Toea Muresan - Iov (13B+13F)

PERSONAJELE:

PRODUCĂTORUL

AUTORUL

IOV

REGIZORUL TEHNIC

Actriţa 1 - Doamna avocat, Femeia 1, Asistenta 1, Văduva, Prostituata 1, Doamna

Actriţa 2 - Mama, Femeia 2, Asistenta 2, Verișoara, Prostituata 2, Ofelia, Ea

Actorul - Tatăl, Bărbatul, Doctorul, Fratele, Cerşetorul, Soldat 3, Hamlet, El, Ivan

(Acţiunea se desfăşoara într-un teatru. Lumină de serviciu. Scena goală. )

Scena I

AUTORUL, PRODUCĂTORUL, Actorii

(La intrarea publicului în sală, AUTORUL, PRODUCĂTORUL şi Actorii sunt deja în scenă. AUTORUL scrie ceva,
PRODUCĂTORUL citeşte un ziar. Actorii stau cu ochii pe pereţi.)

AUTORUL: Hai, mă...

PRODUCĂTORUL: Ce? Doamnelor, domnişoarelor, domnilor, copii, bună seara. Bine aţi venit la teatru! Ne cerem
scuze, dar în această seară nu putem ţine spectacol. Mă veţi întreba poate de ce. Chiar mă întreb şi eu, de ce? Pentru că
nu avem piesa! Avem actori, avem teatru, avem public, dar n-avem vorbele, textul.

AUTORUL: Ba o să avem şi textul. Ai răbdare...

PRODUCĂTORUL: Zici c-o să avem piesă?

AUTORUL: În curând...

PRODUCĂTORUL: Vă rugăm să faceţi linişte, să vă închideţi telefoanele mobile, Autorul se concentrează. Va

reamintim că prezenţa în sală a aparatelor de fotografiat sau filmat fără acordul conducerii teatrului e complet
interzisă. Până când Autorul îşi va scrie opera, vă invităm să admiraţi arhitectura superbă a acestei clădiri.
Basoreliefurile au fost realizate manual cu mâna de către o echipă mixtă de artişti plastici atât din ţară cât şi de la ţara,
iar decoraţiunile acestea reprezintă muza teatrului, în zbor, ţinându-se de mână cu naiul, sau ţinându-se de cavalul
zânului care ea era pe câmp cu fetele când...

AUTORUL: Linişte !

PRODUCĂTORUL: Ce vrei? Le ţin de urât. Să tâmpească uitându-se la tine ? Aceste două şi acest sunt actori, ei se
numesc X, Y, Z (Actorii salută publicul şi nu se mai opresc...). Da, foarte frumos, bravo. Vă rog să-i aplaudaţi. Hai,
aplaudaţi-i, sunt foarte buni. Hai, îndrăzniţi. Curaj. Aplaudaţi, că nu mai scăpăm de ei! Gata, mulţumim! Ei se ocupa
cu jocul. Va întrebaţi poate de ce trebuie să fie plătească cineva nişte oameni care nu fac altceva decât să se joace. Vă
daţi seama ce pierdere de bani? Şi totuşi studiile au demonstrat că, de vreo 2500 de ani, o gramadă de vreme adică,
acest joc este în folosul public...

AUTORUL: Linişte! Nu pot să mă concentrez !

PRODUCĂTORUL: Du-te acasă.

AUTORUL: Cum, ai uitat de ce am venit aici ?

PRODUCĂTORUL: Prietene, dacă vrei să te concentrezi, nu vii la drum de seară într-o adunare de oameni. Există
alte locuri pentru concentrare. Eu, de exemplu...

AUTORUL: Ai zis că mă ajuţi şi-ţi merge gura aia...

PRODUCĂTORUL: Ok, te ajut, numai că stăm de doua ore şi nu înţelegem nimic. I-ai chemat şi pe oamenii ăştia ca
să-ţi faci damblaua, m-ai chemat pe mine să te sprijin financiar, moral şi fizic şi nu zici nimic.

AUTORUL: Pentru că nu pot! Astea nu sunt condiţii. Degeaba încerc să prind o idee, ceva, nu pot!

PRODUCĂTORUL: Păi măi Autorule, cum ne-am înţeles noi? Io am venit aci să produc un spectacol. Am făcut rost
de teatru, am facut reclamă să vina lumea, a venit lumea şi tu ne ţii să ne uităm la tine cum creezi? Asta se face acasă!
M-a pus dracu să mă iau şi să mă bag în... artă. Eu sunt un tip practic, nu vreau să pierd vremea cu proşti.

AUTORUL: Da, cu proşti... Parcă îmi erai prieten. Ai zis la bere că m-ajuţi...

PRODUCĂTORUL: Te ajut, dar cum sa te ajut dacă nu produci nimic?

AUTORUL: Nu ştiu, dă cu presupusul, vino cu o idee, ceva. Ştii câte gânduri produce « fabrica » asta?
Supraproducţie! Dar când mă pun să le scriu dispar!

PRODUCĂTORUL: Normal.

AUTORUL: Să nu crezi că n-am luat măsuri! Am lipit pe pereti zeci de stick-uri ca să pot nota când izbucneşte o
idee. Dorm lângă opere celebre, fac comprese reci, am manuscrisul pregătit sub pernă! Dorm cu laptop-ul, dacă mă
curentez?! Noaptea mă trezesc plin de viziuni fantastice din care se desprind idei geniale! Le notez în grabă, le
cântăresc, dar dimineaţa, când încerc să croşetez ceva din material, totul pare fără înţeles, rece, inutil !

PRODUCĂTORUL: Niciodată n-ai să scrii nimic, aia e.

AUTORUL: De ce?

PRODUCĂTORUL: Pentru că punctul tău de plecare e fals, artificial. Uite, ideea de a veni aici, la teatru, în faţa
publicului, cu actorii, pentru a scrie o piesa – « la faţa locului », cum ai spus - mi se pare o mare tâmpenie. Ce ai zice
de un poet care s-ar aşeza în mijlocul mării pentru a descrie mai bine poezia valurilor? O piesă de teatru nu se naşte
din feroneria, cortina, costumele şi... izmenele unei scene. Astea sunt ca oalele la bucătărie: ca să prepari o ciorbă îţi
trebuie mai întâi materie primă.

AUTORUL: Ce materie primă ?

PRODUCĂTORUL: Îţi trebuie un subiect.

AUTORUL: Păi un subiect !

PRODUCĂTORUL: Vezi? Un subiect din realitate.

AUTORUL: De ce din realitate? N-am fantezie? Subiecte? Uite, să-ţi arăt. (către Actori) Ia hai să...! (Actorii vor
mima ceea povesteşte Autorul. Rolurile actorilor în scenariul 1: Mama, Doamna Avocat, Tatăl) Am aici, în caiet,
câteva sute de subiecte... Toate sunt absolut originale, nu le-au folosit nici autorii clasici. Stai să vezi... Să veeezi... De
exemplu: o mamă naşte. Copilul e un monstru rahitic. Tatăl, om inteligent, îşi dă seama de situaţie din primele
momente şi, nedorind să lase pe lume un nenorocit, urmează procedeul ştirilor de la ora 5 şi-l aruncă pe fereastră în
râpa din dosul casei. Mama, revenindu-şi în simţiri, îşi cere copilul. Tatăl, ştiind-o femeie intelectuală, îi mărturiseşte
fapta natural, cu argumentele cele mai puternice. În zadar! Mama e o mamă ca toate mamele! Începe să urle,
smulgându-şi părul, alertând vecinii, televiziunea şi, îngrozită de gestul soţului, îl denunţă. Urmează procesul şi, cu
toate că tatăl recunoaşte omorul, doamna avocat, care e un as al baroului, obţine achitarea. Aici începe drama propriu-
zisă, până acum fiind numai introducerea ei. Acest tată intelectual rămâne cu sonoritatea sentinţei de achitare în
urechi : « Curtea absolvă de crimă cu premeditare pe etc. etc. » A fost totuşi un criminal... Nu a aruncat pe fereastră
numai o bucată de carne, un obiect, ci o persoană umană, omenească, cu suflet şi suspectă de drepturi. Şi... se
sinucide. Formidabil, nu ? Sau altul:

(Rolurile actorilor în scenariul 2 : Femeia 1, Femeia 2, Bărbatul)

Două surori se îndrăgostesc de acelaşi bărbat, un exemplar maxim de mascul, doldora de testosteron. După epuizarea
tuturor soluţiilor prin care numai una s-ar fi bucurat de această iubire, decid să-l împartă egal. Una îl va deţine luni,
miercuri şi vineri, cealaltă marţea, joia şi sâmbetele. Duminica îl lasă liber. Şi viata în trei începe minunat. După doi
ani, deodată, în mintea amândurora, în aceeaşi zi, la aceeaşi oră, se naşte aceeaşi întrebare generatoare de gelozie: ce
face bărbatul duminica? Interogatorii, ezitări în răspunsuri şi cercetări cu urmăriri. Surpriză enormă: barbatul se ducea
în toate duminicile la bordel! De-aici începe drama. Suro...

PRODUCĂTORUL: Ce tâmpenii... O tâmpenie ! (Actorii se opresc brusc, nedumeriţi) Ce fel de subiecte sunt
astea ?

AUTORUL: (jenat, după o pauză) Da... Uite, acum, spuse aşa... îmi dau şi eu seama că-s ridicole... (Actorii ies
supăraţi.) Dar când le-am gândit, când le-am văzut cu ochiul minţii erau... Scene întregi le-am văzut ca şi cum ar fi
fost jucate pe scenă, trăite cu adevărat...

PRODUCĂTORUL: Subiectele tale nu stau în picioare pentru că nu sunt din viaţă. Sunt invenţii idioate.

