Personajele

Piesei de teatru ce-ar fi să se joace

TATĂL - MAMA - FATA VITREGĂ - FIUL

— B Ă I A T U L — F E T I Ţ A (ultimele două nu vor­
besc) — (Apoi, evocată) M A D A M A P A G E

ACTORII TRUPEI DE TEATRU

DIRECTORUL-REGIZOR- PRIMA INTERPRE­
TĂ - PRIMUL INTERPRET - DUENA -
INGENUA - JUNELE PRIM - ALŢI ACTORI
ŞI ACTRIŢE - REGIZORUL DE CULISE -
SUFLEORUL - RECUZITIERUL - MAŞINIS­
TUL - SECRETARUL DIRECTORULUI -
UŞIERUL - T E H N I C I E N I SI PERSONAL AU-
\XILIAR AL, TEATRULUI

Ziua
pe scena unui teatru

N .B
Piesa nu are nici acte nici scene. Reprezentaţia se
întrerupe prima dată, fără coborirea cortinei, atunci
cind Directorul-Regizor şi Tatăl se retrag să discute
scenariul, iar actorii părăsesc scena; a doua oară,
atunci cind, din neatenţia Maşinistului, cade brusc
cortina.
 Cînd spectatorii vor intra în sala de spectacol,
vor găsi cortina ridicată; scena — ca în timpul zilei,
nici decor, nici portante, aproape în întuneric şi
goală, ca ei să aibă din primul moment impresia
unui spectacol cu totul nepregătit.
Două scăriţe, una la dreapta şi alta la stînga,
asigură circulaţia între scenă şi sală. Pe scenă,
capacul boltit al cuştii sufleorului, lîngă deschiză­
tură. De cealaltă parte, în faţă, o măsuţă şi un
fotoliu, cu spatele la public, pentru Director.
Alte două măsuţe, una mai mică, alta mai mare,
cu scaune înşirate la îndemînă pentru repetiţie.
Alte scaune ici-colo, la dreapta şi la stînga, pentru
Actori, şi un pian în fund, tras lateral, aproape
ascuns.

Lumina fiind stinsă in sala, se vede prin uşa de acces

la scena cum intră Maşinistul in halat albastru şi cu
geanta de ustensile agăţată la centură; ia dintr-un
Colţ, in fund, nişte piese de montaj; le înşiră pe jos,
în faţă, se lasă în genunchi şi începe să le fixeze în
cuie. La ciocănituri, intră brusc, prin uşa dinspre
cabine, Regizorul de culise.

REGIZORUL DE CULISE: H e i ! Ce faci acolo?

MAŞINISTUL: Ce să fac? B a t cuie.
REGIZORUL DE CULISE: La ora asta? (Se uită la ceas.)
E zece j u m ă t a t e . A c u m p i c ă D i r e c t o r u l , pentru repe­
tiţie!
 \

DIRECTORUL: Scrisori?
M A Ş I N I S T U L : N-am î n c o t r o , trebuie s ă - m i v ă d şi eu de l u c r u , SECRETARUL: N i c i una. Asta e t o a t ă p o ş t a .
nu? DIRECTORUL (întinzîndu-i textul sub banderolă): D u - m i - l
R E G I Z O R U L D E C U L I S E : Să-ţi vezi, dar n u acum. în c a b i n ă . (Apoi, privind jur-împrejur şi adresîndu-se
M A Ş I N I S T U L : Atunci, cînd? ' Regizorului de culise.) A i c i e î n t u n e r i c ca n o a p t e a !
R E G I Z O R U L D E C U L I S E : A l t ă d a t ă , n u în orele de r e p e t i ţ i e . Spune, te rog, să se facă l u m i n ă .
H a i d e , i a - ţ i repede c a l a b a l î c u l ş i l a s ă - m ă s ă p r e g ă t e s c R E G I Z O R U L D E C U L I S E : Imediat.
scena p e n t r u A c t u l al Doilea d i n Jocul rolurilor . 1

Iese să dea ordinul, şi in curind jumătatea din dreapta

Maşinistul, îmbufnat, bodogănind, strange sculele a scenei, unde s-au grupat Actorii, e scăldată intr-o
şi se retrage. Actorii trupei au şi început să apară pe lumină albă, puternică. Intre timp, Sufleorul a
Scenă, bărbaţi şi femei, intai unul, apoi altul, doi coborit in cuşca sa, şi-a aprins lanterna, şi a deschis
cite doi, la intimplare: nouă sau zece, cati se pre- textul in faţă.
supune că ar lua parte la repetiţia piesei lui Piran-
DIRECTORUL (bătînd din palme): Gata, gata, î n c e p e m !
dello, Jocul rolurilor, prevăzută pentru acea zi.
(Regizorului de culise.) L i p s e ş t e cineva?
Intrînd, il salută pe Regizorul de culise şi se salută
R E G I Z O R U L D E C U L I S E : Prima i n t e r p r e t ă !
intre ei cu cite un „bună ziua". Unii se îndreaptă
D I R E C T O R U L : Ca de o b i c e i ! (Se uită la ceas.) A m şi î n t î r z i a
către cabine, alţii — printre care Sufleorul, cu
zece m i n u t e . Trece-o, te rog, a b s e n t ă . S-o î n v ă ţ a m i n t e
textul piesei făcut sul sub braţ — se opresc pe scenă
să fie mai p u n c t u a l ă la r e p e t i ţ i i !
in aşteptarea Directorului,pentru începerea repetiţiei,
şi, in picioare, ori aşezaţi in mici grupuri, mai schimbă N-a sfirşit bine fraza, cînd se aude din fundul sălii
intre ei cite o vorbă; unul işi aprinde ţigara, altul e vocea Primei Interprete.
nemulţumit de rolul ce i s-a dat, altul, intr-un grup,
PRIMA INTERPRETĂ: A , nu, vă rog! A m sosit! Iată-mă
citeşte cu voce tare o notiţă dintr-o gazetă teatrală.
Ar fi bine ca Actriţele şi Actorii să fie îmbrăcaţi E îmbrăcată in alb din cap pana-n picioare, poartă o
în culori deschise, vesele, şi ca această primă scenă pălărie excentrică si ţine un căţeluş in braţe; aleargă
improvizată să pară cit mai vie, mai naturală. pe coridorul dintre fotolii şi suie in fugă una din
La un moment dat, unul dintre Actori s-ar putea scăriţe.
aşeza la pian să cînte o melodie de dans, iar tineri
Actori şi Actriţe să înceapă să danseze perechi-perechi. D I R E C T O R U L : A i J u r a t s a t e laşi totdeauna aşteptată?!
PRIMA INTERPRETA: Scuză-ma. Eu am aşteptat enorm pînă
REGIZORUL DE CULISE (bătand din palme, să restabilească sa treaca o masina de piata. Dar văd că nici n-aţi în
ordinea): Gata, gata, o r d i n e , v i n e d o m n u l D i r e c t o r ! ceput or, eu nu intru in s c e n ă i m e d i a t . (Apoi, chemîn
du-l pe nume pe Regizorul de culise şi dîndu-i căţeluşul.
Muzica şi dansul vor înceta brusc. Actorii se vor Te rog, Inchide-l în c a b i n ă .
întoarce să privească spre sală: se vede intrind, pe uşa DIRECTORUL (printre dinţi): C ă ţ e l u ş u l m a i lipsea! Ca ş
sălii de teatru, Directorul-Regizor, care, cu melonul cum n-am fi destui c î i n i pe-aici! (Bate iarăşi din palm
pe cap, bastonul sub braţ şi trabucul in gură, va şi se adresează Sufleorului.) Gata, î n c e p e m : A c t u l a
înainta printre fotolii, apoi, salutind Actorii, va Doilea d i n Jocul rolurilor. (Aşezîndu-se în fotoliu.
urca pe scenă pe una din scăriţe. Secretarul îi va A t e n ţ i e , d o m n i l o r ! Cine e în s c e n ă ?
prezenta corespondenţa: cîteva ziare, un text sub
banderolă. Actorii şi Actriţele eliberează spaţiul central al
scenei, se retrag de-o parte şi de alta, în afară de cei
 trei care încep repetiţia şi de Prima Interpretă, care, F i l i p p o bate a l t u l , t o t în costum de b u c ă t a r . Guido
neluînd în seamă indicaţiile Directorului, s-a aşezat Venanzi a s c u l t ă , s t î n d jos."
in faţă. langă una dintre măsuţe. PRIMUL INTERPRET (Directorului): I n d e f i n i t i v , trebuie
s ă - m i pun n e a p ă r a t t i c h i a d e b u c ă t a r ?
DIRECTORUL (către Prima Interpretă): Dumneata, eşti în D I R E C T O R U L (neplăcut impresionat de întrebare): î m i în-
scenă?
chipui că da! D a c ă a ş a e în t e x t !
P R I M A I N T E R P R E T Ă : N u , domnule, n u sînt!
D I R E C T O R U L (enervat): A t u n c i , l i b e r e a z ă locul, ce Dum­ Arată textul.
nezeu !
PRIMUL INTERPRET: Dar m i se pare r i d i c o l !
Prima Interpretă se ridică si merge să se aşeze lingă DIRECTORUL (sărind furibund în picioare): „ R i d i c o l ! R i d i ­
ceilalţi Actori care stau deoparte. c o l ! " Ce v i n ă am eu d a c ă d i n F r a n ţ a nu ne m a i soseşte
n i c i o comedie ca lumea? D a c ă s î n t e m siliţi să j u c ă m
DIRECTORUL (Sufleorului): începe, începe! comedii de Pirandello, pe care nu Ie î n ţ e l e g e d e c î t cine
SUFLEORUL (urmărind textul): „ I n casa l u i Leone Gala. ş t i e ce mare i s t e ţ ! Comedii f ă c u t e cu schepsis... să nu .
O neobişnuită sufragerie-bibliotecă". fie m u l ţ u m i ţ i n i c i c r i t i c i i , n i c i p u b l i c u l , n i c i a c t o r i i !
D I R E C T O R U L (adresîndu-se Regizorului de culise): Se va pune (Actorii rid; iar Directorul, ridicîndu-se şi apropiindu-se
salonul r o ş u . de Primul Interpret, strigă:) T i c h i a de b u c ă t a r , da
REGIZORUL DE CULISE (notindu-şi pe o foiţă): Salonul d o m n u l e ! Şi bate bine o u ă l e ! Şi crezi că ai s c ă p a t
roşu. Bine. numai cu b ă t u t u l o u ă l e l o r ? Te î n ş e l i ! Trebuie să repre­
SUFLEORUL (continuind să urmărească textul): „Masa este z i n ţ i şi g ă o a c e a o u ă l e l o r pe care le b a ţ i ! (Actorii încep
î n t i n s ă , pe b i r o u m u l t e c ă r ţ i şi h î r t i i . D u l a p u r i cu să rîdă iarăşi şi să comenteze între ei cu mare haz.) T ă c e r e !
c ă r ţ i şi v i t r i n e cu p r e ţ i o a s e p o r ţ e l a n u r i şi cristale, ser­ Şi fiţi a t e n ţ i la e x p l i c a ţ i i l e mele! (întorcîndu-se din
v i c i i de m a s ă . In fund o u ş ă , d î n d spre d o r m i t o r u l l u i nou către Primul Interpret.) D a , domnule, g ă o a c e a :
Leone. U ş ă l a t e r a l ă , la s t î n g a , spre b u c ă t ă r i e . Vesti­ a d i c ă forma g o a l ă a r a ţ i u n i i , f ă r ă c o n ţ i n u t u l instinc-
b u l u l e la dreapta."
tual, oare este o r b ! Dumneata e ş t i r a ţ i u n e a , iar soţia
DIRECTORUL (ridicîndu-se şi dînd indicaţii de regie): Deci, dumitale este i n s t i n c t u l : în acest joc al celor două roluri,
fiţi foarte a t e n ţ i : A i c i , v e s t i b u l u l . Dincolo, b u c ă t ă r i a . I n c a r e dumneata, c a r e - ţ i joci r o l u l p r i m i t , c o n s i m ţ i
(Adresîndu-se Actorului care va juca rolul lui Socrate.) sa fii fantosa propriei persoane.
Dumneata i n t r i şi ieşi pe a i c i . (Regizorului de culise.) PRIMUL INTERPRET (deschizind braţele): E u , n u !
P u i o u ş ă , acolo, în f u n d ; să a i b ă perdele. DIRECTORUL (revenind la fotoliu): N i c i eu! S ă mergem mai
Se reaşază în fotoliu. departe, o să m ă f e l i c i t a ţ i v o i la u r m ă ! (Pe un ton
confidenţial.) Te rog, aşază-te cu f a ţ a m a i spre s a l ă ,
REGIZORUL D E C U L I S E (luînd notiţe): A m î n ţ e l e s . că a l t f e l , cu î n c î l c e a l a d i a l o g u l u i şi dumneata care nu
SUFLEORUL (citind, ca mai sus): „ S c e n a î n t î i . Leone Gala. te auzi bine de loc, adio spectacol! (Bâtînd iarăşi din
Guido Venanzi, F i l i p p o , zis Socrate." (Directorului.) palme.) A t e n ţ i e , a t e n ţ i e ! î n c e p e m !
Să citesc şi i n d i c a ţ i i l e de regie? SUFLEORUL: S c u z a ţ i - m ă , domnule Director, î m i d a ţ i voie
D I R E C T O R U L : Sigur c ă da, b i n e î n ţ e l e s ! Ţ i - a m spus-o de o să trag capacul? E c u r e n t ! ,
sută de o r i ! DIRECTORUL: B i n e , bine, p o f t i m !
SUFLEORUL (citind, ca mai sus): „ L a ridicarea cortinei,
între timp în sală a intrat Uşierul, cu bereta galonată
Leone Gala, cu boneta de b u c ă t a r şi ş o r ţ u l d i n a i n t e ,
în cap şi, traversînd pasajul dintre fotolii, s-a apro-
bate, cu o l i n g u r ă de l e m n , un ou î n t r - u n c a s t r o n a ş .

