BLiOTECfl MkUl

MfiHESC COHIIMPORftH
3ITURA „VREMEA“

VICTOR ION POPA

MUȘCATA DIN
FEREASTRĂ
 ■• <:î;
■ : '' • ?■.
^ ' . ■’--îh''.
•t

/.
r

■. i . (

'•

Í.
MUSCATA DII
9

fereastra
— Un fel Jé conteJie ín íréi atíe —

Je VICTOR ION POPA

Copyrigh 1930 by Victor ion poPA

I'oatc drepturile de traducere, reproducere, adap»

tare și reprezentare rezervate pentru toate țările.
ÄiiTOPin,
dC t. AMesTlN
 prefața editurii
NOTE DESPRE AUTOR
D-l Victor Jon Popa este, fără îndoială, o na
din cele mai reprezentative fifțnri ale genera­
ției de după răshoi, iar editura noastră con­
sideră publicarea „Mutșcalei din fereastră“ ca
o cinste și itn succes al Bibliotecii Teatru­
lui Românesc Contimporan.
Dragostea d-lui Victor Ion Popa pentru Ica-
fru, s'a înfiripai de mult. Delà primul spec­
tacol pe care l'a văzut în li)06 („Manevrele
de toamnă“ cu Alexandru și Nora Marinescu)
i'a încercat dprul să fie actor și autor dra­
matic.
Paralel cu Universitatea, urmează Conser­
vatorul din lași și scrie o dramă in 4 acte
„Vultuoarca“, lucrare de începui, influențată
de lecturi sau, cum spune d-sa mai aspru
„o copilărie“.
In timpul răsboiului, în tranșee, incepe o ■
dramă in versuri „Lucia“, lucrare pornită din
reflexul unor sentimente exasperate de răshoi.
Adevărata carieră dramatică inccf ecu „hlori
și fluturi“ comedie scrisă in 1919 la Cluj, unde
șe afla ca ofifer in răsboi. Piesa urmă să se

,=5
 reprezinte jucată de persoane din societatea
ocală. Piesa s'a Jucat iot de diletanfi, dar la
'Bârlad.
Cnemat și angajat de G. Costa Foru ca re­
dactor și desenator ta „Revista Copiitor și a
Tinerimei“, d. Victor Ion Popa se fixează ta
București unde termină o nouă lucrare dra­
matică „Ciuta“.
„Ciuta“ a fost primită la Teatrul Național
din București în Aprilie 1921, sub direcția d-lui
V. Eftimiu, in urma unui elogios raport al
d-lui l. Brătescu-Voinești, și jucată sub direc­
țiunea d-lui Al. Mavrodi, căruia îi revine me­
ritul de a o fi desmormănlat din cartoanele
Teatrului.
Interpretarea a fost a d-nelor: Ana Luca,
Angeta Luncescu, ?1, Guști, Olga Țăranu și a
d-lor: Soreanu, Sârhu și Dutulescu Tălvan.
Succesul lucrărei a făcut ca piesa să fie
dublată de d-nele: Cleo Pan, Getta Chernbach,
Sonia Cluceru precum și de d-nii Vraca și
Mărculescu. Direcția de scenă a fost a d-lui
V. Enescii. „Ciuta“ și-a continuat succesul
atât într'un lung turneu în provincie (inter­
pretarea în frutife cu d-l N. Soreanu, cuprin­
zând pe d-nele Aura Teodorian, Sonia Clu­
ceru, Maria Mohor, El. Moisiu și d-nii: So­
reanu, Mărculescu, Einteșteanu și Melișanu,
cât și la Teatrele Naționale din lași, Craiova,
Cernăuți și Cluj.
In 1921, Asociația Criticilor Drantatici a
decernat lucrărei premiul al doilea.
Intre timp d. Victor Ion Popa colaborează
fie cu caricaturi, fie cu articole sau cronici
plastice la Rampa, Dimineața, Isbânda, Țara
noastră. Ora, Curentul, ■ Hiena, Adevărul,

6
„Sburătorul“ d-lui Eugen Lovinesca ți „Re­
vista Vremii“ a d-lui őrig. Gafeucu.
După „Ciuta" scrie o dramă din răshoi
„Răspântia cea mare" ne jucată încă- ți cu
sorți să nu fie jucată nici odată, din pricina
anumitor idei din ea.
D. Ion Sân Giorgiu, căruia d-l profesor N.
lorga îi dăduse direcția Teatrului Popular, în
urma refuzului d-lui Victor Dumitrescu Bum-
bețti, riscă ți angajează pe autorul „Cintei"
cd director de scenă, unde timp de aproape o
stagiune, atrăgând luarea aminte a tuturor
iubitorilor de teatru prin priceperea ți sâr-
guința sa, reuțețte să imprime micei ți ne­
însemnatei scene o serioasă ți artistică ati­
tudine.
Plecând delà Teatrul Popular, este chemat
de d. Ion Dongorozi la Teatrul Național din
Craiova ți de d-l Dragoț Protopopescu la cel
din Cernăuți, unde pune in scenă timp de ța-
se luni.
La ! Ianuarie 1926, d. Victor Ion Popa ră­
mâne definitiv ca director de scenă la Teatrul
Național diu Cernăuți, iar la 21 Octombrie
1927 este numit, de d-l Ministru A. Lapedatue
director al acelui Teatru, pe care îl părăsețte
in August 1929 angajat fiind ca director d-
țcenă la Teatrul Maria Ventura, după ce re.
uțise să realizeze două stagiuni de reală artă,
Piesei de răsboi, îi urmează o dramă intr'un
act „Vinerea Patimilor“ apoi o comedie tot
intr’un act „Acord Familiar“
In 1926 scrie „Cătuța“ dramă în 4 acte o
lucrare al cărei prim scenariu datează încă din
1918. In 1927, la Viena, începe „Muțcata din

7
fereastră’' pe care o sfârșește în 1928 ta Cer­
năuți.
Lucrarea a fost prezentată sub Direcția d-lui
Corneiiu Moldoveana și primită de d. Liviu
Rebreanu care a dat-o ca piesă de deschidere
la Studioul Teatrului Național. Regia a avut-o
d. Paul Gușii iar interpretarea a fost a d-lor
Ion Sârbu, Gr. Mărculescu, I. Cernea, lonescu
Ulmeni, Romano și a d-nelor A. Guști, Toto
lonescu, și Irina Nădejde.
Piesa s'a Jucat în acelaș an la Teatrul Na­
țional din Cluj și într'un Turneu in țară făcut
de d-nii Sârba și Mărculescu, cu distribuția
de la Bucureșii.
In acest an. Teatrul Național din Chișinău
își deschide stagiunea cu lucrarea d-lui Victo-
ton Popa, iar actualmente își continuă seria
la Teatrul Național din Bucureșii.
In prezent, autorul „Mușcatei din Fereastră“’
a terminat o tragedie modernă in 14 tablouri
„Moartea prietena mea“ pe care o ține în car­
toane „să se mai dospească" adică s’o
revadă descătușat de orice influență.
„Moartea prietena mea“ își face stagiul im-
pus de autor, alături de surori mai tinere saii
„în creștere’“. Cum d. Victor ion Popa nu este
un om grăbit, cele zece lucrări nu vor fi date
in vileag curând.
Titlurile sunt următoarele:
„Crucea" dramă intr'un act, „Shakespeare
în infern““ comedie intr’un act, „Domnul de­
putat automobil'“ șarjă în 6 tablouri, „Răs-
bunarea suflerului" comedie din viața teatre-

9
l9r in 3 acte, „Moș Gheorghe iartă păcatul
Măriei“ pastorală in 3 acte, „Madain Capatu"
comedie in 3 acte, ,,Cine face minunea‘' dramă
modernă in 4 acte, ,,Cățelul sau așa ceva.... “
comedie in 3acte, „Dumnezeu“ și poate, cândva,
un „Caligula" văzut in altă lumină.
fără îndoială, acestea sunt lucrări cari au
doar materialul adunat și cum e omenesc să
treacă timp până i’u scrie un sfert din ele, e
probabil să fie atunci cucerit de alte idei și să
părăsească, așa cum a mai făcut dealtfel, un
bun număr din ele.
!și se mai poate pierde vreuna din ele cum
s’a întâmplat cu „Dragostea dintâi“ comedie
muzicală a cărei partitură o începuse răpo­
satul compozitor Ionel Brătianu.
Era in ea ani frumoși de tinerețe și de
zburdălnicie studențească. Autorul, neconsolat,
spune că azi e prea bătrân ca să mai poată
reda naiva frăgezime a anilor de-atunci.
„VREMEA“
MUSCATA DIN FEREASTRĂ

Călmăfuiului,
Copilăriei melc.
Și mai ales părinților mei
și nașului meu, care m’au
crescut în lumea lor bună
și curată.
 PERSOANELE

CONU GRIGORE, învățător

COANA SOFICA, soție
OLGUȚA )
GEORGICA ) “P*"
PĂRINTELE ILIE UDRIȘ
RADU COCIAȘ
IONICA
CONSTANTIN CÂRNUL, lăuta­
rul.
 Cam în vremurile noastre.
Intr'un sat.
In ceardacul unei case gospodă­
rești ca de învățător, mai mult sărac
decât înstărit, cura sunt mai toți învă­
țătorii noștri.

2
 ACTUL I

Seară proaspătă de rară. Lumina a-

prinsă în ceardac

SCENA I
CONU GRIGORE și părintele ILIE
' joacă tabinet

CONU GRIG. (Llitândiise în căr­

țile lui. mai mult din obicei decât de
neuoie, pentru că se vede limpede că nu
urmează să joace el. ci il așteaptă pe
părintele llie. fredonează, pe o melodic
cunoscută, versuri improvizaite).
Joacă popă, joacă, joacă
Că afară-i timp de toacă...
PARINT. ILIE (Lehămetit de car­
tea proastă care-i vine, după cc-i ți-

19
 mise hangul Ia cântec, fără cuvinte,
răspunde tot fredonând, ca și celălalt.
versuri improvizate).
Dar ce dracu vrei să joc,
Că n'am carte mai de loc...
CONU GRIG. (nare insă vreme de
așteptat. Norocul il face grăbit și de
de aceia dă pinteni, agresiv).
Joacă și tu ce-i juca
Om bătrân și tralala.
PARINT. ILIE (e insă prea descu­
rajat ca să mai găsească cadență și ti­
mă potrivită și de aceia pe semne, se
poticnește intre versuri).
Dar ce vrei ca să mai fac,
Că nu-mi vine nici o carte.
CONLÎ GRIG. Stai rnă, nu vezi că
n'ai nimerit-o ?
PARINT. ILIE. D-apoi crezi tu cà
la nimereala asta mi-era mie gândul ?
CONU GRIG. (o ia delà capăt în­
gânând)
Joacă popă joacă,joacă
Că afară-i timp de toacă.
»
20
 (Pauză fredonată)

Dar haide, bre omule, zvârle jos că

toate-s la mine. Uite colea și dame și
popi și ași. Ce dracu vrei să faci cu
pricăjitul cela de fante ? Dă-le încoa !
PARINT. ILIE. Stai, făptură bă­
trână a lui Dumnezeu. Fără grabă !
Poate am și eu eeva de luat.
CONU GRIG. Ii fi având, dar deo­
camdată iau eu. Adevăratu-i ? (ia căr­
țile).
PARINT. ILIE (oftând cu fale ina-
re). Adevăratu-i !
CONU GRIG. (imperatiu). Golo-
panii!
PARINT. ILIE. Și ăștia ii ei 7
CONU GRIG. Inchipuiește-ți că și
ăștia ! Adevăratu-i ?
PARINT. ILIE (cu rupere de inimă)
Adevăratu-i.
CONU GRIG. Sfinte Sisoie! Și
ce oftat'. Lasă, popă, că ai făcut azi
trei masluri.
PARINT. ILIE. Biblia zice; ,,Din
pământ te-ai născut și'n pământ te vei
intoarce" și încă una : ,,Dă Cezarului
ce-i a Cezarului".

21
 CONU GRIG. Adică ?...
PARINT. ILIE. Adică, cine are u-
rechi de auzit, să auză. (alt ton). Păi
bine, mă raoșnegărie, banul de pe mas-
lu la maslu trage și cel cuvenit popci tot
la popă se întoarce.
CONU GRIG. Și adică în ce fel
vine pilda ?
PARINT, ILIE. Află în clipa asta
mare că maslul n'am să ți-1 fac fără
de parale.
CONU GRIG. Noroc că mie are să
mi-1 facă urmașul tău !
(In vremea asfa cărțile adunate și
amestecate au (ost împărțite din nou).
Bine, omul lui Dumnezeu, când Ie dau
eu înțeleg să-mi trag partea, dar nici
când le dai tu nu-ți pui, acolo, un
popă ? Toți’s Ia mine !
PARINT. ILIE. Se vede că asta se
leagă de maslul de care vorbeam.
CONU GRIG. Eu cred altfel, dar
să zic cum zici tu : atunci damele astea
ce rost au ?
PARINT. ILIE. Bocjtoare, taică,
bocitoare! (preoțește). Venit-au la mor­
mânt întristatele femei...

22-
 CONU GRIG. Dacă ar fi întrista­
te n'ar aduce parale, ar lua !
Asta-i semn, popă, asta nu-i joc de
cărți- E simbol cum zice Georgică !
PARINT. ILIE. Și cam în ce fel se
arată simbolul ?
CONU GRIG. In felul că damele
la mine, popii la mine și fanții tăi bat
din buze.
PARINT. ILIE. Mă miram eu să
treacă zi lăsată delà Dumnezeu și să
n'o ei delà capăt. Cântă flașnetă hodo­
rogită-.. •
CONU GRIG. Dar ce ? Nu-i așa ?
Mă rog, în pachetul ăsta erau patru da­
me ? Erau ! Voiai să vie la tine ? Vo­
iai ! Dar uite-le, că damele au venit la
mine.
PARINT. ILIE. Și adică în ce fel
vine pilda ?
CONU GRIG. Pilda vine așa : da­
mele trag Ia mine !
PARINT. ILIE. Și pe astea le-ai fu­
rat, cum ai furat-o pe Sofica ?
CONU GRIG. întocmai !
PARINT. ILIE. Atunci dă banii în-
napoi ! (dă să ia banii de pe masăj.
CONU GRIG. Stai, popă, că nu-i

2
 ■e

așa! Nu mă face s‘o chem pe Sofica

să spuie singură.
PARINT. ILIE. Ce să spuie ?
CONU GRIG. Că a fugit cu mine
de bună voia ei, nu cu furătura !
PARINT ILIE. Și nu ți-e teamă
c-oi zice s‘o chemi ?
CONU GRIG. Sofico !
PARINT. ILIE. Lasă femeia în
pace la treburile ei ! Mă ! Mă! Mă!
Că hapsân esti !
CONU GRIG. Nu-i așa ! Trebue să
ne lămurească !
PARINT. ILIE. Ce să ne lămureas­
că ; de 25 de ani tot ne lămurim și nu
ne mai lămurim.
CONU GRIG. Păi cum să ne lămu­
rim, dacă-mi scoți ochii c am’ furat-o ?
Dece n‘ai furat-o tu, dacă socoți că
era marfă de furat ?
PARIN. ILIE. Păi tocmai asta-i,
moșnegărie ! Eu n'am socotit-o marfă
de furat, dar tu ai socotit-o marfă de
furat și...
CONU GRIG. Măi! Iar o luăm de
la capăt ?
PARINT. ILIE. Iar!

24
 CONLI GRIG. Eram vecini cu case­
le ?
PARINT. ILIE. Eram !
CONU GRIG. Ședea Sofica peste
drum de noi ?
PARINT. ILIE. Ședea.
CONU GRG. Am crescut laolaltă?
PARINT ILIE. Crescut!
CONU GRIG. Și cu Sofica ?
PARINT ILIE. Și.
CONU GRIG. Am plecat la .școală
amândoi ?
PARINT. ILIE. Sofica a rămas
acasă.
CONU GRIG. Am zis amândoi, nu
amântrei !
PARINT ILIE. Ai zis !
' CONU GRIG. Și ni s'au aprins căl-
căile după ea întro bună zi. Adevă-
ratu-i ?
PARINT. ILIE. Cu aprinsul, adevă-
ratu-i, dar cu ziua nu !
CONU GRIG. Adică ?
PARINT. ILIE. Ziua aceea n‘a fost
bună.
CONU GRIG. Apoi te cred ! Dar
pentru mine a fost ! Ce dai din cap ?
A fost !

25
 PARINT. ILIÉ. S'o întrab și pe
cumătră Sofica despre partea asta !
CONU GRIG. Ia nu schimba tu
vorba, că eu îs pornit pe răfuială mare !
Și cum zic : erai lulea și eram lulea !
PARINT. ILIE. Erai !
CONU GRIG. Și tu nu erai ?
PARINT. ILIE. Păi bine măi, mese-
seria mea e să îngrop morții nu să-i
desgrop.
CONU GRIG. Ba-i desgropi și tu
la șapte ani !
PARINT. ILIE. La șapte, dar nu la
douăzeci și cinci și nu în toată ziua, ca
tine.
Și la urma urmei ce poftești d-ta
delà mine ?
CONU GRIG. Să te fac knock-out
cum zice Georgică ! freluând firul)
Și va să zică qmândoi, prieteni buni și
îndrăgostiți de Sofica. O cer eu'delà
tată-său, nu mi-o dă ; o ceri tu delà
tată-său, nu ți-o dă !
PARINT. ILIE. Și atunci ai furat-o
și gata !
CONU GRIG. Nu-i gata, că acu
chiar o chem ! (strigă). Sofico !
PRINȚ. ILIE. Las-o omule, că i se

26
ard plăcintele! Și pe urmă rămâi tu
knock-out cum zice Georgică.
CONU. GRIG (furios). Ia ascultă,
Popă, să nu mă ei pe mine ușurel, c’q-
poi... Taie cărțile. Na ! (i dă cărți).
Râzi ! râzi! Uită-te la el, mutră să fie
rivalul meu ! Mai na ! Hai joacă !
Pune fantele jos ! Pune-1, că-i acolo !
Așa ! Eu pun dama aici ! Uite-o mă o
vezi ? Așa ! Nimic n'ai, mă, nimic... așa !
Și acum, uite, că iau cu popa... uite-1! II
vezi ? Popă e, ori ce e ?
PARINT. ILIE. Cu dama acu mai
merge. Simbol-nesimbol, nu știu ce șme-
chereală faci tu, dar văd că-ți iese.
Dar ce caută popa la tine ?
CONU. GRIG. Dar tu n ai venit
după mine ? Că după fuga mea cu So­
fica, nu te înfundaseși în creerii munți­
lor, unde a înțărcat dracu copiii ? Și
te-ai întors ! Cum a murit biata preotea­
să, protos, ai fost aici ! Și de douăzeci
de ani îmi scoți sufletul.
PARINT. ILIE. Apoi, frate Gri­
gore, asta-i gelozie ! Nu te mai da du­
pă deget! Tot simbol e, dar altfel de
simbol. Știi fu vorba cea de frupt :

27
cine pierde la cărți câștigă în altă parte
și cine câștigă la cărți...
CONU GRIG. (necăjit). Ei, acu­
ma, scrum s'alege !
PARINT. ILIE. Din mine ?
CONU GRIG. Nu, din plăcinte!
Sofico ! Hm ! Rival și acu ! Bine dom­
nule ! Vedem noi! Sofico ! Rival hai ?
PARINT. ILIE. Strig-o ! strig-o !
De ce strigi mai tare, de ce te arăți mai
gelos !
CONU GRIG. Eu gelos pe tine ?
PARINT. ILIE. Mori de gelozie !
CONU GRIG. (furios). Gelos eu ?
(pauză — alt ton). Fugi mă. că nu-s
gelos !
PARINT. ILIE. Apoi bine, de două­
zeci de ani te zbați să-mi arăți că n‘ai
furat femeia și că a venit de bună
voie ! Dar să te întreb și eu, dece te
frămânți atâta, 'dacă n'ai la inima ta
nici o căință ? Hai !
CONU’GRIG. Căință eu? (jalnic).
Soficooooo !
PARINT. ILIE. Căință tu ! Pentru
că-ți spune sufletul că de n’o furai, deh!
Mai eram și eu pe acolo! Dar, față
bisericească, nu puteam să fur femeia.

28
pe când tu, cioflingarule, căciula pe Băț
și ce-am avut și ce-am pierdut...
CONU GRIG. (și mai jalnic). So-
ficooooo !
PARINT. ILIE. Mă, nu taci ? Apoi
să nu mă faci să-mi treacă și mie che­
ful de plăcinte că pe urmă o chem eu.
CONU GRIG. Mai omorît! Sofi-
co !
PARINT. ILIE. Mă, taci ?
CONU GRIG. (nit i se mai aude
glasul dar dă din cap negând și strigă
mimând doar cuvântul). Sofico-
PARINT. ILIE (tună). Cumătră
Sofico ! Ia rogu-mă ție, poftim încoace
un piculeț.
CONU GRIG. (speriait). Las-o în
pace că se ard plăcintele ?
PARINT. ILIE. Aha ! Ti-e frică !
CONU GRIG. Plăcintele !
PARINT. ILIE. Biiine! Mă rog!
Dacă ți-e frică, s‘a lămurit !
CONU GRIG. Așa? (răgușit) So-
ficoo ! N'aude ! Strig-o tu !
PARINT. ILIE. Iaca nu vreau. Stri­
g-o tu !
CONU GRIG. Ahaaa ! Va să zică
ție ți-e frică, nu mie. (și deodată strigă
amândoi, disperați). Soficooo !

29

•<
 SCENA fi

Aceiași COANA SOFICA

COANA SOEfCA. Ce-i moșnegilor?

Vi-i foame? (cei doi se poftesc unul
pe altul să înceapă, dar fiecăruia t-ar
plăcea să înceapă celălalt). Ei ce-i ?
Ați amuțit ?
CONU GRIG. (preotului). Hai
spune tu !
CONU GRIG. Eu nu spun!
PARINT. ILIE. Și dece mă rog ?
CONU GRIG. Iaca așa!
PARINT. ILIE. Măi. spui ?
CONU GRIG. Nu ! Spune tu !
PARINT. ILIE. Ba tu să spui !
CONU GRIG. Nu.
COANA SOFICA. Ei începeți o-
dată, ori nu începeți ?
PARINT. ILIE. Hai începe tu.
CONU GRIG. Ba tu să începi!
PARINT. ILIE. Eu nu încep.
CONU GRIG. Așa ?
PARINT. ILIE. Așa!
CONU GRIG. Și dece mă rog ?
PA4UNT. ILIE. Iaca așa !
COANA SOFICA. Oameni buni, nu

30
mă țineți degeaba, că mi se ard plă-
cintele 1
CONU GRIG. (furios). N'auzi
domnule că se ard plăcintele !
PARINT. ILIE. Ei și ce-mi pasă
mie ?
CONU GRIG. Și vrei s'o sărbăto­
rim pe fină-ta cu plăcinte arse ?
PARINT. ILIE (indignat). Pe mine,
te rog. să nu mă iei pe coarda senti­
mentală. auzi ?
CONU GRIG. Mda 1 Sentimenta­
lă ! Uite-te cine vorbește de coarda
sentimentală !
PARINT. ILIE. Adică ce ? Nici Ia
Olguța n'am voie să țiu ? Păi am ți-
nut-o în brațe, când era un gogoloș de
carne și eu am crescut-o. n'ai crescut-o
tu. măcar că-i ești tată, nu i-ai mai fi
fost 1
CONU GRIG. Bine că recunoști
măcar că i-s tată !
PARINT. ILIE. Tare ași vrea eu
să nu recunosc, dar ce să mai fac eu
azi când împlinește optsprezece ani bă­
tuți 7
COANA SOFICA (rugătoare).
Plăcintele!

31
 CONU GRIG. (imperativ). Plă­
cintele !
PARINT. ILIE. (ca dispreț). Plăcin­
tele !
COANA SOFICA (se scuză). Plă­
cintele !
PARINT. ILIE (resemnat și scârbit,
...pronunță). Plăcintele...
COANA SOFICA. Apoi eu mă duc
fiindcă nu înțeleg nimic... (dă să ple­
ce).
CONU GRIG. Se duce !
PARINT. ILIE. Se duce!
CONU GRIG. Va să zică o lași să
se ducă!
PARINT. ILIE. Ba tu o lași să se
ducă, pentrucă ți-i frică !
CONU GRIG. Frică i-i cui spune !
(și deodată ^amândoi). Soficoo !
COANA SOFICA (întoarsă din
drum). V'ati hotărît ?
PARINT. ILIE. Da!
CONU GRIG. Da!
COANA SOFICA. Ei!
CONU GRIG. Ne-am certat!
PARINT. ILIE. Da, amarnic ne-am
certat!
COANA SOFICA. Asta am cam

32
înțeles-o eu, dar vorba-i din ce pricină?
__ __ (arătându'Se u-

CONU GRIG. pricina dumnealui.

