
de cap.
 - Şi ce mai contează? întrebă ea. A şa nu o va mai lovi pe Liza şi o
va înţelege. D acă tu eşti personajul negativ, ea va fi m ai liberă. Sau p re­
ferai să o vezi la m ănăstire, păzită şi încuiată cu şapte chei?
Se lăsă tăcerea. Irina lăsase cartea deoparte şi îşi frângea degetele,
suspinând. Ştefan se aşeză pe sofa, în faţa fetei şi a fiului său.
- M ărturisesc că m -am lăsat purtată de sentim ente, dar am decis că
aşa e cel mai bine.
- C um de te-ai gândit la aşa ceva?
- Ideea m i-a venit de la V lad N eagu şi de la felul lui arogant şi cu ­
ceritor de a fi. M -am gândit că dacă N eagu crede că tu faci acelaşi lu ­
cru, atunci va fi mai uşor...
Şerban îi luă m âna şi o strânse uşor.
- T e gândeşti m ereu la ceilalţi, Isabell. îţi m ulţum esc pentru ce ai
făcut şi iartă-m ă dacă te-am supărat...
- N u face nimic, înţeleg. Ştiu cât de m ult o iubeşti. Ştiu că ai face
orice pentru ea şi de asta m i-am perm is să fac ceea ce am făcut. Poate
te-am pus într-o lum ină proastă, dar cred că este de preferat asta decât
suferinţa Lizei...
- D ar ea? Ea nu ştie că toate astea nu sunt decât o invenţie?
- Crezi că L iza va fi crezută de N eagu, doam nă Irina? Acum?
- Poate nu, fu de acord ea. D ar ce vom face? C ăsătoria este im posi­
bilă dacă el nu este de acord.
- N u m ă voi lăsa invins de el!
- Şerbane, nim eni nu se aşteaptă să o uiţi de azi pe mâine dar, cu
tim pul, poate...
- T a t ă , o iubesc!
- Ştim asta, dragul meu. D ar dacă pleci un tim p, la Iaşi sau înapoi
în Franţa...
- Crezi că o voi uita? întrebă el plin de am ărăciune. M am ă, tu l-ai
fi pututu uita pe tata? D ragostea ta pentru el, dacă ar fi plecat?
Irina simţi lacrimile care-i umpleau ochii alunecând pe obraji. Oftă
adânc. Şerban atinsese fără să ştie o rană care încă mai sângera în inima sa.
Dragostea ei, prima, cea adevărată, nu fusese Ştefan. Fusese fratele lui,
Bogdan. Din pricina ei, acesta fugise de acasă în ţări străine, numai pentru
a o uita. Şi ea îl uitase pe el, dar asta îi luase ani buni şi o ajutase iubirea lui
Ştefan, care mereu fusese acolo. Şerban nu avea aşa ceva. El nu avea o soţie
care să-l iubească. Nu avea decât acestă pasiune care îi ardea sufletul.
- Ţi-ai supărat mama, Şerbane, îi atrase atenţia Ştefan. Şi nu-i ea de
vină pentru necazurile tale.
 - Iertare, mamă!
- N u am nim ic să-ţi iert, m ai ales când ai dreptate, fiule.
Peste ei se aşternu din nou tăcerea.
- V ei m erge cu m ine la Iaşi m âine. Trebuie să pregătim multe lu­
cruri până în martie...
- Ce lucruri?
- Irino, nu ţi-am spus încă, pentru că nu am avut tim p, dar suntem
aşteptaţi la Iaşi pentru un congres care va avea loc anul ăsta, în vară, la
Focşani.
- D espre lupte?
- D espre poziţia M oldovei şi Ţării Rom âneşti în legătură cu războ­
iul şi cu Poarta O tomană. Se vorbeşte despre independenţă!
- A tunci trebuie să m ergeţi, decise Irina. A colo sunt m ulte de făcut,
mai ales că Şerban vine din străinătate.
- A cest război nu are legătură cu studiile mele!
- B ăiete, m am ei tale îi vei vorbi cu respect. A cum urcă şi pregăteşte
totul pentru plecare. Acum!
- D a r ...
- N ici un dar. N u ne întoarcem până la Crăciun.
- Dar, tată...
- D e data asta, Şerbane, decizia stă în m âinile m ele. M ergi sus şi
pregăteşte-te!
Tânărul ieşi.
- C redeţi că aşa va uita?
- N u va avea altceva de făcut. Se va ocupa de m ii de lucruri, de răz­
boi, de...
- D e orice altceva, adăugă Isabell. A şa cum fac m ereu bărbaţii, când
au o problem ă care ţine de inim ă. Plecaţi la război!
Ştefan nu se hotărî dacă tonul ei era am uzat sau sincer. Pentru a-şi
da seama, o privi atent.
- M ă retrag acum, a fost o zi plină.
înclină capul spre cei doi şi ieşi şi ea, cu Rada pe urm ele sale. Când
fem eia intrase în posesia ei, cu toate că se îm potrivise, se sim ţise inco­
mod cu ea pe urm ele sale. D ar acum devenise o'parte din ea. Era m ereu
acolo, undeva. A ştepta, fără să se plângă. V orbea mereu, povestind mii
de lucruri pe care le găsea ciudate şi neobişnuite, mai ales cu privire la
hainele celorlalţi, şi o ajuta la toate. Isabell o plătea. îi dădea bani pe ca­
re Rada îi strângea, neavând ce să cum pere prin zonă. D ar pe drum,
când veniseră în M oldova, îl pusese pe  ziz să-i cum pere dulciuri, de
care nu se putea lipsi, şi pânză de culori închise. D ar niciodată nu m er­
gea ea să le cum pere.
- D acă sunt răpită? spunea, spre am uzam entul lui Isabell care, în
nenum prate rânduri, încercase să-i explice că europenii erau inofensivi
şi nu avea să fie răpită din m ijlocul străzilor. D ar asta nu o făcea să se
depărteze de ea m ai m ult de doi m etri şi să iasă singură.
A cum urcă sus, spre cam erele în care, după cum povestea Irina, stă­
tuse şi M argot. Era o cam eră nu prea mare, dar foarte frum os decorată,
cu lucruri fine şi m obilă bună. R ada intră, dar ea se opri în uşă.
- Pregăteşte-m i rochia arabă, vreau să dorm , zise ea. Vin imediat!
Se grăbi spre apartam entele lui Şerban. Bătu de două ori şi aşteptă.
Uşa se deschise brusc şi Şerban, negru la faţă de supărare, apăru în
dreptul ei, gata să se răstească la ea. II văzu oprindu-se brusc şi schim-
bându-şi înfăţişarea.
- Pot intra?
El se feri din calea ei. C am era, bărbătesc m obilată, cu lucruri în ch i­
se la culoare în contrast cu albul pereţilor, i se potrivea. Isabell luă loc
pe un scaun cu picioarele obosiţe.
- V reau ceva de la tine, îi ceru ea.
-C e ?
- O scrisoare, m ărturisi ea direct. O vei scrie în seara asta...
- Ce fel de scrisoare?
- U na în care vei scrie ceea ce sim ţi pentru L iza N eagu, în care-i vei
m ărturisi adevăratele tale sentim ente. Această scrisoare va ajunge în
m âinile ei cât de curând!
Şerban răm ase îngheţat în dreptul uşii închise.
- în m âinile ei? m urm ură el, cu o voce gâtuită.
- Da. C rezi că poţi scrie aşa ceva?
- Isabell!
Şerban se aruncă la picioarele ei, sărutându-i m âinile ca pe ale unei
sfinte.
- N iciodată nu voi putea să-ţi m ulţum esc îndeajuns!*
- V a fi suficient să scrii scrisoarea. V a ajunge la ea.
- M ulţum esc, şopti el.
Isabell se ridică.
- A ş putea să te întreb ceva?
-D a !
- De ce N eagu îl urăşte aşa de tare pe tata?
- N u ştii?
 - Nu. T ata nu vrea să vorbească despre asta. M am a nici atât. La P a­
ris am întrebat-o pe doam na de Clerm ont.
- Şi ce ţi-a spus?
- C ă a fost logodită un tim p cu Bogdan pentru că asta era dorinţa ta­
tălui ei, dar apoi a plecat şi s-a căsătorit cu ducele de Clerm ont, priete­
nul unchiului meu. Ştiu că-1 iubea pe el, m am a m i-a spus asta. Şi mai
ştiu că, m ulţum ită ei, Ştefan Săndulache a fost exilat şi a părăsit ţara,
dispărând m ult tim p, pentru a apărea m ort în Franţa.
- E adevărat, el este m ort. Şi m ătuşa M argot nu s-a căsătorit cu
Bogdan pentru că nu-1 iubea. în să N eagu era celălalt pretendent, cel ca­
re, la plecarea unchiului tău în Franţa, după ce logodna s-a încheiat, a
încercat să devină Domn. A vea avere, relaţii şi m ătuşa M argot, ca fiică
de D om n, era exact de ce avea el nevoie.
- D ar nu a reuşit pentru că ea a plecat. A sta ştiu şi înţeleg. N eagu
este şi cred că a fost m ereu foarte am biţios. D ar de ce ne urăşte pe noi?
- Din pricina fam iliei tale el a fost respins prim a dată ca logodnicul
ei. A doua oară, ea a plecat. D ar el o voia cu orice p reţ şi, din povestiri­
le unchiului Robert, cred că era şi îndrăgostit de ea. Ştiai că a plecat
după ea în Franţa?
-N u !
- A şa a fost. A plecat şi acolo a avut loc un duel. In acel duel, Neagu
a fost învins de Robert de C lerm ont şi de m artorul lui, Bogdan Andoni,
unchiul tău. A ceastă rană mai sângerează şi azi!
- Ai dreptate. N e urăşte...
- A cum înţelegi de ce tatăl tău are m otive întem eiate să te trim ită de
aici? Dan N eagu ar face orice pentru a se răzbuna.
- D upă douăzeci de ani?
- O sută ar fi prea puţini pentru orgoliul rănit. B ogdan şi Robert sunt
departe de el dar voi, aici, la îndem ână...
Şerban se aşeză alături de ea.
- De ce nu m i-ai spus la Paris? T e-am întrebat...
- Ai făcut-o, dar atunci nu puteam să-ţi spun. Nu era secretul meu.
- Şi acum ?
- A cum sunt m ulte lucruri în joc. V iaţa ta, de exem plu.
- C e mai contează viaţa m ea?
- Şerban, acum trebuie să ai răbdare şi să fii mai deştept decât el,
dacă o vrei cu adevărat...
- V oi face orice.
 - A tunci caută-i slăbiciunile. Atrage-1 într-o capcană din care nu va
mai putea ieşi. C ând îl vei avea la m âna ta, îi vei cere un preţ...
- Liza!
- Exact. El este un vulpoi bătrân. Şi avar. Trebuie să aibă secrete.
Şi acum sunt vrem uri tulburi. N u-ţi trebuie m ult pentru a fi acuzat de
trădare sau de orice altceva. D ar pentru asta trebuie să mergi la Iaşi, să
cauţi, să asculţi. V orbeşte cu cei cu care el are relaţii, fii atent, discret.
Am abil şi poate şi niţel naiv. Fă-i să aibă încredere în tine, dar fără să
te im plici prea m ult sau să te com prom iţi. Atunci, când vei găsi ceva cu
care să-l ai la m ână, vei putea face ceva!
- C eva? râse el. Doam ne, cât de deşteaptă eşti!
- D estul cu laudele. Ai fi văzut şi tu asta dacă te-ai fi liniştit puţin
şi te-ai fi gândit. Tu-1 cunoşti pe N eagu, ştii ce fel de om este. N um ai
să fii atent.
- V oi fi!
- A cum trebuie să plec, sunt obosită...
- E u voi scrie scrisoarea.
- R ada va trece în seara asta după ea.
- într-o oră. O dihneşte-te, Isabell, eşti palidă...
- D ar m ă sim t bine, nu te preocupa!
- N u te obosi mult. Nu m i-aş ierta-o niciodată dacă îţi voi provoca
vreo suferinţă!
- M ereu atent, Şerban!
- M ereu, prom ise el, conducând-o spre cam era sa. îi deschise uşa
apoi se retrase, făcându-i o plecăciune la care ea râse, veselă.

3,
Iad N eagu pusese ochii pe frum oasa văduvă şi nimic nu avea
să-i stea în cale. A vea să o aibă în patul lui de îndată ce va
naşte. Nu-1 deranja acest lucru. Copilul avea să fie dat în grija unei
doici, poate araba pe care Isabell D everaux o căra după ea şi el va avea
cale liberă. N ici m ăcar duşm ănia dintre tatăl lui şi fam ilia Andoni nu
avea să-i stea în cale. Boierul îl chem ase la sfat. N um ai ei doi. V lad nu
era obişnuit cu aşa ceva, tatăl lui fiind destul de secretos şi retras când
era vorba de afacerile sale. A şezat în faţa lui, aştepta.
- Şerban a fost şi el la Paris...
- D a, tată!
 - Şi?! C e poţi să-m i spui despre el?
- Ce pot să-ţi spun? repetă tânărul.
A şadar era un interogatoriu, îşi spuse el.
- Şerban avea rezultate foarte bune, răspunse el. D ar asta o ştiu din
auzite, pentru că el este mai m are decât mine. Studios. D ar nu frecven­
tam aceleaşi locuri...
- C um aşa?
- El stătea la fam ilia Clerm ont, în una din casele lor din Paris!
- Ştiam eu, exclam ă tare boierul, lovind cu pum nul în m asa biroului.
- Ce legătură are asta cu...
- A re toate legăturile, îi tăie el vorba.
- Poate ar trebui să-mi explici m ai bine...
- Băiete, dacă Şerban a stat acasă la Clerm ont, şi eu asta suspectam,
e lim pede că asta este o răzbunare a acelui nenorocit îm potriva mea.
D oam na D everaux avea dreptate...
- C um aşa?
- A ferm ecat-o pe sora ta, care-i slabă de inim ă la cuvinte frumoase.
N um ai pentru a lovi în mine!
V lad aprobă din cap, fără să înţeleagă m are lucru.
- N u înţelegi, văd asta pe faţa ta...
- A devărat!
- Ştii ce ţi-am spus când ai plecat la Paris?
- Să studiez bine şi să nu aduc ruşine numelui nostru, rosti sincer
fiul boierului.
- A tât?
- Şi să stau departe de fam ilia Clerm ont, adăugă el uşor.
- Exact. V ezi rana asta? întrebă el, desfăcându-şi haina şi cămaşa.
M ai jo s de um ăr avea o pată m ică, sidefie. A fost Clerm ont!
- Te-ai duelat cu ducele?
- Da. Şi el a câştigat, lucru de care nu sunt mândru. D ar sunt realist.
Era mai bun ca mine, poate este şi astăzi. Dar acum duelurile sunt de
domeniul trecutului, atunci eram tineri şi fără minte. A cum luptăm altfel.
- De ce te-ai duelat cu el?
- Nu bănuieşti?
- O oarecare domniţă pe care ai pierdut-o, tată? întrebă maliţios tânărul.
- N u fi obraznic, nu am pierdut-o. A plecat din vina lui Clermont.
Azi e soţia lui.
- Ştiu. A m văzut ochii care te-au înnebunit acum douăzeci de ani şi
m ărturisesc că aş fi făcut acelaşi lucru. Frum useţe ca a ei m ai rar vezi...
 - A devărat!
Dan închise ochii, am intindu-şi râsul ei plin de viaţă şi ochii mari şi
verzi. Fiul lui văzuse şi el acei ochi, dar găsise o pereche. V ăduva de la
Andoni era la fel, putea trezi pasiuni arzătoare, aşa cum păţise el. M ai
ales că acum îşi am intea unde o văzuse. Dar secretul ăsta avea să-l ajute
mult şi nu era m om entul să-l divulge.
- A cum Şerban Andoni se foloseşte de farm ecul lui pentru a o prosti
pe Liza. Fem eiele...
- Slabe, nu?
- A sta aşa e.
- D ar Şerban a plecat la Iaşi!
D an N eagu îşi închise haina la loc.
- A şa este, dar ceva pune el la cale. A cedat prea uşor.
- Sunt de acord cu tine, tată. D ar a trecut mai bine de o lună de când
el a cerut m âna Lizei. A cum trebuie să aşteptăm ca ei să facă o mişcare.
V om vedea...
- V om vedea, dar eu voi pleca la Iaşi im ediat după Crăciun. Voi sta
acolo un tim p şi te las pe tine stăpân peste casă. V reau să nu o scapi din
ochi pe Liza.
- Voi avea grijă. D ar trebuie să te previn, tată, că am de gând să fac
mâine o vizită la fam ilia Andoni!
- Pentru ce, D um nezeule?
- Pentru a o vedea pe doam na D everaux. A ş invita-o la noi, dar
doam na nu poate călători din pricina copilului. A şa că voi m erge eu!
- îţi strălucesc ochii după văduvă, nu?
- E rău să-m i placă o fem eie frum oasă şi inteligentă?
- N u am nim ic îm potrivă, dar să nu-ţi treacă prin cap că o vei lua de
soţie, Vlad. înţeles?
- Da, dom nule. N u o voi lua de soţie.
N eagu îşi bătu fiul pe um ăr şi plecă, vesel. T ot el conducea jocul.
V lad privi în urma lui. A poi zâm bi.
- Voi face ce doresc, tată. Pentru că eu am toate cărţile acum. Toate.

A doua zi, după am iază, V lad bătu la uşa lui Ştefan Andoni. în casă
nu era nici un bărbat, aceştia fiind la Iaşi, cu treburi m ulte, după cum îi
spuse ju pâniţa Irina, invitându-1 la masă.
- N u te aşteptam Vlad, zise Irina. D ar îm i face plăcere că ne vizitezi.
 - T ata este la Iaşi, explică el, conducând-o spre cam era alăturată,
pentru a lua m asa. Şi eu sunt de părere că trebuie să păstrăm o relaţie
bună, doar suntem vecini...
- Şi eu cred la fel. M ai m ult decât atât, am fi putut fi şi rude...
- Şi aici sunt de acord, zise el. D oam nă Irina, eu nu am nimic îm ­
potriva lui Şerban ca soţ pentru Liza, dar decizia aparţine tatei.
- Ştiu, V lad, ştiu.
- B ună ziua, Ana!
- Vlad!
O copilă bălaie şi subţirică le ieşi înainte. Sem păna la chip cu m am a
ei şi la înălţim e, dar avea ochii lui Ştefan Andoni şi părul lui. Ii zâmbi
larg lui V lad şi se feri, pentru a-i lăsa să treacă.
- A ţi venit în vizită, dom nule N eagu? întrebă Isabell, coborând greu
scările.
- Pentru a le saluta pe doam nele cele mai frum oase din M oldova.
Doamnă!
îşi aplecă spatele şi o privi de jo s, cuceritor. Când ea ajunse jo s, îi
luă m âna pentru a depune un sărut cast pe degetele sale.
- V lad abia a sosit şi l-am poftit la masă. Isabell, te sim ţi bine?
- Da, răspunse ea, cu un zâm bet.
Şi o m inciună. Dacă ar fi ştiut că V lad N eagu era acolo, nu ar fi co­
borât în veci. D ar acum era prea târziu să mai dea înapoi. Se lăsă co n ­
dusă la m asă şi luă loc în faţa lui V lad, alături de A na. Irina făcu semn
să fie aduse mâncărurile.
- N u vă tem eţi că tatăl vostru ar avea ceva de obiectat dacă ar şti că
aţi venit aici?
- D um nezeule, nu! răspunse el. T ata ştie unde sunt, chiar dacă nu
este acasă. Şi aş fi venit chiar dacă m i-ar fi cerut să stau departe.
- C um aşa? se interesă Irina.
- N u puteam să nu vin să vă salut înainte de Crăciun. Şi să vă aduc
urările noastre de bine.
- V ă m ulţum im , răspunse A na. îi vei spune fam iliei tale că le trans­
m item urări de bine?
- D esigur, A na, zise el, fără să o scape din priviri pe Isabell, care a-
bia se atingea de m âncare. Sunteţi palidă, doam nă Deveraux!
- Sarcina este de vină, explică repede Irina. B ărbaţii nu au de unde
să ştie astfel de lucruri...
- A ici aveţi dreptate. T rebuie să v ă fie foarte greu, în starea asta, de­
parte de casă şi de cei pe care-i iubiţi...
- E ste greu, rosti încet Isabell, fără să-l privească, făcându-şi de lu ­
cru cu m âncarea din farfurie.
- Liza cum se mai sim te? întrebă Ana.
- Este sănătoasă, dar niţel tristă. Lucru de înţeles...
- A şa este, fu de acord Irina.
- Este tristă pentru că voi nu o lăsaţi să se căsătorească cu băiatul
pe care-1 iubeşte, zise Ana.
- Ano!
V lad o abandonă pentru câteva clipe pe Isabell pentru a privi spre
Ana. A ceasta îl privi urât.
- A na are dreptate, doam nă Irina. D ar ce pot face eu, Ano?
- Ai putea să-l convingi pe boierul N eagu că fratele m eu este o par­
tidă potrivită, răspunse ea foarte elegant şi m atur pentru cei şaptespre­
zece ani pe care-i avea.
- A m încercat, m ărturisi el afectat. N imic nu înduplecă inim a tatălui
meu...
Isabell ridică privirea, pentru a căuta urme ale adevărului pe chipul
său. M ai nim ic nu era acolo.
- Ştiţi că v-am spus că mi se părea că v-am văzut undeva?
- Da... şopti Isabell neliniştită, cu o privire spre Irina, care închise
ochii, înfricoşată.
- M i-am adus am inte cu cine eraţi şi unde. La un bal la Paris, cu fiul
ducelui de Clerm ont. Şi cu sora lui, dom nişoara M arie de Clerm ont. Şi
Şerban era acolo. A m dreptate?
- N u , vă înşelaţi!
- A şa să fie? Poate. C red că va trebui să-i spun tatei despre acest lu ­
cru...
- De ce?
- Pentru că el este interesat de tot ce se întâm plă cu fam ilia C ler­
mont. Ştiţi că au avut o confruntare, cu m ult tim p în urm ă? Au răm as
multe răni neînchise de atunci.
- Sunt sigură de asta!
- A şa că atunci când va auzi că sunteţi prietenă apropiată cu ei...
Isabell aruncă furculiţa în farfurie şi îm pinse scaunul înapoi.
- Veniţi cu mine, domnule!
- M ă scuzaţi!
O ajunse din urm ă într-un m ic salon, din apropiere. Isabell închise
uşa şi răm aseră singuri.
- D e ce nu i-aţi spus până acum ?
- Nu am avut timp!
- O are?
 Isabell îl privea cu ochii strânşi. El se apropie de ea.
- Ştiu să păstrez secretele unei doam ne...
- C hiar de fam ilia voastră?
- D acă este necesar...m urm ură el, aproape de urechea fetei.
- C hiar dacă asta ar putea aduce necazuri fam iliei voastre?
- N u ai aduce necazuri, doam na mea, zise el. Eşti prea frum oasă şi
dacă tata ar şti că eşti prietenă cu duşm anii lui, atunci nu aş mai putea
să te văd. D ar dacă m ă refuzi...
-D a ?!
- A tunci nu aş mai avea nici un motiv pentru care să tac. Şi Şerban
ar fi distrus. T ata ar trim ite-o la m ănăstire m âine pe Liza!
- C rezi? V a crede vorbele tale?
- V a crede, ar crede orice dacă este vorba despre C lerm ont. Acum...
T recu din spatele ei în faţă. M âna lui îi atinse burta. O chii lui o cer­
cetau. Isabell răm ase nem işcată. M âna lui urcă m ai sus şi îi atinse sânii
prin m aterialul gros al rochiei. R espiraţia i se schim base. U şor, ea se ri­
dică spre el. N u era cu m ult mai înalt. Şi buzele ei le căutară pe ale lui.
N ebun, disperat, o strânse în braţele lui. Se topea la picioarele ei în timp
ce ea îl săruta profund, dornic. Se retrase şi gem u uşor, lăsând capul pe
um ărul lui, în tim p ce buzele îi şterseră gâtul, în treacăt.
V lad nu m ai vedea bine. încetase să m ai respire. Şi picioarele îi erau
moi. V isele sale se îm plineau. Sângele îi lovea venele, aproape dureros.
O dorea cu disperare, ca un nebun. Dacă nu ar fi aşteptat un copil!
- A sta vreţi de la mine?
-D a!
- V eţi fi aliatul m eu? M ă veţi ajuta?
- Cu orice vreţi!
- A tunci după ce voi naşte...şopti ea, muşcându-1 uşor de gât.
- V oi aştepta. O rice doriţi.
- N u m ai e mult. în februarie...
- D ouă luni, m urm ură el, ridicându-i chipul spre el, dornic de alte
sărutări.
- N e aşteaptă, Vlad!
N um ele lui pe buzele ei părea să sune diferit'de tot ce auzise el până
acum. Ciudat, îl făcea să ardă num ai cu o şoaptă. O sărută apăsat, scurt,
dar plin de pasiune, şi îi deschise uşa. îşi aranjă haina şi respiră adânc.
- N e-am întors, zise Isabell cu un zâm bet larg.
Vlad o ajută să se aşeze. Apoi luă loc la masă.
- D espre ce discutam ? Ah, despre Liza.
 ebruarie veni peste Isabell. O parte din ea aştepta cu nerăbdare
această clipă. A ltă parte se tem ea. Şi făcea planuri. D upă naşte­
re, V lad va veni la ea. Şi ultim ul lucru pe care-1 dorea era să devină a-
m anta acelui nenorocit. C hiar dacă era un bărbat atrăgător, îi era anti­
patic şi respingător. D ar în ultim ile luni nu o chinuise cu prezenţa lui.
N insese m ult şi drum urile erau practic închise aşa că, din când în când
prim ea câte un mic dar, la care ea abia dacă se uita, şi câte o scrisoare.
Versuri. Scrisori de dragoste. L ucruri de care s-ar fi lipsit cu plăcere.
Dar le ignora. Cu cât sarcina înainta, îi era tot m ai greu să umble şi asta
o om ora cu zile. A r fi vrut să fie în putere, să poată ieşi afară, să călă­
rească sau să alerge. D ar nu reuşea mai nimic. D evora în schim b cărţile
din biblioteca lui Şerban, ascunsă într-un fotoliu larg, la căldură.
Şi privea cum ninge. Val după val, straturile de zăpadă o izolau în
M oldova. C u ochii minţii vedea valurile înspum ate ale M editeranei şi
ura ei faţă de A red şi de N icky creştea. Din vina lor era departe de dra­
gostea ei, marea, şi ce cei dragi ei.
V oia să ştie că ei suferă. C ă se gândesc mereu la ea, că nu pot dorm i
noaptea, că o caută. Şi Ared... O are plecase acasă? O are uitase de soţia
lui? Un fior rece o străbătu. E ra pentru prim a dată când gândea aşa.
- Soţia lui! exclam ă ea. Soţia. D umnezeule!
îi era frică de acest term en. Şi era fals. N u erau căsătoriţi. Nu erau
îm preună. N u o iubea şi ea îl ura pe el. Oftând, lăsă capul pe spate.
- Stăpână, stăpână...
- Ce e? De ce strigi aşa?
R ada intră val vârtej în casă şi se îm piedică. C ăzu jos, dar sări la
tim p în picioare.
- Boierul s-a întors, zise ea.
- Ştefan e aici?
- D a,dar nu e singur. Oh, ce bucuroasă vei fi...
- C e to t spui acolo? A jută-m ă să mă ridic...
C u greu ajunse pe picioarelel ei. Rada îi puse pe um ăr şalul gros, să
îi ţină de cald, şi surâse larg.
- Vino, stăpână!
 - D race, m ă om ori cu graba asta!
Ieşi şi se opri brusc. în holul larg de la intrare, inconfundabil, îm bră­
cat com plet în alb, stătea M ihai A vram . O privea zâm bind, ca şi cum ar
fi fost plecat pentru o zi. Isabell răm ase fără suflare. Şi ochii i se um ­
plură de lacrim i. M ihai trecu pe lângă Ştefan şi Irina, uim iţi, şi se opri
în faţa ei.
- M ihai!
Se aruncă în braţele lui.
- V răjitoare ce eşti, ai fugit de acasă? râse el, strângând-o la piept.
- La, la!
A raba îi surprinse pe m em brii fam iliei Andoni. M ihai îi ridică chi­
pul cu două degete şi privi ochii negri.
-N u ?
- N u, repetă ea. M i-a fost dor de tine...
- A şa să fie?
- Da. N u credeam că voi spune asta vreodată, dar m i-a fost dor. Ce
cauţi aici?
- A m treburi în M oldova şi când am auzit despre o doam nă care v e­
nea din F ranţa şi se numea Isabell Deveraux...
- A i ghicit că eram eu!
- C e era de ghicit?
- Putea fi o im postoare! sugeră ea, luându-1 de braţ, de parcă ar fi
fost fratele ei.
- C ine ar îndrăzni să-i răpească identitatea unei fem ei ca tine? Ai
fugit de ei, nu? C u un copil pe drum ?
-D a !
- Şi soţul tău?
Isabell se opri locului şi îşi trase m âna dintr-a lui.
- Pentru asta nu te-am iertat, dom nule A vram , zise ea cu duritate,
dar tot în arabă. M -ai minţit...
- E ra secretul lui Ared, nu al meu. Nu aş fi putut. M ă vei ierta?
Ea deschise gura gata să-l atace, dar o săgeată dureroasă o străbătu prin
tot corpul. Se agăţă de mâna lui, cu disperare. Deschise gura să scoată un
strigăt, dar nu reuşi decât să geam ă dureros. Se îndoi de durere.
- Copilul! exclam ă Irina, alergând spre ea.
- E tim pul? întrebă M ihai, susţinând-o.
- Da, gem u Isabell, ridicând capul. D urerea trecuse aşa cum venise,
dar mai păstra am intirea ei. C red că a început...
- A fost nevoie de mine, nu? întrebă M ihai, susţinând-o. S-ar zice
că m -a aşteptat. Poţi merge?
 - Da, dacă m ă ajuţi!
- Sigur. T e-aş lua în braţe, dar m ă tem că voi aluneca pe scări cu tine.
- Chem moaşa! strigă Ştefan, alergând spre uşă.
- Eu chem fem eile, zise Irina cu calm. Nu te nelinişti, totul va fi bine.
Isabell o privi speriată, dar dădu din cap. încet, cu R ada pe urm ele
sale, începu să urce.
- Eu am zis, stăpână, că vei naşte din clipă în clipă!
- Şi aşa a fost, constată M ihai, care încerca să-şi înlăture frica prin
conversaţie. R ada, nu?
- Da, stăpâne.
- Ştii ce trebuie să faci? întrebă el şi fu întâm pinat de o privire ne­
dumerită a sclavei.
- Stăpâna nu e prim a fem eie care aduce pe lum e un copil, stăpâne!
- Puţin îmi pasă! strigă Isabell, care era străbătută de noi valuri de durere.
Se aşeză pe pat, respirând greu.
- E u aştept jos!
- M ih a i...
- Da?!
- D acă eu...ai grijă de copil, da? Du-1 acasă, la tata. T e rog!
El se întoarse şi o sărută pe frunte, realizând că era speriată.
- îl vei duce tu singură, dar îţi prom it că voi avea grijă de el. Sunt
jos! şopti el, depunând încă un sărut pe fruntea ei.
Practic alergă din cameră. Jos dădu peste Ştefan, care deja ataca o
sticlă de vin. F ără să-l întrebe, îi turnă în pahar şi i-1 întinse.
- Crezi că va dura mult?
- N u ai copii, nu?
-N u !
- V a dura destul. Când s-a născut Ana, Irina a suferit aproape toată
noaptea. Ia loc!
M ihai îşi dădu drumul de sus.
- Cum se face că o cunoşti?
- Ştefane, este o poveste încâlcită şi lungă...
- Eu nu plec nicăieri, numai dacă nu ai încredere în mine...
- A m încredere, ştii bine. D ar dacă ea nu v-a spus nim ic, este pen ­
tru că aşa doreşte. N u pot să trec peste dorinţele sale, m ai ales că am o
datorie faţă de ea...
- C um aşa?
- I-am ascuns unele lucruri, în trecut.
- A m auzit-o vorbind araba.
- O vorbeşte, aşa e.
 - A şadar, te-ai întâlnit cu ea într-o ţară arabă!
- în A lger, acolo unde am o casă, după cum bine ştii. Eşti un om
foarte curios, Ştefan Andoni!
- N u neg asta!
- A sta pot să-ţi spun, ea era acolo, acolo am cunoscut-o. Şi aş vrea
să sper că m ă consideră un prieten.
Ştefan sorbi din paharul lui cu vin. înţelese că mai departe M ihai nu
va m erge. A şa că tăcu, term inând acolo discuţia despre trecut. Orele în ­
cepură să se scurgă greu, interm inabile. Cei doi m âncară câte ceva de
pe o tavă adusă de la bucătărie. D in când în când priveau din uşă spre
scări, dar nici unul dintre ei nu urca. Servitoarele alergau pe scara de la
bucătărie cu apă caldă şi cu pânză curată. M oaşa nu ieşise din cameră,
şi nici Irina. Spre seară, Irina, obosită, coborî scările.
- D e când staţi aici, dom nilor? întrebă ea, din uşă, privindu-i pe cei
doi bărbaţi care se întreţineau cu vin şi mâncare, discutând politică.
- D eci? sări M ihai.
- D oi gem eni! zise ea, cu un zâm bet larg. O feţită m inunată şi un
băiat cu părul negru.
- Şi ea?
- Isabell e obosită şi doarm e acum . Dar se sim te bine. Ţ i-a fost dată
o cam eră, dom nule A vram ?
- E ste destul timp. A ş putea să o văd?
- D e dim ineaţă, m ai b in e, sugeră Irina. Trim it slugile să pregătească
o cam eră pentru dom nia ta imediat.
- Irino, eşti frântă d e oboseală, merg eu, zise Ştefan, binevoitor.
M âine avem de sărbătorit...
- V ăd că deja aţi început!
- Oh, eram nerăbdători să ştim dacă totul a m ers bine. Şi aşa a fost!
Zâm bind, Irina se în d rep tă spre scări. Copiii, care nu aveau decât o
oră, o făceau să zâm bească mereu. Şi în curând, ea însăşi va fi bunică.
Cu acest gând, adorm i în tr-o clipă.

' 5.
M
ihai avea mii d e treburi la Iaşi, dar nu reuşi să se rupă de la fa­
m ilia Andoni m a i m ult de două zile. Prefera să stea alături de
Isabell şi de cei doi co p ii frum oşi pe care îi avea. N ici trei săptăm âni
mai târziu chipul fetei itu încetase să zâmbească. Şi o făcea larg, de par­
că nim ic altceva nu mai conta. V izitele pe care le prim ea nu o oboseau.
Cadourile pe care le prim ise o încântau.
- V ei sta aici până vor fi m ari?
- Poftim ?
Distrată, fata ridică privirea de la copiii care dorm eau ca doi în g e­
raşi pe patul ei spre M ihai, aşezat lângă fereastră, într-un fotoliu.
- C ât ai de gând să stai?
- A ici? N u ştiu.
- D ar de ce ai plecat din Franţa?
- M ihai...
- V reau să-m i spui, insistă el. N u voi vorbi cu nim eni, nu voi spune
nimic, dar nu plec de aici fără adevăr.
- De ce? N u va schim ba nimic.
- Să spunem că pentru liniştea m ea sufletească vreau să ştiu care este
adevărul. D e ce ai plecat, aşa, însărcinată cu copiii lui Ared...
- A m spus că sunt ai lui? întrebă ea, cu un zâm bet încântător.
- Eşti soţia lui. Sau nu?
- Sunt printr-o minciună la care tu ai luat parte. M-aţi înşelat amândoi
şi m-aţi drogat pentru a semna acte pe care nu le-aş fi semnat niciodată.
- O ricum ar fi, insistă M ihai, fără a se lăsa atras într-o capcană în
care el ar fi putut sfârşi prin a cere scuze şi a încheia discuţia, vreau să
ştiu ce s-a întâm plat după ce am plecat din A lger spre Istanbul.
- D um nezeule, nu m ă vei lăsa în pace, nu?
- Slabe şanse!
- T ata a m urit în Franţa, M ihai.
- Corsarul Santos a murit?
O chii ei se plecară, încă cu durere.
- îm i pare rău! şopti el. C um s-a întâm plat?
- A fost ucis într-un bordel, de un bărbat necunoscut, zise ea şi ră­
m aseră în tăcere.
Ea se ridică dintre copii şi se aşeză pe fotoliul de lângă M ihai.
- N umai m ătuşa M argot şi A hm ed ştiu că am plecat la Genova, dar
nimic mai departe. Atât. Şi nici unul nu va spune nimic. Ca să-ţi spun
drept, am fugit din M arsilia, sufocată de pretenţiile celor doi nepoţi ai tăi.
- Ai fugit?
- Cu o corabie a lui Ahmed până la Genova, apoi am plecat spre
Moldova cu o trăsură pe care am cumpărat-o de acolo. I-am luat cu mine
pe Aziz şi pe Rada şi banii lui Ahmed. Şi am plecat la drum , departe de ei.
- G eneros Ahmed, nu?
 - A făcut-o pentru a m ă ajuta şi pentru a-i opri să se om oare între
ei. A fost stabilit un duel...
-Ş i?
- între A red şi Nicky.
- D e ce?
- P entru că după ce am plecat de la Alger, m -am logodit cu Nicky.
A red a ajuns în ziua nunţii, fluturând acel m izerabil act de căsătorie de
care eu nu ştiam nimic.
- T e-ai căsătorit cu fratele soţului tău? râse M ihai.
- N u-i de râs!
- D acă spui tu...pe Allah, A red trebuie să fi fost negru de supărare...
- C e m ai contează acum ?
-E ra ?
- Da. A oprit nunta şi au început să se certe. S-a ajuns la duel, apoi tata
a m urit şi eu am plecat. Aş face-o din nou, ştiind ce ticăloşi egoişti sunt.
- Ai dreptate. Şi copiii?
- Sunt ai mei.
- Socotind, e lim pede că sunt ai lui Ared.
- N im eni nu ştie despre copii...
O chii lui M ihai, involuntar, se deschiseră şi mai mult.
- N im eni?! A i m inţit într-o problem ă aşa de im portantă?
- A ş face-o din nou. A red m -a înşelat.
- A şa că-i plăteşti o poliţă? întrebă uluit M ihai.
-D a !
- Isabell, este vorba de copii. N u de tine. De ei şi de tatăl lor. Vrei
să-i ascunzi veşnic acest lucru?
- D acă se poate, da. R efuz să fiu una din fem eile lui din harem. Spu­
ne-m i, M ihai, care este soarta m ea ca fem eie într-o lum e arabă? V iaţa
întreagă într-un harem ? D esigur, îm i va lăsa fiica să o cresc, şi băiatul
un tim p. A poi îl va lua, pentru că băieţii nu stau în harem , şi atunci l-aş
vedea când şi când. Şi fata mea? îi va găsi un soţ care o va închide într-un
alt harem ? M ai bine m or decât să văd asta!
- A i dreptate, asta e viaţa într-un harem! ^
- Exact. Şi eu? Voi privi m area de la fereastra harem ului, văzând
corăbiile cum vin şi pleacă, fără să pot ieşi? A şteptând până Ared va
avea poftă să vină în patul m eu? Sau poate o va alege pe Y asm ine sau
pe N azira. C ine ştie? D epinde ce doreşte el, nu?
Furioasă, lovi cu pum nul braţul fotoliului.
- Isabell, iartă-m ă...
 - Tu nu înţelegi...
- înţeleg. Ştiu că un copil francez, european, are m ai m ultă libertate,
şi o fem eie la fel.
- înţelegi, şopti ea, luându-i m âna care se aşezase peste a sa.
- N im eni nu ştie că ai plecat aşteptând un copil?
- Tata ştia. Şi M arie şi Nicky.
- N u-i va spune lui A red?
- Nu atâta tim p cât relaţiile dintre ei sunt aşa cum sunt!
M ihai îi m ângâie obrazul frum os. N u putea să nu adm ire acest curaj
şi această putere.
- D ar aici te ofileşti, frum osul meu trandafir!
- Nu am ce face...
- Oh, Isabell, nu ai ce face? Ce-m i aud urechile? Să fie asta vestita
fiică a corsarului Santos? C ea care a înfruntat m ările? C are m-a pus la
păm ânt ca nici o altă fem eie?
Râsul înflori în colţul gurii ei. O chii prinseră a străluci ca zăpada în ­
gheţată de afară.
- V ino cu mine, trandafirul m eu sălbatic! L a Istanbul...
- Istanbul?
- N u e Parisul, dar e plin de culoare, de arome. D e viaţă. Şi vine vara!
- Ş i?
- V ara va aduce schim bări în viaţa ta. Vei fi alături de mine, acolo.
Te voi apăra...
- U n alt harem?
- C rezi că ţi-aş face aşa ceva? C asa m ea este una europeană, ocupa­
tă de m ine şi de m ama m ea, îm preună cu fiica m ea adoptivă, Amina.
N u vei regreta...
-N u ?
- Jur. Te voi trata aşa cum vei dori. Vei fi regina casei...
- Şi m am a ta?
- M am a va fi plecată mult timp. Petrece timpul la mănăstiri, rugându-se
pentru odihna sufletului tatei şi pentru sufletul meu păcătos şi negru.
Isabell îl privi ţintă.
- Să plec?
- D e ce nu? Eşti prizonieră în casa asta?
- S unt un oaspete, nim ic m ai mult.
- A tunci vino.
- Şi Şerban?
- Şerban ţine la tine şi vrea să te vadă fericită.
 Fata se ridică. Făcu câţiva paşi, gânditoare.
- A ş putea să vin, dar vreau să fac ceva întâi...
-C e?
- Ştii cine este vecinul lui Ştefan A ndoni? Boierul D an Neagu.
- N u-i el cel care a plecat după M argot şi s-a întors um ilit înapoi?
- Exact. Şi acum se răzbună pe Şerban, nelăsându-1 să se căsăto­
rească cu fiica lui, pe care el o iubeşti cu disperare. Pentru a-1 salva de
la cine ştie ce faptă necugetată, Ştefan l-a trim is la Iaşi.
- L-am întâlnit acolo!
- B oier N eagu are un fiu...
- Ştiu, V lad. A m auzit...sunt un om informat...
- A tunci, ca un om inform at ce eşti, ce spui că acest puşti vrea să
intre în patul m eu, cu un şantaj?
- C um aşa?
- V lad N eagu s-a întors din Franţa, de la studii, blestem ată fie ora
în care a făcut-o. Acolo, la cine ştie ce blestem at de bal m-a văzut cu
N icky şi M arie. Era şi Şerban. A devărul e că am fost la atâtea, încât
m em oria nu m ă m ai ajută acum să-m i dau seam a care era. Nu că ar avea
cine ştie ce im portanţă...
- Şi cu asta...
- A m eninţă să-i spună lui N eagu adevărul şi aşa el şi-ar da seam a
că sunt o prietenă apropiată a fam iliei de Clerm ont, pe care el îi urăşte.
Şi căsătoria lui Şerban cu L iza ar fi imposibilă...
- C um aşa?
- A m eninţă să o trim ită la mănăstire!
- A colo am eninţa şi tata că o va duce pe M argot, îşi aminti M ihai.
A dat greş...
- L iza nu-i M argot, M ihai. O poate duce la m ănăstire, o poate căsă­
tori cu cine ştie ce moşneag. Nu-1 pot lăsa aşa pe Şerban şi să plec...
- E vina ta că el s-a îndrăgotit tocm ai de fiica duşm anului?
- M -am am estecat deja, ce mai pot face?
- Şi băiatul ăsta...
- M i-a scrie ieri. V rea să m ă vadă. D e ce crezi?
- De când durează situaţia asta? se interesă el.
- D inainte de Crăciun!
M ihai clătină din cap.
- A r putea fugi...
- Nu cred că ar fi fericiţi pe fugă, departe de fam ilie.
- Sau N eagu ar putea fi şantajat!
 - Şerban se ocupă de asta, dar nu a găsit nimic care să poată fi folo­
sit. Ce facem ?
- Te-ai gândit că Vlad ar putea fi răspunsul?
- C um aşa?
- N eagu are mulţi copii?
- Doi. Pe Liza şi Vlad.
- A tunci aici e soluţie. V lad este m oştenitorul lui. C e ar face pentru
a-i salva viaţa?
- D um nezeule, spui ce cred eu că spui?
- De ce nu? îl răpeşti, pui la cale nunta, se căsătoresc şi-i dai dru­
mul. Simplu.
Isabell se aşeză pe m arginea patului, gânditoare.
- Ştefan nu va accepta niciodată!
- A tunci nu-i spui. Şerban va accepta dacă o iubeşte, nu?
- E l , da.
M ihai se apropie şi el de pat.
- îm i place că gândeşti aşa, sim plu şi com plicat totodată. M ihai, tu
eşti la fel ca mine...
- îm i pare bine să aud asta, şopti el cu un zâm bet înfum urat, care îl
făcea atrăgător şi sofisticat.
- Ia copiii cu tine, du-i la Istanbul!
-C e ?
- D acă sunt aici, ar putea fi în prim ejdie. îi duci cu tine, o iei pe R a­
da, ea va avea grijă de ei. Pe A ziz îl ţin cu m ine şi vă ajung din urmă.
- Isabell, nu ai mai fost pe aici...
- M argot s-a descurcat înaintea m ea, nu? Şi tu vei trece înainte. L a­
să vorbă la hanuri, că voi veni. Plăteşte, îţi dau eu bani...
- L asă asta. Şi dacă nu reuşeşti?
- A tunci las totul baltă şi plec după tine. M ihai, e un plan bun...
- N u atât de bun, din m om ent ce viaţa ta este în prim ejdie.
- N u sunt în primejdie. Ştiu să m ă păzesc. A cum , plecarea ta cu co ­
piii trebuie să fie un secret. A ltfel, ar ridica suspiciuni...
- Ce nu fac eu pentru tine? întrebă el, oftând.
Peste trei ore, M ihai pleca la drum . N u departe, num ai până la Iaşi,
la un oarecare tânăr, pentru a-i aduce la cunoştinţă un plan de taină. Şi
mâna lui Isabell luă o pană pentru a scrie un m esaj, care, spera ea, îi va
m erge la inim ă lui V lad N eagu.
Şi avea dreptate. Răspunsul sosi im ediat, într-un plin sigilat cu ceară
roşie. Cuvintele lui înflăcărate o făcură să se strâm be. A poi aruncă hâr-
tie în sobă. O privi cum arde şi se răsturnă în pat, întânzându-se ca o p i­
sică. Prin uşa deschisă o vedea pe Rada, fredonând un cântec în arabă,
care suna puţin fals. N ici asta nu o deranja. D eja se vedea la Istanbul,
cunoscând oam eni noi.