AUTORUL: Şi subiectele marilor autori ce sunt? Ţi se par mai adevărate ? Sunt toate la fel de inventate ca ale mele
şi totuşi sunt opere celebre!

PRODUCĂTORUL: Pentru câţiva nebuni, dar publicul nu dă doi bani pe ele. O minte normală, sănătoasă, nu
pricepe o singură propoziţie din astfel de piese. La o reprezentaţie cu « Androcles şi leul », îngrijitorul circului se
prezintă împăratului să-i raporteze că leul nu vrea să mănânce creştinul. Împăratul răspunde : « stimulează-i pofta de
mâncare cu puţin bitter şi-o sardea ». Ce crezi că s-a întâmplat ? Un profesor s-a sculat de pe scaun cu violenţă şi a
părăsit sala ostentativ, răcnind că Autorul e un idiot : « Nu cunoaşte nici istoria, pentru că pe vremea romanilor nu
exista bitter, nici zoologia, pentru că leii nu mănâncă sardele... »

AUTORUL: Ce vrei să dovedeşti? Că publicul e prost şi nu-nţelege? Dar eu nu vreau să scriu pentru public. Eu scriu
teatru pentru câţiva aleşi (arată spre sală), oameni dotaţi...

PRODUCĂTORUL: Şi unde vrei să le joci ?

AUTORUL: Cum unde ? Într-un teatru, pe scenă.

PRODUCĂTORUL: Aici de exemplu.

AUTORUL: Normal. Şi aici şi în toate teatrele din lume.

PRODUCĂTORUL: Auzi, câte locuri să fie în sala asta?

AUTORUL: O mie?

PRODUCĂTORUL: Şi de câte ori ai vrea să se joace piesa ta ?

AUTORUL: De o sută, de două, de trei sute de ori, cu casa închisă...

PRODUCĂTORUL: Deci circa 2-3 sute de mii de spectatori numai în acest teatru! Şi tu numeşti asta « public
restrâns » ? « Câţiva aleşi » ?! Măi omule, o sală plină înseamnă « public », compus din toţi cei mulţi, care vin cu
tramvaiul, cu autobuzul, care se blochează în trafic, care vin de departe, prin praf şi noroi, plătesc scump biletul şi, din
moment ce-i inviţi la spectacolul tău, trebuie să le dai ceva să le placă, să mai vină şi altadată. Ce vrea publicul? Un
spectacol. Ce-i, în mare, spectacolul ? Viaţa! Părăseşte subiectele tale şi...

AUTORUL: De ce să ne obosim? Facem un anunţ, « Căutam episoade din viaţă », şi-l dăm pe Internet.

PRODUCĂTORUL: În sfârşit o idee bună! Numai că nu-i nevoie să dai niciun anunţ. Mass-media îţi oferă în
fiecare zi tot felul de episoade. Stai să vezi. (citeşte din ziar) “Ştabovici, firma cedeaza. Vinde-o. Ai grijă la
comision.” Eh, asta e cam fadă. Uite, la anunţuri : “Mitzi, dacă nu te-ntorci acasă într-o săptămână, soţul tău se-
mpuşcă. Nu fii viperă. fratele tău, Ivan. » (satisfacut) Eh? Ce subiect mai vrei ?

AUTORUL: Am înţeles. Soţ, soţie, amant... Banal şi stupid !

PRODUCĂTORUL: Eşti prost! De unde ştii că viaţa nu ţi-l prezintă ca pe un caz special? Judecă puţin. Ca un soţ să
ajungă să se împuşte la termen, peste şapte zile, dacă nu-şi vede soţia şi ca această veste să se dea în presă, înseamnă
că Mitzi (îi mai zice şi Mitzi...) e o femeie fatală, misterioasă... Iar soţul ei e un exemplar de romantic întârziat, cu
orgoliu masculin, pentru că anunţul îl semnează fratele ei şi nu el.

AUTORUL: Sau vreun dobitoc care...

PRODUCĂTORUL: Destul de interesant pentru zilele noastre. Hai să vedem.

AUTORUL: Ce, unde?

PRODUCĂTORUL: La el acasă, să aflăm povestea.

AUTORUL: Fii serios, nici nu mă gândesc. Eu sunt om de teatru, nu reporter. Ce legătură poate fi între o lucrare
dramatică şi un reportaj cu descindere la faţa locului?

PRODUCĂTORUL: Ai să vezi. Hai!

AUTORUL: Nu mă pretez la compromisuri din astea. Sunt pe scenă, pe scenă rămân. Numai tu poţi să-ţi închipui că
putem lăsa publicul aici, să ne aştepte, iar noi să plecăm şi, la urmă, dacă nu mai găsim pe nimeni în sală, sa le
comunicăm rezultatul prin poştă.

Scena II

AUTORUL, PRODUCĂTORUL şi REGIZORUL TEHNIC

REGIZORUL TEHNIC: Iertaţi-mă că vă-ntrerup, am auzit din culise că unul dintre dvs. vrea să plece. Eu sunt
regizor tehnic în teatrul ăsta, mai ştiu şi eu câte ceva... De ce nu-l aduceţi pe tipul de care vorbeaţi aici? Ca publicul tot
a venit şi publicul trebuie mulţumit, că plăteşte...

PRODUCĂTORUL: Cum să-l aducem aici când e acasă la el? De unde ştii că omul o să accepte să vină pe scenă?

AUTORUL: Şi pe urmă, dacă stă departe, nu putem obliga lumea să ne aştepte până ne întoarcem...

REGIZORUL TEHNIC: Aveţi dreptate, dar nimeni nu zice asta. Aduceţi-l aici fără să vă deplasaţi şi fără să-l
întrebaţi... Îi aranjez eu o apariţie...

PRODUCĂTORUL: Ce-i aia «apariţie»?

REGIZORUL TEHNIC: Nu ştiu să vă explic ce este, dar ştiu cum se face, că de când fac meseria asta am scos din
trape sau am adus din culise fel şi fel de arătări, stafii, zâne…

AUTORUL: Şi zici că poţi să faci să apară aici un personaj? Ca o fantoma ? Ca un spirit?

REGIZORUL TEHNIC: Bineînţeles! (iese)

AUTORUL: Asta ar fi interesant... E ceva care depăşeşte şi imaginaţia mea...

Scena III

AUTORUL, PRODUCĂTORUL, REGIZORUL TEHNIC şi IOV

(Scena se întunecă, se aud bubuituri, tunete, se văd fulgere şi într-un nor de fum apare IOV, în pijamale, cu o Biblie
mare şi mai multe sticle de băutură)

REGIZORUL TEHNIC: (intră) E bine ?

AUTORUL: Ce-i asta?!

IOV: (buimacit, băut) Unde sunt?

PRODUCĂTORUL: (Regizorului Tehnic) Nu-mi închipuiam că se poate rezolva o problemă ca asta...

(REGIZORUL TEHNIC iese)

IOV: Unde sunt ?

PRODUCĂTORUL: (lui IOV) Bună seara?

IOV: Ajutooor!

AUTORUL: Stai! Nu te speria dom’le, eşti la teatru.

IOV: Visez?

PRODUCĂTORUL: Da, se poate spune şi aşa...

IOV: Visez, nu?

AUTORUL: Hm... Sigur.

IOV: Dar voi cine sunteţi?

PRODUCĂTORUL: Noi suntem... autorii.

IOV: Aha. (despre public) Iar ei cine sunt?

AUTORUL: Ei sunt publicul.

IOV: Visez...

PRODUCĂTORUL, AUTORUL: Dar dumneata cine eşti?

IOV: Eu sunt Iov.

AUTORUL: Cum Iov?

IOV: M-a gresit pe certificatul de naştere, a scris în loc de Ion, Iov. În loc de n, v.

PRODUCĂTORUL: Cum v?

IOV: Destinul... Visez, nu?

PRODUCĂTORUL: Deci nu eşti personajul ăla din Biblie căruia Dumnezeu şi Satana îi iau, mă rog, totul, familie,
avere, îl îmbolnăvesc, tra la la?
IOV: Eh, mai ştii? Poate visez.

PRODUCĂTORUL: (face referire la sticle) Se poate să fi visat cam mult.

AUTORUL: Incredibil... Dacă stau bine să mă gândesc, suntem într-un teatru, e posibil... să visăm...

IOV: Visăm?

AUTORUL: Deci da, visăm.

PRODUCĂTORUL: Auzi Iov? Întoarce-te în pat, închide ochii, poate te vei trezi.

IOV: Mă voi trezi?

AUTORUL: Clar.

(IOV se întinde pe un pat pe rotile adus de REGIZORUL TEHNIC. PRODUCĂTORUL îl înveleşte cu o pătură,
AUTORUL ia o sticlă şi trage o duşcă)

IOV: Visez?

PRODUCĂTORUL: Daaa. Acum hai, trezeşte-te, nani – nani, puiul mamii...

IOV: Mă culc... ca să nu mai visez...

PRODUCĂTORUL: Bravo. (IOV se culcă) Şi acum ce facem cu el?

AUTORUL: Tu ai vrut să-l cunoşti, nu eu. Tu ai zis să-l aducă aici. Acum scriem piesa. Avem şi personaj.

PRODUCĂTORUL: (către culise) Hei, regizore, cum l-ai adus pe ăsta aici? (nu-l vede în culise) A dispărut. Cu
siguranţă ne-am drogat, dar nu-mi amintesc când.

AUTORUL: Sau totul se petrece în imaginaţia mea?

PRODUCĂTORUL: Şi ce legătură are imaginaţia ta cu realitatea mea? Şi, mai rău, cu realitatea lor!