COANA SOFICA. Acu m‘am lă­
murit, așa că pot să plec.
CONU GRIG. Stăi, Sofico, nu te
duce, că spun eu (către preot). Ce crezi
că nu spun ? Spun! Uite nevastă.
Răspunde tu. Am eu dreptul să fiu,
cum să zic ?... să fiu...
PARINT. ILIE. Gelos...
COANA SOFICA. Gelos?
CÖNU GRIG. Ei de... am eu drep­
tul să fiu așa ?
COANA SOFICA. Nici vorbă !
PARINT. ILIE (lui conu Grigore).
Vezi ?
Apoi să nu mă faci,
CONU GRIG. Stai, că n‘a înțeles!
Adică dece să am dreptul ?
COANA SOFICA, Tot omul are
dreptul să fie gelos !
CONU GRIG. (părintelui). Vezi?
PARINT. ILIE. Stai, că n'a înțeles!
CONU GRIG. Lasă-mă pe mine să
întreb eu acu.

2 33
 Uite ce-i Sofico. Vreau să zic : Pot
eu să fiu...? {și ezită).
PARINT. ILIE. Gelos...
CONU GRIG Las-o în pace că a
înțeles ea. Ei ?.. Pot să fiu ?
i COANA SOFICA. De unde să știu
eu ? Unii pot, alții nu...
CONU GRIG. Nu, bre omule, am
eu de ce să fiu gelos ?
COANA SOFICA. Dar ce ? Ești
gelos ?
CONU GRIG. Nu-i vorba de asta !
Mi-ai dat tu vreodată prilej să fiu ge­
los ?
COANA SOFICA. Știu eu ? Tu ce
crezi ?
CONU GRIG. Nu-i vorba de mine,
e vorba ce crezi tu. Ei răspunde ! La ce
te gândești acu ?
COANA SOFICA. La plăcinte !
PARINT. ILIE (râde in hohote)
Nu vezi, tinichea bătrână, că-și bate
joc de tine ?
CONU GRIG. Ce să-și bată joc,
domnule, păi dumneaei a înțeles că
f aici e ceartă mare și trebue curmată
întrun fel. Să întreb atunci deadrep-

34
tul. Am eu dece să fiu gelos pe rabla
asta de popă ?
COANA SOFICA. Da ce, părinte?
Aveți amândoi vre-o ibovnică în sat ?
CONU GRIG. Nu, bre omule, din
pricina ta ! Să întreb mai de-adreptul :
ții la el ? •
COANA SOFICA. Țiu și țiu mult.
PARINT. ILIE (lui conu Grigorie).
Așa !
CONU GRIG. Dar la mine ții ?
COANA SOFICA. Țiu și țiu mult.
CONU GRIG. (părintelui). Așa!...
Dar la care ții mai mult! Care dra­
goste e mai mare ?
COANA SOFICA. Asta-i ca în­
trebarea ceia : ce-i mai greu: un chilo-
gram de puf ori un chilogram de fier-
CONU GRIG. Mă rog, dacă ar fi
să alegi acu între noi, pe cine l-ai a-
lege ?
COANA SOFICA. Trebue să spun
drept ?
PARINT. ILIE. Trebue !
COANA SOFICA. Și nu-i păcat ?
PARINT. ILE. Nu-i.
COANA SOFICA. Și dacă o fi
păcat ?

35 •
 PARINT. ILIÉ. Te desleg de păcat
numai decât, mielușica domnului.
COANA SOFICA. Apoi atunci a-
leg pe părintele !
PARINT. ILIE. Vezi cucoane ?
CONU GRIG. Și nu mă alegi pe
mine ?
COANA SOFICA. Păi nu te-am
ales odată ? Și pe urmă dacă mă des-
leagă de păcate...
CONU GRIG. Nu râde popă, că o
limpezesc numai decât! Dar ia mai
spune ceva. înainte să te iau eu, la cine
țineai mai mult ?
COANA SOFICA. Știi foarte bine.
La contabilul delà federală.
CONU GRIG. Nu frate, răspunde
la ce te întreb eu. Dintre noi doi tre-
bue să-ți fi plăcut unul mai mult. Eu
aveam mustață,el barbă, în sfârșit era
o deosebire. Ție cum îți plăcea mai mult
să fie un bărbat ?
COANA SOFICA. Ras de tot.
CONU GRIG. Nici asta ! Dar eu
eram învățător și ăsta popă. Ce ai fi
vrut tu să-ți fie bărbatul ?
COANA SOFICA. A ! Locotenent
de Roșiori! (râde odată cu preotul).

36
 CONU GRIG. Imi pare rău, Sofico,
dar eu întreb în serios și țic-ți arde
de glumă.
COANA SOFICA. Păi bine, baba-
lâcule, acum de asta-ți cășunează ție ?
Bateți-vă pe dragostea copiilor, nu pe
dragostea femeilor. Că aveți și mutră
amândoi să vă certați pe o biată babă
ca mine.
PARINT. ILIE. Drept'
CONU GRIG. Ce-i drept.
PARINT. ILIE. Că-i babă !
CONU GRIG. Ia te rog să nu-mi
insulți nevasta că te zvârl pe poartă în
drum !
PARNT. ILIE. Ar fi și asta ceva,
dacă svârlitul meu ar întineri-o.
COANA SOFICA. Da .' Zău ! Și
atunci am vedea noi dacă nu s'ar în­
toarce lucrurile...
PARINT. ILIE. Bravo cumătră! Mai
pune-1 cu botul pe labe !
COANA SOFICA. Nu-i nevoie
că-1 pun copiii destul.
CONU GRIG. Copiii ? Apoi bine,
cucoană, cu dumneata nu-s neam de­
cât a.șa, dar cu ei îs neam de-al binelea,
așa că acolo nu mai încape trădare ca

37
4a d-ta. Că d-ta mi-ai cam scăldat-o
de dragul popéi...
COANA SOFICA. Ai băgat de
seamă ?
CONU GRIG. (popii). Dar las'că
mi-o plătește el cu vârf și îndesat la
tabinet, (către preot). Tae cărțile !

SCENA III
Aceiași OLGUȚA
OLGUȚ.A. Hai, mamă, că s'au
rumenit plăcintele.
COANA SOFICA. Mai au vreme
destulă, nu-i nici o grabă.
CONU GRIG. (indignat). Apoi bi­
ne, dar adineauri spuneai...
COANA SOFICA. Vream să scap
mai repede de gura ta.
CONU GRIG. (mânios). Bine
doamnă ! M'am lămurit! Te poți
duce !
COANA SOFICA. Sărut mâna !
(părintele râde, Sofica și Olguța pleacă)
CONU GRIG. Iar râzi? (furios).
Să nu-mi faci pe biruitorul că chem
fata și băiatul și te fac praf. Să-ți iasă
din minte că ești aici la tine acasă !
Iar râzi ? Olguțooo ! — ia stai !

38
 SCENA IV
CONU GlilGORIE. PĂRINTELE
ILIE, OLGUȚA
CONU GRIG. (cu nobil accent pă­
rintesc). Olguțo, tu astăzi împlinești
optsprezece ani ! Ești prin urmare o
femee formată pentru viață. (se încur"
că). Așa.... că... ăăă...
PARINT. ILIE. Aăăă...
CONU GRIG. Așa că, Olguțo, am
să-ți pun o întrebare ! Nu te mai uita
la ghiujul ăsta, că n’are pic de seriozi-
. täte în el. Eu vreau să știu : pe cine
iubești mai mult ? Pe él sau pe mine.
OLGUȚA. Tot una pe amândoi, așa
mi-ai spus mata.
CONU GRIG. Bine, eu ți-am spus,
din politețe față de el. Dar cum e într'a-
devăr ? (preotului). Te poftesc să nu-i
face semne ! Spune Olguțo !
OLGUȚA (grăbită zâmbind). Pe
rgata, firește !
CONU GRIG. Bine, dar dacă ar fi
să-ți alegi un tată între mine și el pe
cine l-ai alege ?
OLGUȚA. Ce să mai aleg că a ales
mama.

?<»
 CONU GRIG. (indignat). Pe cine-a
ales ?
OLGUȚA. Pe mata, pe cine altul ?
conu’GRIG. A! Da firește! Dar
las-o pe maică-ta că-i trădătoare. Acu
a trecut de partea popéi. Ce râzi ? Ce
dracu, treceți și voi de partea lui ? Mă
rog, cum ai vrea să fie tatăl tău ideal ?
OLGUȚA. Orice tată este ideal prin
definiție, cum zice Georgică.

SCENA V
Aceiași, GEORGICĂ
GEORGIGA. Complectează te rog,
femee ; orice tată este ideal prin defi­
niție, afară de tatăl ceresc.
PARINT. ILIE. Și el de ce nu e
ideal ?
GEORGIGA. Fiindcă el ar trebui să
ne facă după chipul și asemănarea sa și
nu ne face. E drept că pe mine m‘a
făcut după chipul și asemănarea tatei,
dar dacă te uiți bine la tata, vezi că nu
seamănă decât foarte puțin cu Dum­
nezeu. Du-te femee la plăcinte și Iasă
bărbații să discute chestiuni mai a-
dânci și mai aprinse decât rola bucătă­
riei.

49
 OLGUȚA. Georgică nu abuza de
gentileța unei surori mai mare decât
tine și...
GEORGICA. Olguțo nu abuza de
cavalerismul unui sportsman mai tare
decât tine și-., să ne întoarcem la oile
noastre cum zice franțuzul ; tu întoar-
ce-te la mama că te-a chemat ,și eu
rămân cu tata că m‘a chemat.
CONU GRIG. Respectă-ți părinții
domnule !
GEORGICA. Nu pot. Cum să-i res­
pect dacă au avut o idee așa de proas­
tă. să facă un sportsman ca mine.
OLGUȚA. Bravo !
GEORGICA. ... după ce făcuseră
o gâscă romantică ca tine !
CONU GRIG. Ce romantică dom­
nule ? Olguța de acum e emancipată.
GEORGICA. Cum emancipată ?
CONU GRIG. Azi împlinește opt­
sprezece ani și după lege e emancipată !
GEORGICA. Ce emancipare ?...
Mata n'o vezi ? In veacul al XX-lea
numai două persoane mai păstrează a-
semenea codițe romantice : Olguța și
părintele. Deosebire e că Olguța e o
fată mică dar cu coada mare și părin-

41
țele un om mare cu coada mică. A pro~
pos părinte : o idee ! Vă propun la a-
mândoi să vă tundeți „â la garçonne !"
CONU GRiG. Măi domnule, nimica
nu respecți pe lume !
GEORGICA. Așa-s eu. Nu pot să
respect nici pe Dumnezeu, dacă nu l-oi
trage puțin de barbă.
OLGUȚA. Georgică !
GEORGICA. Te rog să taci !
Ia spune, tată, de ce m‘ai chemat ?
CONU GRIG. Eu ?
GEORGICA. Da, mi-a spus ma­
ma.
CONU GRIG. Nu te-am chemat
eu ! L‘am chemat eu ? N'auzi, mă popă ?
Răspunde ! l-am chemat eu ?
PARINT. ILIE. îhî !ca să spuie de
partea cui este.
CONU GRIG. Ce să spuie ? Nu-1
auzi că-i de partea mea ?
GEORGICA. In ce privință ?
PARINT. ILIE. La cine ții tu mai
mult ? La mine ori la rabla asta ? Oi­
guța ține la dânsul.
GEORGICA. Nu-i adevărat ! Ai
curajul opiniei, femee ! N’am discutat
noi chestiunea asta ? Ai spus că ți-ar

42
plăcea să ai un tată care să-i cuprin­
dă pe amândoi. Dar eu nu admit păre­
rea Olguței. Asta-i romantism curat !
Nu se poate să ai tată doi oameni.
Trebue să ai numai unul !
CONU GRIG. Pe mine !
PARINT. ILIE. Ba pe mine !
GEORGICA. Nu-i așa !
CONU GRIG. Atunci tai în două
și ne împaci pe amândoi.
OLGUȚA. ... Și tot acolo vine.
GEORGICA. Zău ? N-ai nici o a-
plicație la matematică ! Absolventă la
liceu ești tu ? Mai mare rușinea !
OLGUȚA. Unu și cu unu, împărțit,
la doi cât fac ?
GEORGICA. Stai, că nu-i așa !
Tata nu-i unu, e jumătate !
CONU GRIG. Jumătate ?!
GEORGICA. Da jumătatea mamei !
Ce să-ți fac, dacă ai nevastă.
CONU GRIG. Și popa cât îi ?
GEORGICA. Eh ! Părintele e un »
om și jumătate ! Deci ; jumătate plus
unu și jumătate fac doi. împărțit la 2.
fac unul. Numai bine- Dar delà mata e
un sfert și delà părintele trei sferturi !
PARINT. ILIE. Bravo Georgică !

43
 CONU GRIG. (obidit). Bravo
Georgică ! Halal copil ce mai am și
eu !
GEORGICA. Mai întâi că asta nu
se știe !
CONU GRIG. Ce nu se știe, mă ?
GEORGICA. Că-s copilul matale.
Este unul Strindberg care...
CONU GRIG. Ce bâigui tu, dom­
nule ? Atunci cine țî-e tată ?
PARINT. ILIE (jucând). Popa !
CONU GRIG. (indignat de aluzie).
Cum ? Ce ? A ! Vrei să Iaci simbol ?
Apoi tot simbol este, dar mai altfel de­
cât crezi tu. Că la tabinet, frate, poți
să pui popa jos și poate să vie după
dânsul și dama deTa mine, că tot degea­
ba-! dacă am dat eu cărțile. Și așa uite
că iau tot, și popă și damă și fante și
as... și banii de pe masă.

SCENA VI
Aceiași. CONSTANTIN CARNU.
lăutarul, vine cântând
,,Mulți ani trăiască“
CONU GRIG. Așa Constantin !
Bravo ! Credeam că ai uitat.

44
 CONSTANTIN. Ce să vă uit, Coa­
ne Grigorie, că mi-a trimis vorbă și
părintele. La mulți ani, duduie Olguță
și toate cele bune !
OLGUȚA. Mulțumesc Constantine.
Ia de aici un păhărel de vin.
CONSTANTIN. Să trăiți! Sfinția
Ta să-ți trăiască fina și să-i cântăm la
nuntă ! Să vă trăiască ! Ura !
GEORGICA. Ura!
CONU GRIG. Mulțumesc Cons­
tantine. Să trăești și tu, fciocnesc pa­
harele). Dar Ionică n‘a fost pe la tine ?
Că pe el îl trimisesem să te aducă.
CONSTATIN. A fost, cum să nu
fie î Ce nu face dom-Ionică pentru du­
duia Olguța ?
PARINT. ILIE (tușește). Hm, hm !
Uite mă, că ți-a venit și ție un fante,
CONU GRIG. A venit, cum să nu
vie, șifi bun că ia ! Dar Ionică nu vi­
ne ?
CONSTĂNTIN. Vine îndată. Am
auzit că s'ar fi dus la Frantz neamțul.
Cică ar fi trecut într'acolo conașul Ră­
ducu.
GEORGICA. Care Răducu ?
OLGUȚA (ascute urechea).

45
 Răducu ? Ră-
PARINT. ILIE ( ducu al lui Co-
CONU GRIG. ( ciaș ?
CONSTANTIN. Da, băiatul lui co­
nu Zamfir.
TOȚI. Când ? Cism ?
GEORGICĂ (sare in sus de bucu­
rie). Vine nenea Radu ! Vine nenea
Radu ! Ura !
PARINT. ILIE. Pune cartea jos.
CONU GRIG. Ce ? A da ! Cartea !
Uite asul !

SCENA VII
Aceiași.- COANA SOFICA
COANA SOFICA. Ce-i gălăgia
asta ?
OLGUȚA. Cică ar fi venit Rădu-
cu — asa spune Constantin.
COANA SOFICA. Unde-i ?
CONU GRIG. Ce-ai acolo, o Da­
mă ?
PARINT. ILIE.Nu, damă ai tu !
CONSTANTIN. Sărutăm mâinile,
Coană Sofico ! Aud că-i la Franț. Ar fi
trecut acușica cu biclicleta și s‘a dus
dom Ionică după dânsul.

4<>
 GEORGICĂ. Cu bicicleta ? Mă
plimb cu bicicleta! Mă plimb cu bi­
cicleta.
CONU GRIG. Ce țipi așa ca un
dezmetic, dom'le ?
GEORGICĂ. Păi eu am numai două
pasiuni în viață : boxul și pe nenea
Radu ! Box fac în fiecare zi, dar pe
nenea Radu nu l'am văzut de când am
plecat în vacanță ! Ura, ura, ura !!!!
(cum Constantin a început un cântec,
îl întrerupe). Las-o pe asta de post.
Constantine și cântă una de frupt.
COANA SOFICA (lângă conu Gri­
gorie). Tu ai auzit?
CONU GRIG. Ce?
COANA SOFICA. A venit Rădu­
cu în sat și n'a dat pe la noi ?
CONU GRIG. Vine el acușica, n'ai
grijă! (fredonând pe melodia ce-i
cântă Constantin). Uite-1 ! Uite-1 !
COANA SOFICA. Cine Radu ?
PARINT. ILIE. Uite-1 Uite-1!
CONU GRIG. Radu?!
PARINT. ILIE. Nu ! popa ! și ici
c un as și o damă... Și vine popa și ia !
,(Coana Sofica a ieșit după ce i-a făcut
un semn lui Constantin. Lăutarul răs­
punde cu un semn din cap că a înțeles).

47
 SCENA VIII
CONSTANTIN. PARINT. ILIE,
GEORGICA. CONU GRIGORIE
(care se scoală delà joc)
PARINT. ILIE. Ce ? Nu mai joci ?
CONU GRIG. Ba da, să-mi ție
Georgică locul, că am ceva treabă în
casă. Georgică joacă în locul meu și să
bagi bine de seamă că popa face șme-
cherlâcuri.
GEORGICA. Loviturile sub centu­
ră nu-s permise- (șade). Pe ring! Hai
părinte, dă la sorți mănușile, fă pre­
zentările și bate gongul ! Gata ?
PARINT. ILIE. Gata ! Să te văd eu
acu ce-ai învățat tu anul ăsta la școală !
CONU GRIG. (aproape de urechea
lui Constantin, continuă, în șoaptă,
o [rază începută). Eu o scriu a-
cum și ți-o dau ca s-o duci mâine.
(ese).
GEORGICA (fredonează pe muzica
I lăutarului). Vine nenea Radu, nenea
Răducu ! Vine cu bicicleta... și-am să
mă plimb cu bicicleta, (uorbind) am
pierdut, poftim gologanii! (iar cântă)
și am să pedalez...
 Sport,., sport... am să pedalez, fuor-
bind). Dă-o dracului de femee ! de-a-
ceea nu pot eu să le jufăr ! Cum îți
este femeia înainte, cum pierzi ! (cân­
tă). Vine nenea Radu și-am să mă
plimb cu bicicleta !
PARINT. ILIE. Mă, mă, mă, că
vesel mai ești !
GEORGICA (vorbind). Vesel că
(trece in cântec) vine nenea Radu...
Radu... bicicleta...
PARINT. ILIE. Pare-mi-se că ție
ți-i mai mult de bicicletă decât de
Râdu.
GEORGICA. A ! nu părinte! Acu
vorbesc serios ! Dacă ar fi toți peda­
gogii Ia internat ca nenea Radu...
PARINT. ILIE. V'ați face toți de
cap...
GEORGICA. Nu, că el discută fru­
mos cu noi... A fost elev foarte bun.
Fotografia lui e trecută și pe tabloul
de onoare. Și pe urmă nu-i rău ca pe-
dagogii ceilalți, Se cunoaște că are
în el un pic de sânge boeresc. (cân-
tă). Vine nenea Radu... bicicleta...
(vorbește). Păcat că-i sărac..

49
 PARINT. ILIE. Ei. ce vrei ? Conu
Zamfir a cam fost mână spartă.
GEORGICA. Dar nici bogat nu era.
PARINT. ILIE. Nu, dar cât a ți­
nut cu arendă moșia asta, tot putea să
strângă ceva.
GEORGICA. Tata spunea că n‘a
tinut-o mult.
PARINT. ILIE. Ba da, vreo două
zeci de ani și mai bine, Răducu a fost
născut aici, a învățat școala primară,
la Grigorie, cu Ionică într'o clasă.
GEORGICA (un sunet obraznic din
buze). Nu face doi bani !
♦
PARINT. ILIE. Tată-tău, Ionică,
ori școala ?
GEORGICA (râs). Nu. ,prostul
ăsta de fante! Poftim gologanii ! Va
să zică de aturtci îs ei prieteni...
PARINT. ILIE. Cine ?
GEORGICA. Nenea Radu cu o-
drasla crâșmarului !
PARINT. ILIE. Da, dar nu-i mai
zice așa, că nu-i frumos. Ionică este om
sârguitor... priceput.
GEORGICA. Dă-1 dracului, că-i un
mototol. Nu mă dumiresc eu ce-a găsit
tata la el de vrea să-l însoare cu Olgu­
ța. Da ce ? Soră-mea e de nasull lui?
.50
 PARINT. ILIÉ. E un băiat foarte
cuminte. învățător bun...
GEORGICA. Cum ? Și mata l-ai
lăsa pe tata să facă prostia asta ? Dar
mai de grabă dau dreptate mamii că
vrea s-o mărite cu contabilul delà fe­
derală. Acela, cel puțin, are parale.
PARINT. ILIE. Asta-i altă ceva.
GEORGICA. Bătrânii ăștia sunt niș­
te romantici Ei trăesc tot ca pe vremea
diligenței ! Vor să-și mărite fata aici,
parcă n‘ar fi tren și aeroplan și radio
ca să scurteze distanțele. Acum, mama
e femee, treaba ei... Eu cu femeile nu
discut și nici nu mă interesează. Dar
tata mă face de râs. Spune și mata da­
că nu-i adevărat ?
PARINT. ILIE. Ei, mă Georgică,
nu-I judeca așa de ușor pe Grigorie. Ta-
tă-tău e o inimă de aur. Eu, când stau
și mă gândesc la prieteșugul dintre noi
pe care nu l-a stricat nimic — și tu nu
știi câte ape au trecut între noi...
GEORGICA. Ei, pe dracu ! Nu mai
face din mama atâtea ape ! Ți-a su­
flat-o pe mama și ai înghițit. Și d-ta ești
un romantic ! Auleu ! Ce mai directă Ia
carotidă i-aș fi tras ! Ia gologanii, că

51
 ai câștigat. Cât te-ai certat cu tata ai
pierdut. Acu de când te-ai făcut sen­
timental văd că-mi sufli toți gologanii.
Asta trebue să-ți fie învățătură : fii
romantic și sentimental cu tata, și n‘o
mai face pe certărețul, că știu eu cum
vi-i cearta. Urlați de se zgudue pereții,
dar să ferească Dumnezeu să se-atin-
gă cineva de unul din dvs. Ii safe ce­
lălalt în cap. Dar acu, știi ce ? Eu îți
propui să facem alianță amândoi și s'o
scăpăm pe Olguța. Femee, femee, dar
nu vreau să încapă pe cine știe ce mâini,
mai ales că-i săracă. Și pe urmă, drept
să-ți spun, de-o mărită tata cu băiatul
cârciumarului, fac una, de urlă toată
Moldova !
PARINT. ILIE. Nu mai spune !
Și ce anume ?
GEORGICA. In ziua nunții îl fe-
licit cu o directă la carotidă de nu se
mai scoală unsprezece secunde delà
pământ. Și-i dau și una de 53 de kgr,
sub centură. N'au decât să mă descali-
fice.
PARINT. ILIE. Ai pierdut iar.
GEORGICA, Na, că nu mai am
nici un ban.