D ar până la Istanbul, prim i cu plăcere vestea că Şerban tocmai ajun­

sese. Se vedea treaba eă plecase în goana calului de la Iaşi şi nu stătuse
o clipă. Paşii lui pe hol o făcură să se ridice din fotoliu. L ăsă baltă car­
tea pe care o citea.
- R adă, du-te dincolo şi vezi de copii!
N u apucă bine fem eia să plece şi să închidă uşa că Şerban bătu.
- Intră!
- A m venit cât de repede am putut, Isabell. D um nezeule, când am
auzit...
- Stai jo s şi bea un ceai. N u-i fierbinte dar e num ai bun. A fară e frig!
- Zapada s-a dus şi se înm oaie şi frigul.
Bău ceaiul de-o duşcă. A poi lăsă cana jos.
- Spune-m i că se poate face!
- Eşti de acord?
-D a !
- A tunci ce pot să-ţi mai spun? M ergi la preot, cere să pregătească
totul pentru poim âine, la ora am iezii...
- Şi tu?
- U nde-i M ihai?
- Jos. A venit cu mine. în urm a noastră vin şase oam eni de-ai lui.
V or trage la han...
- Perfect!
Şerban îşi perm ise să respire.
- L iza va...
- N u-i vom spune nimic. Şerban, tot ce voi face eu, tu nu vei şti.
- Dar...
- N ici un dar. V reau să pregăteşti totul cu preotul. N im eni altul nu
va şti.
- Şi actele?
- N eagu şi punga lui plină vor rezolva asta, zise ea, care ştia ce se
putea face cu punga plină. M ergi la preot, pregăteşti totul şi cere-i să
păstreze taina...
 - O va păstra, ţine m ult la m ine şi ştie de dragostea m ea, de la spo­
vedanie. N u-i voi cere decât să fie acolo poim âine, pregătit.
- Foarte bine.
- Isabell, dar mâine?
Isabell se ridică. D eschise uşa şi privi pe hol. N u era nimeni. Apoi
o închise.
- N u m ai pleci nicăieri. Stai acasă m âine toată ziua. Cheamă-1 pe
Radu L upaşcu la tine. Să stea aici cu tine toată ziua. M ihai va fi şi el a-
ici, şi Ştefan.
- Şi tu?
- N u pune atâtea întrebări...
- Isabell, nu ştiu dacă facem bine, mai ales că tu nu vrei să-mi spui
ce se întâm plă... cum l-ai putea convinge pe N eagu să...
- Am găsit un secret, unul dureros pentru el. M ihai A vram mi l-a
spus. V a face ce vreau eu, dar te vreau pe tine aici...
- Şi de ce nu pot şti care-i secretul?
- Pentru că am jurat lui M ihai, jurăm ânt pe care nu-1 voi încălca. U-
rechile lui D an N eagu vor auzi acest secret şi nim eni altul. V a veni aici
şi va fi de acord cu nunta ta. A doua zi te vei căsători, la am iază...
- Şi el nu va fi suspicios, nu va crede că eu ştiu secretul?
- Ce-ţi pasă ţie de el? V ei fi soţul Lizei. N u asta vrei?
El se ridică în picioare şi începu să um ble prin cam eră.
- Ştiu că tu şi Nicky, cu M arie, la Paris, făceaţi tot ce vă tăia capul, că
lumea era la picioarele voastre. Ştiu că te furişai noaptea prin Paris, îm bră­
cată în bărbat, cu barbă, perucă şi arme. Dar, Isabell, aici e viaţa mea!
- Şerbane, crezi că aş risca? V reau să te văd fericit...
- D ar N eagu nu te va suspecta pe tine?
Ea îl luă de mână.
- E u voi pleca.
- U nde?
- Plec la Istanbul.
îi zâmbi, îmbrăţişându-1.
- îţi m ulţum esc pentru că ai fost aşa un bun prieten pentru mine,
Şerbane. A cum , fugi şi caută preotul...
- Da, m ă duc, răspunse el, am eţit.
Ieşi val-vârtej pe uşă şi din fugă îşi salută tatăl.
 ând V lad Neagu puse piciorul în cabana de vânătoare a tatălui
său, crezu că ajunsese în altă lume. E ra cald în încăperea largă
de jos. Focul ardea bine în sobă şi o m asă era acoperită cu o catifea ro­
şie. Pe ea era o tavă cu m âncare caldă, care răspândea m irosuri dum ne­
zeieşti, o sticlă de vin roşu şi două cupe de metal. Şi o fem eie. Isabell
ridică capul când el intră. Purta haine bărbăteşti.
Surprins, înaintă. îşi scoase haina şi căciula. Privi în ju r. în aer plu­
tea şi nu m iros pe care nu-1 recunoştea.
- D oam nă!
- V lad Neagu!
Isabell se ridică şi inim a lui V lad se izbi dureros de coaste, încer­
când să bată m ai repede. N u mai văzuse până atunci o fem eie care să
poarte pantaloni strânşi pe picior, negri, căm aşă albă cu dantelă şi bro­
derii şi să arate aşa. Simţi gura uscându-i-se. Se apropie de ea şi fata îi
întinse o cupă. Bău cu sete, fără să o scape din priviri.
- N u credeam că voi fi prim it aşa...
-N u ?
- N u, şopti el. m-am tem ut că ar fi num ai o farsă..
- T e-am m inţit eu vreodată, dom nule?
- Nu...
O trase în braţele lui, dar fata alunecă ca un peşte. E l scoase un gea­
m ăt şi se întinse după ea.
- Eşti aşteptat acasă?
- N u în seara asta!
- A tunci, pentru ce atâta grabă? întrebă ea, ridicând o prăjitură pe
care i-o întinse. V reau să nu ne grăbim ... am aşteptat atâta, gem u ea, cu
prefăcută durere. Stai jos...
G reu, V lad alunecă pe un scaun.
-V in ?
- D a, m ulţum esc, răspunse el, urm ărindu-i m işcările cu patimă.
- N im eni nu ştie unde suntem ...
- Nu. N ici nu s-ar putea, pentru că nici eu nu am ştiut, dacă nu ar fi
fost arabul de afară, care m -a adus aici. Unde-i?
- Aziz a plecat acasă. El e om ul meu de încredere, zise ea. Face n u ­
m ai ce-i spun eu şi nimic m ai mult.
 Se aplecă spre el, dându-i altă prăjitură pe care el o m âncă din m âna
ei. Isabell zâm bi şi gem u, ca şi cum sărutările lui ar fi mişcat-o. Se ri­
dică şi o prinse de braţ, pe neaşteptate.
- Ce faci?
- M -am săturat de toate astea, te doresc ca un nebun de luni de zile.
Crezi că slujnicele de la m oşie se pot com para cu tine? Trupul ăsta...
M âna lui o m ângâie apăsat. O lipi de el. Isabell strânse din dinţi şi
îl trase spre ea. Se învârtiră şi căzură la păm ânt. U ltim a m işcare fu tot
ce avea el nevoie. Privirea i se înceţoşa.
- D ragul m eu, nu te sim ţi bine?
- Ba da, gem u el, cu buzele lipite de gâtul ei. Sunt...
Ochii i se închiseră uşor şi capul îi căzu pe um ăr. Cu o m işcare p u ­
ternică, ea îl îm pinse într-o parte, privindu-1 cum se rostogoleşte pe co ­
vor. D orm ea profund.
- A z iz !
U şa se deschise larg şi arabul, în hainele lui negre, intră.
- Leagă-1 bine în fotoliul de colo şi păzeşte-1. Leagă-1 şi la ochi...
- Da, stăpână.
- Eşti sigur că nu te-a văzut nim eni, că nu ai fost urm ărit?
- Nu, stăpână. Am făcut totul cum mi-aţi poruncit. Am aşteptat la
jum ătatea drum ului. El era singur. I-am dat m esajul pe care el l-a citit
şi m-a urm at până aici. N ici suflare de om nu era pe afară, pe vrem ea
asta.
- Şi la m oşie la el?
- Pustiu, stăpână.
- Foarte bine. A tunci leagă-1 şi stai cu el. D im ineaţă se va trezi, nu?
- Aţi pus tot ce v-am dat în băutură?
-D a !
- M âine dimirteaţă, cred, zise el, scoţând o funie.
- Perfect. D ă-m i inelul şi crucea de la gât...
A ziz scoase bijuteriile tânărului şi i le întinse fetei.
- B arba stă bine?
Isabell îşi prinsese barba falsă şi părul lung. A poi îşi îndesă căciula
de blană peste ele şi îşi înfăşură gâtul cu o blană m oale şi călduroasă. îşi
puse m ănuşile apoi, cu ajutorul lui A ziz, îm brăcă haina de blană neagră.
- E bună.
- Stai cu el. Dacă auzi ceva, îi legi gura şi pleci de aici. O rice ar fi,
să nu te prindă pe tine, Aziz...
- Dar, stăpână...
 - Viaţa ta aparţine copiilor mei. Te vreau în viaţă, cu mine, la Istanbul!
- M ergem la turci?
- Da. M âine dim ineaţă pleacă R ada cu trăsura şi cu copiii. Noi ple­
căm poim âine.
- D ar vor avea protecţie pe drum ? întrebă Aziz.
- M ihai are oam enii lui, nu te preocupa. M erg să-l văd pe N eagu
m âine la am iază. A fară e frig... D um nezeu este alături de noi...
- C um aşa, stăpâna mea?
- Frigul ne ajută, pentru că nu se cunosc urmele, păm ântul e încă în ­
gheţat. Ţii m inte, Aziz, dacă eşti găsit, fugi la moşie, eu voi fi pregătită...
- N u voi fi, zise el, sigur pe sine.
Isabell aruncă o privire spre V lad, care dorm ea pe jo s, legat de
mâini şi de picioare.
- Nu-1 scăpa din ochi!
- V oi avea grijă, prom ise el cu o plecăciune, deschizându-i uşa.
A fară, cerul părea să se fi unit cu păm ântul. Şi nu era decât zece sea­
ra. Strângându-şi hainele în ju ru l trupului, Isabell îşi luă calul de frâu.
Blestem ată iarnă, îşi spuse, urcând în spatele arm ăsarului, cu ajutorul
lui Aziz.
- Răm âi cu Allah, Aziz!
El o salută adânc. Şi-ar fi dorit să o însoţească acasă, dar nu era po­
sibil. Stăpâna lui era foarte încăpăţânată şi lui, chiar dacă se tem ea pen ­
tru ea, nu-i răm ânea decât să asculte ordinele sale. Intră înapoi în casă
şi-l ridică pe necredincios de jo s, aruncându-1 pe o bancă de lemn. îi le­
gă picioarele şi m âinile de m ânerele ei şi aruncă pe el o pătură ponosită.
Apoi se aşeză pe un scăunel, în faţa focului, privind flăcările.

Isabell opri calul în faţa unui argat care-i ieşise înainte. O durea ca­
pul, dar era atentă la fiecare m işcare. N u coborî de pe cal.
- Chemă-1 pe boier Neagu!
- Stăpânul doarme!
-T rezeşte-1 !
A rgatul o privi la lum ina făcliei, descoperind un tinerel slab cu b ar­
bă şi m ustaţă. N u i se vedeau decât ochii şi nasul fin din m orm anul de
haine. H aina de blană îl strângea bine, protejându-1 de frig.
- D u-te şi spune-i că fiul lui e în pericol...
A rgatul făcu trei paşi şi se opri.
- C ine sunteţi, dom nule?
- U n prieten de la Iaşi.
 Bărbatul voinic alergă spreo intrare laterală. Isabell îşi linişti calul,
în aşteptarea lui. Privi in spatele ei, la poarta deschisă larg. Nu aveau
tim p să o închidă. Până N eagu ar fi dat poruncă, ea ar fi fost deja dinco­
lo de ea. A sta dacă stătea călare.
- Tinere, cine eşti?
Boierul, în căm aşă de noapte albă şi cu o haină groasă pe el, strân­
să bine, ieşi în uşă. Argatul ţinea un felinar şi un alt om , Ion, după cum
vedea Isabell de unde era, avea un pistol în mână. E ra precaut.
- Bună seara, boier Neagu!
- N u te cunosc.
- A devărat.
- Fiul meu! Ilie zice că este în pericol...
- Prinde!
Din zbor, D an N eagu prinse inelul fiului său, cu un sm arald. II recu­
noscu dintr-o privire. C rucea de aur urmă. O prinse şi pe asta.
- Le recunoşti?
- Da. U nde-i?
- U n om aşa deştept...
- E m ort? se înfioră boierul.
- M ort? L a ce-m i foloseşte m ort? întrebă Isabell, cu un glas schim ­
bat, gros. E viu...
- A tunci ce vrei?
Isabell făcu un semn cu m âna.
- V reau ca poim âine, la am iază, să-ţi căsătoreşti fiica cu fiul lui Ş te­
fan Andoni...
- M ai bine mort!
- A tunci m ort îl vei avea, răspunse dur fata. în loc de nuntă, înm or­
mântare. D acă nu se căsătoresc, fiul tău va muri. E u aştept...
- Ioane!
Sluga de încredere a lui N eagu ridică arma. Fata nu se pierdu cu fi­
rea şi scoase şi ea un pistol.
- T rag bine, boierule!
- V iu nu ieşi de aici!
- M or eu, m oare şi fiul tău. D e nu m ă întorc în seara asta, el moare.
Corpul lui fără viaţa îl vei găsi la capătul satului, lângă fântână...
devreme...
M âna lui N eagu prinse arm a lui Ion şi o aruncă.
- C ăsătorie, deci? A ici e m âna lui Şerban A ndoni şi a nem ernicului
de Ştefan. A şa-i? Eşti om ul lor?
 - Sunt om ul dreptăţii şi ai de ales, o căsătorie sau moarte. Andoni
nu ştie de toate astea şi, de-i spui, ştii ce va urma... nici un cuvânt despre
înţelegerea noastră!
- D ar cum ...
- Eşti deştept, boierule, găseşti tu ceva să-i spui.
- Şi dacă A ndoni refuză nunta?
- A tunci vei avea un m ort de îngropat. Seara bună, boierule...
- C are-i num ele tău?
- M i se spune Filip!
- Filip?
Isabell dădu pinteni calului, fără să se uite înapoi. Făcu un semn de
răm as bun cu m âna, apoi se topi în întunericul de nepătruns. Dincolo de
poarta boierului, încetini. Privi peste umăr, pentru a vedea dacă o urm ă­
resc. N ici ţipenie de om, nici un suflet rătăcit. N ici de pe lumea asta,
nici de pe cealaltă. V ântul şuiera. U n fior o străbătu din cap până în p i­
cioare. Şi se simţi singură, departe şi goală. Strânse hainele în jurul ei,
oftând. Se aplecă peste grum azul calului, sim ţind căldura animalului.
A sta o m ai linişti. Cel puţin nu era singura vieţuitoare în acest loc pier­
dut de lume.

7 .
B
oierul N eagu mai degrabă şi-ar fi tăiat o m ână decât să facă ce­
ea ce avea să facă, dar era vorba de viaţa unicului său m oşteni­
tor, sângele său. A şa că ceru să-l vadă pe Ştefan, palid şi distrus. A ştep­
tă până acesta sosi, în tăcere. B oierul Andoni nu ştia ce să mai creadă.
Intră şi-l privi cu curiozitate.
- Dane?!
- Bună ziua, Ştefane. N u am m ult timp...
- A i ceva să-m i spui?
- Da. Fiul tău e acasă?
- E.
- A m venit să-ţi spun că-s de acord cu nunta!
Ştefan deschise gura să spună ceva, dar nu reuşi. O închise la loc, uimit.
- M âine la amiază!
- M âine?
- A şa doresc.
Ştefan se aşeză.
 - C um de te-ai răzgândit?
- T rebea mea, se răsti boierul. Eşti de acord?
-D a !
Şerban răspunsese din uşă.
- Fiule, cred că trebuie să discutăm despre asta!
- Tată, o vreau de soţie pe Liza. Nu ştiu de ce boierul s-a răzgândit
dar, dacă aşa stau lucrurile...
- A şa stau, zise el cu o privire urâtă, care nu-i scăpă lui Şerban, dar
pe care Ştefan nu o văzu. M âine la amiază. Am vorbit cu preotul, am
totul pregătit. Fiica m ea îşi pregăteşte rochia şi cele de trebuinţă. Am
încredinţare că nu vei refuza, boier Andoni!
A cesta îl privi cu ochii strânşi.
-N u !
- A tunci plec!
- A şa repede?
- Sunt m ulte de făcut, de bună seamă. Şi voi trebuie să aveţi m ulte
de pregătit, mai ales că vestea a venit aşa de brusc.
- N e vom grăbi, îl asigură Şerban.
- M âine, deci, zise D an, ridicându-se.
Şerban înclină capul şi D an se opri în faţa lui. O chii lui erau ai unui
crim inal. A r fi ucis în acea clipă dacă s-ar fi putut. Se m ulţum i să salute
şi ieşi, cu un servitor pe urm ele lui.
- Ce m am a dracului a fost asta?
- Tată, e nebun, de bună seamă...
- N eagu este calculat, deştept şi avar. A venit aici, a aruncat propu­
nerea şi a plecat ca un nebun. C eva se întâmplă!
- Eu nu ştiu nimic!
- Şerbane?!
T ânărul era com plet nevinovat. D ar şi Ştefan era vulpoi bătrân. îl
studie atent şi clătină din cap.
- Ai m are grijă ce faci, fiule!
- Am, tată! Căsătoria e m âine...
- M âine, da...m am a ta va intra în panică...
- îi spui tu sau o fac eu?

U şa dinspre grădină se trânti cu zgom ot. Şi M ihai înjură de m am a

focului, susţinut de Isabell. Ştefan se grăbi să-i ajute.
- Ce s-a întâm plat?
- B lestem at de frig...
 - Ce are?
- A alunecat, răspunse Isabell. C red că şi-a lovit piciorul.
- C hem doctorul...
- Ştefane, nu chem a pe nim eni, nu am timp. Sunt aşteptat la Iaşi d e­
grabă, nu pot pierde tim pul...
- D ar trebuie să stai, să te vindeci!
- N u pot!
- D ar m âine e nunta m ea, dom nule?
- C um aşa, băiete, te căsătoreşti?
-D a !
- C ine e fericita logodnică despre care nu am auzit nim ic?
- L iza N eagu, vecina noastră!
- F iica lui D an N eagu? Sper că nu-i seamănă...
- Câtuşi de puţin, dom nule! râse scurt Şerban. Piciorul doare?
- Dacă-1 pun jos, răspunse el. M ă vei ierta dacă nu p o t rămâne la
nunta ta?
- D acă nu se poate altfel...
M ihai gem u şi se aşeză pe sofa. Isabell luă loc lângă el.
- V ei lu a trăsura mea!
- D oam nă, cum aş putea...
- T răsura m ea stă degeaba, acolo. îţi va folosi până la Iaşi, domnule.
C rede-m ă, nu poţi călări...
- Putem să-i oferim noi o trăsură, sugeră Ştefan.
- N ici vorbă, decise fata. M âine e o nuntă, după cu m înţeleg. Veţi
avea nevoie de trăsuri. A le m ele sunt disponibile. L uaţi-le, vă rog!
M ihai îi sărută mâna.
- V ă sunt etern îndatorat!
- N ici vorbă. Aşadar, N eagu a fost de acord?
- Ciudat, dar da. S-a decis că o nuntă e ceea ce doreşte. Aşa că mâine...
- M ă voi pregăti, atunci. M ă scuzaţi, merg să văd de copii...vă puteţi
descurca, dom nule?
- Sigur că da.
- îl voi ajuta eu, se oferi Şerban. Tată, vorbeşti tu cu m am a despre nuntă?
- Bineînţeles. V ă las un m om ent...
- N ici o grijă. Bagajele m ele sunt gata deja...
- A tunci voi cere să se pregătească trăsura!
- M ulţum esc.
Ştefan ieşi grăbit. Deja avea o m ulţim e de lucruri pe cap. Strigă o
poruncă în grabă, spre un argat, care alergă să pregătească trăsura. Şi el
urcă sus, la soţia sa. Irina era alături de fiica sa, cosând. Alături de ele,
Raluca L upaşcu le povestea ceva dar se opri brusc când auzi uşa des-
chizându-se. Interesat, fratele ei, care aproape adorm ise încălzit de ra­
zele soarelui slab, ridică capul, sperând că Şerban se întorsese.
- B oier Ştefan, Şerban nu urcă?
- Radule, cred că mai bine ai coborî tu, Şerban are ceva să-ţi spună.
Tânărul fiu al boierului Lupaşcu, un băiat blond şi vesel, slab, ieşi
grăbit. Sora lui dădu să se ridice, pentru a saluta.
- Ralucă, nu te-am văzut când ai sosit...
- Nu. Bună ziua, boier Andoni. Şerban şi A na ne-au chem at în vizită.
- Bine, bine...dacă tot sunteţi toate aici, am ceva să vă anunţ...
- Ce e, Ştefane?
El trase aer în piept şi zise:
- M âine avem nuntă!
- Cum aşa?
- N eagu tocm ai a plecat. A acceptat căsătoria, dar num ai dacă are
loc mâine. N u pot înţelege...
- Pentru num ele lui Dumnezeu, cum pot pregăti o nuntă până mâine?
- A sta am zis şi eu, dar Şerban vrea să fie mâine. A m acceptat deja.
Irina aruncă cusătura din m ână şi se grăbi spre uşă.
- Copiii ăştia m ă vor om orî pe mine! exclam ă ea, alergând afară
spre bucătării. A no, vezi de haine...se auzi din capătul holului vocea sa.
Fata se ridică.
- Dan N eagu s-a răzgândit aşa, deodată?
- Da, fiica mea.
- Şerban trebuie că-i fericit.
-E !
- A tunci m erg să văd de haine. R alucă, m ă ajuţi?
- Da. Să m ergem , trebuie să găsim hainele potrivite...
Ştefan A ndoni coborî din nou. M ihai îşi îm brăca haina groasă, cu
blană, cu toate că afară nu era foarte frig. Şchiopăta destul de tare şi se
sprijinea de Şerban. N ici chiar povara aceasta nu-1 făcea pe tânăr să-şi
piardă zâm betul larg.
- G ata de drum?
- Da, Ştefane!
îşi strânseră mâinile.
- Tinere, să ai o viaţă fericită ca om căsătorit. E m uncă grea...
- Voi avea, grijă, dom nule A vram . Drum bun!
-M ih a i!
 Isabell coborî scările încet şi se opri în faţa lui. O chii ei mari erau
um briţi şi plânşi.
- Vino!
O trase într-o parte.
- E gata?
- R ada e în trăsură. Copiii au fost puşi într-un coş m are şi nim eni
nu ştie ce e acolo. Să ai grijă...A drienne şi H enry sunt inim a mea, dra­
gostea m ea, Mihai...
- V oi avea grijă de ei ca şi cum ar fi copiii mei, jur!
- A tunci te las să pleci, tim pul curge.
- El unde e?
- C u A ziz, sub pază straşnică. O am enii lui N eagu sunt afară, păzesc
totul. D ar n-ai grijă, ştiu ce fac!
îi întinse o scrisoare mare, groasă.
- Pentru M arie, dacă se întâm plă ceva.
- N u va fi nevoie să i-1 dau, spuse el, sărutându-i m âna.
E a îl îm brăţişă strâns.
- M ergi cu D umnezeu!
M ihai sări în trăsură, oarecum agil. Ştefan se uită m irat la el.
- D ă-i drumul! porunci Şerban vizitiului, tocm ai când Ştefan des­
chisese gura să întrebe ceva.
T răsura ieşi ca o furie pe porţile casei. Şi cei trei răm aseră în uşă,
privind în urm a ei. în spatele lor, Radu aştepta.
- A cum putem să ne ocupăm de treburile noastre?
- D e bună seamă, zise Şerban. Isabell, tată, ne scuzaţi...
- D esigur.
- D oam nă!
R adu o salută cu o m işcare a capului, apoi îi întoarse spatele, urcând
la etaj pe urm ele prietenului său.
- C um de unchiul D an s-a răzgândit? Ştiu că a venit la noi acum
vreo două săptăm âni, blestem ându-te. Din vina ta, L iza adoarm e cu la­
crim i în ochi, zicea el.
- D in vina mea? E vina lui!
- E ciudat. Ai ceva. d e-a face cu asta?
- N u am nimic d e-a face cu asta. Nu am văzut-o p e L iza de mult
timp. A m prim it un m esaj de la ea acum trei săptăm âni. N imic altceva...
- Sper să nu fie un jo c de-al lui!
- V reau să am încredere, zise Şerban, deschizându uşa camerei sale.
- Şi eu la fel. D eci, c e facem acum?
 - V edem dacă am haine potrivite. Şi apoi m ergem să vedem dacă la
biserică s-au făcut pregătirile...

8.
n tim pul scurt pe care-1 avusese, Irina pregătise tot ce putuse.
I M âncarea era din prisos, băutura curgea şi casa era curată. Invita­
ţii erau destui, cu toate că, dacă s-ar fi avut m ai m ult tim p, casa ar fi fost
plină ochi. A şa, erau num ai vecinii cu copiii lor şi rudele care putuseră
să ajungă. Ştefan trim isese slugile prin zonă, să anunţe că a doua zi era
nunta. M ai m ult din curiozitate veniseră. Toţi se întrebau cum de nunta
se făcea aşa de repede.
Isabell se apropie de Şerban:
- Şerbane, răm as bun!
- Pleci acum ?
-D a .
- D e ce?
- Ascultă-m ă! O rice se va spune, tu nu ai ştiut nim ic. N u ai făcut ni­
mic. Şi Liza este soţia ta!
II îm brăţişă.
- Nu spune la nim eni nim ic, că plec. Răm âi cu bine!
- T e voi mai revedea?
- D acă treci vreodată prin Istanbul, opreşte-te la M ihai Avram...
poate voi fi mai acolo...
- A şa voi face. M ergi cu bine!
Isabell se strecură printre invitaţi. U rcă sus şi, peste un sfert de oră,
scăpată de rochia grea, purta haine bărbăteşti, barbă, perucă, căciulă. îşi
strânse haina şi luă sabia. A vea un pum nal la brâu şi pistolul pregătit,
îşi luă sacul de piele în care avea câteva lucruri şi coborî pe scara de la
bucătărie. Ieşi în holul m ic din spate şi apoi se strecură afară.
Calul ei era pregătit. îl luă de frâu şi-l trase spre grădină. N u avea
să iasă pe poarta principală, acolo unde N eagu supraveghea totul. D ădu
pinteni calului şi tăie câm pul spre m oşia lui N eagu. întoarse capul. Nu
era nimeni în urm a sa.
C abana părea părăsită. Nu ieşea fum. N u se auzea nim ic. Fata des-
călecă şi intră.
- Aziz!
- Stăpână!
 B ărbatul îi făcu o plecăciune.
- Ţ i-a dat bătaie de cap ieri?
- N u prea. I-am dat m âncare şi apă, dar nu l-am dezlegat la ochi. A
vrut să m ă cum pere...
- D e bună seamă. îi voi desface legătoarea...
- Dar...
- N u m ai contează. Plecăm . D u-te şi vezi de cai.
A ziz ieşi. Şi fata se lăsă în genunchi alături de V lad. A ziz îl legase
de bancă. îi scoase legătura de la ochi şi de la gură.
- B ună ziua!
- C ine dracu eşti tu? C e vreţi de la m ine?
- Eşti aşa supărat...râse fata. îşi scoase căciula.
- C e ai făcut cu Isabell? răcni el.
- Isabell? zâm bi ea subţire. A murit...
- T e voi ucide. C e vrei de la m ine?
- D eja am luat ce voiam de la tine, băiete. U ită-te la mine!
îl prinse de faţă, puternic, şi se uită în ochii lui.
- N u m ă recunoşti?
- Isabell?
Ea îi dădu drum ul şi se ridică din nou.
- C aii sunt gata! anunţă A ziz.
- D om nule N eagu, a fost o plăcere să vă cunosc, dar drum urile
noastre se despart aici. Sper să nu te mai văd vreodată!
- V oi m uri aici, aşa...
- Drept.
- Vrei să m ă ucizi? Eşti nebună?
Isabell se apropie de el, aşezându-şi la loc căciula. Scoase pum nalul
şi-l plim bă pe gâtul lui, privindu-i ochii înfricoşaţi. C u o m işcare bru s­
că, tăie legăturile de Ia mâini.
- Eşti un copil!
înainte ca el să se m işte, ei erau plecaţi. U şa răm ăsese larg deschisă.
Vlad îşi desfăcu picioarele şi, dând să se ridice, căzu la păm ânt. îl durea
fiecare os din corp, fiecare m uşchi. în genunchi, se târî spre locul unde
îi era aruncată haina. O îm brăcă, dârdâind de frig. îşi îndesă căciula pe
cap. A poi ieşi afară. N u era foarte frig, dar cunoscuse el şi prim ăveri
mai calde. Privi în jur. Calul lui dispăruse. Evident. Isabell, ticăloasa,
nu avea să-l lase să ajungă prea repede acasă. V oia să-l mai chinuie.
O luă la fugă spre casă. D ar se opri num ai după o sută de metri. R es­
pirând greu, căzu la pământ. îi era sete şi foame. Picioarele îi erau înţepate
de mii de săgeţi dureroase, dar nu se lăsă. Se ridică din nou. Tăie
pădurea, prin locuri cunoscute de el.
C ând văzu casa în faţa sa, căzu la păm ânt şi zise o rugăciune scurtă.
- Ajutor!
Strigătul lui făcu să iasă un argat. A cesta nu-1 recunoscu.
- Pleacă, cerşetorule!
- Am să-ţi iau pielea de pe tine, ţăran prost ce eşti! S unt eu, Vlad!
- Stăpâne!
Ţ ăranul îl ridică şi îl ajută să se îndrepte spre casă.
- U nde-i toată lum ea?
- B oierul abia s-a întors, răspunse el. D e la nuntă...
- Ce dracu de nuntă? Tatei îi arde de nunţi când eu sunt răpit?
Intră în casă, aproape plângând când simţi căldura binefăcătoare.
- T a tă !
Ecoul îi purtă vocea prin toate ungherele. Şi N eagu apăru, alergând.
Se opri brusc. îl privi atent, văzu că era întreg, apoi îl strânse la piept.
D ar nu m ult timp. Se depărtă şi, sub privire uluite ale soţiei sale, îşi lovi
fiul peste faţă cu putere. V lad alunecă pe jos.
- C um poţi fi atât de idiot în cât să te laşi răpit? D e nim ic nu eşti în
stare, în afară de aventuri cu servitoarele?
- Tată, ce ai păţit?
- Ce am păţit? T ot el întreabă, drace!
- Sora ta s-a căsătorit azi cu Şerban, zise M argareta, încet.
- Cuum ?!
N eagu îl ridică de jo s şi-l aruncă pe un scaun.
- Ştii că răpitorii au pus condiţia asta ca să te elibereze?
- Ce condiţie?
- Sora ta să devină soţia lui A ndoni. Şi aşa a fost.
- D ar de ce Isabell ar fi vrut ca ei să se căsătorească?
- Ce legătură are doam na D everaux?
- Ea m -a răpit, m -a ţinut legat în cabana noastră de vânătoare până
azi. A rabul ăla al ei m -a păzit...
N eagu se prinse cu m âinile de cap. Strigătul lui nu era um an. Părea
un urs rănit de moarte. Lovi cu pum nul în perete şi aruncă o frum oasă
vază de perete.
- T ârfa ne-a înşelat în tot acest timp!
-D a .
- Ce căutai la cabană? întrebă el, neobişnuit de calm .
- M -a chem at acolo... eu şi ea...
 - N u m ai spune nimic! N u vreau să mai aud! Trădat! A m fost trădat!
- Tată, era o femeie! 0 simplă femeie, aşa am crezut. C e ar fi putut face?
- A făcut.
- A şa e, acum îmi dau seam a. D ar eu am crezut că este numai o
dom nişoară care a fugit din Franţa pentru că a călcat strâm b pe la curte!
- Curte? N u-i din M arsilia?
- N u ştiu.
- V lade, dacă nu-mi spui to t acum , te ucid cu m âinile mele...
- E ste protejata lui R obert de Clerm ont...
N eagu se albi la faţă. Inim a încetă să-i m ai bată şi se prăbuşi ca m ort
pe podea. M argareta începu să strige, îngrozită. V lad se lăsă alături de
tatăl lui, căutându-i inim a, pentru a vedea dacă m ai bate. Slugile dădură
năvală.
 1

e la fereastra cam erei sale, în apartam entul scum p, pus la dis­

poziţia sa de către M ihai, se deschidea capitala unui imperiu.
Ochii ei erau m iraţi şi curioşi, dar încerca să o ascundă. Istanbulul o fas­
cina, o m ira şi o îm bia. Parcă şi-ar fi dorit să poată um bla pe străzile în ­
guste, să intre în tavernele pline de tot felul de oam eni sau să intre în
magnificele clădiri. D ar nu putea să o facă. Nu încă! se gândi ea.
D ar acum nu putea decât să privească m inaretele care înfruntau ce­
rul. Se lăsa întunericul, soarele era aproape dus. în lum ina lui, clădirile
păreau aurite. D in vârful unui m inaret se auzi glasul puternic al preo­
ţilor lui Allah.
A cest sunet nu-i era necunoscut, se auzea şi la A lger. Poate nu exact
la fel ca aici, dar...
- T erm ină, A lgerul e departe!
întoarse spatele oraşului şi se îndreptă spre singura şi adevărata ei
com oară. P e patul mare, printre pernele colorate, erau doi copii, ador­
miţi unul alături de celălalt. C ine ar fi crezut că avea să aibă gem eni?
- Stăpână, cam era copiilor e gata!
- N u sunt frumoşi?!
- N u, zise Rada, venind mai aproape. Sunt m inunaţi.
Isabell îi studie atent. C ând se uita la ei, parcă nu m ai reuşea să-şi
desprindă privirea.
- H enry e numai ochi şi A drienne e ca o rază de lum ină, nu?
- Cum a r putea fi altfel? şopti R ada, atentă să nu le deranjeze som ­
nul dulce.
Cu greu Isabell se depărtă de copii. Trecu în cam era alăturată.
- Nu v reau ca altcineva să se atingă de ei, ai înţeles?
- Da, stăpână! zise ea. N im eni nu se va apropia de ei, dar...
 - C e e?
- N ici chiar dom nul M ihai? întrebă ea în şoaptă.
- El nu le-ar face rău copiilor şi ţine la ei, dar m ă refer la celelalte
slugi. N u ştiu ce fel de oam eni sunt şi nu am încredere decât în tine şi
în Aziz!
- îi voi păzi cu viaţa!
Isabell dădu din cap, m ulţum ită. Rada era ajutorul ei, sprijinul ei,
dar şi trecutul ei. C u toate că o certa, fata aducea vorba uneori de A red
şi asta nu făcea decât să o supere.
- E şti instalată, draga m ea?
-D a !
M ihai intră pe uşa deschisă şi zâm bi larg.
- A tunci vino, vreau să ţi-o prezint pe fiica mea!
îi luă braţul şi o luă pe holul principal, spre partea opusă a casei.
- C am erele ei sunt în partea asta a casei, tocm ai pentru ca nim eni să
nu o deranjeze, explică el. E a este o musulmană, la urm a urmei!
- D a? Ai crescut-o în religia părinţilor?
- A fost alegerea sa, eu nu am forţat-o. A şa a decis ea, cu toate că
era abia un copil. D ar şi eu sunt acum un m usulm an, cu toate că nu unul
adevărat!
- N um ai cu num ele? întrebă ea.
- N u, nu e aşa. încerc să respect Coranul, să-l înţeleg şi să fac ce-i
drept. D ar asta nu înseam nă că am uitat trecutul. Şi chiar dacă ar fi aşa,
m am a m ea m i-ar aduce am inte încontinuu de acest lucru!
- Ea trăieşte aici?
- N u mereu. A re apartam entele sale aici, bineînţeles, dar stă puţin.
Preferă m ănăstirea decât această casă păcătoasă în care trăieşte propiul
ei fiu, cea mai m are dezam ăgire a sa!
- N u te-a iertat pentru că ai trecut la o altă religie?
- M am a nu m ă va ierta niciodată, lăm uri el, ridicând m âna pentru a
bate într-o uşă dublă, închisă.
Isabell mai avea o grăm adă de întrebări pe care să i le pună, dar nu
reuşi. U şa se deschise şi o slujnică slabă se feri din calea lor.
C asa lui M ihai nu se deosebea de casa unui nobil francez, mare,
spaţiosă, cu lemn, m arm ură şi m obilă europeană. Ici şi colo erau arun­
cate lucruri care le deosebeau. Pernele, draperiile bogate, m esele mici
şi divanele colorate. D ar cam erele A m inei erau total diferite. Pentru o
clipă, Isabell avu sentim entul că m ai fusese aici. îi aducea am inte de h a­
rem ul lui Ared.
 C am era în care intraseră era mare, largă, cu ferestre închise, care d ă­
deau spre m are. Erau acolo trei divane mari, câteva m ese şi perne aran­
jate cu grijă. L ângă ferestre erau flori în vase albastre şi câţiva copaci
pitici în suporturi de lem n şi metal. U şile, atât într-o parte cât şi-n alta,
erau deschise.
-A m in a !
Fata ieşi în fugă, dar se opri la vederea Isabellei. Se uită la ea cu cu ­
riozitate. D eosebirile dintre ele erau clare. Fata avea un păr lung, negru
ca pana corbului, lăsat liber pe spate. Purta şalvari largi din m ătase ver­
de deschis şi o bluză neagră, scurtă. Peste acestea avea o haină transpa­
rentă, lungă şi cu broderii bogate la m âneci şi jos. N u avea m ulte b ijute­
rii. O pereche de cercei cu sm aralde, câteva brăţări şi un lanţ de aur cu
pietre preţioase.
A ceste haine o făceau să pară o fem eie din harem , dar felul în care
se uita şi în care stătea dem onstrau contrariul. A vea ochii alungiţi, de
culoarea alunei, cu nasul m ic şi fin. B uzele pline erau colorate cu roşu
palid. E ra m ică de înălţim e, mai m ică decât Isabell.
- D raga m ea fiică, aceasta este Isabell, o prietenă de departe!
Fata se apropie cu un pas lin şi elegant. Se uită la hainele Isabellei
şi zâmbi.
- C red că îţi este cald!
- A şa e, răspunse Isabell, în franceză. V orbeşti lim ba mea?!
- Tatăl m eu a insistat să învăţ această lim bă şi m ulte alte lucruri. Tu
de unde eşti?
- D in Franţa, răspunse Isabell.
- Da?! exclam ă fata deodată. A tunci poate poţi să-m i povesteşti...
- A m ina, Isabell abia a sosit, este obosită şi are nevoie de odihnă.
Cred că este destul tim p pentru a-ţi povesti tot ceea ce vrei să ştii!
- Da! zise ea repede.
Isabell însă nu era m ulţum ită. Nu-i plăcese tonul serios şi aspru a lui
Mihai.
- O ţii închisă aici? întrebă ea.
- Şi dacă ar fi aşa?
- A tunci ţi-aş spune că nu e drept, zise fata tăios.
- A m ina poate ieşi când doreşte, însoţită, bineînţeles. Iar în casa as­
ta este liberă să facă tot ce doreşte!
- Atunci, te aştept în seara asta la mine, pentru a-ţi prezenta pe copiii
mei! decise Isabell direct.
- C opii? întrebă uim ită Amina.
 - Isabell a născut nu dem ult doi copii frum oşi, explică M ihai. A cum
trebuie să m ergem , draga mea, trebuie să te odihneşti!
Isabell strânse m âna Am inei şi ieşi la braţul lui M ihai. M erseră în
tăcere şi abia în faţa uşilor apartam entelor sale Isabell se opri.
- A m ina o să fie o bună prietenă!
- S per să fie aşa! îi răspunse M ihai. A cum te las, am câteva lucruri
de aranjat...
- D u-te, eu voi fi bine!
- Dacă ai nevoie de ceva, de orice, nu trebuie decât să-i ceri lui Ibrahim!
Isabell îl cunoscuse pe servitorul personal al lui M ihai atunci când
ajunsese. E ra un turc înalt, foarte slab şi cu o privire indiferentă. O salu­
tase adânc şi ea găsise că era rece şi alunecos ca un peşte.
M ihai depuse un sărut respectuos pe m âna ei şi se retrase.

2.