piat de scenă, să-l anunţe pe Director că au sosit
cele Şase Personaje, care, intrate şi ele in sală, îl
urmează la oarecare distantă, privind jur-împrejur,
stingherite.
Cine are de gind să pună in scenă această piesă,
trebuie să facă tot ce se poate ca să obţină cu maximum
de efect diferenţierea între cele Şase Personaje şi
Actorii trupei. Felul în care se vor mişca la indicaţiile
suplimentare, după ce au urcat pe scenă, va ajuta
mult, ca şi lumina diferită, dată de reflectoare. Dar
mijlocul cel mai eficace, mai indicat, pe care il
sugerăm, ar fi folosirea unor măşti proprii Perso­
najelor, măşti confecţionate inadins dintr-o materie
care să nu se umezească la transpiraţie si actorii să.
le poată purta cu uşurinţă, croite şi lucrate in aşa fel
incit să lase liberi ochii, nările şi gura. în felul
acesta se dă si o interpretare sensului adinc al piesei.
Personajele nu trebuie să apară ca nişte năluci, ci ca
nişte realităţi create, construcţii imutabile ale
fanteziei: deci si mai reale şi mai consistente chiar
decat Actorii, cu nestatornicia proprie naturii lor.
Măştile vor sublinia expresivitatea figurii construite
artistic şi fixate pe totdeauna eu exprimarea senti­
mentului de fond, care la_Ţata este remuscarea. la
Fata Vitregă răzbunarea, la Fiu dezgustul, iar du­
rerea, la Mama. cu lacrimile de ceară prinse pe
cearcănele şi pomeţii ei livizi, cum vezi in imaginile
sculptate sau pictate ale Maicii Plingerii din biserici.
Se poate specula şi îmbrăcămintea, dintr-o stofă
şi un croi aparte; simplă, căzind in cute rigide, ca să
dea volumul aproape statuar şi. in sfirsit. in aşo fel
incit să lase impresia că stofa aceea nu se poate
cumpăra in orice prăvălie din oraş, croi şi confec­
ţiona la orice croitorie.
Tatăl va fi cam de vreo cincizeci de ani: cu timplele
atinse de ealviţie, dar nu chel, cu părul roşcat şi
mustăţi stufoase, puţin răsucite la colţurile gurii
încă tinere şi întredeschise adesea într-un suris
nesigur şi van. Palid, cu fruntea, largă, ochii albaştri,
migdalaţi, strălucitori şi pătrunzători; poartă panta-
loni de culoare deschisă la sacou de culoare închisă;
uneori va vorbi mieros, alteori cu ieşiri violente şi
dure.
Mama va fi zdrobită sufleteşte, copleşită de o povară
intolerabilă, de ruşine şi umilinţă. Cu faţa acoperită
de un văl des de văduvă, e îmbrăcată modest in negru,
iar cind îşi ridică vălul, faţa ii apare netedă, dar
parcă de ceară, şi va ţine mereu ochii in pămint.
Fata Vitregă, de optsprezece ani, va fi îndrăzneaţă
pină la neruşinare. Foarte frumoasă, va fi 'îmbrăcată
şi ea in negru, dar cu. o eleganţă stridentă. îşi va
arăta nemulţumirea faţă de atitudinea timidă,
mîhnită, aproape rătăcită a fratelui mai mic, firavul
Băiat de paisprezece ani, îmbrăcat şi el în negru:
o vie afecţiune pentru surioară, pentru Fetiţa de
patru ani, Îmbrăcată in alb, cu o centură de mătase
neagră.
Fiul, de douăzeci şi doi de ani, înalt, pare încremenit
in reţinutul său dispreţ pentru Tată şi o sumbră
indiferenţă faţă de Mamă, va purta un pardesiu
liliachiu şi eşarfă verde Înfăşurată la gît.
UŞIERUL (inaintind cu chipiul în mină): I e r t a ţ i - m ă , dom­
nule...
DIRECTORUL (brusc, nepoliticos): Ce s-a î n t î m p l a t ?
UŞIERUL (timid): A ş t e a p t ă n i ş t e d o m n i , care î n t r e a b ă de
dumneavoastră.
Directorul si Actorii se întorc miraţi, privind de pe
scenă in sală.
DIRECTORUL (tot iritat): Dar am r e p e t i ţ i e ! Şi ştii foarte
bine că în t i m p u l repetiţiilor n u trebuie s ă laşi pe
nimeni să i n t r e ! (Către cei din fundul sălii): Cine s î n t
d o m n i i ? Ce doresc?
TATĂL (inaintind, urmat de celelalte Personaje, pină la
una dintre cele două scăriţe): Am v e n i t a i c i să c ă u t ă m
u n autor.
DIRECTORUL (intre surprindere şi enervare): U n autor? Ce
autor?
TATĂL: U n autor oarecare, domnule.
 DIRECTORUL N-avem nici un autor, nu r e p e t ă m o piesa
nouă.
FATA VITREGĂ (cu vioiciune juvenilă, urcînd în goană scăriţa):
Cu a t i t m a i b i n e , cu a t î t m a i b i n e , d o m n u l e ! V o m fi
noua d u m n e a v o a s t r ă p i e s ă !
UNUL DINTRE ACTORI (printre comentariile pline de surprin­
dere şi rîsetele celorlalţi): A u z i , a u z i !
TATĂL (urmînd pe scenă pe Fata Vitregă): Da, dar d a c ă nu
e x i s t ă un autor!... (Directorului.) Poate, d a c - a ţ i vrea
d u m n e a v o a s t r ă s ă fiţi a u t o r u l . . .
Mama, cu Fetiţa şi Băiatul de mină, suie primele
trepte ale scăriţei şi se opreşte acolo, în aşteptare.
Fiul a rămas în sală, morocănos.
DIRECTORUL: Vă arde de g l u m ă , domnilor?
TATĂL: N u , v a i de mine, c î t u ş i de p u ţ i n , domnule! D i m ­
p o t r i v ă , v ă aducem o d r a m ă zguduitoare.
FATA VITREGĂ: Şi care ar putea fi succesul d u m n e a v o a s t r ă !
DIRECTORUL: Vă rog, f a c e ţ i - m i p l ă c e r e a şi r e t r a g e ţ i - v ă ,
n-avem vreme de p i e r d u t cu n e b u n i i !
TATĂL (atins în amorul propriu, dar cu glas mieros): O,
d o m n u l e ! Ş t i ţ i foarte bine că v i a ţ a e p l i n ă de i n f i n i t e
a b s u r d i t ă ţ i , care, f ă r ă j e n ă , n i c i m ă c a r n u a u nevoie
s ă p a r ă v e r o s i m i l e ; pentru c ă s u n t a d e v ă r a t e .
DIRECTORUL: Ce t o t spui dumneata acolo?
TATĂL: Spun că p o ţ i considera î n t r - a d e v ă r o nebunie, da,
domnule, s ă t e s t r ă d u i e ş t i s ă realizezi exact c o n t r a r i u l ,
a d i c ă s ă creezi s i t u a ţ i i a t î t d e verosimile, î n c î t s ă p a r ă
a d e v ă r a t e . Şi p e r m i t e ţ i - m i să observ, p e n t r u că e vorba
de nebunie, că ea este singura r a ţ i u n e a meseriei dum­
neavoastră.
Actorii au un gest de indignare.
DIRECTORUL (ridicîndu-se şi sfidîndu-l): A h a ! Vi se pare că
meseria n o a s t r ă e meserie de nebuni?!
TATĂL: E i , da, ca să d a i i l u z i a că e a d e v ă r a t ceea ce nu
este; f ă r ă s ă fie nevoie n e a p ă r a t , n u m a i î n j o a c ă . . . N u
e o c u p a ţ i a d u m n e a v o a s t r ă să d a ţ i pe s c e n ă v i a ţ ă unor
personaje î n c h i p u i t e ?
DIRECTORUL (brusc, devenind glasul indignării crescînde a
Actorilor): Vă rog să c r e d e ţ i că profesiunea de actor,
d r a g ă d o m n u l e , e o profesiune foarte n o b i l ă . D a c ă
a s t ă z i , cum e la m o d ă , d o m n i i d r a m a t u r g i ne silesc să
aducem pe s c e n ă n i ş t e l u c r ă r i stupide şi n i ş t e f a n t o ş e
î n l o c u l unor f i i n ţ e o m e n e ş t i , a f l a ţ i c ă p u t e m s ă n e
l ă u d ă m că am dat t o t u ş i v i a ţ ă - a i c i pe scena aceasta —
unor opere n e m u r i t o a r e !
Actorii, satisfăcuţi, îl aprobă şi aplaudă pe Director
TATĂL (întrerupandu-l, cu elan): E x a c t ! Foarte b i n e ! Să
fie v i i , m a i v i i d e c î t oamenii care r e s p i r ă ş i p o a r t ă
haine c a t o a t ă l u m e a ! M a i p u ţ i n i r e a l i , poate, dar m a i
a d e v ă r a ţ i ! S î n t e m absolut d e a c e e a ş i p ă r e r e .
Actorii se vor privi surprinşi.
DIRECTORUL: Dar c u m ! D a c ă î n a i n t e s p u n e a ţ i . . .
TATĂL: N u , s c u z a ţ i - m ă , p e n t r u d u m n e a v o a s t r ă spuneam
asta, domnule, f i i n d c ă a ţ i strigat c ă n u a v e ţ i t i m p d e
p i e r d u t cu n e b u n i i , în t i m p ce n i m e n i m a i b i n e ca
d u m n e a v o a s t r ă nu poate ş t i că natura se s e r v e ş t e de
i n s t r u m e n t u l fanteziei umane p e n t r u a continua, pe o
t r e a p t ă m a i î n a l t ă , opera e i creatoare.
DIRECTORUL: B i n e , b i n e . . . Dar la ce concluzie v r e ţ i să
ajungeţi, în definitiv?
TATĂL: L a n i m i c , domnule. Vreau s ă v ă demonstrez c ă
p o ţ i i n t r a î n v i a ţ ă î n a t î t e a f e l u r i , î n a t î t e a forme:
p o m s a u p i a t r ă , a p ă sau f l u t u r e , b ă r b a t sau femeie; c ă
te p o ţ i n a ş t e chiar ş i personaj!
DIRECTORUL (cu prefăcută mirare, ironic): Şi d u m n e a v o a s t r ă ,
c u t o a t e persoanele ce v ă î n s o ţ e s c , v - a ţ i n ă s c u t per­
sonaje?
TATĂL: Chiar a ş a , d o m n u l e . Personaje v i i , precum n e v e d e ţ i .
Directorul şi Actorii izbucnesc în rîs, ca la o glumă.
TATĂL (rănit în suflet): î m i pare r ă u că r î d e ţ i , p e n t r u că
ducem c u n o i , v ă repet, o d r a m ă d u r e r o a s ă , cum d o m n i i
pot să-şi dea seama p r i v i n d la a c e a s t ă femeie cu v ă l u l
ei negru.
Spunînd aceasta, va întinde mina Mamei, ajutind-o
să urce ultimele trepte şi, continuînd să o ţină de
mină, o va conduce, cu o tragică solemnitate, în
 partea opusă a scenei, care se va scălda brusc intr-o
lumină fantastică. Fetiţa şi Baiatul îşi vor urma
Mama; apoi Fiul, care va ramane izolat, mai in
fundul scenei, apoi Fata Vitregă, care se va izola
şi ea, dar in prim plan, rezemată de perete, la rampă.
Actorii mai intii uluiti, apoi admirind această
defilare, vor izbucni in aplauze, ca la un spectacol
ce li se oferă.
DIRECTORUL (întîi uimit, apoi indignat): T e r m i n a ţ i ! F a c e ţ i
l i n i ş t e ! (Apoi, intorcindu-se către Personaje.) Ş i , d u m ­
n e a v o a s t r ă , s c u t i ţ i - n e ! L i b e r a ţ i l o c u l ! (Către Regizorul
de culise.) Pentru Dumnezeu, e x p e d i a z ă - i !
REGIZORUL D E CULISE (înaintează, apoi ezită, ca reţinut
de o teamă inexplicabilă): R e t r a g e ţ i - v ă ! R e t r a g e ţ i - v ă !
T A T Ă L (către Director): A h , n u ! V e d e ţ i , n o i . . .
D I R E C T O R U L (strigînd): î n d e f i n i t i v n o i avem de lucru a i c i !
P R I M U L I N T E R P R E T : Asemenea farse n u s î n t permise...
TATĂL (inaintînd cu hotărîre)? M ă u i m e ş t e n e î n c r e d e r e a
d u m n e a v o a s t r ă ! Poate d o m n i i n u s î n t o b i ş n u i ţ i s ă
v a d ă a p ă r î n d u - l e a ş a , v i i , drept î n f a ţ ă , personajele
create de un autor? Poate p e n t r u că nu a v e ţ i a i c i (arâtînd
spre cuşca Sufleorului) t e x t u l în care ne-am afla?
FATA VITREGĂ (înaintează către Director, surîzînd ispiti­
toare): C r e d e ţ i - n e , domnule, sîntein î n t r - a d e v ă r şase
personaje foarte interesante! Deşi pierdute...
T A T Ă L (înlălurînd-o): Da, pierdute, î n t r - a d e v ă r ! (Către
Director, repede.) Da, în sensul că a u t o r u l care ne-a
creat, v i i , n u a m a i v r u t apoi, sau n u a m a i p u t u t s ă
ne a d u c ă în lumea a r t e i . Şi s-a comis, a ş a , un a d e v ă r a t
d e l i c t , domnule, p e n t r u că cine are norocul să se n a s c ă
personaj v i u , poate să r î d ă şi de m o a r t e ! Nu m a i moare !
Va m u r i o m u l , s c r i i t o r u l , i n s t r u m e n t u l c r e a ţ i e i ; creatura
l u i nu m a i moare! Şi pentru a t r ă i etern, nu are nici
m ă c a r nevoie de d a r u r i extraordinare, o r i de vreo
m i n u n e . Cine a fost Sancho Panza? Cine a fost Don
Abbondio? Şi t o t u ş i t r ă i e s c v e ş n i c , pentru că germenii
v i e ţ i i lor au a v u t norocul să afle un teren fecund, o
fantezie care a ş t i u t să-i c r e a s c ă , s ă - i alimenteze, să-i
facă s ă t r ă i a s c ă etern.
D I R E C T O R U L : Foarte frumos t o t ce s p u n e ţ i , dar, în d e f i n i t i v ,
ce v r e ţ i d u m n e a v o a s t r ă de la noi?
TATĂL: Vrem să t r ă i m , domnule!
DIRECTORUL (ironic): Etern?
TATĂL: N u , domnule: cel p u ţ i n p e n t r u o c l i p ă , în persoanele
dumnealor.
U N A C T O R : Oh! Auzi, auzi!
P R I M A I N T E R P R E T Ă : S ă t r ă i a s c ă î n persoanele noastre!
J U N E L E P R I M (cu un gest spre Fata Vitregă): E i , c î t despre
m i n e , bucuros, d a c ă a r f i vorba d e d î n s a !
T A T Ă L : I a t ă ce este: piesa trebuie f ă c u t ă (către Director)
iar d a c ă v r e ţ i , şi d u m n e a v o a s t r ă , şi actorii dumnea­
v o a s t r ă , o v o m aranja repede î n t r e n o i !
D I R E C T O R U L (plictisit): Ce s ă a r a n j ă m ? N o i n u facem n i c i
un fel de aranjamente! N o i r e p r e z e n t ă m drame şi
comedii.
T A T Ă L : Asta e foarte b i n e ! Tocmai de aceea am v e n i t la
dumneavoastră.
D I R E C T O R U L : Şi unde e t e x t u l ?
T A T Ă L : E î n n o i , d o m n u l e . (Actorii încep să rîdă.) D r a m a
este î n n o i ; n o i s î n t e m d r a m a ; ş i s î n t e m n e r ă b d ă t o r i
să o r e p r e z e n t ă m , a ş a cum ne î m p i n g pasiunile!
F A T A V I T R E G Ă (batjocoritoare, cu o graţie perfidă, plină de
obrăznicie): Pasiunea mea, d a c ă a ţ i ş t i , d o m n u l e !
Pasiunea mea... p e n t r u e l !
Va arăta către Tată, se va preface că-l îmbrăţişează,
dar va izbucni Îndată intr-un ris strident.
TATĂL (cu manie): T u , stai la locul t ă u , a c u m ! Ş i , te rog,
nu mai ride a ş a !
F A T A V I T R E G Ă : Nu? A t u n c i , d a ţ i - m i v o i e : d e ş i o r f a n ă abia
d e d o u ă l u n i , d o m n i i pot s ă v a d ă ce-aş m a i c î n t a ş i
c e - a ş m a i dansa!
Începe să cante cu maliţiozitate o şansonetă de la Paris,
acompaniindu-se cu paşi de fox-trot sau. one-step,
şi se va opri după prima strofă.
Actorii, mai ales tinerii, in timp ce ea cantă şi
dansează, se vor apropia ca sub puterea unui farmec
şi vor întinde miinile gata s-o atingă. Atunci fata va
fugi; iar cind Actorii vor izbucni în aplauze, se va
opri distrată, absentă la mustrarea Directorului.
ACTORII şi ACTRIŢELE (rîzînd şi aplaudînd): B i n e ! Bravo!
Foarte b i n e !
 D I R E C T O R U L (furios): L i n i ş t e ! V ă c r e d e ţ i î n t r - u n music-hall? TATĂL (alergind să o susţină o dată cu aproape toţi Actorii,
(Trâgîndu-l deoparte pe Tată, aproape consternat.) surprinşi, consternaţi): Doamne! Un scaun, p e n t r u
Spuneţi-mi, e nebună? biata v ă d u v ă !
A C T O R I I (alergind): E a d e v ă r a t ? Chiar l e ş i n ă ?
TATĂL: Nu, ce nebună! Şi mai r ă u !
FATA VITREGĂ (alergind spre Director): Şi m a i r ă u ! Ş i D I R E C T O R U L : Repede, u n scaun!
m a i r ă u ! E altceva, domnule ! Şi m a i r ă u ! Vă rog, ascul- Unul dintre Actori apropie un scaun; ceilalţi se
t a ţ i - m ă : r e p r e z e n t a ţ i c î t m a i repede a c e a s t ă p i e s ă , ş i agită în jurul ei, prevenitori. Mama, acum şezind
v e ţ i vedea că la un a n u m i t p u n c t , eu — c î n d acest pe scaun, încearcă să-l împiedice pe Tată să-i ridice
î n g e r (o ia de mină pe Fetiţă, care stă lingă Mamă, şi vălul ce-i acoperă faţa.
o duce în faţa Directorului) — v e d e ţ i ce d r ă g ă l a ş ă este
(o ridică în braţe, sărutînd-o, o lasă din nou jos şi adaugă, TATĂL: Priviţi-o, domnule, priviţi-o...
aproape fără voie, mişcată) — ei da, c î n d pe î n g e r a ş u l MAMA: A h , n u ! Doamne! N u face asta!
acesta o va lua Dumnezeu la e l , de l î n g ă b i a t a M a m ă , TATĂL: L a s ă - i s ă te v a d ă !
d i n t r - o d a t ă ! Iar p r o s t ă n a c u l de acolo (îl trage mai în
Ii ridică vălul.
faţă pe Băiat, apucîndu-l brutal de mînecă) va face
cea m a i mare prostie, pe m ă s u r a prostiei l u i ! (îl îmbrîn- M A M A (sculindu-sc, îşi duce mîinile la faţă cu desperare): O h ,
ceşte către Mamă) — a t u n c i v e ţ i vedea cum î m i i a u domnule, v ă i m p l o r ! î m p i e d i c a ţ i - l p e o m u l acesta să-şi
e u z b o r u l ! Da, domnule, î m i iau z b o r u l ! A m zburat!
d u c ă p l a n u l la î n d e p l i n i r e , p e n t r u mine e ceva groaznic!
Ş i de-abia a ş t e p t c l i p a , c r e d e ţ i - m ă , de-abia a ş t e p t !
D I R E C T O R U L (exasperat, năuc): N i c i n u m a i ş t i u unde ne
C ă , d u p ă cele ce s-au î n t î m p l a t , ş i - a t î t de i n t i m e ,
a f l ă m şi despre ce e v o r b a ! (Către Tată.) D î n s a e s o ţ i a
î n t r e mine şi el (arată pe Tată, cu o ocheadă) — nu
m a i rabd s ă r ă m î n p r i n t r e ei, s ă asist l a c h i n u l acestei dumitale?
T A T Ă L (repede): D a , domnule, s o ţ i a mea!
Mame d i n cauza u n u i î n c u r c ă - l u m e ca el (arată către
Fiu) — u i t a ţ i - v ă la e l , p r i v i ţ i - I ! I n d i f e r e n t ! De g h e a ţ ă ! D I R E C T O R U L : A t u n c i , cum e v ă d u v ă , d a c ă dumneata eşti
P e n t r u c ă este f i u l l e g i t i m ! P l i n de d i s p r e ţ p e n t r u m i n e , în viaţă?
p e n t r u cestlalt (arată pe Băiat), p e n t r u a c e a s t ă b i a t ă Actorii, uluiţi, izbucnesc într-un rîs zgomotos.
c r e a t u r ă ; n o i , bastarzii — a ţ i î n ţ e l e s ? B a s t a r z i i ! (Se
apropie de Mamă şi o îmbrăţişează.) Şi pe a c e a s t ă b i a t ă T A T Ă L (rănit, cu reproş adinc în glas): N u r î d e ţ i ! N u r î d e ţ i
M a m ă — care e a n o a s t r ă , a t u t u r o r — d u m n e a l u i nu a ş a , p e n t r u Dumnezeu! T o c m a i aici este drama e i ,
vrea să o r e c u n o a s c ă de m a m ă ! Şi o p r i v e ş t e de sus, ca domnule. A m a i a v u t u n b ă r b a t . U n a l t b ă r b a t care a r
şi cum ar fi n u m a i a n o a s t r ă , a celor t r e i bastarzi — t i c ă ­ t r e b u i să fie şi el a i c i !
losul! MAMA (cu un strigăt): Nu! Nu!
FATA VITREGĂ: Spre norocul l u i , e m o r t de d o u ă l u n i , v-am
Va spune toate acestea repede, In culmea agitaţiei, spus-o. I i p u r t ă m î n c ă d o l i u l , d u p ă cum v e d e ţ i .
şi ajungind la „ticălosul" final, după ce a rotunjit TATĂL: Dar ş t i ţ i , nu p e n t r u că a m u r i t nu e a i c i . Nu este
sonor cuvintul „bastarzi", îl va pronunţa încet, aici p e n t r u c ă — p r i v i ţ i - o , domnule, v ă rog, ş i v e ţ i
parcă scuipindu-l. î n ţ e l e g e î n d a t ă ! — Drama ei n-ar putea fi dragostea
p e n t r u doi b ă r b a ţ i : i n c a p a b i l ă d e m a i m u l t , n-ar putea
M A M A (cu nesfîrşită durere, către Director): D o m n u l e , în s i m ţ i d e c î t oarecare r e c u n o ş t i n ţ ă (nu p e n t r u m i n e ,
numele acestor d o i c o p i i , vă i m p l o r . . . (Simte că se p e n t r u c e l ă l a l t ! ) . Nu e o femeie: e o m a m ă ! I a r drama
pierde şi se clatină.) O, Doamne... ei ( p u t e r n i c ă , domnule, p u t e r n i c ă ! ) se r e z u m ă , de fapt,
 la existenţa acestor p a t r u c o p i i , de la cei doi b ă r b a ţ i
pe care i-a a v u t .
MAMA: I am avut? Ai curajul să spui că i-am avut, ca şi
cind i-aş fi d o r i t eu? El a v r u t - o , d o m n u l e ! El mi 1-a
dat pe c e l ă l a l t , cu s i l a ! M-a s i l i t , m-a s i l i t să plec cu
celălalt!
FATA VITREGĂ (sărind indignată): Nu e a d e v ă r a t !
MAMA (uimită): Cum, nu e a d e v ă r a t ?
FATA VITREGĂ: Nu e a d e v ă r a t ! Nu e a d e v ă r a t !
MAMA: Ce ş t i i tu?
FATA VITREGĂ: Nu e a d e v ă r a t ! (Către Director.) Să n-o
c r e d e ţ i ! Ş t i ţ i de ce spune a ş a ? P e n t r u cel de-acolo
(arată pe Fiu) o spune; p e n t r u că se t o p e ş t e , piere de
n e p ă s a r e a f i u l u i ă l a , c ă r u i a ar vrea să-i s p u n ă că l-a
p ă r ă s i t , la doi a n i , n u m a i p e n t r u că el (arată pe Tată)
ar fi constrîns-o.
MAMA (cu foc): M-a s i l i t , m-a s i l i t , mi-e martor Dumnezeu!
(Către Director.) întrebaţi-l (arată pe soţ) d a c ă nu
e a d e v ă r a t ! C e r e ţ i - i să s p u n ă şi el!... Ea (arată la Fată)
nu poate ş t i n i m i c despre toate astea.
FATA VITREGĂ: Ş t i u că l i n g ă t a t ă l meu, c î t a t r ă i t el, ai
fost totdeauna l i n i ş t i t ă şi m u l ţ u m i t ă . Spune că n u ,
dacă poţi!
MAMA: Nu zic că n u . . .
FATA VITREGĂ: Totdeauna n u m a i dragoste şi g r i j ă p e n t r u
t i n e ! (către Băiat, înverşunată) Nu e a d e v ă r a t ? Spune!
De ce nu v o r b e ş t i , prostule!
MAMA: Oh, lasă-1 pe b i e t u l b ă i a t ! De ce v r e i sa mă a r ă ţ i
ca pe o i n g r a t ă , fata mea? Nu vreau nicidecum să calc
peste a m i n t i r e a t a t ă l u i t ă u ! I-am r ă s p u n s l u i c ă n u
d i n v i n a mea, n i c i de p l ă c e r e a mea mi-am p ă r ă s i t casa
şi f i u l !
TATĂL: E a d e v ă r a t , domnule. Eu s î n t de v i n ă .
Pauza
PRIMUL INTREPRET(catre colegii sai): Ia priviti, ce spe-
tacol!
PRIMA INTERPRETA: Ni-l dau ei, noua!
JUNELE PRIM: Sa fie o data macar si asa!
DIRECTORUL( din ce in ce mai viu interesat): Stati sa-i
ascultam! stati sa-i ascultam!
Şi zicînd astfel, va cobori una din scăriţe pină in
sală, şi va rămine in picioare cu fata la Actori, ca
pentru a gusta scena, ca spectator.
FIUL (fără să se mişte din locul său, cu răceală, încet, ironic):
D a , acum s ă a s c u l t ă m filozoficalele l o r ! V ă vor vorbi
despre Demonul Experimentării.
TATĂL: Eşti imbecil şi cinic, ţi-am spus-o de o sută de ori!
(Către Directorul, acum în sală.) Mă ironizeaza dom­
nule, p e n t r u o frază pe care am g ă s i t - o ca s c u z ă .
FIUL (dispreţuitor): Fraze!
TATĂL: „ F r a z e !" Vorbe goale ! P a r c ă nu ar fi refugiul t u t u r o r
în f a ţ a u n u i fapt de neexplicat, în f a ţ a u n u i r ă u con­
sumat: să se agate de o v o r b ă ce nu spune n i m i c dar ar
putea să-i l i n i ş t e a s c ă !
FATA VITREGĂ: Chiar şi r e m u ş c a r e a ! M a i cu s e a m ă !
TATĂL: R e m u ş c a r e a ? Nu e a d e v ă r a t ; nu mi-am potolit-o
doar cu vorbe goale!
FATA VITREGĂ: Şi cu ceva b a n i , da, da; şi cu ceva b a n i !
Cu cele o s u t ă de l i r e pe care era gata să mi le ofere, ca
p l a t ă , domnilor!
Reacţie de oroare printre Actori.
FIUL (cu dispreţ către sora vitregă): Asta e m î r ş ă v i e !
FATA VITREGĂ! Mîrşăvie'? Erau acolo, î n t r - u n p l i c albastru,
pe m ă s u ţ a de mahon, acolo, în c ă m ă r u ţ a d i n dos, la
p r ă v ă l i a Madamei Pace. Ş t i ţ i , domnule? Una d i n t r e
acele madame, care sub f i r m a de „Robes et manteaux"
ne momesc în „ a t e l i e r e l e " lor, pe n o i , fete s ă r a c e , de
familie b u n ă .
F I U L : A ş a şi-a c u m p ă r a t ea d r e p t u l de a ne tiraniza pe t o ţ i ,
cu acele o s u t ă de l i r e pe care el era gata să i le p l ă t e a s c ă ,
dar, d i n fericire, nu a a v u t p e n t r u ce — n o t a ţ i asta
— să i le p l ă t e a s c ă !
FATA VITREGĂ: E i , dar a fost cît pe-aci, c î t pe-aci, ş t i i !
Rîde în hohote.
MAMA (revoltată): R u ş i n e , fata mea! Ce r u ş i n e !
FATA VITREGĂ (izbucnind): R u ş i n e ? Dar r ă z b u n a r e a mea?
T r e m u r , domnule, t r e m u r de n e r ă b d a r e să t r ă i e s c scena
aceea. C ă m ă r u ţ a . . . aici v i t r i n a c u m a n t o u r i ; mai
 î n c o l o , p a t u l , d i v a n u l ; o g l i n d a ; u n paravan ş i , l a
f e r e a s t r ă , m ă s u ţ a aceea de mahon şi p l i c u l albastru cu
o s u t ă de l i r e . îl v ă d şi a c u m ! Aş putea s ă - l iau în m î n ă .
Dar, d o m n i l o r , a r t r e b u i s ă î n t o a r c e ţ i capul î n a l t ă
p a r t e : s î n t aproape g o a l ă ! N u m a i r o ş e s c , p e n t r u c ă
acum r o ş e ş t e e l ! (Arată pe Tată.) Şi vă asigur că era
foarte p a l i d , foarte p a l i d în acel m o m e n t ! (Către Direc­
tor.) C r e d e ţ i - m ă pe m i n e , d o m n u l e !
DIRECTORUL: Eu n i c i nu m a i ş t i u pe ce lume s î n t !
TATĂL: Cred şi e u ! L u a t , a ş a , cu asalt! I m p u n e ţ i p u ţ i n ă
ordine, domnule, şi l ă s a ţ i - m ă să vorbesc eu,' nu d a ţ i
ascultare calomniei pe care o a r u n c ă ea asupra mea,
cu r ă u t a t e , fără nici o explicaţie p r e a l a b i l ă .
FATA VITREGĂ: A i c i nu se p o v e s t e ş t e ! Nu se p o v e s t e ş t e !
TATĂL: Dar eu nu povestesc! V r e a u ' s ă e x p l i c .
FATA VITREGĂ: A ş a , b r a v o ! Versiunea t a !
în acest moment, Directorul va urca din nou pe scenă
să restabilească ordinea.
TATĂL: Dar d a c ă de aci vine t o t r ă u l ! De la c u v i n t e ! Cu
t o ţ i i avem în n o i o lume de c î t e şi m a i c î t e ; fiecare
cu lumea sa de c î t e şi m a i c î t e ! Dar cum p u t e m să ne
î n ţ e l e g e m , domnule, d a c ă în vorbele spuse eu pun
sensul şi valoarea l u c r u r i l o r a ş a cum s î n t ele p e n t r u
m i n e , iar cel care mă a s c u l t ă le dă i n e v i t a b i l sensul şi
valoarea pe care o au la e l , în lumea l u i l ă u n t r i c ă .
Credem că ne î n ţ e l e g e m ; nu ne v o m î n ţ e l e g e n i c i o d a t ă !
P r i v i ţ i a i c i : . m i l a mea, t o a t ă m i l a mea p e n t r u aceasta
femeie (arată spre Mamă) este î n ţ e l e a s ă de ea drept
cea m a i feroce cruzime!
MAMA: Dar d a c ă m-ai g o n i t !
TATĂL: I a t ă , o a u z i ţ i ? Am gonit-o! I s-a p ă r u t că am gonit-o
eu!
MAMA: Tu ştii să v o r b e ş t i ; eu nu ş t i u . . . Dar c r e d e ţ i - m ă ,
domnule, că d u p ă ce m-a luat de n e v a s t ă . . . cine ş t i e
de ce! (Eram o b i a t ă , u m i l ă femeie)...
TATĂL: Dar t o c m a i p e n t r u asta, pentru că erai o b i a t ă femeie
u m i l ă te-am l u a t , asta am i u b i t eu la t i n e , credeam...
(Se întrerupe la gestul ei de negaţie; deschide braţele cu
un gest de desperare faţă de imposibilitatea de a se face
înţeles de ea, şi se întoarce către Director:) P o f t i m , a ţ i
v ă z u t ? Spune c ă n u ! S p ă i m î n t ă t o a r e , domnule, s p ă i -
m î n t ă t o a r e ! (îşi loveşte fruntea cu palma) surzenia e i ,
surzenia e i m i n t a l ă ! i n i m ă da, p e n t r u c o p i i ! Dar s u r d ă ,
s u r d ă la m i n t e , s u r d ă , domnule, p î n ă la desperare!
FATA VITREGĂ: Da, dar spune, mă rog, ce fericire ne-a adus
n o u ă i n t e l i g e n ţ a dumitale ? !
TATĂL: D a c ă am putea prevedea t o t r ă u l ce se poate n a ş t e
d i n binele pe care ne î n c h i p u i m că îl facem!
în acest moment Prima Interpretă, enervată de a-l
vedea pe Junele Prim cochetînd cu Fata Vitregă,
va înainta întrebîndu-l pe Director:
PRIMA INTERPRETĂ: S c u z a ţ i - m ă , domnule Director, nu
începem repetiţia?
DIRECTORUL: Desigur! desigur! Dar l a s ă - m ă să-i ascult!
JUNELE PRIM: E un caz a t î t de nou!
INGENUA: Foarte interesant!
PRIMA INTERPRETĂ: P e n t r u cine se l a s ă interesat!
Şi aruncă o privire ucigătoare Junelui Prim.
DIRECTORUL (către Tată): Dar e nevoie să vă e x p l i c a ţ i mai
clar.
Se aşază pe scaun.
TATĂL: D a , a ş a este. V e d e ţ i , domnule, aveam la mine a c a s ă
un b i e t o m , subalternul, secretarul m e u , p l i n de devo­