AUTORUL: Nu ştiu. Fii atent, avem un personaj. Acum e acum. Oare e ăla care trebuie? Cum adică îl cheamă Iov?

PRODUCĂTORUL: Da, e cam ciudat.

AUTORUL: Reaminteşte-mi povestea cu Iov.

PRODUCĂTORUL: Iov e un personaj din Biblie, foarte credincios. Şi Satana se duce la Dumnezeu şi zice: «dar
dacă l-ai chinui un pic, oare Iov şi-ar păstra credinţa?» Şi Dumnezeu zice: «nu ştiu, să vedem». Şi îl chinuie pe ăsta şi
îi iau tot ce avea, famile, turme etc.

AUTORUL: Aha. Păi şi pe ăsta de ce îl cheamă Iov?

PRODUCĂTORUL: N-ai auzit că l-a greşit la evidenţa populaţiei?

AUTORUL: Îmi vine o idee... Dar cum nu mi-a dat prin cap până acum să mă îmbăt?

PRODUCĂTORUL: Să fim lucizi...

AUTORUL: Parcă nu prea seamană cu personajul la care te-ai gândit... Nu-l prea văd «exemplar tipic de romantism».

PRODUCĂTORUL: De unde ştii ce poate să iasă din el?

AUTORUL: Uite cum facem. Pentru că subiectul e al tău, împărţim treaba. Tu conduci acţiunea, adică o recoltezi
aşa, cum o oferă viaţa, iar eu voi scrie. Întâi trebuie să stabilim tema principală.

PRODUCĂTORUL: Păi dacă am pornit de la nevastă, nevasta să fie.

AUTORUL: Aha, deci dragostea.

PRODUCĂTORUL: Dragostea e o temă mare...

AUTORUL: Dar oare iubirea lui pentru această individă, Mitzi, cât are să ţină?

PRODUCĂTORUL: La nesfârşit, bineînţeles, aşa ar fi frumos.

AUTORUL: Crezi? Eu zic că, la un moment dat, timpul îşi va spune cuvântul şi pac, o să dispară dragostea.

PRODUCĂTORUL: Pac?

AUTORUL: Pac. Noi trebuie să ne forţăm să provocăm dispariţia iubirii.

PRODUCĂTORUL: De ce?

AUTORUL: Ca să vedem dacă dispare sau nu.

PRODUCĂTORUL: Dar cum?

AUTORUL: Ca în poveste, când Făt Frumos trebuie să treaca nişte obstacole ca să ajungă la iubită...

PRODUCĂTORUL: Dar mie nu-mi place cu obstacole!

AUTORUL: Nu se poate fără obstacole, fără supărări, necazuri şi chinuri!

PRODUCĂTORUL: De ce nu se poate?

AUTORUL: Aşa e în teatru, trebuie conflict. Şi ne trebuie şi nouă. Ca să dovedim că dragostea lui e de trei lei,
trebuie s-o harţuim. Adică să-l hărţuim pe el! Nu-i aşa că sunt genial?

PRODUCĂTORUL: Nu înţeleg.

AUTORUL: Ai reuşit să fabrici un subiect pentru piesă. Acum avem şi o temă: dragostea. Dar oare dragostea asta cât
e de puternică? Trebuie să intervină fantezia mea. Poate trece dragostea lui prin obstacolele vieţii fără să se strice?
Deci îl chinuim.

PRODUCĂTORUL: Pe Iov?

AUTORUL: Pe el.

PRODUCĂTORUL: Hm... Bine, să-l chinuim, dar numai de amorul artei. Mă duc să recoltez realitatea.

AUTORUL: Perfect.

Scena IV

Aceiaşi

PRODUCĂTORUL: (lui IOV) Domnule, scoală-te că nu visezi.

IOV: Nu?
PRODUCĂTORUL: Nu. Eşti la teatru.

IOV: Dar cum am ajuns aici?

PRODUCĂTORUL: Nu ştiu. Printr-o apariţie. Te-ai teleportat. Se poate. Cine ştie ce au mai inventat americanii şi
ţin secret. Te-a adus regizorul tehnic, cred că e de la CIA sau ceva de genul ăsta. Eşti teleportat, eşti întreg, e foarte
bine.

IOV: Deci nu visez?

PRODUCĂTORUL: Nu.

IOV: Aoleu!

PRODUCĂTORUL: Nu te teme. Suntem prieteni. Suntem aici sa te ajutam în legătură cu Mitzi.

IOV: Mitzi? Aţi văzut-o?

PRODUCĂTORUL: Am auzit de problema dumitale cu soţia şi ne-am gândit să te aducem aici, să ne povesteşti,
poate te putem ajuta cumva...

IOV: Da? Eh, dacă aţi şti oameni buni...

AUTORUL: Da, am aflat povestea... S-a dat la ziar...

IOV: Oh, de-ar fi cu putinţa să mi se cântărească durerea şi să mi se pună nenorocirile în cumpănă, ar fi mai grele ca
nisipul mării... Unde ziceaţi că sunt?

PRODUCĂTORUL: Într-un teatru... Pe scenă...

IOV: Da?

PRODUCĂTORUL: Nu-ţi fie teamă. Vezi, eu cu prietenul meu aici de faţă şi cu prietenii noştri din sală vrem să
scriem o piesa de teatru.

IOV: Vai, ce frumos!

PRODUCĂTORUL: Da, şi nu aveam subiecte, aşa că te-am adus aici să fii actor principal.

IOV: Dar eu... niciodată...

PRODUCĂTORUL: Eh, nu fii timid. Cunoaştem situaţia ta şi chiar ea ne va servi de subiect. Iar dacă ne ajuţi, poate
devii celebru, află Mitzi şi « hop ! » se întoarce. Deci nu trebuie să faci nimic, decât să stai aici, cuminte... Noi
cunoaştem....

IOV: O cunoaşteţi pe Mitzi?

PRODUCĂTORUL: Nu, n-am avut plăcerea. De aia vrem să aflăm mai multe. Spune, Mitzi, soţia, e mult mai
tânără, nu-i aşa?

IOV: Cu mult mai tânără, cu mult...

PRODUCĂTORUL: Păi de ce te-ai însurat cu ea?

IOV: Eram singur... Zbiara măgarul salbatic când are verdeaţă? Mugeşte boul când are de mâncare?

PRODUCĂTORUL: Bine, bine, înţeleg… Dar puteai găsi o femeie mai în vârstă, mai coaptă.

IOV: Poţi mânca ce-i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul de ou?

AUTORUL: (notând replicile) Mamă, ăsta e şi poet.

PRODUCĂTORUL: Şi o iubeşti mult?

IOV: Mai mult ca aurul şi diamantul. Mărgeanul şi cristalul sunt nimic pe langă ea...

AUTORUL: Ce poetic e ăsta! Ce bine...

PRODUCĂTORUL: Eşti demn de compătimit... Iată, ca să îţi demonstrăm că suntem oameni de încredere, o să
încercăm chiar în seara asta să o găsim, ce zici?

IOV: Da?

PRODUCĂTORUL: Da, o să facem tot posibilul, promit solemn. Dar numai dacă o să fii înţelegător şi o să accepţi
mici... experimente teatrale. Ce zici?

IOV: Fac orice, numai daţi-mi-o pe Mitzi înapoi!

PRODUCĂTORUL: (către Autor) Ai văzut?

AUTORUL: Da, am văzut...

PRODUCĂTORUL: Nu pricepi, din cele câteva vorbe, ce imensă e dragostea lui?

AUTORUL: Şi dacă e o farsă pe care o joacă pentru cine ştie ce interese?

PRODUCĂTORUL: Nu eşti bun de psiholog. Uită-te la faţa lui: palid, cu ochii încercănaţi, absent... E cazul tipic al
îndrăgostitului.

AUTORUL: Şi dacă ar suferi, cum poţi să dovedeşti? A lua act de declaraţia lui nu-i suficient.

PRODUCĂTORUL: Pare un om sincer, îl poţi crede pe cuvânt.

AUTORUL: Ca să merite o dezlegare pe scenă, individul trebuie să-şi dovedească suferinţa aici! Ce-a fost la el acasă
nu ne interesează.

PRODUCĂTORUL: Trebuie să-i găsim acea femeie fatală... Mitzi.

AUTORUL: Trebuie să prezentăm teatral această suferinţă.

PRODUCĂTORUL: Da, dar cum?

AUTORUL: Iau ca punct de plecare această durere, îi sublimez suferinţa, îi caut valori filosofice...

PRODUCĂTORUL: Hmmm, suferinţa... Cum îl putem face noi să sufere pe scenă?

AUTORUL: Şi mai tare? Nu ştiu.

PRODUCĂTORUL: Ce provoacă în primul şi în primul rând suferinţă? Boala!

AUTORUL: Dar ştii că ar merge ? Şi lipsurile de orice fel ar fi ele, astea provoacă suferinţă! Să-i provocăm toate
durerile posibile, dureri fizice care, impresionând publicul, să facă personajul apt de un deznodământ.

PRODUCĂTORUL: Omul ăsta pretinde că o iubeşte atât de mult pe Mitzi încât, dacă n-o vede, în şapte zile se
omoară. Buun. Dar dacă, văzând că există pe lume dureri mai mari decât cele din dragoste, îşi va lua gândul de la ea?

AUTORUL: Exact!

PRODUCĂTORUL: Aha! Pentru început, îi vom cere să primească anumite experienţe, să zicem medicale, care
trebuie făcute pe viu...

AUTORUL: Vivisecţie?!
PRODUCĂTORUL: Să vedem dacă îi dispare sau nu iubirea!

AUTORUL: Da, deci voi avea de controlat, când va fi chinuit de durerile fizice, evoluţia durerii din dragoste...