S ă se sim tă atinsă de laude, de com plim ente sau invidia fem eilor
care, în alte condiţii, ar fi sfâşiat-o cu dinţii, ca anim alele sălba­
tice, era un nou fel de viaţă. Şi nicidecum neplăcut. V edea privirile băr­
baţilor pline de ea, adorându-i m ersul legănat şi ochii întorşi, ascunşi de
gene dese. N iciodată nu crezuse că buzele colorate şi ochii desenaţi dis­
cret cu negru ar fi putut câştiga inim ile aşa uşor. Şi nici că va putea
trece aşa de uşor peste ele.
N ici unul dintre acei bărbaţi, căsătoriţi sau liberi ca pasărea cerului,
nu o atrăgea, nu o m ira sau surprindea. N imic nu era nou sau ciudat,
atrăgător sau seducător. N ici un com entariu nu o atingea. N ici o privire
nu o făcea să se ruşineze sau să plece capul.
Putea să stea alături de ei, să guste vinul dulce sau băuturile mai tari.
Statutul de văduvă i se potrivea ca o m ănuşă. Şi petrecerea olandezu­
lui V an O lden era un succes. L um ânările ardeau cu putere, transfor­
m ând crudul întuneric al orelor târzii în zi.
D in locul unde se afla, îl vedea p e M ihai discutând aprins cu un b ăr­
bat îm brăcat în strai m usulm an. Nu-1 mai văzuse şi nu avea habar cine
era. D ecise că era m om entul să afle, când în faţa sa apăru prinţul Krilov.
Puţin lipsi să nu se lovească de el.
- Pentru num ele lui D um nezeu, prinţe, m -aţi speriat!
- îm i ce r iertare pentru graba mea, zise el, înclinând capul spre ea.
 Prinţul A lexei Krilov era un bărbat mai înalt decât ea, cu o înfăţişare
atrăgătoare pentru cele mai m ulte fem ei. E ra trecut de treizeci de ani,
poate chiar se apropia de patruzeci, era văduv, cu un copil de vreo zece
ani pe care nu-1 adusese cu el la Istanbul. E ra singur, num ai cu o m ână
de oam eni şi venise ca reprezentant al ţării sale la Poarta otomană.
- V ă văd mai strălucitoare azi, doam nă Deveraux!
- C om plim entele dom niei voastre m ă încântă, prinţe.
- V -am aşteptat ieri...
- N u am putut veni la petrecerea dom nului de W illfort!
- A şa am auzit, lucru care m -a supărat...
- înălţim ea voastră, am avut o indispoziţie. Sigur nu aţi fi vrut să
vin şi să m ă îm bolnăvesc apoi...
- C um să fi vrut asta? N um ai că...clipele pe care le petrec cu voi,
doam na mea, sunt atât de deosebite, încât aş vrea să vă am alături în fi­
ecare clipă...
D eclaraţia lui directă o surprinse.
- C um aşa?
- V eniţi...
O trase spre grădina mică a casei. Acolo, sub un copac în floare, se opri.
- Este prea devrem e pentru a vă spune că vă iubesc?
Isabell încetă să mai respire. Pentru a se aduna, îi întoarse spatele.
Ştia că el nu se m işcase din loc.
- N u spuneţi nimic?
- N u pot...
- C um aşa? Este altcineva?
E a se întoarse fulgerător şi el, pentru câteva clipe, văzu adevărata ei
faţă. Puternică, fără zâm bet fals şi dulceaţă ireală. O fem eie care nu s-ar
fi dat înapoi de la nimic.
- N u acum...
înainte ca el să o poată opri, ea alergă înăuntru. îl găsi pe M ihai şi,
în câteva clipe, era plecată de acolo. Se trânti în trăsură, respirând greu
din pricina corsetului.
- V reau să-l văd azi!
- N u cred că se poate! zise M ihai.
- A m spus azi, Mihai! T rim ite pe cineva la el, vreau să-l văd şi e
pentru binele lui...
- Ce ţi-a spus?
- Prinţul este nerăbdător! zise ea.
 - C e vrea să însem ne asta? întrebă el şi, cum ea nu-i răspundea, o
trase aproape de el: Ce a zis?
- M ă doare! se plânse ea.
- O are? întrebă el, aproape de urechea ei. Sau n-ai învăţat cum tre­
buie să te porţi cu bărbaţii? A i văzut că lacrim ile şi aparenta lipsă de pu­
tere pot trece lesne peste inim ile bărbaţilor, nu?
- C um îndrăzneşti...
D ar el nu o lăsă să term ine. O prinse în braţele sale şi o sărută ca un
apucat, de parcă era nebun de dragoste pentru ea. N u o lăsă să-i scape
din braţe, buzele ei devenind singurul lui reper. F ără sărutările ei, el ar
fi m urit. N u avea nici o îndoială în această privinţă.
- M ihai! suspină ea, când el reuşi să se tragă înapoi.
O chii ei mari şi întunecaţi îl priveau uimiţi. A poi se aruncă ea spre
el, îm pletindu-şi m âinile pe după gâtul lui. El putea să o ajute. Şi nu nu­
mai pentru a o scoate din plictiseala în care trăia de luni de zile. Putea
să o ajute să înceapă din nou, aşa cum promisese.
- D acă te atinge cu un deget, îl ucid! am eninţă el, în părul ei.
- N u vei face nimic, pentru că prinţul este un bărbat important. Şi
nu m ă va atinge!
El o sărută din nou, posesiv. D ar trăsura se opri şi le distruse cele
câteva clipe de singurătate.
- A ş fi vrut să stau în partea cealaltă a oraşului! zise el, cu ciudă,
ajutând-o să coboare.
- O are? râse ea şi intră la braţul lui între zidurile casei, lum inate de
făclii.
D ar nu departe. în cam era de prim ire, pe o sofa colorată, stăteau do­
uă fem ei. U na dreaptă ca un băţ, cu privirea aprigă, cu ochii mici şi um ­
briţi de gene groase. Purta haine negre şi avea părul acoperit. Alături de
ea, o doam nă roşie la faţă, cu ochii iscoditori, îi cerceta. E ra mai grasă,
cu chipul ca o lună şi părul foarte deschis la culoare. H ainele ei mai a-
veau şi câteva pete de culoare.
- M am ă! exclam ă M ihai, oprindu-se brusc.
- Ai sosit, în sfârşit! zise fem eia slabă pe un ton de reproş. Te aştept
de două ore...
- A m fost la o petrecere! lăm uri el înaintând spre ea, cam fără chef.
- Şi ea cine e?
Isabell veni şi ea mai aproape. Sosise şi doam na casei, îşi spuse fata,
studiind-o atent pe cea care fusese doam na M oldovei, m am a vitregă a
lui M argot. A lberta Avram.
 - D oam na Isabell D everaux este o cunoştinţă foarte apropiată care
îmi este oaspete, mamă. Isabell, m am a mea, A lberta, văduvă Avram!
Isabell m ai făcu un pas şi se lăsă într-o plecăciune adâncă, foarte e-
legantă şi dem nă. înclină capul în sem n de respect şi apoi se ridică. D ar
se vedea foarte bine că fem eia nu era m ulţum ită de acest salut. Totuşi,
salută şi ea din cap, rece.
- D oam na este însoţitoarea m am ei mele, doam na M aria Stavros.
C ealaltă doam nă salută şi ea, din spatele Albertei.
- C um de nu ai urcat în apartam entele tale?
- N em ernicul acela de servitor al tău, Ibrahim, a refuzat să m ă as­
culte! se plânse ea.
- N u se poate!
- B a asta a făcut, zise ea tare.
M ihai strânse ochii, cu neîncredere. Ibrahim era cel mai eficient om
al său. Şi nu era prost.
- îl voi chem a, pentru a lăm uri această problem ă!
- Să-l pedepseşti!
- Voi vedea, zise el, fără a da un răspuns clar.
Fem eia păru pentru câteva clipe satisfăcută. A poi se întoarse din
nou spre fiul ei.
- Şi doam na va sta m ult în casa asta?
- Nu...
- Da! zise tare M ihai. D oam na şi fiii ei vor sta aici atât cât vor dori.
- Fii? Ai copii?
Isabell văzu o uşă care dădea spre inim a femeii.
- A m doi copii, gem eni, de câteva lu n i!
- Şi tatăl?
- D estul, m am ă, cu aceste întrebări indiscrete despre viaţa doam nei.
Acum, cred că m ai bine ar fi să te retragi în cam erele tale!
- Da, poate ar fi mai bine! spuse ea şi, mândră, ieşi.
Cei doi răm aseră privind după ea.
- E o fem eie nefericită şi dură! zise Isabell, fiind cele mai blânde
cuvinte pe care le găsise.
- E m ult mai m ult decât atât. D ar nu te preocupa, nu are ce să-ţi fa­
că. Eu te voi proteja!
- M ihai, eu nu am nevoie de protecţie îm potriva unei fem eie ca ea,
zise fata, aşezându-se. Sunt lucruri m ult mai im portante...
- A şa e. Ibrahim ! strigă el.
 B ărbatul aştepta chem area stăpânului pentru că fu acolo imediat. Se
înclină şi răm ase în tăcere.
- D e ce m am a m ea nu a fost ascultată?
- Stăpâne!
- E m am a mea, ştii asta, şi atunci când vine aici, este servită aşa
cum doreşte! preciză M ihai.
- A şa este, stăpâne, dar doam na A lberta a...
- C e a făcut?
- O rdinele voastre sunt clare. în lipsa voastră eu ascult ordinele
dom nişoarei A m ina şi pe cele ale doam nei Isabell. D oam na A lberta nu
m -a lăsat să o chem pe dom nişoara Amina, num ind-o...
- C um i-a spus?
- F iica diavolului!
M ihai îşi pierdu culoarea din obraji. Pentru a se calm a, strânse pum ­
nii. E ra nebună, m am a lui era nebună, nu mai judeca lim pede.
- N u m -a lăsat să o chem , aşa că am aşteptat să vă întoarceţi. D e alt­
fel, nu am vrut ca doam na să o insulte pe dom nişoara A m ina şi de asta
nu am inform at-o de prezenţa doam nei în această casă!
- Ai făcut bine, te poţi retrage!
- Da, stăpâne!
- Ibrahim !
- Da, stăpâne?
- M ulţum esc pentru felul în care te-ai descurcat în această situaţie
grea pentru oricine!
Servitorul se înclină şi se retrase.
- Linişteşte-te! şopti Isabell.
- C um poate spune aşa ceva?
- M am a ta nu ştie ce spune, nu te mai gândi la asta. E mai bine că
A m ina nu a auzit ce s-a întâm plat.
M ihai se întoarse spre ea. A poi, fără nici un cuvânt, o strânse în bra­
ţe. Peste două ore, în puterea nopţii, cei doi ieşeau pe jo s din casa lui
M ihai. Fata se îm brăcase în bărbat, un vechi truc folosit de M argot în
călătoriile ei. Peste un sfert de ceas bătură la o uşă. L e deschise un sclav
negru cu capul acoperit şi îi conduse pe un lîol rece spre o cam eră as­
cunsă sub păm ânt. Acolo, pe o sofa sim plă, stătea un bărbat. A vea în ju r
de cincizeci de ani şi era foarte prezentabil. Un turban negru îi acoperea
părul uşor încărunţit şi hainele lui, cu toate că sim ple, erau din cel mai
fin brocart. La vederea lor, zâmbi.
- M esajul era urgent!
 - M ărite vizir!
Isabell înclină din cap, sim plu. M arele vizir al sultanului M ustafa,
Fatih, o privi în ochi. Şi ea nu plecă capul, cu curaj.
- Luaţi loc! zise el în turceşte.
Se aşezară în faţa lui.
- D eci? întrebă el direct în arabă, lim bă pe care Isabell o înţelegea
şi o vorbea cu uşurinţă, spre diferenţă de turcă, care era o lim bă nouă
pentru ea.
- Prinţul a căzut! anunţă ea. U ltim ele veşti au ajuns la urechea lui...
- S unt încântat! m ărturisi Fatih. Planul merge...
- M erge, dar eu sunt în gura leului, spuse fata. El s-a îndrăgostit de
mine, parcă e nebun. Şi bărbaţii sunt periculoşi...
- Poate doreşte o căsătorie!
- N u voi accepta!
- Şi aveţi ceva de protestat? E ste un bărbat atrăgător, foarte bogat şi
bine văzut la curtea Rusiei!
- M ărite vizir, ce spui? N u asta ne era învoiala...
- M ihai, crezi că doam na va găsi un alt soţ la fel de puternic? O fe­
meie trebuie să ştie care-i sunt nevoile...
- D estul, strigă fata, tăios, scoasă din sărite. V -am ajutat, l-am făcut
să-şi piardă capul pentru m ine şi i-am spus lucruri false, pentru care mi-aş
putea pierde eu capul. A cum s-a term inat, domnule!
- D om nule?
- N u sunt musulm ană, nu am de ce să vă vorbesc folosind titlurile
voastre. O fac în felul meu, dom nule. Şi vă spun că nu voi face ceea ce
propuneţi!
- O are? întrebă el, fără să-şi piardă privirea am uzată.
- Nu m ă voi căsători cu prinţul.
- Aşa?
- N u o pot face, dom nule, pentru că sunt deja căsătorită.
- C um aşa? C redeam că sunteţi văduvă! Aţi m inţit?
- A m făcut-o, da.
- Şi unde este soţul vostru, doam na mea? întrebă vizirul, aplecân-
du-se în faţă, curios.
- C red că este în Alger.
O chii vizirului se îngustară.
- C are este num ele acestui soţ...
- A red el Selim, m ărite vizir.
- El Selim ? Fiul negustorului din A lger? Un m usulm an?
 -E l!
- M ih a i? !
- E adevărat!
Isabell îl privi mândră.
- Ai fugit din harem ul lui cu M ihai? întrebă el, încet.
- N u, nu am fugit cu M ihai, m -am întors la casa tatălui meu, apoi
am plecat în M oldova şi m -am întâlnit întâm plător cu M ihai. Acesta este
adevărul, m ărite vizir.
- Şi copiii?
- Sunt ai soţului meu, răspunse ea.
- M ărite vizir, începu M ihai.
- D estul! se răsti acesta, ridicându-se. A m fost înşelat...
- C u ce?
- Sunteţi o fem eie a unui drept credincios, chiar dacă sunteţi euro­
peană. Şi pe deasupra, căsătorită!
- C u forţa, da. Şi v-am ajutat, deşi nu aş fi avut de ce. A m făcut-o
cu prinţul, l-am sedus, aşa cum m i-aţi cerut. L-am încântat şi am aflat
de la el ce planuri are ţarina lui. A cum nu mai sunt om ul vostru de în ­
credere?
-N u !
- A tunci voi pleca.
V izirul ridică m âna şi patru ieniceri blocară uşa.
- M ihai, pleacă!
- Dar...
U n nou sem n şi M ihai fu scos afară din încăpere. Isabell răm ase sin­
gură cu vizirul.
- Ce veţi face acum?
- Aş putea să te trimit acasă!
- La ce ar folosi?
- Ai fi alături de soţul tău, aşa cum cere legea noastră. Sau măcar ai
ajunge acolo, pentru a fi pedepsită d e el, pentru c ă ai plecat din casa lui,
cu doi copii pe drum...
- A red m -a lăsat să plec!
- O are? A şa să fie?
Isabell îl înfruntă din priviri. Şi n u cedă când ochii lui iscoditori o
cercetară.
- Stai jo s, doam nă, şi g u s tă aceste migdale...
Isabell se aşeză şi luă o migdală.
- Să fie otravă în ele, m a re vizir?
 - D e ce să ucid un astfel de fluture rar? râse el scurt. A m vrut să ră­
mân singur cu tine, trandafirul meu, pentru că M ihai te priveşte prea des
şi prea posesiv. Şi să m ă bucur de com pania ta...
- C um aşa?
- Păi, m ă uimeşti, trandafir sălbatic, m ă uim eşti şi m ă atragL .dar
şterge-ţi zâm betul de pe chip, nu voi cădea în plasa întinsă de tine...
- Care plasă?
- Oh, eşti foarte pricepută. Jum ătate din oam enii m ei nu-ţi ajung la
degetul mic.
- N u ştiu dacă să m ă bucur sau să vă plâng de milă!
Râsul vizirului alunecă în încăpere. Părea să nu reuşească să se mai
oprească. D upă un tim p însă, se linişti. închise ochii şi, când îi deschise,
era din nou om ul serios şi atent.
- A cum să discutăm cu adevărul în mână, zise el. N e-ai ajutat în
unele privinţe...
- A m făcut-o!
- Şi ai fost plătită pentru asta.
- A m fost plătită.
- V rei să te retragi acum?
- Ce aş mai putea face?
- Ai putea să asculţi, dacă ai fi m ereu alături de el. U n lucru vreau
de la tine!
- Ascult!
- D ar nu ai accepat!
- P refer să ştiu întâi în ce m ă bag, m ărturisi ea, gustând o m igdală,
ca dovadă a bunăvoinţei sale. Foarte bune!
- îţi voi trim ite m âine în dar astfel de bunătăţi. V reau să ştiu cine
este om ul care susură la urechea prinţului planurile noastre...
- Pentru num ele lui D um nezeu, asta e sinucidere! exclam ă ea, a-
proape înecându-se.
- Nu neg că este din calea-afară de periculos. Dar vreau să ştiu cine e.
Ştiu că e unul de-ai noştri, un musulm an.
- A veţi vreo bănuială, orice?
- A m cinci nume. D ar toate sunt ale unor oam eni influenţi în im pe­
riu şi nu pot risca să-i suprim, fără să-m i ridic în cap to ată suflarea o to­
mană. înlăturarea unuia ar fi floare la ureche şi m -ar ajuta mult...
- Să conduceţi un im periu?
- D e ce nu?
 - Şi de ce nu aţi încredinţat această taină unui om apropiat vouă?
Sau lui M ihai, care este un vechi...
- Pentru că nu am încredere deplină în ei. D e asta vreau să nu-i spui
lui A vram aceste lucruri!
- Şi dacă o fac?
Vizirul se lăsă pe perne şi-i aruncă un m edalion. Fata îl prinse.
- D oam ne!
- Copiii voştri, mi s-a spus, sunt cu adevărat frum oşi. Sănătoşi.
A cest m edalion, o piatră preţioasă, aparţine fetei, nu?
- D a. R ubinul pentru A drienne şi smaraldul pentru Henry...
- F ă asta pentru mine, doam nă, şi vei avea destule pietre pentru a-i
acoperi... ştiu să fiu foarte darnic cu cei care m ă ajută şi foarte dur cu
cei care-m i vor moartea. Din care categorie vrei să faci parte?
- N u prea am opţiuni...
- M ereu avem opţiuni, depinde de noi ce alegem .
- V ă voi ajuta!
Isabell ascunse piatră în buzunar şi se ridică.
- Voi căuta şi voi cerceta. C ând voi afla, trandafirul vostru va trim i­
te vorbă...
- Voi aştepta nerăbdător!
Isabell ieşi în stradă. F ără să fie frig, strânse haina pe trupul ei slab.
M ihai ieşi din întuneric.
- C e ţi-a făcut?
- N u te preocupa, m ă va plăti mai bine.
- D ar ce ţi-a cerut să faci?
- Să stau alături de prinţ şi să aflu ce veşti prim eşte din Rusia.
- Ştie ce veşti primeşte!
- Ştie ce scrie în scrisorile oficiale, nu în cele secrete, în m esajele
ascunse. V rea ca eu să fiu pe aproape când le va citi...
- E ste riscant!
- E ste, dar vreau să o fac pentru plată. Voi avea destul pentru a-mi
cum păra o insulă, dacă asta vreau.
- Isabell...
- M ihai, vreau să m ă întorc acasă puternică şi bogată. Destul de bo­
gată pentru a-i îm prum uta bani regelui, dacă-mi va cere. Nu te preocupa!
- Istanbulul te-a schimbat!
- V iaţa m -a schimbat. A cum să mergem acasă, m i-e frig...
O luă pe jos, înainte. M ihai se grăbi să o ajungă, cu m âna pe sabie.
 P
rinţul se opri lângă o bancă străjuită de o tufă de trandafiri roşii,
parfum aţi.
- Să luăm loc aici, este mai retras, doam nă Kazanikys!
-D a !
Elena se aşeză pe bancă şi prinţul K rilov se aşeză alături.
- înălţim ea voastră poate vorbi acum , fără griji...
- Sunt îngrozit, speriat...
- Cum aşa?
- A m atâtea griji pe cap, doam nă, problem ele m ă apasă şi eu nu pot
gândi lim pede...
- Să nu fiţi bolnav, m urm ură ea, cu o voce aparent speriată.
- Nu, sunt sănătos, m ereu am fost. D ar inim a m ă doare, doam nă
Elena!
Elena suspină adânc.
- N u pot trăi fără ea, departe de ea...
- Cine să fie cea care v-a ferm ecat?
- N u aţi văzut nim ic? Inim a dom niei voastre, inim ă de fem eie nu a
văzut nim ic?
- Păi...
- Ea e, trandafirul...
- Protejata lui M ihai A vram ? exclam ă Elena, cu un surâs larg.
- Ea, sări rusul A lexei K rilov. N u e m inunată?
El se ridică, începând să um ble dintr-o parte în alta.
- Este o fem eie foarte frum oasă...
- Franceză. Atrăgătoare. Şi ochii... aş m uri dacă în ochii ei ar fi ură
faţă de mine. D ar nu e. M ă iubeşte!
- V -a m ărturisit asta?
- Nu încă. D oamna, chiar dacă e văduvă, este foarte rezervată şi te ­
mătoare...
E lena fu deşteaptă şi nu râse. C u toate că cuvintele tem ătoare şi re­
zervată nu se potriveau deloc cu doam na D everaux pe care ea o ştia, pe
care o cunoscuse la o petrecere la casa am basadorului Angliei.
- Şi i-am m ărturisit dragostea mea...
- Şi doam na?
- S-a speriat şi de atunci nu am m ai văzut-o. Şi nu mai pot...
- Vreţi ajutorul meu?
 - V -aş fi etern recunoscător, doamnă.
- O voi face...
- V ă cer asta pentru că ştiu că sunteţi prietenă cu M ihai Avram.
- C unoştinţe, prinţe, cunoştinţe.
- C um spuneţi, dar doam na m ea stă la el, spre durerea mea, cu toate
că ştiu sigur că ar prefera să se mute...
- Ea, femeia cea mai apreciată din Pera şi nu numai, v-a ales pe voi, prinţe.
- A şa a făcut, ştiu asta. D ar acum nu o pot vedea... nu pot să intru
în casa lui M ihai Avram, fără să fie el, fără să stea cu ochii pe mine.
D acă aş putea să rămân singur...
- S-ar putea să te pot ajuta cu asta, rosti decisă Elena.
- Ştiţi că asta ar însemna m ult pentru mine şi vă voi fi etern îndatorat.
E lena zâm bi şi se ridică.
- Să m ergem , trebuie să scriu un mesaj acestei doam ne... zise ea
num ai zâm bete.
Se depărtară.

4 .
sabell se întinse ca o pisică în patul m are şi cald. A poi se întoarse
I şi descoperi chipul zâm bitor al lui M ihai. A cesta nu dormea, aşa
cum crezuse ea. O privea. încet, el ridică m âna şi îi atinse faţa. C a şi
cum ar fi vrut să vadă dacă într-adevăr era acolo. E a îi zâm bi şi se ridi­
că, goală, din pat. D eschise ferestrele camerei, lăsând soarele înăuntru.
D ar nu feri perdeaua.
- Ai grijă, turcii se pot speria!
- D ar tu?! întrebă ea, venind spre el.
- Eu nu, zise el şi o prinse în braţe.
O sărută apăsat.
- Isabell...
B ătaia în uşă îl făcu să tresară.
- Drace!
- Pune ceva pe tine, zise ea şi se ridică, luându-şi halatul subţire, din
m ătase albastră.
D eschise uşa şi scoase capul afară.
- Stăpână, a venit un mesaj pentru voi! zise Rada.
- D e unde?
- De la doamna Elena Kazanikys şi omul trimis de ea aşteaptă răspuns...
 Mihai ridică privirea, brusc. D e ce Elena trimitea mesaje, de dimineaţă?
- A şteaptă aici! spuse fata şi închise uşa.
D esfăcu hârtia şi citi cele trei fraze.
- M ă invită la ea!
- D e ce?
- N u spune, zise Isabell. C e crezi că vrea?
- Păi, prinţul stă la ea, nu?
- Şi tu crezi că el a pus-o să scrie?
- S-ar putea. Trebuie să fii foarte atentă cu Elena, este o fem eie
foarte periculoasă şi vicleană. Să nu-i spui nim ic despre tine. N um ai ce
ştie toată lum ea...
- C ă sunt o tânără văduvă, o prietenă de-a ta din Franţa. Ştiu ce tre­
buie să spun, M ihai, nu sunt proastă! se răsti ea.
El se apropie de ea şi o strânse în braţe.
- N ici nu am spus asta, frum oasa m ea, dar ai grijă cu Elena, ea este
foarte periculoasă. Te duci?
- Da, sunt curioasă!
- Atunci spune-i Radei să-l anunţe pe trimis şi pregăteşte-te. Eu voi fi aici!
- C hiar aici?
- De ce nu? spuse el, furându-i un sărut. Nu, voi fi în casă, dacă ai
nevoie de ajutor!
- II iau pe Aziz cu m ine, el pune pe fugă pe toată lum ea! îi spuse ea
şi deschise uşa.
R ada stătea acolo, aşteptând.
- Spune-i să-i zică stăpânei sale că voi veni!
- Da, stăpână, spuse fata, aruncând o privire spre cam era fetei, şti­
ind foarte bine cine era acolo şi ce făcea. Se înclină şi se grăbi pe scări.
Isabell privi în urm a ei, apoi trânti uşa.
- Ş ti e !
- R ada?
- Da, şi va şti toată casa. Şi m am a ta!
- Puţin îm i pasă de asta. M am a nu poate face nim ic. Ai încredere în
m ine şi evită să discuţi cu ea...
- E greu când te blestem ă pe coridoare, nu?
M ihai îşi luă căm aşa deosebit de fină şi o îm brăcă.
- T u nu ştii blestem e?
- B lestem ele pe care le ştiu eu pun pe fugă spiritele m ării, iubitule,
dar cu m am a ta nu ştiu dacă ar funcţiona. D u-te acum , Rada vine să mă
ajute cu hainele...
 - Isabell! zise el, din uşă.
-D a ?
- A i m are grijă!
E a alergă spre el, îi dădu un sărut şi-l îm pinse dincolo de uşă. Apoi
se rezem ă de ea, respirând adânc. M ihai o iubea, era sigură.
Se lăsă pe mâinile pricepute ale Radei, care o pregăti de plecare.
Peste o oră ieşea pe poarta casei lui M ihai. A cesta ieşi la fereastra de la
prim ul etaj şi-i făcu semn cu m âna. E a îi răspunse şi se urcă în trăsură.
R ada se urcă alături de ea şi A ziz se urcă alături de vizitiu, care dădu
bice cailor şi, nu peste m ult tim p, se opreau în faţa casei Elenei. E ra pri­
m a dată când venea aici. Se uită la porţile mari şi la zidurile groase ale
casei. P ărea o m ică fortăreaţă. D oi servitori îi ieşiră înainte şi ea se lăsă
ajutată de A ziz pentru a coborî.
- Pe aici, doam nă, spuse un bărbat m ic şi îndesat, conducând-o pe
coridoare răcoroase spre locul unde era Elena.
A ziz o însoţea la doi paşi în urm ă şi Rada, atentă la fiecare m işcare
din spatele vălurilor sale, m ergea foarte aproape.
- Stăpână!
B ărbatul se opri şi se înclină. Şi Elena se ridică de pe divanul pe ca­
re stătea. E ra toată un zâm bet. Ieşi înaintea ei.
- B ine ai venit, draga mea!
- D oam nă K azanikys, e o plăcere să vă revăd, susură fata.
E lena îi luă m âna şi o trase spre unul din divane.
- A devărul este că m esajul vostru m -a mirat!
- D e ce?
- E ste prim a dată când m ă invitaţi în această casă, doamnă!
- Elena, te rog. Suntem două doam ne tinere, spuse ea. Cafea?
- D a, mulţum esc!
în aceeaşi clipă, un servitor grăbit intră cu o tavă plină cu dulciuri
şi cafea. L e aşeză pe o m ăsuţă jo a să şi începu să le servească. Isabell
luă cafeaua din care sorbi delicat, fără să se ardă şi apoi gustă o prăji­
tură m ică şi foarte dulce.
- F oarte bune! spuse.
- Sunt m ândră de bucătăreasa mea, se lăudă E lena.V reau să vă fac
o m ărturisire...
-D a?
- A ş dori foarte muLt să fim prietene. L a urm a urmei, aici, la Istan­
bul, nu poţi avea prea m ulte cunoştinţe, femei, m ă refer, desigur, pen ­
tru că bărbaţi sunt destui. D ar aceşti turci îşi ţin fem eile închise şi este
imposibil să poţi vorbi ceva cu ele...
- Da, aşa este. C iudat obicei!
- Şi m ie m i s-a părut ciudat la inceput. D ar om ul se învaţă cu orice,
nu?
Isabell dădu din cap, fără să înţeleagă ce urm ărea Elena.
- Lasă-ne singure! îi ceru E lena servitorului, care se retrase.
Acesta ieşi pe unde venise şi aproape se izbi de un bărbat slab şi înalt.
- A re vizite?
- Da, o doam nă!
Sevitorul, un tânăr slab şi palid, dispăru. D ar nu şi celălalt bărbat.
Acesta urcă scările şi găsi un loc prielnic pentru spionat. Pe o fereastră
mică ce dădea în cam era de zi, acolo unde E lena îşi prim ea invitaţii.
Din acel loc Elena spiona discuţiile soţului ei cu privire la afaceri şi nu
numai. Ei nu-i scăpa nimic.
Dar nu o vedea pe acea fem eie. Şi ştia că trebuia să ajungă aproape
de ea.
- V reau să vă arăt ceva...
- Ce? întrebă Isabell.
- A şteptaţi o clipă, vă rog! se scuză Elena şi ieşi pe m ica uşă din
dreapta.
Bărbatul respiră adânc, ştiind că ea nu avea să urce. D acă ar fi urcat,
ar fi trebuit să o ia pe cealaltă uşă.
- D oam nă! se auzi vocea prinţului A lexei K rilov, care apăru deoda­
tă pe uşa care dădea spre ieşire.
Isabell se ridică repede. A cum înţelegea de ce fusese chem ată acolo.
Zâmbi. N u rusului, dar pentru planul Elenei. C ât de naivă o credea? se
întrebă, în tim p ce prinţul îi luă mâna.
- D oam na mea, sunteţi aici!
- Ca şi cum nu aţi şti! zise ea tăios.
Făcu doi paşi şi se opri, privind spre fereastra de unde bărbatul spi­
ona. Nu-1 văzu.
- A m ştiut, dar nu am p utut face altceva. M ă veţi ierta pentru aceas­
tă farsă? O veţi ierta pe doam na Kazanikys, care a acceptat, după în d e­
lungi rugăm inţi, să m ă ajute?
M ai avea puţin şi cădea în genunchi, constată ea. îl privi dur, apoi
chipul ei se îm blânzi. Zâm bi.
- A lteţă, sunteţi iertat!
- Da?! exclam ă el înflăcărat. Doam nă, trebuia să vă văd...
 - De ce?
- D e ce? N u m ă chinuiţi aşa, nu m erit, eu care vă iubesc, care aş fa­
ce orice pentru voi...
- Prinţe, încetaţi!
- N u m ă credeţi? întrebă el, luându-i mâna. Este pentru domnul Avram?
- M ihai A vram este un bun prieten care m ă găzduieşte şi nimic mai
mult, dar sentimentele voastre... spuse ea, depărtându-se de el. Nu cred...
- S unt adevărate!
- O are? N u este num ai ceva trecător? In curând veţi pleca, înapoi în
Rusia. Şi eu?
- V -aş lua cu m ine oriunde aş pleca. La capătul lum ii chiar. Vreţi b i­
juterii? Palate? Servitori? Cere-m i orice, Isabell! spuse el ca un nebun.
E a îi întoarse spatele şi el o strânse în braţe.
- îm i cereţi să fiu am anta voastră? întrebă ea cu un glas trem urat,
gata să plângă.
- D oam nă, departe de m ine aşa gând. V reau să devii soţia mea!
O chii lui Isabell se deschiseră cât de tare putură. Se întoarse spre el,
gata să răspundă, dar un strigăt o opri. V enea de la etaj.
- C um îndrăzneşti, ticălos ce eşti!
Isabell ridică privirea. Prinţul făcu şi el la fel.
- C e se întâm plă?
Elena ieşi în fugă. Cei doi ridicară din umeri.
- Un hoţ?
E lena strânse pumnii.
- C e se întâm plă? strigă ea tare. Konstantin!
U şa din stânga se deschise larg cu un pocnet puternic şi un om se
rostogoli afară. în urm a lui, o nam ilă de om chior de un ochi, K onstan­
tin, apăru rânjind. Isabell se uită în treacăt la bărbatul de pe jos, apoi la
uriaşul care-1 îm pinsese. E ra incredibil de urât şi arăta periculos. A vea
un petec de piele neagră care-i acoperea ochiul drept, pe care cine ştie
,unde-l pierduse.
- Ascultă!
-C e?
Konstantin îl apucă de haină şi-l ridică în sus. A red ridică privirea,
fixând-o pe Elena, ca şi cum Isabell nu s-ar fi aflat la un metru de el. Grecul
îl lovi peste cap şi el căzu în genunchi. Şi fata îl văzu pe soţul ei, la
picioarele ei. Nu putea crede. Clipi de mai multe ori, crezând că o înşeală
ochii. Şi se prinse de mâna prinţului, care îi surâse larg, crezând că o făcea
din teamă şi căuta protecţia lui. A cest lucru nu făcu decât să-l încânte.
 - Ce căutai acolo?
- Făceam curat! zise A red, lim pede.
E lena îl pălm ui puternic. Şi inim a fetei începu să bată m ult mai re­
pede. D ar el nu se uita la ea. O privea sfidător pe Elena. A ceasta strânse
pum nii, furioasă. îi făcu un sem n grecului şi acesta îl lovi pe A red, care
se prăbuşi la păm ânt, ţinându-se de stomac.
Isabell se repezi înainte şi-l prinse în braţe. încercă să-l ridice, dar
nu reuşi.
- C um puteţi să vă purtaţi aşa, doam nă K azanikys? întrebă ea răstit.
Elena clipi de câteva ori şi se uită spre prinţ. A cesta o privea pe iubi­
ta lui, ajutând pe acel bărbat şi decise că avea dreptate.
- D a, doam nă, acest om era sus. Cum ar fi putut auzi ce vorbeam ?
N u putea face nimic de faţă cu ei. Şi ei nu ştiau că de acolo se putea
auzi tot ce se vorbea în salon.
- A veţi dreptate, alteţă, m -am supărat pentru că am crezut că v-a de­
ranjat!
- N u, nu ne-a deranjat. C el care a făcut-o a fost om ul vostru...
K onstantin plecă capul sub privirea tăioasă a Elenei.
- Ia-1 de aici şi tu vei fi pedepsit, spuse ea grecului.
Isabell abia reuşi să se desprindă de Ared şi să se ridice. Simţi m âna
lui atingând-o pe a sa şi în cetă să m ai respire. Se ridică şi se retrase câţi­
va paşi. între tim p, K onstantin îl luă pe Ared, împingându-1 de la spate.
- V ă rog să m ă iertaţi pentru acest incident neplăcut!
- D oam nă Elena, nu...
- E u trebuie să plec, spuse Isabell, deodată.
- A cum ?
- A lteţă, nu cred că acum este m om entul pentru a vorbi. Trebuie să
plec, este târziu!
- Dar...
E lena îl opri cu o privire.
- M ulţum esc pentru invitaţie, Elena. Sper să ne vedem în curând...
- Şi eu sper! spuse ea, însoţind-o spre uşă. Şi sper să-m i iertaţi acest
incident...
- N u vă m ai gândiţi la asta. T otuşi, acest bărbat... servitorul...
- Sclavul, Isabell, o corectă Elena, ţinând-o de braţ.
- Exact, el, încuviinţă ea. U n bărbat ciudat...
- C um aşa?
- N u m i s-a părut a sem ăna a sclav, zise ea. Felul în care vă privea,
pentru un m om ent, m -am tem ut pentru viaţa voastră, doam nă...
 - Eşti aşa de bună, draga m ea. A flă că e un sclav pentru care am
plătit m ult... adus din Franţa. M inunat exemplar...
- A şa? întrebă Isabell, făcându-şi aer cu evantaiul. Este un bărbat
frum os...
- Foarte, zise Elena.
- N u că aş dori să-l ating, desigur. Dar cred că trebuie să aveţi grijă
cu un aşa exem plar... se poate dovedi periculos..
Elena ridică sprâncenele, mirată.
- M ihai avea un aşa tinerel în casă şi servitoarele îl urm ăreau ca n e­
bune. E ra o nebunie...
- N u te tem e, pe ăsta ştiu eu să-l strunesc.
- M ă rog să fie aşa. A cum vă las...
Ieşi în grabă din casa E lenei Kazanikys. Şi nu respiră decât când a-
ju n se în trăsură, alături de Rada. Fem eia aşteptase pe hol, fără să ştie ce
se petrecuse înăuntru. D ar văzu chipul palid al stăpânei sale.
- Stăpână...
- N u acum ! zise ea. A ziz, repede acasă! spuse ea încet.
- Da, stăpână! zise acesta şi sări în trăsură.
A bia după ce se depărtară de casa grecului Isabell îşi perm ise să m ai
respire. A red la Istanbul. A tât de aproape de ea şi era sclav. Privindu-1
pe A red la picioarele ei, bătut, lovit şi umilit. A cum era el sclavul. El
suferea, privat de libertate. Sim ţise pentru o clipă o satisfacţie enorm ă
să-l vadă aşa.
D ar ce căuta la Istanbul? C e făcea în casa unei grecoaice? De ce era
sclav? M ii de întrebări nu-i dădeau pace. Cine era această fem eie? II
cum părase oare? Fusese răpit din M arsilia? D ar de ce până acum M ar­
got sau A hm ed nu veniseră după el?
- N u acum!
- Ai zis ceva, stăpână?
- N u, nu, nimic.

5 .
A
red fu îm pins în faţă şi abia reuşi să nu cadă. D ar Konstantin îl
lovi din nou, în stom ac, şi de data asta căzu. Pe spate, pe pietrele
din curte. A lţi doi bărbaţi se repeziră spre el şi-l apucară de braţe. înainte
să deschidă gura, se trezi legat de stâlpul din m ijlocul curţii. Acel loc de
pedeapsă era pus acolo pentru ca toată lum ea să-l vadă şi să ştie ce-1
aştepta dacă încălca poruncile.
II văzu pe K onstantin luând biciul de pe perete şi strânse dinţii. îi fu
ruptă căm aşa şi el, respirând adânc, îşi spuse că, dacă m ai vedea vreo­
dată A lgerul, va da foc stâlpului din propria casă cu m âna lui.
- Ared!
Nicky apăru în curte, alergând. Se opri brusc când îşi văzu fratele legat.
- Stai pe loc! îi spuse K onstantin.
- D a, ascultă-1, dacă nu vrei să urm ezi şi tu! spuse E lena cu un zâm ­
bet larg pe faţă, ca şi cum ar fi asistat la o piesă de teatru. I se aduse un
scaun şi ceva de băut. Un sclav negru veni cu o um brelă, pentru a o feri
de soare.
- începe!
Loviturile începură să cadă peste spatele gol a lui A red. Prim ele că­
zură peste cele vechi şi, în curând, întreg spatele şi nu num ai era plin de
răni deschise. Pielea crăpată durea groaznic, mai ales când biciul, ud de
sânge, lovea în acelaşi loc. Iar şi iar.
N u m ai ştia câte lovituri prim ise. Ochii lui, acum tulburi de durere,
îl vedeau ca prin ceaţă pe fratele lui, cu pum nii strânşi şi chipul negru
de furie. A bia reuşea să răm ână locului. Alături de el, E lena era numai
un zâmbet. Şi între ei era Isabell. O vedea pe ea, cu un zâm bet larg.
D eschise gura să o strige şi se m işcă. D ar spatele, acum o rană des­
chisă, îl fulgeră dureros. Capul îi căzu în faţă.
- Destul! spuse Elena, ridicându-se.
Se uită cu dispreţ spre A red, apoi zise:
- Ai grijă de el, Nicky, nu-1 vreau mort!
A red fu dezlegat şi căzu la păm ânt. Şi fură lăsaţi singuri.
- Ce ai făcut? întrebă N icky, ridicându-1 cu greu.
- E a ...
- C ine?
- Ea... şopti el, dar nu reuşi să mai spună ceva.
Cu greu, N icky îl duse în m ica încăpere în care trăiau. A colo, îl în ­
tinse pe burtă, pe saltea. Apoi aduse apă rece şi pânză curată, dar veche.
Şi îi spălă rănile adânci.
- Ce ai făcut? întrebă el după ce termină.
- N im ic !
N icky se uită la spatele lui lovit şi clătină din cap.
- N u vrei să-mi spui!
- N ic k y ...
 - A red, suntem am ândoi în aceaşi situaţie. D ar tu nu ai încredere în
m ine, nu?
C u greu, A red se săltă puţin, pentru a întoarce capul.
- Isabell este aici!
-C e?
- A ici, la Istanbul. Şi a fost în casa asta azi!
T ânărul sări în picioare.
- N u se poate... ea...
- E aici şi e... începu A red, dar se opri.
- Spune! aproape strigă N icky.
- Stă în casa lui M ihai şi prinţul rus e îndrăgostit de ea!
- Ai auzit rău, ea nu ar face aşa ceva. Nu se poate!
A red oftă şi strânse ochii de durere când respiră adânc.
- L-ai auzit pe rus vorbind de fem eia pe care o iubeşte. Ai auzit ce
spunea în grădină. D espre ea vorbeau, despre fem eia cea m ai apreciată
din Pera, despre frum useţea ei, despre Isabell D everaux.
N icky se sprijini cu capul de perete. Ea era fem eia cea mai râvnită
din Pera? E a era fem eia care îi cucerise inim a rusului? Pentru ea era el
în stare să se lupte în duel? se întrebă el. Şi la urm a urm ei, de ce nu? O
făcuse şi el. Şi Ared. D ar să fie aici? Şi cu M ihai A vram ?
- Şi M ihai? C e legătură are?
- El a văzut-o în casa m ea, dar nu înţeleg cum de este aici cu el.
D oar dacă...
- D acă ce?
A red închise ochii.
- D acă a fugit cu el, dacă el a ajutat-o la M arsilia. A tunci nu mai ră­
m âne urm ă de indoială... ei doi sunt îm preună şi el o foloseşte pentru
afacerile sale!
- C u ce se ocupă el? întrebă potolit Nicky, dar cu furie în ochi.
- C om erţ. Cum pără, vinde m ai departe, aşa cum facem şi noi. Dar,
pe lângă asta, se mai ocupă şi cu politica, în secret. A cum în zonă-i răz­
boi, nu? M ihai poate câştiga enorm ...
- Şi Isabell netezeşte calea, îndrăgostindu-i pe cei cu care el tratea­
ză! spuse N icky printre dinţi.
- D acă ai fi auzit cum vorbea, felul în care se purta. A cerut-o de
nevastă!
- A sta e nebunie, ea este...
Ared îşi feri privirea. Soţia lui, gândi el. Sau logodnica fratelui său. Nicky
gândea şi el acelaşi lucru. Era soţia lui Ared. Soţia lui, în faţa tuturor.
 - Soţia ta!
- Şi a ta!
- C ăsătoria noastră nu a fost valabilă, zise N icky, de data asta fără
urmă de reproş, ci ca o sim plă constatare.
- Şi acum ? Planul nostru era ca, o dată ajunşi în oraş, să încercăm
să evadăm . Ziceai că aici va fi m ai uşor decât la ţară...
- Am zis, dar de unde era să ştiu că aici vom fi păziţi zi şi noapte?
Că ne vor închide în această încăpere?
- De fapt, era de aşteptat...
- A şa e.
- D acă vrea să se răzbune, atunci trebuie să ne păzească bine până
m ama ajunge aici. Probabil vrea să ne execute în faţa ochilor ei.
- A sta dacă nu reuşim ceva înainte. Isabell m -a văzut.
- D ar ai uitat că ne urăşte? întrebă Nicky. C e a făcut când te-a v ă­
zut? A plâns? A zis ceva?
- Nimic.
- E lim pede că ne urăşte. D in vina noastră ea a plecat. Eu am şanta­
jat-o, tu ai presat-o. Ce ar fi putut face? N ici acum nu-m i dau seama
cum am fost atât de prost să-i spun ce i-am spus în acea seară...
- Nu are rost să te simţi vinovat. Ce s-a întâm plat, trecut este. A cum
avem alte griji... zise Ared, fără să se mişte, cu spatele plin de răni du­
reroase. T rebuie să credem că va face ceva...
- Va face. O cunosc bine, am crescut îm preună şi ştiu că va face ori­
ce pentru a ne ajuta, chiar dacă este rănită! zise plin de încredere Nicky.
- N u ai văzut-o. E diferită, m ai sigură pe sine şi m ai dură. Fermă.
Puternică.
- D ar arată la fel? se interesă N icky.
- Fizic, pare mai frum oasă, zise A red, cu o sclipire scurtă în ochii.
N u ştiu ce să cred despre ea, frate...
- A dică?
- M -aş fi aşteptat la o şoaptă, un cuvânt. Şi a avut destul tim p să-mi
spună ceva. D ar s-a ridicat şi a plecat la braţul E lenei. C rezi că poate fi
în legătură cu ea?
- Nu, cred că nu ştie...
- Să fi văzut cum se ju c a cu A lexei, zise încet A red. L-a înnebunit,
rusul e îndrăgostit m ort de ea şi ea urm ăreşte ceva. D ar dacă-i spune ce­
va lui M ihai, el nu va sta de gânduri şi va veni să ne scoată de aici... lui
nu-i poate fi greu, cunoaşte pe toată lum ea în Pera şi nu numai.
- Ai încredere aşa m are în M ihai? M am a nu prea avea...
 - M am a?! întrebă pufnind ironic Ared. M ihai este ca şi fratele meu,
va face ceva, sunt sigur...
- A şadar suntem la m âna ei, zise N icky, gânditor.
- A şa se pare.
R ăm aseră în tăcere un timp. A poi N icky se ridică.
- A m treabă sus... ai nevoie de ceva?
- D a, de un drum spre Alger!
- Speră, speranţa ne-a mai răm as acum.
N icky urcă scările, repede, înainte să fie repezit de vreun servitor
vechi al casei, aşa cum se întâm pla mai m ereu, sub privirile gărzilor
am uzate. încruntat, începu să frece podelele, ştiind că devenise un ex ­
pert în aşa ceva.
- B ăiete, unde e doam na K azanikys?
N icky ridică privirea cu o lucire crim inală ascunsă acolo. D ar bătrâ­
nul Spiros nu văzu nimic, fiind slab cunoscător al oam enilor, nici m ăcar
a celor apropiaţi lui.
- C red că a ieşit, kir Spiros!
- U nde să se fi dus la orele astea? se întrebă el, gânditor.
- C red că o însoţea alteţa sa, prinţul K rilov, răspunse N icky, văzân-
du-şi de treabă. Aşa am auzit jos...
- A tunci e bine... nu-i singură, se linişti singur Spiros. A m auzit că
fratele tău a fost biciuit.
- A red este jos, acum...
- Băiete, lasă frecatul şi vino cu mine!
Spiros intră într-un salon mic şi plăcut. Se aşeză pe sofa.
- Voi, servitorii ştiţi mereu totul...
- N u e... da, kir Spiros, se corectă el la privirea dură a bătrânului.
- D ar ştii că Elena nu este prim a mea soţie?
- N u am ştiut asta!
- A cesta este adevărul. A m mai fost însurat, tânăr fiind. Soţia m ea
a fost prietenă cu Elena!
N icky îl privi cu mai m ultă atenţie.
- V ezi tu, băiete, eu sunt bătrân acum. D ar am avere.
- A sta toată lumea ştie, stăpâne, răspunse N icky cu calm, cu toate
că m urea de curiozitate.
- E lena este o fem eie foarte frum oasă, încă tânără. D ar şireată...
B ătrânul aşteptă să vadă dacă tânărul său servitor spune ceva, dar a-
cesta păstră tăcerea. C ontinuă tot el.
- Ştiu foarte bine cine sunteţi voi şi pentru ce sunteţi aici!
 - K ir Spiros! exclam ă şoptit N icky, nevenindu-i să creadă.
- Un conte francez şi un arab bogat slujind prin casă, râse el, mân-
gâindu-şi barba albă. N um ai pentru răzbunare...
- Este adevărat, Elena S ăndulache a făcut totul pentru a se răzbuna,
dar nu ştim de ce... credem că era ceva legat de tatăl ei...
- Banditul ăla m erita să m oară, era un hoţ la drum ul mare.
- Cum a m urit, dom nule K azanikys? se interesă N icky, deodată in ­
trând în rolul contelui francez şi nu al sclavului um il şi murdar.
- Cine ştie? A m urit undeva în Franţa şi cred că în asta a avut ceva
de-a face părinţii tăi, dom nule conte, zise grecul, destul de încet. Elena
nu ştie că eu cunosc toată această poveste... Ştiu că m -a luat pentru
banii mei. D ar zilele trecute, dom nule conte, zise el ridicându-se, am
aflat ceva...
-C e?
- Nu, nu... mai bine nu spun acest lucru, durerea m ea ar fi prea
mare. A cum fiica m ea vine acasă şi asta schim bă totul!
- Fiica?
- Am o singură fată. M oştenitoarea mea. Şi soţul ei ar m oşteni o
avere foarte mare..
- N u înţeleg!
- O are? Eu cred că înţelegi foarte bine. Fiica m ea a crescut la o m ă­
năstire, apoi la o m ătuşă de-a fostei m ele soţii. D eparte de Elena!
- Şi acum se întoarce!
- Exact. Şi m ă tem pentru draga m ea copilă... în casa asta sunt multe
pericole... foarte multe!
- V reţi ca eu să...
- V reau să te căsătoreşti cu ea, zise Spiros clar. O voi aduce în
secret, te voi scoate din casă şi m ergem la biserică. T e căsătoreşti şi vei
deveni stăpânul acestei case...
N icky căzu pe cealaltă sofa.
- Vreţi să vă uniţi fiica cu un om care nu are nim ic?
- A cum nu ai nimic, e adevărat. D ar vei avea. Şi ai un titlu, nu-i aşa?
Tatăl tău este duce. Fiica m ea va încăpea pe m âini bune şi Elena va
răm âne fără bogăţiile la care visează...
- Dar... chiar aţi putea să-i faceţi asta?
- Eu m -am trezit din acel vis pe care-1 credeam o căsătorie fericită
alături de o fem eia frum oasă. Fem eia asta m i-a otrăvit soţia pentru a m ă
lăsa văduv, ca apoi să se arunce în braţele mele şi eu, orbit de frum use­
ţea ei, am luat-o în casa mea!
 V ocea lui părea de gheaţă. D urerea îi strălucea în ochi. M âinile sale
uscate şi bătrâne se m işcau neîntrerupt, gata să rupă, să distrugă.
- Z ile întregi m -am gândit, fără să pot pune geană pe geană noaptea,
la ce se poate face. Apoi K onstantin, acest om periculos pe care Elena
îl are m ereu alături, m i-a spus că fratele tău a fost biciuit. A tunci am şti­
ut care este cea mai bună soluţie...
- E lena o să fie furioasă!
- A şa va fi, râse satisfăcut grecul. D ar tu vei conduce această casă,
tu şi fratele tău.
- Şi dacă o să vrem să plecăm ?
- El poate pleca, dar tu... cel puţin până la m oartea mea, trebuie să stai.
în faţa lui nu mai era altă soluţie. îşi aducea am inte de A red şi de
ceea ce spusese. Dacă ar fi putut să facă ceva pentru a fi eliberat sau
m ăcar pentru a putea ieşi în oraş, să ajungă acasă la M ihai...
- A ş putea câteva zile de gândire?
- Ţ i se pare că ai de ales? Sau îţi place să fii sclav?
- Nu, nu-m i place.
- Fratele tău va suferi. T u la fel. Elena face m ereu planuri şi m ă tem
că urm ează ceva...
- Poate, dar tot am nevoie de un timp.
- Ai alte angajam ente pe care trebuie să le onorezi?
N icky se gândi la Isabell, dar o alungă repede din m intea lui.
- Nu. N u-m i veţi da acest tim p?
- N u m ult însă, fu de acord Spiros..
- Vă mulţumesc, dar mai am o mare rugăminte la voi, domnule Kazanikys.
- Ascult!
- N u vreau ca fratele meu să ştie despre asta aşa că, după căsătorie,
dacă ea se va face, s-ar putea să-l trim iteţi în Franţa, pe o corabie? Nu
a voastră...
- V oi găsi ceva potrivit!
- V ă mulţumesc!