52
 PARINT. ILIE. Asta-i semn că pla­
nul tău nu-i bun ! Pedeapsă delà Dum­
nezeu fiule !
GEORGICA (râzând). Nu, că nu-s
paralele mele, îs ale tatei. Asta-i semn
că planul iui nu-i bun ! Tralala ! Ce
bine-mi pare că i-am pierdut toți banii !
Are să turbeze de necaz.
PARINT. ILIE. Și-ai să înghiți un
frecuș, să-1 pomenești !
GEORGICA, Nu. Mata ai să-1 în­
ghiți. Are să spue c-ai făcut șmecher-
lâcuri...

SCENA IX
Aceiași. CONU GRIGORIE
CONU GRIG. (intră și pune in bu­
zunarul iui Constantin — pe ascuns
— o scrisoare). Ei, ce-ai făcut ?
GEORGICA (pufnind). Bate gon­
gul că m‘a îngrămădit în funii...
CONU GRIG. Ce-i asta, popă ?
Păi nu ți-i rușine să-i ei banii cu șme-
cherlâcuri ? Frumos îți șade, om bă­
trân, să te bucuri de-o minte de copil ?
PARINT. ILIE. Păi dacă-i minte

53
de copil cine te-a pus să-l lași să joa­
ce în locul tău ?
CONU GRIG. Dă banii înapoi.
PARINT. ILIE. Nu-i dau !
CONU GRIG. Dă-i încoace !
PARINT. ILIE. Nu ! Să stai aici
și să joci dacă n‘ai încredere, nu să
umbli cranga după plăcinte, la bucătă­
rie.
CONU GRIG. Va să zică, nu-i dai
înapoi ?
PARINT. ILIE. Nu-i dau.
CONU GRIG. Bine ! Atunci nu mai
joc.
PARINT. ILIE. Te cred ! Nu-ți dă
mâna, că s'a întors cartea !
CONU GRIG. Nu știam că așa se
zice Ia șmecherie.
PARINT. ILIE. Șmecherie?
CONU GRIG. Șmecherie!
PARINT. ILIE. Bine ! Atunci pof­
tim banii înapoi. Na tot !
CONU GRIG. Nu-mi trebue — ți-
ne-ți banii !
PARINT. ILIE. Na, dacă zici că-i
șmecherie, ia-ți banii și joacă înainte !
CONU GRIG. Da ce ? Mie-mi tre-
buesc banii tăi ?

54
 PARINT. ILIÉ. Aha ! Va să zică
recunoști că-s banii mei !
CONU GRIG. Nu recunosc nimic !
PARINT. ILIE. Bine. Atunci nu mai
joc nici eu.
CONU GRIG. Treaba ta. la-ți banii
de-aici
PARINT. ILIE. Nu-i iau.
CONU GRIG. Ii zvârl.
PARINT. ILIE, Zvârle-i.
GEORGICĂ. Zvârle-i la mine
CONU GRIG. li dau.
PARINT. ILIE. Dă-i. (Georgică i-a
și luat).
GEORGICĂ. Match nul! Hai acu
la repriza doua !
CONU GRIG. Acu hai, vino încoa­
ce și joacă, harpagonule ! Na, dă tu
cărțile.
PARINT. ILIE. Ia mai zi Constanti-
r>p I

CONSTANTIN. De post ori de

frupt ?
PARINT. ILIE. De frupt (lăutarul
cântă).
GEORGICĂ. Schimb-o ! Zi una de
post.
CONU GRIG. De ce ?

55
 GEORGICA. Vine Ionică, mototo­
lul, cu o varză fără carne,
CONU GRIG- (cu mustrare). Geor-
gică !

SCENA X
IONICA, mai târziu OLGUȚA. CON­
STANTIN dispare pe furiș în casă, ca
și când ar vreai să profite de lipsa
Olguței.
IONICA. Bună seara.
GEORGICA. Olguțo ! Olguțo !,
IONICA. Să vă trăiască domnișoa­
ra ! Sărut mâna părinte, să-ți trăiască
fina.
CONU GRIG. {
PARINT. ILIeÇ^^“’ mulțumesc. Sa
( trăești și d-ta.
GEORGICA. Să ne trăiască.
OLGUȚA, Cine mă strigă ?
GEORGICA, A venit...
OLGUȚA. Cine? Răducu? A!
Credeam...
IONICA. Bună seara domnișoară
Olguța, sincerile mele felicitări. Olgu­
ța dă din cap). îmi dați voe să vă ofer
un mic cadou... Știu că vă place... O

56
mușcată... nu-i așa de frumoasă ca cea­
laltă din fereastră...
OLGUȚA. Ba da ! Mulțumesc. Acu,
mușcata din fereastramamei are soră....
IONICA. îmi pare bine. îmi dați
voe s‘o duc eu ?
OLGUȚA. Nu, vreau s'o las aici pe
masă...
IONICA. Cum vreți dv.
CONU GRIG. (nu-și mai poate lua
ochii delà floare). Frumoasă floare !
PARINT. ILIE. pe gânduri, cu
ochii la floare). Da, frumoasă !
OLGUȚA, Foarte frumoasă. Dar
spunea Constantin că a venit Răducu. F,
adevărat ?
GEORGICA. Auleu, aașa-i ! Un-
de-i ?
IONICA (răspunde Olguței). Da !
Are să vie. El e în treacăt. A avut ceva
treabă la mecanic.
GEORGICA. Și nu i-ai spus că-i
ziua Olguței ?
IONICA (stingherit). Nu... am.
scăpat din vedere.,, dar cred că știe...
EI n'â spus nimic, dar așa cred... (vrea
să scape). Dar unde-i coana Sofica ?

57
 GEORGICA. Eu mă duc să-i es
înainte (pleaică).
IONICA. Să-i dau bună seara, (o mi­
că pauză — toți cu gândul altunde­
va). E în casă?
OLGUȚA. Cine ? A ! mama ? Da.
e în casă. Poftim.
IONICA. Vă rog, dv; întâi ! (ese).

SCENA XI
PĂRINTELE ILIE ȘI CONU GRI-
GORIE
PARINT. ILIE. Ți-ai făcut un păcat
- cu băiatul ăsta. I-ai vârât în cap însu­
rătoarea cu Olguța, și-i prăpădit de a-
morezat. Tu. ca totdeauna, nu te-ai găn
dit cât negru sub unghie ce faci! Auzi
tu ce spun, ori n'auzi ?
CONU GRIG, Ce ? (preotul dă din
umeri). Spune !
PARINT, ILIE, Popa nu toacă de
două ori pentru o babă surdă! (apoi
deodată)- De ce i-ai vârât în cap că-1
însori cu Olguța ? Și dacă nu s‘o putes
face ? Hai ? L-ai nenorocit ? L-ai ne­
norocit ! Om bătrân și fără miate ce
ești !

58
 CONU GRIG. Ai dreptate ! (izbuc­
nind). Ei drăcia dracului.. Așa cara­
ghioslâc încă n'am mai pomenit.
PARINT. ILIE. Ce caraghioslâc ?
CONU GRIG. Uite colea.
PARINT. ILIE. Asta nu-i caraghios
lâc, asta-i floare !
CONU GRIG. Zău ? Dar tu nu vezi
ce fel de floare ?
PARINT. ILIE. O mușcată.
CONU GRIG.. Așa 1 Câți ani împli­
nește Olguța azi ?
PARINT. ILIE. Optsprezece...
CONU GRIG. Și câți ani împlinise
Sofica mea când i-ai dat tu mușcata
ceia, care-i în fereastră ?
PARINT ILIE (uimit de repetarea
[aptului). Optsprezece ani.
CONU GRIG. Apoi ? (apoi [urios).
N‘o ia dobitocul!
PARINT. ILIE. Care dobitoc ?
CONU GRIG. Mototolul crâșmaru-
lui! N-o ia el ! Asta-i semn mare,
popă, semn mare ! Soficăi, tu i-ai dat
floarea și pe Sofica eu am luat-o, Acu
unde-i popa ? Cine-i popa ?
PARINT, ILIE, Care popă ?
CONU GRIG, Mă ! Nimic nu

59
legi ! Dă cep la creer ! Unde-i popa ??
Eu eram Í învățător
. / / tu ,popă.
și , Popa
",
adică tu, i-ai dat floarea și învățătorul
— adică eu — am luat fata. Acu, în-
vățătorui i-a dat floarea și trebue să
vie un popă să ia fata. Unde-i popa și
cine-i popa ? Unde-i domnule ?
PARINT. ILIE. Contabilul delà fe­
derală !
CONU GRIG. Nu... nu.., trebue să
vie altul... să vie- altul... Din pământ,
din iarbă verde trebue să vie altul...

SCENA XII
Aceiași, GEORGICA, apoi RADU,
apoi COANA SOFICA, CONS­
TANTIN și OLGUȚA

GEORGICA. A venit!
CONU GRIG. Cine ? Popa ?
GEORGICA. Ce popă, tată ? Nenea
Răducu.
CONU GRIG. A Răducu ! Bravo !
(intră Radu). Bine ai venit pe la noi,
flăcăule.
RADU. Bună seara, bine v‘am gă­
sit. Sărutăm dreapta părinte.

60
 CONU GRIG. Cu ce treburi pe la
noi Răducule ? (Coana Sofica intră).
RADU. Sărut mâna coană Sofică !
COANA SOFICA. Bine-ai venit
Răducule! Hai, Olguțo maică. Ce mai
face coana Maria, conu Zamfir ?
RADU. Cu bătrânețele (intră Ioni­
că, Radu ii face o salutare amicală, cu
mâna,—se vede că s au întâlnit inainte).
COANA SOFICA. Acu vii de la
Galați ? Dar Olguța nu vine ? Olguța.
RADU. Nu, eu viu de la Mânjina.
CONSTANTIN. Sărut mâna conaș
Răducu... Bine-ați venit pe la noi.jj^
RADU. Bună seara Constantine.
COANA SOFICA. Ia stai jos co­
lea.
CONU GRIG. Un păhărel de vin, și
spune ce vânt te-a adus pe la noi. (in­
tră Olguța).
RADU. Să trăești Olguțo! (Olgu­
ța dă mâna, dar,nu răspunde). Apoi ce
vânt să m-aducă. M‘a chemat mătușa
Tudora la Mânjina să fac un pic de
rânduială. Ea stă cam prost cu sănă­
tatea și...
COANA SOFICA. Vai de mine,
dar ce are 1

61
 RADU. Bătrânețe, slăbiciune, și-
acu e focul treerului. S‘a mai întâmplat
să se strice azi un val la o mașină din
aria de de-asupra Gerului și-am venit
să chem pe neamțul ăsta, că pe-acolo
nu-i nici un mecanic. Era unul la Cu­
dalbi, dar cică-i plecat la Bujor.
CONU GRIG. Ia uite ce flăcău
voinic s‘a făcut din țâncușorul cela, nu­
mai atâtica. Eh! Doamne cum trece
vremea ! Vezi mă popă că avea drep­
tate Georgică ?
GEORGICĂ. învingător la puncte !
COANA SOFICA. Olguțo, să-i pre
gătim odaia mare.
RADU. Nu vă osteniți zadarnic, că
eu nu rămân. Trebue să plec înapoi.
CONU GRIG. Noaptea ? Fugi de-
aici! Pregătește odaia noastră, nu te
uita la mofturile lui...
PARINT. ILIE. Lasă, nu-i mai pre­
găti nimic, că doarme și la mine !
CONU GRIG. Ia scutește-mă popă!
Că purici ca ai tăi se găsesc și pe-aici.
PARINT. ILIE. Ferească Dumne­
zeu ! La mine-s cât bobul de grâu și s’or
flămânzi.

<>2
 COANA SOFICA. Vai de mine, ■
d-apoi așa vă lăudați ?
PARINT. ILIE. La omul cu treabă
puricele îi ca deșteptătorul ! Nu-i așa
Răducule ?
RADU. Nu știu, că eu dorm ca
lemnul.
PARINT. ILIE. Bun ! Dar la mine
puricii trezesc și scândurile patului !
(râsete).
SOFICA. Ia acum haideți în casă. Eu
n'am pus masa afară, că bate un pic de
vânt și cam aduce țânțari delà baltă.
PARINT. ILIE. Auzi Răducule?
Țânțari delà baltă. Iți mai aduci tu a-
minte ?
RADU. Mi-i toată copilăria aici...
Și nu se uită așa de ușor.
GEORGICĂ. Hai nene Răducule...
CONU GRIG. Hai flăcăule ! (coa­
na Sofica ese cu Ionică și cu părinte­
le Ilie).
RADU. Bicicleta unde-i ?
GEORGICĂ. Aici !
CONU GRIG. Stă bine, n'ai gri­
jă. (Ese și Olguța și după dânsa plea­
că in casă Constantin).

63
 RADU. Știu, dar e un ventil stricat
și vreau să-l schimb.
CONU GRIG. Ai destulă vreme
după masă.
RADU. Nu se poate. Trebue să-l
schimb acuma și să umflu roata la loc,
ca să-i fac o probă. Altfel mă pome­
nesc că se desumflă pe drum. Vin i-
mediat.
GEORGICA. Rămân și eu. Și ve­
nim imediat. Un sportsman datorește a-
jutor oricărui sportsman în pană. (Co­
nu Grigorie ese).

(Pauză)

SCENA XIII
RADU. GEORGICA (lucrând la
ventilul bicicletei
GEORGICA. Să mă bată Dumne­
zeu dacă asta-i bicicletă cu care vii mata
delà Mânjina.
RADU. Dar de unde ?
GEORGICA. Nu știu exact, dar eu
tare aș vrea să fiu convins, că vii de-a
dreptul delà Galați, Și asta fiindcă
«
(•>4
Z

optzeci de kilometri prin hârtoape, cu

bicicleta asta, care trebue să fie una din
cele două luate de Noe pe corabie,.-
RADU. Noe?
GEORGICA. Păi n‘a luat câte o pe­
reche din fiecare soi de animale ? Cum
zic, ar fi un tur de forță, care ți-ar da
în ochii mei, tocmai ce n'ai : aureola
sportivă, deși ar fi de un romantism
nemaipomenit.
RADU. Cum asta ?
GEORGICA. Ar însemna că ai ve­
nit dinadins delà Galați s'o feliciți pe
Olguța și n'ar fi adevărat că ai uitat
de ziua ei, cum mi-ai spus pe drum.
RADU. De, Georgică, dacă-ți place
așa, fie și așa !
GEORGICA. Nu zău. Nene Rădu-
cule. suntem bărbați. Vrei să mă_
tragi pe sfoară ? Apoi eu is vulpoi bă­
trân, nene Răducule,
RADU- Bine veveriță mică, bine !
Ești vulpoi bătrân...

SCENA XIV
Aceiași, OLGUȚA
OLGUȚA. N'ați terminat ?
GEORGICA. N'am terminat, fe-

5 65
meie ! Lasă-ne în pace să curățim ca­
lul de fier.
OLGUȚA. Hai că se supără mama.
RADU. Numai decât, Olguțo.
GEORGICA. Bă, bă, bă. Și ce te-ai
îmbufnat ? Se putea să nu vie femeia
să strice 'plăcerea bărbaților ?
OLGUȚA. Hai terminați, că eu nu
mă întorc la masă fără voi.
RADU. Asta ne face plăcere, Ol­
guțo.
OLGUȚA (bosumflată). Da!
GEORGICA. Auzi cum răspunde fe­
meia la o vorbă frumoasă ?
OLGUȚO. Termini odată, ori nu
termini ?
GEORGICA. Cu d-ta am termina-
t-o, reprezentantă a sexului infernal.
Dar n'am terminat cu curățatul calului
de fier. '
OLGUȚA Du-te de adă o cârpă
curată, dacă vrei s‘o cureți, nu zdrean­
ță aceia.
GEORGICA (a înțeles).- A ! Da !
Așa e domnule ! Olguțo ! Olguțo !
Dă-mi voe să te sărut ! (o sărută).
OLGUȚA. Dar ce te-a apucat '
GEORGICA. Un val romantic de

t5t»
recunoștință sportivă., pentru ideia.. i-
deia curățirii cu o cârpă curată ! Ce
vrei? Și un sportman are slăbiciuni când
primește câte o directă Ia plex. Asta-i
foarte complicat pentru o soră de opt­
sprezece ani, dar e foarte limpede pen­
tru un frate care știe box. (Ese).

SCENA XV
RADU. OLGUȚA
OLGUȚA. Tare-i obraznic!
RADU. Obraznic. înseamnă deș­
tept ?
OLGUȚA. Ține-i partea ! Din pri­
cina ta a ajuns de nesuferit.
RADU. Lasă, că se cumințește el,
când o fi mare. Așa eram și eu la vârsta
Iui.
OLGUȚA. Da ?
RADU. Da! Disprețuiam femeia,
mi-era dragă oină și paralelele — asta
era modern pe-atunci... și uite astăzi.
OLGUȚA. Adevărat, azi nu mai
disprcțuiești femeile... Am înțeles și din
scrisoarea Anei.
RADU. Care Ana ?

«7
 OLGUȚA. Uite ce memorie scurtă
ai !?
RADU. A ! Ana Dimitriu ! Da ! Ce-i
cu ea ?
OLGUȚA. Mi-a scris că v'ați jntâl-
nit, că v'ați plimbat în grădina pu­
blică...
RADU. Da. de-altminteri am fost și
pe la dânșii pe-acasă.
OLGUȚA. Ei ? Asta nu mi-a scris.
Te pomenești că ai fost la ziua ei.
RADU, ba, firește.
OLGUȚA. Asta e foarte frumos.
Ana trebuie să fie mulțumită. E o răs­
plată frumoasă pentru sentimentele ei...
Ce zâmbești? Nu-i așa? Știi foarte bine
că Ana te-a iubit. In definitiv merită
să ții minte când e ziua ei. (Radu zâm­
bește). Nu, să nu ei vorbele mele cum
nu trebue, dar mi-i necaz..-. !
RADU. De ce ?
OLGUȚA. Dacă n'aveai treabă la
mecanic, nu veneai azi. La urma urmei
sânt o proastă. Dacă nu veneai, poate că
nici nu mi-aș fi adus aminte. E așa de
departe delà Galați până aici. Aneta-i
acolo... ș'apoi, orășancă, elegantă, fru­
moasă
RADU (reproș). Olguțo ?

68
 (Olguța s’a întors cu fața spre un
stâlp din pridvor și-și vâră năsuciil in
-el-, sgănciulind lemnul cu unghia).

RADU. (Complect alt ton. Senin,

grav, rezemat liniștit de balustradă, cu
brațele încrucișate și tonul calm). Acum
să lăsăm copilăriile. Uite de ce-am ve­
nit ! Că pot să-ți spun—am venit delà
Galați înadins. N’am vrut să vin aici
de-a dreptul. Știam că e ziua ta și do-
vada uite-o aici ; darul pe care ți-1 tri-
mite mama.
Olguțo, eu ni'am hotărât să mă
însor. Poate-i cam de vreme. dar
viața singur, e păcătoasă, proastă fără
țel ,și bătrânii mei nu mai au mult. Nu
ești bogată, nu-s bogat, dar ești ca și
mine : curajoasă, simplă și muncitoare. *
N are să ne meargă rău, crede-mă. O
să răzbim în viață dacă ne-om ajuta în
de ajuns.
Vezi, eu nu știu să vorbesc pen­
tru că am eu încrederea asta mare, că
avem inimi la fel și că simțim laolaltă
și'ce-i bine și ce-i rău.
Și-fapoi hotărâre? de-acum s'a
»copt în mine în preajma ta.' Nu

69
 m'am gândit niciodată să mă în­
sor, așa cu oricare. M'am gândit să mă
însor cu tine. E o deosebire și tu o în­
țelegi. Poate că fără tine nu m’aș fi
gândit.
Mama și tata știu de toate câte
ți Ie spun. Is fericiți să te aibă lângă
dânșii. Eu ? Ce să-ți mai spun...
Eu... Hai. dă mâna încoace. Ei hai !
' Nu-ți fie frică. Nu știi ce viață fru­
moasă m'am jurat să-ți croesc ici, lân­
gă bucățica asta de vietate, din pieptul
meu, care se sbate speriată acum, de o
faptă așa de mare, ca pasul meu de azi.
Dă mâna. Așa. De ce tremură ? Dacă-s
eu aici n are de să mai... n are de
ce... (și-o ține de mână și nu mai spune
nimic.)

SCENA XVI
Aceiași, COANA SOFICA (ii vede,
apoi) CEORCICA
COANA SOFICA. (Ii vede și în­
țelege : nemulțumită și cu ton puțintel
pornit). Dar ce stați voi aici? Bine
Olguțo, eu te trimit sâ-i chemi și tu îi
ții de vorbă ? Dar Georgică unde e ?'

70
 GEORGICĂ (de pe scări, unde se
vede că a stat să nu întrerupă vorba
celor doi). Aici !
COANA SOFICA. Și ce faci a-
colo ?
GEORGICĂ. Limpezesc cârpa asta
de .«ters.
CONA SOFICA. Haideți la masă.
RADU. Coană Sofică, am ceva de
vorbit cu dvs.
COANA SOFICA. Chiar acu?
Lasă după masă.
RADU. Nu, e mai bine acu. Fii bună
.și chiamă-1 și pfe conu Grigorie.
COANA SOFICA. A! Și cu el?
Ia du-te Georgică și chiamă-1.
(Georgică ese).
RADU. Numai noi. Olguțo fii bună
și lasă-ne o clipă singuri. (Olga ese).

SCENA XVII
COANA SOFICA, RADU și CONU
GRIGORIE
COANA SOFICA. Ce este ? Ia să
Lstăm frumos și spune.
CONU GRIGORIE. (vine) Ce-i
Sofico ?

71
 RADU, Eu te-am supărat. Iartă-mă,
dar vreau să vă cer ajutorul într'o îm­
prejurare tare însemnată pentru mine.
--------------- ----Zi-i. Is
CONUGRIGORIE. - numai
urechi.
RADU. Pe scurt : vreau să mă
însor.
CONU GRIGORIE. Bravo flă-
căule ! Foarte bine faci ! însurătoarea
de vreme și sculatul de dimineață e
lucru bun. Nu-i așa Sofico ? Băiat
bun, vrednic, neam ales, suflet fru­
mos... Bravo, iaca aista-i gând bun. Și
ce zice conu Zamfir ?.
RADU. Ce să zică ? Și tata și mama
îs foarte, foarte mulțumiți.
CONU GRIGORIE. Te cred, cum
să nu fie ? Să vezi ce are să se bucure
boiata de popă când o auzi ! Dar
coana Tudora știe ?
RADU. Da ! Firește !
CONU GRIGORIE. Și trebuie să
fie și ea foarte mulțumită... Ei, dar fata
cum îi ?
RADU. Tocmai despre asta voiam
să vorbesc cu dvs.
COANA SOFICA. Da ? O știm și
noi ? E de pe aici ? E... De ce râzi ?

72
 RADU. Olguța
CONU GRIGORIE. (amuțit o
clipă). Aaaa ! (alt ton, moale, tărăgă­
nat) Va să zică Olguța....
COANA SOFICA. Olguța? Eu
credeam că-i altăcineva...
RADU. Mi-o dați ? Ori nu prezint
încredere ?
CONU GRIGORIE. Ei! Ce vorbă !
COANA SOFICA. Da zău, cum se
poate să crezi că noi...
RADU. Atunci, mi-o dați.
CONU GRIGORIE. (nu imediat)
Tu, Sofico. ce zici ?
COANA SOFICA. Ce să zic ? Mie
îmi pare foarte bine, dar de ! Știi—ca
mama — ași vrea să am și eu fata mai
aproape.
CONU GRIGORE. Dar nici vorbă,
e foarte bine când copilul e lângă ai
lui...
RADU. D-apoi lângă mama. Olgu-*
ța ar fi ca lângă ai ei. Ei o cunosc de
mică...
CONU GRIGORIE. Dar mă rog ție.
al de conu Zamfir știu că-i vorba chiar
de Olguța ?'
RADU. Firește!