t a m e n t , care se î n ţ e l e g e a de minune cu ea, şi în toate
(va arăta pe Mamă) — f ă r ă u m b r ă de p ă c a t , să nu se
confunde! — b u n , u m i l ca şi ea; i n c a p a b i l , şi u n u l şi
a l t u l , n u s ă f a c ă , dar n i c i m ă c a r s ă g î n d e a s c ă l a r ă u !
FATA VITREGĂ: în schimb s-a g î n d i t el p e n t r u a m î n d o i
— şi a f ă c u t t o t r ă u l !
TATĂL: Nu e a d e v ă r a t ! Am v r u t să le fac binele — şi binele
lor şi pe al m e u ; da, m ă r t u r i s e s c , d o m n u l e ! Ajunsesem
să n u - i pot spune o v o r b ă , l u i sau e i , c ă - i şi vedeai cum
îşi s t r e c o a r ă cîte o o c h e a d ă de î n ţ e l e g e r e , cum c a u t ă
u n u l î n o c h i i c e l u i l a l t u n sfat, s ă ş t i e cum s ă r ă s p u n d ă
l a acel c u v î n t a l meu f ă r ă s ă - m i s t î r n e a s c ă m î n i a . Era
destul, î n ţ e l e g e ţ i prea b i n e , ca s i t u a ţ i a asta să ma ţ i n ă
î n t r - o c o n t i n u ă m î n i e , î n t r - o c o n t i n u ă stare de exas­
perare i n s u p o r t a b i l ă !
 DIRECTORUL: Dar, i a r t ă - m ă , de ce nu-1 d ă d e a i afară, pe-acel
secretar al dumitale?
TATĂL Chiar a ş a ! L-am dat a f a r ă , da, d o m n u l e ! Dar am
vazut-o a t u n c i , pe a c e a s t ă b i a t ă femeie, r ă t ă c i t ă î n
casa ca p i e r d u t ă , ca un biet animal r ă m a s fără s t ă p i n ,
pe care îl ţ i i de m i l ă .
MAMA: P ă i c u m !
TATĂL (repede, întorcindu-se spre ea, ca pentru a preîntâmpina):
F i u l , nu e a ş a ?
MAMA: M i - a luat, m a i î n t î i , de la piept, f i u l , domnule!
TATĂL: Nu d i n cruzime! Ca să c r e a s c ă s ă n ă t o s şi voinic, în
contact c u p ă m î n t u l !
FATA VITREGĂ (arătîndu-l cu degetul, ironică): Ia p r i v i ţ i
la e l !
TATĂL (repede): A h , e t o t v i n a mea d a c ă a r a t ă a ş a ? îl d ă ­
dusem, domnule, la ţ a r ă , unei ţ ă r ă n c i , f i i n d c ă ea
(arată spre Mamă) n u - m i p ă r e a prea v o i n i c ă , d e ş i
d i n t r - o f a m i l i e de oameni s i m p l i . T o t cu g î n d u l acesta
o luasem de n e v a s t ă . I d e i preconcepute, poate; dar,
c e să-i f a c i ! A m a v u t totdeauna a c e a s t ă b l e s t e m a t ă
a s p i r a ţ i e la o s ă n ă t a t e m o r a l ă solidă ! (Aici, Fata Vitregă
izbucneşte iar într-un hohot de rîs.) Dar, î n c h i d e ţ i - i
gura! E de nesuferit!
DIRECTORUL: D e s t u l ! L ă s a ţ i - m ă să ascult, pentru Dumne­
zeu !
Deodată, la cuvintele Directorului, Fata. Vitregă va
rămine iarăşi absorbită şi îndepărtată, cu risul în­
trerupt la jumătate. Directorul va cobori din nou de
pe scenă pentru a realiza viziunea de ansamblu a
scenei.
TATĂL: Nu m a i puteam suferi v i a ţ a l î n g ă a c e a s t ă femeie.
(Arată spre Mamă.) Dar nu a t î t , c r e d e ţ i - m ă , d i n plic­
tiseala — ce p l i c t i s e a l ă ! — de care sufeream, c î t a
m î h n i r i i chinuitoare că o vedeam pe ea suferind.
MAMA: Şi m-a î n d e p ă r t a t !
TATĂL: Dar î n z e s t r a t ă cu t o t ce-i trebuia, la b ă r b a t u l acela,
da, domnule, p e n t r u a o dezlega de m i n e !
MAMA: Şi p e n t r u a se dezlega pe e l !
TATĂL: Da, domnule, şi pe mine — a d m i t ! Şi de aci s-a
tras t o t r ă u l . Dar a m f ă c u t - o c u bune i n t e n ţ i i . . . ş i m a i
m u l t g î n d i n d u - m ă la ea, d e c î t la m i n e , pot s-o j u r !
(îşi încrucişează braţele la piept; apoi, brusc, întorcîn-
du-se către Mamă.) Te-am pierdut v r e o d a t ă d i n ochi,
spune, te-am pierdut v r e o d a t ă d i n ochi, p î n ă î n ziua
c î n d o m u l acela mi te-a dus departe, pe n e a ş t e p t a t e ,
f ă r ă s-o ş t i u , pe alte meleaguri, p r o s t e ş t e î n g r i j o r a t de
interesul meu a t î t de curat, domnule, c r e d e ţ i - m ă , f ă r ă
n i c i o a l t ă i n t e n ţ i e ? ' M ă interesam cu, o dragoste de
necrezut de mica familie care se m ă r e a S - o s p u n ă chiar
ea!
Arată spre Fata Vitregă.
FATA VITREGĂ: E h , vorba v i n e ! E r a m m i c u ţ ă , de-o ş c h i o a p ă
— ş t i ţ i ? — cu c o d i ţ e l e pe spate şi p a n t a l o n a ş i i m a i
l u n g i d e c î t f u s t i ţ a — şi a ş a , m i c u ţ ă , îl t o t vedeam la ie­
ş i r e , în f a ţ a p o r ţ i i , la ş c o a l ă . Venea să v a d ă cum cresc...
TATĂL: Asta e perfidie! E o i n f a m i e !
FATA VITREGĂ: N u , de ce?
TATĂL: I n f a m i e , i n f a m i e ! (Apoi, schimbînd tonul, cu emoţie,
către Director, ca o mărturisire.) Casa mea, domnule,
d u p ă plecarea ei (arată spre Mamă), mi-a p ă r u t g o a l ă ,
d i n t r - o d a t ă . Ea era c o ş m a r u l meu, dar î m i umplea
casa! Singur, mă s i m ţ e a m p r i n o d ă i ca o m u s c ă iarna,
stingher, f ă r ă c ă p ă t î i . Cel de-acolo, (arată pe Fiu) a
crescut pe-aiurea şi nu ş t i u cum, dar c î n d s-a r e î n t o r s
a c a s ă , p a r c ă nu m a i era al meu. Lipsea, î n t r e mine şi
e l , Mama, şi a r ă m a s de u n u l singur, izolat, f ă r ă n i c i o
l e g ă t u r ă , n i c i s u f l e t e a s c ă n i c i i n t e l e c t u a l ă c u mine.
Şi a t u n c i (pare ciudat, domnule, dar a ş a e), la î n c e p u t
î m p i n s d e curiozitate, î n c e t , î n c e t m ă s i m ţ e a m t o t mai
atras de f a m i l i a ei, care era opera mea: g î n d u l la a c e a s t ă
familie ,a î n c e p u t s ă - m i umple golul c ă s c a t în j u r u l
meu. S i m ţ e a m nevoia, a d e v ă r a t ă nevoie, de a-i ş t i în
pace, p r i n ş i de g r i j i l e simple ale v i e ţ i i , norocoşi p r i n
f a p t u l că erau în a f a r ă şi departe de c h i n u r i l e m i n ţ i i
mele. Ş i , ca să mă conving, mă duceam s-o v ă d pe f e t i ţ ă ,
c î n d ieşea de. la ş c o a l ă !
FATA VITREGĂ: D a ! Se ţ i n e a d u p ă m i n e ; î m i z î m b e a şi cînd
ajungeam a c a s ă î m i f ă c e a cu m î n a „ l a revedere" — a ş a !
Il priveam cu ochii m a r i , n e p r i e t e n o a s ă . Nu ş t i a m cine
e, I-am spus M a m e i . Şi ea cred că a priceput imediat
 ca el era, (Mama dă din cap că da.) L a î n c e p u t m-a
o p r i t sa mai merg la ş c o a l ă , p e n t r u c î t e v a zile. C î n d
m-am dus i a r ă ş i , l-am r e v ă z u t la ieşire — ce caraghios!
cu o cutie de carton în m î n ă . A v e n i t la m i n e , m-a
m î n g i i a t ; şi a scos d i n cutie o f r u m o a s ă p ă l ă r i e de p a i ,
o f l o r e n t i n ă cu b o r u r i m a r i şi g h i r l a n d ă de t r a n d a f i r a ş i
roz — p e n t r u m i n e !
D I R E C T O R U L : Dar toate acestea s î n t p o v e ş t i , d o m n i l o r !
FIUL (dispreţuitor): Bineînţeles, literatură, literatură!
T A T Ă L : Ce l i t e r a t u r ă ! V i a ţ ă , d o m n u l e ! Pasiune!
D I R E C T O R U L : O f i , dar i m p o s i b i l de reprezentat!...
T A T Ă L : De acord, domnule, p e n t r u c ă toate acestea s-au
petrecut mai-nainte, şi eu nu spun să r e p r e z e n t a ţ i scena
aceasta. D u p ă cum v e d e ţ i , ea (arată spre Fata Vitregă)
nu m a i e f e t i ţ a cu c o d i ţ e l e pe spate...
F A T A V I T R E G Ă : ...şi pantalonaşii ieşind din fustiţă!
T A T Ă L : D r a m a v i n e abia acum, d o m n u l e ! N o u ă , c o m p l e x ă . . .
FATA VITREGĂ (întunecată, înaintînd cu mîndrie): ...la
p u ţ i n t i m p d u p ă moartea t a t ă l u i m e u . . .
T A T Ă L (brusc, luîndu-i vorba din gură): ...mizeria, d o m n u l e !
Şi se î n t o r c aci, f ă r ă ş t i r e a mea. D i n lipsa ei de i n t e l i ­
g e n ţ ă . (Arată spre Mamă.) A b i a ş t i e să scrie, dar
putea să o puie pe f a t ă s ă - m i scrie, sau pe b ă i a t , că o
duc greu!
M A M A : S p u n e ţ i şi d u m n e a v o a s t r ă , domnule, cum p u t e a m
g h i c i eu ce era în i n i m a lui?
T A T Ă L : T o c m a i asta e v i n a t a , c ă n u a i g h i c i t n i c i o d a t ă
n i m i c d i n ce se petrece în i n i m a m e a !
M A M A : D u p ă a t î ţ i a a n i de d e s p ă r ţ i r e , şi cu toate cele î n t î m -
plate...
T A T Ă L : Şi ce v i n ă am eu d a c ă o m u l acela v-a dus a ş a de
d e p a r t e ? ( Adresîndu-se Directorului:) Vă repet, a ş a ,
î n t r - o b u n ă z i . . . şi-a g ă s i t a l t rost, î n a l t ă localitate.
M i - a fost i m p o s i b i l să le dau de u r m ă ; şi a t u n c i , bine­
î n ţ e l e s , interesul meu a s c ă z u t de-a l u n g u l a n i l o r . Drama
i z b u c n e ş t e , domnule, n e p r e v ă z u t ă ş i v i o l e n t ă , l a î n t o a r ­
cerea l o r ; a t u n c i c î n d eu, d i n nefericire, d i n mizeria
t r u p u l u i î n c ă p l i n d e v i a ţ ă . . . A h , mizerie, mizerie,
î n t r - a d e v ă r . . . p e n t r u u n b ă r b a t singur, nedeprins c u
l e g ă t u r i josnice, nu destul de b ă t r î n ca să se l i p s e a s c ă
de femeie, şi n i c i destul de t i n ă r ca s-o p o a t ă g ă s i pur
şi s i m p l u , f ă r ă n i c i o r u ş i n e ! Mizerie? ce spun? Oroare,
oroare! P e n t r u că n i c i o femeie n u - i m a i poate oferi
dragostea. Şi c î n d î ţ i d a i seama de asta, ar t r e b u i m a i
c u r î n d s ă t e laşi p ă g u b a ş . . D a r , d o m n u l e , oricine, î n
lume, în f a ţ a c e l o r l a l ţ i , îşi p o a r t ă ca pe-o h a i n ă demni­
tatea: dar în sinea sa ş t i e prea bine t o t ce se petrece în
i n t i m i t a t e a l u i de n e m ă r t u r i s i t . Cade, cade în i s p i t ă ;
pentru a se r i d i c a i a r ă ş i , cum poate, g r ă b i n d u - s e să-şi
r e c o m p u n ă , s o l i d ă şi î n t r e a g ă , c a pe o p i a t r ă de m o r m î n t ,
demnitatea sa, sub care să î n g r o a p e , sa a s c u n d ă chiar
şi de ochii s ă i , orice u r m ă , a m i n t i r e a î n s ă ş i a f a p t u l u i
r u ş i n o s . A ş a s î n t e m c u t o ţ i i ! L i p s e ş t e n u m a i curajul
s ă spui l u c r u r i l o r p e n u m e !
F A T A V I T R E G Ă : Dar curajul de a le face îl au t o ţ i !
T A T Ă L : T o ţ i ! Dar pe ascuns! De aceea î ţ i trebuie şi m a i
m u l t curaj să le spui! P e n t r u că e de ajuns ca u n u l să
r e c u n o a s c ă şi — s-a t e r m i n a t ! I se şi pune pecetea de
c i n i c ! Şi t o t u ş i nu este a ş a domnule, el este ca t o ţ i
c e i l a l ţ i ; m a i b u n , m a i b u n chiar, p e n t r u că nu se sfieste
să-şi d e z v ă l u i e în l u m i n a r a ţ i u n i i propria sa r u ş i n e ;
în m i j l o c u l b e s t i a l i t ă ţ i i umane, care î n c h i d e totdeauna
o c h i i , să n-o v a d ă ! Femeia — i a t ă — femeia, cum e ea,
în d e f i n i t i v ? Te p r i v e ş t e provocatoare, te a ţ î ţ ă s-o
p r i n z i ! Şi c u m ai prins-o, î n c h i d e i u t e o c h i i . E semnul
că s-a predat. Semnul p r i n care spune b ă r b a t u l u i :
„ Î n c h i d e ochii." O r b e ş t e - t e , e u s î n t o a r b ă ! "
F A T A V I T R E G Ă : Dar c î n d n u - i m a i î n c h i d e ? C î n d n u m a i
are nevoie să-şi a s c u n d ă e i , î n c h i z î n d o c h i i , propria ei
r u ş i n e , ba, d i m p o t r i v ă , vede, cu o c h i i d e s c h i ş i , acuma
seci şi i n d i f e r e n ţ i , degradarea b ă r b a t u l u i , care f ă r ă să
i u b e a s c ă se o r b e ş t e ? A h , ce s c î r b ă , a t u n c i , ce s c î r b ă de
toate aceste c o m p l i c a ţ i i intelectuale, de t o a t ă a c e a s t ă
filozofie care ascunde bestia şi ţ i n e apoi s-o şi m î n t u i a s c ă ,
să o scuze... Nu pot suferi a ş a ceva, d o m n u l e ! Pentru
c ă , d u p ă c e te-ai s i l i t s ă - ţ i „ s i m p l i f i c i " bestial v i a ţ a ,
a ş a — z v î r l i n d în l ă t u r i povara „ u m a n ă " , orice n ă z u i n ţ ă
c u r a t ă , orice sentiment pur, i d e a l u r i , datorie, pudoare,
ruşine, nimic nu-ţi stîrneşte mai mult dispreţ, mai
m u l t ă s c î r b ă d e c î t asemenea r e m u ş c ă r i : l a c r i m i de
crocodil!
 DIRECTORUL: S ă v e n i m la fapte, să venim la fapte, d o m n i l o r !
Acestea s î n t d i s c u ţ i i !
T A T Ă L : Da, chiar a ş a , d o m n u l e ! Dar fapta s i n g u r ă este ca
un sac g o l , nu s t ă în picioare. Pentru ca să stea în
picioare, trebuie să faci să se u m p l e cu r a ţ i u n e a şi sen­
timentele care au determinat-o. Eu nu puteam ş t i c ă ,
d u p ă ce b ă r b a t u l acela a m u r i t şi ei au c ă z u t in mizerie,
ca să-şi î n t r e ţ i n ă c o p i i i , ea (arată spre Mamă) se va
apuca de croitorie, şi va merge să c e a r ă de lucru chiar
acelei... acelei Madame Pace!
F A T A V I T R E G Ă : Croitorie f i n ă , d o m n i l o r , d a c ă v r e ţ i s ă ş t i ţ i !
S e r v e ş t e , de paravan, pe n i ş t e doamne foarte bine, dar
a aranjat în a ş a fel l u c r u r i l e ca aceste doamne foarte
bine să o s e r v e a s c ă , în schimb, t o c m a i ele pe ea... şi
f ă r ă ca c e a l a l t ă negustorie să sufere!
M A M A : C r e d e ţ i - m ă , domnule, v ă spun că n i c i pe departe
n-am p u t u t b ă n u i că scorpia aia î m i d ă d e a de lucru
p e n t r u că pusese o c h i i pe fiica mea...
F A T A V I T R E G Ă : B i a t a m a m a ! Ş t i ţ i , domnule, ce făcea
femeia aceea c î n d îi aduceam comanda l u c r a t ă de mama?
î m i î n ş i r a o l i s t ă l u n g ă de materiale stricate, zicea ea,
de m a m a ; şi î n g r o ş a , î n g r o ş a paguba, a ş a c ă , î n ţ e l e g e ţ i ,
eu eram aceea care p l ă t e a , in t i m p ce biata mama credea
că se s a c r i f i c ă p e n t r u mine şi pentru c e i l a l ţ i d o i , cosind
şi noaptea la comenzile Madamei Pace!
Gesturi şi exclamaţii de indignare printre Actori.
DIRECTORUL (grăbit): Şi acolo, dumneata, î n t r - o b u n ă z i ,
l-ai întîlnit...
FATA V I T R E G Ă (arătind spre Tată): ...Pe e l , pe e l , da,
d o m n u l e ! C l i e n t v e c h i ! Veţi vedea ce s c e n ă de efect!
Grozavă!
T A T Ă L : Cu sosirea i n o p i n a t ă a mamei...
F A T A V I T R E G Ă (repede, insinuînd): ...aproape la t i m p . . .
T A T Ă L (strigînd): N u ! La t i m p , la t i m p ! P e n t r u c ă , d i n
fericire, am recunoscut-o la t i m p ! Şi i-am luat pe t o ţ i
a c a s ă l a m i n e , d o m n u l e ! V ă i m a g i n a ţ i acum s i t u a ţ i a
mea şi a e i : u n u l în f a ţ a c e l u i l a l t — ea, a ş a cum o
v e d e ţ i , şi eu care nu m a i î n d r ă z n e s c să r i d i c ochii din
pămînt!
l'ATA V I T R E G Ă : Ce caraghios! Dar e posibil, domnule, s ă
mi se m a i p r e t i n d ă mie — „ d u p ă " — să mă port ca
o d o m n i ş o a r ă m o d e s t ă , bine c r e s c u t ă şi v i r t u o a s ă ,
a p r o b î n d u - i blestematele l u i a s p i r a ţ i i l a „ o solidă s ă n ă -
tate morală?"
T A T Ă L : D r a m a pentru mine e t o a t ă a i c i , domnule: s î n t con­
vins că fiecare d i n t r e n o i — v e d e ţ i — se crede „ u n u l " ,
dar n u este a ş a : s î n t „ a t î ţ i a " î n e l , domnule, „ a t î ţ i a " ,
d u p ă cite p o s i b i l i t ă ţ i are fiecare în el î n s u ş i : „ u n u l "
cu acesta, „ u n u l " cu c e l ă l a l t — şi foarte d i v e r ş i ! Şi
t o t o d a t ă c u i l u z i a c ă e ş t i doar „ u n u l singur p e n t r u t o ţ i "
si mereu „ a c e l a ş i u n u l singur", cum ne credem în fiecare
act al nostru. Nu e a d e v ă r a t ! N u ! î ţ i d a i bine seama de
aceasta doar p r i n t r - u n u l d i n actele tale izolate, în ca­
zuri nenorocite, c î n d t e t r e z e ş t i d e o d a t ă a t î r n î n d n u m a i
de o f a p t ă , a g ă ţ a t de o s i n g u r ă f a p t ă ; î ţ i d a i seama,
vreau s ă spun, c ă n u e ş t i î n acea f a p t ă î n î n t r e g i m e
t u , şi că e deci o c r u d ă nedreptate să f i i judecat n u m a i
d u p ă acea f a p t ă , să r ă m î i a g ă ţ a t de ea, a t î r n î n d de
funia c o n d a m n a ţ i l o r , pentru t o a t ă v i a ţ a , ca şi cînd
v i a ţ a ta s-ar reduce t o a t ă la acea f a p t ă ! A c u m , dumnea­
v o a s t r ă î n ţ e l e g e ţ i perfidia acestei fete? M-a surprins
i n t r - u n loc, asupra unei fapte, acolo unde şi cum nu
trebuia s ă m ă c u n o a s c ă , a ş a cum e u n u puteam f i f a ţ ă
de ea ; şi ţ i n e acum s ă - m i dea î n f ă ţ i ş a r e a la care nu m - a ş
fi a ş t e p t a t s-o am pentru ea, m o m e n t u l acela t r e c ă t o r ,
ruşinos al v i e ţ i i m e l e ! A s t a , asta, s i m t eu, domnule,
m a i presus de orice! Şi v e ţ i vedea că de a i c i drama îşi
va c î ş t i g a o foarte mare valoare. Dar, pe u r m ă , m a i
este şi s i t u a ţ i a c e l o r l a l ţ i . A l u i . . .
Arată spre Fiu.
FIUL ('scuturindu-se, cu dispreţ): Dar l ă s a ţ i - m ă în pace pe
m i n e ! Eu n - a m ce c ă u t a î n povestea asta!
TATĂL: Cum n-ai ce cauta?
FIUL N u a m ş i n i c i nu vreau s ă a m , p e n t r u c ă ştii bine c ă
n u s u n t f a c u t s ă figurez printre v o i !
FATA V I T R E G Ă : Oameni de r î n d , noi ă ş t i a ! E l , p e r s o a n ă
subtire! Dar puteti v e d e a , domnule, c ă de c î t e o r i îl
pironesc eu cu d i s p r e ţ u l unei p r i v i r i , de a t î t e a ori l a s ă
 el o c h i i în jos, pentru că ş t i e bine t o t r ă u l pe care mi
1-a f ă c u t .
F I U L (abia privind-o): Eu?
F A T A V I T R E G Ă : T u ! T u ! Ţ i e î ţ i datorez, dragule, t r o t u a r u l ,
ţie!(Gest de oroare printre Actori. ) Ai f ă c u t i m p o s i b i l ă ,
da sau n u , p r i n atitudinea t a , nu zic c ă l d u r a c ă m i n u l u i ,
dar m ă c a r acea î n g ă d u i n ţ ă care face pe o a s p e ţ i să nu
se s i m t ă prost? Am fost i n t r u ş i i care ţ i - a m invadat
regatul „ l e g i t i m i t ă ţ i i " t a l e ! D o m n u l e , a ş vrea s ă p u t e ţ i
asista la anumite m i c i scene, î n t r e p a t r u o c h i , î n t r e ,
el şi m i n e ! Zice că i-am t i r a n i z a t pe t o ţ i . Ş t i ţ i de ce?|
T o c m a i d i n cauza a t i t u d i n i i l u i m-am servit de acel
argument, pe care el îl c o n s i d e r ă „ m î r ş a v " , argumentul
p r i n care am i n t r a t în casa l u i , cu mama mea, care e
şi mama l u i , ca o s t ă p î n ă !
F I U L (inaintind lent): T o ţ i au u n r o l avantajos, domnule,
un r o l uşor de jucat î m p o t r i v a mea. Dar i m a g i n a ţ i - v ă
d u m n e a v o a s t r ă u n f i u care, î n t r - o b u n ă z i , î n t i m p c e
s t ă a c a s ă l i n i ş t i t , vede v e n i n d la el o d o m n i ş o a r ă , care,
cu o b r ă z n i c i e , p r i v i n d u - l a ş a , de sus, îl î n t r e a b ă de
t a t ă l s ă u , c ă r u i a are să-i s p u n ă nu ş t i u ce; şi-apoi o
vede r e v e n i n d , t o t cu a c e l e a ş i aere, î n s o ţ i t ă de m i c u ţ a
aceasta; ş i , în sfîrşit, t r a t î n d u - 1 pe t a t ă l s ă u — cine
ş t i e de ce — î n t r - u n mod c î t se poate de ambiguu şi
„ e x p e d i t i v " , c e r î n d b a n i , pe un t o n care l a s ă să se pre­
s u p u n ă c ă e l trebuie, trebuie n e a p ă r a t să-i dea, p e n t r u
că are a c e a s t ă o b l i g a ţ i e să-i dea b a n i .
T A T Ă L : Dar, fireşte, am a c e a s t ă o b l i g a ţ i e , p e n t r u mama t a !
F I U L : De unde să ş t i u eu? A m v ă z u t - o eu v r e o d a t ă , domnule?
Am auzit eu v r e o d a t ă vorbindu-se de ea? O v ă d î n t r - o
zi sosind cu ea (arată spre Fata Vitregă) cu B ă i a t u l
acesta, cu F e t i ţ a aceasta, şi mi se spune: „ O h , ş t i i . e
şi mama t a ! " R e u ş e s c să î n t r e v ă d d i n f e l u l ei de a se
p u r t a (arată iarăşi spre Fata Vitregă) d i n ce c a u z ă ,
a ş a , de pe o zi pe a l t a , au i n t r a t în c a s ă . . . D o m n u l e ,
ceea ce s i m t eu, c e - n s e a m n ă p e n t r u m i n e , nu pot şi nu
vreau s ă e x p r i m ! A ş putea cel m u l t s ă m ă confesez,
dar n u - m i place s-o fac n i c i f a ţ ă de mine singur. Nu
p u t e ţ i dar, d u p ă cum v e d e ţ i , să d e t e r m i n a ţ i n i c i o ac­
ţ i u n e d i n partea mea. C r e d e ţ i - m ă , c r e d e ţ i - m ă , domnule,
s î n t un personaj „ n e r e a l i z a t " d i n punct de vedere dra-
m a t i c ; m ă simt nelalocul meu, foarte r ă u pus î n compa­
n i a l o r ! L ă s a ţ i - m ă î n pace!
TATĂL: Dar cum? De l o c ! T o c m a i p e n t r u că e ş t i a ş a . . .
FIUL (cu exasperare, violent): Şi ce ş t i i tu cum s î n t eu?
C î n d te-ai î n g r i j i t v r e o d a t ă de mine?
T A T Ă L : A ş a e! A i d r e p t a t e ! Dar n u este şi asta o s i t u a ţ i e ?
Izolarea t a , a t î t de c r u d ă pentru m i n e , pentru mama
t a , care, r e î n t o a r s ă a c a s ă , te vede ca pentru p r i m a
o a r ă , a ş a , b ă i a t mare, şi nu te c u n o a ş t e , dar ştie că eşti
f i u l e i . . . (Cu degetul întins către Mamă, Directorului.)
Iată, priviţi-o: plînge!
F A T A V I T R E G Ă (furioasă, dînd din picior): Ca o p r o a s t ă !
T A T Ă L (brusc, arătînd-o pe ea Directorului): Şi ea nu-1 poate
suferi, ş t i u b i n e ! (Referindu-se din nou la Fiu.) Spune
că nu are ce c ă u t a aici şi t o t u ş i am putea spune că el
este p i v o t u l a c ţ i u n i i ! P r i v i ţ i la acest B ă i a t , care s t ă
mereu l î n g ă mama sa, speriat, u m i l . . . Este a ş a d i n
cauza l u i ! Poate că s i t u a ţ i a cea m a i d u r e r o a s ă e a l u i :
s e simte m a i s t r ă i n c a oricare; simte, s ă r m a n u l , u m i l i n ţ a
d u r e r o a s ă de a fi p r i m i t în c a s ă , a ş a , de m i l ă . . . (Con­
fidenţial.) S e a m ă n ă l e i t c u t a t ă l l u i ! U m i l , t ă c u t . . .
DIRECTORUL: N u e prea f r u m u ş e l ! Şi nu ş t i ţ i c î t pot s ă
incurce c o p i i i pe s c e n ă !
TATĂL: O h , n-o să vă î n c u r c e m u l t , s c ă p a ţ i repede de e l .
Ca şi de f e t i ţ a de-acolo, care se duce p r i m a .
DIRECTORUL: Foarte bine d a c ă e a ş a ! Şi v ă asigur c ă toate
astea m ă i n t e r e s e a z ă , m ă i n t e r e s e a z ă î n cel m a i î n a l t
grad. Intuiesc, acum intuiesc î n t r - a d e v ă r că avem
aici materialul pentru o piesă straşnică!
FATA VITREGĂ (vrînd să se remarce): Cu un personaj ca
mine
TATAL (dînd-o la o parte, nerăbdător să ştie ce va hotărî Direc-
torul): T u , t a c i d i n g u r ă !
D I R E C T O R U L (continuînd, fără să ia în seamă întreruperea):
Ceva nou, într-adevăr...
TATAL: Da, foarte nou, domnule!
DIRECTORUL: Dar ce curaj, t o t u ş i , î m i zic, s ă v e n i ţ i să mi-o
zvarliti aşa în f a ţ ă . . .
TATAL: Intelegeti, domnule, născuţi cum sîntem pentru
scena...
DIRECTORUL: Sunteti actori diletanti?
 DIRECTORUL: Da, să v i n ă , să v i n ă ! (Se îndepărtează dar,
TATĂL: N u , spuneam n ă s c u ţ i pentru s c e n ă , f i i n d c ă . . . întorcîndu-se către Aclori:)La revedere, e h ! Şi fiţi
DIRECTORUL: Haide, haide! Nu se poate să nu fi j u c a t ! p u n c t u a l i ! Peste un sfert de o r ă !
T A T Ă L : De loc, domnule, doar a t i t c î t îşi j o a c ă oricare r o l u l Directorul şi cele Şase Personaje traversează scena şi
pe care şi 1-a luat, o r i i l-au dat a l ţ i i în v i a ţ ă . I a r la dispar. Actorii rămin cu totul nedumeriţi, uitindu-se
m i n e , apoi, î n s ă ş i pasiunea, ş t i ţ i , devine, de la sine, unul la altul.
cum o s t î r n e ş t i , ca la t o ţ i c e i l a l ţ i de a l t f e l , p u ţ i n tea­
t r a l ă ... PRIMUL INTERPRET: O ia în serios! Ce-o vrea să facă?
DIRECTORUL: T o t u ş i , d r a g ă domnule, î n ţ e l e g e ţ i că fără JUNELE P R I M : Asta e nebunie c u r a t ă !
un autor... eu aş putea să te recomand c u i v a . AL T R E I L E A A C T O R : Vor să improvizeze o p i e s ă , a ş a c î t ai
T A T Ă L : A , nu, d u m n e a v o a s t r ă să fiţi a u t o r u l ! bate d i n palme?
D I R E C T O R U L : Eu? Ce spui? J U N E L E P R I M : D a ! Ca înComedia d e l l ' A r t e !
T A T Ă L : Da, d u m n e a v o a s t r ă ! De ce nu? P R I M A I N T E R P R E T Ă : Ah,
d a c ă îşi î n c h i p u i e c ă am s ă mă
DIRECTORUL: P e n t r u c ă nu am fost n i c i o d a t ă autor! pretez la asemenea farse...
T A T Ă L : Şi de ce nu a ţ i f i acum, de ce nu? Nu se cere mare I N G E N U A : N i c i eu nu m ă pretez!
l u c r u . A t î ţ i a o fac! Sarcina d u m n e a v o a s t r ă e î n l e s n i t ă AL PATRULEA A C T O R : Aş vrea s ă ş t i u ce-or f i i n d i v i z i i ă ş t i a . . .
de f a p t u l că ne aflam a i c i , cu t o ţ i i , v i i , în f a ţ a dum­ Face aluzie la Personaje.
neavoastră.
D I R E C T O R U L : A s t a nu e destul. AL T R E I L E A ACTOR: Ce vrei s ă fie? Nebuni sau încurcă-
T A T Ă L : Cum nu e destul? V ă z î n d u - n e cum ne t r ă i m drama... lume !
D I R E C T O R U L : Da, dar t o t u ş i e nevoie de cineva care s-o J U N E L E P R I M : Şi el se lasă dus de nas?
scrie! INGENUA Vanitatea! Vanitatea de a f i autor...
TATĂL: N u , cel m u l t să o transcrie, văzînd-o cu ochii l u i , P R I M U L , I N T E R P R E T : Ceva de necrezut! D a c ă t e a t r u l , dom­
în d e s f ă ş u r a r e , s c e n ă cu scena. Ar fi suficient să a ş t e r - n i i mei, ajunge in halul ă s t a . . .
n e ţ i pe h î r t i e cîte o î n s e m n a r e ici-colo şi apoi să r e p e t ă m ! AL CINCILEA ACTOR: Pe mine ma a m u z ă !
D I R E C T O R U L (suind din nou pe scenă, tentat): E h . . . aproape AL TREILEA ACTOR: Eh! In d e f i n i t i v să vedem ce-o să iasă
că mă i s p i t e ş t e . . . A ş a , un fel de joc... S-ar putea î n t r - a ­ din toate astea
devăr încerca... Conversand astfel intre ei, Actorii părăsesc scena, unii
T A T Ă L : Dar desigur, d o m n u l e ! V e ţ i vedea ce scene or să . ies pe usa din fund, alţii intră in cabinele lor.
i a s ă ! V i l e pot indica î n d a t ă . Cortina rămane ridicată.
D I R E C T O R U L : M ă t e n t e a z ă . . . m ă tentează. Să încercăm Reprezentatia se va întrerupe timp de douăzeci de
minute.
p u ţ i n . . . V e n i ţ i cu mine în b i r o u l meu. (Intorcîndu-se
către Actori.) S î n t e ţ i l i b e r i pentru moment; dar nu vă
î n d e p ă r t a ţ i prea m u l t . î n t r - u n sfert de o r ă , d o u ă z e c i
de m i n u t e , ne î n t r u n i m d i n nou a i c i . (Către Tată.)
Să vedem, să î n c e r c ă m . . . Poate o să i a s ă î n t r - a d e v ă r
ceva deosebit...
T A T Ă L : Dar, f ă r ă î n d o i a l ă ! A r f i m a i bine — nu c r e d e ţ i ?
— să v i n ă şi e i . . .
Indică celelalte Personaje.