6,

ând Isabell ajunse în casa lui M ihai, era m ai liniştită. Intră la ră­
coare şi îşi desfăcu voalul care-i acoperea părul. Rada îl luă, ur-
m ând-o cu un pas în spate, aşa cum se cerea.
- Ai ajuns, în sfârşit...
 G lasul nervos şi ironic nu era a lui M ihai. Era al m am ei sale, doam ­
na A lberta. Stătea pe sofa, în cam era de prim ire de jos, citind dintr-o B i­
blie neagră. O închise cu un pocnet sec.
- A m ajuns, după cum se vede, zise fata. Doriţi ceva de la mine?
- Aş vrea...
- V ă ascult, doamnă!
Fem eia o privi urât.
- V reau să pleci, cu copiii, im ediat!
- C um aşa?
- N u m -ai auzit? A ceastă casă este a fiului m eu şi tu nu eşti decât
un oaspete aici, stăpâna sunt eu!
- M ihai nu m i-a spus asta.
- M ihai este atras de farm ecele tale diavoleşti, doam nă, o asigură
Alberta, făcând sem nul crucii spre ea. T u şi copiii trăiţi în păcat. P ăcă­
toasa aceea pune m âna pe ei...
Isabell îşi înfrână un zâm bet şi privi spre Rada. A ceasta se uită urât,
înţelegând foarte bine strigătele în franceză pe care m am a lui M ihai le
arunca.
- C opiii mei sunt bine îngrijiţi de R ada şi eu sunt m ulţum ită!
- Ce-m i pasă mie? Eu ştiu că este o păcătoasă... la fel ca şi copilul
diavolului de sus...
- V orbiţi de mine, doam nă A lberta?
A m ina coborî cu pas uşor scările şi ajunse alături de ele. Purta haine
arabe, de culoare deschisă şi chipul nu-i era acoperit.
- T u atragi blestem ul asupra acestei case, tu şi diavolul la care te
rogi. A m auzit eu...
- Aţi auzit? C um aţi putea auzi ceva? N u veniţi niciodată în cam e­
rele mele, doam nă, cu toate că v-am invitat de mai m ulte ori, zise A m i­
na, dulce.
- A ud zi de zi cum păcătoşii se roagă din m inarete. A ud cum strigă
spre cer. într-o zi, bunul D um nezeu vă va lovi din înaltul cerului şi veţi
arde cum a ars Sodom a şi Gom ora...
Isabell, departe de a se supăra, se aşeză pe un scaun, ca şi cum ar fi
privit o piesă de teatru. îi făcu sem n Radei să se retragă şi aceasta o as­
cultă, după ce o m ai privi o dată pe fem eia aceea nebună.
- Şi dacă nu plec, ce veţi face?
- îi voi cere lui M ihai să te arunce în stradă, aşa cum m erită o strica­
tă ca tine. Ştiu totul, am eninţă ea, îndreptând un deget uscat spre fată.
Ştiu că trăieşti în păcat cu jum ătate din bărbaţii din Pera!
 - C um aţi aflat asta? N u ieşiţi din casă...
- L um ea vorbeşte şi eu m ai am oam eni care m ă cunosc în acest loc.
Puţini, e drept, dar sunt. Ştiu ce faci. Am mai văzut asta, cu mult tim p
în urm ă... fem eile ca voi sunt blestem ate, trebuie arse pe rug pentru că
distrug totul în jurul lor!
- A m ina, dragă, cred că m i-ar prinde bine un ceai, în cam erele tale,
ce spui?
Isabell se ridică şi se îndreptă spre Amina.
- C um îndrăzneşti să m ă laşi aşa? Nu am term inat, blestem ato. Nu
te vei căsători cu fiul m eu niciodată, nu-1 vei atrage în păcat, mai m ult
decât este...
- Credeţi că asta vreau?
- Ştiu ce vrei, păcătoaso. Tu şi copiii aceia din păcat, blestemaţi fie ei...
C uţitul lui Isabel! se opri la un deget de gâtul A lbertei, care se albi
la faţă ca o moartă. înlem ni acolo unde era.
- O vorbă să mai scoţi despre copiii mei, vrăjitoare blestem ată ce
eşti, şi te tai ca pe un pui!
A m ina se lipi de balustrada scărilor şi îşi acoperi gura cu mâna.
- Nu îndrăzni să-i atingi cu o vorbă, dacă vrei să m ai vezi lum ina
soarelui...
O îm pinse pe sofa şi cuţitul dispăru în hainele sale.
- M ergem , draga m ea?
U rcă scările ca şi cum nim ic nu s-ar fi întâm plat.
- Poţi respira acum, draga mea!
- Dar... dar...
- A lberta face zile negre tuturor!
- D ar să o am eninţi cu un cuţit... suspină ea, apăsându-şi inim a pen­
tru a o opri să nu iasă afară din piept de teamă. N u-şi mai sim ţea genun­
chii. Nu ai fi ucis-o, nu?
- Sigur că nu, numai am speriat-o, răspunse Isabell, m inţind cu se­
ninătate. Am ina, du-te să te odihneşti puţin, eşti palidă...
-D a .
- M erg să-l caut pe M ihai, zise fata. Şi nu te tem e, vrăjitoarea ne va
lăsa în pace...
M ihai lucra în cabinetul lui, o cam eră largă, cu o m asă mare, pe care
se găseau mii şi mii de lucruri. Biblioteca era plină de cărţi, în mai m ul­
te limbi. A cesta era aplecat asupra unei cărţi din care citea concentrat.
Când ea intră fără să bată, nu ridică capul.
- L asă tava şi pleacă!
 - M ă dai afară? întrebă ea, am uzată.
O chii lui părăsiră rândurile cărţii şi găsiră chipul de care îi fusese
dor.
- Te-ai întors...
- A şa e. Pot lua loc sau eşti prea ocupat?
- C ând sunt eu prea ocupat pentru tine, iubita m ea?
Puse un sem n la carte şi o închise. A poi o trase pe genunchii lui, să­
rutând-o în cet şi tandru.
- Ce voia Elena?
- Ce voia? Prinţul m -a chem at, sub sem nătura Elenei...
- Ca şi cum nu am bănuit, râse el. Ce voia K rilov atunci?
- V oia să m ă ceară de soţie!
V estea îl luă prin surprinere pe M ihai, care se trase înapoi, pentru a-i
căuta ochii, citind acolo dacă era o glum ă sau era adevărul cel pe care
i-1 spusese.
- D e soţie? Ticălosul a îndrăznit?
- Da, şi înainte de a-1 provoca la duel, trebuie să ştii că această situ­
aţie îm i convine de m inune, un tim p...
- Un tim p?
- Pentru a afla ceea ce Fatih vrea. Acum, ca viitoarea lui soţie, aş
putea să m ă apropii de el mai mult. U n pahar de vin şi va începe să vor­
bească...
- Eşti sigură de asta?
- Ce ai vrea să fac? El m ă va plăti foarte bine. N u m ai trebuie decât
să aşteptăm un tim p şi apoi rusul va pleca acasă...
M ihai oftă.
- Să ştii că K rilov este tânăr, adevărat. D ar nu este prost. Şi se duce
în M oldova, pentru a se întâlni cu generalul rus care conduce luptele.
Care vor începe în curând...
- Ştiu asta. A m aflat de la Şerban că la Focşani tratativele au dat greş.
- Şi dacă Fatih îţi cere să pleci cu el?
- N u se va ajunge la aşa ceva... odată plecată din Istanbul, nu mai sunt
de folos vizirului. Dar altceva trebuie să-ţi spun, ceva mai important.
-C e?
E zită puţin.
- M am a ta. A m avut o nouă confruntare, acum câteva clipe. M ihai,
îşi pierde m inţile...
- N u cred asta, zise el cu greu. Şi le-a pierdut cu m ult tim p în urmă!
- M i-e team ă pentru copii. îi urăşte.
 - O am enii m ei îi păzesc ori de câte ori ieşi din casă şi au porunci
clare să nu o lase să intre în cam erele tale. Nu poate trece de ei!
- D acă pune ceva în m âncare?
- R ada este cea care le pregăteşte mâncarea. D oica este de încredere...
- Este. O plătesc foarte bine pentru a nu m ă trăda. D ar nu pot să-m i
înlătur frica...
- Eşti o fem eie curajoasă!
- N u când este vorba de copiii mei, M ihai. A tunci sunt îngrozită.
M erg să-i văd!
- D u-te. T e aştept jos...
Isabell îi făcu semn cu m âna, apoi dispăru dincolo de uşă. Când intră
în odaia copiilor, Rada şi doica erau acolo. Aceasta din urmă era o femeie
mititică şi rotundă, cu chipul ca un soare şi ochii umbriţi de gene groase.
- F atim a i-a hrănit, stăpână!
- A tunci puteţi pleca, vreau să răm ân singură cu copiii... Rada!
- D a, stăpână?
- D espre ce s-a întâm plat azi la Kazanikys, zise ea în franceză, nici
o vorbă nim ănui. Ai priceput?
- D a, stăpână! spuse ea cu o plecăciune. C ele două fem ei ieşiră şi
Isabell se aşeză pe pat, alături de cei doi copii. D orm eau liniştiţi acum ,
dar în m ajoritatea tim pului erau foarte agitaţi şi energici.
îi privi m ultă vreme, de parcă ar fi căutat ceva pe chipul lor. O
urmă, un sem n. Şi erau toate acolo. în fiecare trăsătură îl vedea pe Ared.
O chii lui verzi. De ce nu aveau ochii ei? se întrebă ea. A r fi fost mai
uşor să uite.
- D e ce îm i face asta?
Lacrimile ţinute eroic alunecară pe obrazul ei palid. Şi le şterse furioasă.
- Te urăsc!
A nii aveau să treacă, unul după altul, mereu, fără să se oprească. îşi
vedea copiii m ari, adulţi, frum oşi şi puternici. O are ce aveau să-i spu­
nă? C e aveau să întrebe despre tatăl lor? Şi ea va răspunde că m urise?
C ă nu ştia unde dispăruse, că nu-1 căutase?
P ână acum nu se gândise la acest lucru, dar acum nu mai era num ai
ea singură, erau şi copiii, doi prinţişori fără griji acum , dar care vor
creşte şi vor pune întrebări. V a reuşi să ascundă totul?
Fără să găsească un răspuns la aceste întrebări, se ridică. Le dădu
câte o sărutare şi ieşi pe uşă.
 D
ucesa opri în portul Istanbul. Şi cei pe care-i aducea cu ea săriră
pe chei. Era a doua oară când M argot punea piciorul în acest
loc şi ultim a dată stătuse aici o zi. A lături de M arie, cercetase plină de
curiozitate străzile Istanbulului, Pera şi cartierul grecesc. Se aventurase
spre M oscheea A lbastră şi privise cu adm iraţie im presionanta biserică.
A gia Sofia o lăsase fără respiraţie. Când se lăsase seara, preoţii lui
Allah începuseră din m inarete rugăciunea de seară. M argot nu reuşise
să doarm ă toată noaptea, atunci, pe corabia care o ducea spre Franţa,
din cauza acestui oraş, atât de diferit şi de curios. V ăzuse tot felul de
oam eni, creştini, m usulm ani, greci avari şi arabi serioşi.
A cum , nu mai era la fel de m irată, ci mai degrabă blazată. Şi preo­
cupată. V enise aici cu un scop. A lături de ea, R obert o ţinea de braţ.
M arie şi G abriel, pe care nim eni nu reuşise să-i lase acasă, am eninţând
că vor face orice pentru a veni, chiar să fugă din M arsilia, priveau cu
ochii m ari, încercând să nu piardă nimic din acele m inunăţii, am este­
cate într-un aer greu, cum m irosea orice oraş m are şi plin ochi de lum e
de toate felurile.
Fill, căpitanul lui Margot, rămase pe corabie alături de oamenii săi.
Alături de Ducesă, corabia lui Ahmed, Privighetoarea, trăgea şi ea în port.
- M ergem ? întrebă Robert.
- Da. A hm ed...
- Da, doam nă. Să m ergem ...
încet, o luară spre Pera. Pe jos. înarm aţi şi periculoşi. Fem eile pur­
tau haine bărbăteşti şi pălării mari, care să le ascundă sub borurile largi
trăsăturile frum oase. M arie încerca mereu să ridice capul spre înaltul
cerului pentru a adm ira m inaretele, palatele sau turnurile, dar m am a ei
o avertiza să se abţină. Singurul lucru de care mai aveau nevoie acum
era să o piardă pe M arie prin im ensul Istanbul.
Porţile casei lui M ihai erau larg deschise şi o trăsură era trasă la sca­
ră. V izitiul era la locul lui şi M ihai nu se vedea pe nicăieri.
Intrară, dar la poartă un uriaş le opri calea. V ăzând grupul numeros,
făcu sem n spre oam enii lui, care se apropiară, am eninţători.
- N um ele meu este A hm ed el Selim!
N ici o schimbare. U riaşul în negru stătea tot în acel loc, de parcă ar
fi aşteptat altceva.
 - Chemâ-1 pe stăpânul tău, se răsti arabul, fixându-1 cu privirea lui
de gheaţă pe om ul din faţa sa.
A hm ed ridică din umeri spre prietenii săi, sem n că nu reuşise să-l
convingă pe bărbat.
- Poate nu ştie araba! sugeră încet Robert.
- Se poate. C ine ştie de unde-1 are M ihai pe uriaşul ăsta...
- D om nule el Selim!
în spatele bărbatului apăru Ibrahim , servitorul de încredere al lui
M ihai. A cesta făcu o plecăciune adâncă şi-i făcu sem n servitorului să
elibereze drum ul.
- A bia am sosit, Ibrahim!
- Stăpânul va fi foarte fericit să vă vadă. Aţi ajuns la timp...
- C um aşa? se interesă A hm ed, intrând în casa fratelui lui M argot,
loc în care ea venea pentru prim a dată.
- T ocm ai plecau la o petrecere, am basadorul Franţei insistă ca
doam na să-i fie alături de fiecare dată când dă o petrecere.
- D oam na?!
Ibrahim se feri din calea lor, lăsându-i să intre în salonul de primire
al casei lui M ihai. A hm ed făcu câţiva paşi, văzându-şi prietenul la bra­
ţul unei fem ei. N u că asta l-ar fi surprins, M ihai fiind atras de partea fe-
m eiască m ai tare decât oricine.
- M ihai! exclam ă el, cu am uzam ent în glas.
Răm aseră toţi personajele unei piese de teatru foarte proaste. Păreau
să fi uitat să m ai vorbească. N ici să respire nu m ai îndrăzni M argot. La
cinci m etri de ea, la baza scărilor, Isabell era radiantă şi frumoasă, stră­
lucind de sub mii de diam ante. Surprinza de pe chipul ei fu înlocuită
im ediat de furie.
- A şadar ai ajuns aici! strigă M argot, trecând ca o vijelie pe lângă
A hm ed, spre fată.
- M ătuşă M argot...
Fem eia furioasă se îndreptă spre ea. D ar găsi o piedică. U n bărbat
în negru o opri, ridicând sabia sa curbată. N u i se vedeau decât ochii
prin turbanul înfăşurat bine. Isabell îşi perm ise un m ic zâm bet.
- D eparte de casă, nu?
- M am ă, lasă sabia, strig ă Marie. Isabell este ca şi fiica ta, nu?
M argot îngustă ochii şi lăsă arma în jos.
- Din vina ta, s-a ajuns aici! îi aminti M argot lui Isabell. Tu le-ai
distrus viaţa!
- D espre ce tot vorbiţi?
 M ihai o lăsă pe Isabell din braţele sale şi se îndreptă spre mijlocul
camerei.
- Ce căutaţi toţi la Istanbul? A ţi venit după ea?
- Tu habar n-ai de nim ic?
- D espre ce vorbeşti, C lerm ont?
- Fiul m eu şi Ared au fost răpiţi de la N apole şi am fost chemaţi
aici. Sunt la Istanbul!
- N u ştiu nim ic despre asta, îi asigură M ihai. E u şi Isabell am sosit
din M oldova, unde ea a fugit cu ajutorul tău...
- Pentru binele ei! se răsti M argot, palidă de furie mocnită.
- Isabell!
Fata se aruncă în braţele prietenei sale. A ceasta râse vesel.
- Eşti la fel de nebună...
- M i-a fost atât de dor de tine!
întâlnirea lor ar fi continuat, dacă ceilalţi nu ar fi fost atât de nerăb­
dători.
- A şadar sunt aici, zise M ihai.
- Da. O răzbunare pentru o problem ă veche, explică aşezându-se
Robert. A m adus ceea ce ni s-a cerut şi acum trebuie să aşteptăm...
- Ce v-a cerut? Cine?
- Un m ort, zise Gabriel, foarte serios.
M ihai privi spre nepotul lui, un băiat înalt şi slab, cu un păr în toate
părţile, peste care avea trântită o pălărie cu pană.
- U n m ort?
- Da. E lena Săndulache vrea acest schelet şi îi are pe băieţi şi ne-am
gândit că putem veni la tine... începu Ahmed, dar se opri, când Mihai
sări în picioare, spre Isabell.
- Ştiai?
Isabell se depărtă de M arie, cu un zâm bet rece întipărit pe faţă. în ­
cepu să râdă.
- Ai fost acolo...
- Sigur!
- Şi? întrebă M argot, nerăbdătoare. Sunt în viaţă?
- A red e viu, dar e sclavul Elenei. D espre N icky nu ştiu nimic.
- Ai fost la ea săptăm âna trecută. D e atunci m i-ai ascuns asta? se
răsti M ihai.
- Eşti supărat?
Nu-şi pierdea zâm betul, nu lăsa m ânia să o cuprindă.
- Pe A llah, sunt! strigă M ihai. M -ai minţit...
 - C e ai fi făcut dacă ai fi ştiut?
- M -aş fi dus acolo, i-aş fi ajutat cumva. Ai uitat că sunt nepoţii mei?
- E lena este foarte şireată şi nu are încredere în tine. Eu, spre dife­
renţă de tine, pot intra oricând în casa ei...
- C um aşa? se interesă A hm ed, curios de felul lui.
- O cunosc destul de bine. A m devenit oarecum prietene... zise ea.
S atisfăcută de uim irea de pe chipul lor, se aşeză.
- Ştiam că Elena ascunde ceva în clipa în care l-am văzut acolo pe
Ared. A şa că am scris unui prieten, care m -a inform at că Elena Kazani-
kys este o m oldoveancă ajunsă acum m ult tim p la Istanbul, după m oar­
tea tatălui, un oarecare Ştefan Săndulache. Puse cap la cap, toate aces­
te lucruri se leagă foarte bine cu ceva ce tata a spus cândva...
- Santos nu trebuia să vorbească despre aceste lucruri!
- U nchiule Robert, tata era niţel băut atunci şi ciudat. V orbea despre
o com oară şi despre un m ort. M oldoveanul pe care l-am ucis, zicea. în
grotele de la Marsilia.
- Ştefan Săndulache era un nebun care a încercat de mai multe ori
să m ă ucidă, zise M argot dur.
- Şi Elena face la fel, num ai că loveşte în A red şi N icky, ştiind că
sunt punctul tău vulnerabil.
Se lăsă tăcerea şi Isabell se ridică de pe sofa.
- Ce vreţi să faceţi acum ?
- U n schimb!
Isabell se apropie de M arie.
- îţi ju r că ceea ce fac este foarte important, şopti ea la urechea ei.
D ar ei nu vor înţelege...
- Ce spui?
- C opiii sunt sus, poţi intra să-i vezi, dar nu poţi să-i iei de aici.
- C opiii? Sunt doi?
- Da. M ergi sus...
- Isabell, nu mai înţeleg...
E a o strânse în braţe şi îi dădu un sărut pe obraz. A poi îşi luă peleri­
na de la Aziz.
- T rebuie să plec! anunţă ea tare, făcându-i pe toţi să tresară.
- U nde te duci, Isabell?
- A m basadorul Franţei dă o petrecere azi, în cinstea regelui. V a a-
vea m ulţi invitaţi...
- C um poţi să te gândeşti la petreceri în asem enea clipe?
 - V iaţa m ea m erge m ai departe. V ă las pe voi să discutaţi despre
cum puteţi să-i scoateţi din casa Elenei în viaţă...
- Ce vrei să spui cu asta?
- Pentru m ine, m ătuşă M argot, e mai m ult decât clar totul. Elena
vrea răzbunare şi cred că are o persoană în vedere... tu!
- E vident. D ar asta nu înseam nă că...
- înseam nă că vă las să faceţi planuri, la asta sunteţi foarte pricepuţi.
O luă spre uşă, cu A ziz pe urm ele sale.
- îi voi spune am basadorului că o teribilă indispoziţie te ţine departe
de sălile sale azi, M ihai. O seară plăcută!
D ispăru dincolo de uşă, într-o m are de voaluri scum pe şi bijuterii.
- E nebună, M ihai, şi-a pierdut minţile!
- M argot, Isabell a ajuns aşa din vina tuturor, sări el.
- D ar să fie atât de insensibilă... şi rea... se plânse Gabriel. Pare să
nu-i pese de ei...
M ihai se ridică şi îşi turnă un pahar plin de coniac. Ce mai conta a-
cum dacă bea? îl dădu peste cap cu sete. A poi strigă la Ibrahim.
- Pregăteşte m asa şi cam ere pentru oaspeţi. Şi spune-i A m inei să
coboare, unchiul A hm ed a sosit!
- Da, dom nule. Au sosit dulciurile domniţei Isabell!
- L asă-le Radei. Şi vezi de ce ţi-am spus!
O ftând, se întoarse spre oaspeţii săi, căzuţi din cer.
- Ce înseam nă asta?
Privirile tuturor se ridicară spre capul scării.
- M am ă, am oaspeţi!
- Iar? întrebă ea, coborînd cu M aria alături.
Se opri jos, privindu-i dispreţuitor. M ai ales pe A hm ed, care o recu ­
noscu şio salută adânc. E a pufni, nervoasă, şi se uită spre M argot. D is­
preţul era întipărit în privirile celor două femei. în aceeaşi m ăsură, una
o dispreţuia pe cealaltă.
- Tu, fiică a diavolului, ce cauţi în casa asta?
- B ună seara, Alberta!
- T rădătoare, ticăloasă fără m argini, asasino!
întinse degetul spre ea şi făcu sem nul crucii.
- V ei arde în iad!
- M am ă, zise încet M ihai, încercând să o tem pereze.
- T u să nu vorbeşti! O laşi să intre în casa noastră, o laşi să pună p i­
ciorul aici, după ce şi-a ucis tatăl. întâi târfa ta, acum asta. în iad vei
ajunge!
 - M ulţum esc, mamă, pentru aceste observaţii!
Fem eia deschise gura să strige alte insulte, dar sim ţi o m ână uşoară
pe umăr. A m ina, cu ochii surâzând şi chipul acoperit, scoase de sub hai­
ne un cuţit cu plăsele de argint şi pietre preţioase.
- D oam nă Alberta!
în mâna fetei se odihnea cuţitul cu care Isabell o ameninţase nu demult.
- Dum nezeule!
îşi ridică fustele şi alergă pe scări, fără să se uite înapoi.
- C e faci cu acel cuţit, A m ina? întrebă M ihai, tăios.
- M am a ta l-a uitat sus! zise lim pede fata. îl voi da...
- Să faci asta, răspunse el şiA m ina văzu zâm betul înfrânat pe chi­
pul lui serios. V ino aici.
- Da, tată!
- Fiica ta, M ihai?
- A doptivă, explică el. D raga m ea, aceasta este sora mea, Margot.
D espre care ţi-a vorbit Isabell.
- B un venit, doam nă! zise ea, salutând cu o m işcare a capului. Tu
trebuie să fii Gabriel, nu?
- Da, dom nişoară, zise băiatul, făcându-i o plecăciune fetei din faţa
lui, pe care o privea ferm ecat.
O recunoscu pe M arie şi îi fu prezentat R obert de Clerm ont. Se pă­
rea că povestirile lui Isabell fuseseră foarte exacte şi detailate.
- U nchiule Ahmed!
- Fata mea!

8 .
E
lena îşi pusese cele m ai bune haine, cele mai scum pe bijuterii şi
intră la braţul prinţului Krilov la petrecerea am basadorului.
Francezul le ieşi înainte.
- Prinţe, bine aţi venit, doam nă Kazanikys...
- D om nule de Ferioll, aţi strâns cea mai bună lum e din Pera!
- Sper, sper, râse bărbatul rotofei, cu un nas mare şi ochii bulbucaţi.
Lum e bună şi m ultă. U n ac n u puteai arunca în încăperile pe care
francezul le deschisese invitaţilor săi. Nu se dădea în lături de la a pe­
trece ori de câte ori prindea ocazia. N u m ulte erau ocaziile pe care le a-
vea aici, motiv pentru care fiecare profita din plin. C urtea sultanului nu
era curtea regelui Franţei. Fastul cu care nobilim ea petrecea la curte era
deja cunoscut tuturor. Poate nu mai era vrem ea lui Ludovic al XIV-lea,
spuneau cei bătrâni, care-şi mai aduceau am inte de acele tim puri, dar
Franţa în cerca să răm ână în frunte. Cu toate că era atacată din toate păr­
ţile de R usia E caterinei a Il-a, pusă pe fapte mari, de Prusia luptătoare
şi de A ustria. A sta pentru a uita de Anglia, ce din insula ei conducea în ­
treaga lume.
D ar lum ea în acea seară avea multe altele pe cap. Şi Isabell vedea
acest lucru foarte clar. Sorbi din cupa sa cu şam panie şi aruncă o privire
largă peste capetele tuturor. Locul strategic pe care şi-l găsise o favori­
za. M ai sus cu două trepte, putea privi peste capetele tuturor, chiar şi ale
bărbaţilor. D e unde stătea, alături de doam na de Ferioll, observa totul.
- Tocm ai a venit! şopti la urechea ei doam na A m elie de Ferioll.
-V ă d !
- Să ştii că ar trebui să accepţi!
- Ştiţi?
- D raga m ea fată, ştie întreg Istanbulul! Poate şi sultanul, răspunse
fem eia slabă şi cu m ulte riduri pe faţă, pe care fardul nu mai reuşea să
le înlăture.
- A devărul e că nu ştiu ce să fac! mormăi ea, sorbind un pic de şam ­
panie.
- Spune-i da şi pleacă cu el. R usia câştigă şi m ereu trebuie să fii ală­
turi de câştigători...
- Credeţi?
- F ata m ea, eşti singură aici, nu ai un sfat bun, pentru că ştiu că puş-
lam aua aceea de A vram nu te sfătuieşte bine... o voi face eu. Prinţul e
bogat, arată bine la chip, este am abil şi vrea să facă din tine o prinţesă.
Poţi căuta, dar dacă D elfinul nu te cere de nevastă, nu văd altă ocazie
mai bună. Sau aştepţi cererea sultanului?
Isabell izbucni în râs, alături de doam na de Ferioll, făcând să se
înalţe câteva sprâncene mirate.
- Sultanul nu m i-a făcut nici o propunere, decentă sau mai puţin de­
centă!
- A tunci zi un da m are şi du-te în Rusia. A m auzit că acolo este
foarte plăcut.
- A şa am auzit şi eu, răspunse Isabell. M erg să-i vorbesc...
- V ei accepta?
- N u azi!
îşi făcu loc printre invitaţi până ajunse aproape de prinţ. A cesta ve­
nea şi el spre ea, cu Elena alături.
 - D oam nă D everaux, ce fericire să vă văd!
- L a fel, înalţim ea voastră, răspunse ea veselă. Elena!
- V ă las să vorbiţi!
- M ulţum esc!
E lena se depărtă câţiva paşi, dar se ţinu aproape de cei doi.
- A m crezut că nu voi putea scăpa de dom nul A vram , se plânse ea.
- C um aşa? se interesă prinţul.
- A u sosit nişte prieteni de-ai lui din Franţa. O am eni foarte ciudaţi,
de altfel...
- D oam nă, Isabell, zise el neliniştit, cred că m ai bine te-ai m uta de
la el. C red că acel loc nu este potrivit pentru o tânără mamă, o fem eie
nevinovată şi inocentă...
- C um aş putea? U nde să m ă duc acum? Pera nu este Parisul.
- Ştiu asta, dar aş putea să cer doam nei K azanikys să...
- V ai, A lexei, se sperie ea, respirând precipitat, cum aş putea abuza
în acest fel?
- N u va fi un abuz, dacă vorbesc eu cu Elena. D ar nu pot perm ite să
stai acolo, cu el. Ştiu ce fel de om este!
- C um aşa?
- M ihai este foarte şiret şi alunecos. Să fie ăsta m otivul pentru care
nu puteţi spune da propunerii m ele?
- A lteţă, îm i este frică! suspină ea. A m avut o viaţă grea...
- De acum nu mai trebuie să suferiţi, frum oasa m ea Isabell. Aţi fi
prinţesa m ea, mai im portantă decât ţarina!
- C e spuneţi? râse ea afectat.
- A devărul. Plec în curând în M oldova şi de acolo la Moscova.
- Nu la St. Petersburg?
- V oi m erge şi la curte. V -aş prezenta ţarinei...
- N u aş putea... este prea devrem e, se plânse ea. Toate aceste lucruri
deosebite pe care mi le daţi! Şi cadourile! Florile şi bijuteriile! Prinţe,
sunt o fem eie simplă!
- Sunteţi eterna m ea dragoste!
- Şi totuşi, aţi lipsit la petrecerea de la am basadorul Angliei!
- A m fost reţinut!
- O fem eie?
- N u, doam nă, nu... se grăbi el să răspundă, cu un zâm bet încântat
că o făcuse geloasă.
- A tunci cu cine v-aţi întreţinut o seară întreagă?
K rilov privi în jur.
 - N u pot...
- N u puteţi să-m i spuneţi? term ină ea. A tunci a fost o fem eie, decise
ea, supărată. înţeleg!
T recu ca o furie pe lângă el, aproape alergând spre ieşire. Din câţi­
va paşi, ajunse la poartă. A ziz, care o aştepta, făcu sem n să fie adusă
trăsura.
- Staţi, doam nă!
- M ă grăbesc! zise ea, încercând să-şi elibereze m âna dintr-a lui.
- V ă ju r că...
- Nu juraţi, D um nezeu vă va pedepsi. Ştiu asta şi nu aş suporta ca
sufletul voastru să ardă în flăcările infernului. Răm âi cu bine, dom nule!
Sări în trăsură, lăsându-1 încurcat. Strânse pum nii, nervos. D acă ar
fi putut vedea în trăsură, ar fi văzut zâm betul ei larg şi fericit. D ar ochii
lui nu băteau aşa departe. Şi trăsura trecuse de colţul străzii înguste, în-
dreptându-se spre casa lui M ihai, cufundată în sem i-întuneric. N um ai
câteva făclii ardeau prinse în suporturile lor.
- A ziz, mergi şi odihneşte-te, nu mai am nevoie de tine în seara
asta! zise ea, când el o ajută să coboate.
- Da, stăpână!
Ea făcu trei paşi.
- Stăpână!
-D a?
- Stăpânul A red este în Istanbul?
-D a!
El nu îndrăzni să mai întrebe ceva, dar ea se apropie de el.
- A ziz, ai fost mereu alături de mine, mut, surd şi loial. întreabă!
- îl vom salva?
- A sta fac. D ar vreau să asculţi numai poruncile m ele şi nu ale lui
Ahmed.
- Sunteţi stăpâna mea!
- Ştiu că va încerca să te tragă de lim bă, că va pune întrebări şi va
dori să-i spui ce fac eu. A scunde-i adevărul!
El făcu o plecăciune adâncă şi se luă după ea, aşa cum făcea în fie­
care seară. O conducea până înăuntru, apoi se retrăgea ca o umbră. U-
neori Isabell avea im presia că este slujită de o um bră, şi nu de un om în
cam e şi oase.
- A i ajuns!
- M ih a i!
 - C asa asta a devenit un han, este plină de lume! se plânse el, luân-
du-i m âinile. C um a fost?
- A şa cum m -am aşteptat. C apcana m ea a prins un prinţ, râse ea, lă-
sându-şi capul pe um ărul lui.
0 conduse sus.
- Şi m ătuşa M argot?
- Este palidă de furie.
- Evident.
- M arie a stat la Am ina, în cam erele ei, un tim p. Gabriel e ferm ecat
de ea...
- C ine nu ar fi? A m ina este un înger...
- A sta văd şi eu.
- îţi place să ai casa plină, râse ea uşor.
- C ine ar fi crezut, nu?
D eschise uşa cam erei sale şi o lăsă să intre. R ada era acolo, alături
de M arie şi de copii.
- V ă las. N oapte bună!
Isabell îi zâmbi şi intră.
- M arie!
Se îm brăţişară din nou.
- Eşti la fel, nu te-ai schim bat deloc, zise ea.
- C rezi? M ie mi se pare că m -am schimbat, se plânse Isabell, pe ca­
re R ada se apucase să o dezbrace. Ce spui?
- A devărul? Sunt cei m ai frum oşi copii pe care i-am văzut vreodată.
N um ai G abriel mai era aşa dulce când era mic.
- îm i aduci am inte?
- Da. M i-a fost aşa dor de tine... şi de ei. A m crezut că au murit, un
tim p. A fost groaznic!
- M arie, credeam că m ă vei urî pentru ce am spus jos!
- O clipă numai, apoi m i-am dat seama că tu nu ai face niciodată ce­
va îm potriva lor. C ă erai supărată!
- încă sunt!
- Isabell, nu am spus nim ic despre copii...
Fata îşi strânse halatul greu în jurul ei şi se aşeză pe marginea patului.
- Ştiu şi îţi voi veşnic îndatorată.
- Copiii seam ănă aşa de bine cu Ared!... zise M arie, încet.
N im eni nu-i mai spusese aceste cuvinte. A devărul nu o mai lovise
în aşa fel. îşi îm pinse părul pe spate, pentru a găsi o preocupare, pentru
a avea ceva de făcut. Cu toate astea, abia mai respira. Lacrim ile îi um ­
pleau ochii adânci. Părea din cale-afară de obosită.
- îl urăsc!
- Ştiu, draga mea, ştiu... '
O strânse în braţe.
- Pentru că nu m ă iubeşte! exclam ă ea furioasă.
Copiii începură să plângă am ândoi deodată. Speriată, Isabell îi luă în
braţe. Erau dolofani şi numai ochi, cu părul negru des şi gura ca un
trandafir îmbobocit. Şi erau foarte neastâmpăraţi. M arie luă fetiţa în braţe.
- C ine ar fi crezut?
-C e ?
- C ă vei avea doi. Şi aşa frum oşi. Ce vei face după ce se va term i­
na totul la Istanbul? Vei sta aici, cu M ihai?
- N u ştiu!
- A red o să vrea să mergi cu el. Şi N icky la fel. Te-au căutat m ult
când ai plecat...
- N u-m i pasă. M arie, dacă merg cu A red, m ă va închide în harem .
Şi N icky şi-ar lega viaţa cu a mea. Şi nu-1 iubesc.
- îl iubeşti pe M ihai?
- Da, aşa cred.
- D ar eşti soţia lui Ared!
- N u-m i adu aminte. A m atâtea pe cap...
O ftând, se rezem ă de perne. M icuţul Henry începu să o tragă de păr.
Isabell îi feri m âinile dolofane şi se strâm bă la el, făcându-1 să râdă.
- Te las să te odihneşti, zise M arie. Şi m i-e îm i este somn...
' - D orm i cu m ine în noaptea asta, Marie. V reau să aud despre călă­
torie, despre ce se mai întâm plă la M arsilia. D espre Andre!
- Andre?!
M arie zâm bi larg, cu un aer uşor încrezut.
- încă îi mai faci ochii dulci?
- Isabell, e trecut de m iezul nopţii...
- A şa e, copiii sunt agitaţi. Strigă după Rada să ne,ajute să-i culcăm .
T recură cu ei în braţe în cam era alăturată, aşezându-i în patul mare,
acoperit cu dantele. Rada intră, veselă.
- Lasă-i cu mine, stăpână!
- Să m ă trezeşti, ştii doar!
- N u va fi nevoie, îngeraşii dorm deja!
Şi avea dreptate. O dată aşezaţi în patul lor, copiii începură a căsca,
obosiţi. îşi frecau ochii cu degetele, învârtindu-se. R ada stinse lăm pile,
lăsând num ai una. Isabell îşi sărută copiii şi fetele se întoarseră în patul
m are şi cald. M arie se strecură alături de Isabell şi aceasta stinse lampa.
Peste Istanbul se aştem ea noaptea, grea perdea întunecată, fără lună, as­
cunsă sub m ulţim e de nori. A dorm iră, înainte să m ai apuce să poves­
tească ceva.

N u departe de casa lui M ihai Avram, în cam erele de taină ale

E lenei, aceasta se ruga. Stinse singura lum ânare care ardea, lăsând
num ai cele două lămpi de pe m asă. B ătaia în uşă nu o surprinse.
- Intră, Konstantin!
- Stăpână, i-am închis la locul lor!
- Foarte bine ai făcut. M om entul este aproape...
- C um aşa?
- D e dim ineaţă, vreau să chem i omul din port iar. Să ne spună cum
a trecut noaptea peste corăbiile lor...
- D ouă sunt, stăpână. D ouă corăbii. U na creştină şi una arabă. Peri­
col poate însem na pentru noi, au m ulţi oameni la bord, pot avea arm e
puternice, cu toate că sunt ascunse. Fem eia aceea e un diavol!
- N u vreau să distrugi corăbiile încă. Tatăl m eu este acolo...
- C e vei face?
- V oi face ceea ce trebuia să fac cu mult tim p în urm ă. A cum însă
a vrut destinul să mă ajute. C ând am aflat că erau doi copii, doi băieţi...
- T r e i!
- C el m ic nu contează acum . O va durea enorm , aşa cum trebuie!
- Planul a fost perfect, m urm ură K onstantin. D ar m ă tem de Avram !
- M ihai e un laş, exclam ă ea, strângând pumnul. A şa cum era şi tatăl
lui. M argot e singura cu curaj şi îndrăzneală în fam ilia aceea, de asta va
fi aşa de plăcut să o distrug, să o om or, după ce o voi face să sufere...
- Pe care-1 ucidem prim ul?
- Tu ce zici?
- A rabul este copilul ei bastard. Primul născut. C elălalt este os no­
bil. C are ne-ar aduce mai m ult câştig?
Elena răm ase în tăcere un tim p. A poi făcu un sem n cu mâna.
- N u-m i pasă. Nu cred că avem vreun beneficiu omorându-1 pe unul
sau pe altul. D ar mâine devrem e mergi în port şi laşi un bilet la căpita­
nul vasului. A cest b ile t!
- Pentru cine-i? întrebă Konstantin, care nu reuşi să descifreze scrisul.
- Pentru doam na de Clerm ont, răspunse ea. Aşa voi şti că va veni la
locul de întâlnire, la m om entul stabilit...
 - îl voi duce. Şi apoi?
- A poi ne vom întâlni în port.
- V oi chem a oamenii.
- Cheam ă-i să păzească casa. M argot nu va îndrăzni să m ă atingă, atât
timp cât preţioşii ei fii sunt în m âna mea. II voi lua cu m ine pe Ared.
- D e ce arabul?
- Pentru că blestem atul de Spiros vrea să joace şah cu N icky şi nu
pot să fac nim ic. N u-m i place această apropiere...
- B ătrânul nu bănuieşte nim ic!
- C rezi?
- D acă francezul ar fi deschis gura, Spiros ar fi zis ceva. D ar nu e
aşa. El se poartă la fel ca totdeauna...
- A şa e. C e prost!
- Te iubeşte, stăpână!
- A şa e. A m ştiut ce să-i spun, ce să fac. Pleacă acum, vreau să
dorm, m âine voi avea o zi lungă şi grea şi trebuie să fiu puternică!
- Eşti m ereu, doam na mea!
îi făcu o plecăciune şi se retrase. Coborî jo s, în încăperea în care
dormea şi stinse lampa. A lături, N icky se ridică de pe salteausa şi privi
cerul. întuneric de nepătruns. Părea viaţa lui, în ultim ul timp. Şi
mâine... privi spre Ared. Fratele lui dorm ea adânc, pe o parte. Spatele
lui era plin de răni care nu se vindecaseră pe deplin. Şi ştia că încă mai
dureau. Şi nu se plângea niciodată.
- De data asta, soarta noastră se va schim ba, prom ise el, strângând
pumnii.

9.