PRODUCĂTORUL: Să-l conving pe regizorul tehnic să ne dea un torţionar, ceva... (REGIZORUL TEHNIC bagă
capul în scenă, de după arlechin) Iată-l! Mi-ar trebui un medic care are nevoie de cobai.

REGIZORUL TEHNIC: Îndată! (către public) Începe să-mi placă grozav, că e cu apariţii.

Scena V

AUTORUL, PRODUCĂTORUL, IOV, REGIZORUL TEHNIC, DOCTORUL, ASISTENTA 1, ASISTENTA 2

(intră DOCTORUL şi asistentele, împinşi în scenă de REGIZORUL TEHNIC)

PRODUCĂTORUL: Poftiţi, poftiţi... Să vă explic…

DOCTORUL: Nicio vorba onoratus!

Suntem bine informaţi

Despre casus presentatus

Şi complet edificaţi.

PRODUCĂTORUL: (către REGIZORUL TEHNIC) Ce-i cu ăsta? De unde l-ai scos? Ce limbă vorbeşte?

AUTORUL: Aoleu! Ăştia sunt actorii care joacă în “Bolnavul închipuit”. Uită textul şi inventează versuri în latină!

REGIZORUL TEHNIC: Sunt buni, foarte buni.

PRODUCĂTORUL: Şi vor avea vreun efect?

REGIZORUL TEHNIC: Sigur. Toţi au făcut medicina înainte să dea la teatru. Îi păstrăm ca dubluri în cazul în care
se îmbolnăvesc actorii principali. (iese)

DOCTORUL: Deci urgent la actiones

Să-i facem injectiones.

ASISTENTA 1: Eu fac intramusculorum

Contra vermis limbricorum.

ASISTENTA 2: Eu o fac subcutanata

Contra mentis constipata.

DOCTORUL: Eu fac reumatismus rex

Să îl doară drept în plex.

ASISTENTA 1: Eu fac chimioterapie

Să-i provoc o alergie.

ASISTENTA 2: Eu îi fac uşor masaj

 Poate intră în sevraj.

DOCTORUL şi asistentele : Fiindcă-n ţară silvae nu-s

Să ne ducem spre Apus

Silvae-n ţară nu mai sunt.

Să-l băgăm deci în pământ.

DOCTORUL: Gata! Alea iacta est!

Să plecăm cu toţi în vest.

PRODUCĂTORUL: (către doctor) Nu vă supăraţi, ce se va întampla cu el? Ce efect vor avea aceste experimente?

DOCTORUL: Savantissimi doctores

Medicinae profesores

Declaramus sus şi tare

Presentus cobaius masculus humanum

Suferi-va chinul cel mai mare!

DOCTORUL şi asistentele : Crampa, crampae, cramipilorum.

Friso, frisi, frisonorum.

Şi grozave mâncărimi, urto, urta, urticaris,

Genul scabia vulgaris.

Dacă nu şi-i răsuflatus,

Pacientul e crăpatus

Căci rămâne depilatus

Fără fir de păr pe capus.

PRODUCĂTORUL: Minunat!

AUTORUL: Dar nu moare, nu? Că se termină piesa!

DOCTORUL: Stati liniştiţi, situaţia e sub control. Acum, că nu mai avem replici, putem să facem un dans?

PRODUCĂTORUL: Ce dans?

ASISTENTA 1: Un dans tematic.

ASISTENTA 2: Vă rugăm...

DOCTORUL: Da, vă rugăm, unul mic...

PRODUCĂTORUL: Dar mic să fie !

DOCTORUL: Mic şi plin de graţie.

(DOCTORUL şi asistentele fac un dans. Dansul pare că nu se mai termină.)

PRODUCĂTORUL: Gata, vă rugăm, e destul...

AUTORUL: A fost frumos, mulţumim.

PRODUCĂTORUL: Gata dom’le cu dansul că ne stricaţi piesa!

(AUTORUL şi PRODUCĂTORUL încearcă să dea afară DOCTORUL şi Asistentele din scenă. Aceştia nu se lasă,
continuă să danseze şi spun : «încă puţin», «vă rugăm», «e un dans frumos», «mai lăsaţăi-ne» etc.)

PRODUCĂTORUL: Regizore! Regizore! (intră REGIZORUL TEHNIC) Hai şi ne ajută, că nu mai termină ăştia cu
dansul!

(AUTORUL, PRODUCĂTORUL şi REGIZORUL TEHNIC îi scot cu forţa pe Doctor şi Asistente, care insistă să
danseze, apoi PRODUCĂTORUL şi AUTORUL reintră în scenă. În timpul ăsta, IOV, după ce a fost chinuit de medic
şi asistente şi a admirat dansul lor, mugeşte încet de durere)

PRODUCĂTORUL: Pfuuu. Sinistru. Bagi şi dansul în piesă?

AUTORUL: Îl bag, ce să fac? Nu mi-am închipuit niciodată că voi scrie teatru-dans.

(IOV urlă, se vaită de durere)

PRODUCĂTORUL: Hai că acum nu te mai îndoieşti de originalitatea subiectului.

AUTORUL: Nu. Acum însă, când au început chinurile fizice, aş vrea să nu asistăm aşa, ca la box: care e mai tare,
durerea din amor sau chinurile trupeşti.

PRODUCĂTORUL: Nu, pentru că mai sunt, slavă Domnului, şi alte feluri de a provoca suferinţă... Să ne gândim...

AUTORUL: Aş vrea să suporte o lovitură sufletească.

PRODUCĂTORUL: Îi invităm familia să îi facă o vizită. Familia e cea mai sigură sursă de necazuri.

REGIZORUL TEHNIC: (intră) Trebuie să fie toţi pe-aici, pe-aproape. Eu zic să le dau un semnal de trompetă, ca la
piesele istorice, când intră cortegiul !

PRODUCĂTORUL: Te rog... Dumneata eşti un om de bază în teatru.

Scena VI

AUTORUL, PRODUCĂTORUL, IOV, VERIȘOARA, FRATELE, apoi REGIZORUL TEHNIC şi VĂDUVA

(Intră VERIȘOARA şi FRATELE prin sală, în trecere salută publicul)

VERIȘOARA: Ce se întâmpla aici?

FRATELE: Ce-ai făcut frate, te-ai mutat la cinematograf?

AUTORUL: Mă scuzaţi, aici este un teatru.

FRATELE: Şi când începe filmul?

VERIȘOARA: În aşa hal ai ajuns? Te-ai angajat la cinematograf?

PRODUCĂTORUL: Teatru...

FRATELE: Şi dumneavoastră cine sunteţi ?

AUTORUL: Doi prieteni...

VERIȘOARA: (lui IOV) Vai, dar de ce nu ne-ai anunţat că eşti bolnav? Se poate să-ţi uiţi fratele şi verişioara tocmai
la nevoie? Şi chiar aşa, în altă parte n-ai găsit să te angajezi decât la cinematograf...

FRATELE: Mai bine te duceai şi tu la televiziune, câştigai mai mulţi bani.

VERIȘOARA: Am aflat că nevastă-ta iar a plecat de-acasă şi că vrei să te sinucizi. Deh, eşti stăpân pe viaţa ta, dar
nici aşa, să nu-ţi dai seama de cei de-aproape! (IOV se vaită) Vai de mine! Dar ce ai? Iţi ies nişte pete pe faţă...

IOV: Nu-i nimic, verişoară. Nişte fleacuri. Ştiu, cel ce suferă are drept la mila aproapelui, dar suferinţa mea nu vă
priveşte….

VERIȘOARA: Nu cumva ţi-a transmis vreo boală?

FRATELE: Dar ce e toată lumea asta aici? Nu dai drumul la film?

IOV: Nu va îngrijiţi de mine… Simt cum parcă mi se deschide pielea şi se usucă… (începe să se scarpine pe tot
corpul)

FRATELE: Or fi păcatele tinereţii…

IOV: Tu vorbeşti, beţivule.... (îl doare stomacul) Vai! Vai...

FRATELE: Beţiv, eu? (insinuant) Beţive or fi anumite persoane pe care le-am văzut ieri noapte cântând pe stradă…

IOV: De ce vezi paiul din ochiul altuia şi nu bârna din ochiul tău? (o criză) Aoleu!!!

FRATELE: Aşa-ţi trebuie! Ţi-am spus să nu te însori cu ea că are să-ţi toace banii...

IOV: Frate, frate...

VERIȘOARA: Vizon şi-a luat...

FRATELE: Inel cu briliantul cât nuca... Dacă nici eu, frate-su nu ştiu... Poker cu 50 miza...

IOV: (tremurat) Şi ce vă pasă vouă? Numai la asta vă gândiţi! La bani! Ce dovedesc mustrările voastre?

VERIȘOARA: E tânără şi gândul ei e numai să-ţi toace banii... să-ţi toa...

IOV: (tremurând din ce în ce mai tare) Dar ce să fac dacă dragostea îmi roade sufletul? Nu e de ajuns chinul
sufletului meu? Am ajuns să nu-mi mai găsesc locul. Când apune soarele mă culc şi zic: «Când mă voi scula? Când se
va sfârşi noaptea?» Şi mă satur de frământări până la revărsatul zorilor. Dar ce-i cu mine, Doamne? Trupul mi se
acoperă de viermi şi pielea mi se face ca o scoarţă. (se scarpină)

VERIȘOARA: Dacă te-ai fi însurat cu văduva pe care ţi-o găsisem noi... Nu te-ar fi lăsat singur... Te-ar fi îngrijit...

REGIZORUL TEHNIC: (alarmat) Când apare vaduva doriţi să bat din toba subterană şi să dau drumul la fum?