Soneria va anunţa "reînceperea reprezentaţiei.
Din cabine, pe uşa centrală şi din sală, Actorii vor
reveni pe scenă, o dată cu Regizorul de culise, Ma­
şinistul, Sufleorul, Recuziţierul şi, simultan, dinspre
cabina sa, Directorul şi cele Şase Personaje.
In sală se stinge lumina şi se aprinde pe scenă, ca
mai-nainte.
DIRECTORUL: Haidem, d o m n i l o r ! S î n t e m c u t o ţ i i ? A t e n ­
ţiune . începem!; Maşinist!
MAŞINISTUL: A i c i !
DIRECTORUL: P r e g ă t e ş t e imediat scena cu s ă l i ţ a . D e s t u l
să avem doi p e r e ţ i şi fundalul cu o s i n g u r ă u ş ă . I m e d i a t ,
te r o g !
Maşinistul se grăbeşte să execute ordinul, şi, în timp ce
Directorul mai discută cu Regizorul de culise,
Recuziţierul, Sufleorul şi cu ceilalţi Actori, asupra
reprezentaţiei ce va începe, el va improviza simulacrul
de încăpere, după indicaţii: doi pereţi şi un mic fundal
cu o singură uşă, în dungi roz şi aurii.
DIRECTORUL (către Recuzitier): Dumneata vezi d a c ă avem
în depozit o canapea.
RECUZITIERUL: Da domnule, canapeaua verde.
FATA VITREGĂ: N u , n u , nu e verde! E g a l b e n ă , cu f l o r i ,
de p l u ş . Foarte mare! Foarte c o m o d ă .
RECUZIŢIERUL: De, a ş a ceva nu a v e m !
DIRECTORUL: Nu are n i c i o i m p o r t a n ţ ă ! Punem ce a v e m .
FATA VITREGĂ: Cum să n - a i b ă n i c i o i m p o r t a n ţ ă ? F a i m o a s ă
sofa, în care te p i e r z i , a Madamei Pace!
DIRECTORUL: E doar la r e p e t i ţ i e ! Vă rog, nu vă a m e s t e c a ţ i .
(Către Regizorul de culise.) C ă u t a ţ i şi o v i t r i n ă , de
preferinţă lungă şi joasă.
FATA VITREGĂ: M ă s u ţ a de mahon pentru p l i c u l albastru!
REGIZORUL DE CULISE (către Director): O avem pe aceea
mică, aurită.
DIRECTORUL: B i n e , l u a ţ i - o pe-aceea!
TATĂL: O o g l i n d ă .
FATA VITREGĂ: Şi paravanul! Un paravan, vă rog: d a c ă
n u , cum fac eu?
REGIZORUL DE CULISE: Bine d o m n i ş o a r ă , avem destule
paravane, n i c i o g r i j ă .
DIRECTORUL (către Fata Vitregă): Şi c î t e v a cuiere, bine?
FATA VITREGĂ: Da, chiar m u l t e , m u l t e .
DIRECTORUL (către Regizorul de culise): V e d e ţ i c î t e avem,
să le a d u c ă pe toate.
REGIZORUL DE CULISE: Da, domnule, mă îngrijesc eu.
Regizorul de culise se duce grăbit să execute ordinul:
şi, în timp ce Directorul continuă să discute întîi cu
Sufleorul, apoi cu Personajele şi Actorii, el supra­
veghează transportul mobilelor indicate, aduse de
oamenii teatrului, şi le va dispune cum va crede mai
bine.
DIRECTORUL (către Sufleor): Dumneata, î n t r e t i m p , ia loc.
U i t e : asta este s c h i ţ a scenelor, act cu act. (îi va da
cîteva pagini scrise.) Dar va t r e b u i să faci un a d e v ă r a t
tur de f o r ţ ă !
SUFLEORUL: Să stenografiez?
DIRECTORUL (plăcut surprins): A h , perfect! Ştii să steno­
grafiezi?
SUFLEORUL: N-oi fi ştiind eu să suflu, dar să stenografiez...!
DIRECTORUL: A t u n c i , d i n ce în ce m a i b i n e ! (întorcîndu-se
către un om de ajutor.) C a u t ă h î r t i e în cabina mea — adu
multă, multă — cîtă găseşti!
Omul dă fuga. şi se întoarce repede cu un teanc de
hîrtii pe care-l dă Sufleorului.
 DIRECTORUL (continuind către Sufleor): U r m ă r e ş t i scenele
pe m ă s u r ă ce se r e p r e z i n t ă , şi încerci să definitivezi doamna are r o l u l Mamei. (Către Tală.) Trebuie să-i
replicele, cel p u ţ i n pe cele m a i i m p o r t a n t e ! (Intorcîn- g ă s i m u n nume.
du-se apoi către Actori.) D a ţ i - v ă la o parte, d o m n i l o r ! T A T Ă L : A m a l i a , domnule.)
U i t e , s t a ţ i în partea asta (indică la stinga sa) şi fiţi DIRECTORUL: Dar acesta este numele soţiei d u m n e a v o a s t r ă .
foarte a t e n ţ i . N u - i p u t e m da chiar a c e l a ş i n u m e !
PRIMA INTERPRETĂ: Dar, s c u z ă - m ă , n o i . . . TATĂL: Şi de ce n u , mă rog? D a c ă a ş a o c h e a m ă . . . Dar, în
DIRECTORUL (ca s-o liniştească): Nu va fi de improvizat, fine, f i i n d c ă este vorba de doamna... (face un gest
fiţi l i n i ş t i t ă ! arătînd la Duenă.) Pentru mine ea (arată pe Mamă)
PRIMUL INTERPRET: Şi ce-o să t r e b u i a s c ă să facem? este A m a l i a , domnule. D a r , c u m c r e d e ţ i d u m n e a v o a s t r ă . . .
DIRECTORUL: N i m i c ! Să s t a ţ i să a s c u l t a ţ i şi să p r i v i ţ i , (Este din ce în ce mai tulburat.) Nu m a i ş t i u ce să
d e o c a m d a t ă . Fiecare v a p r i m i , apoi, r o l u l s ă u transcris. spun. î n c e p , n u ş t i u cum, s ă - m i simt false, s t r ă i n e ,
A c u m să facem cum vom putea m a i bine o r e p e t i ţ i e . propriile mele c u v i n t e .
Repeta e i . DIRECTORUL: Nu e cazul să vă n e l i n i ş t i ţ i , n i c i o grijă in
a c e a s t ă p r i v i n ţ ă . E treaba n o a s t r ă s ă g ă s i m t o n u l j u s t !
Indica Personajele.
C i t despre nume, d a c ă d u m n e a v o a s t r ă ţ i n e ţ i s ă fie
TATĂL (căzut din nori, in mijlocul confuziei generale de pe A m a l i a , A m a l i a v a f i ; sau g ă s i m n o i a l t u l . D e o c a m d a t ă
scenă): Noi? Cum a d i c ă , s c u z a ţ i - m ă , o r e p e t i ţ i e ? v o m d i s t r i b u i personajele astfel: (către Junele Prim.)
D I R E C T O R U L : O r e p e t i ţ i e , da, o r e p e t i ţ i e pentru e i !
dumneata, F i u l ; (către Prima Interpretă) dumneata,
d o m n i ş o a r ă , b i n e î n ţ e l e s , Fata V i t r e g ă .
Va arăta către Actori. FATA VITREGĂ (amuzată): C u m , cum? E u , cea de-acolo?
TATĂL: Dar d a c ă personajele s î n t e m n o i . . . Izbucneşte in ris.
DIRECTORUL: Foarte b i n e : „ p e r s o n a j e l e " ; dar a i c i , d r a g ă
DIRECTORUL (furios): Ce g ă s e ş t i de rîs?
domnule, nu r e c i t ă personajele. A i c i r e c i t ă a c t o r i i . PRIMA INTERPRETĂ (indignată): N i m e n i nu a î n d r ă z n i t
Personajele stau de-o parte, în t e x t (arată spre cuşca pana acum să r î d ă de m i n e ! Pretind respectul cuvenit,
Sufleorului) c î n d e x i s t ă un t e x t !
sau „la revedere"!
TATĂL: Tocmai, de vreme ce nu e un t e x t şi d o m n i i au norocul FATA V I T R E G Ă : De ce? S c u z a ţ i - m ă , nu r î d e a m de dumnea-
s ă a i b ă aceste personaje, v i i , a i c i , dinaintea ochilor.
voastra.
DIRECTORUL: E i , b r a v o ! A ţ i vrea să faceţi singuri absolut
t o t u l ? Să d e c l a m a ţ i , să vă p r e z e n t a ţ i în f a ţ a publicului? DIRECTORUL (către Fata Vitregă): A r t r e b u i să v ă s i m ţ i ţ i
TATĂL: Sigur, aşa cum s î n t e m . onorata că vă r e p r e z i n t ă . . .
DIRECTORUL: A h a ! Frumos spectacol a ţ i oferi p u b l i c u l u i ,
v ă asigur! PRIMA INTERPRETA (brusc, cu dispreţ): ...„cea de-acolo!"
PRIMUL INTERPRET: A t u n c i ce ne-ar m a i r ă m î n e n o u ă de FATA VITREGĂ: Dar nu vorbeam de d u m n e a v o a s t r ă , cre­
făcut? d e ţ i - m ă ! Vorbeam de mine, că nu mă v ă d de loc în
DIRECTORUL: A c u m să nu .vă î n c h i p u i ţ i că vă p r i c e p e ţ i şi d u m n e a v o a s t r ă , asta e . N u ş t i u c u m . . . n u s e m ă n a ţ i d e
la d e c l a m a ţ i e ! S t î r n i ţ i r i s u l . . . (Actorii, într-adevăr, loc cu mine!
încep să rîdă.) P o f t i m ! A ţ i v ă z u t ? Rîd ! (Aducîndu-şi TATAL: Asa e, asta este; vedeti, d o m n u l e : expresia n o a s t r ă . . .
aminte.) Dar — a-propos \ — va t r e b u i să î m p ă r ţ i m DIRECTORUL: Dar c e - n s e a m n ă expresia d u m n e a v o a s t r ă ?
r o l u r i l e . Oh, e u ş o r : se î m p a r t de la sine: (Duenei.) Credeti că aveţi chiar domniile-voastre expresia asta?
Da de unde!
T A T A L : C u m ! N u a v e m expresia n o a s t r ă ?