S ub ochii m iraţi ai tânărulului francez, m ândrie de m ătăsuri căra­

te din îndepărtatul O rient prinseră a luneca spre altar. D egeaba
ochiul lui căuta să descopere chipul ascuns de voal sau piciorul acope­
rit de greu brocart. N um ai două m âini strângeau un lanţ greu de argint,
de capătul căruia spânzura o cruce simplă.
Spiros prinse de cot fata şi o îm pinse uşurel spre bărbatul nem işcat
şi palid. Preotul zâmbi călduros şi deschise E vanghelia prinsă în coperţi
de aur, neînchipuit de bogate. Făcu semnul crucii, m irii făcură la fel şi
glasul lui puternic lovi pereţii sfintei biserici în care se aflau. în spatele
lor, în picioare, era un alt preot, un bărbat rotofei şi vesel, cu surâs în obraz,o
m aică înveşm ântată în negru, cu chipul încruntat şi degetele ca ale unui
schelet. N icky nici nu îndrăzni să întrebe cine era fem eia aceea austeră
şi bătrână ca m unţii. în partea cealaltă a bisericii erau doi băieţi slabi,
ajutoarele preotului, şi un bărbat şi o femeie, pe care Spiros îi pre­
zentase, dar el nu-şi mai aducea am inte num ele lor.
C a prin vis, auzea cuvintele preotului, fără să priceapă ceva. Privea
pierdut altarul din faţa lui. C ând preotul ridică coroana rece şi i-o puse
pe cap, ajutat de bărbatul în vârstă, invitatul lui Spiros, N icky tresări,
fiind traversat de un fior rece. înconjurară m asa în faţa căreia erau şi
m irosul de tăm âie îl îmbătă. A runcă o privire pierdută spre Sofia Kaza-
nikys. F ata părea să fie de piatră, privind înainte, la im aginile pictate pe
altar. Se în trebă cum arată sub m ulţim ea de văluri care o acopereau din
cap până în picioare. Grasă? Slabă? D upă haină, ar fi zic să era cât el
de grea, dar degetele îi erau fine şi lungi.
- M ergeţi în pace! zise preotul, făcând semnul crucii pentru ultima dată.
- G inere!
Spiros îl strânse în braţe pe N icky cu nedisim ulată fericire. Apoi
strânse m âinile fiicei sale.
- P ărinte Stavros...
- D um nezeu să-i aibă în pază!
C u urarea părintelui răsunându-i în urechi, N icky păşi spre uşă cu
soţia lui de braţ. Pentru un m om ent lum ina îl orbi. Soarele puternic al
dim ineţii îl lovi în faţă şi făcu un pas înapoi.
- Tată!
Glasul Sofiei îl făcu să se întoarce spre ea, dar nu reuşi să vadă unde se
uita. Spiros părea să fi dispărui. Bezmetic. Nicky îl găsi în sfârşit, la picioarele
lui. Un om mascat stătea deasupra lui, victorios, cu o bâtă de lemn.
- Fugi!
Sofie se m işca destul de repede, cu toate că hainele păreau s-o inco­
modeze. A lergă spre stradă, în m area de văluri. N icky nu avea decât un
singur gând în minte. Să scape. Ştia că E lena realizase să soţul ei o în ­
şela şi se grăbise să-i ajungă. Fem eie vicleană, nu atacase pe faţă, îşi fo­
losise oam enii, ascunşi sub m ăşti negre.
- N ic k y !
O trăsură aproape se lovi de ei. Şi prin portiera deschisă tânărul îl
găsi pe tatăl său. A plecat în faţă, R obert o apucă pe Sofie, pe care proas­
pătul ei soţ o îm pinse înainte şi o trase înăuntru. N icky sări dintr-o m iş­
care alături de tatăl său, care trânti portiera şi plecară în goana cailor,
lovind o m ică tarabă în care se vindeau fructe, ajungând după ei protes­
tele şi strigătele proprietarului.
- T a tă !
Robert îşi strânse în braţe băiatul, descoperindu-1 m ai slab, mai tras la
faţă şi m ai matur. N u mai era copilul care fusese la Paris. II privi în ochi.
- Eşti bine?
- D a, sunt. Sofie, stai locului...
- D a r ... cine-i?
- Soţia mea!
Soţia lui se trase în colţul opus al trăsurii. Privea de după voal pe cei
doi, fără să înţeleagă m are lucru. Şi totuşi, nu părea înspăim ântată. Nu
plângea. A ştepta.
- U nde m ergem ?
- L a M ihai, răspunse R obert, aruncând o privire afară.
- Şi m am a?
- V a fi acolo, răspunse Robert.
E ra ceea ce îşi dorea, cu toate că inim a îi bătea repede, din pricina
ei. M argot plecase cu Santos, singuri, spre port. O m ul pe care-1 plătea
M ihai, un cerşetor slab şi fără o m ână, trimisese vorbă pe un puşti nespălat
că grecul plecase la biserică cu un tânăr care sem ăna cu descrierea lui
N icky. Im ediat, Robert sărise în trăsură şi luase cu el o m ână de oam eni
de pe corabia lui Santos. A ceştia se ascunseseră printre cerşetorii de la
intrarea în biserică. R obert încercase să intre, dar văzuse bine că uşile
erau închise, ferecate bine, pentru a opri pe oricine încerca să intre. A şa
că nu-i m ai răm ăsese decât să aştepte, nerăbdător, în trăsură, privind
orice m işcare.
N u departe de ei, M argot se plim ba dintr-o parte-n alta pe chei. în ­
tr-un loc retras, A hm ed şi ea aşteptau veşti. A rabul se aşezase pe un
butoi vechi, sperând să nu se rupă sub greutatea lui şi privea liniştit.
Privind la el, M argot clătină din cap.
- C um poţi să fii aşa calm ?
El o privi cu o licărire de am uzam ent în ochii.
- E u nu m ai pot sta locului. A ş prefera să fie o luptă...
- N u e, nu?
- M ereu eşti aşa blestem at de calm. C apul tău pare să se rupă de
inim ă...
- Inim a ştie că nu are ce face. A şa că aştept.
- A şteptăm de mai bine de o oră...
- E lena e aici!
 - U nde crezi că se putea ascunde?
- O rice loc e bun pentru ea. V ine cineva...
De după o clădire joasă apăru un bărbat. în spatele lui mergea clătinat
un altul. O pelerină mare, neagră, îl ascundea pe acesta din urmă. Merseră
spre ei. La mai puţin de trei metri primul se opri. Al doilea îl ajunse şi
ridică capul. Sub pălăria din cale-afară de elegantă se ascundea un cap de
femeie pe care M argot îl cunoştea destul de bine. Elena o privea dis­
preţuitoare, cu un surâs ironic în colţul gurii şi ochii reci ca gheaţa.
- A i ajuns...
- V ezi bine. U nde sunt copiii m ei?
- Francezul şi bastardul tău, zise ea, punând accent pe aceste ultime
cuvinte, sunt în m âna mea. Ai adus ce am cerut?
-D a !
- De unde ştiu că este tatăl m eu?
- A u trecut destui ani, este un schelet acum, răspunse M argot, păs-
trându-şi calm ul. D ar are bijuteriile, lanţul de aur cu cruce, un safir la
degeteul m ic, un ceas stricat de aur. Şi cuţitul cu plăsele de argint şi p ie­
tre preţioase...
- C e pietre?
- Rubine!
- Exact. U nde-i?
- L -aş fi adus aici, acum ? întrebă femeia. E la loc sigur. Păzit de o a­
menii mei. O m işcare greşită şi îl găseşti pe fundul m ării...
- N u eşti în m ăsură să pui condiţii!
- N u, nu sunt. Şi sunt darnică azi...
- A şa? întrebă A hm ed, cu un zâmbet.
- A hm ed el Selim, în persoană.
- Ai zis să aduc un însoţitor...
- C redeam că vei veni cu soţul tău!
- C ontează pe cine am adus? se răsti M argot, nervoasă.
- N u, nu contează. A cum priveşte acolo...
M argot se uită în direcţia indicată de ea. O trăsură era trasă la vreo
zece m etri de ei. Cineva ridică o perdea neagră care acoperea portiera
şi ferestrele şi M argot văzu chipul lui Ared.
- Poţi să te apropii...
M argot alergă spre trăsură, fără să-i pese de pericol. Ahmed rămase
nemişcat, sub privirea tăioasă a lui Konstantin, care scosese sabia din teacă.
- Ared!
- M am ă...
 M âinile lui legate le atinseră pe ale sale.
- Eşti bine?
Elena o îm pinse pe M argot la o parte.
- E întreg, nu vezi?
Un pistol atinse fruntea tânărului. Elena intră în trăsură şi K onstan­
tin sări alături de vizitiu. M âna înm ănuşată a fem eii m ângâie obrazul lui
Ared. îşi scoase mănuşa.
- îl iubeşti, nu?
U nghiile sale lăsară urm e adânci pe obrazul lui, ajungând până pe
gât. E lena zâm bi, privind sângele şi chipul lui A red, cu ochii strânşi de
durere, d ar fără să se m işte sau să scoată un cuvânt.
- V ei prim i veste de la m ine, ducesă, despre locul unde-mi vei da
trupul tatălui meu. Şi să-m i spui ce fiu vrei să-ţi dau în schimb...
- Blestem ato!
- M argot, odată, cu m ult tim p în urm ă, tu erai dom niţa în faţa căreia
privirile se plecau şi spatele se îndoia. A cum totul s-a schimbat, eu sunt
doam na în faţa căreia te vei târî. L a picioarele m ele vei im plora pentru
viaţa lor...
- A sta vrei? strigă M argot, lăsându-se în genunchi. Te implor... ia­
rnă pe m ine în locul lor...
- N iciodată. Alege, dom niţă, zise ea dispreţuitor. A lege bine pe ca­
re-1 vrei, pe cel legitim sau bastardul. D ă-i bice, Konstantin!
M argot văzu cum trăsura se îndepărtează şi auzi râsul Elenei.
- O ucid cu m âinile mele!
- V a trebui să faci asta, zise profetic A hm ed, ridicând-o în picioare.
A du-ţi am inte că sunt vii...
- Şi N icky? Oare e bine?
- T rebuie să fie, nebuna asta nu şi-ar perm ite să-i ucidă, pentru că
vrea să te vadă suferind.
- D ar să aleg? strigă ea. C um să aleg?
- N u aici, ducesă, nu aici. Să m ergem la fratele tău, trebuie să facem
un plan...
- Voi arde casa aceea de vipere, prom ise ea, strângând pum nii, cu
toate că trem ura din tot corpul de durere şi de frică.
în că m ai trem ura când păşi în salonul lui M ihai.
- M amă!
V ocea aceea ar fi recunoscut-o dintr-o mie. Se repezi spre N icky, a-
runcându-se în braţele lui. N u m ai era un copil să-l ridice în braţe, m o­
tiv pentru care fiul ei o ridică, sărutând-o pe obraz, plin de afecţiune.
 - L-ai salvat...
- Ţi-am promis, nu? şopti Robert, sărutându-şi soţia cu dragoste. Şi ea?
- Elena era cu Ared. Fratele tău e bine? Părea bolnav...
- A fost biciuit, şopti N icky, fără să-şi lase fratele m ai m ic şi sora
să audă. D ar este viu... mamă, E lena te vrea pe tine.
- Ştiu. D ar vrea mai m ult corpul lui Săndulache.
- T ata a zis că-i aici, pe corabie. C ând i-1 vei da?
- V om aştepta veste de la ea, zise A hm ed, bătându-1 pe um ăr pe N i­
cky. Băiete, îm i pare bine să te v ăd ­
işi strânseră mâinile.
- C um facem să-l scoatem pe A red de acolo?
- A vem tim p, zise M argot. C ine e fata asta?
Sofia stătea retrasă într-o colţ, pe un scaun, departe de toţi.
- M am ă, ea este Sofia K azanikys, soţia mea!
- A cui?
Isabell apăruse la jum ătatea scărilor. îm brăcată într-o rochie de ca­
să înflorată, foarte fină, părea mai atrăgătoare ca niciodată. Părul ridi­
cat sus o făcea elegantă, nobilă şi m ândră. Păşi dem n până jos.
- Nicky!
îm brăţişarea ei răm ase fără răspuns.
- Eşti bine, văd, zise ea retrăgându-se repede, de parcă corpul lui ar
fi ars-o.
- Sunt.
- Te-ai căsătorit? întrebă ea, întorcându-i spatele, pentru a o studia
pe soţia lui, ascunsă sub hainele ei. C u grăm ada asta de m aterial?
- Is a b e ll!
M arie se răsti la ea, pe u n ton foarte dur, care o făcu şi mai nervoasă
decât era.
- Ridică-te, doam nă de C lerm ont!
Sofia se ridică, dar num ai pentru că Isabell o ridică spre ea, apucân-
d-o de braţ.
- Las-o în pace, Isabell, zise am eninţător Nicky.
Un surâs care-i dădu fiori lui M ihai apăru pe chipul lui Isabell. Fata
sm ulse cu o m işcare voalul care acoperea chipul fetei. Sub el apăru chi­
pul rotund şi tem ător al unei fete speriate. O chii ei căprui priveau de la
unul la altul, fără să ştie ce făcea aici şi cine erau acele persoane care
strigau unii la alţii. Franceza p e care o ştia nu-i ajungea pentru a desluşi
cuvintele încâlcite pe care le strigau.
- Ce... eu... şopti ea, c u un glas subţirel, dar foarte plăcut.
 - N u se întâm plă nim ic, spuse N icky luând-o de mână, atent. M ihai,
pot să te rog să-i dai o cam eră S ofiei? Este obosită...
- Dar... începu fata, apucându-1 de braţ. V reau să ştiu...
- Voi veni eu im ediat, prom ise el.
Ibrahim alergă pe scări, la etaj. M ihai o luă pe urm a lui, cu Sofie la
braţ. Fata tot încerca să privească în urm ă, aproape îm piedicându-se de
hainele lungi şi largi. N icky aşteptă să dispară pe una din uşile de sus.
- C um îndrăzneşti? se răsti el.
- îndrăznesc. V orbesc aşa cum vreau eu. Fac ceea ce vreau eu. Iar
casa asta nu este a ta!
- O fi a ta? întrebă el, tăios.
- Term inaţi cu cearta, se am estecă Robert.
- N u... M erită un răspuns. C asa asta este a m ea pentru că M ihai a
dorit asta. C e crezi? C ă dacă ai sosit aici ai dreptul să-m i dai ordine?
Să-mi ceri să fac ceea ce vrei tu? A trecut destul tim p şi eu m -am schim ­
bat, nu mai ascult poruncile nim ănui. Şi nici şantajul...
- Fată fără minte, cine crezi că eşti? se răsti A hm ed.
- Sunt propria m ea stăpână. Şi o posibilă văduvă!
Palm a lui M argot o lovi cu atâta putere încât o aruncă la păm ânt.
D ar fata se ridică vijelios. N u lovi înapoi, nu acum.
- C um îndrăzneşti să doreşti m oartea fiului m eu?
- A red este ca şi m ort, zise ea peste umăr. Voi l-aţi ucis...
- Eşti nebună, zise plin de dispreţ N icky. Şi ai devenit o târfă...
M ulte perechi de ochi se m ăriră la aceste cuvinte. Isabell deveni p a­
lidă ca o moartă.
- Ai tras cu urechea sau fratele tău ţi-a şoptit ce a auzit?
- A red a fost bătut din vina ta!
- C âte lovituri au fost?
- M ulte!
- M ai m ulte de unsprezece? se interesă ea, aşezându-se pe sofa.
- D estule pentru a-i um ple spatele de răni, zise printre dinţi Nicky.
D ar a auzit totul şi-l cred. îl cred pe fratele meu...
- D um nezeule, ce sentim ente alese în inim a ta, dom nule de C ler­
mont! îl strâm bă ea, aşa cum făcea când erau copii.
- N eagă că eşti am anta lui A lexei Krilov! strigă el în gura mare.
- Ce ai spus? sări A hm ed. T u, fată nebună, cum ai îndrăznit să te a-
runci în braţele altuia, fiind soţia lui A red?
 - N u m ă consider soţia lui A red, dom nule el Selim . Şi nu sunt a-
m anta lui A lexei Krilov, zise ea lim pede, fără a se arăta afectată de cu ­
vintele lor dispreţuitoare.
- Destul!
Vocea lui Mihai îi opri pe toţi. Acesta ajunse jos şi trecu în faţa lui Nicky.
- A ceastă casă este a mea, domnilor, le aminti el sec. Şi doam na este
oaspetele m eu, motiv pentru care nu voi accepta să o jig n iţi în vreun fel.
Sau preferi să reglăm conturile într-un duel, băiete?
N icky ridică mâna pentru a-1 tempera, dar cel care interveni fu Robert.
- M ihai, sunt sigur că nu este cazul pentru un duel, mai ales acum.
N icky nu va mai spune nim ic...
- Foarte bine. Isabell este protejata m ea în Istanbul.
- A sta e lim pede, zise rece M argot. M am a ta, totuşi, o num ea altfel!
- îm i aduc am inte foarte bine ce spunea m am a, M argot. Şi ştiu ce
spun eu. Parcă aveaţi ceva m ai im portant de discutat...
- A veam , zise Ahm ed. M ihai, ce propui?
- C e propun? repetă el, luând loc lângă Isabell. Un schim b, cred.
- T u ştii locurile, zise R obert. U nde crezi că ne va chem a Elena?
- N u acasă, zic eu. A re m ai m ulte case în oraş. C âteva în afara lui.
O m oşie în M oldova.
- M ulte locuri. Nu poate supraveghea totul...
M ihai se întoarse spre Isabell.
- Isabell?! Tu ai fost la ea...
Fata zâm bi larg şi se ridică. C lătină din cap, de parcă ar fi râs la o
glumă, fără să deschidă gura.
- Vreţi inform aţii?
- T rebuie să fi auzit ceva.
- N icky, tu ai fost acolo, spune-le tu!
- Eu eram un sclav, se m ânie el. Elena nu-mi făcea confidenţe...
- N u am auzit nimic, niciodată.
M ihai deschise gura să întrebe ceva, dar Ibrahim apăru din nou. V e­
nea dinspre intrare, cu un răvaş în mână.
- Da, Ibrahim?!
- Sluga prinţului Krilov este la uşă, aduce grabnic m esaj de la stă­
pânul său...
O chii fetei se schim bară, dintr-o privire ironică în una interesată.
- T rim ite asta!
M âna servitorului întinse hârtia făcută sul şi sigilată. Isabell o luă şi
o deschise cu grabă.
 - Spune-i că da, Ibrahim . Şi trimite-1 pe A ziz la m ine, grabnic!
A cesta se retrase, cu plecăciune. Şi dispăru dincolo de uşile largi pe
care le în chise în urmă.
- Pleci?
- De îndată.
- U nde?
- Se pare că o oarecare doam nă Elena este foarte încântată să-mi o-
fere adăpost pentru câteva zile...
- Ce to t spui?
- Prinţul K rilov a cerut E lenei să m ă prim ească un tim p în casa sa!
- N u pleci din casa asta, Isabell!
- U nchiule!
- De ce? D acă nu vrei să stai aici, iei copiii şi te m uţi pe corabie...
- Nu pot!
- De ce?
- Pentru că...
Se opri, m inciuna arzându-i buzele.
- îl iubesc pe A lexei şi plec cu el în Rusia!
A hm ed îl îm pinse pe M ihai din calea lui şi o apucă de mână. O scu­
tură cu putere.
- Ce dracu crezi că faci?
- E viaţa mea! ţipă ea cu durere.
- Eşti fina m ea şi eu te voi învăţa ce înseam nă să respecţi casa mea.
Nu eşti una din târfele din port! zise M argot.
Palm a ei îi făcu pe toţi să înceteze să mai respire. Şi ura din ochii ei
crescu ca un vulcan, aruncând raze aprinse prin toată casa.
- Pentru num ele lui D um nezeu! şopti M arie.
- Pleacă de aici şi nu mai eşti nimic. Vei m uri pentru noi.
- Plec, răspunse ea sfidător, aşa cum num ai ea putea fi. Şi nu-m i
pasă!
- Nu iei copiii, zise A hm ed, dur.
Ea evită să se uite spre el şi se făcu că nu-1 aude.
- Spiros K azanikys a m urit de dim ineaţă, anunţă ea, întorcându-se
spre scări.
- D ar era viu...
- U nul din tâlhari l-a înjungiat în inimă. O singură lovitură!
- Ea a fost. Sau Konstantin!
Isabell urcă scările cu pas sigur şi fără să privească în urmă. Nimeni
nu veni în urm a sa. D ar ea nu stătu să plângă, cu toate că inim a i se iz
bea în p iept cu durere. C eru R adei haine cernite, potrivite pentru o casă
în doliu, îşi strânse părul la spate şi evită bijuteriile, lăsându-şi num ai
un inel sim plu şi cercei vechi. îşi prinse părul sub văluri negre şi-n ju ­
m ătate de oră păşea afară din cam eră, cu pas apăsat şi privirea rece.
A ziz pregătise, la ordinele stăpânei, trăsura.
- Pleci? întrebă M ihai, văzând-o coborând.
- Ştii de ce o fac şi sper să fie ultim a dată.
- M argot e furioasă şi ceilalţi negri de supărare.
- A tât de norm al pentru ea! oftă ea, clătinând din cap. D ar va în ţe­
lege, m ai târziu...
- Ei sunt orbi, draga m ea, şopti M ihai. Şi chiar dacă nu-m i spui, ştiu
pentru cine faci toate astea, pentru cine te lupţi.
Isabell îl îm brăţişa strâns, lăsându-şi capul pe um ărul lui puternic. îi
dădea căldură şi înţelegere. N u punea întrebări şi nu o certa. M âna lui
îi m ângâia spatele, eliberând tensiunea care îi înţepa corpul îngheţat.
- T rim ite vorbă lui Fatih, o să vreau să-l văd m âine noapte!
- C um vrei. Ai grijă m are cu Elena, s-ar putea să înceapă să bănu­
iască...
- V oi sta aproape de A lexei, nu va îndrăzni să lovească...
- N u fi aşa sigură!
Isabell se desprinse de el şi plecă, lăsând în urm a ei un gol ciudat.
M ihai se aşeză pe sofa, rezem ându-şi capul în mâini.
- V a sta m ult la ea?
- M argot, m -ai speriat!
- Iartă-m ă, nu am vrut.
- Isabell se întoarce în scurt timp. U nde-s ceilalţi?
- A hm ed şi M arie sunt sus, cu copiii. R obert a plecat cu Gabriel d u ­
pă Fill în port şi N icky e cu soţia lui...
- B iata fată!
- D a, m oartea tatălui în ziua nunţii. G rea încercare este în faţa ei...
- Şi tu? M argot, ochii tăi sunt din cale-afară de trişti, plini de durere.
Să fie num ai Ared de vină?
- D e când eşti aşa fin observator? râse ea trist.
- E un dar pe care m ereu l-am avut. Ştiu ce poartă oam enii în inim ă.
- A şa cum ai ştiut ce zace în inim a finei m ele când ai băgat-o în p a­
tul tău?
- N u-i drept asta, protestă el, ridicând m âna. N u tu poţi arunca p ri­
m a piatră. Şi Isabell e nevinovată în istoria asta!
- A şa să fie? în treb ă ea, ciudat de calm.
 - Eşti pregătită să asculţi?
- N u e nim ic de ascultat, zise ea răspicat. C lare sunt toate dinaintea
mea. T e culci cu ea. Şi A lexei?
- Rusul nu a atins-o!
- Jură asta, Mihai!
- Jur. A lexei e un bărbat de onoare şi dragostea lui, spre durerea
mea, este sinceră şi puternică. D ar va însem na sfârşitul lui!
- C um aşa?
- N u v a pleca cu el şi tare m ă tem că asta va atrage m oartea rusu­
lui. D e zile stau şi aştept o provocare la duel, lucru care nu m ă sperie,
dar care v a frânge inim a m ultor persoane.
- E gelos pe tine?
- G elos e puţin lucru, zise el cu sinceritate. Inim a îi e roasă de dure­
re. A şa că am făcut ce am putut...
- Ce tot spui?
- Lum ea puţin ştie ce se ascunde între pereţii casei mele, slugile au
poruncă să nu deschidă gura şi nu o fac. A şa că numai eu am rămas cel
care putea îm prăştia veşti... şi am făcut-o. Din casa unei doam ne din Pera,
al cărui num e nu-1 voi spune, am ieşit la oră târzie, dar atent să fiu văzut.
Şi aşa a fost. Prinţul mi-a strâns m âna a doua zi şi mi-a vorbit de bine.
- Pentru ea?
- N um ai pentru aceea cu ochii adânci ca m area, care m ă fac să
trem ur ca un copil, m ărturisi el, cu ochii scânteind de dragoste. A ş face
orice...
- A i ucide?
- F ără zăbavă. Azi. A cum . Şi poate va trebuie s-o fac!
- Pune m âna pe fiii m ei şi te ucid, M ihai, uitând că-m i eşti frate.
- F iii tăi? N u de ei m ă tem eu, dragă M argot, adversarul m eu e m ult
mai im portant şi mai sus pus.
- P rinţul?
- A lexei Krilov. Un num e pe care am ajuns să-l urăsc, cu toate că
înainte-1 respectam . E un bărbat de onoare, plăcut la chip şi la înfăţişa­
re, deschis la m inte şi de sânge nobil. Şi totuşi, de fiecare dată când îl
văd mi se trezesc cele mai teribile sentimente, cele m ai rele porniri.
Pentru asta închid ochii, respir adânc şi m ă uit în altă parte, sperând că
aşa voi uita.
- Şi ea? E a te iubeşte?
- Da, m ă iubeşte.
- D ar îl iubeşte pe el, pe A lexei?
 - A cum , nu mai ştiu, oftă el, abătut. D ar m -a iubit de mine, numai
pe m ine. C ând am scos-o din M oldova, plictisită, tristă şi cu ochii
plânşi, departe de casă şi plină de dor, s-a aruncat în braţele mele, recu­
noscătoare. Şi am refuzat-o. I-am dat totul, am adus-o aici, i-am arătat
viaţa de aici şi am aşteptat. O voi aştepta m ereu, dacă asta îm i va cere!
- Eşti ciudat, M ihai!
- C rezi?
- Şi trebuie să recunosc că te cunosc prea puţin. îm i pare rău pen­
tru asta!
El zâm bi larg şi îi strânse degetele.
- Şi m ie, draga m ea soră. A cum , după atâţia ani...
U n strigăt plin de durere îl întrerupse. R idicară ochii spre etaj. S tri­
gătul venise din cam era pe care A vram o pusese la dispoziţie proaspăt
căsătoriţilor. N icky abia reuşi să o oprească pe soţia lui, înainte ca a-
ceasta să se repeadă pe uşă afară.
- A scultă, Sofia!
- D ă-m i drum ul, răcni ea, roşie în obraji de efort.
N icky o ridică cu greu în braţe şi o aruncă pe pat.
- Stai locului şi ascultă-m ă, strigă şi el.
- Poţi să m ă loveşti, nu-m i pasă!
- N u te lovesc, prom ise el, cu m âna în dreptul inimii.
- A tunci dă-te la o parte şi lasă-m ă să merg la tatăl meu. Vreau să-l
văd pentru ultim a dată, zise ea, cu ochii plini de lacrim i.
A vea o faţă încântătoare, plină şi încadrată de un păr des şi castaniu.
Era tunsă destul de scurt, dar era o femeie foarte frumoasă, cu trăsături
regulate. Scăpase de o parte din hainele ei, dar mai avea câteva rânduri
de fuste largi în jurul taliei destul de mici. Era m ititică şi fragilă, îşi dădu
seama el. D ar puternică. C um altfel ar fi putut căra atâtea haine pe ea?
- D acă s-ar putea, eu personal te-aş duce. D ar nu se poate, fetiţo!
N icky se aşeză alături de ea.
- E lena e foarte periculoasă şi ar putea să te atace în vreun fel, îi ex ­
plică el. Sofie, noi credem că ea l-a ucis pe tatăl tău...
- N u-i adevărat! se răsti ea.
- C ând am plecat din faţa bisericii...
- C ând m-aţi răpit. Tatăl tău...
- Cum vrei tu. Atunci el era viu. Omul meu i-a dat o lovitură în cap care
l-a lăsat inconştient pentru un timp. Când a venit trăsura Elenei, era viu!
- D umnezeule!
 Se aruncă între perne, plângând. T rem ura din tot corpul şi lui Nicky
i se făcu m ilă de acea copilă nevinovată, care avusese parte de m ultă su­
ferinţă în aşa scurt timp.
- D orm i un timp!
- A cum eşti soţul meu... şopti ea, privindu-1 printre lacrim i. Vei
veni la m ine în seara asta?
- A sta vrei să m ă întrebi? C redeam că va fi altceva... poate m otivul
care l-a avut tatăl tău de a ne căsători...
- Ştiu m otivul!
-D a ?
- Da. E şti un nobil în ţara ta. Şi tata, D um nezeu să-l odihnească, a
vrut să m ă apere de Elena. Tata avea încredere în mine...
-V ăd !
- N u m i-ai răspuns la întrebare! îi am inti ea.
- Sofie, voi veni să te văd, num ai atât. Nu te preocupa, nu te voi
atinge...
-N u ? !
F ata îl privi atentă şi N icky nu ştiu dacă era bucurie sau dezam ăgire
expresia întipărită pe chipul ei ud de lacrimi.
- V orbim când m ă întorc. V rei ceva de m âncare sau de băut?
- N u, nu acum...
- T e las atunci!
T andru, tânărul se aplecă peste ea şi fata răm ase nem işcată. îi atinse
fruntea cu buzele şi o auzi suspinând. O chii ei erau închişi.
Când îi deschise, el era plecat şi uşa se închidea în urm a sa.

10.

n ungherele casei lui Spiros K azanikys dom nea m oartea. Corpul

I bărbatului, îm brăcat în straie scum pe, se odihnea între patru scân­
duri. Preoţii se rugau în tăcere. D oi la num ăr, cântau deodată, apoi lăsau
liniştea să acopere casa. D in nou începeau, în greceşte. în încăpere era
fum des de lum ânări, ferestrele erau bine închise şi lum ea puţină. Elena
ieşi o clipă, alături de prinţul K rilov, care oferea alinare. A lături de ei
mai erau alte trei fem ei, care-1 plângeau încet pe Spiros, şi un bărbat b ă­
trân într-un colţ.
- Isabell, ai venit, exclam ă uluită Elena, răm ânând fără suflare.
- A m venit pentru a vă aduce condoleanţe şi a vă ruga ceva...
 -C e?
Elena purta haine negre ca şi inim a ei, strângând în m ână o batistă
brodată. N u plângea, dar avea ochii roşii şi Isabell bănuia că nu era toc­
m ai durerea care-i înroşise.
- în casa lui M ihai A vram au sosit m ulte persoane şi am auzit că
pun la cale ceva îngrozitor contra ta. M -am speriat îngrozitor şi a tre­
b u it să m int pentru a putea pleca fără să fiu suspectată că vin aici.
- A ţi auzit ce plan pun la cale?
- Nu. C ând m -au văzut, au am uţit toţi. M ai ales fem eia aceea cu o-
chii verzi, M argot. Şi fiul ei a apărut acolo şi spune grozăvii despre
dom nia ta. E cu soţia!
- Soţia?!
- D a, Sofie. O urâţenie m ititică şi înbrăcată în negru. A venit în la­
crim i şi au închis-o într-o cam eră de la etaj, singură. N u pot înţelege ce
se întâm plă...
- Vai, sunt atât de îndurerată, că nu pot vorbi! Prinţe, vedeţi cum sufăr?
- V ăd, doam nă Elena!
- M ă acuză de grozăvii, de teribile fapte. Şi abia a m urit soţul meu,
eu sunt singură, slabă...
- A şa e, zise Alexei, strângându-i atent degetele.
- Şi ei... pe bunul D um nezeu, au răpit-o pe draga de Sofia, o ţin p ri­
zonieră...
- D ar doam na D everaux a spus că-i soţia acelui om...
-M in c iu n ă !
- El zice că s-au căsătorit de dimineaţă, în biserică...
- N u cred aşa ceva, Spiros nu ar fi permis...
C u pum nii strângând batista, alergă spre scări, apoi dispăru la etaj.
A lexei şi Isabell răm aseră privind în urma ei.
- Pare aşa de afectată...
- Da, aşa pare, zise ironic Isabell, dar prinţul nu-şi dădu seama de asta.
- Ai venit, aşadar...
- A m venit pentru a vă da asta, rosti ea răspicat.
- C e - i?
Luă săculeţul de catifea din m âinile ei şi-l deschise. înăuntru erau
bijuteriile pe care el i le făcuse cadou. Cerceii. Un lanţ greu de aur cu
safire şi câteva piese mai puţin valoroase.
- D ar, nu înţeleg...
-N u ?
 - Nu. A ceste daruri vi le-am făcut din inim ă, sunt pentru tine, iubi­
ta mea doam nă Deveraux. N u le vreau înapoi, nu aş putea vreodată...
- Vi le înapoiez pentru că doresc să plec din Istanbul în curând, aşa
ca şi voi, de altfel. Voi pleca cu copiii m ei în Franţa, m ai am ceva rude
îndepărtate...
- D ar nu înţeleg! aproape strigă el, trăgând-o spre grădină.
Ea m erse cu el, departe de fream ătul din casă, care pregătea cele n e­
cesare înm orm ântării stăpânului. Se opriră în m ijlocul grădinii, sub un
copac bătrân.
- A cum spune-m i adevărul...
- C are adevăr?
- M otivul pentru care plecaţi departe de mine, m otivul pentru care
nu aţi acceptat să-m i fiţi soţie!
- A lteţă, este mai bine aşa!
- N u-i adevărat, ştiu că nu e. A fost pentru că nu v-am spus cu cine
m-am întârlit în acea seară?
- N u m ai contează!
El o trase spre o bancă şi o îm pinse uşurel, pentru a o face să se aşeze.
- Este gelozia...
- D estul, vă rog!
- A sta e, nu? întrebă el, cu un zâm bet plăcut. C redeţi că am fost la
o femeie...
- N u vreau să aud! se răsti ea, acoperindu-şi urechile.
- Frum oasa m ea Isabell, nu am fost la o fem eie, nu este nim eni în
inima m ea în afară de tine. C rede-m ă!
- Să vă cred?
El aprobă din cap, luându-i palm ele, pe care depuse mici sărutări.
- A m auzit din sursă sigură că aţi ieşit din casa unei văduve...
- A fost M ihai A vram , nu?
- Ce m ai contează? zise ea cu trem ur în glas. A m venit să vă urez
drum bun...
- D oam nă... Isabell, exclam ă el nebun, nu poţi spune asta!
- Ce aş putea crede?
Rece, refuză să-l privească.
- O să vă spun totul, totul. A m fost acolo, la acea văduvă cu repu­
taţia proastă...
- Destul, pentru numele lui Dumnezeu! îl opri ea, clătinând din cap. Destul!
- Nu, nu, vă voi spune totul. Acolo am mers pentru a întâlni un bărbat!
- Oh, D oam ne!
 - N u, nu e asta! M -am întâlnit cu V izirul A lb M ehm et.
O chii lui Isabell se îngustară, satisfăcuţi. D ar prinţul nu observă
num ic, ţinea capul în păm ânt.
- A cel bărbat care se îm bracă numai în alb? C are poartă cai albi?
- El. Treburile îm părătesei noastre m ă poartă să fac aşa ceva, în
m iez de noapte, pentru a m ă feri de vorbe.
- O h, cum m ă vei putea ierta, A lexei? suspină frum oasa doam nă, lă­
sând m âna să o atingă pe cea a rusului, care zâm bi încântat.
- A cum , răspunde-m i, vei m erge cu m ine?
-D a !
O ridică în braţele sale şi o îm brăţişă, plin de dragoste. îi căută buzele
şi ea nu-1 respinse. V izirul Alb, Said, aceste cuvinte păreau scrise cu
sânge pe inim a ei. îi era m ilă de prinţ, mai ales că-1 îndrăgea mult, fiind
un bărbat de neam ales. îl sărută, ştiind că era ultim a dată când o făcea.
G lasurile preoţilor îi opriră. A lexei aruncă o privire spre casă.
- Poate ar trebui să m ergeţi alături de Elena, poate are nevoie de
ceva... singură fiind...
- M erg. M ă însoţiţi?
- V in im ediat, dar am nevoie de puţin tim p, răspunse ea, ferm ecân-
du-1 din priviri. M i-aţi putea trim ite o fată cu nişte ceai?
- D esigur. O dihneşte-te, frum oasa mea Isabell. V oi fi alături de tine
im ediat!
- A bia aştept!
Isabell nu se m işcă de pe bancă. A şteptă fata care venea cu ceaiul
pe o tavă mare, de argint.
- Stăpână!
- L asă tava pe bancă.
- Dar...
- A scultă, fato, se răsti dur Isabell. A cum , spune-m i, în casa asta es­
te un sclav pe num e A red, nu?
- N u, nu este!
- N u m inţi, fato! N u v o i spune nimănui că m i-ai spus şi poţi câştiga
această pungă plină cu aur. C e zici?
- E un sclav cu numele ăsta, zise ea şoptit, privind în jur. Grea soartă are...
- D u-m ă la el!
- Păcatele mele, stăpână, pentru asta pot fi biciuită sau ucisă! Stă­
pâna Elena...
- N u va şti nim eni. A scultă, vreau num ai să-l văd, nim ic mai mult.
D oar nu-1 pot scoate d in casă în spate, nu?
 - Păi...
Isabell se ridică. O apucă de mână.
- N u te codi, aici ai destul aur să trăieşti trei ani!
-V ăd !
C u m âna lacom ă luă aurul şi-l ascunse în haine. Apoi o luă grăbită
spre o uşă ascunsă de tufişuri bogate, înfrunzite, ce ducea în partea
aceea a casei în care stăteau slugile. Intră ea prim a şi cercetă holul.
Când se dovedi că nu-i pericol de a fi văzută, fem eia m ititică îşi făcu de
treabă la o m asă lipită de perete. Isabell trecu pe lângă ea.
- T ot înainte, şopti fata, arătându-i drumul.
Coti spre stânga şi Isabell văzu câteva uşi ferecate. Fata o deschise
pe una dintre acestea şi se feri.
- Uite-1!
A red era trântit pe saltea, cu faţa în sus. Părea să doarmă.
- Stai de pază la uşă, porunci Isabell.
Intră şi fata închise uşa în urm a sa. Atentă, Isabell se aplecă asupra
lui A red. M ai m ulte răni m ai vechi şi m ai noi îi brăzdau chipul frumos.
Barba de câteva zile bune îi acoperea chipul. Părul îi era lung şi m ur­
dar. H ainele erau o grăm adă de cârpe m urdare şi vechi. C ăm aşa deschi­
să arăta răni pe piept, vânătăi urâte.
R espiră adânc şi se lăsă în genunchi, alături de el.
- D orm i?
A red deschise ochii şi ea îşi acoperi chipul cu vălul negru.
- Cine...
- Sunt aici să te ajut!
-D a ?!
Vorbele lui erau şoapte numai. Când vorbea, chipul i se strâmba dureros.
- T e-au bătut?
- Nu m ai ştiu... şopti el, închizând ochii, obosit.
Isabell se întinse spre găleata cu apă de lângă capul lui. L uă cana de
tablă şi o um plu pe jum ătate cu apa caldă. Scoase o p ungă m ică de piele
şi turnă ju m ătate din conţinutul ei în cană. Cu greu, îi ridică capul.
- Bea, te va ajuta!
îl obligă să bea. A poi rupse o bucată de pânză din juponul ei şi o u-
dă, ştergându-i rănile de pe faţă. R estul prafului alb îl turnă în găleata
cu apă.
- Pleci?
- Da. D orm i acum...
O chii lu i se închiseră im ediat şi Isabell deschise uşa, ieşind afară.
 - C ine-i aduce de m âncare?
- Cei care-1 păzesc...
- U nde-s acum?
- S tăpâna nu i-a văzut în capătul holului? D e obicei stau aici, zise
ea, arătând spre câteva bănci lipite de perete. D ar cum a m urit stăpâ­
nul... ascultă rugăciunile preoţilor!
- A şa deci, m urm ură Isabell. Ia asta!
- C e-i?
- E un praf vindecător. îl pui în m âncarea lui, câte o lingură plină.
- D ar dacă m ă vede cineva?
- Punga asta, zise fata, scoţând altă pungă, te va face să fii atentă.
Ai câştigat deja două. Vei avea m ai mult...
- M ulţum esc, stăpână, m ulţum esc!
- Să plecăm de aici, zise ea, grăbindu-se spre uşă.
R espira greu când ajunse înapoi pe bancă. Picioarele îi trem urau şi
capul îi bubuia de durere. Privi în jurul ei. G rădina casei îi aducea am in­
te de casa lui Ared, cu zidurile sale înalte. A r fi fost im posibil să-l aducă
aici pe A red şi să-l treacă peste gard. Era într-o stare din cale-afară de
proastă. C ine ştie dacă reuşea să stea în picioare...
- E lena s-a retras în cam erele sale şi preoţii au plecat, zise prinţul,
apărând în capătul aleei.
Se aşeză alături de ea.
- Sper că ţi-a fost dor de mine!
- în fiecare clipă, m inţi ea cu seninătate, trăgându-se mai aproape
de el.
A lexei privi în ochii negri, cu înflăcărare. D ar nici unul nu văzu că
de la o fereastră de la etajul casei, doi ochi îngustaţi de ură îi privea. L ă­
să perdeaua grea să cadă şi se aşeză pe sofaua de lânge fereastră.
- C e a făcut la el?
K onstantin rânji.
- I-a dat apă şi i-a spălat rănile. Apoi a plecat. A plătit-o pe fată...
- Pentru ce?
- Să-i dea leacuri. Vrei să o ucid, stăpână?
- N u, nu, las-o. Să-i dea leacurile, vin bine, pentru că ţi-a cam scă­
pat m âna asupra lui...
- Pentru că l-am pierdut pe celălalt!
- Şi asta înţejeg, dar dacă-1 om ori pe ăsta, zise ea dur, tu ai ajunge
pe fundul m ării.
- N iciodată nu voi încălca porunca ta, stăpână!
 - A tunci ia praful ăsta şi pune-1 în ceaiul doam nei D everaux, zise ea
cu un zâm bet malefic.
- C e e?
- C eva care o va înnebuni.
- De ce nu otravă?
- A r fi prea repede, prea uşor şi prea lipsit de satisfacţii. A sta e m ult
mai plăcut, să o vezi suferind...
- Eşti înţeleaptă, stăpână.
- Sunt. Şi ea va plăti pentru acest jo c dublu, pentru trădare. M -a luat
drept proastă şi un tim p i-am căzut în plasă. E trim isa ei!
- C rezi?
- Sigur. C red că sunt rude. Sau se cunosc foarte bine. Poate chiar ea
a fost de vină pentru că N icky a scăpat, profitând de idiotul de Spiros...
- K ir Spiros a pus la cale planul, căsătorindu-şi fiica cu francezul!
- Aşa e. Şi pe el l-am subestim at şi am greşit. D ar acum zace într-un
coşciug şi m âine va fi sub păm ânt, departe de mine. N u mai trebuie
decât să o ucid pe M argot A vram şi voi avea tot ce voi dori!
- A poi?
- A poi voi deveni prinţesă!
- Stăpână!
- Isabell va înnebuni şi va m uri, K rilov va fi pătruns de durere, M ar­
got şi copiii ei vor muri şi pe Sofia o voi face să se sinucidă...
- D e ce? Fata este...
- K onstantin, ea l-a m oştenit pe Spiros, mai ales pentru că este căsă­
torită. M i-a scăpat din m ână, rosti ea, lovind cu pum nul în sofa. Am
pierdut-o, dar o voi avea înapoi şi voî scăpa de ea înainte să plec cu A le­
xei!
- Şi dacă el nu va pleca cu voi?
- C rezi că nu o va face? se răsti ea.
- C um văd eu, o iubeşte pe...
- N im ic nu m ă va opri să plec cu el în Rusia. Pe drum , voi şti să-l
atrag, să-l cuceresc şi voi ajunge acolo soţia lui.Nu am nici o îndoială!
- D acă tu nu ai, atunci nici eu nu m ă îndoiesc, stăpână. M erg să fac
ce m i-ai cerut!
K onstantin plecă, lasându-şi stăpâna făcând planuri. N oi planuri.
Planuri m ai bune.
 1.

P asînălţim
uşor bătu în poarta casei părăsite. O slugă slabă şi m ică de
e privi prin gem uleţ.
- C ine-i?
- Italianul!
T urcul deschise uşa cea m ică şi lăsă persoana să intre. Apoi strecură
capul pentru a cerceta strada. N ici o um bră nu se m işca. Nimic nu se în ­
trezărea în spatele italianului care le călca pragul.
- Pe aici, pe aici...
P ersoana ascunsă sub pelerină se luă după turc, m ergând grabnic. Se
feri de tocul jo s al uşii, plecându-şi spatele, şi intră în cam era largă. L u ­
m ânările aruncau im agini curioase pe pereţii goi. Pernele pe care Fatih
stătea erau singura m obilă care um plea acea încăpere. Şi o tavă cu ceai
şi fructe uscate.
- Ia loc, doam na m ea!
- M are vizir, am venit...
- M esaj era grab n ic.
Isabell, căci ea era, se aşeză pe o pernă în faţa lui Fatih.
- A m auzit zvonuri ciudate...
- A şa? întrebă ea, ştiin d că erau m ult mai m ult decât zvonuri.
- Da. D espre o c o ra b ie care a tras în port... A hm ed el Selim pune
piciorul în capitală. Stă la M ihai, nu?
- întocm ai, zise ea, servindu-se cu ceai. *
- Şi? A venit după t in e ?
- Nu ştiţi m otivul p e n tru care a venit?
Fatih nu găsi n ec esar u n răspuns.
- Fiul lui...
- Soţul tău, adică...
 - Exact, el. E aici, în Istanbul...
- C um aşa?
- Sclav la doam na E lena K azanikys!
V izirul se aplecă în faţă.
- U n m usulm an sclav la un grec?
- U n grec m ort, m ărite vizir!
- M ort, da, am auzit că a m urit, atacat fiind...
- De pum nalul soţiei, ascuţită arm ă, term ină ea.
- D e ea? întrebă el cu stupoare.
- In inim ă.
- Pe A llah, ce femeie...
- Soţul m eu e prins în m âinile ei, gata să fie ucis, din voinţa Elenei.
- A sta vrei de la mine, trandafirul m eu?
-D a .
- Şi ai ceva pentru m ine?
- U n num e...
Surâsul larg lum ină chipul lui Fatih. M âna lui i-o luă pe a fetei.
- V izirul alb. M ehm et.
Fatih deveni palid într-o clipă.
- El? O m ul în care am avut aşa încredere?
- Ce ştiu e că A lexei cu el s-a întâlnit, pe el l-a văzut.
- M ehm et nu ar avea m otiv să-l vadă pe rus. E trădare...
R ăm ase pe gânduri un tim p şi ea nu-1 deranjă.
- A cum , ceea ce doreşti...
- Banii nu-m i mai sunt de trebuinţă acum. Vreau viaţa lui Ared el Selim.
- N u spuneai că nu-1 iubeşti? C ă nu-ţi pasă...
- E tatăl copiilor mei, m ărite vizir. Spune-m i, ce vei face?
- A ş putea vorbi cu doam na în cauză, zise el.
- A tâta tot?
- N u pot intra cu forţa în casa ei, fără...
- Poţi, pentru că unicul m oştenitor al lui Spiros K azanikys este fra­
tele soţului meu, N icky de C lerm ont.
- C um aşa?
- S-a căsătorit cu unica fiică a lui Spiros Kazanikys, în faţa bisericii
ortodoxe. D acă ar avea protecţie...
- V rei să-l ajut să-şi ia casa în posesie?
- A jutorul unui m are v izir ar fi potrivit, zise ea lim pede.
F atih se trase aproape de ea.
- C eri puţin, doamnă.
 - C er ajutor...
Isabell sim ţi că nu mai are aer. Se lăsă în faţă, căzând pe perne.
- Isabell...
- N u văd...
Ochii îi erau împăienjeniţi. V ăl întunecat i se aşezase peste ochii negri,
împiedicând-o să vadă. Faţa lui Fatih, aproape de a sa, părea o umbra.
- C e am ? şopti ea, apucându-se de hainele lui.
- N u ştiu...
îi dădu să bea apă rece şi o întinse pe perne.
- Să chem trăsura să te ducă acasă? Sau poţi m erge pe picioarele
tale?
- N u pot... nu pot...
D ar vederea îi revenea. în să cu ea apăreau mii de im agini care se ro­
teau în jurul ei, im agini care aduceau fiori de team ă în inim ă. Sânge.
V edea sânge pe pereţi, pe uşi. C hipul lui Fatih părea lovit, spart. Se
ridică, depărtându-se de el. Se lipi de perete, acoperindu-şi ochii.
- Ce am ?
- Isabell, vezi?
- Da. C ine te-a lovit, dom nule?
Fatih se uită uluit la ea. A poi se apropie. îi luă chipul între palm e şi
îi privi ochii adânci.
- Ţi-au dat ceva... zise el. A m m ai văzut asta...
- De ce e aşa frig? Spală-te pe faţă, sângele...
Isabell alunecă la picioarele lui şi începu să se târască de parcă ar fi
căutat ceva. R idică pernele şi le aruncă în sus. începu să râdă puternic,
rostogolindu-se pe jos. Apoi aruncă paharele pentru ceai în perete.
-A ii!
- Stăpâne?
- Pregăteşte o trăsură şi du-o acasă la M ihai A vram pe această
femeie!
-D a !
- Şi ai m are grijă, să nu se ştie a cui trăsură e, adăugă el.
Servitorul se retrase şi el o ridică pe fată de jos. E a găsise la propriul
gât o bijuterie m are, un rubin legat în lanţ de aur şi privea prin el, ca un
copil.
- Pot m erge să m ă jo c ? întrebă ea, agăţându-se de el.
- Deîndată!
O trase afară din încăpere, atent să nu o lovească de tocul uşii joase
sau de pereţi. A ii le ieşi înainte.
 - O iau eu, stăpâne.
- M are grijă, să o laşi în m âinile lui Mihai.
- Fără grijă!
Aii o apucă de braţ, cu grijă, aşa cum i se ceruse. O scoase afară prin
poarta m ică şi dincolo de ea dădură peste o trăsură. Pe capră era un vizi­
tiu în negru. A ii o urcă înăuntru şi sări alături de ea. Isabell se mai liniş­
tise, dar ochii ei păreau să vadă lucruri ciudate, nem aivăzute. întindea
m âinile în faţă, de parcă ar fi căutat ceva în aer, ceva ce nu era acolo.
Aii se m inuna văzând-o.
- D oam nă...
Isabell râse şi se trânti pe pernele trăsurii.
- Eşti nebună...
Aii constată asta pe tonul cel mai serios din lume. Clătinând din cap, o
lăsă să facă ce voia, atent la drum. Când traseră în faţa casei lui Mihai, Aii
sări jos. Ridică m âna să bată în poarta mare, închisă, dar nu apucă. Un cuţit
îl lovi năprasnic. îi tăie gâtul ca unui pui şi-l lăsă să alunece la pământ.
- Hei...
V izitiul avu aceeaşi soartă. Şi înainte ca cineva să vadă ceva, cealal­
tă portieră se deschise brusc, Isabell fu trasă afară şi înăuntru fură arun­
caţi cei doi m orţi. Un bărbat luă locul vizitiului şi m ână trăsura neagră
departe de casă. T oate astea înainte ca cineva să vadă ceva, să audă sau
să ştie. L iniştea cea m ai profundă acoperea casa.

2 .
M
ihai ieşi înaintea celor zece ieniceri. în fruntea lor, un bărbat
slab şi îm brăcat în negru îl salută cu plecăciune. Şi intrară îri
salonul de prim ire. Robert si M argot se ridicară în grabă, urm aţi de A h ­
med şi N icky. M arie si Sofia răm aseră la locurile lor, aşteptând.
- H alim este omul de încredere al vizirului Fatih, zise M ihai.
Şeful ienicerilor plecă spatele uşor.
- A vem poruncă să păzim copiii, M ihai.
- C um aşa?
- N u ştii?
-N u !
- O trăsură cu care doam na ta venea spre casă a fost găsită abando­
nată nu departe de aici, cu cei doi oam eni morţi de cuţit.
- Şi ea?
 - Nici urm ă de trandafir, zise Halim misterios, aşa cum numai el putea.
M argot îşi acoperi ochii cu palm ele.
- C e s-a putut întâm pla?
- Stăpânul meu crede că de vină este o grecoaică...
- A şa?
- Şi ştiu cu ce vă luptaţi aici, continuă el, sigur p e sine. Nu-i motiv
de a vă ascunde, am poruncă de a vă da ajutor...
- C e ajutor? Elena a dispărut de pe faţa păm ântului, zise Robert, n e­
gru la chip.
- A sta e adevărat, stăpânul m eu ştie asta.
- Ştie?
- La prim ele ore ale dim ineţii am pus piciorul în casa grecoaicei cu
poruncă de a lăsa casa în m âinile stăpânului de drept, un oarecare C ler­
m ont, soţul Sofiei K azanikys...
Turcul privi spre cele două fete cu chipul descoperit cu adm iraţie fa­
ţă de frum useţea lor. D ar nu o recunoscu pe Sofia.
- C um se face că m arele vizir caută să m ă ajute?
- La asta num ai stăpânul poate răspunde, zise H alim , cu un zâm bet
scurt. Şi trandafirul...
- Isabell? întrebă uluit N icky.
- D oam na D everaux, da.
- H alim , ştii bine ce urm ăreşte Fatih, spune tot ce ştii, pereţii casei
m ele şi urechile care vor auzi nu vor răspândi nim ic...
H alim privi cu neîncredere, dar se hotărî să vorbească.
- Trandafirul a cerut viaţa lui A red el Selim şi dreptul lui Clerm ont
asupra casei lui Kazanikys, îm potriva grecoaicei, soţia lui Spiros. S tă­
pânul a ju ra t să o ajute...
- C um de m arele vizir vrea să o ajute pe nora m ea în astfel de pro­
blem e?
- A hm ed el Selim, nu pot spune mai mult...
- D ar tu poţi, nu-i aşa, M ihai?
- A hm ed...
- E ste vorba de A red, fiul m eu! Şi de ea!
G rea luptă ducea m oldoveanul, cu inim a îndoită faţă de datorie şi de
dragoste. Prinse a năduşi de greutatea alegerii şi de jurăm ântul de tăce­
re. învinse dragostea.
- Isabell l-a ajutat pe vizir cu K rilov şi unele secrete pe care el le a-
vea. A tât voi spune.
 - Deci tot ce am văzut, absolut totul era un jo c ? întrebă Robert. T o ­
nul ei, schim barea, vorbele...
- Farsă, pentru a reuşi planul.
- Şi noi nu eram de încredere?!
- încrederea lui Isabell în ceilalţi este foarte fragilă. D e când Santos
a m urit, îi e frică să se apropie prea m ult de ceilalţi şi mai ales de cei
din trecutul ei. N u a fost uşor pentru ea...
- D um nezeu ştie de ce s-au întâm plat toate. De ce Santos a m urit şi
de ce fam ilia noastră a fost lovită aşa...
- M am ă, ştiu că-i greu, începu N icky, luându-i m âinile.
Cu tact, M ihai îi făcu sem n lui Halim să se retragă îm preună în una
din odăile alăturate. Rămaşi singuri, Nicky îşi trase m am a pe sofa.
- N u ţi-am spus nim ic, pentru a nu te face să suferi mai mult, dar
A red a aflat totul despre tine!
- Ah!
- A trebuit să-i spun, nu am avut încotro.
- D e ce? Trebuia să fi păstrat secretul, până...
- N u ştiam dacă vom scăpa vii şi a trebuit să-i spun. Fratele meu tre­
buia să ştie adevărul, despre tine şi despre tatăl lui..
- Şi? A înţeles?
- M ă tem că nu.
Capul lui M argot căzu înainte, dureros. Lacrim i îi ţâşniră din ochi.
- D e ce sunt aşa pedepsită? D e ce? De ce suferă copiii mei, care nu
au nici o vină?
- Iubito, linişteşte-te, nu e vina ta pentru că E lena e nebună, pentru
că întreaga fam ilie este o adunătură de bolnavi, de sm intiţi.
R obert o îm brăţişa strâns.
- V om trece peste necazuri, victorioşi...
- Da, tata are dreptate, zise N icky. Ared va înţelege pentru că te iu ­
beşte, ştiu asta, şi oriunde e, te iubeşte...