VERIȘOARA: E şi ea aici?
PRODUCĂTORUL: Lasă prostiile că nu ne arde de trucuri. Să vie şi gata.

REGIZORUL TEHNIC: (trist) Am înţeles. (către public) Dau numai puţin fum…

VĂDUVA: (publicului) Ia te uită, ce de lume. Bună seara. Ce se petrece aici? (lui IOV) Vai, în ce hal ai ajuns! Să
chemăm salvarea!

PRODUCĂTORUL: Staţi liniştită doamnă, avem doctori aici.

VĂDUVA: E atâta lume, mi-e şi ruşine. (lui IOV) În ce hal ai ajuns... Şi să nu-ţi închipui că nu mă bucur! E şi
televiziunea?

FRATELE: O fi pe drum.

VĂDUVA: (lui IOV) N-ai idee câte slujbe am plătit ca să ajungi unde eşti. Că n-ai vrut să m-asculţi... Nu ţi-a mai
plăcut de mine dupa decesul răposatului! Veeezi? Dumnezeu vede şi nu loveşte cu parul... Află omule că Mitzi a ta a
fost acum două săptămâni la ghicitoare şi i-a ghicit tot. I-a spus că te-a luat din interes, că nu te iubeşte, că îi e greaţă
de tine, că are un amant tânăr, pe care-l întreţine din banii tăi şi că aşteaptă să crăpi!

VERIȘOARA: Aşa e!

FRATELE: Ţi-am zis eu!

IOV: Dar ce-aveţi toţi cu mine? Toţi mă osândiţi? Oh! Doamne, îţi place să mă chinuieşti, să dispreţuieşti făptura
mâinilor tale? Ştii bine că nu sunt vinovat, că doar mâinile tale m-au făcut şi m-au zidit în întregime.

VĂDUVA: A înnebunit!

AUTORUL: (către Producător) Iată subiectul expus complet.

VĂDUVA: Şi dacă vrei să ştii unde-i Mitzi a dumitale, află că ştiu eu! A fugit cu prietenul amantului ce l-a avut!
(iese furioasă)

IOV: (urla) Pentru ce m-ai scos, Doamne, din pântecele mamei mele? Oh, de-aş fi murit şi ochiul să nu mă fi văzut,
aş fi ca şi cum n-aş fi fost şi din pântecele mamei aş fi trecut în mormânt! (se prabuşeşte)

FRATELE: Totuşi, când începe filmul?

PRODUCĂTORUL: Domnule, aici nu suntem la cinema, suntem la teatru.

VERIȘOARA: Teatru, cinematograf, tot aia e. Dacă tot am venit, măcar să vedem filmul.

AUTORUL: (Regizorului Tehnic.) Pune dom’le filmul!

(pe fundal se proiectează FILMUL. Pe proiecţie apare IOV, în chip de îndrăgostit, strabătând pajişti înverzite cu un
buchet de flori în mână. PRODUCĂTORUL şi AUTORUL, pe pajişte, scriu fiecare în acelaşi caiet, trăgându-l de la
unul la altul. Pe fundal apar DOCTORUL şi Asistentele, care fac un dans. Apoi scrie pe proiecţie « Sfârşit ».
DOCTORUL şi Asistentele dau la o parte scrisul şi continuă dansul. Apare REGIZORUL TEHNIC care face semne la
cameră să se oprească filmarea. REGIZORUL TEHNIC ia nervos camera de filmat şi imaginea se întrerupe brusc.)

FRATELE: Asta-i tot?

AUTORUL: Familia se poate retrage. Nu mai are nicio misiune.

VERIȘOARA: Da, hai să plecăm, ne-am făcut destul de râs.

PRODUCĂTORUL: Vă mulţumim.
FRATELE: Hai, hai să mergem.

IOV: Nu vă e ruşine să vă asemănaţi cu hienele deşertului?

VERIȘOARA: (pe plecare) Am văzut destul.

AUTORUL: Ce oameni...

PRODUCĂTORUL: Ce viaţă...

FRATELE: (lui IOV) Noi plecăm...

IOV: Bine... Bine... Bravo. Dumnezeu să vă îndrume, că voi nu ştiţi încă nimic...

FRATELE: Ştii că după moartea mamei eu m-am ocupat singur de creşterea lu’ ăla micu’. Astăzi toate sunt
scumpe...

IOV: Am înţeles. O să-ţi trimit nişte bani.

FRATELE: (retrăgându-se) Vezi, eu nu te-am condamnat niciodată... (Iese)

Scena VII

AUTORUL, PRODUCĂTORUL, IOV, apoi ȘEFUL (voce din off)

PRODUCĂTORUL: Acum ce faci, bagi şi filmul în piesă? O să iasă sitcom, nu alta.

AUTORUL: Bag, de ce să nu bag? N-ai vazut că e la modă cu proiecţii? Oricum, scena m-a tulburat adânc...
Întâlnirea cu familia confirmă o veche teorie de-a mea, că individul se naşte determinat să trăiască singur, izolat şi
numai imperfecţiunea societăţii îl obligă să-şi facă legături...

PRODUCĂTORUL: Nu mai am nimic de zis. Ţi-am realizat tema, dezlegăm cazul şi gata.

AUTORUL: Cum?

PRODUCĂTORUL: Trebuie să ne zică el singur soluţia. (către IOV) Cum te mai simţi, prietene?

IOV: Rău, rău de tot...

(suna un telefon. IOV scoate un telefon mobil. ȘEFUL, voce din off.)

IOV: Da?

ȘEFUL: Iov, tu eşti? Sunt Ştabovici. Huliganule, pe unde umbli?

IOV: Să trăiţi şefu’. Cred că... la teatru, de ce?

ȘEFUL: Ce cauţi, mă, la teatru, de distracţie ne arde nouă acuma?

IOV: Nu ştiu ce să vă spun, sunt cam bolnav, dar când v-am auzit vocea... parcă mi-a trecut un pic...

ȘEFUL: Păi eşti bolnav sau eşti la teatru?

IOV: Nu ştiu să vă explic, şi una şi cealaltă.

ȘEFUL: Băi nerodule, uite care-i treaba, vindem intreprinderea, spălăm putina, ardem hârtiile. Grăbeşte-te dracu’
încoa’, adu dosarele să tratăm afacerea că e şi domnul senator aici.
IOV: Dar sunt la teatru, pe domeniul artei...

ȘEFUL: Unde? ... Stai că nu mai merge telefonul.

IOV: (ţipă) Pe domeniul artei!

ȘEFUL: (despre telefon) Măi să fie... Măcar dosarele alea le-ai pregătit?

IOV: Care dosare?

ȘEFUL: (enervat) D’aia te plătesc eu, să mă întrebi care dosare?

IOV: Să nu fie cu supărare, nu mă plătiţi dumneavoastră, mă plăteşte statul. Cât despre dosarul... ăla cu bugetul în
care am trecut noi cât am cheltuit pe... şi de fapt cât aţi luat dumneavoastră... nu ştiu nimic!

ȘEFUL: Ce faci mă, mă ameninţi?!

IOV: Nu, eu spuneam doar că nu ştiu nimic...

ȘEFUL: Ce?!!!

IOV: Poate l-am rătăcit... În ultima vreme am fost foarte supărat...

ȘEFUL: Supărat? Cine-ţi dă voie ţie, mă, să fii supărat? Dacă-ai pierdut hârtiile te strâng de gât!

IOV: Nu mai ştiu...

ȘEFUL: Nu mai ştii? N-auzi că se duce dracului afacerea? Fir-ai tu să fii! Incompetentule! Numai din vina ta! Acu’
mă duc să-ţi desfac contractul de muncă! Auzi! Nu ştie! Ai să mai treci tu pe la mine... în genunchi! Îţi arăt eu
distracţie la teatru!

IOV: Dar staţi, am vrut să spun...

ȘEFUL: (intrigat) Bolnav...

IOV: (repede) Dar nu înţelegeţi. Doi autori m-au chemat aici ca să scrie o piesă. Pe domeniul artei. N-am avut timp să
mă concentrez. E o mică greşeală. Se rezolvă. Sunt grav bolnav. (tuşeste) O învoire. Sunt pe domeniul artei, e o
şansă...

ȘEFUL: Uite domnule ce ţi-e să pui vorbă pentru cineva! Te-am hrănit din sângele firmei, măgarule! Aci să boleşti,
aci, la serviciu! Aci să stai, de dimineaţă până seara, nenorocitule! Eşti bolnav, h’ai? N-ai ce mânca, h’ai?

IOV: (in delir) Doamne Dumnezeule, nu mă lovi! Nu fii crud! O aştept pe Mitzi, sunt în stare de sinucidere, e o
problemă specială... A dat fratele ei anunţ la ziar, să vină televiziunea!!! (naiv) Să mă urc pe o macara?

ȘEFUL: Mitzi? Ce mă intereseaza pe mine, mă, problemele tale cu nevasta? Sărăciilor, toata ziua vă plângeţi, da’
când e să vă pună omul la treabă... Că eu, cu sudoarea frunţii mele...

IOV: (înnebunit, repede) Iertaţi-i pe cei care v-au greşit. Iubeşte-ţi aproapele. Lăsaţi copiii să vină la mine. Doamne,
pentru ce m-ai părăsit? Crede şi nu cerceta. Înger, îngeraşul meu etc... Doamne, eşti tu căldura inimii mele?