DIRECTORUL: Nicidecum. Expresia d u m n e a v o a s t r ă se con-
cretizează a i c i , a c t o r i i s î n t aceia care vă dau t r u p şi
D I R E C T O R U L : A c u m v ă m a i p r e o c u p ă .şi judecata c r i t i c i i !
chip, voce şi gest, a c t o r i i , care, nu u i t a ţ i , au ş t i u t să
dea expresie u n u i material m u l t superior: al dumnea­
v o a s t r ă e a t î t de rudimentar, î n c î t , d a c ă se va s u s ţ i n e
p e s c e n ă , m e r i t u l , c r e d e ţ i - m ă , v a f i numai a l actorilor
mei.
TATĂL: Nu î n d r ă z n e s c să vă contrazic, domnule. Dar cre­
d e ţ i - m ă că este o s u f e r i n ţ ă c u m p l i t ă pentru noi care
s î n t e m aşa cum ne v e d e ţ i , cu acest t r u p , cu acest c h i p . . .
DIRECTORUL (tâindu-i vorba, nerăbdător): Dar c h i p u l ,
d r a g ă domnule, se a r a n j e a z ă p r i n trucaj.
TATĂL: Bine, dar vocea, gestul...
DIRECTORUL: Oh, în s f i r ş i t ! A i c i , d u m n e a v o a s t r ă , aşa cum
s î n t e ţ i , nu p u t e ţ i f i ! A i c i j o a c ă a c t o r u l ; şi basta!
TATĂL: Am î n ţ e l e s , domnule. Cred că acum ghicesc, poate,
de ce a u t o r u l nostru, care ne vede astfel, v i i , nu vrea
să ne c o m p u n ă pentru s c e n ă . N - a ş vrea să-i jignesc pe
actorii d u m n e a v o a s t r ă , Doamne p ă z e ş t e ! . . . Dar cind
mă gindesc să mă v ă d reprezentat a ş a , ş t i u şi eu de
cine...
PRIMUL INTERPRET (cu orgoliu, ridicîndu-se şi venindu-i
înainte, urmat de Actriţele tinere, care rid amuzate):
De mine, d a c ă nu vă s u p ă r a ţ i .
TATĂL (umil şi mieros): S î n t foarte onorat, domnule. (Se
înclină.) Dar mă g î n d e s c că o r i c î t îşi va da osteneala
d o m n u l , cu t o a t ă s t r ă d u i n ţ a şi t o t t a l e n t u l , arta sa, să
mă întrupeze...
Se tulbura.
PRIMUL INTERPRET: Spuneţi pînă la urmă! Concluzia!
Actriţele rid.
TATĂL: Spun că reprezentarea pe care mi-o va da, o r i c î t s-ar
servi de t r u c u r i ca s ă - m i semene... mă g î n d e s c , cu ase­
menea s t a t u r ă . . . (Toţi Actorii rid.) Cu greu va putea
fi o reprezentare a mea, aşa cum sînt eu în realitate.
Va f i , mai d e g r a b ă , a f a r ă de figură, aşa cum interpre­
t e a z ă d î n s u l c ă a ş f i eu, cum m ă v a s i m ţ i d î n s u l
— d a c ă mă va s i m ţ i cumva şi nu cum mă simt eu de
fapt. Şi mi se pare că de acest „de f a p t " , cei ce s î n t
c h e m a ţ i s ă n e judece a r t r e b u i s ă ţ i n ă cont.
Şi eu care m a i stau să vă ascult! D a r l ă s a ţ i c r i t i c a să
s p u n ă ce-i place! I a r n o i să ne g î n d i m m a i c u r î n d să
punem piesa pe picioare, d a c ă - o m i z b u t i ! (Trăgindu-se
de-o parte şi privind injurul său.) H a i d e m , haidem !Sce-
na e a r a n j a t ă ? (Către Actori şi Personaje.) D a ţ i - v ă la o
parte! La o parte! L ă s a ţ i - m ă să v ă d . (Va coborî de pe
scenă.) Să nu m a i pierdem t i m p ! (Către Fata Vitregă.)
Vi se pare că scena e bine a ş a ?
F A T A V I T R E G Ă : N u ! D e loc, n u m ă r e g ă s e s c aci.
DIRECTORUL: E i , l ă s a ţ i ! N-o s ă p r e t i n d e ţ i să v i se constru­
i a s c ă a i c i exact c ă m ă r u ţ a d i n dosul magazinului
Madamei Pace! (Către Tată.) Z i c e a ţ i , o s ă l i ţ ă v e s e l ă ?
TATAL: Da domnule, a l b ă .
D I R E C T O R U L : N u e a l b ă , e i n d u n g i , dar ce i m p o r t a n ţ ă are!
In p r i v i n ţ a mobilelor, una peste a l t a , cred că s î n t alese
bine! M ă s u ţ a d e colo, t r a g e ţ i - o p u ţ i n m a i î n f a ţ ă !
( Personalul de scenă execută. Apoi către Recuzitier.)
Dumneata g ă s e ş t e î n t r e t i m p un p l i c , d a c ă se poate
albastru, şi daţi-1 d o m n u l u i . (Arată către Tată.)
RECUZITIERUL: De scrisori?
DIRECTORUL şi T A T Ă L : De scrisori, de scrisori.
RECUZITIERUL: îndată!
Iese.
DIRECTORUL: H a i d e m , h a i d e m ! P r i m a s c e n ă e a d o m n i -
soarei, (Prima Interpretă vine în faţă.) N u , n u , a ş t e p ­
t a ţ i ! Spuneam de d o m n i ş o a r a . (Arată pe Fata Vitregă.)
Deocamdată staţi şi priviţi...
FATA VITREGA (repede, completind): ...cum o s-o t r ă i e s c
eu scena asta!
(ofensată): Dar ştiu să o trăiesc şi eu,
PRIMA INTERPRETA
nu va Îndoiţi, îndată ce intru în r o l !
DIRECTORUL (luîndu-se cu mîinile de cap): Domnilor!
Destula polologhie! Deci, p r i m a s c e n ă e aceasta, a
domnisoarei cu Madama Pace... O h ! (E încurcat, pri-
veste in jur si urcă din nou pe scenă.) Dar unde e a c e a s t ă
Madama Pace?
 T A T Ă L : N u e cu n o i , d o m n u l e .
D I R E C T O R U L : A t u n c i c u m facem? un trandafir roşu-aprins înfipt într-o parte, spanio-
TATĂL: Dar e vie, e vie şi ea! leşte; vopsită violent, îmbrăcată cu un lux de prost
DIRECTORUL: Da, dar unde-i? gust, în roşu ţipător, ţinînd într-o mină un evantai
de pene iar în cealaltă, ridicată, ţigareta aprinsă
TATĂL: S t a ţ i , l ă s a ţ i - m ă s ă v ă e x p l i c . . . (întorcîndu-se către
intre două degete. La apariţia ei, Actorii şi Directorul
Actriţe.) D a c ă doamnele mi-ar face favoarea s ă - m i dea
p e n t r u c î t e v a m i n u t e p ă l ă r i i l e lor. fug speriaţi de pe podium, scoţind strigăte, îmbul-
A C T R I Ţ E L E (între surprindere şi amuzament, in cor): — Cum? zindu-se pe scăriţă şi căutînd să se retragă printre
— Pălăriile? scaunele din sală. în schimb, Fata Vitregă se gră­
— Ce vrea? beşte către Madama Pace, umilă, ca în intimpinarea
— De ce? unei stăpîne.
— E i , comedie!
FATA VITREGĂ (alergind la ea): I a t - o ! I a t - o !
DIRECTORUL: Ce v r e ţ i s ă f a c e ţ i cu p ă l ă r i i l e doamnelor? TATĂL (radios): Ea este! Nu v-am spus eu? Iat-o a i c i !
Actorii rid. DIRECTORUL (învingîndu-şi prima stupoare, indignat): D a r
ce s î n t t r u c u r i l e acestea?
TATĂL: N i m i c , doar s ă le p u n p e n t r u c î t e v a m i n u t e pe PRIMUL INTERPRET (aproape simultan): Unde vă t r e z i ţ i ,
aceste cuiere. Şi o d o a m n ă ar t r e b u i să fie a t î t de ama­ în d e f i n i t i v ?
b i l ă să-şi scoată şi mantoul. JUNELE PRIM (ca mai sus): De unde a m a i i e ş i t şi ea?
ACTORII (ca mai sus): — Şi mantoul?
INGENUA (ca mai sus): O ţineau de rezervă.
— De ce?
PRIMA INTERPRETĂ (ca mai sus): Astea s î n t scamatorii!
— Trebuie să fie cam n e b u n ! TATĂL (dominînd protestele):Va rog, d a ţ i - m i voie! De ce
MAI MULTE ACTRIŢE (ca mai sus): — Dar de ce? d e f ă i m a ţ i , î n numele u n u i a d e v ă r curent, î n t î m p l a r e a
— N u m a i mantoul...? m i n u n a t ă a r e a l i t ă ţ i i care se n a ş t e , e v o c a t ă , a t r a s ă ,
T A T Ă L : Ca s ă - l a g ă ţ ă m în cuier, p e n t r u m o m e n t . . . F ă c e ţ i - m i d e t e r m i n a t ă ca f o r m ă de o s c e n ă anume, şi care are
a c e a s t ă favoare, da? mai m u l t d r e p t u l l a v i a ţ ă , a i c i , chiar d e c î t dumnea­
v o a s t r ă , p e n t r u c ă este m a i a u t e n t i c ă d e c î t dumnea­
ACTRIŢELE (scoţindu-şi pălăriile, cîte una şi mantoul, con- v o a s t r ă ? ! Care d i n t r e a c t r i ţ e l e aflate p r i n t r e dumnea­
tinuind să rida, şi mergind să le atîrne ici-colo pe cuiere): v o a s t r ă va i n t e r p r e t a pe Madama Pace ? Ei b i n e : Madama
— Ş i de ce nu? Pace, ea este! Nu p u t e ţ i nega, desigur, că a c t r i ţ a care
— Poftim! ii va prelua r o l u l va fi m a i p u ţ i n a d e v ă r a t ă d e c î t ea
— Nu vi se pare caraghios...? î n s ă ş i , care este, i n d i s c u t a b i l , ea în p e r s o a n ă ! P r i v i ţ i :
— Le p r e z e n t ă m la e x p o z i ţ i e ? fiica mea a şi recunoscut-o şi s-a dus i m e d i a t la ea!
T A T Ă L : E x a c t , d o a m n ă : a ş a expuse! S t a ţ i s ă v e d e ţ i , s t a ţ i s ă v e d e ţ i scena!
D I R E C T O R U L : Dar a ş putea ş t i p e n t r u ce f a c e ţ i asta.'
Cu paşi nesiguri, Directorul şi Actorii suie din nou pe
T A T Ă L : I a t ă , d o m n u l e : poate, p r e g ă t i n d u - i m a i bine scena,
scenă. Dar momentul scenic între Fata Vitregă şi
a t r a s ă d e obiectele c o m e r ţ u l u i e i , cine ş t i e d a c ă n u v a
v e n i ş i ea p r i n t r e noi... (Invitîndu-i să privească spre Madama Pace, în timp ce Actorii protestau şi răs­
uşa din fundul scenei:) P r i v i ţ i ! P r i v i ţ i ! pundea Tatăl, începuse în şoaptă, foarte discret şi
Uşa din fund se deschide şi se vede, inaintind caţiva cit se poate de natural, cum nu s-ar intîmpla la
paşi. Madama Pace: o matroană foarte grasă, cu o teatru. Aşa că atunci cînd Actorii, făcuţi atenţi
perucă pompoasă dintr-o lină de culoare morcovie şi de Tată, se întorc să privească şi o văd pe Madama
Pace, care şi pusese o mină sub bărbia Fetei Vitrege,
 ca sa-i rdice capul, şi o aud vorbind atît de stricat,
raman desigur, pentru moment, cu ochii la ea, ca apoi,
foarte repede să se arate dezamăgiţi.
D I R E C T O R U L : E i bine?
P R I M U L I N T E R P R E T : Ce spune, ce spune?
PRIMA INTERPRETĂ: Nu-nţelegi o vorbă.
PRIMUL INTERPRET: Mai tare! Mai tare!
F A T A V I T R E G Ă (lâsînd-o pe Madama Pace, al cărui zimbet
face toate paralele, şi venind in mijlocul Actorilor): M a i
t a r e ! E i b r a v o ! S î n t l u c r u r i care n u s e p o t spune c u
voce t a r e ! Le-am p u t u t spune eu cu voce tare, ca s ă - l
umilesc pe el (arată către Tată) p e n t r u că asta este
r ă z b u n a r e a mea! Dar p e n t r u doamna î n s e a m n ă altceva,
domnilor: î n s e a m n ă p u ş c ă r i a !
D I R E C T O R U L : A h a , asta era? Dar a i c i este necesar să fiţi
auzite, draga mea! Nu auzim n i c i m ă c a r n o i , de pe
scenă! închipuiţi-vă că publicul aşteaptă în sală...
Trebuie s ă j u c ă m scena. î n c o l o , p u t e ţ i v o r b i c î t d e tare
a m î n d o u ă , p e n t r u c ă n o i n u v o m m a i f i a i c i , c a acum,
să vă auzim: dumneavoastră vă prefaceţi că sînteţi
singure, î n t r - o odaie, în dosul p r ă v ă l i e i şi că nu vă
aude n i m e n i .
Fata Vitregă, cochetă, cu un suris şiret, dă din deget
că n u.
DIRECTORUL: De ce nu?
FATA VITREGĂ (cu voce coborită, în taină): E cineva care
ne aude, domnule, d a c ă d î n s a (arată pe Madama Pace)
vorbeşte tare!
DIRECTORUL (in culmea consternării): Trebuie să mai apară
încă cineva?
Actorii dau semne că sunt iarăşi gata să fugă de pe
scenă.
TATĂL: N u , n u , domnule. Face aluzie la mine. Eu voi f i
acolo, acolo î n dosul u ş i i ; a ş t e p t ; ş i Madama ş t i e asta.
Chiar, d a ţ i - m i voie, m ă duc, s ă f i u gata l a m o m e n t u l
dat.
Dă să se ducă.
D I R E C T O R U L (oprindu-l): N u , n u , a ş t e a p t ă ! A i c i este absolut
necesar să r e s p e c t ă m legile t e a t r u l u i ! î n a i n t e ca dum­
n e a v o a s t r ă s ă fiţi gata...
FATA VITREGĂ (intrerupîndu-l): D a , repede, repede! A r d ,
v-o spun, ard de d o r i n ţ a de a t r ă i , de a t r ă i a c e a s t ă
s c e n ă ! D a c ă el va fi c î t de repede gata, a p ă i eu s î n t de
o mie de o r i gata î n a i n t e a l u i !
DIRECTORUL (strigînd): Dar î n t î i ş i - n t î i trebuie să se joace,
foarte c l a r ă , scena î n t r e d u m n e a v o a s t r ă şi cea de-acolo!
(Arată către Madama Pace.) Nu v r e ţ i să î n ţ e l e g e ţ i ?
FATA VITREGĂ: P e n t r u numele l u i Dumnezeu, d o m n u l e !
M i - a spus ceea ce ş t i ţ i d i n a i n t e : că l u c r u l m a m e i mele,
şi de data asta, e prost f ă c u t , p r ă p ă d i t , că trebuie să
f i u eu f a t ă b u n ă , d a c ă vreau sa ne m a i sprijine în mize­
ria n o a s t r ă .
MADAMA PACE (înaintind cu un aer de mare importanţă):
E i , da, senor, porque eu nu ceream arangiciar... avan-
taciar...
DIRECTORUL (inspăimintat): Cum, cum? A ş a v o r b e ş t e ?
Toţi Actorii vor izbucni intr-un ris zgomotos.
FATA VITREGĂ (rizind şi ea): Da, domnule, v o r b e ş t e a ş a ,
j u m ă t a t e s p a n i o l e ş t e , j u m ă t a t e p e limba n o a s t r ă , ş i
foarte caraghios!
MADAMA PACE: O h ! No f r u m u s e ţ o ridar de mi se f o r ţ a t e
palabrar cum poto l i m b i de i t a l i a n , d o m n u !
DIRECTORUL: De loc! M a i departe! A ş a să v o r b i ţ i , d o a m n ă !
Efect sigur! N i c i că se putea găsi ceva m a i n i m e r i t ca
să t ă i e m d i n cînd în c î n d , cu elementul f a r s ă , cruditatea
s i t u a ţ i e i . V o r b i ţ i ! V o r b i ţ i m a i departe t o t a ş a ! E per­
fect!
FATA VITREGĂ: Perfect! M a i e v o r b ă ? Să auzi cum ţi se
fac, în f r u m u s e ţ e a asta de v o r b i r e , anumite p r o p u n e r i :
efect sigur! Parc-ar fi î n t r - a d e v ă r o f a r s ă , domnule.
Te u m f l ă r î s u l s-o auzi z i c î n d u - ţ i că „ p a t r i n e senor" are
chef „ d i s t r a t con m i g o " . . . N u - i a ş a , Madama?
MADAMA PACE: Patrine, a ş e ; P a t r i n e , amor! Binefer por
t u , se no date placer, facer c u m i n s e n i â !
MAMA (intervenind impetuos, spre stupoarea, consternarea
Actorilor, care o uitaseră şi tresar acum la ţipătul ei,
şi rid cînd văd că a smuls peruca Madamei Pace, trîntin-
du-i-o pe jos): Z g r i p ţ u r o a i c o . Scorpie! Fata mea!
 FATA VITREGA (repezinduse să o reţină pe Mamă): N u , n u , priveşte surprins, perplex.) B i n e , i n t r ă în r o l : mergi
m a m ă ! Te implor! acolo, în fund, f ă r ă să pleci de pe s c e n ă , şi apoi, r e v i i .
T A T Ă L (repezindu-se şi el simultan): F i i c u m i n t e ! F i i c u m i n t e ! Tatăl execută jocul de scenă aproape cu spaimă.
Stai l a locul t ă u !
Foarte palid, dar intrat in haina vieţii sale create,
M A M A : A ş a ? A t u n c i l u a ţ i - m i - o de d i n a i n t e a ochilor!
va veni din fundul scenei, surîzător, străin parcă de
F A T A V I T R E G Ă (către Director, care s-a repezit şi el): N u se
drama ce stă să se abată asupra-i. Actorii vor fi
poate, e i m p o s i b i l ca Mama să fie de f a ţ ă !
numai ochi şi urechi la scena care începe.
T A T Ă L (tot către Director): A m î n d o u ă la u n loc, e o imposi­
b i l i t a t e . . . De aceea nu era cea de-acolo cu n o i , c î n d am D I R E C T O R U L (repede, in şoaptă, către Sufleor): Dumneata
sosit. D a c ă le laşi l a o l a l t ă , p r i c e p e ţ i , se a n t i c i p e a z ă f i i atent, foarte a t e n t : n o t e a z ă t e x t u l !
acţiunea.
DIRECTORUL: Nu are n i c i o i m p o r t a n ţ ă , n i c i o i m p o r t a n ţ ă !
S C E N A
A c u m doar ce s c h i ţ ă m r e p r e z e n t a ţ i a ! Orice poate servi,
pentru că p i n ă şi d i n harababura asta eu î m i s t r î n g ceva
TATĂL (inaintînd, cu voce juvenilă): Bună ziua, duduie!
material. (Intorcîndu-se către Mamă, conducind-o să-şi
FATA VITREGĂ (cu ochii în pămînt, căutînd să-şi ascundă
reia locul pe scaun.) L ă s a ţ i , r e t r ă g e ţ i - v ă , d o a m n ă , liniş-
t i ţ i - v ă ; l u a ţ i loc pe scaunul d u m n e a v o a s t r ă . repulsia): B u n ă ziua.
T A T Ă L (cercetînd-o furiş, pe sub borurile pălăriei care-i ascunde
Intre timp Fata Vitregă a revenit în centrul scenei faţa, e surprins de tinereţea ei şi exclamă, şi de plăcere
şi se adresează Madamei Pace. şi de teama de a nu intra într-o aventură riscată): A h . . .
FATA VITREGĂ: H a i d e m , haidem, repede, d o a m n ă ! dar... î m i î n c h i p u i că nu e ş t i pentru prima o a r ă a i c i ,
M A D A M A P A C E (ofensată): No, no, grasias m u l t o ! Mama a ş a e...?
f a ţ a de f a ţ a , nemica faciar! FATA VlTREGĂ (ca mai sus): Nu, domnule.
TATĂL: A i mai fost şi a l t ă d a t ă ? (Şi cum Fata Vitregă face
F A T A V I T R E G Ă : Ba h a i d e m ! P o f t i ţ i î n ă u n t r u pe-acel „ p a t r i n e
un gest afirmativ din cap.) Chiar de m a i m u l t e ori?
senor" să se-amuze cu m i n e ! (întoarsă către toţi ceilalţi, (Aşteaptă răspunsul; continuă să o cerceteze furiş, pe.
imperioasă.) în f i n e ! Trebuie să î n c e p scena asta! sub borurile pălăriei; zimbeşte; apoi spune:) E i , acuma,
Haidem o d a t ă ! (Către Madama Pace:) D u m n e a v o a s t r ă
h a i . . . nu e cazul să f i i chiar a t î t de... L a s ă - m ă s ă - ţ i
retrageţi-vă!
scot p ă l ă r i a , vrei?
MADAMA PACE: Oh, si! Retragem, retragem r â p i d o !
FATA VITREGĂ (brusc, oprindu-l, nemaistăpininduşi dez­
După ce şi-a ridicat de pe jos peruca, va părăsi gustul): N u , d o m n u l e , mi-o scot şi s i n g u r ă !
furioasă scena, aruncind o privire sfidătoare Actorilor,
Îşi smulge cu nervozitate pălăria din cap.
care o aplaudă in batjocură.
Mama, asistind la scenă, din partea opusă locului
FATA V I T R E G Ă (către Tată): Şi dumneata fă-ţi i n t r a r e a ! ocupat de Actori, cu Fiul şi ceilalţi doi mai mici, şi
Ce a t î t a codeală! Poftim încoace! F ă - t e că ai şi intrat! mai ai ei, e ca pe spini, urmărind cu o întreagă gamă
A ş a : eu stau aici cu o c h i i în p ă m î n t — s f i o a s ă ! H a i o de expresii - durere, dispreţ, frică, oroare —
d a t ă ! D ă - ţ i d r u m u l g l a s u l u i ! Spune-mi cu vocea juve­ cuvintele şi gesturile perechii in dialog; din cind in
n i l ă , ca u n u l care abia a t r e c u t pragul p e n t r u p r i m a o a r ă : cind işi va ascunde faţa in palme, ori va scăpa un
„ B u n ă ziua, duduie!"... geamăt.
D I R E C T O R U L (care a coborît in sală): E i comedie! Cine
d i r i j e a z ă a i c i , dumneata, ori eu? (Către Tatăl, care M A M A : O, D o a m n e , D o a m n e !
 TATĂL (care încremeneşte la geamatul ei, un lung moment,
isi va reveni, reluind cuvantul pe tonul dinainte): A ş a ,
dami-o mie, o agat eu acolo. (ii ia palaria)Dar pe
un capsor dragalas, frumos, ca al tau, mi-ar p l ă c e a să
v ă d o p ă l ă r i o a r ă mai d e m n ă de e l . O să mă a j u ţ i ,
la u r m ă , să aleg u n u l d i n t r e modelele astea ale Madamei
Pace? Bine?
INGENUA (întrerupindu-l): O! Atenţie! Sint pălăriile
noastre!
D I R E C T O R U L (intervenind furios): T ă c e r e ! N-avem t i m p de
spirite proaste! Asta e scena! (Adresîndu-se Fetei Vitrege.)
R e i a - ţ i r o l u l , d o m n i ş o a r ă , m a i departe!
F A T A V I T R E G Ă (iarăşi în rol): N u , m u l ţ u m e s c , domnule.
T A T Ă L : L a s ă , l a s ă , n u zice n u ! Trebuie s ă p r i m e ş t i . M-ar
n e c ă j i . . . S î n t c î t e v a foarte d r ă g u ţ e , ia vezi-le. Se va
bucura şi patroana. P e n t r u asta le expune a i c i .
F A T A V I T R E G Ă : N u , n u , domnule — nu v e d e ţ i ? — n i c i
n-aş putea s-o p o r t .
T A T Ă L : Poate cu g î n d u l la ce-ar zice cei d e - a c a s ă cind te-ai
î n t o a r c e c u p ă l ă r i o a r a n o u ă ? E i , l a s ă , l a s ă ! Ş t i i cum
faci, ce spui f a m i l i e i , a c a s ă . . . ?
F A T A V I T R E G Ă (cu manie, părăsind smerenia): N u de asta,
d o m n u l e ! N-aş putea s-o p o r t , pentru că s î n t . . . cum se
vede prea b i n e : nu era greu de observat!
Arătă că e îmbrăcată in negru.
T A T Ă L : i n d o l i u , a h ! A ş a e — acuma observ. l a r t ă - m ă .
Crede-mă că mă întristează...
F A T A V I T R E G Ă (făcînd efortul să prindă curajul de a-şi birui
dezgustul): D e s t u l , gata, acuma, domnule ! S e cade să
v ă m u l ţ u m e s c eu, n u s ă v ă s i m ţ i ţ i prost, ori s ă v ă - n t r i s -
t a ţ i . U i t a ţ i , vă rog, t o t ce-am spus. Chiar şi p e n t r u
mine, î n ţ e l e g e ţ i . . . (Silindu-se să zîmbească, adaugă...)
Trebuie n e a p ă r a t să u i t că port rochia asta.
D I R E C T O R U L (întrerupînd, către Sufleorul care stă la postul
său, şi urcind iarăşi pe scenă): Stai o c l i p ă , a ş t e a p t ă ! Nu
scrie, ş t e r g e u l t i m a f r a z ă ! (Către Tală şi Fata Vitregă.)
Foarte b i n e ! Foarte b i n e ! (Apoi numai către Tată.)
A i c i , p u t e ţ i trece la cele s t a b i l i t e î n t r e n o i . (Către
Actori.) Foarte r e u ş i t ă scena cu p ă l ă r i a , ce z i c e ţ i ? .
FATA V I T R E G Ă : D a ' partea cea m a i b u n ă abia acuma v i n e .
De ce nu mergem m a i departe?
D I R E C T O R U L : O c l i p ă de r ă b d a r e ! (Iarăşi către Actori.)
B i n e - n ţ e l e s , trebuie t r a t a t ă m a i degajat...
P R I M U L I N T E R P R E T : ...cu m a i m u l t ă v i o i c i u n e , f i r e ş t e .
P R I M A I N T E R P R E T Ă : D a , da, ş t i u ce avem de f ă c u t . (Către
Primul Interpret.) P u t e m repeta i m e d i a t , nu?
P R I M U L I N T E R P R E T : Gata, d i n partea mea... U i t e , m-am
şi dus s ă - m i fac intrarea.
Se grăbeşte să iasă, ca să reapară prin uşa din fund,
la momentul dat.
DIRECTORUL (către Prima Interpretă): A t u n c i , a t e n ţ i e ,
tocmai s-a t e r m i n a t scena î n t r e dumneata şi Madama
Pace — o scriu eu la u r m ă — dumneata s t a i . . . N u ,
unde te duci...?
P R I M A I N T E R P R E T Ă : A ş t e p t a ţ i s ă - m i pun p ă l ă r i a . . .
Merge la cuier să-şi ia pălăria.
DIRECTORUL: A , da, foarte b i n e ! D e c i , dumneata stai aici
cu ochii în p ă m î n t .
F A T A V I T R E G Ă (amuzată): Dar d a c ă n u e-n haine negre!
P R I M A I N T E R P R E T Ă : O să f i u eu î m b r ă c a t ă în negru şi m u l t
m a i decent d e c î t dumneata!
DIRECTORUL (către Fata Vitregă): Stai de-o parte, te rog,
si p r i v e ş t e : ai ce î n v ă ţ a ! (Batind din palme.) S î n t e m
gata, î n c e p e m ! I n t r a r e a !
Coboară de pe podium, să urmărească din sală efectul
scenei. Uşa din fund se deschide, intră Primul Inter­
pret, care înaintează cu aerul degajat si siguranţa
bătrinului galant. Scena, interpretată acum de
Interpreţi, va deveni, de la primele replici, cu totul
altceva, dar fără şarja unei parodii; ba chiar va
părea. înfrumuseţată. Bineînţeles că Fata Vitregă
şi Tatăl vor căuta tot timpul să se recunoască in
persoanele Primei Interprete şi Primului Interpret,
dar de la primele cuvinte ale actorilor, la repetarea
propriilor lor cuvinte, vor exprima cind prin gesturi,
cind prin zimbete şi protestări vehemente, reacţia lor
 spontană — surpriză, uimire, suferinţă etc... după urca iarăşi pe scenă, apoi, reluind momentul intrării:)
cum se va vedea mai departe. Din cuşca Sufleorului
,;Bună ziua duduie"...
se va auzi distinctă vocea acestuia.
PRIMA INTERPRETĂ: „ B u n ă ziua".
PRIMUL INTERPRET: „ B u n ă ziua, duduie!" DIRECTORUL: A h , dar... î m i î n c h i p u i c ă . . . (întorcîndu-se
TATĂL (deodată, neizbutind să se reţină): Nu e a ş a ! către Primul Interpret, pentru a-i arăta cum ar trebui să
privească pe sub borurile pălăriei, pe Prima Interpretă.)
Fata Vitregă a izbucnit in ris la intrarea Primului S u r p r i z ă , t e a m ă şi p l ă c e r e . . . (Apoi, reluîndu-şi rolul,
Interpret.
întors către Prima Interpretă.) „ N u e ş t i aici pentru p r i ­
DIRECTORUL (supărat): L i n i ş t e ! Ş i , dumneata, î n c e t e a z ă ma o a r ă , e a ş a ? . . . " (întorcîndu-se iarăşi cu o privire de
o d a t ă cu r î s u l ă s t a ! Aşa nu p u t e m continua. înţelegere către Primul Interpret.) E clar? (Către Prima
FATA VITREGĂ (înaintind pe scenă, in faţă):Dar— să am Interpretă.) Iar, dumneata, a t u n c i : „ N u , domnule"...
iertare! — e foarte n a t u r a l , domnule! D o m n i ş o a r a (arată (Din nou către Primul Interpret.) In s f î r ş i t , cum să-ţi
către Prima Interpretă) s t ă foarte l i n i ş t i t ă la locul e i ; explic? Mai m u l t ă s u p l e ţ ă !
dar d a c ă aş fi chiar eu, vă asigur că a t u n c i c î n d aş Şi coboară de pe scenă.
auzi spunindu-mi-se „ b u n ă ziua", în aşa fel şi pe asemenea
t o n , aş izbucni în r î s , exact aşa cum am şi i z b u c n i t ! PRIMA INTERPRETĂ: „ N u , domnule..."
TATĂL (făcînd şi el cîţiva paşi înainte): Da, desigur, aerul... PRIMUL INTERPRET: „Ai m a i fost şi a l t ă d a t ă ? Chiar de
tonul... m a i m u l t e ori?"
DIRECTORUL: Ce aer! Ce t o n ! T r e c e ţ i de-o parte acuma, DIRECTORUL: N u , stai p u ţ i n ! Las-o m a i î n t î i pe ea (va
lăsaţi-mă să urmăresc repetiţia! indica pe Prima Interpretă) să facă semn că da. „Ai
PRIMUL INTERPRET (înaintind): D a c ă trebuie să joc r o l u l
m a i fost ş i a l t ă d a t ă ? "
unui b ă t r î n frecventînd o a n u m i t ă casă...
DIRECTORUL: Sigur, sigur, n u v ă i m p r e s i o n a ţ i , v ă i m p l o r ! Prima Interpretă va ridica puţin capul, inchizind
R e l u a ţ i , r e l u a ţ i scena, mergea perfect.! (Aşleptînd ca ochii obosită, cu dezgust, apoi, la un „In jos" al
Primul Interpret să-şi reia rolul.) D e c i . . . Directorului, va lăsa să-i cadă bărbia in piept,
PRIMUL INTERPRET: „ B u n ă ziua, d u d u i e " - de două ori consecutiv.
PRIMA INTERPRETĂ: „ B u n ă ziua."
PRIMUL ACTOR (repetînd atitudinea Tatălui, privind furiş FATA VITREGĂ (nemaiputînd răbda): O, Doamne!
pe sub borurile pălăriei, apoi vădind foarte distinct mai Punindu-şi iute mina la gură să-şi stăvilească rîsul...
întîi plăcerea apoi teama): „ A h . . . Dar... î m i Î n c h i p u i c ă . . .
nu e ş t i a i c i p e n t r u p r i m a o a r ă , sper?" DIRECTORUL (întorcîndu-se): Ce s-a î n t î m p l a t ?
FATA VITREGĂ (repede): N i m i c , n i m i c !
TATĂL (neputind rezista, corectînd): Nu „ s p e r " — „ a ş a e?",
DIRECTORUL (către Primul Interpret): Dumneata, acum,
„aşa e?"
dumneata, continuarea!
DIRECTORUL: Spune „aşa e" — î n t r e b a r e . PRIMUL fNTERPRET: „ C h i a r de mai multe ori? E i , acuma,
PRIMUL INTERPRET (arâtînd către Sufleor): Eu am auzit h a i . . . nu e cazul să f i i a t î t de... L a s ă - m ă s ă - ţ i scot
„sper"!
p ă l ă r i a , vrei?"
DIRECTORUL: B i n e , bine, e a c e l a ş i l u c r u : „ a ş a e", sau
Primul Interpret va spune această replică pe un
„ s p e r " ! C o n t i n u a ţ i , c o n t i n u a ţ i . . . U i t e , poate ceva mai
anumit ton, şi cu o grimasă in faţa cărora Fata Vitregă
p u ţ i n ş a r j a t . . . S t a ţ i să joc eu', u i t a ţ i - v ă la mine. (Va
—- care rămăsese cu mina la gură, făcînd efortul de