3,
icky era departe de adevăr în acele clipe. A red, aruncat în fun­
dul unei pivniţe întunecate, nu sim ţea că îşi iubeşte m am a în a-
cele clipe. N u vedea mai nim ic, nu ştia unde se află şi ce avea să păţeas­
că. O chii lui refuzau cu înverşunare să vadă, aşa că folosi celelalte sim ­
ţuri pe care le avea. Pipăi în jurul lui pietrele reci pe care fusese arun­
cat cândva în noapte. N u-şi aducea am inte nim ic, cum ajunsese acolo
sau cine-1 adusese.
Se ridică de jo s deodată şi se lovi cu capul de tavan. Ameţit, se lăsă
în genunchi înapoi, respirând adânc. îşi pipăi capul, dar nu găsi nici o
urm ă de sânge, ci num ai un loc dureros. M ulţum i lui A llah pentru capul
tare pe care-1 avea.
- V a trebui să încerc altfel... zise el.
C a un copil, începu să se târască pe jos, pipăind cu m âinile în faţa
sa. Pe jo s era păm ânt tare, bătătorit. Şi al naibii de rece. Oftând, înain-
tă, dar se opri brusc.
- C e . ..
D ădu peste ceva cald. îl atinse cu mâna, încet, fără să ştie ce-i. M âi­
nile sale cercetară ceea ce găsise, un corp, învelit în haine nu prea groa­
s a dar fine. A junse la fată.
-N u !
- C ine eşti?
Corpul acela, pe care-1 crezuse la început aproape mort, fiind aşa
nem işcat şi slab, se trase într-o parte. Se trase departe de el.
- N u mai am bijuteriile, gemu glasul, parcă din fundul pământului. Nu...
A red răm ase nem işcat.
- N u vreau să-ţi fac rău!
N u-i răspunse, dar nici nu se m işcă din loc. A şa că Ared prinse curaj
şi se apropie. Atent, să nu cum va să scoată străinul vreo armă, ascunsă
printre haine.
- N u vreau să te lovesc, sunt prizonier aici...
- N u mai am nim ic, se auzi vocea plânsă de fem eie.
- C ine eşti?
Femeia se trase puţin în spate, dar se opri. Ajunsese să fie lipită de perete.
- Nu...
A red o prinse în braţe, chiar când ea încerca să fugă din calea lui.
- N um ele meu este A red, şopti el la urechea ei, strângând-o în braţe.
îi căută faţa, descoperind barba de câteva zile şi pielea aspră. El o
lăsă să facă ce dorea.
- La tine sunt bijuteriile?
A red îi dădu drum ul, dar ea nu mai fugi din calea lui. Ridică mâna
şi îi căută faţa, pe care o m ângâie uşor. D escoperi trăsături fine, buzele
pline şi părul lung. O trase aproape şi inim a începu să-i bată nebuneşte.
C a un nebun, respiră acel parfum , m ângâie cu buzele gâtul acela şi co ­
borî spre sânii ascunşi în haine de bărbat. A r fi recunoscut corpul acela
dintre o m ie, parfum ul şi buzele pe care le sărutase cu atât de m ult tim p
în urmă.
- Isabell!
Ea se m işcă din braţele lui. T rem ura, îşi dădu el seam a. D ar nu-i dă­
du drum ul. îl îm pinse într-o parte, încercând să scape.
- V reau bijuteriile. Le vreau...
Se prăbuşi la picioarele lui, lovind cu pum nul în păm ânt. O vedea şi
nu reuşea să se m işte. Să o ridice sau să o lase acolo? C eva din el îl fă­
cea să nu se mişte, să o lase să se târască pe jos...
- Isabell, ridică-te de acolo...
- C ine eşti tu?
- Ce prostii spui?
O apucă de braţ, trăgând-o în sus. D ar ea nu reacţionă. N u se mişcă.
A junse în genunchi, alături de ea. Şi lum ina care pătrundea pe o gaură
din perete îi lum ină chipul. Z orile se iveau. Şi A red răm ase fără grai.
Chipul lui Isabell era vânăt, lovit şi ochii ei frum oşi care străluceau sub
mii de diam ante şi coafuri perfecte, erau în fundul capului, roşii. Părea
să nu vadă bine, pentru că privea aiurea. C u părul în juru l feţei, cu
căm aşa ruptă, părea nebună.
- Isabell...
V ocea lui sună moale, parcă cu frică. Se apropie şi o atinse.
- C ine ţi-a făcut asta?
- C e? M i-e foame...
- Iubito, ascultă-m ă, uită-te la mine...
- V reau curm ale şi miere. Şi pâine caldă. îm i place pâinea, ştii? Şi
vin dulce...
începu să râdă. Şi A red îi dădu drum ul din braţele sale. Isabell în ce­
pu să se târască pe jos. Părea să caute ceva. Găsi o piatră m ică şi o şter­
se de hainele ei. A poi o ridică spre raza de soare care le lum ina cât de
cât închisoarea.
- U n smarald...
A red răm ase nem işcat. P ărea îngrozit, uluit.
- L asă prostiile, Isabell!
O luă de braţ, aruncă piatra din m âna ei şi o întoarse spre el.
- N u, nu, sm araldele m ele...
A lergă spre locul unde căzuse piatra, căutând-o înnbunită. Părea să
aibă o criză. A red se lăsă păgubaş, lăsându-se în jos, rezem at de perete.
O privea căutând alte pietre pe care le ascundea prin haine, aruncând
priviri nebune spre el, ca şi cum i-ar fi fost team ă să nu-i fure aşa zise­
le bijuterii de preţ.
C ontinuă aşa m ult tim p, fără să se oprească. A poi se trase într-un
colţ şi începu să adm ire pietrele pe care le găsise şi bucăţile de lem n pu­
tred. Fiecare era valoroasă pentru ea, le ştergea, le privea cu ochi avari.
O lum ină nebună îi juca pe chip.
- H e i!
C ineva trase zăvorul greu de fier şi uşa de lem n m asiv se deschise.
U n chip încadrat de lum ină apăru în dreptul ei.
- M ai trăiţi?
- Stăpână... im ploră A red, dar biciul îi atinse um ărul, făcându-1 să
geam ă.
- G ura, sclavule! Şi ea, unde-i?
K onstantin ridică făclia, lum inând pivniţa.
- A ici era... nebuna!
Râsul Elenei invadă acea groapă mizeră. O privi cu m ândrie şi feri­
cire pe Isabell, care abia dacă ridicase ochii din păm ânt. Părea un ani­
m al speriat şi rănit, retras într-un colţ.
- M -ai trădat, suferă, târfă ce eşti!
- C e ai cu ea? C ine-i?
- C ine? Nu o cunoşti? N u?
A red clătină din cap.
- N enorocitule, m inţi de îngheaţă apele! Nu o recunoşti pe soţia ta?
Elena făcu un pas, fără să se apropie prea mult.
- V om aştepta un tim p aici până preţioasa ta m am ă va veni să te sca­
pe. Şi până atunci vei privi cum soţia ta înnebuneşte puţin câte puţin.
Se trase înapoi şi K onstantin intră cu o găleată de apă şi o pâine ve­
che. O aruncă pe jos, rânjind.
- Profitaţi...
- N u-m i pasă că voi muri, dar las-o pe ea să plece, nu ţi-a făcut nimic!
- M -a minţit, m-a înşelat şi asta se plăteşte scump. Vino, Konstantin!
B ărbatul se aplecă spre Isabell.
- T atăl tău a m urit ca un porc, fără să spună o vorbă...
- Nu!
U rletul lui Isabell răzbi peste râsul grecului, care închise uşa în ur­
m a sa. Paşii lor se depărtară şi A red abia avu tim p să o prindă în braţe
înainte de a leşina. O aşeză pe jo s, se lăsă şi el alături de ea şi o trase în
braţele sale, rezem ându-i capul de piept. îi m ângâie părul, tandru, lă­
sând lacrimile să-i ude obrajii. Ii era îngrozitor de teamă pentru ea, văzând-o
aşa, neajutorată. Prefera să o vadă arogantă, curajoasă, ironică sau
sfidătoare. O ricum , num ai aşa nu.
- A fost num ai vina mea, iubire, şopti el. D in vina m ea ai fugit, ai
plecat departe şi ai ajuns aici.
O strânse năvalnic la piept. Printre lacrim i, sim ţi o m ângâiere.
- Ared!
- Sunt aici...
Ea abia avea putere să deschidă ochii. M âna ei îi şterse lacrimile.
- T a ta ...
- N u te gândi acum , nu acum ..
închise ochii iar, devenind m oale în braţele lui. Şi el o păzi ore în ­
tregi. într-un târziu, somnul îl fură şi pe el. Şi adorm i rezem at cu capul
de perete, visând lucruri m ult m ai bune, minunate.
C ând deschise ochii, Isabell m ai dorm ea încă. A red se ridică uşor să
nu o deranjeze şi se duse spre găleata de apă, însetat. D ar se opri. O rice
o făcuse pe Isabell să se sim tă aşa putea să fie în apă. Poate Elena îi d ă­
duse ceva...
Auzise despre diferite prafuri care făceau oamenii să facă lucruri neb­
uneşti, aşa cum făcea ea. Elena putea să fi pus ceva în apă. O adusese prea
amabilă, de parcă se îngrijora să nu m oară de sete. C eva nu era normal.
Privi spre Isabell. A r fi vrut să o poată întreba. D ar nu era sigur că
avea să-i răspundă.
A fară se auziră paşi. C ineva venea. Ared trecu în partea cealaltă a
uşii, gata să lovească pe cel care intra. U şa se deschise destul de încet şi
în linişte. Şi cineva păşi în sem i-întuneric. înainte să spună ceva, Ared
sări din um bră şi-l apucă de gât, gata-gata să-l sufoce. îl izbi de pământ.
- N u ...
Prinţul A lexei Krilov îl im ploră să-l elibereze. U im it, Ared nu se
mişcă. D esfăcu degetele care-i strângeau gâtul num ai cât să-i perm ită să
deschidă gura, gata să-l am uţească pe vecie. Prinţul putea fi m ână-n
m ână cu Elena, din câte ştia el.
- A m venit să vă ajut...
-Z ă u ?
- Ştiu că Elena a răpit-o pe Isabell şi ştiu că tu nu eşti un sclav. Am arme..!
M âna lui A red ajunse la cuţitul de la brâul rusului. îl luă.
- Ai încredere...
- D e ce ne ajuţi?
- Pentru că o iubesc!
 In ochii rusului se putea citi adevărul. Aşa că nu făcu decât să se fe­
rească într-o parte, cu inima strânsă. Iubirea pentru Isabell îl adusese aici.
- U nde-i?
- A colo!
Rusul se repezi spre ea. încercă să o ridice.
- T r e b u ie să ieşim...
- Da. N u am fost văzut...
- Eşti sigur?
- Da. T rebuie să o duci tu, pentru că num ai eu ştiu drumul. Şi locul
unde-s caii...
A red nu m ai pierdu tim pul. O ridică în braţe pe Isabell şi se luă după
Alexei. încrederea lui în rus creştea încet, însă se m ai tem ea încă să nu
fie vreo capcană. însă nu mai era nimic de pierdut.
U rcară câteva trepte de piatră şi Alexei se opri. Isabell începuse să
se mişte.
- C e ...
- Taci! îi şopti Ared la ureche.
O lăsă din braţe ţinând-o num ai după talie. Ea, însă, m ergea numai
pentru că el o trăgea, fără să ştie ce face.
- Stai!
D incolo de uşă se auzi o voce. Părea să fie un bărbat.
- T reci acolo, şopti Ared, arătându-i rusului o nişă în perete.
O lăsă pe Isabell jos, încă am eţită şi cu privirea tulbure, şi se apropie
cu paşi de felină de uşă. Se lipi de ea, odată cu A lexei.
- C ând deschide, îl ţii... zise Ared.
R ăm aseră nem işcaţi, aşteptând. U şa se deschise şi un bărbat slab
păşi sigur spre scară. Paznicul lor prim i o lovitură în gât înainte de a re­
uşi să m ai deschidă gura. Cuţitul lui A red tăie adânc şi rusul îl îm pinse
în golul scării.
- Liber, zise Ared, ridicând-o pe Isabell.
Se strecură prin uşa pe jum ătate deschisă în urm a lui Alexei. A cesta
coti spre dreapta şi alergă spre o uşă închisă. O deschise şi privi afară.
- C aii sunt dincolo de zidul ăla, zise el, întinzându-i pistolul lui A-
red. A poi spre...
Cuvintele îi muriră pe buze. La trei paşi de uşă, pe pieptul lui Alexei se
mări o pată roşie. Ochii lui căutară pe cel care trăsese şi-l găsi. în capătul
curţii, Konstantin aruncă arma cu care trăsese, pentru a alerga spre ei.
- Fugi!
 Isabell reuşi să-l vadă pe A lexei alergând spre K onstantin, care-1 lo ­
vi năprasnic cu sabia, despicându-1 în două. Fără viaţă, rusul se prăbuşi
a păm ânt. Şi apoi nu mai văzu nim ic, pentru că se trezi aruncată pe un
cal, cu A red în spatele ei. încercă să se uite în urm ă, dar nu mai văzu
nimic decât praful.
A red nu încetini, ştiind că dacă avea să continue aşa, calul avea să
îşi dea duhul pe drum. D ar ce mai conta? Konstantin îi urm ărea ca un
nebun, cu o m ână de oam eni înarm aţi. Tăie pădurea, ieşind de pe dru­
mul îngust. N u se opri şi nu încetini, nici chiar când ram urile copacilor
îi loviră faţa şi trupul. Se aplecă spre Isabell, protejând-o cu corpul lui.
începură să urce. Privi peste um ăr, pentru a vedea dacă îi mai urm ă­
rea cineva. N u se vedea nim ic, dar asta nu însem na m are lucru. Schim ­
bă din nou drum ul, cotind spre stânga, prin locuri neum blate. Pădurea
era tot mai deasă şi mai bătrână. Păreau locuri neum blate şi neatinse de
oameni.
- Hoo...
O pri calul, sărind jos. O ajută pe Isabell să coboare, apoi privi calul.
A vea spum e la gură şi era ud. .
- V om muri...
- Nu, nu vom muri!
Scoase şaua calului ş,i cu o m ână de iarbă, şterse calul. Apoi îl legă
de un copac, nu departe de ei.
- Se pare că ne-au pierdut urma!
-Ş i?
- K onstantin va căuta peste tot. Eu aşa aş face. D ar ne odihnim un
tim p, apoi plecăm mai departe, prin pădure...
- N e va găsi!
- D e ce eşti aşa de sigură?
Isabell îi întoarse spatele, rezem ându-se de un copac. A vea buzele
uscate de sete şi stom acul strâns de foame. Capul o durea şi nu îndrăz­
nea să vadă o speranţă în situaţia în care se aflau.
- D eci?
-C e?
- Ai spus că ne va găsi. C um de ştii asta?
- Ştiu, pentru că o cunosc pe Elena şi pe asasinul tatălui meu, zise
ea cu ură. Şi ştiu că nu se va opri, mai ales acum...
- A cum ?
- L -a pierdut pe N icky şi casa lui Kazanikys. Şi banii lui. E singură
şi slabă...
 - C um de a pierdut totul?
- N u ştii?
-C e?
- Spiros a m urit, şi singurul lui m oştenitor este fratele tău, Nicky.
- C um aşa?
- N u ştiai?
A red negă cu o m işcare a capului.
- N u ştii că N icky s-a căsătorit cu Sofia K azanikys în ziua în care
Spiros a m urit?
S urprinderea de pe chipul tânărului îi răspunse.
- C redeam că a scăpat, că a reuşit să fugă când a ieşit cu Spiros...
- A fugit pentru că unchiul Robert l-a ajutat, luându-1 din faţa bisericii...
- E aici? Şi m am a?
- Şi ea.
- V reau să ştiu totul, zise A red, apucând-o de braţ. Acum!
- Lasă-m ă!
- Spune-m i!
- C e vrei să ştii?
- D e ce E lena vrea să se răzbune?
- Pentru că m am a ta i-a ucis tatăl!
Sângele se scurse din obrazul tânărului, de parcă ar fi fost rănit de
m oarte. R ăm ase ţeapăn şi nem işcat.
- C ând?
- A cum mai bine de douăzeci de ani, la M arsilia, în una din grotele
de sub castel.
- C ine era acest om ? Săndulache.
- O m ul de bază al lui C onstantin Avram , viclean, deştept şi nebun,
cred eu. A m urit de m âna a doi oam eni...
- C ine?
- R obert de Clerm ont şi tata.
A red se ridică, începând să um ble într-o parte şi-n alta.
- T ata a murit. Prim ul. A cum e rândul celorlalţi...
- A tunci eu şi N icky am fost m om eala pentru a o prinde pe mama,
nu? A fost o luptă onorabilă? Sau un asasinat?
- C um poţi crede asta despre tata?
- Tatăl tău a fost un corsar, ca şi mama. C e încredere pot avea în ei?
Isabell mări ochii, citind furia de gheaţă care se vedea în irişii verzi.
A red nu mai era sigur pe sine, încrezut şi frum os. E ra palid, cu ochii
obosiţi şi duşi în fundul capului. E ra mai slab şi pielea sa avea o culoare
nesănătoasă. A vea mai m ulte vânătăi pe faţă şi pe braţe. Prin căm aşa
ruptă şi m urdară se vedea o rană p e piept de la bici, iar căm aşa avea mai
multe urm e de sânge.
- E ra un asasin. A ucis-o pe M arie, cea mai bună prietenă a m amei
tale, pentru că fata s-a interpus între el şi m ătuşa M argot. A venit din
M oldova după m am a ta cu un singur scop, acela de a o ucide.
- D e ce?
- Ce m ai contează?
- D e ce? strigă el, lovind-o pe copacul bătrân cu spatele. Răspunde!
- D in cauza ei, el a fost exilat. Era un nebun care nu s-ar fi oprit în
faţa nim ănui de la planurile sale. A şa că a fost exilat şi a plecat după
răzbunare în Franţa!
- Şi a m urit, aşa că fiica lui vrea să se răzbune pe toţi cei care-i ies
în cale!
- A şa e. L -a ucis pe tata, acum e rândul m am ei tale şi a unchiului
Robert. Şi a tuturor celor care-i vor sta în cale.
- D e ce nu a făcut-o im ediat ce au ajuns la Istanbul?
- Pentru că vrea ceva...
-C e ?
- C orpul lui Săndulache, dezgropat din grote. E pe corabie, păzit
straşnic...
A red îi dădu drumul şi se depărtă de ea. Se aşeză jos, respirând a-
dânc aerul curat.
- N u putem lupta contra ei...
- L asă-m ă în pace, Isabell, zise el peste umăr. N u am de ce să lupt...
- N u înţeleg!
- E lena vrea să se răzbune? înţeleg. Şi eu aş face la fel.
- C um poţi spune asa?
El nu o privi.
- Să se răzbune şi să hotărască destinul care va învinge, eu nu m ă bag!
- A tunci tata a m urit degeaba?
- A plătit!
Isabell scoase un strigăt de anim al rănit şi se năpusti asupra lui ca
un uragan. îl lovi cu pum nul în obraz, aruncându-se peste el. Părea tu r­
bată, lovind cu pumnul, cu unghiile, cu picioarele. N oroc că nu avea o
armă, pentru că atunci A red şi-ar fi găsit moartea. Se rostogoliră pe p ă­
m ântul m oale de sub copaci, peste tufişuri. încercă să scape de ea, să o
oprească, dar nu reuşi decât să se aleagă cu o m uşcătură pe braţ. II lovi
din nou şi atunci el o aruncă într-o parte, cu furie. Isabell căzu pe spate
şi el se aşeză peste ea, ţinând-o cu putere.
- Potoleşte-te, fem eie nebună ce eşti!
O chii i se îngustară pe m ăsură ce se apleca peste ea.
- De ce vrei să rişti totul pentru a o ajuta pe m am a?
- N u e num ai m am a ta acolo, zise ea printre dinţi. Sunt Nicky,
M arie, unchiul Robert, A hm ed...
A red se ridică puţin.
- Tata e aici?
- D in prim a zi.
- Ştie adevărul?
- L -a ştiut mereu, răspunse ea. Pentru el, datoria pe care o are faţă
de m am a ta e sfântă. Şi va m uri alături de ea dacă trebuie...
- N u poate face asta, e o prostie!
- A şa cum a fost m oartea lui A lexei? întrebă ea cu dispreţ. Şi-a dat
viaţa pentru noi...
- N u te înşela, a făcut-o pentru tine!
- Ce m ai contează? E mort. N u vreau să m ai văd m orţi în jurul meu!
A red îi dădu drum ul, dar ea nu se mişcă.
- Eu m ă întorc acolo!
- Pe jo s?
- D acă trebuie...
Se ridică, gem ând. îşi scutură hainele.
- în seara asta nu se va întâm pla nimic, cred eu. încă ne vor mai că­
uta un timp, chibzui Ared. Trebuie să plecăm de aici, merg să aduc calul.
- Eu m ă întorc!
- în seara asta stai cu mine. V om căuta un izvor sau un pârâu. Sunt
m ort de sete şi de foam e...
- Şi eu, dar...
- A scultă, oriunde ne aflăm , e drum lung din Istanbul până aici. în
seara asta nu se va întâm pla nimic.
A duse calul şi puse şaua pe el. Se urcă în spatele lui.
- Vino!
E a ezită.
r Isabell!
învinsă de vocea lui, fata se urcă în spatele lui. Şi el îm boldi calul
spre un drum îngust, probabil folosit de vânători sau de tăietorii de lem ­
ne, spre adâncul pădurii. începură să coboare şi Isabell era tot mai obo­
sită. L upta ei cu A red îi consum ase toate puterile. C apul îi era plin de
mii de gânduri şi, fără să se gândească, îl îm brăţişa strâns, lăsându-şi
capul să se odihnească pe spatele lui. El nu se m işcă şi nu spuse nimic,
dar respiraţia i se schimbă. A vând-o atât de aproape, ştiu că avea să o
iubească mereu. îi atinse m âinile care-1 ţineau strâns.

4 ,
rum ul urca spre casa veche cu zid gros. O făclie ardea cu furie
în tum ul înalt al casei, ca un far în noaptea agitată. Pâcla deasă
de nori acoperea cerul cu stele, cufundând lum ea în adânc întuneric.
Trăsura urca greu, m ulţum ită drum ului bolovănos şi nopţii grele. D e­
geaba făcliile duse de călăreţi aruncau lumini şi um bre. Slab ajutor adu­
ceau ele drum eţilor prinşi pe acest drum.
Dincolo de perdeaua de tufişuri drumul se lărgea spre casă. Călăreţii
făcură loc trăsurii, cu armele gata pregătite, pe m ăsură ce aceasta intra din­
colo de un zid gros ce stătea să cadă, în curtea casei. De la acest zid un lanţ
de făclii aprinse făceau noaptea zi. Casa plină de lumini arăta în ruină,
spartă, cu uşile vechi şi varul căzut. O mulţime de buruieni umpleau curtea
şi un câine stingher nici nu îndrăzni să mai latre la vederea lor.
D in tum , făclia care servise drept reper lucea ciudat. O parte din a-
coperişul care se vedea nu părea în stare prea bună şi m ulţum ea fără în ­
doială cerului pentru ploile puţine din ţara turcului. O um bră trecu sus
prin faţa unei ferestre şi unul dintre călăreţi ridică pistolul, gata să tragă.
V izitiul deschise portiera repede şi Robert de C lerm ont sări jo s, urm at
de A hm ed, cu pas grăbit, şi de M argot. Toţi trei aveau arm e m ulte şi
privirile din ochi serioase. Pe cai, oamenii erau im pacienţi.
- N ici un pas!
M argot se opri brusc, tocm ai când voia să intre. D in întuneric se
desprinse K onstantin, ca o um bră neagră. Ridică pistolul.
- F ără arme!
R obert ridică o mână.
- V rem să-i vedem întâi...
- O să-i vedeţi când va fi vrem ea. Acum , arm ele...
Fără chef, se dezarm ară. A hm ed aruncă pum nalul şi sabia, precum
şi pistolul. R obert şi M argot făcură la fel.
- Caută-i!
V ocea se auzi de undeva de sus, dar nici unul dintre ei nu văzu n i­
mic. K onstantin păşi în faţă, sigur pe sine; în spatele lui apărură alţi doi
bărbaţi, tot în negru, care ridicară puştile, ţinându-i sub supraveghere.
G recul îl cercetă pe A hm ed, dar nu găsi nimic. A poi trecu la M argot.
Insistă puţin, bucurându-se de form ele ei seducătoare, scoase în eviden­
ţă de hainele bărbăteşti, strânse pe trup. Nici la ea nu găsi nimic. Robert
aruncă cuţitul din cizm ă înainte să fie atins de K onstantin, acesta nu g ă­
si nim ic altceva.
- D oar ei trei şi cutia!
M argot zâm bi.
- C utia răm âne în trăsură, cu praful de puşcă!
- K onstantin!
C a răspuns, grecul lovi cu dosul palmei, aruncând-o la pământ.
- M ergi!
R obert păşi prim ul, după ce îşi ridică soţia de jos. A rdea de dorinţa
să-l ucidă pe acest om, dar num ai o voinţă de fier îl oprea. Păşi prim ul
pe holul răcoros care ducea în casă. Şi ajunse în spate, într-o curte inte­
rioară foarte largă. Un m ic bazin gol era în m ijlocul ei. în spatele aces­
tuia, E lena stătea pe un jilţ acoperit cu o blană călduroasă. Părea să su­
fere de frig. Foarte m ulte făclii lum inau locul.
- B ine aţi venit!
Le făcu sem n să înainteze şi M argot aproape îşi opri un strigăt. în
spatele ei era Ared, legat pe un scaun de fier. A vea ochii şi gura legate
şi hainele îi erau în ultimul hal. Părea leşinat, pentru că nu se mişca.
- L uaţi loc, niciodată oaspeţii mei nu s-au plâns de primire...
- U nde-i Isabell?
- N u contează.
- V rem să o vedem!
- D e ce ai avea această pretenţie? Corpul tatălui m eu este aici, eu
am toate cărţile, voi... nim ic... zise ea, ridicându-se.
înaintă spre ei, zâm bitoare. Părea beată şi M argot îşi dădu seama că
era victoria pe care deja o simţea. A runcă o privire spre Robert,care era
foarte aproape de ea şi care înclină capul în semn că înţelesese. Planul
avea să se bazeze pe asta, pe încrederea pe care o avea E lena în ea.
- K onstantin, adu-1 aici!
Doi bărbaţi cărară lada de lemn. O puseră jos, pe iarbă, şi E lena în-
genunche alături. O deschise si scoase u n geam ăt de durere. O asele u-
nui bărbat erau aşezate acolo, într-o pânză groasă, albă. A lături de ea e-
rau bijuteriile pe care le avusese. Elena, cu degete trem urânde, le ridică
şi le sărută cu evlavie. A poi le lăsă la loc, făcând cruce.
 C ând se ridică, avea lacrim i în ochi. Şi le şterse cu m âneca şi ridică
privirea spre cer, pentru a găsi liniştea. Răm ase aşa aproape cinci m inu­
te, la mii de mile distanţă. A poi se întoarse spre prizonieri, păziţi straş­
nic de oam enii ei.
- V ei plăti cu sânge!
A poi se întoarse spre tatăl ei. Un semn al ei şi un bărbat îi aduse o
cutie de lem n, mică. Ea se aşeză jo s şi deschise cutia. Scoase o sticlă
m ică şi o desfăcu. Părea apă, îşi zise Robert, fără să înţeleagă ce făcea.
- Sufletul tău m uritor este în cer, zise ea, stropind oasele.
îşi dădu seam a ce era. A gheazm ă. A pă sfinţită. E lena se dovedea
deodată foarte evlavioasă, între o crim ă şi alta. începu să se roage,
făcând mereu semnul crucii. într-un sfârşit, ridică capul.
- A m in, zise ea şi mai făcu o cruce.
C ând se ridică, privirea ei era de gheaţă. închise capacul lăzii şi b ăr­
baţii care o aduseseră o luară de acolo.
- A cum e timpul pentru a plăti vechile poliţe...
Ridică cuţitul care fusese al lui Săndulache şi se apropie de Robert,
cu privirea amuzată. Se aşeză pe genunchii lui, ca o tânără în braţele
dragostei. Se jucă cu părul bărbatului.
- Ştii că atunci când ai venit la Iaşi, m -am îndrăgostit de tine?
-N u !
- A şa a fost. Erai aşa de frum os... şi acum eşti, suspină ea.
- Şi tu erai o fem eie foarte frumoasă!
- D ar ai luat-o pe ea...
- Da. însă tu nu ai spus niciodată un cuvânt...
- D espre ce?
- D espre sentim entele tale, zise cu un zâm bet R obert.
- E ram o dom nişoară de fam ilie nobilă. C um aş fi putut?
B uzele ei le căutară pe ale lui, iar el nu putu decât să o lase să-l să­
rute. Sabia dintre om oplaţi nu-i dădea prea m ultă libertate de m işcare.
- E bine... se alintă ea. Sunteţi o fam ilie de seducători.
- E adevărat!
- Păcat!
C uţitul ei pătrunse în m âna lui, adânc. Sângele începu să curgă în
valuri, dar ea se ridicase deja.
- Robert!
M argot urlă cât de tare putu.
- Lasă-1 să plece, pe m ine m ă vrei!
 D ucele clătină din cap, de jos, unde era. R ana durea, dar nu era a-
dâncă şi nici făcută să-l omoare. E lena nu făcea decât să se jo ace cu el,
să-l chinuiască.
- D oare? Să-ţi vezi fam ilia suferind? Soţul, fiul...
A red era tot nemişcat.
- B lestem ato, te voi ucide cu m âinile mele... ju ră M argot, fără să
poată să se mişte.
E lena râse scurt şi se aşeză înapoi pe jilţ.
- Cum crezi că a fost viaţa m ea? După ce tata a murit de m âna voastră?
- T rebuie să fi fost grea, îşi dădu cu părerea A hm ed, cu un zâm bet
strâmb.
E lena se uită la el de parcă acum îl vedea pentru prim a dată.
- A fost!
- N u m ă îndoiesc!
- In tim p ce tu erai fericită, bogată, eu m uream de foam e, nevoită să
fac orice pentru a supravieţui. Ştii ce am făcut?
-N u .
- M -am culcat cu un grec bogat pentru ca să avem ce mânca. Pentru
a nu m uri în Istanbul. Şi asta num ai din vina ta...
- D in vina mea?!
- Tu l-ai exilat pe tata, l-ai ucis. Crezi că eu nu ştiu ce ai făcut? El
era nevinovat...
- N u era aşa cum crezi tu, răspunse cu furie neputincioasă M argot,
privind când la Elena, când la Robert, care-şi apăsa rana cu mâna.
E lena strânse pumnii.
- Stăpână...
- Ce-i?
Făcu doi paşi spre el.
- C e mai e?
- V in dinspre capitală peste douăzeci de oam eni şi cred că-s turcii
lui Halim.
- C ine i-a văzut? Oam enii noştri?
- Exact. V in pe drumul principal şi-n jum ătate de ceas bat la poartă.
Dacă nu ne grăbim , aici ne răm ân oasele...
- D ar nu pot...
- Stăpână, vrei să mori aici? M ai sunt zile de răzbunare...
E lena se strâm bă de durere.
- Drace, ce ghinion am cu blestem aţii ăştia! Nu m ă pot bucura de
răzbunare aşa cum doresc...
 K onstantin îi atinse m âna cu îndrăzneală.
- H alim este un diavol, un drac îm pieliţat care ne va tăia în bucăţi
dacă aşa sună porunca lui Fatih. Ştii că face num ai ce vrea stăpânul
lui...
- Poate îm i vine în ajutor, zise ea cu speranţă. Sunt, la urm a urmei,
o fem eie bogată...
- Fatih nu apără fem ei, oricât de bogate ar fi. Şi va găsi cadavrul ru­
sului...
- Nu-1 va găsi!
- E aici, zise K osntantin, pierzându-şi răbdarea.
- N u pentru m ult timp.
- Stăpână, dacă Fatih a auzit de căsătoria francezului cu Sofia, morţi
suntem! N ici un cui din averea lui Spiros nu va fi a voastră, nimic! A sta
vrei?
Ea îl trase aproape de ea.
- A m banii lui, galbenii ascunşi de ochii tuturor. Putem recupera...
- C um ?
- A m un plan bun, straşnic. Ştii cine vine în seara asta aici?
-N u !
- Un m oldovean pe care l-am cunoscut dem ult. B ărbat descurcăreţ
şi de soi ales. N e va scoate din încurcătura asta...
- C um ?
- E apropiat de ruşi, zise ea. O m ul lor, chiar. M ă va ajuta să-l scot
pe Fatih vinovat de m oartea lui A lexei. Pe el şi pe francezi. Un duce,
Konstantin!
-Ş i?
- Ştii ce înseam nă asta? înseam nă că francezii lucrează îm potriva
ruşilor. R elaţiile diplom atice vor fi distruse şi eu voi avea de câştigat...
- D ar tot trebuie să plecăm!
- A sta vom face. Pregăteşte totul. Trăsura şi caii la poarta din spate.
Şi pune oasele tatălui m eu într-un sac, în trăsura mea...
- Prea bine!
K onstantin se făcu nevăzut, printr-o uşă joasă. Şi E lena se întoarse
la prizonierii săi. îi privi un tim p, cu nedisim ulată satisfacţie.
- Leagă-i!
O am enii ei se grăbiră să facă ce li se ceruse.
- Arde-1!
M argot nu înţelese ce ea spusese peste umăr. D ar văzu văpaia ridi-
cându-se, arzând hainele lui A red, de la picioare spre cap. Fără să-i pese
că era legată la mâini şi la picioare, ea se năpusti spre Elena. N u ajunse
decât la păm ânt, grămadă, zbătându-se ca o nebună.
- Fiul tău arzând de viu... zise Elena m ândră de ea însăşi.
R idică sabia, dar o lovitură i-o aruncă din mâini. A red o prinse de
gât, cu ochii lui verzi, aprinşi ca şi bărbatul care ardea pe scaun. Două
bubuituri şi călăii Elenei se prăbuşiră la păm ânt. G răm adă, fără viaţă,
loviţi năpraznic de Isabell.
A red o lovi pe Elena, care căzu, şi alergă spre m am a lui, pentru a o
elibera. Isabell îi ajută pe A hm ed şi Robert. A red apucă o sabie şi sări
între cei doi paznici, lovind cu furie. Se feri de unul, atacându-1 pe tur­
cul slab din faţa sa, care se apără cu frică. C elălalt atacă dintr-o parte şi
atinse şoldul lui Ared, înţepându-1. D ar nu avu tim p să mai respire pen ­
tru că sabia tânărului îi pătrunse în gât, ieşind pe partea cealaltă.
Se întoarse să-l respingă pe celălalt, dar nu avu tim p pentru că N i­
cky sări pe el, lovindu-1 cu pum nalul.
- Frate, am întârziat...
Râsul lui A red fu întrerupt de Elena, care se ridicase de jos, sub sa­
bia lui H alim . A rzând de furie, încerca să răm ână nem işcată.
- D oam nă, stăpânul m eu îţi trim ite salutări, zise H alim , lăsând-o pe
Elena în m âinile oam enilor săi.
Pasul său elastic îl duse aproape de fată. îşi scoase pelerina şi o puse
pe um erii aproape goi ai fetei. A ceasta îi m ulţum i din priviri.
- Ared!
M argot se repezi spre fiul ei, strângându-1 pentru prim a dată în braţe
după atâtea luni. A hm ed făcu la fel.
- Sunt bine, tată...
- Lasă-1 să respire!
L -ar fi ţinut aşa toată ziua, dar îi dădu drumul.
- U nde-i K onstantin?
Isabell se întoarse sp re H alim .
-U n d e?
- A scăpat. A fugit c u u n cal spre nord. N u I-am putut ajunge din
urmă. O am enii săi, care stăteau de pază, sunt morţi...
Isabell strânse pum nii.
- Ati trim is oam eni d u p ă el?
- Da, dar slabe şanse să-l ajungă din urmă. A re cai odihniţi, ai noştri
nu sunt aşa. D ar îl vom căuta...
Ea dădu din cap. i
- Eşti bine?
 M ihai apăru din spate, cu sabia plină de sânge. O strânse în braţe şi
ea îşi odihni capul pe um ărul lui.
- M ergem acasă?
- Da, m ergem .
Privirea ei o ocoli pe cea a lui Ared, care se uita spre ea. O făcu şi
M ihai, care nu ştia ce ar fi putut să-i spună când o vedea în braţele sale
pe soţia lui. A şa că o luă de după um eri, obosită şi palidă, şi o duse spre
ieşire, departe de ei.
- M i-a fost team ă că nebuna asta te va ucide!
- Şi m ie, zise el lui N icky, încercând să uite de Isabell.

5 .
sabell avea picioarele de fier când păşi în casa lui M ihai, cu el ală­
I turi. Privirea ei cercetă salonul de primire, în care M arie şi A m ina
discutau aprins, departe de A lberta, care alesese să le supravegheze.
Când intrară, M arie sări în picioare, veselă să-i vadă pe toţi întregi şi cu
viaţă. îşi îm brăţişă tatăl.
- Eşti bine?
- Da, m icuţa mea, sunt. T u?
- V -am aşteptat cu îngrijorare. N oroc de A m ina,care reuşeşte să fie
aşa de liniştită... Ared!
Braţele fetei îl strânseră puternic pe Ared, fără să-i pese de hainele
lui m urdare şi pline de sânge.
- N u credeam că o să vă mai văd, zise el, încântat de această primire.
- Ai nevoie de o baie, urgent! zise M arie autoritară. Vino...
- Amina?!
Fata plecă privirea, recunoseându-1 pe Ared. Era un copil când îl vă­
zuse ultim a dată şi acum era o tânără foarte frum oasă, cu ochi mari şi
tenul m inunat. îi zâmbi larg.
- Eşti tot mai frum oasă...
- M ulţum esc, şopti ea roşind.
M ihai făcu un pas în faţă.
- Ibrahim!
Servitorul era deja acolo, la porunca stăpânului.
- Da, stăpâne?
- C am erele sunt pregătite?
- D e ieri.
 - A red, Ibrahim te va conduce spre sălile de baie. Cred că ai nevoie
de asta...
-D a .
Se luă după Ibrahim, cu A hm ed alături de el.
- M ihai, trebuie să-ţi vorbesc...
- A cum ?
- D a, se răsti Isabell, ţinându-se de el pentru a putea merge. Sus...
U im it de graba ei, bărbatul îi făcu pe plac. Sus, Isabell trecu pe lân­
gă ienicerii care-i păzeau uşile, fără să întrebe nim ic. Intră şi M ihai în ­
chise uşa în urma lui.
- T rebuie să dormi puţin, ai nevoie de somn...
- M ihai, e aici.
- C ine?
-A red ! '
- E vident că e. Isabell, nu te sim ţi bine?
- C um aş putea fi? El e aici şi copiii mei sunt aici. V a afla de ei!
- A r fi aflat chiar dacă nu ar fi stat în casa asta, draga mea. G ândeş-
te-te, toţi ceilalţi ştiu, sora m ea, N icky, M arie. Şi cel m ai im portant, A h­
med.
- D um nezeule, am uitat de el!
- C lar că ai uitat. A hm ed îşi vrea nepoţii alături şi va face orice pen ­
tru a-i avea cu el.
- A tunci trebuie să plec chiar acum. M erg la Fatih, m ă va ajuta...
- C hiar crezi?
- D e ce nu ar face-o?
M ihai îi luă mâinile.
- Iubito, Fatih nu te va ajuta să ascunzi copiii de tatăl lor. N u va face
asta. Şi nu mai lucrezi pentru el acum...
- D a r ...
- A i cerut viaţa lui A red, nu? Şi drepturile lui N icky. Le ai pe toate,
E le n a s la închisoare, K onstantin e căutat peste tot. A u pierdut şi tu ai
câştigat.
- D a r ...
- Isabell, culcă-te. D orm i.
- C rezi că pot dorm i? C u el aici?
- N u te-am întrebat niciodată, poate pentru că eram departe de ei,
poate pentru că nu voiam să ştiu, dar acum vreau să aud din gura ta ce
sim ţi pentru Ared. II iubeşti?
întrebarea o luă prin surprindere.
 - Răspunde!
- îl urăsc!
M ihai o apucă de mâini.
-Z a u ?
-D a !
El pufni, am uzat. D ar era trist.
- M inţi, Isabell. Nu-1 urăşti, nu l-ai urât niciodată. L-ai iubit mereu,
chiar şi când erai în braţele m ele sau ale lui A lexei. Da, o parte din tine
voia să se răzbune, sigur. Pentru că nu făcea lucrurile aşa cum ai fi vrut
tu să le facă. D ar îl iubeşti!
-N u !
îl îm pinse pe M ihai dincolo de uşă şi o trânti cu furie. A poi, plân­
gând în hohote, căzu pe pat, strângând o pernă în braţe de parcă aceas­
ta ar fi putut să-i ofere alinare. M ihai o refuza. Fatih la fel. N u mai avea
aliaţi. A lexei era m ort, la fel şi tatăl ei. Cei care o iubeau dispăreau unul
câte unul. N u mai avea pe cine conta decât pe ea.
Se ridică din pat şi intră în cam era alăturată. Rada se repezi înaintea
ei, cu lacrim i în ochi.
- Stăpână, suspină ea sărutându-i mânile. M -am tem ut, nu am putut
dormi de frică...
- L asă asta. Copiii?
- Sunt bine. U riaşii ăştia de la uşă ne-au păzit zi şi noapte. D ar eu...
- Destul!
Isabell se aşeză alături de copii, îm brăţişându-i cu putere.
- Ştiţi ce dor m i-a fost de voi? M am a e aici acum ...
Patru ochişori verzi o priviră.
- Sunteţi aşa de frumoşi...
- Aa...
M icuţii începură să se foiască în toate părţile. H enry o apucă de păr,
căutând cerceii pe care acum m am a lui nu-i avea. Şi A drienne dădea din
mâini, veselă.
- Ce pot face? se întrebă ea. C e?
M intea îi refuza noi planuri aşa că se întinse alături de copii şi o fură
somnul. R ada o înveli bine şi încercă să culce copiii, care o refuzau cu
îndâijire. O rele începură să se scurgă, una după alta. C ând se trezi, Isa­
bell realiză că era noapte şi că era alături de copii. R ada dorm ea dusă
pe sofa.
Se ridică şi îşi dădu seam a că îi era foame. Şi m irosea urât. Târân-
du-şi picioarele după ea, intră în cam era sa de unde lu ă un caftan verde
brodat, apoi o luă spre sălile de baie. Coborî prin întuneric, cu o lu m â­
nare. Sălile de baie erau în capătul casei. Intră şi îşi aruncă hainele de
pe ea, fără să-i pese pe unde cădeau. Şi intră în bazinul larg, din cam e­
ra încălzită bine. Când apa îi atinse trupul obosit şi lovit, gem u de p lă­
cere. A r fi putut sta veşnic acolo, la căldură.
G ândurile începură să-i zboare la mii de lucruri. îşi am inti de coră­
biile lui Santos şi de m ândria din ochii lui când o privea la cârmă. C h i­
pul lui Santos îi aduse lacrim i în ochi şi începu să trem ure incontrola-
bil. A pa îi ascundea lacrim ile şi continuă să plângă cu inim a frântă.
D egeaba încerca să se convingă că era mai bine aşa, că nu pierduse
m ult, pentru că avea alături copiii, care erau lum ina ochilor ei, îngeraşii
ei veseli. Pierduse şi mai m ult decât atât, din vina ei avusese de suferit
m ultă lum e. N u putea să nu se gândească la A lexei fără ca lacrim ile să
nu-i ude şi mai tare ochii deja plânşi.
N u uitase că asasinul lui Santos era încă liber.
- D a, asta trebuie să faci, îşi spuse. Să-l găseşti...
Se rezem ă de perete, udă. R ăm ase aşa un tim p, căutând liniştea. F ă­
ră să reuşească să-şi schim be sentim entele aşa cum ar fi vrut, repede şi
curat ca o lovitură de cuţit, îşi îm brăcă caftanul, îşi prinse părul într-un
prosop cald şi ieşi afară, înapoindu-se în apartam entele sale. Singură.
C ând păşi înăuntru aproape scoase un strigăt. A red şi copiii erau pe
pat, tatăl lor privindu-i cu ochi um ezi. îi atingea parcă cu frică, fără să
îndrăznească să-i trezească sau să le spună ceva. Rada trem ura, adunată
într-un colţ.
- Stăpână...
- A şadar te-ai întors...
G lasul lui îi zgârie urechile.
- C e faci aici? se răsti ea în şoaptă.
- Ce fac?
- D a, este apartam entul m eu, sunt...
A red se ridică, întorcându-se cu faţa spre ea. E ra mai slab şi hainele
lui albe îl puneau în evidenţă. D ar nu mai avea barbă şi fusese tuns. însă
privirea aceea tristă şi dureroasă pe care o av e a din tim pul în care fu se­
se sclav era tot acolo.
- R ada, ieşi afară!
- Stai aici!
Fem eia se opri, neştiind ce să facă.
- Stăpână... m urm ură ea cu team ă.
- V rei să te arunc pe fereastră, femeie?
 Fata se făcu nevăzută, alunecând afară şi închizând uşa.
- A m văzut adevărata ta faţă, zise el incredibil de calm şi încet. H i­
doasă, rea, putredă. Şi aş fi iertat toate astea. A llah ştie că aş fi făcut-o.
- N u înţeleg...
El făcu un pas spre ea şi fata se lipi de perete.
- M i-ai ascuns copiii, copiii mei...
- N u sunt ai tăi! răspunse ea.
- N u? A m calculat...
- S-au născut înainte de term en, sunt ai lui Nicky!
A red răm ase nem işcat. Şi făcu un pas înapoi. Fără să se depărteze
prea m ult şi fără să înceteze să o privească.
- Ai fratelui m eu?
- S-a întâm plat la M arsilia, când am sosit acasă. E l era m ereu cu m i­
ne, ştii asta...
M inţea cu seninătate, fără ca nim ic să o trădeze. II privea fix în ochi.
Şi ştiu sigur că o crezuse, deoarece chipul lui A red se schim bă deodată.
De nervi şi de tristeţe. O prinse de mână.
- C e vrei să faci?
- V ei vedea... zise el trăgând-o după el spre cam era lui Nicky.
Bătu cu pum nul.
- C e - i?
- T rebuie să vorbim , zise A red, intrând îm preună cu Isabell, care se
lupta să scape.
T ânărul răm ase perplex, fără să înţeleagă nimic. A poi îşi dădu sea­
ma. A flase.
- C e s-a întâm plat? întrebă Sofie, sărind din pat, speriată.
N im eni nu-i răspunse. A red o îm pinse în faţă pe Isabell, privind-o
dispreţuitor.
- E adevărat că copiii ei sunt ai tăi?
N icky oftă din greu, de parcă o greutate incredibilă i-ar fi apăsat
pieptul.
-N u !
- N icky! îl im ploră Isabell.
El o privi, apoi negă din cap.
- N u sunt ai mei, nu te-am atins niciodată. A red, jur!
- N u-i nevoie, frăţioare, te cred.
Isabell făcu un pas în spate, îngrozită.
- M inţi din nou, draga m ea, zise A red dur.
- A ş fi făcut-o până la m oarte, în fiecare clipă. T e urăsc!
 Se repezi spre el ca o furie, dar el o îm pinse într-o parte.
- Copiii m erg cu m ine acasă.
- Nu poţi...
- N u pot? Sigur că pot, sunt ai mei şi tu eşti soţia mea, trebuie să m ă
asculţi şi să faci ceea ce-ţi cer..
- Niciodată!
- V om vedea!
- N umai m oartă m ă vei duce la Alger!
- Nu e nevoie să m ori, soţie. Pentru că nu m ergi la Alger cu mine.
- N u? zise ea cu speranţă în ochi.
- Nu. Eu plec cu fam ilia m ea şi tu rămâi aici. Poţi face ce vrei, să
fii soţia lui M ihai, am anta lui sau a celorlalţi bărbaţi din Pera. Poţi lucra
pentru vizir sau poţi să te arunci de pe acoperişul casei. Puţin îm i pasă
ce faci, dar nu te mai atingi de copiii mei niciodată!
-N u !
Căzu la păm ânt, în lacrim i.
- A red, fac orice, dar nu-i lua... nu...
- Ridică-te, m urdăreşti covorul! zise el privind în altă parte.
-N u !
Plângând în hohote, Isabell nu reuşea să se mişte.
- Ce faceţi aici? Isabell!
Mihai alergă spre ea şi o ridică de jos. O privi îngrozit şi o ridică în braţe.
- A sta e casa m ea, Selim , să nu uiţi asta!
O scoase afară din cam eră şi o aşeză pe o sofa de pe hol.
- U ită-te la mine, trandafirul meu!
- O să-i ia cu el!
- D acă o să poată! zise el.
- M ă ajuţi?
- N u cred că poate, Isabell, zise Ared din spate.
M ihai se ridică în picioare, m ândru şi încruntat.
- Ai m are grijă ce faci şi ce spui...
- M ă am eninţi, M ihai?
- D acă nu am încotro... pentru ea ţi-aş înfinge un pumnal în inim ă...
numai să-m i ceară!
Cuvintele lui M ihai îl făcură să se înfioare. Şi privi spre soţia lui, a-
cea făptură care-i răpise inim a şi lui la fel de uşor. Şi el ar fi ucis p en­
tru ea într-un timp. Ce nu ar fi făcut? Fără să răspundă, le întoarse spa-
tele şi plecă spre cam era copiilor, de unde nu avea de gând să iasă.
- V ino cu mine, ai nevoie de odihnă pentru a putea lupta...
N icky îi privi prin uşa deschisă, îndepărtându-se. A poi intră la soţia
sa, care îl privea întrebătoare.
- Ce-a fost asta? întrebă ea.
- Isabell e aşa, nu trebuie să te temi.
- Şi fratele tău... era aşa supărat!
- Sofia, A red are m otive să se poarte aşa cum o face. E a l-a minţit,
l-a înşelat...
- D ar suferea mult, zise fata, cu glasul ei lim pede. T u vei face la fel?
- N u te voi face să suferi, jur!
- A tunci eu voi fi o soţie bună, chiar dacă...
- Dacă?
Fata p lecă privirea repede, înainte ca el să vadă ceva. D ar N icky nu
era prost. Poate era tânăr şi nu avea cine ştie ce experienţă în viaţa de
zi cu zi, poate era încăpăţânat şi certăreţ, poate niţel superficial, dar cu ­
noştea fem eile. Pentru că-i plăceau mult. A şa că încet, se apropie de so­
ţia lui, fără să ştie ce sim ţea pentru această fată care sosise în braţele sa­
le ca un balot de pânză neagră, fără să ştie ce se ascundea sub nenum ă­
ratele rânduri de fuste.
A cum o vedea în căm aşa de noapte şi cu halatul închis bine. Nu era
seducătoare, nici nu ştia să m anipuleze bărbaţii. Surâsul ei era plin, larg
şi fără ascunzişuri. Buzele pline era inocente şi sincere. C ând îl privea,
ochii ei se plecau, oarecum ruşinaţi, dar puternici.
- N u-ţi fie frică...
- N u m i-e frică de tine!
Ridică ochii spre el şi Nicky îşi simţi inima slabă. Se aplecă să o sărute,
tandru şi lung, în timp ce mâinile lui îndepărtau halatul de pe umerii ei.
- N u trebuie să m ă dezbraci...
-N u ?
- Nu. M aicile...
- Iubito, m aicile habar n-au, m urm ură el, jucându-se cu lobul ure­
chii ei.
O chii ei se deschiseră larg când m ânile lui N icky ajunseră în drep­
tul sânilor. Suspină, dar nu se depărtă de el. Braţele ei căutară um erii
soţului ei, pentru a găsi acolo sprijin şi fericire.
 brahim se trezi prim ul din casă. Până ieşi din cam era lui, ceilalţi
I servitori erau deja în picioare. D ar se m ergea de vârfuri. C asa era
acum plină de lume, niciodată nu mai fusese aşa. Sora stăpânului, cu
soţul ei şi o m ână de copii, mai m ari sau mai mici. D oam na Isabell cu
copiii şi pe deasupra doam na A lberta şi doam na M arie, însoţitoarea
m am ei stăpânului. D e ce nu pleca la m ănăstire? se întrebă el oftând, în
tim p ce făcea turul casei cu trei servitori pe urm a sa, pentru a vedea
dacă totul era la locul lui.
- E cineva la poartă, Ibrahim , zise unul dintre paznicii pe care M ihai
îi avea m ereu alături de el.
- La ora asta, A ii?
- U n preot creştin, zise el scurt.
- C e mai vrea şi ăsta? întrebă Ibrahim, oftând. N u sunt astea ore de
vizită...
N ervos la culme, ieşi în curte. Preotul era singur, cu calul de frâu. A-
v ea o haină neagră, lungă, şi capul acoperit. Era slab şi avea barba neagră.
-D a !
- O caut pe doam na A lberta Avram, sunt părintele G rigorie...
înclină capul când pronunţă num ele doam nei.
- V ă aştepta?
- C um altfel aş fi pu tu t veni?
Ibrahim îl privi. E ra ceva în el care nu convingea. C eva care îl făcea
să se întrebe dacă spunea adevărul. Şi totuşi, nu-1 m ai văzuse niciodată,
sem n că nu era de prin zonă. Poate venea de la m ănăstire.
- V in de departe...
- Părinte, stai aici, m erg să întreb dacă vă poate primi...
Ibrahim bătu la u şa A lbertei, în cea mai retrasă cam eră a casei. B ătu
de trei ori şi Alberta în să şi îi deschise.
- D oam nă, e aici u n preot, Grigorie...
- Adu-1 aici, de în d a tă! porunci ea şi închise uşa cu un pocnet sec,
chiar în faţa lui Ibrahim .
C lătinând din cap, acesta cobori şi-l aduse pe preot. Acesta m ergea
încet, lucru ciudat p en tru un tinerel ca el. îi deschise uşa şi acesta p ă­
trunse în cam erele A lbertei. înainte ca Ibrahim să întrebe ceva, uşa se
închise la loc, lăsându-1 p e afară.
- V ezi dacă a plecat!
 A lberta întredeschise uşa şi văzu numai spatelel lui Ibrahim , care se
îndrepta spre scările din spate.
- A i urcat prin spate, nu?
-D a !
- D iavolul de Ibrahim face m ereu aşa, invitaţii m ei vin prin spate,
pentru a nu deranja feţele nobile care stau aici. D ar stai, stai...
Preotul G rigorie se aşeză pe sofa, foarte elegant. A runcă o privire în
ju r şi îşi înfrână la tim p un zâm bet. Pereţii erau plini de icoane, de cruci
de argint şi de lemn. Trei candele ardeau cu furie sub câte o icoană. M i­
rosea a tăm âie, destul de greu.
- Spune-m i tot! ceru ea, aşezându-se alături de el.
- T ata e m ort, doamnă!
-A h !
A lberta îşi apăsă inim a cu m âna, pentru a o opri să m ai bată aşa de
repede. A poi luă m âna tânărului.
- Vlad, nici nu ştii cât de m ult am ţinut eu la tatăl tău! Bărbat cre­
dincios, loial, cu frică de D um nezeu... D um nezeu să-l ierte şi să-l odih­
nească!
A m ândoi făcură sem nul crucii. Şi V lad N eagu, căci el era preotul, o
privi pe A lberta cu ochii săi frum oşi.
- A fost ucis, doam nă Alberta!
- Ce spui? Cum ? Tâlharii? Inim a?
- O femeie!
- C um aşa?
- N e-a înşelat, m inţit. T ata a căzut în plasa întinsă de ea şi din aceas­
tă capcană şi-a găsit m oartea. D e inimă!
- Oh, blestem ata!
V lad îi luă mâna. I-o strânse şi depuse o sărutare.
- A cea fem eie se află în casa voastră, doamnă!
- A ici?
- Da. de luni de zile, îm preună cu copiii săi.
- D iavolul acela cu ochi negri? Isabell D everaux?
- Exact. D oam nă, casa voastră este în prim ejdie cu ea aici. N ici nu
ştiţi ce poate face...
- Ş ti u !
- C um aşa?
- M -a am eninţat. Şi corupe pe toată lum ea. Fiul m eu este ca un câi­
ne la picioarele sale. Amina, fata aceea, îi calcă pe urm e. Şi acum a um ­
plut casa de ticăloşi. Arabi, francezi, turci. T ot felul de lume!
 - V edeţi? Pentru asta toţi din casa asta vor arde în iad!
- N u voi permite!
- N u puteţi lupta cu ea, diavolul îi şopteşte la ureche!
C a arsă, Alberta sări în piciore. Şi îngenunche la icoana Maicii
Domnului, la care ardea o candelă. începu să se roage. V lad o lăsă un timp,
apoi se grăbi să se aşeze alături de ea. Făcu semnul crucii şi îi şopti:
- D e nu faceţi ceva, sunteţi în pericol!
- C e pot face?
- A veţi încredere în m ine?
- N um ai în tine mai am, dragul m eu băiat. Tu...
M âna ei îi atinse chipul.
- A tunci vă voi ajuta să scăpaţi de ea. E uşor...
- C um ?
- M ai întâi, trebuie să nu spuneţi nimic, nim ănui, despre ce am vor­
bit aici şi despre mine.
-Ju r!
C u un zâm bet larg, V lad se ridică. Planul era aproape gata. A lberta
era la m âna lui. C asa lui M ihai avea porţile deschise pentru el.
- Ştiţi ce o doare cu adevărat?
-C e ?
- Plozii. D acă am pune m âna pe ei, dacă i-am lua de aici, aş putea
să o scot din casă. D upă ea, toţi vor pleca.
- Poţi face asta?
- D oam nă, aveţi încredere, şopti el.
- A m , am , de bună seam ă că am!
V lad îi zâmbi.
- T rebuie să mergeţi în cam erele copiilor, dum neavoastră înainte,
eu în urm ă. Să vedem dacă sunt singuri...
- L a orele astea sclava trebuie să fie cu ei.
- M ergem să vedem, doam nă!
A lberta îşi acoperi capul şi ieşi. V lad N eagu, ca părintele Grigorie,
m ergea în urm a ei, cu pas uşor şi ochii atenţi la fiecare m işcare, cu to a­
te că era sigur că nim eni din casa asta, în afară de Isabell şi sclavul acela
arab nu l-ar fi putut recunoaşte.
D eodată A lberta se opri. La trei metri de ea Rada, sclava lui Isabell,
venea spre ei. Alberta se încruntă spre ea şi fata se grăbi să plece.
- C u atenţie, o temperă Vlad din urmă, văzând că se grăbeşte spre uşă.
Fem eia deschise uşa foarte încet şi se uită înăuntru. Se aştepta să
găsească pe cineva acolo, dar nu era nimeni. V lad trecu înainte, m ulţu-
mind cerului pentru nesperatul ajutor. Copiii dorm eau în patul lor, unul
alături de altul. Fără să piardă tim pul, V lad luă o păturică albă şi înveli
pe unul dintre ei în ea. A poi pe celălalt. îi dădu A lbertei băiatul şi el ri­
dică fetiţa în braţe.
- Să ne grăbim!
A runcă cearşaful peste o pernă, în locul în care copiii dorm iseră,
pentru a le m asca prezenţa şi alergă în urm a A lbertei. Fem eia vru să in­
tre în cam era sa, dar V lad nu o lăsă.
- N u-i tim p, putem fi prinşi...
- A i dreptate...
C oborâră pe scări cu ochii în patru. Şi V lad se opri.
- V ine cineva. D aţi-m i copilul...
îi luă pe amândoi şi se ascunse după o nişă. Alberta făcu un pas în faţă.
- Tu, fato...
- Da, stăpână?
- Du-te şi pregăteşte-m i un ceai de m entă şi du-1 sus, în camera mea!
- Da, stăpână!
Fata alergă spre bucătării şi ea se întoarse spre V lad, ascuns bine în
spatele ei.
- Să ne grăbim!
- N u ieşim pe poarta din faţă?
- Nu putem , doamnă, răspunse el.
- Dar...
- Poarta din grădină e num ai bună. Şi e deschisă...
- Cum aşa?
- A m şi eu secretele mele!
- A tunci dau m ulţum ire acestor secrete!
A junseră în dreptul porţii şi ieşiră în stradă. A colo aştepta o trăsură
cu o fem eie înăuntru.
- U rcaţi, doamnă!
- Şi tu, V lade?
- E u trebuie să stau în Pera, pentru ca planul nostru să aibă sorţi de
izbândă. Plecaţi acum...
- M ă voi ruga pentru tine.
- V oi avea nevoie. Fata asta va îngriji de copii...
- M ulţum esc. Răm âi cu D um nezeu!
V izitiul dădu bice cailor şi trăsura se puse în m işcare. V lad răm ase
puţin tim p să privească în urmă. Se grăbi să închidă poarta şi apoi îşi
trase gluga pe cap. Pom i apoi cu pas uşor spre locul unde-şi petrecuse
noaptea. E ra tim pul să se schim be şi să se pregătească de drum . Timpul
era scurt.