ȘEFUL: (această replică o spune pe fond de « Tatăl Nostru », recitat de IOV) Ce?! N-ai căldură? Da’ la întreţinere
de ce nu plăteşti? Aaa, (ironic) n-ai bani? Dacă nu ştii să te chiverniseşti... Eu cum mi-am luat vilă cu tracţiune pe
spate şi jeep cu patru etaje? N-am, n-am, n-am, nu pot, nu pot, nu pot, numai asta ziceţi. Şi-acum mai mergeţi şi la
teatru! Vă culturalizaţi, hai? Ţărani nenorociţi! Boschetarilor! Ai vrea să fii ca mine, bă, dar nu poţi, că nu eşti
şmecher, bă! Tre’ să vină de ăştia ca mine să vă educe, că nu sunteţi în stare de nimic, dobitoacelor! (ton schimbat)
Stai Cici dragă, vin acu’. (convorbirea se întrerupe)
Scena VIII

AUTORUL, PRODUCĂTORUL, IOV, REGIZORUL TEHNIC, apoi Cerşetorul, Prostituatele

IOV: (abia acum se opreşte din bolborosirea rugăciunii, plângând) Cred că mi-am pierdut slujba. Am nevoie de bani.

PRODUCĂTORUL: (satisfacut) Recunoaşte că a fost o scenă de efect.

AUTORUL: Prefer să nu comentez. (către IOV) Cum te mai simţi acum domnule?

IOV: Doamne, sufletul meu suportă umilinţa în care m-ai aruncat ca un caine bătut. Soarta e crudă cu mine,
nemiloasa, îmi taie toate punţile de scăpare. Ce se va alege din suferinţa mea? Ce exemplu să dau copiilor mei pe care
nu-i voi avea? Şi cum mă mai dor toate, parca se sparge ceva în mine. Doamne, pe mâna cui mă laşi? Unde sunt
prietenii mei, alinarea mea cea de toate zilele?

PRODUCĂTORUL: (către REGIZORUL TEHNIC) Prietenii sunt pregătiţi să intre în scenă?

REGIZORUL TEHNIC: (apare la arlechin) Care prieteni? Când au auzit că e bolnav, are nevoie de bani şi a intrat
în teatru au fugit toţi ca de dracu. (iese)

AUTORUL: (către IOV) Iată-te rămas fără umbră de speranţă...

IOV: (către Producător) Am consimţit la toate experimentele astea, dar am facut-o pentru că am crezut ca îmi aduci
aici pe Mitzi. Vreau să ştiu dacă eşti om de cuvânt sau nu.

AUTORUL: Ai promis?

PRODUCĂTORUL: Am spus că o voi căuta... (către IOV) Dacă n-o găsesc înseamnă că destinul e mai tare ca noi şi
vei ajunge la sfârşitul pe care ţi l-ai propus. Cu deosebirea că, datorită nouă, nu vei muri ca un sinucigaş oarecare, ci
vei răposa ca victimă pe altarul artei!

(intră prin sală Cerşetorul, Prostituatele. Întâi agresează publicul, apoi pe IOV, PRODUCĂTORUL şi AUTORUL.
Replicile lor : « Dă şi mie 1 leu », « Ajutaţi un om sărac... », « Mi-e foame... », « Dă-mi ceva de baut... », « Hei,
frumosule, ce faci astă seară? », « Nu vrei o fetiţă? », « Sex oral – 10 lei », « Sunt profesor universitar, dă şi mie
un leu... », « Silviu Prigoană se desparte de Adriana Bahmuţeanu, cumpăraţi ziarul de azi », « Ajutaţi o fetiţă
bolnavă de leucemie », « Ajutaţi la construirea unei biserici » Cei trei formează un cor din ce în ce mai asurzitor. Pe
acest fundal, IOV urlă.)

PRODUCĂTORUL: (ţipă) Plecaţi de aici! Mă dor urechile. Afară! (îi dă afară. Corul lor se stinge încet-încet în
culise) Dom’le, uneori realitatea asta te face praf, nu alta.

AUTORUL: Normal. (către IOV) Ufff ! Iartă-mă că te întreb, mă roade curiozitatea. În momentul de faţă dumneata ai
o erupţie pe piele care-ţi dă mâncărimi, eşti pradă unei puternice reacţii contra viermilor intestinali şi ai 40 de grade la
umbră. Ai primit lovituri de la propria ta familie, ai fost dat afară, ai fost agresat de societate... Vreau să te întreb: cum
stai cu dragostea?

IOV: Nu fac doi bani toate suferinţele pe lângă chinul iubirii mele pentru Mitzi... Mă roade în inimă cum roade
sfredelul în lemn.

PRODUCĂTORUL: Extraordinar domnule! Îmi confirmă toate teoriile asupra amorului.

IOV: (ţipă) Lăsaţi teoriile că vă ia mama dracului! Sunteţi oameni de cuvânt sau nişte escroci?! O vreau pe Mitzi!
(leşină)
PRODUCĂTORUL: Bine, dom’le, bine! Să vedem pe ce cale să... (REGIZORUL TEHNIC bagă capul în scenă.
PRODUCĂTORUL îl întreabă din semne dacă se pot face apariţii, Regizorul face semn din cap că nu şi iese)

AUTORUL: Ei? Acum aş vrea să vad ce soluţii îţi oferă viaţa ca să cauţi în... (arata spre sală) carul cu fân...

Scena IX

AUTORUL, PRODUCĂTORUL, IOV (leşinat), HAMLET, OFELIA (în costume de epocă) şi REGIZORUL TEHNIC,
cu un aparat foto în mână

HAMLET: (hotărât) Aici. Ofelia? (către REGIZORUL TEHNIC care schimbă priviri cu PRODUCĂTORUL în
sensul de «asta e, n-am ce să fac») (în legătură cu publicul) Dar ce, e spectacol?

REGIZORUL TEHNIC: Nu maestre, nişte diletanţi. Teatru experimental.

HAMLET: Aha. Să se aşeze decorul din Hamlet şi apoi celelalte, în ordinea stabilită.

PRODUCĂTORUL: Mă scuzaţi, dar...

HAMLET: Cine eşti dumneata, tinere?

PRODUCĂTORUL: Sunt producătorul...

HAMLET: Şi ce vrei? Ce cauţi aici, pe scenă?

PRODUCĂTORUL: Înjghebăm un spectacol şi, din întâmplare, avem şi public.

HAMLET: Se vede că v-aţi invitat prietenii. Altfel nici nu-mi închipui cum poate să vină public la un spectacol în
care nu joacă actori. Şi ce piesă jucaţi? Nu văd nimic, niciun decor. Ce piesă e asta?

AUTORUL: Încă nu e o piesă. Acum o facem.

HAMLET: Cum? N-aţi repetat-o?

PRODUCĂTORUL: Nu, e o improvizaţie.

HAMLET: Am înţeles... Sunteţi din secta asta modernă, aerodinamica, postpostmodernistă... Prostii! Hai, ieşiti afară
că sunt ocupat! Profit că în seara asta nu e spectacol ca să-mi fac poze în toate rolurile din cariera mea. Să rămână
documente pentru posteritate. Iată (arată spre sine), Hamlet de exemplu. (către OFELIA) Ascultă, fetiţo! Să nu te-
ntorci cu faţa, că-mi strici fotografia, ne-am înţeles?

OFELIA: (ingenuă) Dar cum să stau maestre?

HAMLET: Auzi întrebare! Cum vrei să stai daca ţii locul Ofeliei? În picioare? În pat, fetiţo, bagă-te în pat! (ii arata
patul lui IOV)

OFELIA: În pat? Asta nu, maestre… Sunt începătoare şi mi-e ruşine…

HAMLET: Atunci ce cauţi în teatru dacă ţi-e ruşine?! Pleacă! Du-te-n... mănăstire!

OFELIA: Am să încerc, maestre... (se bagă sub pătură lângă IOV)

HAMLET: (Regizorului Tehnic) Întâi mă pozezi în Hamlet, voi spune o replică şi dumneata vei lua instantanee
pentru că acesta este un rol dinamic. (PRODUCĂTORULUI,, care se conformează) Dă-mi spada. « A fi sau a nu fi .»
Perfect.

AUTORUL: Dar bine, domnule Hamlet, ne stricaţi spectacolul. Avem şi noi dreptul la viaţă pe scenă, suntem tineri...
HAMLET: Nu există actori tineri, numai personaje tinere şi pe acelea le interpretăm noi, care avem experienţă! Şi
experienţa cere oarecare vârstă, tinere!

AUTORUL: Dar noi nu suntem actori. Suntem autori.

HAMLET: Autori? În cazul ăsta se schimbă situaţia. Îmi pot amâna şedinţa foto, dar cu o condiţie. În piesa pe care o
veţi scrie, rolul principal să mi-l daţi mie. Grăbiţi-vă însă să terminaţi aici, căci altfel... (nu ştie ce să spună,
ameninţător) Nihil sine Deo! (iese cu OFELIA, lasă nişte arme, printre care şi un pistol)

Scena X

AUTORUL, PRODUCĂTORUL, IOV

PRODUCĂTORUL: (declamă, lui IOV, râzând) « Să mori, să dormi sau poate să visezi » ?

IOV: Ce-i asta ?

PRODUCĂTORUL: E din Shakespeare.

IOV: Eh (se întoarce pe partea cealaltă)

AUTORUL: Înţeleg că o piesă trebuie să aibă şi un divertisment, dar nici chiar aşa.

PRODUCĂTORUL: (lui IOV) Bună seara.

IOV: (în delir, cu febră) Cine eşti?

PRODUCĂTORUL: Totuşi, vreau să vă găsesc soţia.

IOV: A fost de ajuns o clipă să iau contact cu scena ca să mă infectez. Visez?

PRODUCĂTORUL: Posibil. Acum ori ne-am îmbătat, ori ne-am drogat de stăm aici ca proştii.

IOV: Mitzi...

PRODUCĂTORUL: Cum arată Mitzi?