79
 a-si stavili risul - nu se va mai putea retine, iar J DIRECTORUL:
hohotul va izbucni printre degete,irezistibil, zgomotos.
PRIMA INTERPRETĂ (intorcindu-se indignată la locul ei
dinainte): A ş a ? ! Eu refuz să f i u p a i a ţ a dumneaei!
P R I M U L I N T E R P R E T : Şi eu, la f e l ! Să t e r m i n ă m !
D I R E C T O R U L (către Fala Vitregă, zbierînd): Destul! Destul!
FATA VITREGĂ: Bine, iertaţi-mă... regret...
DIRECTORUL: Asta e p r o a s t ă c r e ş t e r e ! O prost c r e s c u t ă ,
o î n f u m u r a t ă , asta e ş t i dumneata!
TATĂL (încercind să intervină): Da, domnule, e î n t r - a d e v ă r
a ş a ; dar i e r t a ţ i - o . . .
DIRECTORUL (urcind din nou pe scenă): Ce să i e r t ! E o
neruşinare!
T A T Ă L : Da, domnule, dar c r e d e ţ i - n e , c r e d e ţ i - n e , că ne face
o impresie a t î t de c i u d a t ă . . .
D I R E C T O R U L : . . . c i u d a t ă ? Cum a d i c ă , c i u d a t ă ? De ce ciu­
dată?
T A T Ă L : E u am a d m i r a ţ i e , domnule, v ă admir a c t o r i i : pe
d o m n u l (arată către Primul Interpret)... pe d o m n i ş o a r a
(arată către Prima Interpretă), dar, f ă r ă î n d o i a l ă . . .
asta e buba — nu s î n t e m n o i . . .
D I R E C T O R U L : Şi p u ţ i n îmi p a s ă m i e ! Cum v r e ţ i să fie chiar
dumneata şi dumneaei, cînd ei s î n t actori!?
T A T Ă L : T o c m a i , s î n t a c t o r i ! J o a c ă bine, a m î n d o i , în rolu­
r i l e noastre. Dar, c r e d e ţ i - n e , că n o u ă ni se pare cu t o t u l
altceva—ar vrea să fie a c e l a ş i l u c r u , şi i a t ă că nu este!
D I R E C T O R U L : Cum s ă n u fie? A t u n c i ce este?
T A T Ă L : Ceva ce... a devenit a l lor, şi nu m a i e al nostru.
D I R E C T O R U L : Dar n i c i n u se poate a l t f e l ! V-am mai
spus-o d i n a i n t e !
T A T Ă L : Înţeleg, înţeleg...
D I R E C T O R U L : A ş a c ă , ajunge! (întorcindu-se din nou către
Actori.) Asta î n s e a m n ă că trebuie să r e l u ă m r e p e t i ţ i i l e
n u m a i î n t r e n o i , cum o să şi facem. Pentru mine a fost
totdeauna un blestem să repet in f a ţ a a u t o r i l o r ! Nu s î n t
niciodată mulţumiţi! ( Reintorcindu-se către Tată şi
Fata Vitregă.) A c u m r e î n c e p e m tot cu d u m n e a v o a s t r ă ;
s ă vedem d a c ă v a f i p o s i b i l s ă n u m a i r î d ă dumneaei!
F A T A V I T R E G Ă : A h , nu mai rîd, nu mai r î d ! Acuma vine,
p e n t r u m i n e , partea cea f r u m o a s ă ; v ă asigur!
Deci: cînd dumneata spui: „ U i t a ţ i , vă rog,
tot ce-am spus... Chiar şi pentru mine — î n ţ e l e g e ţ i . . . "
(către Tală) dumneata r ă s p u n z i i m e d i a t : „ î n ţ e l e g , ah,
î n ţ e l e g . . . " şi tot imediat î n t r e b i . . .
FATA V I T R E G Ă (întrerupîndu-l): Cum? Ce s p u n e ţ i ?
D I R E C T O R U L : „ D u p ă cine p u r t a ţ i d o l i u ? "
F A T A V I T R E G Ă : Ba de loc, d o m n u l e ! V e d e ţ i : c î n d i-am spus
să nu se m a i g î n d e a s c ă la rochia mea, ş t i ţ i ce mi-a
r ă s p u n s el? „ A h , foarte b i n e ! A t u n c i hai să scoatem
r o c h i ţ a asta, s-o scoatem repede!"
D I R E C T O R U L : E i , b r a v o ! Asta mai lipsea! V r e ţ i s ă a r u n c ă m
t e a t r u l în aer?
FATA VITREGĂ: Dar e a d e v ă r u l !
DIRECTORUL: Care a d e v ă r , m ă r o g ! A i c i s î n t e m la t e a t r u !
A d e v ă r u l , p i n ă la un anumit punct!
F A T A V I T R E G Ă : Dar, s c u z a ţ i - m ă , d u m n e a v o a s t r ă ce g î n d i ţ i
să faceţi?
D I R E C T O R U L : V e i vedea, vei vedea! L a s ă - m ă acum pe m i n e !
F A T A V I T R E G Ă : N u , d o m n u l e ! D i n sila mea, d i n toate
s i t u a ţ i i l e , una m a i c r u d ă s i m a i t i c ă l o a s ă d e c î t a l t a ,
şi de pe urma c ă r o r a s î n t „ c e a care s î n t " şi „aşa cum s î n t " ,
a ţ i vrea — ş t i u şi eu? — să f a c e ţ i . . . o d u l c e g ă r i e ro­
m a n t i c ă , s e n t i m e n t a l ă , cu el care să mă î n t r e b e de ce
s î n t în d o l i u , şi eu care să r ă s p u n d cu l a c r i m i l e în ochi
c ă d e d o u ă l u n i mi-a m u r i t tata? N u , n u , d r a g ă d o m n u l e !
Trebuie ca el s ă - m i s p u n ă exact ce mi-a spus: „ H a i să
scoatem repede r o c h i ţ a asta!" Şi eu, cu t o t d o l i u l d i n
i n i m ă , recent, de d o u ă l u n i , mă duc — v e d e ţ i ? — acolo,
d u p ă paravan, şi cu degetele astea, care-mi t r e m u r ă de
s i l ă , de r u ş i n e , î m i smulg corsajul, t o t ce e pe m i n e . . .
D I R E C T O R U L (luîndu-se cu miinile de cap): P e n t r u numele
l u i Dumnezeu! C e v r e ţ i . . . ? !
FATA VITREGĂ (strigind frenetic): A d e v ă r u l , a d e v ă r u l ,
domnule!
D I R E C T O R U L : Desigur, v ă cred, a ş a o f i , a d e v ă r u l . . . şi î n ţ e ­
leg, î n ţ e l e g c î t este de o r i b i l pentru cine 1-a t r ă i t ,
d o m n i ş o a r ă ; dar, i n ţ e l e g e ţ i - m ă şi pe m i n e : a ş a ceva
nu este posibil pe s c e n ă !
F A T A V I T R E G Ă : N u este posibil? E i a t u n c i , foarte m u l ţ u ­
mesc ! Eu nu m a i am ce c ă u t a a i c i !
 DIRECTORUL: Ba da, dar vedeţi.
FATA VITREGĂ: Nu mai am ce căuta! Nu, nu ! Ce este posibil
p e s c e n ă a ţ i aranjat v o i a m î n d o i , foarte m u l ţ u m e s c !
î n ţ e l e g perfect! V r e ţ i să a j u n g e ţ i c î t m a i repede la
reprezentarea (ingroşind cuvintele) p r e o c u p ă r i l o r l u i ,
t e o r i i l o r l u i ; dar eu vreau să se reprezinte drama mea,
a mea!
D I R E C T O R U L (plictisit, cu superioritate): O, în sfîrşit, a d u m i -
t a l e ! Nu e numai a d u m i t a l e , s c u z ă - m ă ! Este şi a celor­
l a l ţ i ! A l u i (arată către Tată), a M a m e i ! (Arată către
Mamă.) Nu e permis ca un personaj să i a s ă el singur
în relief, să-i c o v î r ş e a s c ă pe c e i l a l ţ i , să invadeze t o a t ă
scena. Trebuie să fie cu t o ţ i i c u p r i n ş i î n t r - u n cadru
armonios şi să se reprezinte ceea ce este reprezentabil!
Ş t i u prea bine că oricine are o v i a ţ ă l ă u n t r i c ă pe care
ar vrea să şi-o exteriorizeze. Dar greutatea e tocmai
asta: să r e u ş e ş t i să exteriorizezi doar a t î t c î t este nece­
sar, în e c h i l i b r u cu c e i l a l ţ i ; şi t o c m a i d i n acel p u ţ i n
să se d e d u c ă t o a t ă v i a ţ a l ă u n t r i c ă , p e r s o n a l ă ! A h , ar fi
comod... d a c ă fiecare personaj ar putea î n t r - u n mare
monolog... ba chiar î n t r - o a d e v ă r a t ă c o n f e r i n ţ ă , să-şi
reverse în f a ţ a p u b l i c u l u i t o t ce-i c l o c o t e ş t e în oalele
l u i ! (Cu blîndeţe, împăciuitor.) Trebuie să vă s t ă p î n i ţ i ,
domnişoară. Şi credeţi-mă, în propriul dumneavoastră
interes; face o p r o a s t ă impresie, vă atrag a t e n ţ i a , t o a t ă
a c e a s t ă furie d e z l ă n ţ u i t ă , d i s p r e ţ u l acesta n e s t ă v i l i t ,
cînd chiar dumneata, s c u z ă - m ă , a i m ă r t u r i s i t c ă a i m a i
fost şi cu a l ţ i i , î n a i n t e a l u i , tot la Madama Pace, şi
nu o s i n g u r ă d a t ă !
F A T A V I T R E G Ă (plecînd capul, cu voce gravă, după o pauză
de reculegere): Aşa este! Dar cum nu î n ţ e l e g e ţ i că t o ţ i
c e i l a l ţ i s î n t t o t e l , pentru mine?!
D I R E C T O R U L (neînţelegînd): Cum t o ţ i c e i l a l ţ i ? Ce v r e ţ i să
spuneţi?
F A T A V I T R E G Ă : Pentru cine se pierde c ă z î n d , domnule, n u
r ă s p u n d e de t o t ş i r u l de c ă d e r i n u m a i cel p r i n care a
c ă z u t î n t î i ş i - n t î i ? Iar pentru mine el este acela, chiar
î n a i n t e de a mă n a ş t e ! U i t a ţ i - v ă la el şi s p u n e ţ i d a c ă
n-am dreptate!
D I R E C T O R U L : î n ţ e l e g a c u m ! Dar v i se pare p u ţ i n lucru
greutatea unei a t î t de m a r i r e m u ş c ă r i pe u m e r i i s ă i ?
D a ţ i i posibilitatea să se explice în r e p r e z e n t a ţ i e .
F A T A V I T R E G Ă : Şi ce c r e d e ţ i , cum ar putea să se reprezinte
t o a t ă „ n o b i l a " sa r e m u ş c a r e , toate s u f e r i n ţ e l e l u i „mo­
rale", d a c ă v r e ţ i să-l c r u ţ a ţ i de g r o z ă v i a că s-a trezit
î n t r - o b u n ă zi în b r a ţ e — d u p ă ce a i n v i t a t - o să-şi s c o a t ă
rochia n o u ă de d o l i u , femeie, femeie c ă z u t ă — cu acea
c o p i l ă , domnule, cu acea c o p i l ă pe care mergea s-o
v a d ă l a poarta ş c o l i i ?
Rosteşte ultimele cuvinte cu voce tremurătoare,
emoţionată. La cuvintele ei, Mama, copleşită de o
durere intolerabilă, exprimată la început prin suspine
înăbuşite, va izbucni într-un plins zguduitor. Emoţia
ii învinge pe toţi.
Lungă tăcere.
F A T A V I T R E G Ă (de îndată ce Mama va da semne de liniştire,
va adăuga întunecată, hotărîtă): A i c i s î n t e m d e o c a m d a t ă
numai î n t r e n o i , n e c u n o s c u ţ i de public. P u t e ţ i da m î i n e
cum d o r i ţ i spectacolul despre n o i , aranjat d u p ă b u n u l
plac. Dar n u v r e ţ i s ă a s i s t a ţ i l a drama a d e v ă r a t ă ? S ă
v e d e ţ i cum a fost î n t r - a d e v ă r ?
D I R E C T O R U L : Ba da, altceva n i c i n u cer, ca să iau d i n ea
c î t este p o s i b i l !
F A T A V I T R E G Ă : E i b i n e , c e r e ţ i să a p a r ă Mama.
M A M A (ridicîndu-se, din plinsul ei, cu un strigăt): N u , n u !
Să nu p e r m i t e ţ i una ca asta, domnule! Să nu permi­
teţi !
D I R E C T O R U L : Dar e n u m a i un spectacol, d o a m n ă !
MAMA: Eu nu pot! nu pot!
D I R E C T O R U L : Dar d a c ă t o t u l s-a î n t î m p l a t mai de m u l t !
Nu vă înţeleg!
M A M A : N u , acum se î n t î m p l ă , se î n t î m p l ă , se î n t î m p l ă
intr-una. C h i n u l meu nu e p r e f ă c u t , domnule! Eu s î n t
vie şi p r e z e n t ă mereu, în orice moment al c h i n u l u i meu,
care se r e î n n o i e ş t e î n t r - u n a , e mereu v i u şi prezent.
Pe cei doi m i c u ţ i de-aici, i-aţi auzit vorbind? N i c i nu
m a i pot v o r b i , d o m n u l e ! Stau î n c ă a g ă ţ a ţ i de m i n e , ca
s ă - m i î n t r e ţ i n ă v i u şi prezent c h i n u l meu: dar e i , ei nu
 T A T Ă L (alergind la el, răvăşit): A ş a , da: pentru că, în­
m a i s î n t , nu m a i s î n t ! Iar ea (arată către Fata Vitregă) t r - a d e v ă r , a ş a a fost, d o m n u l e !
a f u g i t , d o m n u l e ; a fugit departe de mine şi s-a pierdut,
s-a p i e r d u t . . . D a c ă o m a i v ă d a i c i , acum, e t o t p e n t r u DIRECTORUL (admirativ, cucerit): Desigur, a ş a este, fără
asta, n u m a i pentru asta, mereu, mereu, ca s ă - m i r e î n n o ­ îndoială! Cortina! Cortina!
i a s c ă mereu, v i u şi prezent, c h i n u l pe care-l s u f ă r şi La strigătul repetat al Directorului, Maşinistul
| pentru ea! coboară cortina, lăsindu-i pe dinafară, în proscenă,
TATĂL (solemn): M o m e n t u l etern, cum v-am spus, domnule! pe Director şi pe Tată.
(Arată către Fata Vitregă.) Ea este aici ca să mă p r i n d ă , DIRECTORUL (cu ochii în sus, ridicînd braţele): Ce d o b i t o c !
s ă m ă fixeze, s ă m ă ţ i n ă legat, a t î r n a t pentru eternitate
A m spus „ c o r t i n a " î n sensul c ă A c t u l î n t î i trebuie s ă s e
de l a n ţ u l o s î n d i ţ i l o r , în acel unic moment t r e c ă t o r şi
r u ş i n o s al v i e ţ i i mele. Nu poate să r e n u n ţ e , şi dumnea­ termine aci, iar el î m i l a s ă cortina peste m i n e ! (Către
v o a s t r ă , domnule, n u p u t e ţ i î n t r - a d e v ă r s ă m ă c r u ţ a ţ i . Tată, ridicînd un colţ de cortină, pentru a reapare pe
DIRECTORUL: Dar bine, eu nu zic să nu r e p r e z e n t ă m asta: scenă.) D a , da, foarte b i n e ! Foarte b i n e ! Efect sigur!
va c o n s t i t u i tocmai nucleul î n t r e g u l u i p r i m act, p î n ă se A ş a trebuie s ă t e r m i n ă m . Garantez p e n t r u A c t u l
ajunge la m o m e n t u l cînd ea (arată, către Mamă) vă î n t î i , garantez!
surprinde. Dispare cu Tatăl după cortină.
TATĂL: A ş a ! Aceasta este o s î n d a mea, domnule: t o a t ă p a t i ­
ma n o a s t r ă , care trebuie să culmineze în s t r i g ă t u l ei
final!
Arată si el catre Mama.