73
 COANA SOFICA. Apoi atunci...
De ! Eu zic... că n'avem nimic de zis
de-o-camdată. Nu i nici cine știe ce
grabă.
CONU GRIGORIE. Dar firește...
însurătoarea e lucru de multă cumpă-
neală
COANA SOFICA. Și până îi eși
și tu la un liman, până îi sfârși uni­
versitatea...
CONU GRIGORIE. A! Da! Mai
ai doi ani...
RADU. Nu ! Fiindcă eu las de-a-
cum universitatea.
CONU GRIGORIE. Cum asta ?
COANA SOFICA. Se poate să faci
una ca asta ? Dar din ce o să trăești,
din ce să-ți hrănești familia...
RADU. Es eu la capăt cu toate. Am
un pic de pământ — un colț de vie. Și
apoi avocatura nu-i de mine.
CONU GRIGORIE. Te faci magis­
trat, omule: leafa-leafă, vacanța-va-
canță, pensia-pensie! Se poate să
svârli tot din mână și să te lași în-
triin petec de pământ și-o palmă de vie?’
Dar poți să trăești dintr’atâta ? Apoi eu
am de două ori cât voi și nici pe-o.

74
măsea nu pun ce ese din toată truda.
Mă bate gândul să vând tot. Iaca, să
spue și Sofica.
COANA SOFICA. Dar nici vorbă.
Și fără venit bun să nu se însoare o-
mul, ferească Dumnezeu, Nenorocește
o biată femee degeaba.
Nu zic, dacă am avea măcar noi a-
vere, n'ar fi nimic. Dar ce avem noi
și cu nimic tot una e. Nu-i așa Gri­
gore ?
CONU GRIG. Daaa! Hotărît!
RADU. Așa ? Bine ! Vasăzică nu
vreți să mi-o dați ?
COANA SOFICA | forată; Dar
CONU GRIGORE. | X"

CONU GRIG. Am zis eu: nu?

Noi vrem să fie fata gospodărită bine
și cu un om vrednic. Și slavă Domnu­
lui, te știm ce om ești, îți știm părinții
— nu-i așa Sofico ?
COANA SOFICA. Da, dar eu zic
să-ți faci universitatea... nu-i așa Gri-
gore ?
CONU GRIG. Nici vorbă !
RADU. Coane Grigore, cu mine
trebuie să vorbești bărbătește. Eu

75
 ‘când pornesc pe un drum, mă țin de
el. Și dacă-i piedică mare, stau să văd;
pot s'o dărâm ori nu pot ? Dacă pot,
bine, dacă nu, iau alt drum, ori mă o-
presc pe loc. Să nu credeți că eu mă
însor fiindcă mi-a venit vremea însu­
rătorii...
COANA SOFICA. Tocmai,, ești și
tânăr. De ce să te grăbești ?
RADU. De ce ? Pentrucă... însfâr-
șit, eu cu Olguța, așa am socotit eu„ că
ne putem ajuta bine unul pe altul, ..Cât
privește averea și câștigul, nu-s om să
mă dau bătut .
CONU GRIG. Ei. fără slujbă si-
gură...
COANA SOFICA. Fără venit...
RADU. Asta este ! Eu am spus
ce-aveam de spus. Dv. gândiți-vă, so-
cotiți-vă și mai dau eu pe-aici pesté
vre-o două, trei săptămâni...
CONU GRIG. D-apoi de ce te gră-
'bești omule ?
COANA SOFICA. Da, zău.
RADU. Mi-a cășunat mie să m'apu-
ce toamna la casa mea și însurat cu
Olguța. Și când am apucat să-i spui

76
mamei și mama m'a binecuvântat, mi-
s‘a părut lucrul, ca și făcut.
Apoi, rămâne așa ! Dv. gândiți-vă și
când voi veni după răspuns, să mi-1 dați
lămurit, ca să știu ce cale apuc. Și-
acum s‘o pornesc la drum ?
CONU GRIG. Cum la drum ?
RADU. Acasă, la Galați,
CONU GRIG. Vai de mine, se poate
să-mi faci mie rușinea să nu mănânci
o masă la mine, și să dormi o noapte în
casa mea ?
RAD. Dar nu-i nici o rușine coane
Grigore. Am zis eu că-mi faci rușine
când nu-mi dai pe Olguța ? Și-i ceva
mai mult decât o masă. Nu se poate să
stafu. Lasă că, ori cum ar fi fost, tot ași
fi plecat- M'așteaptă aria întinsă. Dar
mai ales acuma, înțelegi d-ta, că nu pot
să mă uit în ochii Olguței.
CONU GRIG. Da ce? Știe? I-ai
spus ?
RADU. Nici nași fi vorbit cu dv.
dacă nu mi-ar fi îngăduit ea.
COANA SOFICA. Astă nu-i bine.
RADU. De ce coană Sofico ? Dacă
ea are să ție la mine, lucrul —trag nă-

77
xlejde— că tot are să se facă. Altfel,
mai bine să nu se facă.
COANA SOFICA. D-apoi ea ce
țtie ? E un copil.
RADU. Cum ai fost .si d-ta...
CONU GRIG. Ei! Cu ea a fost
altceva — alte vremi....
RADU. Vremurile nu se schimbă așa
de ușor, coane Grigore. Numai pe dea­
supra—dedesupt c acela.ș lucru, cătă
vreme-i dragoste pe lume. Apoi rămâ­
neți cu bine.
CONU GRIG. Dar nu te las să
pleci, ferească Dumnezeu, (strigă) Mă
popă !
RADU. De ce nu-1 lași Ia masa lui ?
CONU GRIG. Dar lasă-I in plata
Domnului, că mănâncă la toate praz­
nicele. Să-mi dea un pic de ajutor când
am nevoie, că tot nu-mi face nici o
treabă.

SCENA XVIII
Toți
PARINT. ILIE (preoțește). Către
tine ștrigat-am... (t'orbind). Ce? Vi
s'au incurcat socotelile ?

^8
 CONU GRIG. Ce socoteli ? Nu .
Dar oprește pe băiatul ăsta să nu plece
nemâncat.
PARINT. ILIE (a înțeles). Păi da-
că-i socotința lui să plece, cu sila nu-1
țin.
CONU GRG. Apoi tu, tot în răs-
păr trebue să-mi faci !
PARINT. ILIE. Cine ți-i de vină
dacă n‘o brodești când trebue !
CONU GRIG. Adică în ce fel
n‘o brodesc ?
PARINT. ILIE. Nu știu, poate că
o fi el vre-un fel. De cât. să mă în-
torc și să zic și eu ca nevrednicul ăsta
bătrân : de ce nu mai stai ?
RADU. Acum nu se poate părinte.
Dar peste vreo două trei săptămâni am
să vin iar și poate că oi sta atunci.
PARINT. ILIE.. Ești mulțumit ghiu-
jule ! Uite că-i limpede ca apa Iordanu­
lui. cu care nu te-ai botezat tu, că tu
te-ai botezat cu apă din baltă — de
coleai — de acea ai rămas năclăit la
mintea ta cea puțintică.
CONU GRIG. Și-acu ce vrei să spui
cu asta ?

79
 PARI NT. ILIE. Că am înțeles și că
trebue să lași omului căile lui.
Drum bun. Radule, și toate cele
bune bătrânilor, D-zeu cu tine și cu cei
care-s cu tine. Iar cei nerozi, ardă'n fo­
cul gheenei, să nu-i mai găsești pe-aci-
GEORGICĂ. Ce-i nene Radule,
pleci? De ce? (a intrat și Olguța și
Ionică. Olguța nu mai spune o vorbă,
rezemată de stâlpul din ceardac).
RADU. Apoi bine, copii. Dar eu am
venit cu treburi. Le-am terminat și
gata.
GEORGICĂ. Spune cui să-i dau
directa la carotidă. Să nu-mi pară rău
cel puțin că am pierdut un ceas de
bicicletă.
RADU. Mie! Haide!.
GEORGICĂ (ii sărută), Asta-i cea
mai directă.
RADU. Olguțo ! (și cu înțeles). i,a
revedere, (dă mâna cu toți și pleacă.
In treacăt pune brutal mâna pe stru­
nele lui Constantin, oprind marșul ce.l
începuse lăutarul. Strunele sbârnăe o
clipă jalnică, apoi tac.
OLGUȚA (și-a înfundat năsucul in

80
 'Stâlp, scobind cu unghià in lemn, O
pauză. Georgică urmează pe Radu,
■odată cu Ionică),

SCENA XIX
Aceiași, fără RADU, GEORGICA și
IONICA •
COANA SOFICA. Haide de mă­
nâncă și tu ceva.
CONU GRIG. Nu mi-e foame, (și
fără să vrea se așează pe scaun, pri­
mind cărțile pe care le dă părintele. Ca
izvorând din biata tristețe căzută peste
toți, un cântec trist suspină sub arcu­
șul lui Constantin. Coita Sofica a ple­
cat).

SCENA XX
OLGUȚA, CONU G RIGORIE,
PĂRINTELE ILIE
( Olguța înghețată acolo, mică și
cu umerii strânși de un. plânset care
ori nu vrea, ori nu poate să izbuc­
nească, [ace un singur gest de enervare
care taie ca un cuțit cântecul lui Cons­
tantin, cel cu ochi numai la ea ațintiți.
Dă să plece in casă).
PARINT. ILIE (care a văzut tot),
fi 81
Olguță fată. Acu ia floarea asta de
mușcată și pune-o lângă cealaltă. S‘a
cam stricat vremea și-o prinde mai bi­
ne pe fereastra ta... (Olguța ia floarea
și ese).

SCENA XXI
CONU GRIG. (stă cu ochii după
fată și parcă nu înțelege nimic).
PARINT. ILIE (reîncepe cântecul
delà începutul actului, pe aceleași cer-
suri, dar invers rostite).
Joacă măi băete, joacă
Că afară-i timp de toacă
CONU GRIG. :
Dar ce dracu vrei să joc
Că n'am carte mai de loc.
PARINT. ILIÉ :
Joacă și tu ce-i juca
Om bătrân și tralala.
CONU GRIG. fgreșeșteL
Dar ce vrei ca să mai fac
Că nu-mi vine nici o carte.

82
 PARINT. IIzIE* Stai mă, nu vezi că
a-ai nimerit-o ?
CONU GRIG. (oftând și cu ochii
după Olffuța). D-apoi crezi tu că la
nimereala asta mi-era mie gândul ?...
(Și cortina cada încet. în cântecul
care-și urmeazâ drumul și din glasuri
-și din struna incetinatâ a lui Constări’
tin. dar, nu se știe de ce, acum apare
-ceva mai trist și ceua mai îndepărtat..,}

CORTINA
 ACTUL II

După amiază

SCENA I
COANA SOFICA și CONU GRI-
CORIE, beau oafeluța și fumează in
ceardac. CONSTANTIN lăutarul se
ivește . Are o privire care dă dreptul
să se creadă că o taină mare il aduce ;
dar ochii lui vorbesc spre amândoi bă­
trânii deodată.
CONU GRIG. (ii face semn cu o-
chiul că a înțeles — după ce s'a a-
sigurat că nOvastă-sa nu-l vede — și
zicej ; Ce vrei Constantine ?
CONSTANTIN fiare mieros). A-
poi, ce să vreau ? Ia m'am abătut .și eu
pe la dv.
COANA SOFICA (după ce i~a făcut

■87
semn ca și conu Grigore). Ba l-am che­
mat eu, să-i dau niște plăcinte din cele
de ieri.
CONU GRIG. Apoi iaca tot e bine
c-au mai rămas plăcinte... nu-i așa
Constantine? (cască silit ca să dove­
dească pare-se că i-i somn, apoi se
scoală cu greu și se întinde și iar cas­
că) Ei! Ia să mă duc eu să-mi fac som-
nișorul.
COANA SOFICA. Bine faci.
CONU GRIG. Dar. mă rog ție, So-
fico. să nu se mai vânture lumea pe
usa mea. Să mă läse să dorm liniștit.
' COANA SOFICA. Incue-te îh o-
dae. cum fac și eu.
CONU GRIG. Că bine zici! Dar
fu nu vii ?
COANA SOFICA. Eu mă culc îh
odaia fetei, că ea tot nu doarme. Ce
să te mai supăr pe tine ?
CONUGRIG. Și mai bine ! Iar tu
Constantine, îi fi bun și-i mai trece
pe sub seară — că aveam eu ceva șă
te rog, dar iaica, hu-mi aduc aminte
chiar acuma.
CONSTANTIN. Peste vre-un ceas.
Așa...

88
 CONU GRIG. Așa. Constantine,
așaj (cască). Hai Sofico ! ,
■ GOĂNA SOFICA. (se vede ■ că
'vrea să mai rămâiej. Viu, viu. Numai
să diredic puțintel aici, mișelia asta.
Nu de alta, dar vine eâreva și-i mai
mare rușinea, (și (Jonu Grigorie nici
na așteptat sfârșituTși a plecat).

SCENA II .
COANA SOFICA și CONSTAN­
TIN vorbesc aproape in șoaptă și gră­
biți ca doi vechi conspiratori de melo­
dramă

COANA SOFICA. Prinae bine

ceasul lui de soinn. Eu mă încui în*o-
. daia fetei. Scriu scrisoarea, și țt-o dau
când vii. ’
' CONSTANTIN. Bine, coană, Sofi-
că. Atunci oi trece când vin ■ să dau
ochii și cu dumnealui.
COANA SOFICA Dar să treci în­
tâi pe lă bucătărie.
CONSTANTIN. Nu-i planul bun.
Lasă să vin eu tót aici șî vorba
cu plăcintele rămâne pe-atunci. Zic

89
că nu le-am luat acuma. Să nu prindă,
de veste.
COANA SOFICA. Așa-i! Ai drep­
tate. Atunci rămâne cum ai spus tu I'

SCENA III
Aceiați, GEORGICA. asctirizând
ceva la spate.

GEORGICA. Ce-i Constantine,

pleci ?
CONSTANTIN. Da dom'Geor-
gică.
GEORGICA. Tii 1 Și la târg când
te mai duci ?
COANA SOFICA. Cică se duce
mâine. Vrei să-ți cumpere ceva ?
GEORGICA. Nu, să-mi puie o scri­
soare la poștă.
COANA SOFICA. Dă-i-o acuma,
GEORGICA. Da, dar n'am scris-o.
COANA SOFICA. Scrie-o și dă-i-o
peste un ceas, că se mai întoarce, pe
aici. Atunci, rămâne așa. Constantine.
Mergi sănătos.
CONSTANTIN, Sărut mâna, (și
dispare).

90
 SCENA IV

CO?1NA SOFICA, GEORGICA

GEORGICA. Tiii, că rău îmi pare f
Se cunoaște că-s sportsman. N'am no­
roc la literatură ; nu pot să scriu că
n'am plic.
COANA SOFICA. Am priceput f
Iar vrei plic.
GEORGICA. Vreau, dar nu-mi dai.
COANA SOFICA. Cere lui tată-
tău.
GEORGICA. Nu pot, că s'a ferecai
în odaie. Nu răspunde.
COANA SOFICA. Doarme omul!
GEORGICA. Ce doarme ! Mofturi,
Scrie. Vorba e, că n'am plic.
COANA SOFICA. Și Olguța
n'are ?
GEORGICA. Ia lasă-mă'n pace cu
plicurile Olguței... scrie pe plicuri co­
merciale. Zău mamă, dă-mi tu un plic
bun 1
COANA SOFICA. Nu-ți mai dau.
că n'am nici eu.
GEORGICA. Nu-mi dai ?
COANA SOFICA. N'am!

91
 GEORGICA. Nai? Și dacă le gă­
sesc eu, mi le dai pe toate ?
COANA SOFICA. Ei asta-rl Iți
place vorbă lungă... Am. n'am, nu-ți
dau !
GEORGICA. Bine ! Mă. duc la tata,
fac scandal la ușă și-l rog să-mi dea
bani, să-mi cumpăr un plic bun, fiindcă
mata nu mai ai plicuri bune, din care
mi-ai dat până acum.
COANA SOFICA. Nu ți-i rușine
obrazului! Va să zică, așa te porti?
Eu îți fac hatâr de-ți dau din plicurile'
riiele’ bune și fiindcă știi că mă férése
să nu le vadă tată-tău, îmi pui cuțitul
în gât! Frumos îți șade ?
GEORGICA. Nu. dar vorba lungă
sărăcia omului : îmi dai ori hu-mi dai ?
(gata să pornească).
COANA SOFICA. Așa, nu-ți dau.
Ei, stai, zăpăcitule ! Dar'dacă mă rogi
frumos, poate că mă înduplec. ■ •
GEORGICA (o ia de gât și o'să*-
rută). Mămică, dă-mi un plic! '
COANA SOFICA. Așa ! Aciim hai
să-ți dau. dar de mâine Să hu-mi măi
ceri că nu mai am. Hai să-ți dau !
GEORGICA. Nu. nu-i nevoe. Eu

92

z
voiam să capăt numai aprobarea, ma-
mă roimantică ce ești. Că plicul l-am-
luat eu ca să fiu sigur. Knock-out!
Prin indirectă cu stânga în șifonier.
sub cămășile de noapte.
COANA SOFICA. Va să zică de
asta erau toate rufele vânjolite în du­
lap !
GEORGICA. Obligația mea era să
găsesc plicurile, restul e treabă feme-
iască și nu mă interesează !
COANA SOFICA. A ! Apoi nu-mi
place ! Să știi că de-acum închid cu
cheia și țin cheia Ia mine !
GEORGICA. Rău ! Știi bine că Do-
brin fierarul nu poate să facă aseme­
nea chei și n'ai să mai ai cu ce mai
deschide. Bagă de seamă !
COANA SOFICA. Bravo ! Frumoa­
se apucături, n‘am ce zice !
GEORGICA. Ce să zici, doar mata
ești de vină ! Copilul ar fi bun dacă
părinții nu l-ar sili să fie păcătos !
COANA SOFICA (râset îngădui­
tor). D'apoi cu tine n'o scoate nimeni
la capăt. Mă duc să mă culc . (ese).

93
 SCENA V
GEORGICA, apoi OLGUȚA.

GEORGICA (strigând in urma mat-

mei lai). Să nu-mi trimiți femeia pe
cap. Trimete-o la bucătărie! (se așea­
ză la scris). Dragă nene Răducule.
(aude ceva și aâră repede hârtia sub
masă. Când o vede pe Olguț.3. trânteș­
te [oaia la loc, [tirios). Ce poftești, fe-
mee ?
OLGUȚA (moleșită de căldura
după amiezei și de un val de tristețe
care i-a tras puțintel obrajii și i-a a-
dăncit ochii, rai mai are putere să reac­
ționeze. împotrivirea ei e moale, fără
putere de convingere. Doar o biată i-
nimă obidită, sub o povară nemărturi­
sită, dar dureroasă, ca suferința ce u-
cide un copilaș care nu știe să vorbeas­
că și să spue unde și ce il doare). Am
venit să stau aici. M-a gonit mama din
odaie, ca să se culce.
GEORGICA. Du-te femee in aparta­
mentele tale, la bucătărie, că-mi go­
nești muza.
OLGUȚA. La bucătărie știi bine că
doainie femeia și pe urmă e cald.

94
 GEORGICA. Coboară atunci la
subsol. în zămnic. E răcoare, întuneric
și miroase a murături : atmosferă i-
deaJă pentru o eroină romantică de
optsprezece ani și trei săptămâni. Ce
te-ai așezat aici ? Dacă nu pleci tu, plec
ea. (Olguța se scoală, incapabilă să
răspundă. Mișcarea asta schimbă brusc
tonul lui Geocgică). Unde te duci ?
OLGUȚA. La părintele.
GEORGICA. Nu-i acasă. E invitat
la masă într'o familie... (lămuritor)... la
un praznic, femee!
OLGUȚA. Ai fost tu pe la el ?
GEORGICA. Firește c‘am fost! Tu
nu vezi ce fac eu aici? Scriu o scrisoare
și încă o scrisoare tainică. Prin urmare
trebuia să mă duc la părintele. De un­
de vrei tu să ata gologani de mărci ?
OLGUȚA. Și cum ? tu îi ceri lui go­
logani pentru mărci ?
GEORGICA. Nu pricepi nimic, fe­
mee ! Hotărît lucru, voi nu sunteți sexul
slab, sunteți sexul slab la minte ! Nu da
din umeri și înțelege ce-ți spun.
Eu mă duc la părintele și întreb de
dânsul—fără să dau ochii cu el. Părin­
tele—om deștept—imediat ce aude cam

95
 întrebat, pune picioarele în bărci, ramea-
ză încoace și debarcă în pridvor. Ce-i
, Georgică — zice. Nimic, zic eu. Ai fost
pe la mine — zice. Am fost — zic eu.
De ce Georgică ? Ca să te văd ! Uite-
mă, zice. Te văd, zic. Și mă uit lă el
și el la mine. Și ca să ne vedem și mai
bine ne așezăm la tabinet. Eu bani n'am
de unde face, și el cu banii n are ce fa­
ce. Deci îmi dă câțiva bani ca să am
capital și eu — om econom — pun
câțiva de-oparte pentru cazul când nu
câștig. Și-așa scot mărcile : Quod erőt
demonstrandum.
OLGUȚA. Halal ! De nimiC nu ți-i
rușine. Asta-i mai rău decât i-ai cere
bani deadreptul.
GEORGICA. Păi știi tu cui scriu
eu scrisoarea asta ?
OLGUȚA. Ce-mi pasă cui îi scrii ?
GEORGICA (se ridică). Iți pasă,
fiindcă și lui i-ar păsa și mie mi-ar pă­
sa, dacă am ști că nu-ți pasă când
mie-mi pasă cum îți pasă. Ii Scriu lui
nenea Răducu. Ei ? Nu-ți pasă ? Ai a--
muțit! Te cred ! Directă cu dreapta '
la plex !

96
 SCENA VI
Aceiași. PĂRINTELE ILIE
PARINT. ILIE. Ce-i Georgică ?
GEORGICA. Nimic.
PARINT. ILIE. Ai fost pe la mine.
GEORGICA. Am fost.
PARINT. ILIE. De ce, Georgică ?
GEORGICA. Ca să te văd.
PARINT. ILIE. Uite-mă !
GEORGICA. Te văd.
PARINT. ILIE. Și ești mulțumit
Georgică ?
GEORGICA. Mulțumit.
PARINT. ILIE. Bravo! Și alt ni­
mic ?
GEORGICA. Nimic părinte.
PARINT. ILIE. Și-acu ce facem ?
GEORGICA. Stăm !
PARINT. ILIE. Să stăm, da-i mare
păcat.
GEORGICA. Dar Dumnezeu cum
stă ? A muncit șase zile și tot Dumi­
nică se crede !
PARINT. ILIE. Ei, Georgică ! D'a-
poi zilele acele au fost zile mari!
GEORGICA. Asta se poate. Eu
n'am de unde ști, că n'am fost pe

I w
vremea aceia, să văd cu ochii, cum «ii
văzut mata.
PARINT. ILIE (râde). Asta-i lo­
vitură neîngăduită ! Te reclam la ar­
bitru. Ia-mi partea mielușica domnului.
Uite, păgânul aista mă învinuește că-s
mai bătrân de cât orătăniile pământu­
lui.
OLGUȚA. Georgică !
GEORGICĂ. Nu behăi romantic !
Protestează sportiv, caia Domnului ce
ești !
PARINT. ILIE. Nu eși din biblie
fiule ! Acolo zice : mielușica domnului.
GEORGICĂ. O fi zicând, dar o
mielușică emancipată, de optsprezece
ani și trei săptămâni, se chiamă oaie
în limbaj sportiv. Qi-od erat demons­
trandum ! Directă cu stânga la caro­
tidă ! Trebue să cazi la pământ ! Ime­
diat ! (părintele, docil, șade pe scaun).
Aha ! Ai căzut ! (numără ca ia box, cu
mâna). Una, două, trei, patru, cinci,
șase, șapte, opt, nouă, zece, unsprezece.
PARINT. ILIE. Asul...
GEORGICĂ. Doisprezece.
PARINT. ILIE. Fantele.
GEORGICĂ. Ce spui mata acolo ?