IOV: E cea mai frumoasă femeie din lume.

PRODUCĂTORUL: Înaltă, scundă?

IOV: Potrivită.

PRODUCĂTORUL: Blondă?

IOV: Un păr negru ca abanosul şi miros natural de regina-nopţii...

PRODUCĂTORUL: Ochii ?

IOV: Verzi ca lacurile fără fund.

PRODUCĂTORUL: Gura?

IOV: Caldă. Fierbinte. Ca gura unui cuptor încins.

PRODUCĂTORUL: Semne particulare?

IOV: Un tatuaj pe şoldul drept.

AUTORUL: Ai găsit vreo cale de a termina prostia asta?

PRODUCĂTORUL: Mă duc în sală sa controlez brunetele! (merge în sală)

AUTORUL: Şi eu ce fac?

IOV: Împunge-mă cu acul, taie o bucată din carnea mea sau sparge-mi dinţii şi smulge-mi unghiile. Nu voi scoate o
vorbă, nu voi scăpa un strigăt de durere...

AUTORUL: Da, pentru că gingiile, degetele şi carnea ta trăiesc sub anestezia dragostei. Mă gândesc la ceva
îngrozitor, care să te depăşească, să te trezească şi să-ţi procure pe loc acele stări ale durerii care dau strălucire în ochii
martirilor. Mă gândesc la război!

IOV: Fă-mi ce vrei! Cum se prăbuşeşte muntele şi piere, cum piere stânca din locul ei, cum este mâncată piatra de ape
şi cum este luat pământul de râu, aşa nimiceşte şi tu, Doamne, viaţa mea pământească, dacă soarta vrea să n-o mai
vad... (tunuri, mitraliere) Până când mă veţi zdrobi sub loviturile voastre? Nu vă e ruşine ? La ce să mai nădăjduiesc
când nu mai pot ? Tăria mea este oare tarie de piatră? Nu sunt eu oare lipsit de ajutor şi n-a fugit mântuirea din mine ?
Băgaţi adânc sămânţa durerii ca sa prindă rădăcina în suflet ! Voi nu ştiţi că adevărata fericire e suferinţa? Nici n-am
să mai vorbesc de bucurie! Am să ciripesc! (ciripeşte, cade în leşin)

Scena XI

AUTORUL, PRODUCĂTORUL, IOV, apoi IVAN

PRODUCĂTORUL: Asta ce-a mai fost?

AUTORUL: Un monolog.

PRODUCĂTORUL: Nasol.

(intră IVAN.)

IVAN: E aici ? Aici l-aţi adus ? Mi-au spus ai lui că e la cinematograf.

PRODUCĂTORUL: Dar tu cine eşti ?

IVAN: Fratele mizerabilei. N-o găsesc. A dispărut !

PRODUCĂTORUL: Omul cu anunţul!

AUTORUL: Ai căutat-o bine ?

IVAN: Am căutat-o ziua şi noaptea. Degeaba am plătit şi anunt la ziar trei zile la rând. Parca a intrat în pământ.
(plânge) Ce ruşine... Lăsaţi-mă să-l vad pe nenorocitul ei de bărbat, să-i spun o vorbă de mangaiere... E un suflet
mare... (sensibilizat la maxim) A pus voal şi lămâiţă pe fruntea ei şi acum, drept recunoştinţă, nemernica a fugit de-
acasă! O, Maşa, Maşa !

PRODUCĂTORUL: Maşa? ... Aoleu, ăsta a greşit piesa, am intrat în alţii.

AUTORUL: Cine-i Maşa ?

IVAN: Aşa o cheamă pe ea din botez. O, Maşa ! Dacă te prind, pe sufletul meu cel curat, Ivan te strânge de gât cu
mâinile astea bătătorite ! Să-i spun o vorbă bună...

AUTORUL: În zadar, vorbele nu-l mai ating în niciun fel.

IVAN: Atunci am să-i cânt ceva… Ştiu să cânt din fundul sufletului şi sufletele, când aud cântecul meu, se liniştesc.
Cântecul e de la Dumnezeu. În Rai e ca la operă. Toata ziua şi toata noaptea muzică! Sfinţii sunt solişti şi corul îl fac
îngerii...

PRODUCĂTORUL: Ai voce ?

IVAN: Nu. Cant la balalaică. Lasaţi-mă să-i cânt.

AUTORUL: (catre Producătoru) Muzica a contribuit cu mult la evoluţia spiritului omenesc şi în teatru a salvat multe
momente critice. Să-l lăsăm să cânte !

(IVAN cântă un cântec duios la balalaica. Pe cântecul lui, în paşi de balet, Asistentele trec dintr-o parte în cealaltă a
scenei şi fac un dans.)

PRODUCĂTORUL: Gata dom’le cu cântecul. E îndeajuns.

IVAN: Da ?

AUTORUL: Noi suntem autori dramatici, nu libretişti.

IVAN: Incă puţin vă rog. O să îşi facă efectul. (continuă să cânte)

PRODUCĂTORUL: Cred că visez pentru că m-am scrântit.

AUTORUL: (PRODUCĂTORULUI) Îl laşi pe cetăţeanul acesta, Iov, să se sinucidă? Nu. Ce fel de final ar fi ? Banal.
Oribil. Publicul ar avea dreptul sa arunce cu pietre în noi.

PRODUCĂTORUL: Până la urmă cine e ăsta ?

AUTORUL: E Fratele. A căutat-o, n-a găsit-o şi a venit să-l consoleze cu balalaica.

PRODUCĂTORUL: E clar din altă piesă. Ai auzit omule? Eşti din altă piesă!

IVAN: Ce ?

PRODUCĂTORUL: Ai greşit piesa ! Pleacă dracului de aici !

IVAN: (se opreşte din cântec) Nu face nimic. Când Ivan supără pe cineva, Ivan dispare. Dar luptaţi zadarnic pentru
că piesa voastră nu spune nimic dacă nu e cântată. Când aud doi oameni vorbind închid ochii şi-mi par că vântură
nuci. (iese)

PRODUCĂTORUL: Doamne ! De ce m-ai trimis aici să stau cu toţi nebunii ?!

IOV: Ivan? A fost aici Ivan? (cade din nou în leşin)

AUTORUL: Ca să vezi cine a scris anunţul în ziar, după care ne-am luat ca proştii...

PRODUCĂTORUL: Hai să plecăm. M-am săturat. E inutil.

AUTORUL: Stai măi...

PRODUCĂTORUL: Ce să mai stau ? Nu vezi că nu ne pricepem deloc ?

Scena XII
AUTORUL, PRODUCĂTORUL, IOV, EA

(intră El şi Ea prin sala, agitaţi)

EA: Uf! Ce spaimă!

EL: Eşti sigură?

EA: Sigură. Era el… Fratele meu mă urmăreşte la fiecare pas.

EL: N-ai grijă. Aici în teatru nu va îndrăzni să intre, în seara asta nu e spectacol. Buna seara. Ne scuzaţi că deranjăm,
aţi văzut cumva un barbat mai devreme ? Aşa, violent, cu o balalaică?

AUTORUL: Noi ? Nu...

EL: Vezi ? Stai liniştită. (se retrag lângă arlechinul drept. despre public) Dar ce-o fi cu lumea asta ? Cred că au
ramas înţepeniţi aşa de la ultimul spectacol. Nu-ţi fie teamă, te apăr eu...

EA: Uff ! Câte emoţii ! Îmi eşti atât de drag...

EL: Şi tu mie. (se sărută) Ce caldă-i gura ta... Pare că-i gura unui cuptor încins... Şi ce parfum de regina nopţii în
părul tău... Lasă-mă să-ţi privesc ochii verzi ca lacurile fără fund... (Sărut)

PRODUCĂTORUL: Ai văzut ?! Ea e ! Viaţa mi-a dat o palmă! O prind şi terminăm piesa cu happy end.

EL: Şi acum să mergem, dragostea mea. Cred că pericolul a trecut.

EA: Unde?

EL: La mine în garsonieră.

EA: Vai, cum poţi să-mi propui aşa ceva ?

EL: Vezi ? Te gândeşti numai la prostii ! Locuiesc cu o matuşă bătrâna.

EA: Aşa ? Atunci e bine. Mergem şi o trimitem la plimbare !

PRODUCĂTORUL: Stai !!!

EL: Ce e domnule ? Ce doreşti ?

PRODUCĂTORUL: Te-am prins soţie adulteră! Eşti Mitzi! Trebuie să vii imediat să te duc în braţele soţului tău
iubitor şi deznădăjduit !

EL: Ce ?

PRODUCĂTORUL: Stai ! Trebuie să vii aici să-ţi vezi soţul, Mitzi!

EL: Ce soţ? Ce Mitzi? E logodnica mea, n-a fost niciodată măritată.

PRODUCĂTORUL: Cum ? N-ai fugit de la bărbatul tău ?

EL: (violent) Vezi-ţi de treabă, dom’le ! (îi trage un pumn, PRODUCĂTORUL cade pe jos)

(EL şi EA ies în grabă)

Scena XIII
AUTORUL, PRODUCĂTORUL, IOV

IOV: (urlă) Dragostea mea!

AUTORUL: (către Producător, care se scoală de pe jos) Eşti bine ?

IOV: Dragostea mea!

AUTORUL: (către IOV) Domnule, încetează, că trebuie să terminăm piesa.

PRODUCĂTORUL: M-am săturat! Gata! Din cauza ta şi a teatrului tau împuţit!

AUTORUL: Te-a lovit rău ?

IOV: Ca un fum a trecut fericirea mea. Simt cum mi se topeşte sufletul din mine ca un nor pe care îl împrăştie
vântul…

PRODUCĂTORUL: Nu mai rezist!