FATA V I T R E G Ă : I l am î n c ă în urechi! M-a î n n e b u n i t s t r i ­

g ă t u l acela! P u t e ţ i s ă m ă r e p r e z e n t a ţ i cum d o r i ţ i ,
domnule, n-are n i c i o i m p o r t a n ţ ă ! Chiar şi î m b r ă c a t ă ;
t o t u ş i să am cel p u ţ i n b r a ţ e l e , m ă c a r b r a ţ e l e goale,
pentru c ă , v e d e ţ i , s t î n d aşa (se apropie de Tată şi-şi
lasă capul pe pieptul lui), cu capul c ă z u t a ş a , şi b r a ţ e l e
asa, pe d u p ă g î t u l l u i , vedeam cum î m i p u l s e a z ă a i c i , pe
b r a ţ , a i c i , o v i n i ş o a r ă ; şi atunci, ca şi cum n u m a i acea
vinişoară p a l p i t i n d ă îmi făcea s i l ă , a m s t r î n s o c h i i , aşa,
a ş a , şi mi-am ascuns c a p u l la p i e p t u l l u i ! (întorcîn­
du-se către Mamă.) S t r i g ă , s t r i g ă , M a m a ! (îşi ascunde
capul la pieptul Tatălui, şi cu umerii ridicaţi, ca pentru
a nu auzi strigătul, continuă cu vocea înecată de suferin­
ţă.) S t r i g ă , cum ai strigat a t u n c i !
MAMA (repezindu-se să-i despartă): N u ! Fata mea, fata mea!
(Iar după ce a smuls-o de lingă el.) B r u t ă , b r u t ă , e fata
mea! Nu vezi că e fata mea?!
DIRECTORUL (dînd înapoi, la strigăt, pînă la rampă, în
spaima Actorilor): A d m i r a b i l , da, a d m i r a b i l ! Ş i - a c u m —
cortina, c o r t i n a !