83
 PARINT. ILIE frâMnt/J. Asul,
fantele...
GEORGICA. Apoi, cu m.ata, nu poa­
te vorbi omul serios. Numai La tabinet
ti-i gândul.
PARINT. ILIE. Și ce? Adică, tu
n'ai juca acum un tabinet ?
GEORGICA (îi dă ttn ghiont Ol-
fftiți, so facă atentă). Nu ! că n'am
bani !..-.
PARINT. ILIE. Pe chibrituri.
GEORGICA. Asta era la 48. părin­
te ! Azi, ori joci pe bani, ori nu joci !
Și eu n'am bani, ergo, nu joc.
PARINT, ILIE. Și eu ce vrei să mă
fac ? Du-te de cere bani lui Grigore.
GEORGICA Doarme !
PARINT. ILIE. Și maică-ta doar­
me ?
GEORGICA. Tot ' satul doarme,
afară de noi și de; femeia asta, care
visează.
PARINT. ILIE. Atunci
cut ? Să-ți dau eu bani.
GEORGICA, începi să te apropii!
Mai departe !
PARINT. ILIE. Acu, ce mai vrei ?
Iți dau bani și gata !
 GEORGICA. Nu-i așa ! Ce-mi fo­
losește mie că-mi dai câțiva lei,
faci șmechcrlâcuri. nii-i ci înapoi, mă
faci să intru în datorii — că eu îs pă-
timaș teribil, când mă pornesc—și pe-
urmă rămân și dator vândut și-mi
mai scoți și ochii că mi-ai dat bani.
Dacă vrei să joc tabinet, îmi dai : ze­
ce lei capital și acoperi pagubele. Așa,
sunt sigur că nu faci șmechcrlâcuri.
PARINT. ILIE. Dacă nu-i chip alt­
fel, fie și așa. Ia du-te Olguțo și adă
cărțile. (Olguța ese). Și tu, ține-ți
capitalul.
GEORGICA (ri-itmărând banii și
■punând o parte in biizuna'}. Dar,
fără șmechcrlâcuri !
PARINT. ILIE. Așa ? Dar de ce-i
vâri în buzunar ?
GEORGICA. Capital de rezervă.
Acum, până aduce femeia cărțile, să
termin scrisoarea asta.
PARINT. ILIE. Cui îi scrii ?
GEORGICA. Lui nenea Răducu. Ii
dau vești de pe-aici. Din partea mata­
le ce să-i scriu ?
PARINT.ILIE, Hm! Din partea
mea ? Nimic.

1.99
 i — LUJ —
GHGPr.ir A M- 7 7,, ■?—
PARíNT. ILIÉ. Pái cc sii-; scrii ?
Și pc urmă, trebue să pice azi mâine și
el. Aialtăeri s'au împlinit trei săptă­
mâni cie când a fost pe-aici și se ține
de cuvânt. I-oi spune atunci, de-oi avcti
ce spune.
GEORGICĂ. Ce-are a face ? Eu tot
nu trimit scrtsoarea. O scriu așa, ca să
fac literăiurâ. Pun mărci, o lipesc și o
uit în buzunar și-i ca și când ași fi tri­
mis-o.
PARINT. ILIE. Va să zică de asta
nu seni tu acasă decât din an in paști ?
GEORGICĂ. Nu ! Glumesc ! Aici
nici rai se poate așa ceva, fiind că pli­
curile astea îs primejdioase,
PARLN7’. ILIE. Da, tocmai, cam
prett frumoase plicuri pentru nasul tău !
GEî -’KGICA. Ai și mirosit a fustă,
romantic ce ești ! Păi is plicuri delà
mama. Dar ea le ține ascunse. Cică să
nu afle tata. Și tata are altele, mai mari
— mi-a dat de vre-o două ori—și cică
să nu afle mama. Romantici bătrâni !
Au ei noroc c‘au dat peste un sports-
man parolist, că le-ași face o intrigă să,
mă ție minte.

101
 (Olguța vine cu cărțile și le pune pe
masă, fără să spue o vorbă).
GEORGICA. Pe ring părinte ! Dă
la sorti ir.ăcușile, și fă prezentările.
(Georgică amestecă cărțile și le împar­
te).
PARINT. ILIE. Fă tu ! (o ia pe Ol­
guța de mână și o apropie puțintel).
Da ce-i cu tine Olguțo ? Nu prea arăți
bine La față.
OLGUȚA. Nu;i nimic părinte !
GEORGICA. Am bătut gongul!
Atacă !
PARINT. ILIE (pune cartea). Pof­
tim ! (cîitre Olguța). Mi s‘a tot părut
mie că ești cam trasă pe la ochi.
CiEORGICA. Dacă behăc romantic
.și nu învață bo.x. cine-i de vină ? Ia
uită-te la mine cum atac ! Dă aici !
PARINT. ILIE. Poftim!
GEORGICA. Și aici.
PARINT. ILIE. Poftim.
GEORGICA. Na! Că ne-am în­
curcat !
PARINT. ILIE. Da ! Ne-am încur­
cat. (Olguțci). Tc-a necăjit cineva ?
Te-a nemulțumit careva ? Hai spune î
Cine-i de vină ?

102
t
 GEORGICA (pane cartea jos). Fan
tele ! (Olguța întoarce spatele și plea^
că, parcă a lovit-o aluzia).

SCENA VII
PĂRINTELE ILIE. GEORGICA. au
rămas surprinși de mișcarea Olguției.
Părintele învârte in degete inutil și in-
curai, ultima carte rămasă
GEORGICA (și-a recăpătat prezen­
ta de spirit). Nu face două parale !
PARINT. ILIE. Cine ?
GEORGICA. Femeia ! Dama pe
care o i.i în mână. Pune-o ici s'aștepte
lângă fante. Auleo ! Ce-am făcut ? Ne­
am încurcat ! Eu am dat cărțile .și mata
ai rămas la urmă. Na fost jocul bun.
PARINT. ILIE. A.șa-i. Ai dreptate!
N'a fost bun. (Georgică [ace iar căr­
țile 1.
GEORuICA. Nu ți-i matale gândul
la tabinet cum nu mi-i mie la moarte.
PARINT. ILIE. Ce-a avut ?
GEORGICA. Taie !
PARINT. ILIE. N'o mai necăji și
tu, Georgică ! E o fată simțitoare .și tu
nu prea .știi măsura.

J03
 GEORGICA. Mata dai întâi.
PARINT. ILIE. Pe urma, ești ffatele
mai mic.
GEORGICA. Și eu iau ! Pune alta !
PARINT. ILIE. Uite ! Ne-am înțe­
les ?
GEORt’îCA. Și asta-i pentru mine.
Alta 1
1ARINT ILIE. I’e faci că n auzi?
GEORGICA. Să-ți spun eu de ce
slăbește, ’i’.ua ji mama au început să
facă sport. Joacă un fel de football cu
Oiguța. Și s a întâmplat ca Olguța să
fie minge cu pielea subțire. Au dat
cam tare se vede și m.ngea a început să
se desumfle. Și <;c ce se desumflă, de
ce treî ue să dea mai tare ca să zboare
mai departe. Asta-i ca în piesa „Tatăl"
de Strindberg...
PARINT. ILIE. Nu-mi place că
glumești în asemenea împrejurări. Este
destul de trist că la^ă-tău nu se înțe­
lege cu maicâ-la si nu se cuvine să fii
frate neînțelegător.
GEORGICA. Păi bine, părinte ce
pot să fac eu ? Slavă Domnului fac un
antrenament teribil. Pe mototolul câr-
ciumarului il zvârl Ia pământ în două
round-uri, garantat! Mai greu e cu
104
îiamalul cela de contabil, de la federală.
/Âre un pumn cât o mănușă de box, nu­
măr maxim și trebue să fie un ,,encais­
seur" grozav. Eu cu bivolii nu pot să
mă bat.
PARINT. ILIE. Ce o fi găsit și
maică-ta la dânsul, nu înțeleg !
GEORGICA. Romantism ! Unde a
visat ea să se mărite cu contabilul delà
federală, când era fată mare, — vrea
să-și împlinească visul prin Olguța.
Dar nici eu nu mă las ! Duc o politică
teribilă ! Toate răutățile pe care le țin
minte de prin romane i le pun in spi­
nare și i le spun lui tata. Și tata nu mai
poate de bucurie.
PARINT. ILIE. Și cu asta ce-ai
folosit ? Ese Ionică mai bun.
GEORGICA. Pe dracu ! Parcă ma-
mei nu-i spun toate năzdrăvăniile des-
pre Ionică ? Lasă, c‘am aranjat'o eu și
pe asta. Cine crezi că i-a scos vorbă
mototolului, că trăește cu Mărgărita lui
Mazâlu și că l-a prins Dobrin la fiică-
sa și i-a dat cu barosul în cap — știi
acu o săptămână când zicea el, că
l-a răsturnat trăsura ! Dar astea
nu-s nimic ! Le aranjez eu acu ceva te-

J05

A
 ribil ! Am să le scriu Ia amândoi scri­
sori anonime, să le spun că-i împușc
dacă le mai calcă picioarele pe-aici.
PARINT. ILIE. Și-atunci or să
afle de unde vin scrisorile — ori or să
dea vina pe Radu.
GEORGICĂ. Nuuu ! Că hamalului
îi scriu ca din partea unui flăcău din
sat, care-1 bănuește că-i fură ibovni­
ca, iar mototolului din partea unei fete
care-l iubește — Catinca lui Bălan.
Păi, alaltăsșară Ionică pornise încoace
— cu îl chemasem — și l-am așteptat
după gard, în păpușoiul lui Țară-lun-
gă. Când l-am văzut venind, am tras
.fouă focuri din pistolul cu dopuri și-am
șters-o, să nu mă prindă. Nu știu ce o
fi crezut, dar nici c‘a dat pe-aici! De
ce râzi ?
PARINT. ILIE (mișcat). Nu râd.
Mi-aduc aminte de-uii lucru pe care mi
I-H oat Radu să-I citesc. Era acolo vor­
ba de un saltimbac delà panoramă,
care s a călugărit. Și într'o zi, l-au prins
călugării că ședea în fața icoanei Sfin­
tei Fecioare și făcea drăcovenii de cele
din panoramă. Asta era ce-avea el mai
bun. și asta era prinosul lui de laudă
la Dumnezeu... Apoi ai câștigat !
106
 GEORGICA. Am câștigat, dai
nam înțeles !
PARÍNT. ILIE. Și eu am înțeles
dar n‘am câștigat. Fiecare cu folosința
lui (și âncepe să fredoneze) ■

Haide măi băete joacă.

Că afară-i timp de toacă...

GEORGICA (din ce în ce mai tare,

până ce cuprins și el de veselie, acce­
lerează. bate din picioare și urlă).’

Dar ce dracu vrei să joc.

Că nam carte mai de Ioc..-

SCENA VIII

PĂRINTELE ILIE, GEORGICA.

CONU. GRIGORE. [ăcându-se som­
noros.
CONU GRIG. Ce-mi urli aici, mă
popă ! Ce dracu, n'are omul parte să
închidă un ochiu din pricina ta ?
PARINT. ILIE. Ba închide-i pe a-
mândoi. rebegitule ! Și închide-i pen­
tru totdeauna, din partea mea. Dar pe

107
 mine lasă-mă în pace să-nii joc tabi­
netul meu și du-te ‘n plata Domnului,
care s'a trudit să te facă după chipul
și ascmănareti lui și degeaba i-a fost
truda, că n'a nimerit-o.
, CONU GRIG. Ai ajuns în mintea lui
Georgică ! Bine că și-a găsit tovarăș.
GEORGICA. Ia te rog, tată, să nu
mă insulți! fse ridică). Te rog să re­
tractezi !
CONU GRIG'. Nu te insult pe tine,
pe el îl insult!
PARINT, ILIE. Lasă-1. fine, că .și
Isus a fost badjocorit și scuipat și bă­
tut pe cruce, dar praf și pulbere s‘a
ales din necredincioși, Cum are să s‘a-
leagă și din nevrednicul tău părinte când
l-oi duce să joace tabinet cu Belzebut
cel negru peste tot, cum e rabla asta în
cerul gurii!
CONU GRIG. Sfinte Sisoie, nici a-
colo n'a-m să scap de tine ?
PARINT. ILIE. Ba scapi, fiule!
Că eu te-oiu duce în cântări numai pâ­
nă la gura cea întunecoasă a pământu­
lui ș i ți-oi da drumul să te tot duci și
să nu te ai^i întorci. Dar grijă n’ai fiu­
le ! Cărți de tabinet ți-oi pune și-oi mai

108
da și de pomană câteva perechi. Dar
acu, du-te, nu-mi sta chibiț aici, că eu
am chef de jucat tabinet !
CONU GRIG, Și eu de ce să n‘am
chef? (trântește bani pe masă).
GEORGICĂ, Noi jucăm în doi.
CONU GRIG. Om juca în trei.
GEORGICĂ. Nu joc, că faci șme-
cherlâcuri !
CONU GRIG. Vreau să joc și
eu !
GEORGICĂ. Cât îmi dai ?
CONU GRIG. Dai lei.
GEORGICĂ. Me,i jos de cinci nu
stăm de vorbă.
CONU GRIG. Na patru !
GEORGICĂ. Cinci !
CONU GRIG. Schimbă doi Iei ;
GEORGICĂ. N am.
CONU GRIG. Schimbă doi Ici,
popă !
PARINT. ILIE. Nu fac meșteșu­
guri de astea ! Dă-i doi lei, că n'ai să
mori !
CONU GRIG, Va să zică mă faci să
pierd un leu ! Lasă că scot eu pagu­
ba delà tine !
GEORGICĂ. Așa ! Aoum poftim de

199
)Qa,cS aici, că cu nu mai joc. (vară ba­
nii în buzunar și ascunde ușor scrisoa­
rea, de care abia acum si-a adus amin­
te).
CONU GRIG. Ce scrisoare ai as­
cuns acolo ? Ia dă-o încoace.
GEORGICA. Nu se poate ! Te rog
să ai încredere în mine că altfel e rău !
CONU GRIG. Dă-o încoace !
GEORGICA. Mă consider insultat
dacă n'ai încredere în mine !
CONU GRIG. N'^m nici o încre­
dere ! Dă să văd !
GEORGICA (ia poziția de Ijox).
Mai zi odată !
CONU GRIG. Dă să văd !
GEORGICA. Nu asta ! Chestia cu
încrederea ! Ai ori na'i ?
CONU GRIG. Bine, bine ! Am în­
credere !
GEORGICA. Acu tată dă-mi o
marcă pentru scrisoare !
CONU GRIG. N'am ! Cumpără-ți.
GEORGICA. Poftim parale, (ia
delà presat).
PARINT. ILIE. Stai. mă. tă.tarule !
Nu ți-am dat o mulțime de gologani ?
GEORGICA. Lasă că-ți merge b’-

no
 ne și câștigi delà tata. Poftim bani tată,
Llite și un leu câștig ! Și dacă nu vinzi,
iau pe degeaba.
CONU GRIG (ia banii). Du-te ș-
ia o marcă, dar să știi că le-am n.i-
mărat.
GEORGICA (revine). Să-mi dai
și un plic ! Dar nu din cele de
băcan ! Din cele bune — ști/
mata — plătesc cinstit ! Nu află ni-
meni — ca pământul! Nu ? Zâu că nu?
Bine ! Părinte, dezleagă-mă de păcatul
pe care trebue să-l săvârșesc ! Ai fost
de față și-ai văzut cum un tată roman­
tic își silește odraslele să fie păcătoa­
se !
PARINT. ILIE. Te-am deslegat
fiule ! Și acum și pururea și în vecii
vecilor, amin !
GEORGICA. Nu ! Eu dc-ocamdată
îi plătesc plicul ca să fiu împăcat. Pof­
tim tată cinci lei. Dezlegarea asta de
păcat o păstrez. Poate c‘o să-mi prindă
bine mai târziu, (ese).
SCENA IX
CONU GRIGORIE. PĂRIN­
TELE ILIE.
PARINT ILIE. Mori de dragul lui !

111
Stai cu gura căscată Ia toată zbengu­
iala lui.
CONU GRG. Ia dă cărțile și nu
mai mormăi de-a surda.
PARINT. ILIE. „Părintele își si-
lește odrasla să fie păcătoasă“, Ai
auzit ?
CONU GRIG. Cine a spus asta ?
PARINT. ILIE. Georgică a spus-o
glumind și Olguța o simte plângând !
CONU GRIG. Iar începi ? Iar te a-
mesteci în treburile mele ? Dar lasă-
mă, domnule, în pace — pentru Dum­
nezeu ! Mi-am luat stăpâni pe cap și
nu mai pot să spun o vorbă, nu mai
pot să-mi fac un plan. Am ajuns să-mi
fie teamă să mișc un deget în casa
asta, că-mi sare haita în gât. Dar scu-
tiți-mă cu-atâta interes că mi-i părul
alb în cap și oi fi având și eu dreptul
să am socotelile mele și judecățile
mele!
PARINT. ILIE. Aibi-le Grigore.
dar vezi să nu osândești cu ele tocmai
pe cine nu trebuie ! Uite, acum eu îți
vorbesc cu toată cinstea și cu toată
prietenia ! Mie nu-mi plase ce să petre-

US
ce cu Olguța. A slăbit, s'a schimbat
și i-a pierit râsul de pe gură !
CONU GRIG. Foarte bine ! Era
și timpul ! Azi, mâine, o mărit ! S‘a dus
vremea copilăriei ! N'are să se zbănțu-
iască omul o viață întreagă. Se gândeș­
te, chibzuește la rosturile lui. începe
să-și dea seama de calea pe care-o apu­
că — înfârșit i se ridică perdeaua de
pe ochi... Cine Dumnezeu n‘a trecut
pe acolo ?
PARINT. ILIE. Tu !
CONU GRIG. Așa crezi ? Și de ce?
Fiindcă am scos-o pe Sofica, noaptea
din casa lui tată-său, am suit-o în ca-
leașcă și pe-aici ne-a fost drumul ? Dar
ce ? Iți închipui tu, că mie mi-a venit
ușor să încep viața cu un surtuc pe mi­
ne, cu rochița cu care fugise ea. cu un
șal și cu mușcata ceia pe care i-ai dat-o
tu ? — că asta a fost tot ce a luat cu
dânsa.
Iar de Sofica ce să mai spui ? Cum
s'o fi zbătut, ce-o fi pătimit pâ­
nă să cuteze să fugă cu mine, numai
unul Dumnezeu știe !
PARINT. ILIE. Bine, omul lui
Dumnezeu; dar alta-i să știi că fata

8 113
 ține Ia doi oameni și alta-i să nu ție Ia
nici unul. Dar ce are ea de-a£ace cu
Ionică or cu cela delà Federală ?
CONU GRIG. Ai să zici că are cu
Radu. Ba da, la asta te gândești și eu
cred că are.
PARINT. ILIE. Apoi atunci ?
CONU GRIG. Apoi atunci să stăm
și să vedem ce-i ! Eu am făcut o pros­
tie în viața mea, o prostie mare ! Și-
anume, că m‘am luat după vânturi și în
loc să-mi dau fata la școala normală,
s‘o fac învățătoare cum sunt și eu, am
dat-o la liceu. Tot așa prostie am fă­
cut și cu băetul — decât la băet e alt­
ceva. El își croește drumul lui cum poate
și pe unde poate. Dar cu fata-i bucluc,
pentrucă la femee trage greu și naște­
rea și gologanul—și femeia își capătă
în lume locul pe care i-1 dă bărba­
tul. Cine, mă rog ție, îi nărod să-și lege
de gât piatra de neam prost și fără
bani ?
PARINT. ILIE. Radu—De se taci?
Acu poți să spui drept, că a cerut-o !
CONU GRIG. Ei da. așa-i : a ceru­
t-o. Dar eu din fata mea. nevastă de
mântuială nu fac. Mie odrasla de boeri

114
să nu vie să-mi spuie că i s'au aprins
călcâele după fiică-mea și că nu mai
găsește alta pe lume- Povestea ceia cu
coana Tudora—că-1 lasă moștenitor—
n‘o cred eu. Cum are să lese ciocoaica
delà Mânjina, moșia pe mâna fetei me­
le ? Dar ce-s eu decât un dăscălaș a-
colo, într'un fund de sat ?
Asta-i semn de mare sărăcie, mă
frate, dacă a ajuns să se gândească la
cele câteva fălci de pământ ale mele.
De altfel nu-1 mai prinzi pe-aci ! As-
cultă-mă pe mine !
PARINT. ILIE. Bine, mă bătrân fără
minte, dar dragoste pe lumea asta nu
mai este ?
CONU GRIG. Dar tu unde Dumne­
zeu o mai vezi ? Acuma-i prea multă
socoteală pe lume, ca să mai aibă loc și
dragostea. Nu râde tu așa, că nu vor­
besc în bobote ! Uită-te la Georgică :
box, nu poate suferi femeile pentrucă
a văzut el la teatru nu știu ce piesă
de Strindberg.,. n'are respect de ni­
meni și de, unde poate, ciu­
pește gologani. Deștept — ți-i drag de
el — dar să nu-i ceri inimă. Și ca el
îs toți de azi !
Olguța, dacă era o învățătoa-
115
 re — acolo, i s'ar fi părut că
Ionică e de teapa ei. Dar am dat-o la
liceu și iaca i-a intrat în inimă altă
lume. De aceea, pricep de ce o fi mai
pornită spre Răducu.
De cât chibzuință mea așa-i : mai
bine un drob de suferință la început, de­
cât o viață de lacrimi, și cine știe ce
rușine mai târziu.
PARINT: ILIE. Prăpăstios ești!
D-apoi bine, Grigore, tu vorbești de
Răducu, de parcă acu ar fi venit din
fundul lumii. Dar ce Dumnezeu, a cres­
cut între noi, omule, îl știm ce sânge
are în el și slavă domnului...
CONU GRIG. Apoi nu mă face
să-ți arăt eu alb pe negru care-i ade­
vărul !
CONU GRIG. Și ce ai să-mi arăți ?
Sufletele oamenilor scrise pe hârtie ?
CONU GRIG. Ba fapte, domnule,
fapte !
PARINT. ILIE. Să le văd ! Hai a-
rată. Nu vezi că ți-i rușine și ție de ce
spui ?
CONU GRIG. Așa ? Ei atunci as­
cultă aici. (Scoate din buzunar o scri­
soare), De două săptămâni primesc.

116
mai în toată ziua, câte o scrisoare de

PARINT. ILIE. Delà cine ?

CONU GRIG. Delà un om în toată
firea — om de încredere în sfârșit.
Ascultă: scrisoarea asta azi am primi­
t-o (citește). ,.Să nu credeți că sunt o
persoană interesată în cauză. Dar eu
simpatizez peste măsură pe drăguța
dv. fiică și n'aș putea să înăbuș mustră­
rile de conștiință ce le-a.ș avea, dacă
tăcând din lașitate, nu v‘aș informa asu­
pra acestui al doilea pretendent“ ( vor-
bind)... vorbise întâi de altul... ..care
se numește Radu Cociaș. Fără
îndoială, d-ra Olguța se va lăsa
convinsă de d-lui, însă d-Iui este un
om care n'are s'o facă fericită, pentru-
că d-lui n‘a putut să facă fericită pe
nici una din nenumăratele femei cu
care s‘a iubit. V'ași putea da tot felul
de nume, dar destul să spun că chiar
acum, când pretinde că vrea să se căsă­
torească, întreține legături nepermise cu
o văduvă din strada Brăilei și cu soția
unui evreu angrosist de vinuri. De alt­
fel, d-sa s‘a lăudat că nu ia fata dv. de­
cât pentrucă îl obligă tatăl său. care a
fost obligat acuma să mai vândă două
117
 hectare de pământ ;și că n'o iube.ște.
Grăbiți-vă deci și cred că nu puteți în­
lătura primejdia decât măritând fata
cât mai repede..-“ (vorbind). Și așa...
mai departe ! Ei ? Poftim ! Alb pe
negru.
PARINT. ILIE. Dar tu înainte de a
te însura n‘ai trăit cu trei femei în sat ?
CONU GRIG. Dar n'auzi domnu­
le, că și acum-a!
PARINT. ILIE. Ia dă scrisoarea în­
coace. Nu vrei ? Am înțeles ! Ai scri­
s-o singur !
CONU GRIG. Trebue să fii ne-
bun ! Poftim !
PARINT. ILIE. Lasă s-o citesc
toată.
CONU GRIG. Dar asta nu in-
teresează — aici is fleacuri!
PARINT. ILIE. Uite că-I înjură și
pe Ionică... Ăsta-i omul tău... Dar
bine-i zice : vasăzică și el trăește cu
Mărgărita lui Mazâlu și a dat Dobrin
cu barosul în el.
CONU GRIG. Asta nu-i adevă­
rat ! M'am interesat eu !
PARINT. ILIE. Dar încolo e ade­
vărat, nu ? Cine scrie, e' din Galați ori
de aici ? Văd că-i cunoaște pe amân-
118
doi — scrisoarea trimisă din Ivești...
Ce are a face una cu alta ?... (priveș-
te plicul). Eu am văzut undeva plicuri
de astea,.,, (iși aduce aminte. Izbuc­
nește într un râs din toată inima. Abia
să treacă și la ivirea coanei Sofica râ­
sul izbucnește din nou).