AUTORUL: Frumoasă imagine… Scenic ar putea fi concretizată printr-o fantomă care, trasă la pod cu o sfoara
invizibila, arată publicului că sufletul lui a zburat în sferele astrale…

PRODUCĂTORUL: (nervos) Nu mai poooot!

AUTORUL: Săracul, se simte din ce în ce mai rău. A leşinat tot timpul.

PRODUCĂTORUL: Era mai bine să fi murit ! (Lui IOV, dupa o pauză.) Domnule, ia linişteşte-te... Pentru a termina
piesa am hotărât - simplu, nu ? – să te omor ! Nu ţi-am găsit nevasta, asta-i situaţia.

AUTORUL: Nu se poate !

PRODUCĂTORUL: Altă soluţie nu există !

AUTORUL: Adică te-am adus aci să mă ajuţi să scriu o piesă şi-mi omori personajele ?!

PRODUCĂTORUL: Lasă-mă !

AUTORUL: (arată publicul) Avem martori !

PRODUCĂTORUL: Dă-te la o parte !

IOV: Cum vreţi să ucideţi un suflet ? Durerea din sufletul meu a ros carnea şi putregaiul din carne a măcinat sufletul
până n-a ramas decât o dorinţă. Cum puteţi ucide dorinţa ?

PRODUCĂTORUL: (în timp ce se luptă cu AUTORUL care îl opreşte să ajungă la IOV) Trebuie ! Inţelegi ? Lasă-
mă ! Ne obligă faptul că l-am adus pe scenă. (scoate un pistol) Mâinile sus ! Toată lumea ! (îndreaptă pistolul spre
Autor, spre public, apoi spre IOV) Vei fi fiind dumneata mort la figurat, dar eu trebuie să te omor la propriu. Să se
sfârşească odată ! Să aiba piesa final !

IOV: Dacă aţi făcut din mine un cobai pentru medicină, de ce să nu mă ucideţi dacă aşa cere interesul artei? (se
pregăteşte să fie executat)

PRODUCĂTORUL: Eşti gata ?

AUTORUL: (publicului) E groaznic. Nu pot suporta. De ce au mai trecut asupra noastra atâtea secole de civilizaţie
dacă faptul de a pune pistolul la tâmplă mai este posibil, chiar şi pe scenă ?

PRODUCĂTORUL: Mai ai ceva de spus ?

IOV: Mitzi...

(împuşcătură, IOV se prăbuşeşte)

PRODUCĂTORUL: (aruncă pistolul, publicului) Sunt un criminal... Mă duc să mă predau. Nici nu se putea o
recompensă mai bună pentru unul care vrea sa fie autor decat puşcăria pe viaţă...

IOV: (se ridică şi îi sperie) Ce e ? Ce s-a întâmplat ? Trage laşule ! Trage ca-ntr-un câine, dacă moarte e ceea ce
merită un bărbat care iubeşte ! Şi dacă pe scenă nu se poate altfel...

PRODUCĂTORUL: Ce ? Nu te-am nimerit ??? (IOV ia pistolul de pe jos) Stai, nuuuu !!! (IOV se împuşcă şi
ţâşneşte sânge) (deznădăjduit) E pentru ultima oara, Doamne, cand mă ocup de teatru ! Am asistat la atâtea tragedii şi
niciodată nu m-am simţit atât de îndurerat... Trageţi cortina! S-a terminat !

(după o pauză, IOV se scoală şi începe să râdă)

AUTORUL: De unde ai luat pistolul ăsta ?

PRODUCĂTORUL: (surprins) De pe jos…

AUTORUL: (râzand) E fals!!! E al teatrului!

PRODUCĂTORUL: Fir-ar să fie! (începe şi el să râdă) N-ai idee ce piatră mi-ai luat de pe suflet ! M-ar fi mustrat
conştiinţa o viaţă întreagă ! (râd toţi)

IOV: Visăm?

PRODUCĂTORUL: Visăm!

IOV: Dar v-a plăcut scena, nu? Poc!

PRODUCĂTORUL: Poc, poc, poc!

AUTORUL: Dar trebuia să fie peste şapte zile, la termen.

PRODUCĂTORUL: Zicem şi noi în piesă, între un act şi altul, că au trecut 7 zile, nu ?

IOV: Da! Au trecut 7 zile ! Deci visăm ?

PRODUCĂTORUL și AUTORUL: Visăm! (râd)

IOV: (publicului) Visam?

Scena XIV

AUTORUL, PRODUCĂTORUL, IOV, REGIZORUL TEHNIC, DOAMNA

REGIZORUL TEHNIC: Poftim, intraţi dragă doamnă.

(IOV, uimit, de aici înainte nu mai prezintă semne de suferinţă)

DOAMNA: (aprinsă) Sunt soţia omului de care vă bateţi joc! (publicului, înţepată) Bună seara.

PRODUCĂTORUL: Cum ???

AUTORUL: Ce???

REGIZORUL TEHNIC: (râzând) Da. Doamna e soţia personajului vostru. Celebra Mitzi.

PRODUCĂTORUL: E posibil ? Dar părul negru cu miros de regina nopţii ???

DOAMNA: M-am vopsit acum trei zile. Ca expert ella ştiu de ce se tem femeile.

AUTORUL: Ochii verzi ca lacurile???

DOAMNA: Lentile de contact – 15.

PRODUCĂTORUL: Gura ca gura cuptorului ???

DOAMNA: (arată o gura cu un dinte de aur) Ţi-a spus şi asta ? A înnebunit complet. Lăsaţi-mă să-l văd. (către IOV)
Bine omule, ce-i cu tine ? Ce cauţi aici ? Vrei să te faci de râsul lumii ?

IOV: Mitzi! Tu ? De ce te-ai întors tocmai acum, când noi ne distram atât de bine ? Începuseră băieţii ăştia simpatici
să mă omoare în toate felurile...

DOAMNA: Daca rămâneai acasă nu mă întorceam decât la termen. Dar m-au sunat de la teatru şi mi-au zis că te-au
adus pe scenă. Nu vreau să mă compromiţi definitiv. Hai acasă. Îmbracă-te. Dacă nu te îmbraci repede, să ştii ca nu
mai fug niciodată ! Iertaţi-l domnilor...

PRODUCĂTORUL: Nu pricep nimic !

DOAMNA: Ce nu pricepi ? A îmbătrânit şi s-a ţăcănit complet. Are manii. Pretinde că nu poate trăi cu mine dacă nu
suferă cum suferea când eram şi eu mai tânără. Mă roagă să-l părăsesc câteva zile ca să poata suferi singur... A căpătat
şi manie religioasă. Citeşte mereu Biblia şi a învăţat pe de rost paragrafe din suferinţele lui Iov. Pasajele astea le
amestecă în vorbire. De data asta, însă, a întrecut măsura. M-a rugat să fug o săptămâna ca să se bucure de suferinţă.
Nebuniile astea le plănuieşte cu fratele meu, Ivan. Alt nebun. Ivan a dat anunţ la ziar că bărbatul meu se împuşcă dacă
nu vin ca să alarmeze familia şi să aibă el motiv să le cânte la balalaică. Nu cântă decât în situaţii tragice... Când e
nenorocit şi el, şi cei din jurul lui... Ce sa ma fac cu ei ? Au ramas aşa de când i-a lovit în cap o curea, la fabrică...

IOV: (cu reproş) Nu se putea să nu-mi strici tu bunătate de suferinţă... Începuse mai bine ca niciodată. Niciodată
acasă n-am suferit ca pe scenă. Ce minunat loc este scena pentru suferinţele unui om... Data viitoare o sa te rog să fugi
o lună de zile şi am să vin aici, pe scenă, să sufăr până plesnesc.

DOAMNA: Data viitoare te las şi bag divorţ ! Nu mă mai întorc ! Eu n-am chef să râdă lumea de mine.

IOV: Bine, bine... (AUTORULUI şi PRODUCĂTORULUI) Iertaţi-mă domnilor că poate v-am facut şi pe
dumneavoastră să suferiţi... Dar ce vreţi ? Eu am fost toată viaţa un romantic. Să ştiţi de la mine, dragostea e totul în
viaţă şi dragostea se hrăneşte numai din suferinţă. Soţia mea e o fiinţă blândă, iubitoare (DOAMNA îl tot trage de
mânecă), credincioasă, şi nu-şi dă seama că aceste calităţi, la o femeie, distrug dragostea. Un bărbat care vrea să
moara iubind, ca un omagiu iubirii, trebuie, dacă nu le are, să-şi inventeze măcar suferinţe în dragoste (o sărută)
Mitzi... Bună seara.

PRODUCĂTORUL: Dom’le, ia stai aşa ! Ai stat cu noi aici atâta vreme, ai suportat atâtea chinuri, ne-ai lăsat să ne
batem joc de tine şi acum nu spui decât « bună seara » şi pleci ?

AUTORUL: Mi-ai înfierbântat imaginaţia şi tocmai când aveam şi eu câteva idei, dumneata dispari ?

IOV: N-aţi auzit ? Bagă divorţ...

PRODUCĂTORUL: Totuşi, pentru că ţi-a plăcut pe scenă, merităm şi noi un final mai plin, o replică de efect
măcar...

IOV: O replică de efect ? Hmmm... Cu cea mai mare plăcere. (pauză, publicului) Singurul om fericit, de când e lumea
lume, a fost Iov. Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat ! (iese cu DOAMNA)

PRODUCĂTORUL: (după o pauză, către public) Gata. Haideţi să plecăm acasă.

(PRODUCĂTORUL şi AUTORUL ies. Intră REGIZORUL TEHNIC şi face semn să se tragă cortina)

SFÂRȘIT