Cînd cortina se ridică iarăşi, vom vedea că Tehnicienii
teatrului au demontat acel prim decor schematic şi
au pus, în loc, un mic bazin de grădină.
De o parte a scenei vor sta înşiraţi, pe scaune, Actorii,
iar de partea cealaltă, Personajele. Directorul este
în picioare, in mijlocul scenei, cu mina pe gură,
într-o atitudine meditativă.
DIRECTORUL (scuturîndu-se, după o scurtă pauză):Deci:
să ajungem la A c t u l al doilea! L ă s a ţ i - m ă , l ă s a ţ i - m ă
pe mine să fac a ş a cum am s t a b i l i t la î n c e p u t şi va merge
t o t u l perfect!
FATA VITREGĂ: Cum i n t r ă m noi in casa l u i (arată către
Tată), în ciuda celui de-acolo!
Arată către Fiu.
DIRECTORUL (nerăbdător): B i n e ; dar l ă s a ţ i - m ă pe mine, vă
rog!
FATA VITREGĂ: Trebuie să se v a d ă limpede c î t este de în­
ciudat !
MAMA (clătinind din cap cu tristeţe): Pentru binele care ni
s-a tras...
FATA VITREGĂ (întorcîndu-se brusc către ea): Ce-are-a face?
Cu c î t e m a i mare paguba n o a s t r ă , cu a t î t mai mare e
şi remuşcarea l u i !
DIRECTORUL (nerăbdător): Am î n ţ e l e s , am î n ţ e l e s ! Vom
ţ i n e seama de aceasta î n a i n t e de t o a t e ! Nu vă î n d o i ţ i !
MAMA (implorînd): Dar faceţi să se î n ţ e l e a g ă bine, vă rog,
domnule, pentru c o n ş t i i n ţ a mea, că eu am f ă c u t t o t
ce mi-a stat în putere...
FATA VITREGĂ (întrerupînd-o, sfidătoare, continuînd ea):
. . . s ă m ă l i n i ş t e a s c ă , s ă m ă s f ă t u i a s c ă s ă n u - i facem
necazul ă s t a . (Către Director.) F a c e ţ i - i p l ă c e r e a , faceţi-i
p l ă c e r e a , pentru c ă e a d e v ă r a t ! Pentru c ă , î n t r e t i m p ,
d u p ă cum p u t e ţ i vedea, eu mă bucur foarte tare: cu
cît i n s i s t ă ea m a i m u l t , cu cît î n c e a r c ă să-i cîştige
i n i m a , cu a t î t a cel de-acolo se ţ i n e m a i departe: „ a b ­
sent!" Ce p l ă c e r e !
DIRECTORUL: în sfîrsit, î n c e p e m o d a t ă si acest al Doilea
Act?!
FATA VITREGĂ: Nu m a i scot o v o r b ă ! Dar b ă g a ţ i de s e a m ă
că nu se poate să se d e s f ă ş o a r e a c ţ i u n e a n u m a i în gră­
d i n ă , cum d o r i ţ i d u m n e a v o a s t r ă .
DIRECTORUL: De ce nu s-ar putea?
FATA VITREGĂ: Pentru că el (arată către Fiu) s t ă mereu
î n c h i s în camera sa, la d i s t a n ţ ă ! Ş i - a p o i , în c a s ă tre­
buie să se d e s f ă ş o a r e scena cu b i e t u l B ă i a t de-acolo,
b u i m ă c i t , î n n e b u n i t , cum v-am spus.
DIRECTORUL: Da, da! Pe de a l t ă parte, v e ţ i î n ţ e l e g e , nu
putem suprima decorul, sau să-l s c h i m b ă m , în scenă
d e s c h i s ă , de trei-patru o r i pe act!
PRIMUL INTERPRET: Se practica o d a t ă . . .
DIRECTORUL: Da, poate c î n d p u b l i c u l era ca f e t i ţ a asta!
PRIMA INTERPRETĂ: Şi iluzia m a i s i m p l ă .
TATĂL (ridicîndu-se brusc): Iluzia? Vă rog nu s p u n e ţ i
„ i l u z i a " ! Nu î n t r e b u i n ţ a ţ i acest c u v î n t care pentru noi
este a t î t de c r u d !
DIRECTORUL (uimit): Şi de ce, n u - n ţ e l e g ?
TATĂL: Da, da, este crud, c r u d ! Ar t r e b u i să î n ţ e l e g e ţ i !
DIRECTORUL: Şi cum să spunem atunci? I l u z i a care trebuie
c r e a t ă aci, p e n t r u spectatori...
PRIMUL INTERPRET: . . . p r i n r e p r e z e n t a ţ i a n o a s t r ă . . .
DIRECTORUL: ...iluzia unei r e a l i t ă ţ i !
TATĂL: î n ţ e l e g , domnule. Poate pentru că d u m n e a v o a s t r ă
nu ne p u t e ţ i î n ţ e l e g e pe n o i . S c u z a ţ i - m ă ! Pentru c ă ,
v e d e ţ i , aici pentru d u m n e a v o a s t r ă ş i pentru actorii
d u m n e a v o a s t r ă , e vorba, şi pe b u n ă dreptate, de un
joc de-al lor.
 PRIMA INTERPRETĂ (intrerupandu-l indignată): Un joc
de-al n o s t r u ! Ce, s î n t e m c o p i i ? ! A i c i se j o a c ă serios,
domnule!
TATĂL: N u zic c ă n u . Ş i î n ţ e l e g , a ş a e j o c u l , a r t a dumnea­
v o a s t r ă , care trebuie să dea t o c m a i , cum spunea d o m n u l ,
o p e r f e c t ă iluzie a r e a l i t ă ţ i i .
D I R E C T O R U L : Chiar a ş a !
TATĂL: Gindiţi-vă însă că noi, aşa cum sîntem n o i (arată
circular, de la sine la celelalte cinci Personaje): nu avem
a l t ă realitate d e c î t a c e a s t ă i l u z i e !
D I R E C T O R U L (uimit, privindu-şi Actorii care au rămas şi
ei cu suflarea tăiată de uimire): A d i c ă , ce v r e ţ i să
spuneţi?
TATĂL (după ce i-a privit o clipă, cu un slab suris): Dar,
desigur, d o m n i l o r ! Ce altceva? Ceea ce p e n t r u dumnea­
„nimeni". v o a s t r ă este o iluzie care trebuie c r e a t ă , este p e n t r u n o i
singura n o a s t r ă r e a l i t a t e ! (Scurtă pauză. Face cîţiva
paşi către Director şi adaugă:) Dar, de a l t f e l , nu n u m a i
pe n o i ne i n t e r e s e a z ă , b ă g a ţ i de s e a m ă ! G î n d i ţ i - v ă
b i n e ! (îl priveşte drept in ochi.) A ţ i putea s ă - m i spu­
n e ţ i cine s î n t e ţ i d u m n e a v o a s t r ă ?
(Şi ramine cu arătătorul îndreptat spre Director.)
D I R E C T O R U L (tulburat, cu un slab suris): Cum, cine s î n t ?
Sînt eu!
TATĂL: Ş i d a c ă v-aş spune c ă n u e a d e v ă r a t , p e n t r u c ă d u m ­
n e a v o a s t r ă s î n t e ţ i eu?
D I R E C T O R U L : Ţ i - a ş r ă s p u n d e că eşti n e b u n !
Actorii rid.
TATĂL: A u dreptate s ă r î d ă : aici doar se j o a c ă (către Direc­
tor), ş i a ţ i putea s ă - m i r e p l i c a ţ i c ă n u m a i p e n t r u j o c u l
s ă u d o m n u l acela (indică pe Primul Interpret), care este
„ e l " , devine „ e u " , ş i viceversa, c ă „ e u " s î n t „ e l " . V e d e ţ i
c ă v-am î n c u i a t .
Actorii rid iarăşi.
DIRECTORUL (plictisit): Dar asta s-a m a i spus n u de m u l t !
O l u ă m i a r de la-nceput?
T A T Ă L : N u , n u . N i c i n u i n t e n ţ i o n a m s ă repet asta. V ă i n v i t
chiar să i e ş i ţ i d i n acest joc (privind pe Prima Inter­
pretă, ca pentru a-i preveni replica) — de a r t ă , de a r t ă ,
88
da! — pe care s î n t e ţ i o b i ş n u i ţ i s ă - l p r a c t i c a ţ i a i c i , cu
a c t o r i i d u m n e a v o a s t r ă ; ş i v ă î n t r e b d i n nou, serios:
cine s î n t e ţ i d u m n e a v o a s t r ă ?
DIRECTORUL (întorcindu-se uluit şi totodată iritat, către
Actori): E n e m a i p o m e n i t ! L - a ţ i auzit? U n u l care se dă
drept personaj, să v i n ă să mă î n t r e b e , pe m i n e , cine
sînt!
TATĂL (cu demnitate, dar fără îngîmfare):Un personaj,
domnule, poate o r i c î n d să î n t r e b e pe un o m : „cine e ş t i ? "
Pentru că un personaj are î n t r - a d e v ă r o v i a ţ ă a sa,
h o t ă r î t ă în toate t r ă s ă t u r i l e e i , p r i n care e totdeauna
„ c i n e v a " . Pe c î n d un om — n-o spun pentru dumnea­
v o a s t r ă in special — un om, în genere, poate să fie
DIRECTORUL: Bine, bine! Dar dumneata mă întrebi pe
mine, care s î n t , a i c i , D i r e c t o r u l ! Regizorul! Î n ţ e l e g i ?
T A T Ă L (ca in surdină, cu mieroasă umilinţă): N u m a i ca s ă
ş t i u , domnule, d a c ă î n t r - a d e v ă r d u m n e a v o a s t r ă , aşa
cum s î n t e ţ i acum, vă v e d e ţ i . . . cum v e d e ţ i de exemplu,
d u p ă o l u n g ă vreme, pe acela care e r a ţ i a l t ă d a t ă , cu
toate i l u z i i l e pe care vi le f ă c e a ţ i a t u n c i ; cu t o a t ă v i a ţ a
l ă u n t r i c ă ş i d i n j u r u l d u m n e a v o a s t r ă , aşa cum v ă p ă r e a
a t u n c i — şi era, era î n t r - a d e v ă r a ş a , p e n t r u dumnea­
v o a s t r ă ! E i bine, domnule; g î n d i ţ i - v ă , revenind îna­
p o i la acele i l u z i i pe care acum nu vi le m a i f a c e ţ i ;
la toate acele l u c r u r i care acum nu vă mai „ p a r " aşa
cum „ a u fost" pentru d u m n e a v o a s t r ă o v r e m e ; nu sim­
ţ i ţ i cum vă fuge de sub picioare, nu n u m a i s c î n d u r a
aceasta pe care c ă l c a ţ i , ci chiar p ă m î n t u l , p ă m î n t u l de
sub picioare, cînd vă g î n d i ţ i că şi „ a c e s t om", aşa cum
v ă ş t i ţ i acuma, t o a t ă realitatea d u m n e a v o a s t r ă d e
a s t ă z i , a ş a cum este ea, o să vă p a r ă m î i n e , i n e v i t a b i l ,
p u r ă iluzie?
D I R E C T O R U L (fără să fi înţeles prea bine, derutat de argumen­
taţia meticuloasă): Ei bine? Şi la ce concluzie vrei să
ajungi?
T A T Ă L : O h , la n i m i c , domnule, am v r u t doar s ă vă a r ă t
că d a c ă (arată iarăşi circular, de la el la celelalte Perso­
naje) n o i nu avem a l t ă realitate d e c î t i l u z i a , ar fi
cazul ca şi d u m n e a v o a s t r ă să vă î n d o i ţ i de realitatea
d u m n e a v o a s t r ă , de realitatea pe care e r e s p i r a ţ i şi o
 a t i n g e ţ i a s t ă z i , pentru că — la fel cu cea de i e r i — este
fatal să vi se p a r ă m î i n e p u r ă iluzie.
D I R E C T O R U L (luînd-o pe partea glumei): A h a ! Perfect! Şi
p r e t i n d e ţ i pe deasupra că domniile-voastre, cu a c e a s t ă
p i e s ă pe care v e n i ţ i să mi-o r e p r e z e n t a ţ i a i c i , s î n t e ţ i
m a i a d e v ă r a ţ i , m a i reali c a m i n e !
TATĂL (cu maximum de seriozitate): Dar f ă r ă î n d o i a l ă ,
domnule!
D I R E C T O R U L : Chiar a ş a ?
T A T Ă L : Credeam c ă a ţ i înţeles-o de la î n c e p u t .
D I R E C T O R U L : M a i reali ca mine?
FATA VITREGĂ
T A T Ă L : D a c ă realitatea d u m n e a v o a s t r ă se s c h i m b ă de azi
pe m î i n e . . .
DIRECTORUL: Dar e ş t i u t că se s c h i m b ă , cum a l t f e l ! Se
s c h i m b ă f ă r ă î n c e t a r e , ca la t o a t ă lumea.
T A T Ă L (cu un strigăt): Dar a n o a s t r ă n u , d o m n u l e ! V e d e ţ i ?
D i f e r e n ţ a e a i c i ! Nu se s c h i m b ă , nu se poate schimba,
n i c i să fie a l t a , n i c i o d a t ă , pentru că e f i x a t ă , a ş a ,
„ u n a " pentru totdeauna (e c u m p l i t , domnule!), o
realitate de n e c l i n t i t , care ar t r e b u i să vă infioare,
v ă z î n d u - n e de-aproape!
D I R E C T O R U L (izbucnind, la o idee care i-a fulgerat prin
minte): Aş vrea să ş t i u , t o t u ş i , c î n d s-a m a i v ă z u t un
personaj care să i a s ă d i n r o l u l s ă u şi să î n c e a p ă să pero­
reze cum faci dumneata, să v i n ă cu propuneri, să-şi
explice cazul... P o ţ i s ă - m i r ă s p u n z i ? Eu n-am m a i po­
m e n i t una ca asta!
T A T Ă L : N - a ţ i m a i pomenit, domnule, pentru c ă a u t o r i i
ascund de obicei mijloacele lor de c r e a ţ i e . C î n d perso­
najele s î n t v i i , v i i î n t r - a d e v ă r î n f a ţ a a u t o r u l u i lor,
acesta nu face altceva d e c î t să urmeze c u v î n t de c u v î n t ,
gest cu gest, t o t ce ii propun ele; trebuie ca el să le vrea
a ş a cum se vor ele î n s e l e , şi v a i de el d a c ă nu se supune!
C î n d un personaj s-a n ă s c u t , îşi d o b î n d e ş t e t o t o d a t ă o
asemenea i n d e p e n d e n ţ ă , chiar şi f a ţ ă de p r o p r i u l s ă u
autor, î n c î t poate fi imaginat de a l ţ i i în m u l t e şi diverse
posturi la care a u t o r u l n i c i nu s-a g î n d i t ; poate să
d o b î n d e a s c ă uneori chiar şi o s e m n i f i c a ţ i e pe care auto
r u l n i c i n-a visat să i-o dea!
D I R E C T O R U L : F i r e ş t e , asta o ş t i u prea b i n e !
T A T Ă L : Şi-atunci ce v ă m i r ă la noi? I m a g i n a ţ i - v ă ce în­
s e a m n ă p e n t r u un personaj nefericirea de care v-am
v o r b i t : să se n a s c ă v i u în fantezia u n u i autor, iar acesta
s ă - i refuze d r e p t u l la v i a ţ ă ; s p u n e ţ i - m i d a c ă acest per­
sonaj l ă s a t a ş a , v i u , dar f ă r ă v i a ţ a l u i , n u este î n d r e p ­
t ă ţ i t să f a c ă ceea ce facem n o i , acum, a i c i , în f a ţ a
d u m n e a v o a s t r ă , d u p ă ce a f ă c u t - o m u l t ă vreme, cre­
d e ţ i - m ă , f a ţ ă de el, ca să-l c o n v i n g ă , să-l s i l e a s c ă ,
a p ă r î n d u - i d i n a i n t e , cînd eu, cînd ea (va arăta către
Fata Vitregă), c î n d a c e a s t ă b i a t ă M a m ă . . .
(venind în faţă ca rătăcită, transfigurată):
A ş a e, şi eu, domnule, ca să-l ispitesc, în n e n u m ă r a t e
r î n d u r i , în melancolia c a b i n e t u l u i s ă u de l u c r u , seara,
cînd e l , r ă s t u r n a t î n t r - u n f o t o l i u , nu se h o t ă r a î n c ă să
î n t o a r c ă b u t o n u l electric, c î n d l ă s a u m b r a să-i inva­
deze odaia, iar umbra aceea să se umple de n o i , care
veneam să-l i s p i t i m . . . (Ca şi cum s-ar fi revăzut în
acel cabinet de lucru şi ar fi stingherită de prezenţa Acto­
rilor.) D a c ă d u m n e a v o a s t r ă , t o ţ i c e i l a l ţ i , a ţ i pleca!
D a c ă n e - a ţ i l ă s a s i n g u r i ! Mama a i c i , cu F i u l acela — eu,
cu F e t i ţ a aceea, — B ă i a t u l de-acolo, stingher — apoi
eu cu el (arată vag către Tată) — apoi eu s i n g u r ă , eu sin­
g u r ă . . . în u m b r ă (Zvîcneşte deodată, ca şi cum la vizi­
unea propriei imagini lucind acolo, în umbră, vie, ar
vrea să se agate de ea.) A h , v i a ţ a mea! Ce scene, ce scene
îi propuneam! E u , eu îl ispiteam m a i m u l t d e c î t oricare !
T A T Ă L : D a , d a ! Dar poate n u m a i d i n p r i c i n a t a ; t o c m a i d i n
p r i c i n a i n s i s t e n ţ e l o r t a l e , d i n cauza n e s t ă p î n i r i i t a l e !
F A T A V I T R E G Ă : Dar d a c ă el î n s u ş i m-a v r u t a ş a ! (Se apropie
de Director pentru a-i spune, ca o confidenţă:) Cred,
d o m n i l o r , că a fost m a i c u r î n d o sfidare la adresa tea­
t r u l u i , a ş a cum şi-1 î n c h i p u i e şi îl cere de obicei pu­
blicul...
D I R E C T O R U L : D e s t u l ! S ă mergem m a i departe, pentru D u m ­
nezeu! Să r e v e n i m la fapte, d o m n i l o r !
F A T A V I T R E G Ă : E h , mie m i se pare c ă a v e ţ i prea destule
cu intrarea n o a s t r ă în casa l u i ! (Arată către Tată.)
S p u n e a ţ i că nu p u t e ţ i suprima decorurile, sau să le schim­
b a ţ i î n s c e n ă d e s c h i s ă , d i n cinci î n cinci m i n u t e !
D I R E C T O R U L : E i , da! î n t o c m a i ! S ă combin faptele, s ă le
grupez î n t r - o a c ţ i u n e s t r î n s ă , c o n c o m i t e n t ă ; nu cum
 p r e t i n d e ţ i d u m n e a v o a s t r ă , care v r e ţ i să v e d e ţ i mai î n t i i
pe f r ă ţ i o r : î n t o r c î n d u - s e de la ş c o a l ă , r ă t ă c i n d ca o
u m b r ă p r i n camere, a s c u n z î n d u - s e în spatele uşilor, clo­
c i n d ceva în capul l u i , ş i , a ş a — cum a ţ i spus?...
F A T A V I T R E G Ă : ...se d e s c h i p ă . domnule...
D I R E C T O R U L : N-am m a i auzit n i c i o d a t ă vorba asta! Şi e
bine zis „ r ă m î n e f ă r ă c h i p " , n u m a i ochi, a ş a este?
F A T A V I T R E G Ă : Da, d o m n u l e : iată-1 acolo!
Il va arăta pe Băiat lingă Mamă.
DIRECTORUL: B r a v o ! Şi a ş a , s i m u l t a n , a ţ i vrea s ă a p a r ă şi
F e t i ţ a care se j o a c ă n e ş t i u t o a r e , în g r ă d i n ă . El în c a s ă
şi ea în g r ă d i n ă , e posibil?
FATA V I T R E G Ă : A h , în p l i n soare, d o m n u l e ! F e r i c i t ă ! E
singura mea r ă s p l a t ă — veselia e i , s ă r b ă t o a r e a ei în
g r ă d i n a aceea; s c ă p a t ă de mizerie, de u r î t u l o d ă i i de
nesuferit unde dormeam g r ă m a d ă , t o ţ i p a t r u , eu în pat
cu ea, g î n d i ţ i - v ă ! î n g r o z i t ă de t r u p u l meu p ă t a t , l î n g ă
ea care mă s t r î n g e a tare, tare, cu manutele ei d r ă g ă s t o a s e
şi curate. în g r ă d i n ă , de cum mă vedea, venea în fugă
la mine să mă t r a g ă de m î n ă . F l o r i l e m a r i n-o interesau;
era mereu cu o c h i i d u p ă cele „ m i t u ţ e — m i t u t e l e "
şi se bucura să mi le arate, asta era s ă r b ă t o a r e a e i !
La aceste cuvinte, torturată de amintiri, izbucneşte
intr-un plins deznădăjduit, cu capul pe braţele
părăsite pe măsuţă. Cu toţii sint invinşi de emoţie.
Directorul se apropie părinteşte de ea, cu vorbe de
consolare.
DIRECTORUL: V o m pune şi g r ă d i n a , şi g r ă d i n a , f ă r ă î n d o ­
i a l ă , şi s î n t sigur că o să vă p l a c ă : acolo v o m grupa
scenele. (Strigand la Maşinist.) E i ! C o b o a r ă - m i n i ş t e
copaci! D o i c h i p a r o ş i mai m i c i , aici, în faţa bazinului!
Se văd coborind de sus doi mici chiparoşi. Maşinistul
va alerga să-i fixeze in cuie.
DIRECTORUL (către Fata Vitregă): A s t a , a ş a , s ă ne facem
doar o idee... (Strigindu-l pe nume pe Decorator.) D ă - m i
ş i t u p u ţ i n cer!
DECORATORUL (de sus): C e - a ţ i cerut?
DIRECTORUL: P u ţ i n cer! U n fundal care să c a d ă a i c i , i n
spatele b a z i n u l u i !
Se vede coborind de sus, o pinză albă.
DIRECTORUL: Nu a l b ă ! A m zis „ c e r " . N u - i n i m i c , l a s ă a ş a ,
corectez eu. (Strigînd.) E l e c t r i c i a n , stinge peste t o t
şi fă-mi p u ţ i n ă a t m o s f e r ă . . . o a t m o s f e r ă l u n a r ă . . . al­
b a s t r ă , pe arbori, şi t o t a l b a s t r ă pe p î n z ă , cu reflectorul...
Aşa! Destul!
S-a realizat, la comandă, o misterioasă ambianţă
lunară, făcindu-i pe actori să vorbească, intre ei şi să se
plimbe ca intr-o grădină, seara, la lumina lunii.
D I R E C T O R U L (către Fata Vitregă): P r i v e ş t e şi dumneata!
Iar acum B ă i a t u l nu se va m a i ascunde pe d u p ă u ş i ,
în c a s ă ; poate să colinde p r i n g r ă d i n ă , să d i s p a r ă pe
d u p ă copaci. T o t u ş i , trebuie s ă î n ţ e l e g e ţ i c ă a r f i foarte
greu să g ă s i m o f e t i ţ ă care să joace bine scena în care
vă a r a t ă floricelele. (Către Băiat.) P o f t i m , poftim în
f a ţ ă şi dumneata, m a i repede! Să î n c e r c ă m să stringem
p u ţ i n a c ţ i u n e a . (Şi cum Băiatul nu se mişcă.) V i n o ,
v i n o ! (Apoi, trăgîndu-l spre locul indicat şi incercind
sâ-l facă să ridice capul, care la fiecare încercare îi recade
in piept.) O f ! Mare b ă t a i e de cap şi cu B ă i a t u l ă s t a ! . . .
Cum să facem? Ar t r e b u i să s c o a l ă şi el o v o r b ă . . . (Se
ocupă iarăşi de Băiat şi, cu mina pe umărul lui, îl. con­
duce în spatele unui copac.) P o f t i m î n c o a c e . . . haidem...
stai s ă v ă d . . . Ascunde-te n i ţ e l a i c i . . . A ş a . . . î n c e a r c ă
s ă - ţ i a r ă ţ i n i ţ e l doar capul, p r i v e ş t e pe furiş. (Se
depărtează să aprecieze efectul şi, îndată ce Băiatul şi-a
jucat pantomima, spre emoţia Actorilor.) A h , foarte
b i n e . . . foarte bine. (Către Fata Vitregă.) Ce z i c e ţ i ,
d a c ă F e t i ţ a , surprinzindu-l la p i n d ă , ar alerga la el şi
l-ar face să s p u n ă m ă c a r c î t e v a cuvinte...?
F A T A V I T R E G Ă (indirjită): N i c i o n ă d e j d e să v o r b e a s c ă , d a c ă
e aici şi celalalt. (Arată către Fiu.) M a i î n t i i ar trebui
să-l poftiţi să i a s ă .
F I U L (îndreptîndu-se hotărit. către una dintre scăriţe): I m e d i a t ,
î m i convine. N i c i nu cer altceva!
 DIRECTORUL (reţinîndu-l, repede): Stai! Unde te duci?
aşteaptă!
Mama se ridică speriată, neliniştită că Fiul ar putea
pleca intr-adevăr, şi ridică braţele instinctiv, ca pen­
tru a-l opri, dar fără să înainteze un pas.
FIUL (ajuns la rampă, către Directorul care il reţine): E u
n-am ce c ă u t a a i c i ! Vă rog să mă l ă s a ţ i să plec! L ă s a ţ i -
m ă s ă plec!
D I R E C T O R U L : Cum nu ai ce c ă u t a . . . ?
FATA VITREGĂ (ironică şi liniştită): Nu e nevoie să-l reţi-
neţi: nu pleacă!
TATĂL: Trebuie să reprezinte scena teribilă, din grădină,
scena cu Mama!
F I U L (brusc, hotărît, mindru): E u n u reprezint n i m i c ! Am
spus-o limpede de la î n c e p u t ! (Către Director.) L ă s a ţ i -
m ă s ă plec!
FATA VITREGĂ (repezindu-se către Director): D a ţ i - m i voie,
d o m n u l e ! (îl sileşte să lase jos braţele ce-l reţin pe Fiu.)
D a ţ i i d r u m u l ! (Apoi, către Fiu, scăpat din miinile
Directorului:) Bine, p l e a c ă !
Fiul în faţa scăriţei, nu poate totuşi să coboare
treptele, reţinut parcă de o putere ascunsă; apoi,
spre surprinderea şi spaima Actorilor, porneşte lent
către cealaltă scăriţă, de-a lungul rampei; ajuns acolo,
rămine iarăşi in atitudinea cuiva care vrea să coboare,
dar fără să se poată mişca mai departe. Fata Vitregă,
care l-a urmărit tot timpul, sfidătoare, începe să rîdă.
FATA VITREGĂ: N u poate! î l v e d e ţ i ? N u poate! Trebuie
n e a p ă r a t s ă r ă m î n ă a i c i , c u sila, ţ i n u t î n l a n ţ , insepa­
r a b i l . Iar d a c ă eu, care î m i iau zborul, domnule, d u p ă
ce se va petrece ceea ce trebuie să se p e t r e a c ă , şi t o c m a i
p e n t r u c ă n u - l p o t suferi, t o c m a i p e n t r u c ă n u - i m a i
pot vedea m u t r a — ei b i n e , d a c ă eu s î n t încă a i c i , d a c ă - i
m a i rabd p r e z e n ţ a ş i compania, cum v ă î n c h i p u i ţ i
c ă a r putea pleca e l , care v a r ă m î n e a i c i î n t r - a d e v ă r ,
cu scumpul s ă u t a t ă şi cu mama aceea, singurul f i u
care r ă m î n e . . . (Către Mamă.) Haide, m a m ă , haide,
v i n o . . . (Către Director, arătîndu-i-o pe Mamă.) P r i -
viţi, se şi ridicase, se ridicase să-l r e ţ i n ă . . . (Către Mamă,
parcă atrâgind-o printr-o forţă magnetică.) V i n o , v i ­
no... (Apoi, către Director.) Vă î n c h i p u i ţ i ce e în i n i m a
ei, să s p u n ă ce simte ea, în p r e z e n ţ a A c t o r i l o r dumnea­
v o a s t r ă ! Dar a t î t de tare e d o r i n ţ a de a şi-l apropia,
incat, i a t ă — o v e d e ţ i ? - e gata să-şi t r ă i a s c ă scena!
Într-adevăr, Mama s-a apropiat şi, cum a rostit
Fata Vitregă ultimele ei cuvinte, deschide larg bra­
ţele în semn de asentiment.
F I U L (brusc): A h , e u n u , n u ! N u e u ! D a c ă n u pot pleca,
să r ă m î n a i c i , dar, vă repet: eu nu reprezint absolut
nimic!
TATĂL (către Director, tremurînd): Dar îl p u t e ţ i c o n s t r î n g e
d u m n e a v o a s t r ă , domnule!
F I U L : N i m e n i nu m ă poate c o n s t r î n g e !
T A T Ă L : Ba da, te v o i c o n s t r î n g e eu!
FATA V I T R E G Ă : Staţi, aşteptaţi! î n t î i ş i - n t î i , F e t i ţ a la
bazin! (Aleargă să ia Fetiţa, se lasă jos în faţa ei şi-i
ia căpşorul în palmă.) B i e t u l meu î n g e r a ş ! Tu p r i v e ş t i
u i m i t ă , cu ochişorii ă ş t i a f r u m o ş i : cine ştie u n d e - ţ i
î n c h i p u i că te a f l i ! S î n t e m pe o s c e n ă , d r ă g u ţ a mea!
Ce e o s c e n ă ? U i t e - a ş a : e un loc unde lumea se j o a c ă de-a
spuselea că ce e-n j o a c ă e a d e v ă r a t . Se j o a c ă o p i e s ă ,
iar n o i facem piesa asta. D e - a d e v ă r a t , ş t i i ! Chiar şi
t u . . . (O îmbrăţişează strîngînd-o la piept şi legănînd-o.)
Oh, î n g e r a ş u l e , î n g e r a ş u l e ! în ce p i e s ă u r î t ă şi rea ai
să joci t u ! Ce lucru îngrozitor s-a p r e g ă t i t pentru t i n e !
G r ă d i n a , b a z i n u l . . . Dar n i m i c nu este a d e v ă r a t , sigur
că n u ! Nenorocirea tocmai asta este, d r ă g u ţ o , că aici
t o t u l e p r e f ă c ă t o r i e ! A h , dar ţ i e poate, chiar î ţ i place
m a i m u l t u n bazin î n c h i p u i t d e c î t u n u l a d e v ă r a t !
Să te j o c i acolo, în bazin, ce z i c i ! Dar n u , pentru cei­
l a l ţ i va fi poate n u m a i un joc, t o t u ş i p e n t r u t i n e , care
eşti a d e v ă r a t ă , n u ; t u t e joci d e - a d e v ă r a t î n t r - u n bazin
a d e v ă r a t , mare, frumos, î n v e r z i t , c u b a m b u ş i i ă ş t i a
în j u r u l l u i — vezi cum îşi l a s ă umbra şi se oglindesc
în a p ă ? Şi c î t e r ă ţ u ş t e mai î n o a t ă pe oglinda e i , şi
sfîşie umbrele... A h , t u v r e i s ă p r i n z i una, una dintre
r ă ţ u ş t e . . . (Cu un ţipăt care-i umple de groază pe toţi.)
N u , Rosetta, sufletul m e u ! N u ! . . . Mama te-a pierdut
 d i n o c h i , d i n cauza canaliei de F i u ! E u , cu d i a v o l i i
d i n capul m e u . . . ! I a r e l . . . (Lăsînd pe Fetiţă, se întoarce
cu atitudinea obişnuită către Băiat.) T u , ce faci
acolo, cu v e ş n i c u l t ă u aer de c e r ş e t o r ? ! O să f i i v i n o v a t
şi tu d a c ă se î n e a c ă F e t i ţ a ! V i n o v a t , cu a m o r ţ e a l a asta
a ta, ca şi cînd n-aş fi p l ă t i t eu pentru t o ţ i cînd v-am
adus în casa asta! (Apucîndu-l de braţ,să-i tragă cu forţa
mina din buzunar.) Ce-ai acolo? Ce ascunzi? Scoate
d i n buzunar m î n a , scoate m î n a ! (îi trage mina din
buzunar şi, spre spaima Actorilor, în pumnul Băiatului
este un revolver. Privindu-l cu un ţel de satisfacţie, i se
adresează încruntată.) A h a ! De unde-l ai? Cum ţi l-ai
procurat? (Iar cum Băiatul, sperios, cu ochii goi, nu
va da nici un răspuns.) Prostule! E u , în locul t ă u , în
loc să mă î m p u ş c , eu aş fi p u ş c a t pe u n u l d i n d o i , ori
chiar pe a m î n d o i , şi pe T a t ă , şi pe F i u !
îl ascunde iarăşi in spatele chiparosului, de unde sta
el la pindă, conduce Fetiţa pină la bazinul in care o
lasă să lunece, va face gestul de a o aşeza întinsă pe
fundul bazinului, ascunsă vederii, şi, in sfirşit,
se va prăbuşi acolo, cu braţele pe buza bazinului.
DIRECTORUL: Admirabil!... (Către Fiu.) Şi în vremea
asta, dumneata...
F I U L (vorbîndu-i de sus): î n vremea asta nu s-a mai petrecut
n i m i c , domnule! Nu e x i s t ă n i c i o s c e n ă î n t r e mine şi
ea. (Arată spre Mamă.) Vă poate spune s i n g u r ă cum a
fost.
Intre timp, Duena şi Junele Prim s-au detaşat din
grupul Actorilor; Duena urmărind cu atenţie pe
Mamă, faţă-n faţă cu ea, iar Junele Prim, pe Fiu
pentru a-şi pregăti aceste două roluri.
M A M A : A ş a e, d o m n u l e ! E u intrasem în camera l u i .
F I U L : î n camera mea, a ţ i auzit? N u în g r ă d i n ă .
D I R E C T O R U L : A m ă n u n t u l nu p r e z i n t ă i m p o r t a n ţ ă , trebuie
s ă g r u p ă m a c ţ i u n e a , v-am m a i spus-o!
F I U L (observînd că Junele Prim îl examinează cu atenţie):
D u m n e a v o a s t r ă ce d o r i ţ i ?
J U N E L E P R I M : Nimic, v ă urmăresc.
F I U L (în altă direcţie, către Duena): A h ! I a t ă c ă s î n t e ţ i şi
dumneavoastră aici! Pentru r o l u l e i .
Arată către Mamă.
DIRECTORUL: Chiar a ş a ! Chiar a ş a ! Şi cred c ă ar t r e b u i s ă
fiţi î n c î n t a ţ i de a t e n ţ i a lor.
F I U L : A h , desigur, m u l ţ u m i r i . . . Dar nu a ţ i î n ţ e l e s î n c ă impo­
s i b i l i t a t e a de a reprezenta piesa aceasta? N o i nu ne
a f l ă m de loc în p i e s ă , iar actorii d u m n e a v o a s t r ă ne
privesc d i n a f a r ă . C r e d e ţ i că p o ţ i t r ă i în f a ţ a unei o-
g l i n z i care nu se m u l ţ u m e ş t e să te î n g h e ţ e cu imaginea
expresiei t a l e , dar ţ i - o mai şi preface în propria carica­
t u r ă , imposibil s ă t e mai r e c u n o ş t i .
T A T Ă L : A s t a e foarte a d e v ă r a t , foarte a d e v ă r a t ! V ă asigur!
D I R E C T O R U L (Junelui Prim şi Duenei): Bine, bine, d a ţ i - v ă
de-o p a r t e !
F I U L : E i n u t i l . E u t o t n-am s ă fac n i m i c !
DIRECTORUL: L i n i ş t e ş t e - t e şi l a s ă - m ă s-o ascult pe M a m ă .
(Către Mamă.) Ei bine? A ţ i i n t r a t . . . ?
M A M A : E a d e v ă r u l ! A ş a e, a ş a e!
DIRECTORUL: B i n e , şi acum trebuie s ă r e p e t a ţ i scena
aceasta, î n t r e dumneata şi e l . Este absolut necesar!
M A M A : E u . . . i a t ă - m ă , s î n t a i c i . M ă c a r de m - a ţ i î n v ă ţ a cum
aş putea să-i vorbesc şi eu, să-i spun t o t ce am pe
inimă!
T A T Ă L (apropiindu-se de Fiu, foarte violent): O vei face!
P e n t r u Mama, p e n t r u mama t a !
F I U L (mai ferm ca oricînd): N-am să fac n i m i c !
TATĂL (apucîndu-l de piept şi zgîlţîindu-l): A s c u l t ă - n e ,
p e n t r u numele l u i Dumnezeu! A s c u l t - o : n-o auzi cum
îţi v o r b e ş t e ? Nu ai i n i m ă de fiu?
F I U L (luindu-l si el de piept): N u ! Şi i s p r ă v e ş t e o d a t ă !
Agitaţie generală. Speriată, Mama incearca să
intervină să-i despartă.
M A M A (ca mai sus): A i m i l ă ! A v e ţ i m i l ă !
TATĂL (fără să-l lase pe Fiu din strinsoare): A s c u l t ă ! Supu-
ne-te!
FIUL (luptînd cu Tatăl şi în sfirşit, trîntindu-l la pămînt,
langă scăriţă, spre oroarea asistenţei): Ce e nebunia asta
furioasă care te s t ă p î n e ş t e ? Nu ţi-e r u ş i n e să d a i în
 vileag faţă de t o ţ i ocara de pe capul ei şi de pe al nostru
al tuturora? Eu nu vă fac j o c u l ! Nu v i - l fac! Şi astfel
interpretez doar v o i n ţ a celui care refuză să a p a r ă pe
scenă!
DIRECTORUL: Atunci de ce ai mai venit?
FIUL (arătind către Tată): E l , nu eu!
D I R E C T O R U L : T o t u ş i , e ş t i şi dumneata a i c i !
F I U L : E l a ţ i n u t s ă v i n ă , e l ne-a t î r î t p e t o ţ i d u p ă e l ! B a
î n c ă s-a pretat la aranjamente cu d u m n e a v o a s t r ă !
Nu n u m a i cu faptele petrecute! Dar, ca şi c î n d n-ar fi
fost de-ajuns şi a ş a , să se m a i adauge şi fapte care nu
s-au p e t r e c u t !
D I R E C T O R U L : Dar spune-mi, spune-mi mie n u m a i , ce s-a
m a i î n t î m p l a t , î n d e f i n i t i v ? Spune-mi-o n u m a i m i e !
Ai p ă r ă s i t camera f ă r ă să scoţi o v o r b ă ?
F I U L (după o clipă de ezitare): N i c i o v o r b ă . T o c m a i ca să
nu i z b u c n e a s c ă o s c e n ă .
D I R E C T O R U L (stirnindu-l): B i n e , b i n e . . . şi pe u r m ă ce-ai
făcut?
F I U L (in atenţia încordată a tuturor, făcînd cîţiva paşi la
rampă): N i m i c , traversam g r ă d i n a . . .
Se întrerupe, întunecat, absorbit.
D I R E C T O R U L (incitîndu-l să vorbească, impresionat de atitu­
dinea lui închisă): A ş a d a r . . . T r a v e r s î n d g r ă d i n a . . . ?
F I U L (exasperat, ascunzîndu-şi în braţul îndoit faţa): O h , ce
v r e ţ i să mă s i l i ţ i să vă spun, d o m n u l e ? ! E î n g r o z i t o r !
Mama nu este decit tremur şi gemete înecate, cu
privirea aţintită la bazin.
DIRECTORUL (încet, prinzind acea privire, întorcîndu-se
apoi spre Fiu cu anxiozitate crescîndă): . . . F e t i ţ a . . . ?
F I U L (privind drept înainte, către sală): A c o l o , î n b a z i n . . .
T A T Ă L (zăcînd pe jos, ridicînd o mană să arate către Mamă):
Ş i e a venea î n u r m a l u i , d o m n u l e !
D I R E C T O R U L (cu teamă): Ş i a t u n c i , dumneata...?
F I U L (încet, continuînd, să privească înainte): A m alergat.
M-am repezit să o scot a f a r ă . . . M-am o p r i t d e o d a t ă . . .
v ă z u s e m în spatele copacilor ceva care m-a î n g h e ţ a t :
B ă i a t u l , B ă i a t u l era acolo, cu n i ş t e ochi de nebun,
privea î n bazin l a surioara î n e c a t ă .
Fata Vitregă, care a rămas pină atunci plecată peste,
bazin, să ascundă pe Fetiţă, răspunde ca un ecou
îndepărtat, zguduită de hohotele de plins.
Lungă tăcere.
F I U L : A m dat s ă m ă a p r o p i i . . . a t u n c i . . .
Din spatele arborilor, unde rămăsese ascuns Bă­
iatul, se descarcă un foc de revolver.
M A M A (cu un strigăt cumplit, alergind, cu Fiul şi cu toţi
Actorii, în spaima generală): C o p i l u l meu ! C o p i l u l meu !
(Apoi, în confuzia şi ţipetele din jur.) A j u t o r ! A j u t o r !
D I R E C T O R U L (în mijlocul strigătelor, incercînd să-şi croiască
drum, pe cind Băiatul va fi ridicat de cap si de picioare
şi transportat afară, în spatele pînzei albe): E r ă n i t ?
S-a r ă n i t î n t r - a d e v ă r ?
Toţi, afară de Director şi de Tatăl care a rămas
trintit jos, lingă scăriţă, au dispărut in spatele funda­
lului ce reprezintă cerul; zăbovesc acolo puţin timp,
schimbind intre ei scurte cuvinte şi exclamaţii de
spaimă. Apoi, de-o parte şi de alta a fundalului,
reapar in scenă Actorii.
PRIMA INTERPRETĂ (reintrînd, din dreapta, îndurerată):
E m o r t ! S ă r m a n u l B ă i a t ! E m o r t ! O h , ce nenorocire!
P R I M U L I N T E R P R E T (reintrind, din stînga, rîzînd): Ba nu e
mort! E ficţiune! F i c ţ i u n e ! Nu credeţi!
A L Ţ I A C T O R I (din dreapta): F i c ţ i u n e . . . ? R e a l i t a t e , reali­
tate ! E m o r t !
ALŢI ACTORI (din stingă): N u ! E f i c ţ i u n e , f i c ţ i u n e !
TATĂL (ridicîndu-se şi acoperindu-le strigătele): N i c i o fic­
ţ i u n e ! Realitate, realitate, domnilor. Realitate!
Şi dispare şi el, deznădăjduit, in spatele fundalului.
D I R E C T O R U L (la capătul răbdării): F i c ţ i u n e — r e a l i t a t e . . . !
Duceţi-vă dracului cu t o ţ i i ! L u m i n a ! L u m i n a ! Lu­
mina !
Brusc, întreaga scenă şi toată sala teatrului sunt
scăldate într-o lumină, vie. Directorul respiră adinc,
ieşit parcă dintr-un coşmar, iar ceilalţi privesc cu
ochi nedumeriţi, încă tulburaţi, nesiguri in mişcări.
DIRECTORUL: U f ! A ş a ceva n-am m a i p ă ţ i t d e c î n d s î n t !
M i - a u m î n c a t f r i p t ă o z i - n t r e a g ă ! (Uitindu-se la ceas.)
P u t e ţ i p l e c a ! Ce-am m a i putea face de-acum î n c o l o ?
Prea t î r z i u s ă r e l u ă m r e p e t i ţ i a n o a s t r ă . P e d e s e a r ă !
(Şi îndată ce Actorii salutîndu-l, au părăsit scena:)
H e i , E l e c t r i c i a n ! S t i n g e peste t o t ! (Abia a sfirşit de
spus, şi teatrul se cufundă, pentru o clipă, în întuneric
deplin.) Ce-i asta! L a s ă m ă c a r o l a m p ă a p r i n s ă , s ă v ă d
unde p u n p i c i o r u l !

Dintr-o dată, din spatele fundalului, ca din greşeală,

se va aprinde un reflector verde, proiectind, înalte şi
detaşate, umbrele Personajelor, dar fără Băiat şi
Fetiţă. Directorul, la vederea lor, fuge de pe scenă,
îngrozit. în acelaşi timp se va stinge reflectorul din
spatele fundalului, iar scena va fi iarăşi luminată
într-un albastru-nocturn. înaintind lent, de la
dreapta cortinei, va apare întîi Fiul, urmat de Mama
cu braţele întinse către el; apoi, din stanga, Tatăl.
Se vor opri in mijlocul scenei, rămînînd aci ca nişte
apariţii rătăcite. Ultima, vine, din stînga, Fata
Vitregă, alergind către una din scăriţe; se va opri
pe prima treaptă să privească la celelalte trei Per­
sonaje, va izbucni într-un hohot de rîs, apoi va
coborî repede în sală, străbătînd în fugă coridorul
dintre fotolii; se va mai opri o dată cu un rîs strident
şi cu ochii la cele trei Personaje rămase pe scenă;
apoi va dispare brusc pe uşă — din foaier va răsuna
pentru ultima oară hohotul ei. Puţin după aceea cade

CORTINA