SCENA X

Aceiași, COANA SOFICA

COANA SOFICA (rămâne o clipă
nelămurită). Ce râzi părinte?
PARINT. ILIE. Ia ascultă, cumă­
tră, după vârful nasului te cunosc că
azi ai primit o scrisoare,
COANA SOFICA. Da, i-adevărat!
PARINT. ILIE. Și-acolo îi înconde­
iat al dracului Răducu și contabilul de
la federală.
COANA SOFICA. Răducu da...
despre contabil, așa în treacăt... Dar de
unde știi d-ta ? Eu Iui Grigore m'am
tot ferit să-i spun.... •
PARINT. ILIE. Păi și el primește și
el s‘a ferit să-ți spună (iar potop de
râs). I-ascultați aici, un sfat bun. Ar

119
cam trebui să sfârșiți cu prostiile as­
tea.
Adică ce crezi?
CONU GRIG.
Părinte. Ce vrei
COANA SOF. să spui mă ?
PARINT. ILIE. Nu cred nimic .și
nu vreau să spun alta, decât să vă ju-
cați ca doi copii cu un foc mare și fo­
cul acela se chiamă sufletul Olguței.
La voi nu joacă rol nici averea, nici
dragostea, nici nimic ! Numai ambi­
țiile voastre. Vouă v’a intrat în cap
câte un gând și nu vă lăsați de dânsul
din joacă.
CONU GRIG. Din joacă ? Ei, asta-i
frumos !
PARINT. ILIE. Din joacă, da ! Și
din încăpățânare.
COANA SOFICA. încăpățânare ?
PARINT. ILIE. Așa cum am zis
cumătră ! Că prea ar fi trist lucru pen­
tru sufletele voastre, dacă ar fi dina­
dins. Ați fi ca cele două femei delà ju­
decata lui Solomon. Dar ce-ar fi mai
rău, ar fi că între voi nu s'ar afla fe­
meia cea bună, care n‘a lăsat copilul Ia
tăere. Și atunci, vai și-amar de biata
Olguța,

120
 CONU GRIG. Și tu ce-ai face în
locul nostru ! Ai da fata așa, cui îți ese
în cale ?
COANA SOFICA. Da zău !
PARINT. ILIE. Nuuu ! Pe semn
dumnczeesc, cumătră- Să zicem, de pil­
dă, că o cer doi. Stai colea și ai încolo
federala și în colo crâșma lui Ionică.
Scuipi în palmă, bați așa... și te ei după
scuipat!
CONU GRIG.Rău trebuie să fi a-
juns eu, de-am ajuns de batjocura tâ.
PARINT. ILIE. A ! Asta-i drept!
COANA SOFICA. Ba nu zău, pă­
rinte, crezi că nouă ni-i inima ușoară
că nu ne înțelegem ? '
PARINT. ILIE. Mintea vi-i ușoară
cumătră, nu inima.
CONU GRIG. Tu râzi! Atâta știi!
Dar tu crezi că mi-i ușor să nu mă în­
țeleg cu nevastă-mea ? Și când doi oa­
meni ca noi se ceartă....
PARINT. ILIE. Câștigă al treilea !
CONU GRIG. Care-i acela ? Tu ?
Spune, care-i acela ?

121
 SCENA XI
Aceiași, GEORGICA
GEORGICA. Nenea Răducu ! Vine
nenea Răducu, pe ulița Mânjinei. E
călare pe un cal teribil, Mă duc, să-i
deschid poarta... (ese).
PARINT. ILIE. Ei! Ați amuțit!
Vezi, mă rablă, că a venit iar ? Acu
întrebați-1 de cele scrise în scrisori —
arătați-le, să spue omul ce este și ce
nu-i. Chemați fata să spue și ea.
CONU GRIG. Asta ar mai trebui 1
Să mă iau după mintea fetei! Un copil!
PARINT. ILIE. Dar dacă ar spune
că iubește pe Ionică, ai zice că bine a
ales !
COANA SOFICA (cu necaz). A !
Firește ! Noroc că mai sunt și eu pe-
aici !
CONU GRIG (supărat). Ia te rog !
Cu tine, D-zeu se mai înțelege.
COANA SOFICA. Halal! (supă-
rată fete). Să-mi spui tu mie așa vor­
bă, din pricina mototolului cârciumaru-
rului !
CONU GRIG. (supărat). Ia te rog
să nu vorbești ca Georgică. Că la ur-

122
raa urmei nici hamalul tău nu-i mai
breaz !
COANA SOFICA. Hamal, neha-
mal, vorba-i că are bani și are meserie
bună ! Aș vrea eu să am bărbat ca el !
CONU GRIG. Dar du-te cucoană,
la dâsul și lasă-mă să-mi mărit fata,
cum mi-am dat cuvântul de om cu pă­
rul alb.
COANA SOFICA. Așa? Va să zi­
că asta-i ? Apoi dacă-i pe-aceia și eu
mi-am dat cuvântul și nu pot.
PARINT. ILIE. Bine, oameni buni.
de ce nu spuneți așa ? Păi e așa de lim­
pede, cum nu se mai poate. Spuneți-i
băiatului ăstuia să se ducă și să-și caute
de drum. Și dacă n'aveți cutezanța, iacă
i-oi spune eu.
CONU GRIG. Ba te rog, să nu tc-
amesteci în trebile mele. Am și eu cu­
tezanță.
PARINT. ILIE. Atunci îi spuneți
și gata.
CONU GRIG. Dar nici vorbă c'aui
să-i spun ! Ce !? Mi-i frică mie de el ?
Dar cine-i el la urma urmei ? Toate ca
toate, până unde-i vorba de copila
mea !

123
 COANA SOFICA. Dar nici vorbă !
Cum am să-mi dau eu fata să se ducă
unde a înțărcat dracu copiii... și să
moară de foame pe-acolo.
PARINT. ILIE. Dar să știi că-i
spun eu, dacă nu-i spuneți voi !
CONU GRIG. Ia te rog să nu te-a-
mesteci în trebile noastre. Am să-i spun
eu !
COANA SOFICA. Dar ce, crezi că
eu n'am gură ?
CONU GRIG. Ii spunem amândoi.
COANA SOFICA. Amândoi! Scurt
și cuprinzător.
CONU GRIG. Scurt și cuprinzător :
două vorbe.
COANA SOFICA. Două vorbe și
gata !
CONU GRIG. Și gata !

SCENA XII

PĂRINTELE ILIE. COANA SOFI­

CA, CONU GRIGORIE și RADU
RADU. Bine v'am găsit fsărută mâ­
na coanei Sofica, dă mâna cu părin­
tele și Conu Grigore).

124
 COANA SOFICA. Bine-ai venif.
CONU GRIG. Noroc! (mică pau­
ză). Frumos cal! E al coanei Tudora ?
RADU. Nu, al meu !
COANA SOFICA. Așa ? Dar par­
că avea ea unul la trăsură...
RADU. Nu, ăsta-i cumpărat de mi­
ne, acu o săptămână. Și nu-i scump:
vreo cinsprezece mii de lei: un fel de
rajsă Orloff. Ține de la Galați la
Mânjina, fără să simtă. De altfel, fac
cam des drumul ăsta și teamă mi-i c‘o
să-1 fac și mai des.
CONU GRIG. Zău? Da ce-i cu
coana Tudora ?
RADU. Inima merge prost. Un fleac
de supărare poate s‘o dea gata.
COANA SOFICA. Ei, nu mai spu­
ne ! Și cine știe pe-a cui mână în­
cape gospodăria ei.
RADU. De! — Știu eu ? Dacă n‘o
fi având vre-un testament special, eu
aș fi singurul moștenitor.
CONU GRIG. (face ochii mari).
Adevărat ?
RADU. Dar însfârșit, să nu mai
vorbim de asta ! Să dea Dumnezeu să-și
trăiască zilele toate. Mie-mi merge

125
 destul de bine — slavă domnului 1 Am
avut un rod bun de tot anul ăsta, așa
că am mai cumpărat cinci hectare. Acu
f;«c o fermă chiar în buza Galațului.
Via are un rod minunat. Fac o că­
suță chiar acolo — o căsuță simplă —
să fie gata până la iarnă și ce-o fi, om
mai vedea noi.
Ei ! Cum stăm ?
CONU GRIG. Dă, bine... dar conu
Zamfir ce mai face ?
COANA SOFICA. Și coane Ma-
ria ? Zău, chiar adineauri vorbiam noi
și m'apucase dorul să-i mai văd.
RADU. La nuntă.
COANA SOF. La care nuntă ?
RADU. La nunta mea.
CONU GRIG. (se face că pricepe
târziu). A ! Da ! (râs silit). Ei bată-te.
să te bată... Așa zi... nunta ta.
COANA SOFICA. A ! Nunta lui...
Da ! Ba nu zău, Răducule, ție ți-a fost
vorba înadins ?
RADU. Ce vorbă este asta?
CONU GRIG. Ei, femeia vrea să
, spune că, așa de repede, adică... și mai
este vreme...
RADU (se scoală). Da ! A m înțe­
les. Eu v'am rugat și rândul trecut
126
să-mi spuneți' limpede și de-adreptul.
Nu-mi place vorbă lungă.
COANA SOFICA. Stai, bre, Rădu-
cule, n‘o lua turcește! Tu trebue să
înțelegi că ne ești foarte drag, dar...
RADU. N'aveți fată de măritat...
CONU GRIG. Ei, vorbă, cum să
zic că n'am, dacă am ?
RADU. Atunci îți fi făgăduit-o cui­
va... (tăcere de moarte). Ei Asta
este ?
CONU GRIG. (bâlbâe ceva —
gesturi fără rost). Nu că...
COANA SOFICA. Nu, vezi, ce să fă­
găduim ?...
PARINT. ILIE. iși ia pălăria). Să
vă fie rușine obrazului ! Apoi pe mine
nu mă mai vedeți pe-aici ! (și dă să
plece).
COANA SOFICA, Părinte, dar ce
înseamnă asta ?
CONU GRIG. Stai bre, omule. Ce ?
Ai înebunit ?
PARINT. ILIE. N'am înebunit cu,
voi ați înebunit. Dar de-acum puțin îmi
pasă ! V'am spus, am stăruit, v'am a-
rătat și de-a surda am vorbit, ca la
ist stâlp de lemn. Rost nu mai
am aici, dacă vorba și stăruința
127
mea îi sămânță svâriită pe piatră. Ră­
mâneți cu bine și să vă dea D-zeu fe­
ricire. Lăsati-mă să plec...
COANA SOFICA. Părinte, dar
pentru Dumnezeu.
CONU GRIG. I-ascultă, ți-i a glu­
mi ? Ori vorbești dinadins ?
PARINT. ILIE. Iaca, vezi, se în-
tâmplă să vorbesc dinadins, că am mai
văzut prăpăduri dinaintea ochilor mei
și inima asta bătrână nu mai poate
să mai vadă altele. Și dacă voi, ca fe-
riciții din Biblie, nu știți ce-i suferința,
cată s‘o aflați fără pierdere de
vreme. Dar eu nu pot să văd cum
îngropați voi zilele Olguței mele.
Că acu văd eu că-i mai mult a
mea decât a voastră !
COANA SOFICA. Vai de mine
părinte, dar cum vorbește și Sfinția ta.
CONU GRIG. Dar ce-am ajuns eu
omule, dușmanul fetei mele ?
PARINT. ILIE. Dușmanul sufletu­
lui meu Grigore ! Că tu nici odată n'ai
înțeles cum rodul trupului vostru era
plămădit cu inima mea. E'j nu m'am
uitat c'ați bătut-o în cuie ca să vă bu­
curați voi. M'am întors aici, umilit, cum
e câinele cel alungat și năpăstuit și
128
ihl-am aninat viața de rămășița zilelor
voastre, ca să ocrotesc, cu sufletul,
ce-ați făcut voi cu carnea.
COANA SOFICA, Nu-1 lăsa Gri­
gore ! Părinte ! Dar cu ce-am greșit ?
PARINT. ILIE. Uite colo, Grigore,
că-ți vine Ionică. Țineți-l pe dânsul,
că-i inimă tânără. La ce vă folosește o
rablă bătrână ca mine ?
CONU GRIG. (țipând). Să nu
pleci popă, că fac o nenorocire ! înțe­
legi tu ? Nenorocire fac. M'auzi ce
spun eu. ori nu m'auzi ? Nu mă face
să-mi pierd mintea, popă ! Nu mă face
să-mi pierd mintea, că dau dracului și
casă și fată și te dau dracului și pe
tine ! amețit, vorbește încet- Părintele
pleacă). Vai de mine înebunesc ! Nici
nu mai văd înaintea ochilor... A ple­
cat ? De ce nu Tați ținut? (țipă) De
ce nu l-ai ținut, femee ? (moale și deo~
dată) Luați-ar dracul contabilul ! Din
pricina contabilului delà federală să se
supere popa pe mine ! Parcă ar fi con­
tabil la Banca Națională delà Bucu­
rești, așa m’ai amărât cu el. Să nu
te-aud ! Alt ginere n’ai mai găsit ? Să
nu te văd plângând că fac o nenoro­
cire !
fi 129
 COÂN'A SOFICÂ (plângând), lar-
tă-mă Grigore... Eu din dragoste pen­
tru fată-., așa am crezut... iartă-mă...
CONU GRIG (muiat deodată). Ei,
nu plânge... nu mai plânge... Haide,
iartă-mă,,, mi-am pierdut mințile,.. Zău
iartă-mă... Faci ce vrei tu,,, numai s^'^
nu mai plângi,,. Iartă-mă. (li sărută
mâna) Hai du-te, că uite vine băiatul
cela, să nu te vadă plângând...
(Coana Sofica cse. Corrn Gri-
gore dă cu ochii de Radu. înce­
pe să-și uerse focul pe dânsul).
îmi pare foarte rău. Rs*dule, că
din pricina ta, am eu asemenea buclu­
curi. Nu șade frumos. De loc... Nu
râde, că nu-i de râs ! Omul să nu stă-
ruiască decât când se cuvine. Tu... (dă
cu ochii de Ionică) Uite-1 cum vine,
haida-hai, haida-hai ! Calcă încet să
nu se scufunde pământul sub el. Cică
ăsta-i tânăr....

SCENA XIII
CONU GRIG., RADU ȘI IONICA
Bună ziua.
ionica.
CONU GRIG. (îl strâmbă). Bu-

130
 na ziua ! - Mă mir că nu ți-a
fost frică să deschizi gura ; Bă-
iat tânăr ești d-ta ? Halal ! Și din
pricina d-tale m'am certat eu la cuțite
cu popa, lua-l'ar dracu ! Acu, din pri­
cina d-tale nu mai vine la mine în
casă. Dar cine ești d-ta domnule, ca să
mă cert eu cu popa, din pricina d-tale?
Ce ești ? Inspector, ministru ? Ce dracu
ești ?
IONICA, Dar coane Grigore, ce-s
eu de vină..,
CONU GRIG. Ce ești de vină ?
D-apoi mă rog d-tale, domnule, nu știu
cum îți zice, datu-ți-am eu drumul să
vii la mine în casă,., ori nu ? Și de ce.
mă rog, ți-am dat voe să vii la mine în
casă, când aveam aici fată de măritat?
Hai ?
IONICA. Vai de mine, coane Gri-
gore, dar eu n'am făcut nici o gre­
șeală !
CONU GRIG, Apoi ce fel de tânăr'
ești d-ta, să te ferești de greșeală, când
te împinge omul la fata lui ? Mă rog
ce, ce mai voiai delà mine ? Să ți-o pun
în brațe ? Să-i lipesc buzele de freza
d-tale ? Doamne iartă-mă ?

131
 lONICA. Coane Grigore dar ce tfd-
buia să fac ?
CONU GRIG. Să te duci dracului,
să te spânzuri, s’o omori,... dar s’o faci
să te iubească, nu să-i aduci flori, să-mi
fie mie semn rău în casă... Auzi dom-
nule ! Ce mă întreabă !
IONICA. Ba nu zău ! Nu era s’o
fur ?
CONU GRIG. (violent) Dar de ce
n’ai furat-o domnule ? Cine te-a împie-
decât ?
IONICA. Să vă fac eu rușinea asta?
CONU GRIG. (in paroxism) Ru-
,șine ? Da ce ? Eu i-am făcut rușine lui
bunică-său când i-am furat-o pe So-
fica? Cinste i-am făcut domnule, cinste,
nu rușine ! Dar trebuie să fie cineva
om. ca să facă așa ceva, nu un ăla, cum
te-a poreclit Gecrgică. (Alt ton)- Acu­
ma mă duc să ți-o trimit pe Olguța în­
coace și dacă în cinci minute nu aran­
jezi cu ea, poți să te duci la toți dracii,
mototol ce ești!
SCENA XIV
IONICA ȘI RADU
IONICA, Ce-a fost asta, Răducule?

132
 RADU, Acum sunt lămurit !
Uite Ionică... Conu Grigore vrea s’o
niărite pe Olguța cu tine ; coana So-
fica cu contabilul delà Federală .și eu,
vreau s'o iau eu.
IONICA. Va să zică e adevărat că
vrei s’o iei.
RADU. Da. Acuma, tu știi cum sunt.
Dărâm tot și fără milă când e vorba de
ceva care mi-i neapărat trebuitor. Con­
tabilul nu-i nici o primejdie. N’am nici
o datorie față de dânsul. Cu tine-i alt­
ceva. Am crescut la o laltă. am învățat
ani de zile în aceeași bancă, mi-ești
drag. Nu vreau să fie nici durere, nici
amărăciune. între noi. Mi s’ar părea
mie că-mi încep prost viața, dacă ar
trebui să lovesc intr’o inimă cinsbtă
ca a ta. Intre noi doi insă, stă Ol­
guța.
Poți să-mi spui cum stau lucrurile ?
IONICA (după o pauză, învins,
sincer, dulce). N’am știut până acum
că vrei s’o iei. Bănuiam, dar... In sfâr­
șit ! Tu știi că eu n’am avut niciodată
doruri mai sus de mine. Mi-a fost ru­
șine să râvnesc prea mult. Drept să-ți
spun nici nu mă gândeam....
RADU. ... la Olguța.
133
 IONICA. Da. Eu învățător — tata
cârciumar -— nu-i rușine dar nici
laudă... Eu ain suferit mult în .școală din
pricina asta. Omul zice ,,țăran“ .și-i
mult mai frumos decât ,.cârciumar“.
Poți să e.xplicd Ce nu se poate explica ?
Dar e ciudat. Insfâr.șit... am uitat de
unde am pornit...
RADLI. Spuneai că e.ști învățător .și
tatăl tău....
IONICA. Da — tu ai mintea lim­
pede — eu mă pierd repede.
Am văzut-o pe d-ra Olguța — mi-.!
plăcut. Dar ea a făcut liceul, credeam
că are să facă și universitatea — și nu
mă gândeam că s ar putea vre-o apro­
piere între mine și dânsa. Omul vi­
sează uneori fleacuri — dar astea-s
visuri — nu le poți împiedica — nu-i
așa ? Intr’o zi. Cenu Grigore imi spune
Ia școală, că n‘o mai lăsă pe domni­
șoara să urmeze universitatea și vrea
s'o mărite cu un învățător. Asta. înțe­
legi tu. a răsturnat tot. mi-a schimbat
viața —■ (brusc, iși acoperă ochii cv.
mâna).
RADU. Ei ce-i Ionică ? Ce-i asta ?
Plângi ? Ionică ! Haide; uită-te Ia mine.

134
Iți mărturisesc un lucru ; din clipa asta
siguranța mea s‘a dus. ... Și fără să te
dușmănesc. Eu n’aș putea să plâng.
IONICA. Asta-i slăbiciune ! M au
umilit tare mult și-am plâns uneori —
dar m’am ascuns prin colțuri. Față de
(ine nu mă ascund. Nu Radule! Eu simt
care-i deosebirea între tine și mine. La
mine inima spune că nu pot trăi fără
dânsa și capul zice : ea n are să poată
trăi cu tine. La tine toate-s limpezi și
hotărâte.
RADU. Iți exagerezi umilirea
IONICA. Nu ! Nu știi tu până unde
poate să meargă. Și conu Grigore care
n a înțeles nimic, nimic. (Lacrimile il
înăbușă). Ascultă Radule, tu ai nea­
muri bune. Mută-mă dc-aici, că nu mai
pot îndura...
RADU. Nu. Lovitura văd c am pri-
uiit-o eu. în plin. Nu-mi dau bine sea­
ma. fiindcă prea e aproape, dar poate
că n ași fi în stare să trec peste toate
astea. O iubești !
IONICA. Asta nu-i dragoste ! E
ceva bolnav, ceva desnădăjduit — o-
sânoic dinainte. La ce folosește, dacă
domnișoara Olguța — vezi ce diferen-

135

»
ță fac, lără să vreau : Domnișoara Ol-
puța ! Și crede-mă că n'am ajuns nici­
odată, în mintea mea, să-i zic altfel.
RADLl. Uite ce-i. Ionică. Acum că
știu tot, nu rămâne alta decât să lă­
săm să treacă vremea. Fă-o pe Olguța
să înțeleagă ce-i în inima ta. Și-i mult
acolo ! Te rog eu s‘o faci să înțeleagă.
Ea trebue să știe ce jertfește în cazul
când vine după mine și eu știu acum
ce am să-i datorez. De azi înainte, noi
trebue să mergem orbește, după cum ne
poruncește sufletul, (trece măna peste
ochi). E îngrozitor ! Nu știu în ce
roman rusesc am citit un lucru- Doi
prieteni se dușmăneau delà o femee.
Unul dormea — erau într'o barcă,
Celălalt la sărutat — pe urmă i-a
tăiat gâtul și fa asvârlit în< apă...
Sărută-mă Ionică... Să te sărut și eu.
și rămas bun ! (pleacă).

SCENA XV
IONICA. OLGLIȚA
IONICA. Drum bun Radule, drum
bun !... (se incârte fără rost. Pare ame­
țit. Iși ia pălăria ; ar vrea să plece .și nu

j36
se îndură. Tresare uitându-se afară,
șoptit). Ce îngrozitor gonește !
OLGUȚA. (intră repede) Cine a
trecut călare în goană 1 Radu ? (nliii-
tă) A plecat? (șoptit) A plecat? De
ce-a plecat așa 7 De ce ?... Dc ce go­
nește calul ?
IONICA fîșî face curaj, se hotă­
răște) D-ră Olguța....
OLGUȚA (dând din cap) A ple­
cat... așii!
IONICA. D-ră Olguța, de mult vo­
iam să vă spun ceva...
OLGUȚA. Spune, Ionică.
IONICĂ. D-ră Olguțo, noi ne știm
de mici, am crescut la o laltă, ne-am
jucat împreună și nc-am înțeles totdea­
una.-.
OLGUȚA (curg lacrimile șiroi din
•ochii ei) De ce-a plecat așa ?
IONICA (primește lovitura și ce­
dează) Așa-i că-1 iubești mult ?
OLGUȚA (izbucnește in plâns și se
intoarce cu spatele).
IONICA, (iși ia pălăria și hotărât
— liniștit, aproape senin — pleacă in-
cet ca un om care n o să se mai în­
toarcă).

137
 SCENA XVI

OLGUȚA, GEORGICĂ
GEORGICĂ (se apropie de Olguța
îi ridică capul, ii șterge ochii, și-o
sărută), M’a făcut knockout măgarul !
OLGUȚA. Cine?
GEORGICĂ. Mototolul cârciuma-
rului ! A plecat, .și-i erau ochii plân.și.
OLGUȚA. De ce-a plecat așa ?
GEORGICĂ. Cine ? Mototolul ?
OLGUȚA. Nu, Răducu. Ce-o fi
fost aici ?
GEORGICĂ. Nu știu — ceva din
pricina bătrânilor.
OLGUȚA (trece la masă — plânge
— șade). Ți-a spus că se întoarce ?
GEORGICĂ. Nu ! M’a disprețuit!
Nu mi-a spus nimic, dar n ai văzut în
ce goană a plecat ? Asta înseamnă că
tot în goană se întoarce. Cel care
pleacă încet, acela-i greu de întors —
cum îi mototolul, (grâu) In orice caz.
pregătește-ți un costum de cadână,
fiindcă am să fac un scenar. de film
care se va numi ..Răpirea din Serai".
Tie-ți dau rolul principal și eu... am să
joc pe eunucul trădător.