7 .
J s a b e ll se aşeză alături de M argot.

- V ă rog!
- Isabell!
- V orbiţi cu el! V ă rog!
îşi puse capul pe genunchii săi.
- Nu mai am la cine merge, tata nu mai e. Nu-1 lăsaţi să-mi ia copiii,
m ătuşă, ştii cât ai suferit departe de el. Vrei ca eu să trec prin aşa eva?
M argot îi m ângâie părul negru şi des cu dragoste. O iubea pe fata
asta nebună. Şi voia să o ajute din tot sufletul. Şi vedea bine în ochii ei
că îl iubea pe Ared.
- Voi vorbi...
-D a ?
- Da. D ar nu prom it nimic.
- A tunci mai am o speranţă!
- Isabell, trebuie să fii şi tu înţelegătoare, A red tocm ai a descoperit
că l-ai m inţit. N u va fi uşor să te ierte.
- D ar eu? Când el m -a răpit? M -a biciuit? M -a ţinut prizonieră în
casa lui? Şi m -a minţit?
- Ai dreptate, oftă M argot. A red e destul de încăpăţânat pentru a nu
vedea că tu ai făcut exact ce a făcut el. îi voi deschide ochii...
Isabell m ai avea puţin şi plângea de fericire.
- U nde-s copiii? strigă A red din capul scărilor.
-C e ?
Cele două femei ridicară privirile.
- A red?
- Copiii nu-s în patul lor. U nde-s?
- R ada unde-i?
- Plânge în hohote şi nu ştie nim ic. Ce ai făcut cu ei, Isabell?
Isabell deveni palidă ca o m oartă şi alergă pe scări. Gâfâind, ajunse
sus. Izbi uşa într-o parte şi intră. Cam era era goală. N um ai Rada era în-
tr-un colţ, în lacrimi.
- Erau aici... şopti Isabell, atingând aştem uturile reci. Aici...
 Rada se apropie.
- A m plecat până jo s şi nu am stat mult...
- A ziz unde-i?
- Stăpânul l-a trim is jo s aseară, spunând că nu are nevoie de el!
A red se apropie.
- N u îndrăzni să dai vina pe m ine când e vina ta. U nde i-ai ascuns?
- N u-i vina mea, nu...
V edea foarte bine că nu o credeă. Fără să-i pese, alergă afară. Strigă
după Ibrahim şi-i porunci să adune servitorii. Să caute peste tot, în fie­
care cam eră. Poate erau cu M arie, îşi spuse cu speranţă ea. D ar se în şe­
la, fata dorm ea dusă. N ici A m ina nu-i luase. Pe m ăsura ce m inutele tre­
ceau, casa se trezea în disperare. U nul câte unul, toţi coborâră în salonul
de jos. Fără răspunsuri.
- Foarte bine, zise A red cu calm , chiar dacă inim a îi era strânsă de
frică. Isabell, unde-s?
- N u ştiu!
-N u ?
- Nu! strigă ea.
- Ciudat, nu? Ţi-am spus că-i voi lua cu m ine şi acum dispar. U nde
i-ai dus? La vreun am ant?
Privirea ei se îngustă de nervi.
- N u ştiu cine i-a luat şi cred că ar trebui să-i căutăm ... poate...
- Isabell, zise M ihai cu grijă. D acă i-ai ascuns, cred că...
- Şi tu?
- A red are dreptate, erai supărată aseară. Poate că...
- C um poţi crede ce spune el? V oi toţi credeţi că eu i-am răpit?
O chii tuturor răm aseră îndreptaţi spre ea. N um ai G abriel se apropie,
luându-i mâna.
- E u te cred!
- Oh...
D ouă lacrim i se desprinseră din ochii ei mari. îl sărută apăsat pe G a­
briel, care răm ase ferm alături de ea. Şi M arie se apropie, dând de în ţe­
les că o crede. A m ina o urm ă. Şi Isabell înţelese foarte clar cine îi erau
prietenii şi cine erau duşm anii ei.
- Stăpâne, dacă pot vorbi...
- Spune!
- C red că trebuie să ştiţi că azi dim ineaţă aici a sosit un preot!
- Şi? Crezi că el...
- A venit la doam na A lberta. D ar nu l-am m ai văzut ieşind...
 - E acolo?
- Nu, stăpâne. Am fost să îl caut şi era doam na M arie...
M ihai se întoarse spre aceasta. Fem eia suspină încet.
- D oam na A lberta a plecat, dom nule M ihai. N u ştiu unde.
- A luat ceva?
- N im ic. Lucrurile sale sunt tot sus.
- Şi preotul?
- N um ele lui e părintele G rigorie. Nu l-am m ai văzut până acum n i­
ciodată. Un bărbat slab, destul de înalt, tinerel şi cu barbă. V orbea
foarte bine, stăpâne.
- N u mi se pare cunoscut. Isabell?
Ea clătină din cap.
- D acă m am a ta a pus m âna pe copiii mei, o om or cu m âinile mele,
M ihai!
- Isabell, să ne liniştim întâi şi să gândim, zise el. De ce m ama ar fi
luat copiii?
- Pentru că mă urăşte, de asta! Şi cred că acest preot este omul ei de
încredere, vreun aliat..
- Sau om ul Elenei Săndulache! zise Sofia ca pentru sine, dar destul
de tare ca să fie auzită.
Se întoarseră toţi spre e a şi fata roşi.
- A re dreptate, zise N icky repede. Elena poate face asta, la urm a u r­
mei K onstantin e liber şi trebuie să aibă bani. Poate face asta!
-D a !
- M ergem la ea!
- Nu, zise Robert tare. Ne îm părţim : eu, M argot şi A hm ed m ergem
la E lena la închisoare. V oi trei, zise el arătând spre M ihai, Ared şi
N icky, m ergeţi la m ănăstire. Aşa câştigăm timp...
- Foarte bine!
- Şi eu? întrebă Isabell
- T u stai aici, zise tă io s Ared. Să nu îndrăzneşti să te mişti din casa
asta sau vei regreta am arnic.
N u mai stătu să-i răspundă, ci se grăbi spre ieşire.

A hm ed, îm brăcat în negru, cu turban strâns pe cap şi urm at de R o­

bert şi M argot, intrară î n închisoare. Urletele ajungeau la ei de prin tem ­
niţe. C erură să-l vadă p e H alim . Bărbatul veni neîntârziat, cu doi dintre
oam enii săi în urmă. A h m e d îl salută.
- A ţi venit grabnic...
 - Ştiam că eşti aici, Halim.
- V ă pot fi de ajutor, A hm ed el Selim ? întrebă el.
- Poţi dacă vei dori, răspunse arabul. Vrem să vedem fem eia care a
fost adusă de tine...
- Elena, grecoaica?
-D a !
- C um se face că vreţi să vedeţi acea viperă? C redeam că veţi uita
de ea de îndată ce veţi păşi în casa lui M ihai Avram!
- A m uitat, însă ea nu ne lasă să uităm , zise Robert. Copiii lui A red
el Selim au dispărut...
- G em enii trandafirului? întrebă el sincer preocupat. C ine?
- N u ştim nimic la această oră, răspunse Ahmed.
H alim clătină din cap.
- Poate fi ea? încă nu am prins grecul care-o servea. Poate fi el?
- Sau unul din oam enii ei...
M argot îl privi atentă. Să fi fost am estecat şi H alim ? Poate cu Isa­
bell? A r fi însem nat că A lberta nu are nimic de-a face cu răpirea şi p reo­
tul e om ul vizirului. Poate Isabell i-a dat de ştire că A red vrea să plece
cu ei şi restul fusese numai o farsă.
- V eniţi, vă duc la ea...
Aerul era to t mai rece şi mai greu pe m ăsură ce pătrundeau în în ch i­
sorile vizirului. Ienicerii îi însoţeau, semn că H alim nu era foarte în cre­
zător. D e altfel, cine ar fi fost? se întrebă Robert. Unul dintre ieniceri
deschise o uşă grea de lem n înnegrit şi intrară. T em niţa era o încăpere
mizeră, cu păm ânt pe jo s şi o fereastră îngustă cât să intre o rază de soa­
re pentru a spulbera întunericul crunt. Trei gratii de fier opreau pe o ri­
cine să privească dincolo de ea şi acum susţineau un corp.
Frum oasa Elena Săndulache era moartă, spânzurată de gratiile tem ­
niţei sale. Folosise o bucată de m aterial din rochia ei. Faţa îi era vânătă,
ochii larg deschişi şi degetele aveau o culoare ciudată, de albastru des­
chis.
Laţul îi rupsese gâtul frum os, acoperit altădată de sărutările iubiţilor
şi gura îi era larg deschisă, în căutarea aerului care îi fusese refuzat.
- D um nezeule!
M argot exclam ă asta înainte să se m işte, trasă de R obert înapoi. H a­
lim se apropie.
- S-a om orât...
- Sau a fost ucisă!
 - D oam nă, oamenii mei s-au distrat puţin cu ea, e adevărat, zise H a­
lim, tăind funia.
E lena căzu la păm ânt. M argot, cu toate că văzuse m ulte la viaţa sa,
îşi feri privirea. A hm ed găsi o bucată de pânză înnegrită de vrem e şi o
aruncă peste ea, acoperind-o.
- D ar era vie aseara şi nim eni nu a intrat aici. S-a omorât!
- Şi-a luat secretele cu ea în mormânt!
- E ste adevărat, le-a luat. S unt lucruri pe care nu le vom şti nicioda­
tă, zise H alim , conducându-i afară. C red că mai bine ar fi să căutaţi în
altă parte... dacă aud ceva...
- V ă voi răm âne îndatorat!
- N u o fac pentru tine, R obert de Clerm ont, zise H alim cu un zâm ­
bet uşor. Pentru trandafir, care m -a ajutat să ajung om ul de încredere al
vizirului...
- C um aşa?
- M oartea V izirului A lb M ehm et m i-a adus beneficii şi eu ştiu cui
să fiu îndatorat. Spune-i trandafirului că va avea un prieten în Halim!
Se înclină spre ei şi-i lăsă să plece. Cei trei ieşiră pe porţile straşnic
păzite, îngânduraţi şi abătuţi.
- C red că cel mai bine ar fi să o luăm spre m ănăstire, zise Robert.
- N u ştim încotro!
- C ât de greu poate fi? îl avem cu noi pe Ibrahim.
- A devărat, adevărat, zise A hm ed, sărind în spatele calului său. La
drum...

A red ar fi intrat în goana calului în m ănăstire, ar fi lovit în stânga şi

în dreapta dacă ar fi fost necesar să facă toate astea pentru a ajunge la
m ama lui M ihai. D ar se lăsă convins de fratele lui că asta numai ar fi
înrăutăţit situaţia.
- M aica stareţă ne lasă să intrăm , zise M ihai încet. D ar tu nu des­
chizi gura...
- Dar...
- A scultă, Ared, vrei să intri sau să stai la poartă?
- Bine! m orm ăi el.
îşi legară caii şi intrară pe jo s, pe porţile largi, bine apărate. O m ăi­
cuţă le deschidea drum ul, cu toate că M ihai ştia foarte bine unde era
m am a lui. înăuntru era frig, chiar dacă era m iezul verii. U rcară o scară
îngustă, aplecaţi de spate pentru a nu se lovi de pereţi şi de tavanul bol­
tit. Sus, m ăicuţa deschise o uşă.
 - U nde? întrebă N icky urcând primul.
- Pe aici, zise m aica, deschizând o altă uşă.
Intrară şi răm aseră locului. A lberta era în dreptul ferestrei închise,
cu capul acoperit de m uselina neagră.
- M amă!
- A i ajuns, aşadar, zise ea fără să se întoarcă.
- C um ai putut?
- Să ce?
- U nde sunt copiii?
Plictisită, ea arătă spre pat. A coperiţi bine, gem enii dorm eau unul
lângă altul. O fată m ititică era alături de ei. A red se repezi spre copii.
- D e ce?
- M ai întrebi? se răsti ea. Tu, trădătorul...
- M am ă, copiii nu au vină. Inim ile lor sunt pure, inocente, încercă
el să o convingă.
- Poate ei, dar m am a lor e diavolul. M i-a spus el...
- C ine?
- V lad Neagu!
Chipul lui M ihai deveni ca de hârtie. D eschise gura, apoi o închise.
- E aici?
-E .
-U n d e?
- C e ştiu eu? întrebă ea la fel de nem işcată şi de indiferentă. T e va
ajuta să revii pe drum ul D om nului...
A lberta făcu sem nul crucii.
- El a scos copiii din casă...
închise ochii, rugându-se să nu se fi întâm plat ceea ce credea.
- Ia copiii, plecăm...
- Dar...
- N icky, nu-i tim p, V lad N eagu a venit în Istanbul pentru un singur
lucru...
- Care?
- Să o ucidă pe Isabell...
A lergă pe scări cu fraţii în urm a sa, fiecare cu câte un copil în braţe.
A bia jo s încetini goana nebună.
- D e ce vrea să o ucidă?
- Isabell l-a ajutat pe Şerban acum nu mult tim p în urm ă să se căsă­
torească cu Liza, sora lui N eagu.
- Ce dracu are de-a face Şerban...
 - E a a stat la el un timp, ştii asta, nu?
- D a, dar...
- A casă îţi voi explica. Să nu fie prea târziu...
Sări în spatele calului său şi, înainte ca A red şi N icky să încalece,
dus era, ridicând valuri de praf în urm a sa.
C asa era pustie. N ici un zgom ot nu se auzea de nicăieri, de parcă ar
fi fost părăsită. Numai adierea slabă a vântului mai m işca câte o perdea,
o plantă. M ihai intră în fugă şi se opri. Pe m asa din m ijlocul salonului
era o sabie înfiptă în masă. Sub ea un mesaj. Trem urând, îl ridică: Nu
m ai veni, nu mai ai de ce!
N icky luă hârtia. Apoi i-o întinse lui Ared.
- A cum ne vei spune tot!
- T rebuie să fie cineva în blestem ata asta de casă. Amina! urlă M i­
hai. Sophia!
N u se auzi decât propriul lui glas, izbit de pereţi. Şi linişte. Apoi R a­
da apăru în capul scărilor cu Aziz.
- U nde-i toată lumea?
- A u plecat.
- C ine?
- U nde?
C oborâră scările.
- S tăpâna a plecat după copii şi doam nele au plecat cu ea. Nu au
vrut să stea aici. Şi apoi am găsit sabia acolo, dar nu ne-am apropiat de
ea. Scrie ceva...
- A u plecat de mult?
- L a jum ătate de oră după dom niile voastre, zise Aziz.
- Şi tu de ce nu te-ai dus cu ea? îl întrebă A red, cu copilul în braţe.
- N u m -a lăsat. Fără bărbaţi, a zis. Sau om oară copiii...
A red îi dădu copilul fem eii.
- T oate patru au plecat?
- Da, cu trăsura neagră, condusă de o pocitanie de om.
R ada dispăru cu copiii p e scări.
- D e ce V lad N eagu o vrea pe Isabell? O iubeşte?
- N u, nu-i asta. Isabell l-a păcălit şi, cu ajutorul lui, Şerban s-a putut
căsători, îm potriva dorinţei boierului Neagu, tatăl lui.
- Şerban ăsta, cine-i?
N icky oftă.
- E prietenul meu. Nu-1 cunoşti, d a re de încredere. U n adevărat prieten.
- Şi Isabell a stat la el?
 - L a părinţii lui, mai exact. C ând a plecat din Franţa, s-a dus la el.
Şi l-a ajutat pe Şerban să se căsătorească cu dragostea vieţii sale, zise
niţel ironic M ihai. L-a ajutat pentru că s-a folosit de boierul N eagu şi de
fiul lui. V lad era abia sosit din Franţa şi acolo o văzuse cu tine..
- C u m ine?
- Da, la nu ştiu ce bal. Pentru că avea o pasiune pentru ea, a ascuns
acest lucru tatălui său, care habar n-avea de prietenia dintre Isabell şi
fam ilia Clerm ont.
- Să înţeleg că acest boier, N eagu, urăşte...
- F am ilia ta. Pe Robert, mai ales. Vezi tu, el a fost pretendentul m a­
m ei tale în trecut. Şi a fost învins de Robert într-un duel care l-a durut
m ult tim p şi din acest motiv se răzbuna pe fam ilia A ndoni.
- P e acel Bogdan A ndoni, de care am auzit vorbind pe m am a? între­
bă A red, încercând să înţeleagă com plicata istorie.
- F am ilia lui, care e în M oldova. A şa că atunci când Şerban a vrut
să se căsătorească cu fiica lui, s-a opus. Şi Isabell l-a şantajat, răpindu-1
pe Vlad!
- D e ce nu m ă surprinde? întrebă cu un zâm bet N icky.
- Pe tine, poate, se răsti Ared.
- L -a răpit şi boierul a fost de acord cu nunta. S-a căsătorit şi ea l-a
eliberat pe Vlad. N umai că ea nu ştie ceva...
-C e?
- C ând Vlad Neagu s-a întors acasă şi a spus fam iliei adevărul despre
Isabell, boierul N eagu a m urit de inim ă. Şerban m i-a scris, dar nu am
avut inim a să-i spun...
Ared îşi şterse fruntea udă. începea să năduşească num ai gândindu-se
la toate astea. Se lăsă pe spate pe sofa.
- A şa că acum o are!
- Şi pe celelalte alături de ea!
- R ăpirea a fost numai o capcană în care am căzut ca proştii! zise
Nicky.
- C red că o va duce acasă, în M oldova, zise M ihai. A şa că eu plec
după ea.
- N u fără noi!
- Şi copiii?
- A scultă, Ared, zise M ihai, tu de ce vrei să m ergi? Nu o mai vrei
înapoi, puţin îţi pasă ce se întâm plă cu ea.
- Sora m ea e acolo. Şi soţia fratelui meu. Şi A m ina. Crezi că pot
pleca liniştit?
 - A tunci ce propui?
- M ergem !
- Bine!
R obert, M argot şi A hm ed intrară chiar în acea clipă.
- C e se întâm plă?

8.
sabell se săturase de ploaie. D ar nu se putea face nimic. A şa că se
I întinse pe sofa cu ochii închişi, ascultând-o cum bate în geamuri.
N u prea m ai conta dacă era zi sau noapte, dacă ploua sau nu, numai că
picăturile de apă care loveau ferestrele puteau fi foarte deprimante. Şi
inim a ei era deja rănită. N ici nu deschise ochii când uşa se deschise uşor.
- Isabell?
Sofia, M arie şi A m ina intrară pe vârfuri.
- D orm i?
- C rezi că pot?
- Eşti palidă şi nu m ănânci cum trebuie, zise Sofia, atingându-i
fruntea. O să te îm bolnăveşti...
- C red că asta vrea şi el!
- Lasă-1 pe el, se răsti A m ina. Ai nevoie de putere...
- Şi de somn. N u dorm i, nu mănânci... V rei să mori?
E a oftă. D intre toate, num ai M arie stătea departe de ea, uitându-se
afară, gânditoare.
- M arie, spune-i şi tu!
- D e ce? Ştie toate astea.
- D ar trebuie să...
- A scultaţi, voi două, se răsti ea. H abar nu aveţi de ce se întâm plă.
Şi dacă o să trebuiască să fugim , va trebui să fim pregătite. Eşti în stare
să călăreşti în goana calului? întrebă ea pe Am ina. Sau să tragi cu arm a?
C ele două clătinară din cap.
- V lad a intrat în grajd. M erge la călărit...
- Poate cade de pe cal şi m oare, se rugă Am ina.
-G u ra!
Felul în care M arie îi răspunse le uimi pe toate trei. Imediat se linişti.
- Iertaţi-m ă!
- N u-ţi cere iertare, îţi este frică, e normal, zise Sofia. Suntem toate
nervoase...
 - A şa e. M erg să m ă culc puţin...
Ieşi repede şi abia dincolo de uşă respiră. Se rezem ă de ea, cu inim a
bătându-i destul de tare. A poi se grăbi spre scări şi de acolo spre salon.
Şi se aşeză pe un fotoliu m are, larg.
- C redeam că eşti cu ea!
M arie ridică capul, căutând vocea aceea. Şi o găsi. V lad era în drep­
tul uşii, cu haina udă de ploaie şi părul picurând de apă. Se apropie de ea.
- Eşti ud!
- N u prea contează, zise el cu un zâm bet strâmb.
M arie îi îm pinse haina de pe um eri şi scoase batista. îi şterse faţa
udă, sub privirele lui mirate. O chii ei frum oşi nu se ruşinau şi nu se ple­
cau. O mai văzuse în trecut. C hipul ei îi răm ăsese în m inte. îşi am intea
felul în care râdea. N umai că acum nu o mai făcea. Surâsul ei era trist.
- M ulţum esc, şopti el, oprindu-i degetele calde care-i atingeau faţa
rece.
R ăm ase ţinând-o de m ână, abia respirând. Şi M arie mai făcu un pas
spre el, fiind acum foarte aproape. Părul ei îi atingea chipul, buzele fetei
erau foarte aproape. N u trebuia decât să se aplece puţin... D ar nu ştiu...
- N u ştiu nimic... şopti ea, ridicându-se pe vârfuri. N u ştiu...
îl sărută aşa cum nimeni nu o mai făcuse vreodată şi inim a lui V lad
făcu o tum bă dureroasă. D upă luni întregi de durere, nu m ai văzu nim ic
altceva în faţa lui decât plăcere, bucurie şi frum useţe. Fata asta frum oa­
să ştergea cu buzele ei to t ce era rău în el.
- M a r ie !
- N u spune nimic, zise fata, fugind departe de el.
N u se întoarse să-l privească. N u voia să-l vadă regretând. Alergă spre
scări şi se opri brusc. Isabell era în capul scărilor, cu o expresie îngrozită
pe chip. înainte să apuce să spună ceva, ea îi întoarse spatele, urcând cele
două trepte şi dispărând sus. A uzi uşa trântindu-se cu putere.
- Isabell...
A lergă după ea.
- D eschide...
- E deschis, răspunse fata, cu spatele la ea.
- Isabell, nu ai înţeles...
- A m înţeles că vrei să m ori, zise ea dur.
- C um aşa?
- A m încercat şi eu planul ăsta, rosti cu gravitate Isabell. Şi-am dat greş...
- Dar...
- V lad nu-i prost. Vrei să te culci cu el fără rost?
 - î l iubesc! x
Isabell se întoarse foarte repede.
- D e om ul care m i-a răpit copiii?
- D e ce spui asta? Copiii sunt bine.
- C ine ştie?
- M i-a jurat şi-l cred. Isabell, ascultă-mă, crezi că nu am vrut să lupt...
- Oh, ai luptat... exclam ă ea, nervoasă.
M ărie căzu la picioarele ei.
- îl iubesc mai m ult decât pot spune. Nu ştiu de ce, nu pot explica
când s-a întâm plat, cum. D ar ştiu că e aşa şi că aş face orice pentru el.
- M -ai trăda?
-N u !
- T o c m a i ai spus...
- A m spus că aş face orice pentru el, pentru binele lui. Nu aş lovi în
tine sau în fam ilia mea. C rede-m ă...
- îm i este greu! zise sinceră Isabell.
- Crezi că mi-e nu m i-a fost când am aflat câte ai făcut tu? Şi aflu
în fiecare zi. Ştiu că tatăl lui V lad a m urit din vina ta!
- Nu-i adevărat!
- C um să nu fie? D e inim ă a murit, în urm a planului tău nebun!
- L -am ajutat pe Şerban! urlă Isabell.
Sofia şi A m ina alergară înăuntru speriate.
- Ce se întâm plă?
- N im ic! se răstiră cele două, deodată.
Se lăsă liniştea. Evitau să se privească.
- Ce vei face acum ? întrebă Isabell, calm ată deja.
- N u ştiu!
- Dacă îm i dă copiii...
- Ţ i - i va da!
- Când o va face, A m in a şi Sofia vor pleca cu ei spre moşia lui A n ­
doni. Tu ce vei face?
- N u pot pleca cu ele!
- Pentru el?
- Pentru tine. N u te-aş lăsa singură.
Isabell nu era sigură de adevărul acesta, dar nu zise nimic.
- O să-i vorbesc, zise M arie. T e va lăsa să pleci.
- Nu, nu o va face.
- Isabell, îl cunosc...
 - D e când? Crezi că o călătorie cu el şi câteva zile aici te-au făcut
expertă? E u îl ştiu m ult mai bine, de când încerca prin orice m od să in­
tre în patul meu.
A ceste cuvinte o făcură pe M arie să roşească furioasă.
- Ţ ine de trecut!
- O are?
- A devărat. Te-a atins?
- D acă aş fi fost numai eu cu el în casa asta, da. Sunt sigură că aş fi
ajuns în patul lui cu forţa, dacă voi trei nu aţi fi căzut pe capul lui. N u
te lăsa înşelată de chipul lui frum os şi de ochii galeşi. E un vultur...
- N ici eu nu sunt proastă. D ar se pare că asta crezi!
M arie ieşi, nervoasă, dar fără să trântească uşa. C um se înşela Isa­
bell! îşi spuse ea, oftând. Inim a lui V lad era bună. Şi ştia că o iubea,
chiar dacă se lupta cu asta.
în urm a ei, Isabell îm brăcă halatul gros, singurul pe care-1 avea. Şi
ieşi, fără să răspundă la întrebările Aminei şi ale Sofiei. Coborî jo s şi
dădu peste Ion, un ţăran de încredere al lui V lad, V arvara, o fem eie gra­
să şi bătrână care făcea m âncare şi Ileana, ţărăncuţa cu ochii bine des­
chişi şi cam obraznică. Ion plecă capul într-un salut, apoi se trase la o
parte din drum ul, ei. Isabell făcu trei paşi şi se opri.
- U nde-i boierul?
- în salonul cel mic...
Intră ca şi cum ar fi fost stăpâna casei. Şi asta m ulţum ită nervilor ca­
re nu-i dădeau pace. îl văzu aşezat într-un fotoliu larg, cu capul pe spa­
te. Când ea intră, privirea lui căută intrusul, gata să-l certe. D ar se opri.
Ezită puţin, văzându-i frum oasa faţă încruntată.
- Eşti pe zi ce trece m ai im pertinentă...
- Şi tu eşti un ticălos fără m argini. Vrei să te răzbuni?
- D e ce nu?
- Fă-o cu mine, zise ea. A sta vrei?
îşi aruncă halatul, răm ânând aproape goală. Prin căm aşa de noapte
form ele sale apetisante trezeau sim ţurile boierului.
- Fă ce vrei cu mine, dar lasă-le să plece!
Vlad se ridică, foarte -încet. Şi se apropie.
- Fă ce vrei cu mine!
O trase în braţele sale, rupându-i buzele într-un sărut. Şi m âna îi
rupse căm aşa în faţă, căutându-i sânii plini. îi atinse cu buzele. Ea nu se
luptă cu el, nu se îm potrivi. Şi, spre uim irea ei, se opri.
- Pleacă!
 îi întoarse spatele. Şi ea îl privi uim ită. C unoştea bărbaţii destul de
bine, ştia cum acţionau şi ce doreau de la ea. N im eni nu ar fi refuzat-o.
N im eni nu i-ar fi spus să plece când ea i se oferea pe tavă, gata să fie
devorată. Şi totuŞi, el o făcuse.
- D e ce?
- Pleacă, Isabell!
- N u am fost niciodata laşă, aşa că stau. O iubeşti?
- C e tot spui, doam nă?
- E sim plu. D a sau nu.
V lad se aşeză pe sofa şi îi aruncă o privire am eninţătoare, dar Isa­
bell zâm bi. N u era nimic rău în ea.
- Eşti încă un copil, V lad Neagu!
- U n copil care te are în m âinile lui...
- N u m -am temut niciodată pentru mine, tata m -a în v ăţat că team a
te slăbeşte.
- D ar te temi pentru copiii tăi.
Zâmbetul se şterse de pe chipul lui Isabell. Deveni dur şi de nepătruns.
- U rcă sus şi lasă-m ă în pace, doam nă D everaux. N u te-ai gândit că
toate astea sunt un plan?
- în fiecare clipă, răspunse ea sincer. Vlad, lasă-m ă să-i văd...
-N u !
- Vreau să-i ştiu bine, vreau să-i ating, să-i strâng în braţe. Să le spun...
- Şi eu aş vrea să-i spun asta tatei, dar nu avem niciodată tot ce do­
rim, nu? strigă el, îm pingând-o afară din cameră.
D incolo de uşă, Isabell se aplecă să-şi îm brace halatul.
- C e Dum nezeu...
M arie era la doi paşi de’ ea, îngrozită.
- C e ţi-a făcut?
Se repezi spre Isabell, ajutând-o. Şi fata o privi ciudat, neştiind ce
să facă. A poi strânse ochii cât de tare putu, până două lacrim i perfecte
alunecară în jo s pe obrazul ei frumos. Ochii i se zbăteau în lacrimi.
- A jută-m ă să urc s u s !
M arie o apucă cu p u tere de braţ, încercând să-şi reţină lacrim ile şi
să nu se uite la hainele ru p te ale lui Isabell. O d use sus şi intrară în ca­
m era lor. Isabell îşi strânse hainele în jurul ei, tragic.
- T e-a atacat?
-D a !
- Şi te-a...
-D a .
 - D e ce nu te-ai luptat cu el? Puteai să strigi...
- A re copiii, M arie. A ş face orice pentru ei şi asta nu e un preţ foarte
mare, chiar dacă el nu-i decât un ticălos fără m argini. D ar nu vreau să
m ă mai gândesc la asta...
- M ă duc la el...
- P entru num ele lui D um nezeu, M arie, ai înnebunit? D acă păţeşti şi
tu la fel? E nebun, im previzibil. N u putem risca. Stai aici!
Tonul speriat al lui Isabell o opri. Se întoarse din dreptul uşii cu toa­
te că inim a o durea. încercă să se gândească la alte lucruri şi nu la Isa­
bell şi V lad, îm preună.
- Te doare ceva?
- N u... şopti Isabell, închizând ochii pentru a se putea ruga pentru
teribilele lucruri pe care le făcea, m inţind.
D ar se linişti. D e data asta era pentru binele lui M arie. Nu putea să
se îndrăgostească de un aşa nebun, un om bolnav şi periculos. La ce i-ar
fi folosit? A şa că nu trebuia decât să taie răul de la rădăcină.
- V a trebui să facem ceva...
- Ce putem face?
- C eva ce ar fi trebuit să fac de m ult timp, spuse M arie hotărât. V lad
m ă lasă să um blu pe unde doresc, fără să am pe urm ele m ele pe cineva.
Are încredere...
- Asta-i adevărat, dar nu ai găsit nimic până acum, îi aminti prietena sa.
- Pentru că nu m i-am dat silinţa. O voi trage de lim bă pe Varvara...
- Crezi că vei reuşi ceva?
- D acă dau greş cu ea, o voi face cu Ileana.
- Fata aia e şm echeră. O să ai nevoie de bani sau altceva...
Isabell scoase o m ână de bijuterii de aur.
- Sunt ale mele... zise Isabell. Nu de foarte m are preţ, dar e aur. V a
ajuta să netezim drumul...
Un zâm bet înflori pe chipul M ăriei.
- M erg acum să o caut. Stai aici liniştită, de data asta m ă ocup eu...
Ieşi grăbită pe uşă ca şi cum , dacă ar fi m ers m ai încet, inim a ar fi
ajuns-o din urmă. Se grăbi spre bucătărie, o încăpere retrasă a casei, nu
prea m are dar călduroasă. A rdea un foc vesel în sobă şi m asa era plină
de m âncare. M ere verzi, pâine coaptă de dim ineaţă şi plăcinte cu brânză
dulce care m iroseau frum os. V arvara ştergea un castron de lemn mare,
cântând de m am a focului. V ăzând-o intrând se opri, ruşinată.
-D a?
- M ă plictisesc, zise M arie, cu un zâmbet. A ş vrea un măr...
 L uă unul şi îl şterse bine, apoi i-1 întinse tinerei stăpâne.
- Să vă mai dau ceva?
- Apă!
M arie se aşeză pe bancă, aşteptând apa pe care V arvara o aducea cu
grijă. M uşcă din m ăr şi se strâm bă. E ra cam acru.
- Staţi aici m ereu? întrebă ea.
- E u? Păi... da...
- A sta e singura casă a boierului?
- N u, stăpână. Cum să fie? A re m ulte casă, asta e m oşia cea mică.
La C ornul R upt e cea mare, unde boierul stă mereu. N u-i aşa departe...
- N u? C redeam că-i foarte departe...
- Păcatele m ele, cum să fie? zise V arvara, lovindu-se peste şolduri.
E ici, după râu...
- A şa?
M arie îşi rezem ă capul de m ână, învârtind cana de lu t cu apă pe care
o prim ise.
- Sigur, sigur. C hiar m ă întrebam cum de nu vă duce acolo boierul,
când e m ult mai com od, mai m are casa, mai m ulte slugi. Şi doam na
M argareta e acolo.
- M am a boierului?
- Da, da. vezi m ata, când boierul cel bătrân a m urit, odihnească-se
în pace, zise V arvara, făcând sem nul crucii, doam na M argareta a răm as
singură cuc. Fata măritată, băiatul a luat drum ul laşului. N oroc cu nea­
murile...
- Care neam uri?
- Păi, cum care? A venit bunica boierului, Floarea Lupaşcu şi n e­
poata ei, Raluca. Frum useţe de fată, nu alta! Păr ca grâul copt, ochii ca
cerul şi obraz atins de roşeaţă. Şi trasă prin inel. A sta i-a mai lum inat
zilele stăpânei!
- Par oam eni de credinţă!
- Şi sunt. D om nişoara R aluca e tare jucăuşă şi veselă. A r trebui să
o vedeţi...
- Aş vrea, dar nu am cum...
- Poate stăpânul vă va duce, nu-i drum liîng, două ore de m ers căla­
re, nim ic m ai mult. A doua zi aţi fi în a p o i...
Fem eia zâmbi larg, arătându-şi gura fără dinţi. Şi râse.
- M erg să aduc cartofii, leneşul de Ion nu face nim ic...
-D a !
- Cu iertare...
 M arie dădu din cap şi se ridică. A şadar erau aproape de moşia lui
V lad N eagu. C asa despre care vorbise Isabell.
- A colo trebuie sa fie...
Făcând planuri, M arie ieşi din bucătărie cu pas grăbit. Nici nu-1 v ă­
zu pe V lad decât când se lovi de el. Răm ase nem işcată. Şi îi evită pri­
virea.
- T e grăbeai...
- Da. Iartă-m ă dacă am dat peste tine, dom nule boier Neagu.
îi alunecă din braţe, lăsându-1 cu un gust am ar. R ăceala ei congelase
jum ătate din încăpere.
- M arie!
-D a?
N u se întoarse spre el.
- S-a întâm plat ceva cu tine?
- N u, nimic... zise ea, vrând să plece. Făcu un pas şi se opri. întoarse
capul. M ă plictisesc şi...
-Ş i?
- M ă întrebam dacă p ot lu a un cal şi să m ă plim b prin îm prejurim i...
nu departe...
- Poate fi periculos!
- M âine dim ineaţă, dom nule, nu acum. Nu aş m erge departe... pe
câm purile din jurul casei. A m nevoie de aer curat!
El ezită, privind-o. D ar nu citi nim ic pe faţa ei.
- îl voi pune pe Ion să-ţi pregătească un cal m âine dimineaţă. Pentru
că am încredere în tine... adăugă el cu un zâm bet care se dori seducă­
tor, dar care nu nim eri la ţintă. Inim a fetei era închisă cu şapte lacăte.
- V oi şti să vă m ulţum esc!
- N u m ă îndoiesc!

9,
A
arie era o călăreaţă desăvârşită. Era pasiunea ei. Insă calul lăsa
de dorit. Prefera caii cu tem peram ent, pe care să-i simtă lup­
tând cu ea. Iapa pe care i-o dăduse V lad era m oale şi docilă, m ergând
unde dorea ea, încet. O îm boldi cu picioarele, făcând-o să alerge mai re­
pede. G răbi pasul şi o luă la goană, cu tânăra dom nişoară în spatele ei,
care strângea frâiele cu m âinile înm ănuşate. D rum ul era prost şi îngust,
dar ea respecta indicaţiile pe care le prim ise. D e-a lungul râului.
 Opri calul şi sări jos. Nu m ai ploua, dar era o căldură um edă care-i
lipea hainele de trup. Trase calul spre apă şi-l lăsă să se adape. U dă şi
ea batista şi îşi şterse fruntea um edă şi gâtul. C orsetul o strângea din ca-
lea-afară.
- G ata, am zăbovit destul!
Sări în spatele iepei, îndreptând-o spre drum ul bun. Şi o îm boldi iar.
- Ah, ce ticălos!
A r fi vrut să aibă unul dintre caii ei de la C lerm ont, cei care alergau
m âncând păm ântul, tăind pădurile şi cîm purile ca o săgeată arzând. Iu­
bea viteza cu care o purtau pe spatele lor, aprigi şi nervoşi. Clătinând
din cap, îşi spuse că un aşa cal nu era bun de nimic. întoarse capul.
- Drăcie!
Un călăreţ se apropia în goana calului. Nu-1 recunoscu la început
dar, pe m ăsură ce calul lui m ânca păm ântul, văzu cine o ajungea din ur­
mă. V lad N eagu, călare pe un arm ăsar alb, puternic. Se gândi ce putea
face. Să fugă sau să se oprească? Era destul de departe de casă. Plim ­
barea ei părea mai m ult ca o fugă.
- M arie, opreşte-te!
N u se întoarse, ci îndem nă calul să alerge şi mai tare. Se lipi de gru­
m azul lui, pentru a-1 ajuta. Iapa păru să înţeleagă ce voia fata, aşa că
grăbi pasul. D ar dădea sem ne de oboseală. D upă m ai puţin de o m ilă în ­
cetini pasul. A şa că ea co ti pe o cărare îngustă, spre râu. Dacă nu-1 putea
întrece, avea să-l înşele.
- U nde crezi că pleci?
V lad ieşi în faţa ei dintr-un luminiş. Speriată, fata trase de frîu. Iapa
se ridică în două picioare, aruncând-o la pământ.
- M arie!
Fata ar fi vrut să aibă o armă, orice. Apucă un băţ tare. Vlad se apropie.
- Fă un pas şi te lovesc...
- Ai nevoie de ajutor!
- Nu e prim a dată c â n d cad de pe cal, zise ea fără să se mişte.
Vlad oftă şi se aplecă, smulgându-i arma din mână. D ar nu se aştep­
ta la pum nul ei, care î l lo v i în faţă. îl îm pinse cu piciorul, făcându-1 să
cadă pe spate. Se ridică şi vru să fugă, dar căzu din n ou. V lad o apucă
de picior.
- Eşti...
Nu term ină, pentru că ea îl atacă cu pum nii şi cu picioarele.
- Marie!
 O trânti la păm ânt şi se lăsă greu peste ea, cu m âinile ţinându-le pe ale
fetei. Respira greu, dar se liniştise, fără să mai aiba energie să mai lupte.
- Dă-te!
-N u !
- O să strig!
- Şi? în m ijlocul pădurii nu vei speria decât păsările cerului, zise el
cu un gust dulce în gură, de la sângelece curgea. F ata lovise bine.
Se aplecă mai m ult peste ea.
- Ştii ce poţi dacă um bli de nebună prin aceste păduri?
- Cum ai aflat?
- Varvara!
- N u ştia nimic!
- N u, dar mi-a spus că ar trebui să te duc să o vezi pe mama, că eşti
curioasă... nu sunt prost, am făcut legătura.
M arie ar fi făcut orice să-i şteargă acel zâm bet larg de pe chip.
- Bine, ai câştigat!
- V rei să pleci? întrebă, fără să-i dea drumul.
- V oiam să văd m oşia ta l
- V oiai să vezi dacă copii sunt acolo! o corectă el blând.
- Şi? A m avut dreptate?
- Nu. C um i-aş spune m am ei toate astea?
îi dădu drum ul, pe neaşteptate.
- M arie, ce s-a întâm plat cu tine ieri?
- Nimic, zise ea, ochind cuţitul de la brâu, de care Vlad nu se despărţea.
Se ridică spre el, respirând greu. îşi apăsă pieptul de parcă nu ar m ai
fi avut aer, anum e pentru a-i atrage lui privirile. Şi reuşi, pentru că ochii
lui se opriră spre pieptul ei, dezgolit de degetele ei dibace.
- N u pot...
- Ce vrei să fac?
R idică m âna spre um ărul ei şi ea nu-şi putu înfrâna un zâmbet. Iute,
prinse cuţitul şi-l răsturnă pe spate, căzând peste el. înainte să-şi dea
seam a ce se întâm plă, V lad se trezi cu propriul cuţit la gât, ţinut de o
dom nişoară frumoasă.
- A cum eşti în m âna mea...
- Ai face-o? întrebă el fără teamă. O domnişoară ca tine, de familie bună...
- Oh, da, spuse ea angelic. A ş face m ult mai m ult pentru nepoţii
mei. U nde-s?
- N u sunt aici!
- Evident că nu. V orbeşte, câine!
 V ocea ei părea schim bată. D ură. Tăioasă ca oţelul pur şi puternică.
A păsă lam a ascuţită pe gâtul lui, luându-i câteva picături de sânge.
- S unt în Istanbul!
O chii ei se deschiseră cu surpriză.
- M inţi!
- D e ce aş face asta? Ai un cuţit la gâtul m eu şi ochii tăi nu se joacă.
Ai face-o...
- Cu cine-s acolo?
- C u arabul lui Isabell. Şi cu fratele tău.
- N u se poate, nu...
- N u i-am luat cu mine. T e m iră asta?
- D e ce nu?
- Pentru că nu-s nebun şi pentru că m -ar fi încurcat. Şi ar fi putut
muri pe drum ...
- A tunci... '
V lad respiră adânc.
- I-am lăsat cu A lberta la m ănăstire şi fratele tău, A vram şi arabul
au ajuns acolo în urm a ei.
M arie slăbi strânsoarea şi ridică puţin cuţitul. N u m ult.
- Şi noi am venit ca nişte proaste cu tine, din Istanbul...
- A devărul e că nu m ă aşteptam la patru femei pe capul meu, dar era
prea târziu să vă trim it înapoi. A şa că...
- A şa că ne-ai adus aici să te răzbuni pe Isabell. Nebunule!
A păsă din nou, m ai tare.
- D e ce ai atins-o?
- Pe cine?
- A i violat-o. A m văzut...
-C â n d ?
- A seară! strigă ea, pierzându-şi calmul.
V lad îi atinse mâna, cealaltă, nu cea care ţinea cuţitul. D egetele lui
erau calde şi fine.
- N u-i adevărat!
- O chii m ei nu se înşeală. A vea hainele rupte...
- Asta am făcut, mărturisi el foarte încet. Am vrut să o fac să sufere, să
plătească pentru moartea tatălui meu, dar nu am putut. Marie, ju r pe memo­
ria tatălui m eu că nu am făcut ceea ce spui tu. O sărutare şi m-am oprit...
A r fi vrut să-l creadă. A rdea de dorinţa să o facă. Şi o parte din ea
trem ura de bucurie că gem enii erau sănătoşi şi în braţele celor care-i iu ­
beau. Se ridică şi aruncă cuţitul, dar V lad nu se ridică.
 - M ă crezi?
Ea ridică o m ână pentru a-1 opri. Se rezem ă de un copac.
- M arie, spune-mi că m ă crezi...
- C e contează?
- Pentru m ine nim ic nu m ai contează. N umai tu. D acă mă urăşti, nu
voi m ai putea trăi...
M arie îl privi cu team ă am estecată cu durere. T otuşi, o speranţă se
năştea acolo.
- A m făcut ce am făcut pentru că tata a m urit la picioarele mele, din
vina m ea, zise el, în genunchi. Inim a i s-a oprit pentru că eu l-am trădat
şi am crezut că aşa, lovind în ea, m ă va ierta...
- E mort!
- Ştiu asta, dar nu conta. V oiam să sufere aşa cum am suferit eu sub
privirea lui înainte să m oară de dezam ăgire totală. A m crezut că va fi
uşor, că voi putea face tot ce m i-am propus, m ărturisi el ca în faţa unui
preot. A m făcut un plan, perfect. Cu Elena Săndulache, cunoştinţa ve­
che a tatei. Ea trebuia să m ă ajute, m i-a promis.
- Ai lucrat cu ea?
- N u am apucat. Când am ajuns la Istanbul, sub haine preoţeşti, E le­
na era întem niţată. Şi acum am dat greş... nu pot să-i fac nimic lui Isa­
bell, nu-s în stare. Sunt un nenorocit...
îşi acoperi capul cu braţele, în lacrimi. Şi M arie răm ase locului. Se
întoarse încet şi-l privi. B ărbaţii din fam ilia ei erau puternici, mai de­
grabă aroganţi decât sensibili, ascunzându-şi durerea în spatele ei, zâm ­
bind când inim a le sângera. V lad era diferit. în ochii lui erau lacrimi şi
m âinile îi trem urau. Părea aşa de neajutorat acolo, în genunchi în m ij­
locul cărării, cu piepul zguduit de hohote, încât Marie^se întoarse.
Se lăsă alături de el şi braţele ei îl traseră aproape. îl strânse la piept
ca pe un copil, liniştindu-1. îi m ângâie părul.
- Tatăl tău nu a fost drept cu tine!
- L-am trădat!
- D e ce? Pentru că nu credeai în răzbunarea lui? Păstra în inim ă ur­
m a săbiei tatei..
- A cea rană a sângerat peste douăzeci de ani, în fiecare zi. Tatăl tău
e priceput, suspină el, agăţându-se de ea.
- El a deschis-o, şopti ea, sim ţind că-i era foarte cald, deodată. La-
să-m ă pe m ine să o închid...
V lad ridică uşor capul, căutându-i chipul. Plângea, îşi dădu seam a
el. Se ridică şi, cu teamă, îi atinse buzele. Ca o adiere, fără să se oprească,
fără să lenevească prea mult în acel loc. îi atinse părul desfăcut din legă­
turi, rebel şi viu. Simţea nevoia să o atingă, dar să o facă încet, tandru.
- Te iubesc, murm ură el, surprins de propriile cuvinte.
- T rebuie să fiu nebună, m urm ură şi ea, abandonâdu-se în braţele
lui, care o purtară departe de cărarea îngustă, tocm ai în iarba deasă de
pe m alul apei.