J38
 SCENA XVII

OLGUȚA. GEORGICA și CON­

STANTIN
CONST. Sărut mân.i !
OLGUȚA. Ce-i Constantine ?
CONST. M’a chemat coana Sofica.
OLGUȚA. A ! Da ! O chem îndată,
(pleacă).
GEORGICA. Bravo Constantine !
Am să-ți dau și eu să-mi duci două
scrisori. Llite-le ici. Dar pe asta să n o
vadă mama, și pe asta să n o vadă
tata. Asta n are marcă : îi pui tu la
târp. Uite gologani : ascunde-Ie bine.
CONST. Amândouă la un loc. să
nu le vcidă nimeni. Am eu un buzunar
de taină !

SCENA XVIII
CONSTANTIN. COANA SOFICA.
GEORGICA
COANA SOFICA. fGrăbită), tu
scrisoarea sub șorț — minte făJit).
Fugi de-1 cheamă pe tată-tăii. că nu
știu ce arc să-i dea lui Constantin.

' 139
 (Georgică pleacă). Ascunde-o repede!
Dar ce ? A căzut marca ? Dă-o încoace
și dă repede plicul... Dă-1 încoace.
CONST. (încurcat). Păi lăsați, că
pun eu la târg...
COANA SOFICA, Ei haide, mai re­
pede !?
CONST. Păi să vedeți mai am două
plicuri din sat...
COANA SOFICA. Ce din sat?
Trebue să fie delà Georgică, doară eu
I i-am dat plicuri.
CONST. Știți că eu nu știu să ci­
tesc și mi-a dat și dumnealui unul fără
marcă... (arată plicurile). Vedeți dv.
care este....
COANA SOFICA (dă de plicul lui
conu Grigore). Dar ce-i plicul ăsta ?
CONST. Păi, n'ați spus dv. că i-ați
dat...
COANA SOFICA- Ei, acu s'a lim­
pezit ! Lasă că-i arăt eu lui ! Grigore !
Georgică ! Ia poftim încoace. Poftim
încoace !

140
 SCENA XIJ<

Aceiași GEORGICA și CONLÎ

GRIGORE
GEORGICA. Ce-i mamă 7
CONU GRIGORE. Ce-i ?
COANA SOFICA. Ia te uită băr­
bate, cum își batt Joc copilul ăsta !
Uite cine-mi scria mie plicuri de astea!
Ei ce zici Grigore ? Scrisori anonime și
înjurături și bătae de joc pentru bietul
contabil... Apoi nu ți-a fost păcat de
Dumnezeu să terfelești niște oameni
cum se cade ?
GEORGICA (pricepe și incepe să
râdă) Ha ! ha ! ha ! Tată, ce zici ma­
tale de treaba asta ?
COANA SOFICA. Și mai râzi,
hai ! înțeleg să ții la soră-ta, dar ce-ai
avut cu oamenii ? Până și pe Răducu
să-1 batjocorești ?
GEORGICA (deodată serios). Ce ?
Eu pe nenea Răducu ?
CONU GRIGORE. Dar nu cumva
se întâmplă să cunoști și plicurile
astea ? (scoate din buzunar plicul pe
care-I citise părintelui).

141
 GEORGICA, Ha ! ha ! Am înțeles !
Le cunosc! Le cunosc!
COANA SOFICA. Ce-ai înțeles ?
CONU GRIGORE, Mă rog, ce-ai
înțeles ?
GEORGICA. Cine nu-i vinovat
să-mi arunce piatra.
Ia ui’iați-vă unul la altui- Romantici
bătrâni ce sunteți ! Dar faptul că l-ați
înjurat pe nenea Răducu, îmi rezervă
dreptul să-l răzbun cu alt prilej (ese.
triumfător).

SCENA XX

COANA SOFICA, CONU GRI­

GORE, CONSTANTIN
(Bătrânii stau o clipă se priuesc, apoi
plimbându-se nervoși, is așa de stin­
gheriți unul față de altul, că nici în fața
evidența nu se pot da bătuți).
CONU GRIGORE. Ce vrea să
zică ăsta ?
COANA SOFICA. Știu eu ! N’am
priceput nimic !
CONU GRIGORE. Prostii!
COANA SOFICA. Chiar prostii!

142
CONU GRIGORE fJâ ca cehii
Constantin, care s a făcut mic și fivKÎcă
trebuie să se răzbune pe cineaa, por­
nește :) Uite, Constantin, așteaptă !
COANA SOFICA (de asemenea fu­
rioasă) Ce mai vrei Constantine?
CONST, Apoi ce să vreau ? Ia
m’am abătut și eu pe la alde dvs..,.
CONU GRIGORE. Ba te-a che­
mat Sofica, să-ți dea niște plăcinte din
cele de ieri...
COANA SOFICA (răzbunătoare).
Apoi iaca îi rău, că n'au mai rămas
plăcinte... Nu-i așa Constantine?...

(CORTINA)

143
 ACTUL III

AZoapfea, târziu.

SCENA I

CONU GRIGORE și COANA

SOFICA
GRIGORE. Să-mi facă el mie una
ca asta !...
SOFICA. Dar lasă Grigore. lasă !
Ia adă-ți și tu aminte de acu douăzeci
și cirjci de ani....
GRIGORE. Acu douăzeci și cinci
de ani era altceva ! Alți oameni, alte în­
tâmplări, Sofico !
SOFICA. Tot una Grigore. și
atunci ca și azi... Numai nouă ni se
pare, Grigore.,. Nu se schimbă nimic
pe lume ! Toate se întorc și se tot în-

147
 torc, iaca așa, ca întrhin cerc.-.
Și acu douăzeci și cinci de ani, aici,
în cerdac ședea și el—bietul părinte și
cu tata și cu mama—după ce fugisem
noi și se zbătea și te blestema de cei i-ai
făcut, cum îl blestemi tu acuma ...Și iaca
s au întors lucrurile și s’or întoarce mai
departe ! Și-ai să-l vezi intrând iarăși pe
poarta casei, cum l-ai mai văzut... Căci
nu se schimbă nimic pe lume și toate se
întorc și se tot întorc, iaca așa, ca în-
tr'un cerc fără capăt., (înfrânt ți modale,
conu Grigore lasă capul in jos și cei doi
bătrâni nemărginiți și triști, ascultă de­
parte tremurul unei strune întârziate,
ori poate fără de somn).
GRIGORE. (întoarce capul priuind
undeva, afară). Nici la el nu s'a stins
lumina....
SOFICA. Nu doarme, săracul ! Nu
crede că i-i ușor nici lui. Eu îi pricep
amărăciunea, N’a avut dreptate, dar la
urma urmei cum țineam și noi morțiș
s‘o mărităm — eu cu contabilul și tu
Ionică — ținea și el s’o mărităm cu
Răducu...
GRIGORE. Dar acum s au schimbat
lucrurile, putea să se întoarcă și el.

148
 SOFICA. Poate nu știe ?
GRIGORE. Ce să nu știe ? Nu fam
văzut eu, acu o săptămână, vorbind cu
învățătorul cel nou ? Și cum să nu fi
aflat că Ionică s’a mutat în Cadrilater ?
Se poate ?
SOFICA. Așa-i ! Că mi-a spus și
contabilul ista proaspăt, delà federală,
când a fost alaltăeri pe-aici, că s'a vă­
zut cu părintele de multe ori.
GRIGORE. Nu-ți spun eu? Și sla­
vă Domnului, știe toată lumea că pe
celak l-au svârlit în Sighetul Marma-
ției, pungașul dracului !
SOFICA. Ei ! doamne, și tu Gri­
gore ! De unde și până unde îl scoți
pungaș ?
GRIGORE. Dar nu-i mai lua acuma
și tu apărarea, că nu l-or fi măturat ei
de prea multă cinste ! Ce mai nas am
avut de mă împotriveam ! Simțeam eu
că nu-i el de obrazul nostru și pace !
SOFICA. Simțeai ! Vorba vine ! Iți
cășunase ție să-ți măriți fata cu Ionică,
ăsta a fost tot buclucul ! Și dumnealui
încalțe, ai văzut rușinea ce ți-a făcut-o;
s’a mutat singurel, de parcă Olguța
i-ar fi fost pacoste pe cap. Feciorul de
cârciumar, tot fecior de cârciumar !
149
 GRIGORE. Ce-i drept îi drept!
Dar bine că s a dus, că i-a fost pleca­
tul cu noroc ! învățătorul ăsta nou, e
floare pe lângă el ! Deștept, curățel,
îndrăzneț... Cu el nu mori de foame !
Acu pot zice și eu că am pe cine să-mi
/ las în loc, și să-mi mănânc pensioara
liniștit.
SOFICA. Da! I-adevărat, bun
băiat!
GRIGORE. Nu-i
mai scump pe mână
SOFICA. Dar și contabilul cel nou !
Halal băiat !.. Și de familie bună...
GRIGORE. Da, i-adevărat, bun
băiat!
SOFICA. Nu-i a.șa ? Și meserie mă-
noasă....
GRIGORE. Da, mănoasă ; dar ne-
gustoria îi lucru grosolan, bre Sofico !
SOFICA. Ei, doamne iartă-mă,
doar nu-i băcănie, îi bancă... Lucru
subțire....
GRIGORE. Nu Sofico, nu ! Ca des-
călia nu-i !
SOFICA. Eh ! Dăscălia ! Dăscălia îi
bună pentru holtei, nu pentru oameni
însurați și cu copii!

150
• GRIGORE. D’apoi bine, Sofico,
poți să spui tu că noi am murit de
foame ?
SOFICA. De murit n'am murit, dar
nici în puf n’am trăit!
GRIGORE. D’apoi omul nu trăește
numai pentru puf, Sofico, mai trăește
și pentru cinstea lui și pentru inima
lui...
SOFICA. Cinstea fără baiji, Gri­
gore, nu se vede... că iacă, învățătorul
intră ici, în cotlonul ista, și aici moare.
Dar contabilul azi îi la federală, mâini-
poimâini contabil la Tecuci... Pe urmă
tace o bancă și într’o bună zi — că-i
meseria spornică — îl vezi cine știe ce
om mare pe la Galați ori la București !
Parcă alde Conu lancu n'a făcut așa ?
GRIGORE. Ei și tu ! Conu lancu !
Apoi conu lancu nu s’a însurat cu fata
mea, ci s’a însurat cu fata Iui boer Cos-
tache... Și pe urmă, dacă-i vorba să-mi
las fata să se ducă unde a înțărcat
dracu copiii....
SOFICA. O las, de ce să n o las.
dacă-i spre binele ei...
GRIGORE. Apoi atunci
täte popéi cu Răducu-a lui.
dracu pe-asmândoi....
151
 SOFICA. D’apoi nu te teme, că și •
Răducu a dat bir cu fugiții ca și cei­
lalți — parcă au fost vorbiți.
GRIGORE. Da zău, chiar așa.
Și să nu mai vie popa două luni pe la
noi, din pricina lui ?
SOFICA. Două luni...
GRIGORE. Două luni... Și-așa chef
m’apucă uneori să joc un tabinet...
SOFICA. Da! S’au prăfuit cărțile
și s au răvășit prin toate colțurile...
GRIGORE. Eu ca eu, mă mai luam,
dar el, cum dracu de-a răbdat... Și că- .
tam uneori să-i ies înainte... și apucă
pe altă uliță. îndrăcit popă !
SOFICA. Dar adică de ce nu te-ai
dus tu odată la dânsul ? (Conu Gri­
gore tace). Zău, Grigore, duate !
GRIGORE. El să vie ! Eu nu mă
duc nici mort !
SOFICA. El îi supărat.
GRIGORE. Dar ce ? Eu nu-s supă­
rat ?
SOFICA. Bine, bine, dar zici că
ți-a trecut !
GRIGORE. Mi-a trecut ? Dar fé­
rească Dumnezeu ! Ba acum mai al
dracului îs supărat.

152
 SOFICA. Păi adineauri.,.
GRIGORE. Adineauri m’a apucat
așa... un dor... de un tabinet... In sfâr­
șit am crescut la o laltă... Slăbiciuni...
Dar acu mi-am adus aminte... Tu nici
nu-ți închipui ce a fost în stare să-mi
facă într’o zi! Și asta acu, încoace.
după supărare...
SOFICA. Ce?
GRIGORE. Nu ! Nu-ți mai spun, că
iar mi-aduc aminte și mi se urcă sân-
gelc la cap ! Lasă-1 dracului ? Nici să
nu mai vie ! (mică pauză).
SOFICA. Și lumina tot aprinsă 1
GRIGORE (pfotolit). Da! Da!
In toată noaptea-i așa. De-o vreme în­
coace arde lumina ceia toată noaptea.
SOFICA. O fi bolnav, Grigore !
GRIGORE. Te pomenești! De Du­
minecă încoace nu l’am mai zărit.
SOFICA. Să știi că i s’a întâmplat
ceva, săracul ! Du-te mâine Grigore
să-1 vezi, las-o încolo de supărare și...
GRIGORE. Ei ! Ce mai vorbă ! La
supărare să mai gândesc eu acuma...
Și-i singur-
SOFICA. Da zău, săracul, singur pe
lume !

153
 GRIGORE, Amărâtă viață.
SOFICA. Tare amărâtă... Numai pe
noi ne avea.
GRIGORE. Numai pe noi ! (și după
o clipă). Adică ia spune, ce-ar fi dacă..
m‘aș duce acu...
Sr
SCENA II

Aceiași, PĂRINTELE ILIE (urcă

scările)

SOFICA. Cine-o fi? (părintele

intră ).
GRIGORE. El era! Insfârșit te-a
adus Dumnezeu, luate-ar dracu, rablă
neagră în cerul gurii ! Și mă rog, cum
îmi intri tu în ogradă, ca în ogorul lui.
tată-tău ? Să fi stat acasă Ia tine, să
prinzi mucegai, nu să mai îndrăznești
să calci pragul casei mele !
SOFICA. Grigore ! Bre Grigore,
dar astâmpără-te !
GRIGORE. Ce să mă astâmpăr, cu­
coană ? Lasă-mă 'n pace să-mi vărs
năduful, că de două luni aștept să-mi
vie apa la moară.
SOFICA. Dar pricepe Grigore...

154
 PĂRINTELE. Lasă-1 cumătră să
spuie până o osteni...
GRIGORE. D’apoi că nu ostenesc
eu așa de repede ! Că astea n'au fost
două luni — astea... astea două veacuri
au fost!...
PĂRINTELE. Așa-i Grigore, vea­
curi au fost ! Și n’au fost numai pentru
tine !
GRIGORE. Așa ? Ii fi având pre­
tenția că au fost și pentru tine ! Nu ?
De aceia mi-ai fugit și ai sărit gardul
când n'am mai putut și am venit să ne
împăcăm ? De aceia ? Hai ? Câine ai
fost, nu prieten ! Câine, nu prieten !
PĂRINTELE. Nici nu ți-s prieten,
Grigore !
GRIGORE. Așa ? Atunci ce cauți
aici? Pleacă? M’auzi ce-ți spun eu?
Pleacă !
SOFICA. Grigore !
GRIGORE. Pe mine să mă lași tu
în pace ! Eu nu-s muere să mă topesc
de dorul lui... Ducă-se ! Să plece !...
Să plece de tot și să nu-1 mai văd. că-1
zvârl pe scări și dau drumul câinilor
din lanț. Să plece ! N’am la urma ur­
mei nevoie de nimeni... De nimeni, așa

155
să știi tu... Nici de tine... nici de ta­
binetul tău... (furia, il dă in lacrimi, il
inneacă și cum nu mai știe ce să mai
zică esej.

SCENA III
PĂRINTELE ILIE. COANA
SOFICA
SOFICA (care a simțit câtă durere
s’a destins sub naiva isbucnire a lui
conu Grigore, stă podidită de lacrimi și
se tângue încetișor). Iaca, a.șa-i de
două luni încoace. Parcă nu mai este
cum a fost. Se înfurie de temiri-ce și
acu zice una, acu alta..-
Și-a pierdut cumpătul de tot... Tare
La durut părinte ! Nu se cuvenea să
vâri așa cuțit în inima noastră— Eu
m'am făcut posacă — el a slăbit...
PĂRINTELE. Nici mie nu mi-a
mers m.ai bine !
SOFICA. Văd. Te-ai tras la față —
toată noaptea lampa ți-i aprinsă...
PĂRINTELE. M’a ajuns vorba
Scripturii cumătră : ,.Vai și vai zic cul-
cându-mă și sculându-mă și însfârșit
ostenesc șezând...“. Dar toate-s trecă-

156
 toare ca iairba câmpului și ca apa isvo-
rului... Și cumpenele grele îs și ele ca
un fel de apă. Mai turburi, mai furtu­
noase, dar poate că-s tot așa de trecă­
toare. Și cum mi s’a întors în sara asta
o fărâmă de lumină în suflet, m'am
gândit că poajte-i semn bun și că intră
cumpăna înspre sfârșit. Că așa vânt
m’a adus într’acoace : cu nădejdea c'om
împăca toate, după șartul lor. Acu fii
bună și vezi de Grigore — de l-au lăsat
pandaliile și mână-1 după d-ta încoace,
că trebue să sfătuim în liniște.
SOFICA. Dar despre ce-i vorba pă­
rinte ?
PĂRINTELE. Tot lucrul la vremea
lui, cumătră ! (Coana Sofica ese).

' SCENA IV
PĂRINTELE ILIE, GEORGICA
GEORGICA (se vede că a pândit
— șoaptă repede) K venit ?
PĂRINTELE. Da, e la mine !
GEORGICA. Ce crezi? Se face
ceva ?
PĂRINTELE. Dumnezeu știe ! Dar
Olguța dece n‘a fost azi pe la mine ?

157
 GEORGICA. Bătrânii ăștia ni^ mai
îrichid un ochi după masă. Stau cu o-
chii zgâiți la geamurile matale și n’a
putut femeia să scape de loc ? Pe urmă
ea-i ageamie în chestie de sport; nu
știe să sară gardurile, ca mine. Mâine
însă o deghizez și-o trimit ramburs.
Dar când a venit ?
PĂRINTELE. Cine?
GEORGICA. Nenea Răducu.
PĂRINTELE. Adineauri, după ce
ai plecat tu 1
GEORGICA.. Cu ce a venit ? Cu
carul icu boi ?
PĂRINTELE. Nu, cu trăsura.
GEORGICA. Eram sigur. îmi pare
rău că n'a venit călare. Firește, din
puncte de vedere comercial, doi cai în­
seamnă mai mult de cât unul și pe
semne că el a vrut să impresioneze pe
bătrâni. Data viitoare garantai că vine
cu trei cai !
PĂRINTELE. Eh ! Data viitoare....
GEORGICA. Ce-i ? Nu cumva asta-i
ultima ?
PĂRINTELE. Cel puțin așa spune
Radu !

158
 GEORGICĂ. Așa ? Atunci mă duc
să dau de veste femeei.
PĂRINTELE, Lasă fata să doarmă !
Nu-i mai strica somnul !
GEORGICĂ- Ce să doarmă ? Asta
n‘a închis un ochiu, delà nașterea lui
Christos încoace. II așteaptă pe Făt-
Frumos ! Mă duc să-i spun că a venit
cu droșca. Uite-i că vin !! fese in ffoa-
nă).

SCENA V.
PĂRINTELE ILIE, CONU GRIGO­
RE ? COANA SOFICA
(Până începe să vorbească el. Conii
Griffoce nu se uită la nimeni—arată ca
și când ar fi fost adus cu sila).
SOFICA. Așa ! Acuma spune, pă­
rinte, de ce-i vorba î
PĂRINTELE. Cumătră și Grigore !
Cred că învățătura pe care ați tras-o în
aste două luni de supărare, a fost limpe­
de. Eu n'am vrut să turbur nici viața
mea, nici pe a dv. dar văd că cel de sus,
care le-orânduește pe toate, a făcut
cum a crezut el mai bine și-a netezit
drumurile.

159
 GRIGORE. Așa ? Și cum ?
PĂRINTELE. Contabilul a fost mu­
tat, nu știu pentru ce ispravă. I-adevă-
rat ori nu ?
GRIGORE. Ei și ce-i cu asta ?
PĂRINTELE. Mai dati fata după
el?
GRIGORE. D'apoi nici altfel n'o dă­
deam !
PĂRINTELE. D-ta, ce zici, cumă­
tră 1
SOFICA. Ce să mai vorbim ? Fi-
rește că nu mai este vorba...
PĂRINTELE. Ionică s'a mutat ori
nu ?
SOFICA. Dar bine a făcut că s a
dus!
PĂRINTELE. Mai dați fata după
el?
SOFICA. Dar ce ? Am zis vreodată
c'o dau ?
PĂRINTELE. Pe tine te întreb, Gri-
gore !
GRIGORE. Dar lasă-1 dracului de
mototol ! S'a dus, e bun dus !
PĂRINTELE. Foarte bine! A ră­
mas Radu !
GRIGORE. Adevărat c'a rămas, dar

160
la Galațul lui, acolo ! Că n‘a mai dat cu
nasul pe aici !
SOFICA. Și nici nu-1 mai prinzi!
GRIGORE. Ii era lui de însurat, cum
mi-i mie de raoarte !
SOFICA. Și mai zicea că i-i dragă
fata ! Dar bine am făcut că nu ne-am
luat noi după gura lui.
GRIGORE. Ce. mai păcăleală era să
fie cu domnul Radu ăsta!... In hatâ­
rul lui conu Zamfir și al cucoanei Ma-
ria, nenoroceam fetița..-
SOFICA. Și îndrăgostit ce- se mai
arăta.... Doamne ! Doamne ! Credeai
că moare dacă nu i-o dăm... Și acuma
unde-i ?
PĂRINTELE. Și dacă ar mai fi ve-
nit ce folos ar fi avut ?
GRIGORE. Ehe ! Era altceva ! Ne
mai gândeam, ne mai socoteam.
SOFICA- Dar bine înțeles, asta do-
vedea că ține omul cu adevărat la
fată.
GROGORE. Și ce să zic, altfel mi­
era drag ! Eu începusem chiar să mă
plec de partea lui-
SOFICA. Chiar și eu începusem să
mă plec de partea lui. Dar dacă n a
mai venit...
II 161
 PARINTELE. Ba a venit! (tăcere
de moarte. Părintele spune încet). E
la mine ! Acum să vă văd I Acu știți
de ce am venit iar la voi- Și acuma
dacă nu se faice cum vreau eu, —
asta mi-i crucea — mă jur înaintea lui
Dumnezeu că...
SOFICA ( Vai de mine ! Nu te
( jura !
GRIGORE ( Dar nu fii nebun !
PĂRINTELE fse scoală). Am în>-
țeles ! Va să zică, nici acuma nu vreți.
GRIGORE. Stai să ne lămurim, o-
mul lui Dumnezeu.
PĂRINTELE. Ce să mai lămurim ?
Lămuriți cu dânsul dacă vreți să mai
lămuriți ceva. Pentru mine e tot una
care-i socotința voastră, dacă aceia nu
se potrivește cu socotința mea. (strigă).
Radule ! Vino, băiatule încoace !
GRIGORE. Acuma de ce-1 chemi și
n'aștepți să afli ?
PĂRINTELE. Să afle el, că eu de
acu încolo, îmi spăl mâinile ca Pilat cel
din Pont 1
GRIGORE. Dar să-ți aduc fata și să
vorbești cu dânsa. s‘o vezi, s'o auzi —

162
 s'asculți și •chibzuință ei—că i-a trecut
fumul pe care l-a avut...
SOFICA. Nici nu se mai gândește
părinte ! Te uiți așa la mine, de parcă
aș fi un copil, dar crede-mă, iaca azi
am vorbit cu dânsa și mi-a spus că ea
așteaptă să hotărîm noi-..
PĂRINTELE. Iaca așa se întorc
toate cumătră și cumetre. Nimic nu se
schimbă în lume 1 Și acu douăzeci Și
cinci de ani, aici, în ceardac, ședeai
d-ta, cu răposați! părinții d-tale, fie-le
binecuvântată amintirea, și te întrebau,
cum ați întrebat-o dv. pe Olguța.
Și le-ai spus — cum v‘a spus și Ol­
guța — că aștepți să hotărască ei... iar
peste noapte ți-ai luat glastra cu mușr-
oata din fereastră, șalul în spate și-
ocrotîtă de Gheorghe fratele dumitSle,
ai plecat în lume după Grigore. Dar
vi-s ochii minții orbi și nu vreți să ve­
deți că nu se schimbă nimic pe lume
și că toate se întorc — iaca cișa — ca
într'un cerc fără de capăt.

163
 SCENA VI
ACEIAȘI, I^ADU (sărută mâna coa­
nei So[ica și dă mâna cu conu Gâffore)

RADU. Sărut mâna ! Bună seara!

(O clipă). Va să zică, tot nu sânteți
hotărîți. Credeam că acuma, când riva­
lii mei sunt departe, lucrul are să fie
mai ușor.
Uite coană Sofico și coane Grigore :
eu am să spun scurt ce am de spus,
că așa mi-i felul ; nu. mă pricep la
vorbă. Asta-i ultima oară când v‘o
mai cer. Vă spun asta fiindcă mi se
tulbură mintea dacă mă gândesc că Ol-
guța ar putea să fie nevasta' altcuiva și
nui dorește inima să n‘aveți nici o su-
părerea din pricina mea-
SOFICA. D'apoi bine, Răducule, ce
vrei tu ? Să ne tai gâtul că sântem pă­
rinți și ne îngrijim de binele copilului
nostru ?
RADU. Vă rog, iertați-mă, n'am vrut
să spun asta. Nki nu știți ce am vrut
să spun.
GRIGORE. Vrem savem fata lângă
noi, ocrotită — cu stare.

164
 RADU (calm zâmbind). Cu stare?
Am cât nici nu visați ! Alaltăeri am
îngropat-o pe mătușa Tudora și mi-a
lăsat mie tot ! Ei poftim ! Ii dau toată
starea. I-o pun pe numele ei, pe nume­
le dv. Ce mai vreți ?
SOFICA- Vai de mine, Răducule.
d'apoi ce fel de oameni, ne crezi tu pe
noi ? Lehămetiți de averi și de moșii ?
Așa ne cunoști tu ?
PĂRINTELE. Dar n‘a vrut să spuie
asta, băiatul ! L'ați scos din minți cu
încăpățânarea voastră neghioabă.
GRIGORE (se ridică), la te rog să
nu-mi faci tu morală. înțelegem noi
foarte bine, ce crede dumnealui. Și
dacă n‘ar fi copilul lui conu Zamfir,
ași ști eu cum să-i răspund. I-ași spune :
Domnule, am fată de măritat, n'am mar­
fă de vânzare!
PĂRINTELE. Grigore. tu îți dai
seama de ce vorbești ?
GRIGORE. Eu îmi dau seama, dar
el nu și-a dat seama. Și-mi pare bine
că s'a întâmplat așa ca să se dovedeas­
că că un om de teapa mea, n'ar fi fost
în stare să mă înfrunte astfel, pe mine,
dascăl care am scos treizeci de clase de

165
 copii—om cu păr alb—și cu cinste în
cotlonul meu ! Și vezi. Popă, cum ese
arama deasupra ? Câtă vreme era sărac,
nu ar fi cutezat să zvârle în obrazul meu
așa cuvânt de ocară,
PĂRINTELE. Stai, bre omule! Dar
ce-ai înțeles tu din vorbele lui ?
GRIGORE. Că de-mi spune el asta
azi, când nici nu i-am dat copila), ce-are
să-mi spuie mâine, dacă i-aș da-o și
ce-are să-i spuie ei. poimâine, dacă l-ar
lua ?
SOFICA. Așa e ! Foarte adevărat 1
PĂRINTELE. Asta-i ce ai înțeles ?
GRIGORE. Ba nu. am mai înțeles
câ-i prea adevărată vorba: că bogat cu
bogat să se însoțească și sărac cu să­
rac !
RADU. Bine, coane Grigore! Uite,
eu renunț la moștenire 1
GRIGORE. Ia lasă paradia asta.
Răducule!
RADU (iși ia pălăria). Haide pă­
rinte, și poimâine nu mai am moșia I
Dar atunci vă fac răspunzători de tot
ce se întâmplă, dacă vă mai împotri­
viți la căsătorie.
SOFICA. Dar cum crezi tu că-avem

166
 să ne luăm noi așa piatră în spinare ?
O viață întreagă să blestemi fata că ai
rămas sărac din pricina ei ?
GRIGORE. Proști ne mai crezi pe
noi Răducule !
RADU- Nici așa, nici așa! (râs).
Ce facem părinte ?
PĂRINTELE. Lumineze-te Dumne­
zeu, că eu nu mai pot să te luminez !
RADU. Cum înțeleg eu acuma, nici
chestia averii n‘a fost la mijloc. Aveți
ceva împotriva mea ?
SOFICA. Ce să avem ?
GRIGORE. Da, zău, ce să avem noi
cu tine 1
RADU. Cât era Ionică și contabilul,
hai să zic, aveam rivali... dar .acuma...
GRIGORE. Și ce ? Credeai că dacă
l-au svârlit pe pungașul ăla la Sighe-
tul Marmației, îți stau protos cu fata ?
RADU. Mai întâi că nu era pungaș
— îți garantez ! Dar a plecat și Ionică...
GRIGORE. Că niimai Ionică era în­
vățător pe lumea asta....
SOFICA. Și parcă-i numai un con­
tabil pe fața pământului !
RADU (începe să râdă). Acu an?
priceput !

167
 PĂRINTELE (râde și el). Cum au
venit le-ați făgăduit fata ; tu învă­
țătorului și cumătră contabilului !
GRIGORE. Ba să mă ierți, că noi
nu umblăm cu limba scoasă după gi­
nere !
PĂRINTELE. Păi atunci, cum ?
SOFICA. Auzi Grigore ? Spune-le.
că tot de la dumnealor trebue să fi
pornit scrisorile !
GRIGORE. Nici vorbă !
PĂRINTELE. Ce scrisori ?
GRIGORE. Mai întrebi ce scrisori ?
Adică, tu nu știi? Că doar de-aici din
sat au pornit ! Și cine-i mână de căr­
turar afară de noi ? Una învățătorului
și alta contabilului — să ne faci de râs
că suntem maniaci, și avem să le făgă­
duim fata, dar . să nu le calce piciorul
pe-aici, că o să fie rău...
PĂRINTELE. Mă, astea voi le-ați
scris !
GRIGORE Ia lasâ-mă, domnule, în
pace, că eu nici nu-i cunoșteam- Astea
au venit din prima zi.
PĂRINTELE. Ei și pe urmă ?
SOFICA. Și contabilul cel nou a ve­
nit. bietul băiat — politicos — să ex-

168
 plice, că nici nu cunoaște fata... și nici
n‘a văzut-o—și ne-am împrietenit. Iaca
asta'-i ! Și să crezi că-i un băiat mi-
nunat !
GRIGORE. Și cu învățătorul la 1fel!
Și ăsta încalțe e juvaer curat !
PĂRINTELE. Și va să zică, ați
luat-o delà capăt ! Ce zici Radule ?
RADU. Acum îmi. pare rău !
GRIGORE. Vasăzică tot tu erai vi­
novatul !
RADU. Da, însă vinovat de altceva.
Pe bietul contabil, eu Fam mutat la Si-
ghetul Marmației !
SOFICA. Vai de mine. Răducule !
Se poate să faci tu asemenea faptă ?
Vai de mine și de mine ! D'apoi la
asta nu m ași fi așteptat, să mă fi tăiat
bucăți. Să oropsești un băiat a,șa de
bun ?
PĂRINTELE. Spuneai că-i mai bun
ăstălalt !
SOFICA. Dar ce are aface ? Dar
‘acela n'avea suflet de om în el ?
D'apoi ce ponos ai aruncat pe el !
Cu asta te-ai șters delà inima mea.,
te-ai șters ! Dacă ești în stare să faci
așa ceva, apoi și moarte de om poți

160
să faci și pe asemenea mâini fata nu
mi-o dau ! Nu-i așa Grigore ?
GRIGORE. Fără discuție ! Dar eu
bănuesc un lucru teribil! Te pomenești
că tot tu l-ai mutat și pe Ionică ! Ai
curajul și spune !...
SOFICA. Cu siguranță !
RADU. Nu l-iam mutat eu ! Dar din
pricina mea s'a mutat.
GRIGORE. Apoi nu-i tot una ? Să­
racul băiat!
RADU. Adevărat! Și mie mi-a fost
milă de el. I-ai vârât îri cap că poate
s'o ia pe Olguța. Și s'a îndrăgostit ca
un câine de ea.
GRIGORE. Și pe asemenea om îl
faci tu să se mute ? Dar ești un crimi­
nal ! Pe el l-ai nenorocit, pe mine m'ai
nenorocit, pe Olguța ai nenorocit-o....
SOFICA. Ei ! Nu mai umfla și tu
acuma lucrurile...
GRIGORE. Lasă-mă cucoană în pa­
ce ! N'auzi că era îndrăgostit ca un
câine, săracul 1 De mic copil a fost i--
nimă simțitoare ! Și cum ai putut să
al asemenea inimă Radule ? Cum ai pu­
tut ? Spune!
RADU. Când am fost data trecută

170
aici, ne-am dat amândoi inimile pe fa­
ță, Și a rămas să luptăm amândoi îm­
potriva dragostei — până n'om mai
putea.
GRIGORE. Adică în ce fel ?
RADU. S'o înăbușim sau să facem o
nebunie care să limpezească lucrurile !
Cum vezi, el a plecat !
SOFICA. Ți-am spus eu că era un
mototol !
GRIGORE. Da, se poate, mototol
dar, mototol numai inimă 1 Uite mie-mi
dau lacrămile când mă gândesc la ce-a
făcut. Așa suflet, mai rar! Nici n'ai
zice că-i băiat de cârciumar !
RADU- Ei, și-acu ?
GRIGORE. Ce mai vrei acu ? Nu
ne-ai dat destule lovituri ?
SOFICA. Vrei să-ți punem fata în
brațe și să ne închinăm ? lartă-mă, dar
asta n'am s'o fac !
GRIGORE. Eu nici atâta ! Am aici
învățător bun și tânăr !
SOFICA. Și contabil harnic I Și la
urma urmei, deocamdată, n'aveam fa­
tă de măritat!
GRIGORE. Da, tocmai asta voiam
să spun și eu : n'avem fată de măritat 1

171
 PARINTELE. Haidem Răducule.
RADU. încă o vorbă părinte și mer­
gem. Vă rog un lucru ! V‘am spus că-i
ultima oară când vin să mai fac aseme­
nea cerere. Eu i-am spus Olguței gân­
durile mele și îi sunt dator o explica­
ție între patru ochi.
SOFICA- Intre patru ochi ?
GRIGORE. Intre patru ochi ? Nu.
asta nu se poate. Radule. Acuma, când
știm cu cine avem de aface, dă-ne voe
să ne ferim și noi de dureri și s'o fe-
rim si pe ea.
RÂDU. Dv. nu vă dați seama la ce
mă împingeți !
GRIGORE. Să-mi tai beregata, s'o
ciopârțești pe Sofica și pe urmă să iei
fata și să trăiți ani mulți și fericiți.
Iaca la asta te împing !
PĂRINTELE. Apoi tu n'ai făcut
așa !
GRIGORE. He! He! He! Dom­
nule ! Ce-am făcut eu, am făcut pe vre­
mea când erau oameni—și chiar pe vre­
mea ceia, iaca d-fa n'ai fost în stare
să faci ce-am făcut eu ! Și de aceia mie
mi-a mers bine pe lumea asta și d-tale
ți-a mers tot ca racul ! Dar astăzi Iu-

172
crurile s'au schimbat! In loc să-ți iei
femeia și să pleci cu ea, pui oamenii în
trenuri și-i înfunzi în Sighetul Marma-
îiei ori în Cadrilater... Pe atunci era
inima mai iute și căruța, mai încea­
tă, dar acu se vede, unde s'a iuțit că­
ruța, ă lăsat-o inima mai domol.
RADU (brusc). Rămâneți cu bi­
ne. (Ese).

SCENA VII
CONU GRIGORE, COANA SO^
RIGA, PĂRINTELE ILIE
GRIGORE. Acu, spune și tu! L-ai
auzit și mai auzit! N’am avut eu
dreptate ?
SOFCA. Dar nici vorbă ! Auzi d-ta,
să oropsească el bunătate de om !
GRIGORE. Spune, bre, nu-i așa ?
PĂRINTELE. Da! A spus Geor­
gică vorbă mare : „Părinții silesc pe
copii să fie păcătoși!"
GRIGORE. Ia scutește-mă cu <e
te-a învățat Georgică ! Dacă și azi îi
mai iei parte băiatului istuia, apoi nici
că mai am nevoe să te văd în- fața o-

173
 chilor. Du-te cu el ,și dă bună pace
casei mele.
PĂRINTELE (liniștit și trist).
Nu Grigore ! Inima mea îmi spune lă­
murit, în ceasul de față, că lucrurile-s
limpezi, cum e cerul aista înoptat. Și
dacă mi-a fost viața amărîtă și—cum ai
zis-o tu întro toană de furie,—tot in-
napoi dând, ca racul, apoi un bun
tot am avut, și pentru așa câștig mul­
țumesc lui Dumnezeu ; n'am avut co­
pii să mi se prostească mintea în cea­
sul fericirei lor. îmi pare bine că râzi,
că și mie mi-e inima plină de o mare
voioșie. Și eu, care n'am avut somn
două luni, iaca simt, că în seara asta
am să dorm curat și cu inima împă­
cată ca în ziua întâia a vieței mele-
Nu mai pot să stau acum, dar mâine oi
veni să facem tabinet, ca în vremea ceia
bună. Numai să dea Dumnezeu să
aveți și dv. cheful pe care l-oi
avea eu. Noapte bună !
GRIGORE. Ia ascultă, mie nu-mi
plac vorbele tale. Miroase a prohod...
SOFICA (lăcrămând). Zău părin-
te, ai să mă faci să nu dorm. Ai niște
ochi, așa...

174
 PĂRINTELE. Lasă cumătră, cu o-
ochii iștea ți-am adus eu — e mult de
atunci — o mușcată, pe care ai pus-o
în iereasfrâ. N'a fost spre binele meu,
mai întâi, dar a fost spre binele dv.
și pe urmă s‘a întors și spre mine pu­
țintel. Nu mai ai optsprezece ani ca
să-ți aduc la fel, dar îți dau una cu
florile făcute din vorbe, la care s‘au
străduit toți anii mei necăjiți și întu­
necați. Șl trebuie să prețuiască mult,
că s'<i făcut în mine o lumină mare,
așa cum îmi închipuesc că trebue să
fi fost mereu în ochii proorocilor din
scriptură.
GRIGORE. Nu-mi dau seama ce
vrei să spui.
SOFICA. Nici eu.
PĂRINTELE, Și poate că nici eu.
Șirue vorbele din mine ca apa neștiu­
toare a izvorului. Oi sta și m‘oi gân­
di. că poate le-oi găsi rostul ; că vor­
ba care picură delà sine, niciodată nu-i
fără înțelesul și tăinuirea ei, ci s‘asea­
mănă cu visul delà sine venit al Fecioa­
rei prea curate ! Apoi Dumnezeu cu
VOI. Noapte bună fese încet}.
(Cei doi au rămas tăcuți în lumina

175
galbenă a lămpii care scade, scade, și-i
șterge din văz- Doar pe lumina străve­
zie a cerului tomnatec, umbra neagră
ai preotului coboară pe scări, ca într un
mormânt.)

SCENA VIII

CON li GRl'QORE, COANA

SOFICA

(înfiorați de nu știu ce dureroasă pre­

simțire, stau o clipă abătuți și tac)
GRIGORE (încet). S‘a dus.
SOFICA. Sa dus.
GRIGORE. Nu știu — eu-s obosit
sau...
SOFICA. Ce avea în ochii Iui ?...
bucurie ori...
GRIGORE. A slăbit mult!
SOFICA. Da, a slăbit mult!
GRIGORE (violent). Da dă-1 dra­
cului de popă cu bâiguiala lui cu tot!
Ce te potrivești tu, să-ți faci sânge
rău ?
SOFICA, Grigore !
GRIGORE. Tu nu-1 știi, când îl

176
 apucă pe el pandaJiile ? Hai mai bine
să ne culcăm și ai grijă să vezi unde's
cărțile cele de tabinet că am de gând
să-mi scot paguba de pe două luni.
Să-1 învăț eu minte să se mai supere.
Dar ce-i cu lampa ceia ?
SOFICA (încet). Nu știu ce are !
Se stinge.
GRIGORE (nu imediat). Ei! S'o
fi-terminat gazul!
• SOFICA. Nu, are gaz destul dar...
-GRIGORE. Are ? De î... Eh ! Vezi
și tu ce-i cu ea.
SOFICA. Grigore ?
GRIGORE. Ce-i ?... Ce-i frate ?
SOFICA. Nu știu de ce mi-i inima
grea.
GRIGORE (nu imediat. dz. tare).
Eh ! Fleacrri.
SOFICA. Ssst! Vorbește și tu mai
încet. O trezești pe Olguța !

( Pauză)

GRIGORE. Tare era frumușică as-

tăseară !
SOFICA. Nu-i așa Și ce copil as
cultător și înțelept !

12 177
 GRIGORE. Da ! Astăseară mă ui­
tam la ea și mi-am adus aminte de ti­
ne când erai ca dânsa.
SOFICA (scutură o obsesie). A nu!
Eu eram altfel..- eu... (ș: tac amândoi).
GRIGORE. Llnde-s chibritur le ?
SOFICA. Uite-le, dar ce-i ?
GRIGORE. Să aprind o țigare. (pau­
ză).
SOFICA. Nu mergi să te culci ?
GRIGORE. Să fumez o țigară... (și
coana Sofica es'e înceC in casă, ca o
umbră tristă cu o lampă inutilă).

SCENA IX

CONU GRIGORE. apoi RADU și

GEORGICA. mai târziu OLGUȚA
(Totul în șoaptă)

GRIGORE., Dar ce-ai asta? (și se

dă după un stâlp) .
GEORGICA. S‘au culcat, nene Ra­
dule. Uite stai aici, să nu simtă câinele
și o aduc eu numaidecât, (intră ir.
casă).
(Departe cântecul lui Constantin tot

178
se mai leagănă pe vale, doar ca^-o rămă­
șiță de cântec uitat).
GEORGICA /se- reiătoarce).■ Viile.
RADU. Mulțumesc, GeorgiCă. Sat
zice că nu ești un frate bun, dar ești
— crede-mă. i ;• ■ ' ' ,
GEORGICA. Ceia cc-i terib-l e că
în seara asta încep să\ cred'căj n'arn ,si
ajung niciodată .boxeut bun — prea
sunt frate bun. Știți teoria mea, frafe
bun înseamnă frate romantic i
RADU, Ai Sj^ . mori râzând Geor-
gică. ' ,
GEORGICA. A ! Uite pe Olguța !
Să ne întoarcem prin urmare la oaia
noastră.
RADU. Bună sc^ra Olgti'țo ! JOl-
guța nu spune nici o y.orbă —' strânge
mâna încet. Are un. șal pe ea'-'). Ai tăi ■
nu vor. ,
GEORGICA. Fără expfîcații lungi
că romanticii, igtiș bătrâni dorm iepii-"“'
rește. In două vorbe care-s trei : ce
faceți voi acu ?
RADU. Olguța să spue.
GEORGICA. Nu poate că i s‘au în­
cleștat dinfii.
(.)LGUȚA. Georgică !
 CîEORGICA. Prin urmare te rog sâ
te gândești că eu peste o săptămână
plec la internat și de acolo pot cel mult
să fug în oraș, dar nu pot să fug până
aici — nu vă mai pot da un ajutor.
RADU. Olguțo !
OLGUȚA. Radule !
RADU. Hai spune Olguțo ! Ai în­
credere în mine ?
OLGUȚA (se duce, ridică mușca­
ta de jos). Georgică, roagă pe mama
și pe tata să mă ierte !
RADU (o ia în brațe). Olguțo!
OLGUȚA. Și scrie-mi tot și în fie­
care zi ! (il sărută).
GEORGICĂ. Sărută-mă cumnate
ingrat ce ești ! Drum bun copii și să-mi
faceți nepoți, că dracu vă ia* Și dacă
or înebuni bătrânii, îi leg eu, n'aveți,
grijă și poate că-i și vindec !,■, Și-acu
hai la caleașcă,., (coboară toți).
GRIGORE (a amuțit). Uite drăcia
dracului ! Ce a fost asta domnule, Fir-
ar al dracului de popă... Să știi că el a
aranjat-o... (se duce la geam și strigă
încet). Sofico ! Bre Sofico ! Ia poftim
încoace... I-auzi-i cum cântă !... cântă...
și mai cântă.,,

IhQ
 SCENA X

CONU GRIGORE, COANA SOFI-

CA. și GEORGfCA (care trece)

GRIGORE (repetă mecanic aproa­

pe). Cântă domnule... i-auzi-i cum
cântă...
SOFICA. Cine cântă ?
GRIGORE. Dar îi auzi ?
SOFICA. Da... glas de femee... și
unul de bărbat...
GRIGORE. Și merg...
SOFICA. Da, da, huruit de trăsu-
ră... dar cine-s ?,-. .
GRIGORE. Cum cine-s! Ssst!
(trage de o parte). Sfai aici să nu te
vadă, (stau ascunși).
GEORGICA (a intrat {lucrând un
charleston -— il dansează incet și înce­
pe cu uorbe). Am să am nepoți... am
să am nepoți cât mai mulți nepoți... și
am să-i învăț box... (și intră in casă
incet).
SOFICA. Dar ce-i cu Georgică ?
GRIGORE. I-a ajutat să fugă mă­
garul !

181
! .
1
 SOFICA (aproape țipând). Cine să
fugă? / (.i ~
GRIGORE. Cei care cântă... cei cu
trăsura...
SOFICA. Dar c'fnc-s penttu ríümeíe
lui Dumnezeu? Cine-s ? Cine-s... (și
repetă tot mai stins tot mai îpgrijatâ de
adevărul care i se Itinilriează).
GRIGORE. Ei sunt ’. Radu sț cu Ol-
guța...
SOFICA (izbucnind in p^Zâns^/-Nu
se poate! Olguța ! .
GRIGORE. Nu striga !'Ssst ! .
SOFICA. Dar cum să nu str.'g.-doar
e copilul meu ! ' ,
GRIGORE. Nu mai •esté copilui-tău...
E nevasta lui...
SOFICA. Dar tu, ce-óm ești dç poți
sa rabzi... Lasă-mă ! , • ,
GRIGORE. Sssf! S‘a terminat —
nu mai poți să, Eaci -niftr.íc. Acum á ales
ea și noi suntem'dc prisos bătrânico..-
Suntem de prisos... , .
(O pauză. Căntecftl' Ilii Constantin
iar s'aude).
Ascultă ! Cântă un lăutar ca și —
altă dată.

182
 SOFICA (obidită). Să-mi facă ga
mie una ca asta? '■
GRIGDRE. Dș.r Jasâ, jSoficó, lasă...
Ia adă-ți și tu am.nțe. de ,acti'douăzeci
și cinci de ani...
KÓFICA. Acu douăzeci și cinci de
ani era altceva ! Alți oameni și alte
întâmplăii.
GRIGORE. Tot una Sofico și atunci
ca și azi. Numai nouă ni se pare So­
fico. Nu se schimbă nimic pe lume.
Toate se întorc și se tot întorc, iaca așa
ca într'un cerc.-.
Și acu douăzeci și cinci de ani...
aici în ceardac. ai eșit cu șalul
în spate și cu mușcata la subțioară și
mi te-a adus Gheorghe irate-tău... Și
am plecat cântând. Iar colea, în urma
noastră, cum stai tu acum, plângea po­
tolită și fără să se mai zbată — ca în
fața sorții, biata maică-ta.
• Și ne-a mers bine Sofico... să Ie
meargă și lor tot ca și nouă ! Și iaca
s‘au întors lucrurile și s‘or întoarce mai
departe — și ai să te vezi intrând îm­
păcată pe poarta casei lor, cum au in­
trat și părinții tăi pe poarta' casei
noastre... Căci nu se schimbă nimic

183
pe lume și toate se întorc, iacă așa,
ca într’iin cerc fără de capăt...
(Și bieții bătrâni stau și plâng fără
să mai înțeleagă dece. ascultând roata
oare se tot duce și cântecul care nu se
mai schimbă).

CORTINA

«U'jOTfCA JUDEȚEANĂ
T- CLUJ -

184