10 .
M
arie venea în faţa lui V lad, pe calul lui alb. M âna lui o atingea
ca din greşeală, dar ochii îi străluceau m ai tare decât soarele.
A junseră în curte şi V lad coborî. Apoi braţele sale o ajutară pe fată să
coboare, încet, pentru a putea să o atingă cât mai mult.
- M arie!
Sofia şi A m ina, alături de Isabell, erau în dreptul uşii. în faţa lor era
Ion, cu m âna în cap, scărpinându-se încurcat. Făcu un pas spre stăpânul
său, dar se opri. Isabell îi privea dispreţuitoare şi cele două fete de lângă
ea o ajutau în asta.
- U nde ai fost?
- C e-ţi pasă? se răsti tânăra, fără să plece de lângă iubitul ei.
- M arie, crezi că el...
- T u nu ai dreptul să-m i ceri nim ic, Isabell. N u tu.
- Ce ai?
- C e am ?
T recu vijelios pe lângă Isabell, oprindu-se în salon. C ând ceilalţi a-
junseră în salon, M arie b ătea din picior într-un fel care o făcu pe Isabell
să ofteze. A flase.
- De ce?
- Pentru că trebuia!
- Să m ă desparţi de e l? C u m inciunile tale?
- C u orice mijloace, M arie. Ai uitat cine e?
- Nu, nu am uitat. N e iubim .
-C e?
- A m ina, închide gura, fată!
- N u-i vorbi aşa, o rep e zi Sofia, sărindu-i în apărare. T u eşti n ebu­
nă, nu mai ştii ce faci...
- Ai o nouă aliată, Isab e ll? Chiar soţia lui N icky?
- D e ce nu?
 - Ştie că erai gata-gata să te căsătoreşti cu el? Că te-a iubit ani de-a
rândul ca un nebun?
Sarea atinse rana şi Sofia o privi neliniştită pe Isabell, care plecă c a­
pul, acceptând adevărul.
- T e-a iubit?
- A şa spunea el, răspunse Isabell.
- Şi te mai iubeşte?
Isabell ridică din umeri.
- Secrete de fam ilie, nu? E u de ce n-aş avea unul?
- Al tău nu mai e secret.
- E ra ieri. Când ai ieşit aproape goală din salon, spunând că te-a v i­
olat. M -ai rănit!
- Iartă-m ă, dar am făcut-opentru tine, ştiu cum sunt cei ca el...
- N u-i adevărat, nu-1 cunoşti! Nu ai stat atât de m ult aici pentru a-1
cunoaşte, nu ai avut cum , pentru că în fiecare bărbat îl vezi pe Ared. Şi
vrei să-i răneşti. A sta ai făcut cu V lad, apoi cu A lexei. Şi cu Nicky.
- Nu! gem u ea, începând să plângă .
- Ba da. Te uiţi la ei şi, la prim ul defect, decizi că nu merită... p en ­
tru că îl iubeşti pe el!
- Pe cine?
- Pe Ared. Şi eu? Eu nu am dreptul?
- V lad ne-a răpit, pe noi şi pe copiii mei!
- N u-i adevărat, el...
M arie se opri brusc şi V lad clătină din cap.
- Iartă-mă!
- N u mai contează, zise el. Spune-i.
- C e să spună? Ce s-a întâm plat? C opiii? Li s-a întâm plat ceva...
V lad o prinse în braţe, încercând să se apere.
- Sunt bine, cu M ihai în Istanbul!
-C u m ?
- A u răm as cu A lberta, dar acum trebuie să fie în casa lui M ihai, cu
R ada alături de ei. V lad i-a luat num ai pentru a ne aduce pe noi aici...
- A tunci ei erau... începu Sofia.
- L a m ănăstire, acolo unde A lberta stă cu lunile, zise Vlad. I-am lă­
sat acolo şi am avut grijă să se ştie că ea e im plicată...
- D um nezeule, oh... hohoti Isabell, trem urând. D acă au păţit ceva...
- Isabell, sunt bine, zise M arie. M ihai şi ceilalţi i-au găsit şi acum
trebuie să fie cu mama. V lad nu voia ca ei să păţească ceva!
 Isabell ridică privirea, fără putere să mai întrebe ceva. Sim ţea o bu­
curie im ensă că gem enii erau la Istanbul, dar şi frică pentru ei. Trecuse
mult tim p de când nu mai văzuse feţele lor angelice. D e când nu le mai
auzise glasul. Şi nu mai putea să acuze pe nim eni. îl privea pe Vlad, ca­
re o privea tem ător, cu privirea îm blânzită şi nu ştia ce să mai spună.
Se ridică cu ajutorul A m inei. Şi plecă spre cam era ei.
- Is a b e ll!
întoarse capul.
- C red că tu şi V lad sunteţi la fel. Şi sunteţi la egalitate acum...
Ea făcu un semn de leham ite cu m âna şi îşi lăsă capul în piept, p ă­
şind încet. U rcă sus şi se întinse pe pat.
- Ai nevoie de ceva?
-N u !
Strânse perna în braţe, obosită. Crezuse că o veste bună avea să-i
dea putere. D ar o făcuse să nu se m ai poată mişca. C apul îi pulsa de du­
rere. Şi se sim ţea goală, ca şi cum nim ic nu mai conta pentru ea. V oia
pe cineva să o ţină în braţe. Şi im aginile i se învârteau în cap. Ared. N i­
cky. M ihai şi A lexei. A poi V lad. Sunteţi la fel, spusese M arie.
- N u m ai pot!
V ocea ei sună straniu în cam era goală. Se izbi de pereţi şi nimeni nu
veni să o ajute. Soarele care ieşise o supăra. L um ina îi rănea privirea şi
începu să plângă şi mai tare. Se agăţă de stâlpul patului, lovind cu pum ­
nul în saltea.
- N u mai pot!

Jos, M arie îl îm brăţişa pe V lad, sim ţindu-i um erii încordaţi.

- T rebuie să plecăm de aici!
- A cum ? întrebă ea.
- M arie, m erg să cer să se pregătească caii. Crezi că Sofia şi A m ina
pot călări la fel ca tine?
- Poate că Sofia. D espre A m ina nu ştiu nim ic... nu cred...
- V a m erge pe calul tău. Trebuie să plecam la m oşia cea mare...
- D e ce?
- M arie, poate nu vei înţelege acum, dar nu am tim p să-ţi explic. A-
cum că s-a aflat totul trebuie să plecăm ... A casă la m ine suntem în sigu­
ranţă...
- Vlad!
- M ergi şi pregăteşte-le de drum într-o oră. A ştept jos!
- D ar un înţeleg, de ce...
 - M arie, K onstantin, om ul E lenei e aici...
- D um nezeule!
- Şi m i-am dat seama că-i periculos şi că are m otivele lui să vă vrea
răul. T rebuie să plecăm înainte să se întoarcă...
- M erg sus. Să ai caii gata!
M arie alergă sus, ridicându-şi blestem atele de fuste cu "mâna. A-
proape căzu pe la jum ătatea scărilor, dar nu se opri. C ând ajunse sus,
abia m ai respira, dar intră peste Isabell.
- Scoală, plecăm!
- U nde?
- K onstantin e aici şi suntem în pericol. V lad pregăteşte caii...
- E aici?
- N u-i tim p de răzbunare, Isabell. N e luptăm pe teren străin...
Sări din pat.
- M erg după Sofia şi Am ina.
7 Da!
în cel mai scurt tim p posibil coborâră. N u aveau arm e, spre dispera­
rea franţuzoaicelor. Jos, Ion şi V lad ţineau caii de frâu.
- U nde-i plecat?
- N u departe, zise scurt V lad. T ăiem pădurea spre m oşie, el nu cu ­
noaşte bine drum urile, dar eu am copilărit aici. A m ina, vino!
- Dar... eu...
- Sări, nu-i tim p de discuţii, o certă Isabell. Sofia, ai mai călărit vre­
odată?
- Da, da...
Ieşiră în goana calului pe porţi, cu Ion pe urm ele lor. Pe uşa din col­
ţul casei, V arvara şi Ileana priveau înfricoşate acea fugă grabnică, de
parcă diavolul le sufla în spate. C ălăreţii dispărură într-un nor de praf.
M arie ştia drum ul pentru că m ai m ersese pe el m ai devrem e în acea
zi. V lad le arăta calea, în frunte. în pădure încetini goana.
- V om lua cărarea asta, zise el, întinzând m âna spre stânga.
N u mai apucă să spună altceva, pentru că o arm ă se descărcă şi V lad
alunecă din şa. M arie strigă ceva, dar fără să fie auzită. Isabell roti ca­
lul, calmându-1 şi prinse frâiele calului Sofiei, care îşi rotea ochii în toa­
te părţile.
- J o s de pe cai!
Sări repede şi alergă spre V lad. M arie era deja alături de el. îl apucă
de braţ, trăgându-1 spre un copac. Sofia şi A m ina se ascunseseră şi ele
în locul îndicat de Isabell.
 - Ce are?
- N u am nimic, o zgârietură... zise el. Mâna!
- Ai arm e?
- Sabia e în şa. A m num ai acest cuţit...
- N ici un pistol?
- Nimic!
Isabell strânse pumnii de nervi.
- Suntem expuse aici...
- C rezi că sunt mai m ulţi?
- Unul a tras spre tine, zise Isabell. Şi altul spre noi...
- M ulţum esc cerului că trage prost, şopti V lad. T rebuie să fugiţi...
- Caii au fugit! zise Sofia de unde era.
M arie o luă de braţ pe Isabell.
- Dacă sunt mai mulţi nu putem face nimic!
- Ştiu!
- A m ina şi Sofia nu vor putea lupta. V lad e rănit. Iar noi nu avem
arme...
- Un pistol ar fi de folos acum!
- Isabell, M arie, trebuie să plecaţi. Răm ân eu în urm ă...
V lad îşi apăsă m âna rănită.
- Stai locului, Neagu! zise Isabell, dur. A veţi grijă de m âna lui, or­
donă ea ca un general.
îşi scoase jupoanele şi răm ase numai cu fusta verde deschis. M arie
făcu la fel, sub privirile uim ite ale celorlalţi.
- Voi trei staţi aici, porunci M arie încet. O rice aţi auzi, staţi locului!
- Dar...
- Ascultă, Vlad, poate tu vezi o domnişoară de viţă nobilă, dar eu ascund
mult mai multe secrete. Ştiu să m ă apăr, am învăţat asta de mult timp!
Isabell se ridică încet şi privi spre locul de unde fuseseră trase focu­
rile. N u se vedea nimic. M arie apăru în spatele ei.
- Spre dreapta!
- Noroc!
Isabell păşi spre stânga şi M arie spre dreapta, aplecate printre tufi­
şurile verzi. Se târâră spre partea cealaltă a potecii. Isabell ajunse prim a
în dreptul drum ului. Privi într-o parte şi-n alta, gata să treacă în partea
cealaltă. Făcu un pas şi sim ţi arm a atingându-i gâtul. N u fu nevoită să
se întoarcă pentru a şti că era o sabie.
- C e anim al avem aici? susură vocea lui K onstantin. Sălbatic...
O apucă de gât şi o trase spre m ijlocul cărării.
 - Ieşiţi!
- Ai prins-o?
- C um am spus, va ataca. H ei, cei din pădure, dacă vreţi să nu m oa­
ră acum , ieşiţi la lumină!
întâi apăru Vlad m ergând şovăit, dar pe picioarele sale. A vea braţul
nem işcat şi era plin de sânge. A lături de el era Sofia şi în urmă Amina.
- V eţi avea cu ce să petreceţi, le zile K onstantin celor trei oam eni
cu care era.
A ceştia, nişte tâlhari la drum ul mare, fără D um nezeu, urâţi şi m ur­
dari, râseră, deja visând la acele porum biţe frumoase.
- M ai e una! strigă K onstantin.
- M arie, fugi! strigă Vlad.
K onstantin o îm pinse pe Isabell în braţele unuia dintre oam enii lui
şi sabia sa se opri la două degete de gâtul lui Vlad.
- M -ai trădat!
- V oiai să le omori!
- Şi tu la fel, dar eşti un laş. N u ai curaj să le pedepseşti, dar o voi face
eu, pentru că din vina lor, mai ales a scorpiei astea, doam na mea a murit...
- E lena a m urit? întrebă Sofia.
- Tu nu deschide gura, proasto! Elena mea s-a sinucis din vina voas­
tră. V eţi muri...
- Hei, grecule, ne-ai prom is distracţie...
- L eagă-le pe astea, zise el, fără să coboare sabia cu care-1 am eninţa
pe Vlad. Zi adio...
- Stai!
M arie ieşi din lum iniş, repede.
- Lasă-1!
- Ia te uită, fiica lui Clerm ont! râse el. Se pare că fiecare dintre noi
va avea o frum useţe num ai pentru el...
Cuvintele îi fură întâm pinate cu chiote. Unul dintre oam enii săi se
grăbi să o lege pe M arie, râzând cu gura până la urechi. Vlad, legat de
mâini, strâm bându-se de durere, se prăbuşi la păm ânt.
- A du-o aici!
Lăsă sabia din m ână, fără să mai aibă vreo team ă că poate fi atacat.
M âna lui o prinse pe Isabell de păr, bucurându-se de lungim ea lui şî de-
parfum . O pipăi prin haine.
- M ereu am vrut să fac asta... stăpâna mea era de acord...
- Era nebună, aşa c a tine!
- T u eşti cea nebună, zise el râzând. Ţi-am dat prafurile ei şi erai nebună...
 - Blestem atule! urlă ea, zbătându-se ca un peşte pe uscat.
O aruncă pe iarbă şi se aruncă peste ea. îi ridică fustele şi îi mângâie
piciorul, gem ând de plăcere.
U n cuţit trecu pe la urechea lui V lad N eagu, care tocm ai se ridicase,
tras în sus de oam enii lui K onstantin şi văzu cum om ul se prăbuşeşte la
păm ânt. U n foc se descărcă în pietul celuilalt, care trăgea de hainele A-
minei. K onstantin sări ca ars în sus, trăgând-o pe Isabell după el. Şi
căută din priviri persoanele care-1 atacau. Şi le văzu. A red, Nicky, M i­
hai şi A ziz descălecau de pe cai. A rm a lui N icky scotea fum , în tim p ce
A red o ridica pe a lui. K onstantin o puse ca scut pe Isabell, apărându-
se cu trupul ei.
- O omor!
- Şi m ori în aceeaşi clipă, strigă Ared. Lasă arm a şi...
- Scap?
- V ei avea o m oarte uşoară, prom ise el.
A red sări jos. K onstantin privi spre oam enii lui. U nul era mort cu un
cuţit înfipt în piept. C elălalt avea capul găurit şi era plin de sânge. Mai
avea un om. Şi acesta ridicase arm a pentru a trage asupra tinerilor, dar
nu cuteză. O prinse pe S ofia de jo s şi o trase spre el, urm ând exemplul
şefului. D ar V lad N eagu se m işcă mai repede, izbindu-1 cu umărul sănă­
tos. A m ina scoase un strigăt şi Sofia apucă arma tâlharului, descărcând-o
în pieptul lui.
-A h !
A răboaica continua să strige, în timp ce K onstantin se retrăgea, pas
cu pas. Privi în spate. C a ii erau dincolo de tufişuri şi Isabell putea să-i
ofere protecţie până ajungea acolo.
- Stai pe loc, grecule!
A cesta rânji.
- N u cred!
- M erg cu tine, zise Isab e ll. N u trageţi!
Trecu peste tufişuri. Şi respiră adânc, m ulţum it că m ai avea caii a-
colo.
- Urcă!
-N u !
- Te omor! răcni el.
- Ce-m i pasă?
Din tufişuri apăru A ie d . Şi se aruncă asupra lui K onstantin, dobo-
rându-1 la păm ânt. Caii, speriaţi, începură să bată din picioare. Dar asta
nu-i făcu să se oprească. A re d lovea cu sete, pentru lunile în care fuse­
se sclav, pentru loviturile de bici pe care le prim ise şi pentru urmele ca­
re-i aduceau am inte de asta ori de câte ori le vedea. Şi pentru copiii lui.
II lovi cu pum nul în obraz, auzind osul rupându-se. Şi pentru Santos.
Se opri, abia respirând. Şi se ridică. Isabell era aproape de el, palidă.
- Ared!
K onstantin ridica pistolul, cu o expresie crim inală am estecată cu o
ură de nedescris. Trase în acelaşi tim p în care A red îi înfipse sabia în
gât, adânc, ieşind pe partea cealaltă.
- Ticălosule!
- E mort!
-D a !
Nicky îl bătu pe umăr, ţinându-şi nevasta de după umeri. Dincolo de
tufişuri, M arie îl dezlega pe V lad cu grijă şi A mina se odihnea în braţele
tatălui său. M ihai o săruta apăsat pe frunte, zâmbind bucuros că era bine.
- S-a term inat! zise Ared.
Se uitară spre Isabell, spre care nici unul nu privise. Fata zâmbi
scurt, apăsându-şi cu m âna talia. D ar sângele trecuse de degetele ei, lă-
ţindu-se pe m aterialul verde ca o pată neagră, urâtă. Respiraţia i se
schim bă deodată. Făcu un pas şi A red o prinse în braţe.
- Lasă-m ă!
- A îm puşcat-o!
- D um nezeule, exclam ă Sofia, alergând spre ea. Privi rana fără să-i
mişte m âna care se încleştase acolo.
O aşezară pe iarbă. Dar ea nu-i privea pe ei. Se uita undeva în sus,
printre copacii mişcaţi de vânt. Frunzele desenate de raze de soare. Sofia
îşi rupse juponul şi îi ridică mâna. Ared apăsă rana, făcând-o să geamă.
- N u o m işca, porunci Sofia.
- Ştii ce faci?
- Da. A m ajutat odată pe m aici să îngrijească nişte răniţi dintr-o m i­
nă. Leagă stâns!
- A ziz, pleacă spre m oşie, să trim ită după doctor, degrabă.
A rabul sări pe cal şi dispăru printre copaci.
- M ă auzi, Isabell?
- Ai grijă de copii? întrebă ea, căutându-i m âna.
- Iubito, nu vorbi, păstrează-ţi puterile!
- S unt mici... aşa mici...
L acrim ile începură să-i curgă pe obraji şi A red i le şterse, m ort de
frică. N icky îşi frângea m âinile disperat, în tim p ce M ihai nu mai reuşea
să se m işte din loc. Sofia legă o altă pânză albă peste rana Isabellei, tot
mai strâns. A ceasta se pătă repede de sânge.
- A du un cal şi du-o spre m oşie! zise ea.
- D ar poate...
- A ici m oare sigur, zise ea. A ziz va trebui să aştepte doctorul, să se
întoarcă cu el şi aici nu poate face m are lucru. D acă o ridici în braţe...
- N icky!
A red sări în şa şi N icky îm preună cu M ihai o ridicară pe Isabell. A-
red o luă cu infinită grijă. Şi se puseră în mişcare, cât mai încet cu pu­
tinţă, dar fără să piardă tim pul. Şi începură să se roage, fiecare la D um ­
nezeul lui, pe m ăsură ce înaintau prin pădure, în tim p ce fata devenea
tot mai palidă.

11 .
P
atul era prea mare şi prea rece. Şi Isabell avea corpul ţeapăn, ne-
mişcat şi rece. Nu reuşea să se mişte. Ridică mâna, dar ea căzu la loc.
- încet!
- C ine-i acolo?
-E u !
A red se aplecă peste ea, zâm bitor. îi luă m âna şi o strânse puternic,
dar fără să o rănească. Se aşeză alături de ea, atent să nu mişte patul,
pentru a nu-i provoca dureri.
- C ât tim p a trecut?
- Patru zile!
- Patru?! U nde sunt?
- în casa lui Vlad Neagu, zise el. Te simţi bine? Să trimit după doctor?
Ea negă.
- E în cam era alăturată.
- Cufn...
- L-am adus aici şi nu a mai plecat. Dacă aveai nevoie de el noaptea...
Ea respiră uşor şi ochii i se închiseră uşor. Simţi buzele lui Ared pe
degetele ei, dându-i căldură şi îşi dori să vină mai aproape, d ar nu apucă
să spună ceva pentru că adorm i la loc.
C ând deschise din nou ochii era singură. Era zi. Soarele încălzea ca­
mera cu razele lui. Se m işcă, fără să ţină cont de durerea care o înţepa.
Se îm pinse în sus cu m âinile, rezem ându-se de m arginea patului. R es­
piră adânc de câteva ori, apoi se trase şi mai sus. P icioarele o înţepau
dureros. Şi braţele îi erau moi şi dureroase. D ar nu dădu im portanţă a-
cestui lucru, nevoia de m işcare fiind mai im portantă. C ând se aplecă în
faţă ochii i se um plură de lacrim i. Strânse pum nii şi dinţii, trăgându-se
spre m arginea patului.
Şi înccpu să-şi aducă am inte ce se întâm plase în pădure cu K onstan­
tin. îşi feri halatul gros şi înflorat şi dădu peste rana legată strâns. Ii era
frica să o atingă. îşi şterse lacrim ile şi îşi îm pinse picioarele dincolo de
m arginea patului, fără să se m ai gândească. C ând păşi jo s, pe podeaua
acoperită de covoare, un junghi dureros o străbătu din cap până în p i­
cioare şi rana păru să se desfacă.
- Isabell!
A red o prinse înainte să cadă, ridicând-o foarte uşor.
- Nu...
- N u poţi face asta încă, ai nevoie de odihnă...
- V reau să stau la soare, zise ea, luptându-se cu el fără vlagă.
- Ţi se pare înţelept?
- C ând am făcut eu ceva înţelept?
E l zâm bi sincer şi ea îşi feri privirea. Se învăţase cu privirea lui dură
şi încruntată, supărată pe ea. N u cu acest zâm bet cald. A red, fără să spu­
nă ceva, se îndreptă spre fereastră şi se aşeză cu ea în braţe pe m argi­
nea pervazului lat. Ea feri perdeaua şi privi afară, la soarele puternic,
cerul senin şi norii pufoşi.
- U nde sunt copiii, A red?
- Cu m am a, în drum spre casă!
- Cum ?
- N u te supăra acum, m am a şi tata îi duc acasă. A m stabilit că e mai
bine să ne întoarcem în trăsură la M arsilia, pentru că războiul bate la u-
şă în această zonă...
- Când pleci?
El nu răspunse, ci îi m ângâie părul.
- A red?
-D a ?
- Nu m i-ai răspuns...
- Ştiu.
- N u vrei să-m i spui?
- N u-i asta, zise el parcă încurcat.
Ea oftă uşor.
- U nde-s ceilalţi?
- N icky şi Sofia se ceartă de dim ineaţa până seara...
 - D e ce?
- N icky crede că a riscat fără folos plecând cu tine şi apoi în p ădu­
re... şi ea, de fiecare dată când aude asta, începe să strige şi să vorbească
în trei lim bi, m otiv care-1 înfurie pe fratele meu...
- Fratele tău?! Nu credeam că te voi auzi vreodată spunându-i aşa
fără reproş sau ironie.
- N ici eu, dar s-a întâm plat. C um îţi spuneam, e nervos pentru că nu
înţelege o boabă în greceşte. A m ina stă tot tim pul cu M ihai, povestin-
du-i de m ii de ori prin câte a trecut şi M arie a stat tot tim pul lângă patul
lui Vlad...
- Da... şopti Isabell. N u vă place asta...
- Nicky a sugerat acum două zile să se mute cu ea la Şerban Andoni.
- L-ai cunoscut?
A red aprobă din cap.
- E aici?
- Jos, da. A venit în fiecare zi să te vadă.
. Tonul lui părea schimbat. M ai rece. Isabell privi afară, tristă.
- D u-m ă înapoi în pat!
- N u m ai vrei să stai aici?
-N u !
Răspunse tăios, supărată ca un copil care este certat. îmbufnată, lăsă capul
pe pernă, privind oriunde, numai la el nu. Ared se aşeză la picioarele ei.
- Rada e cu gem enii?
-D a . "
- A tunci e bine.
- Ai m are încredere în fem eia asta, zise el încet.
- N um ai în ea am încredere. Atât.
Era evident că îl deranja asta, dar o ascunse destul de bine. Părea să
o m enajeze pentru că era rănită. A sta o făcu să se înfurie şi mai tare. Se
ridică în coate.
- N u vreau să te mai văd!
- Poftim ?
- Ieşi afară din cam era asta şi nu mai intra niciodată. Şi plecaţi oda­
tă toti în Franţa, cât mai departe de mine...
-Is a b e ll!
- I e ş i afară!
Râm ase locului, îngrozit de acea explozie de furie. C ând Sofia intră
alergând înăuntru, A red nu reuşi să deschidă gura să spună ceva. G re­
coaica o lu ă în braţe pe Isabell.
 - Isabell, stai locului, îi ceru ea, îm pingând-o pe spate. Rana sânge­
rează din nou...
- Plecaţi toţi!
- C heam ă doctorul!
A red reuşi să se m işte din loc şi să chem e doctorul de jos. Sofia ieşi
pe hol.
- N u vrea să te mai vadă!
- E clar!
- Ce i-ai spus?
- N im ic, nu ştiu ce a apucat-o.
- Isabell a suferit m ult în ultim ul timp, zise Sofia, clătinând din cap.
Şi tu i-ai luat copiii de lângă ea...
- Sunt şi ai mei!
- Poate, dar ea e m am a lor, ea i-a purtat în pântece nouă luni şi i-a
născut singură, departe de cei pe care-i iubea. A m aflat m ulte lucruri în
ultim ele luni, departe de casă, alături de ea. Şi o adm ir, chiar dacă a fost
un tim p în care am urât-o...
- Ştii despre căsătorie?
- A ei cu soţul m eu? Da.
- Şi nu te deranjează?
- Ştiu că nu-1 iubeşte şi N icky începe să m ă iubească pe mine. Nu
sunt oarbă.
A red îngustă ochii, prinzând înţelesul cuvintelor fetei. Sofia zâm bi
larg, fără teamă.
- A m învăţat m ulte alături de ele, de ea şi de M arie. Pot fi foarte p u ­
ternice, curajoase şi deştepte, dar sunt femei. Şi iubesc!
- Sora m ea îl iubeşte pe acest ticălos de Vlad!
- Ai grijă cum vorbeşti despre V lad N eagu, se răsti grecoaica, uim i­
tă şi ea de felul în care reacţionase.
Plecă privirea, ruşinată.
- îm i pare rău!
- V -a răpit, îi am inti el.
- D estul m ă cert cu N icky pentru a începe şi cu tine, domnule.
- A red e destul...
- Foarte bine, Ared. V lad e alesul surorii m ele, zise fata. Şi chiar d a­
că a greşit, s-a căit pentru păcatele lui. A runci tu prim a piatră?
Sofia plecă, m ergând repede.
-F ru m o s !
 Pe când trăia la A lger, era un bărbat adevărat, puternic şi deştept şi
acum ajunsese să prim ească lecţii de la toată lumea. C hiar şi de la o fată
de o şchioapă, cu nasul în vânt.
-Ce faci aici?
- Nim ic, îi răspunse el lui M ihai, fără să-l privească.
Relaţiile dintre ei erau destul de tensionate.
- Pot să-ţi vorbesc?
- S-a întâm plat ceva?
- Vino!
Intrară într-o odaie m ică şi aproape goală. M ihai se aşeză pe un sca­
un, lângă o m asă şi A red de partea cealaltă.
- Ce vrei să faci cu Isabell?
- A sta vrei să ştii?
-D a .
- D e ce?
- Pentru că m ă interesează soarta ei, de asta. A proape a m urit, Ared,
şi m ă tem pentru viaţa şi sănătatea ei...
- C redeam că viaţa şi sănătatea ei sunt problem ele m ele, nu? Sunt
soţul ei...
- La ce folos? Nu-ţi pasă de ea...
- Şi asta te face pe tine dornic să-i sari în ajutor? O iubeşti aşa?
- M ai m ult decât viaţa m ea. Tu ai face la fel?
- Să-m i dau viaţa pentru ea?
- Exact.
- N u vreau să vorbesc d espre asta, îl grăbi Ared. S pune ce ai de spus
şi să term inăm odată...
- V reau să o laşi liberă pentru că vreau să o iau de soţie. Dacă e n e­
voie, renunţ la orice. Vrei b a n i? Case? Cere-mi orice...
Ochii lui A red se desch iseră surprinşi.
- Vrei să o cum peri?
- De ce nu? N u aş fi p rim u l musulman care face asta... noi cum pă­
răm soţiile...
- E ş t i nebun!
- Nu, sunt realist. Tu n u o vrei. Ai copii deja. Şi eu sunt liber şi pot
chiar să-ţi ofer un schim b...
- Ce fel de schim b?
- Ţi-o pot da pe A m ina de soţie, ştiu că şi-ar dori asta şi tu poţi fi
un soţ bun pentru o fem eie m usulm ană, care a fost învăţată să respecte
şi să asculte bărbatul. C rede-m ă, poate fi o soţie foarte bună...
 - Ţi-ai da fiica pentru a o avea pe Isabell?
-D a !
A red se ridică.
- Ai noroc că eşti unchiul m eu şi că am fost prieteni, pentru că alt­
fel te-aş fi ucis!
- D e ce? A fost deja a mea...
A rabul îl izbi de perete, apăsându-i gâtul.
- Las-o să aleagă!
- Nu-i nim ic de ales!
- O iei înapoi!
- Da! strigă Ared.
M ihai îl îm pinse la o parte.
- D e ce? Pentru că o vreau eu?
- Pentru că o iubesc!
C u respiraţia tăiată, A red se trase înapoi.
- O iubeşti?
R ăm aseră am ândoi fără glas. A red părea să nu priceapă ceea ce toc­
mai spusese, în tim p ce M ihai zâm bi ca şi cum ar fi aflat o mare taină.
C lătină din cap, gânditor.
- N iciodată nu am iubit pe cineva aşa cum o iubesc pe ea, zise el în ­
tr-un târziu. Şi i-am spus-o. Trandafirul sălbatic al lui Fatih. Şi inim a lui
M ihai A vram . Iubirea lui A lexei K rilov, zise el, căzând pe scaun. D ra­
gostea pură a lui Nicky.
- N u vreau să m ai aud...
- Nu, nu vrei. N iciodată nu ai vrut să auzi, dar acum o vei face, zise
M ihai. S-a aruncat în pistolul lui K onstantin şi în gura lacom ă a Elenei
pentru viaţa ta... şi acum...
- Plec!
- Pleacă, prostule, zise M ihai ca pentru sine. Ştii ce a fost ea m ereu?
D ragostea veşnică a lui Ared.
- C um ?
A red se opri în dreptul uşii.
- Poate a trecut prin braţele m ele, poate s-a ju c at cu dragostea lui A-
lexei, a lui N icky. Şi cu V lad şi a cochetat cu Fatih. D ar în noi toţi te
căuta pe tine!
- N u m ă iubeşte!
- T e-a iubit din prim a clipă în care te-a văzut. D ar tu nu m eriţi iu ­
birea ei!
- C ine te crezi?
 - A cum m ultă vreme am fost prietenul tău...
- Prietenii nu fac ce ai făcut tu!
- Nu, nu fac. C e ai fi vrut să fac pentru tine, prietene?
- Să o aduci la mine, răspunse sim plu Ared.
- Să o aduc la tine? Legată, poate? C ând te-ai uitat în ochii ei mari,
ai mai putut să o laşi să plece? N u, nu ai făcut-o. Ai trecut peste toată
lum ea şi ai luat-o de soţie, fără să dai doi bani pe sentim entele lui N i­
cky. Şi eu am făcut la fel şi aş face-o din nou.
A red nu zise nimic, dar îşi rezem ă fruntea de tocul uşii.
- Ai m are grijă ce faci, A red, pentru că aş face orice pentru ea, nu­
mai să m i-o ceară!
M ihai trecu pe lângă el în grabă şi ieşi afară. II lăsă pe A red cu capul
pulsând de durere şi de nervi.

12 .
P
atru zile la rând Isabell ieşi în balcon, privind afară, m ângâiată
de razele soarelui. Singură. în fiecare zi prim ea vizite. Toţi cei
din casă veniră să o vadă. Prim i flori şi mici cadouri şi urări de bine.
Rana i se închidea şi culoarea îi revenise în obraz. D ar nim eni nu vor­
bea despre viitor, de parcă casa lui V lad era în afara tim pului. Şi nu-1
mai văzu pe A red. Nu întrebă de el în prim ele trei zile, apoi îşi luă inima
în dinţi şi o întrebă pe Sofia.
- A plecat?
- U nde să plece?
- Acasă, în Franţa, şopti ea încet.
- Nu, nu-i plecat. E pe aici, pe undeva...
-D a?!
Sofia îi aduse o pernă şi i-o puse sub cap, cu toate că Isabell nu i-o
ceruse.
- Vrei să-l vezi?
- Nu!
- Eşti atât de orgolioasă, draga m ea, oftă Sofia. A i să-l pierzi...
- Nu l-am avut niciodată şi el nu m -a avut pe mine!
- Din ce aluat eşti făcută tu? întrebă cum nata ei. Şi el... ştii că două
săbii într-o teacă nu încap?
- V orbe înţelepte!
 - N u-s ale mele, dar drept grăiesc. Dacă-1 iubeşti, spune-i tare şi răs­
picat. Şi de pleacă, să ştii că nu a fost pentru tine!
- M ănăstirea te-a învăţat toate astea?
- Şi-i rău? A m dreptate şi tu bine ştii. îl iubeşti?
-D a !
- V rei să stai cu el?
O chii ei se um plură de ape tulburi.
- N u ştiu!
- A tunci nu-1 iubeşti!
- De unde ştii?
- Pentru că dacă l-ai iubi, ai vrea să fii m ereu alături de el, răspunse
M arie, intrând. Eu asta vreau...
- D rept grăieşte! observă Sofia. Tu hotărăşti dacă-1 vrei sau nu. N u ­
mai decide odată, pentru că toată casa e neliniştită şi, drept să-ţi spun,
vreau să nasc un copil sănătos...
- Cum ?
Sofia zâm bi misterios.
- Ştie? N icky ştie? întrebă M arie, într-o îm brăţişare care-i opri res­
piraţia grecoaicei.
- I-am spus aseară şi pluteşte fericit undeva prin cer. Deja face p la­
nuri şi asta îm i place...
- A tunci m ergem degrabă acasă, hotărî M arie. T rebuie să naşti la
Clerm ont...
- M ergi în Franţa, Sofia?
Ea aprobă din cap.
- Dar...
- £ a Istanbul nu e nim ic din ceea ce vreau şi am acolo numai durere.
M ihai se va ocupa de vânzarea casei şi ne va trim ite lucrurile pe care le
am acolo. Tata nu mai e şi alte rude nu mai am...
- V a fi un copil fericit, zise Isabell, îm brăţişând-o strâns.
- A ş vrea să fii naşa lui, m ărturisi Sofia.
Isabell se trase înapoi.
- Nu pot...
- De ce? se răsti M arie.
- Pentru că nu ştiu dacă voi mai veni în F ranţa vreodată...
- Isabell, gem enii sunt în drum spre Franţa...
- V rei să plâng în faţa casei lui A red pentru a m ă lăsa să-i văd o oră
în zi? Inim a m ea e zdrobită de durere, nu mai pot...
 Se prăbuşi în braţele celor două fem ei. D ar M arie se trase înapoi. O
ridică pe Isabell.
- M ergi şi vorbeşte cu el!
- M ă urăşte şi nu însem n nim ic pentru el!
Palm a M ăriei o făcu pe Sofia să scoată un strigăt. Şi pe Isabell să se
lipească de spătarul patului, cu team ă. Părea că nu mai era ea.
- T rezeşte-te odată, drace! strigă ea. V om pleca spre casă şi tu vrei
să stai toată viaţa să plângi în geam ul unei case? Vrei să ajungi bătrână
şi nebună? U nde-i prietena m ea care lupta pentru orice?
Sofia se ridică şi trecu în spatele M ăriei, arătându-şi clar părerea.
- A m ina se lipeşte de el de dim ineaţă până seara şi M ihai e gata să
i-o dea de soţie. Şi tu plângi.
- Să o ia dacă asta vrea! se răsti Isabell.
- Vrei să renunţi la tot? A tunci aruncă-te pe fereastră, zise M arie
deschizând larg fereastra. V om plânge după tine şi apoi te vom uita şi
vom fi fericiţi. T reaba ta dacă vrei să-ţi laşi copiii singuri, sunt sigură
că îţi vor m ulţumi!
Ieşiră am ândouă, M arie încruntată şi Sofia tristă. Şi o lăsară pe Isa­
bell în dreptul ferestrei, privind jos. D acă s-ar fi aruncat, pietrele de jos
i-ar fi luat viaţa. A red ar fi fo st liber. Se privi în oglindă, chipul ei plâns,
ochii roşii şi părul în dezordine.
U şa se deschise din nou.
- Ce mai vrei? se răsti ea, întorcându-se vijelios.
- Sunt eu...
Ared păşi înăuntru, încet. O privi un timp, până se hotărî să vorbească.
- Aş vrea să m ergi cu noi în Franţa!
- Pentru ce?
- Isabell, am încercat...
- Ce tot spui? întrebă ea, încruntându-se.
El mai făcu un pas.
- Crezi că ai putea trăi la M arsilia toată viaţa?
- Nu înţeleg...
- Dacă eşti de acord să stai acolo, atunci copiii vor răm âne cu tine!
Isabell se prinse cu m âna d e m arginea ferestrei deschise. Inima în ­
cepu să-i bată nebuneşte.
- N u vei mai fi soţia m ea, d ar rămâi veşnic mama copiilor mei, zise
el, evitând să o privească.
- Pentru ce faci asta?
- Pentru că mi se pare coject!
 - A tunci nu trebuie decât să stau la M arsilia?
-D a .
Ea aprobă din cap.
- Foarte bine, atunci. Te las să te odihneşti...
- Ared...
- D a? răspunse el, întorcându-se.
- M ulţum esc!
Zâm betul lui era şters şi părea distant. Ieşi, lăsând-o singură. Şi ea
alergă spre uşă. O deschise şi se opri brusc. La trei paşi de ea, A red
strângea m âna A m inei. N u-i vedea chipul, ci numai spatele.
- I-am spus...
- A şa e cel mai bine, şopti fata. Şi drept.
- Da, m urm ură el.
Foarte uşor, închise uşa la loc. Şi zâm bi, ca şi cum ar fi râs de p ro ­
pria ei prostie. A r fi alergat după el. I-ar fi cerut să nu o lase. Dar el deja
avea o înlocuitoare pentru ea, A m ina era deja cu un picior în harem ul
lui A red. Probabil avea să fie o soţie ascultătoare, credincioasă şi devo­
tată. A vea să-i nască copii, să îi conducă harem ul, aşa cum ea nu ar fi
putut face niciodată.
C ând coborî pentru prim a dată la cină, furia devenise un foc m oc­
nit, care-i mai lum ina ochii, dar nu şi chipul. Era senin şi curat, părul
ridicat sus şi urm ele bolii şterse. O durere slabă îi aducea am inte prin
ce trecuse, dar încerca să o uite. L a m asă erau toţi, adunaţi acolo, şi ră­
m aseră surprinşi când o văzură.
- B ună ziua, doam nă M argareta!
- D oam na Deveraux!
Fem eia părea să nu mai păstreze nici o urm ă a trecutului pe chipul
ei rotund. Ii făcu semn să ia loc alături de Sofia şi ea o ascultă. M arie
era chiar în faţa ei, dar părea prea ocupată cu m âncarea pentru a-i arun­
ca vreo privire. N icky îi zâm bi scurt şi Sofia o îm bie cu mâncare. V lad,
din capul m esei, o salută din cap, foarte uşor. M âna lui eră în continu­
are legată, dar părea să se sim tă foarte bine.
- N u credeam că ne vei însoţi, zise M ihai cu un surâs sincer, sorbind
din vinul lui alb.
- M -am săturat să stau acolo, închisă, răspunse ea, fără să atingă
m âncarea pe care Sofia i-o pusese în farfurie din platourile din faţa lor.
- E foarte bine să ieşi la aer, zise M argareta. N u?
- D a, doam nă! răspunse A red, aflat aproape de ea.
 El stătea lângă Am ina, observă Isabell, întinzându-se spre o bucată
de pâine.
-Ah!
M işcarea o făcu să scoată un geam ăt.
- Te mai doare? Chem doctorul? întrebă M ihai.
- D race, nu! gem u ea, apăsându-şi talia cu m âna pentru a opri dure­
rea. îm i trece...
R espiră adânc.
- D eci, cred că în curând putem pleca acasă... zise N icky, pentru a
rupe tăcerea.
- D a, abia aştept, se am estecă M arie. Vlad, o să vezi casa noastră şi
să-i cunoşti pe părinţii noştri.
- V a fi o plăcere!
- M ihai, tu ce vei face?
- N u ştiu încă, se scuză el. C red că afacerile m ele nu m ă pot înde­
părta m ult de Istanbul.
- Păcat, o să-mi fie dor de tine!
- P le c i? !
-Da!
- D ar credeam ... începu el tulburat.
- A red a fost de acord să-m i dea copiii, explică ea foarte amabilă.
D ar trebuie să stau la M arsilia...
- A şa? se interesă Sofia. N icky, ştiai de asta?
- Da, zise tânărul. M i se pare o idee bună, M arsilia e potrivită pen­
tru a creşte copii. Şi Ared poate sta acolo...
- Dar nu voiai să stai acolo, cu ei, se am estecă M ihai.
- Nu am de ales, răspunse ea aparent indiferentă. D ar poate te-ai pu­
tea m uta acolo...
- Da, tată, se am estecă A m ina, cu glasul ei plăcut.
Ochii lui Isabell se îngustară.
- Voi fi încântată dacă vei sta acolo... nu!
Isabell se ridică deodată. O chii ei deveniră ciudaţi, parcă tulburi,
îm pinse scaunul pentru a putea ieşi de la masă>
- N u vreau să stai acolo, spuse ea. N u vreau să-ţi faci speranţe.
- Isabell, începu M ihai.
- Şi dacă o iei de soţie, te ucid cu m âinile mele! strigă ea la Ared,
alergând din încăpere sub privirile uluite ale mesenilor.
- Du-te după ea, se răsti M arie la Ared.
 N u trebui să repete, pentru că fratele ei era deja în urm a soţiei sale.
O ajunse sus, în salon.
- Ah...
Isabell alunecă pe podea şi căzu, lovindu-se cu m âna de perete. Ra­
na o fulgeră dureros.
- Is a b e ll!
- Nu...
O ridică în braţe ca pe un copil.
- D oare rău?
- Da, şopti ea cu capul pe um ărul lui. Aici...
M âna ei se opri deasupra inim ii sale.
- C ândva, dem ult, în deşert, ţi-am spus că pot trăi fără tine şi tu ai
spus că nu-i adevărat...
- îm i aduc aminte!
- Ai greşit!
- Da?! întrebă el, sprijinind-o pe perne, pe sofaua din cam era lui,
unde o dusese.
- Pot trăi fără tine! zise ea, strângând o pernă în mâini.
- A m văzut, răspunse el foarte încet.
Se ridică, depărtându-se de ea.
- D ar nu vreau!
U im it, A red se întoarse. Soţia lui îl privea cu lacrim i în ochi. Părea
neajutorată şi slabă. D ar era foarte frumoasă. Se apropie de ea.
- D e ce nu m ă mai vrei? întrebă ea cu un glas aproape mort. Ce am
făcut aşa de rău? Te-am iubit m ereu, dar nu ai vrut să vezi...
- M -ai iubit? M ereu ai fugit de mine!
- P entru că nu ai ştiut să m ă opreşti. Ared, de ce nu m i-ai spus nicio­
dată să stau?
îl apucă de m ână şi el nu reuşi să răspundă.
- O iubeşti pe A m ina?
- Ţ in la ea, m urm ură el.
- O vei lua de soţie?
Inim a lui Isabell bătea aşa de tare încât era sigură că el avea să o au ­
dă, dar prea puţin îi păsa.
- A m o soţie şi o iubesc, zise el lim pede, privind-o în ochi.
M âna lui Isabell căzu greu pe sofa. Ochii i se închiseră, dar el nu o
lăsă. O prinse în braţe, strângând-o tandru, dar fără să o lovească. îi ri­
dică obrazul spre el, ştergându-i lacrim ile cu buzele.
- T e iubesc, te voi iubi veşnic, orice mi-ai face, orice ai spune.
 - Nu voi face nimic!
- Şi în A lger?
- M ă vei închide în harem? V oi sta acolo, dar nu cu celelalte femei
ale tale...
- Y asm ine s-a căsătorit cu Richard şi Nazira a fost vândută!
Chipul lui Isabell deveni auriu, deodată. Şi se aruncă în braţele lui,
râzând de bucurie'
- V om fi ft,*iciţi! prom ise ea. Pentru că te iubesc m ai m ult decât ori­
ce. în afară de gem eni...
- Şi eu te iubesc, prinţesa m ea sălbatică!
Isabell îl sărută, lipindu-se de el. Trase de haina lui, dorindu-1 aproa­
pe de ea. T recuse atât de m ult tim p de când nu-1 mai avusese aşa, aproa­
pe, iubind-o! V oia să o iubească.
- Ştiu că dacă nu mă atingi acum , voi muri, prom ise ea, lăsându-se
pe spate.
Râzând, A red se lăsă peste ea, scoţându-i hainele, dornic să-şi regă­
sească iubita de m ult pierdută. Zilele lui prom iteau să fie însorite şi
minunate.