Pãdurea Spânzuraþilor - Caracterizarea lui Apostol Bologa

Este prototipul generaþiei de intelectuali ardeleni siliþi într-un anumit context social-politic sã lupte sub steag
duºman. Autorul însãºi a precizat cã a vrut ca Apostol Bologa sã reprezinte ºovãirile generaþiei sale. Sintezã de realism
social ºi psihologie romanul proiecteazã eroul în condiþiile tragice ale omului aflat în situaþii limitã. El cãutîndu-se pe
sine parcurge un destin tragic.
Nicolae Manolescu aratã cã drama lui Apostol Bologa izvoreºte din nevoia de opþiune personalã ºi neputinþa de a
rezista unor imperative exterioare conºtiinþei.
De la începutul romanului personajul se autocaracterizeazã: „eu însumi deºi sunt o fire excesiv de ºovãitoare de
data aceasta am conºtiinþa pe deplin împãcatã, absolut pe deplin”. Îi vorbeºte lui Klapka despre fapta lui Svoboda ca
despre o crimã: „a fost prins tocmai cînd a vrut sã treacã la duºman înarmat cu hãrþi ºi planuri”. Ca membru al Curþii
Marþiale îl va condamna ºi va participa la execuþie.
Cuvintele datorie, ordine, lege sunt mereu pe buzele lui Apostol. Luptãtor pe diferite fronturi din Galiþia ºi Italia
se comportã vitejeºte sãvîrºind acte de bravurã pentru care pirmeºte decoraþii ºi este numit membru al Curþii Marþiale.
Orgolios ºi ambiþios Bologa se înroleazã voluntar în armatã dorind sã-i demonstreze Martei cã este ºi el capabil de fapte
eroice. În timpul studiilor la Budapesta se contureazã concepþia lui de viaþã crezînd atunci cã rãzboiul este „adevãratul
generator de energie” ºi cã „fiecare trebuie sã ne facem datoria faþã de stat”.
Curînd aceastã concepþie de viaþã se prãbuºeºte cãci îºi dã seama cã ea n-a izvorît din liberã alegere ci i-a fost
impusã de o anumitã conjucturã. În acest moment se declanºeazã drama lui Apostol cauzatã în primul rînd de opoziþia ce
apare între conºtiinþa umanã ºi imperativul datoriei exterioare. Autorul examineazã minuþios cele trei ipostaze sociale ºi
morale în care e silit sã trãiascã eroul în raport cu statul, naþiunea ºi patria.
Bologa se autodescoperã cînd îºi dã seama cã a fost martor implicat al executãrii unui om. Îl obsedeazã privirea
lui Svoboda, simte cã „flacãra din ochii comandantului” i-se prelinge în inimã ca o imputare dureroasã. Îl fascineazã
privirea „dispreþuitoare de moarte ºi înfrumuseþatã de o iubire uriaºã”. Din replicile date lui Klapka rezultã dorinþa
eroului de a-ºi întãri convingerea cã a procedat corect. Concepþia de viaþã a lui Bologa se schimbã. El va evada din aria
eroismului adolescentin din sfera primei iubiri. El nu mai este orgoliosul locotonent din armata austro-ungarã.
Privind spre trecut el îºi spune „pînã azi am fost un alt om, imi face impresia cînd mã uit înapoi c-am purtat în
mine viaþa unui strãin”.
Trezirea sentimentului naþional îl face sã descopere ce înseamnã o existenþã plinã de sens cum a fost cea a tatãlui
sãu ºi sã acþioneze dupã cum îl îndruma el: „ca bãrbat sã-þi faci datoria, ºi sã nu uiþi niciodatã cã eºti român”. Reacþiile
lui sunt acum generate de conºtiinþa naþionalã. Discuþia cu Klapka dovedeºte cã Bologa a hotãrît sã dezerteze dacã va
trebui sã lupte în Ardeal. Nu poate dezerta deoarece are loc un atac, este rãnit ºi dupã o perioadã de spitalizare va merge
acasã unde rupe logodna cu Maria. Îl roagã pe Karg sã nu fie trimis pe frontul din Ardeal dar acesta îl refuzã. Este numit
la un birou de muniþii, se logodeºte cu Ilona ºi are revelaþia adevãratei iubiri. Cînd este numit în juriul Curþii Marþiale ca
sã judece niºte þãrani români el dezerteazã fãrã a lua mãsuri de precauþie. Este prins de Varga, judecat de Tribunalul
Militar ºi condamnat la moarte prin spînzurãtoare.
Finalul romanului construit în dimensiunile spaþiului mioritic adecvat trecerii în nefiinþã este o adevãratã
transcedere cosmicã: „Ridicã ochii spre cerul þintuit cu puþine stele întîrziate. Crestele munþilor se desemnau pe cer ca un
ferãstrãu uriaº cu dinþii tociþi. Drept în fãþã lucea tainic Luceafãrul vestind rãsãritul soarelui. Apostol îºi potrivi singur
ºtreagul cu ochii însetaþi de lumina rãsãritului.”.
Apostol Bologa moare ca un erou. El întruchipeazã setea de libertate a popoarelor subjugate din imperiul Austro-
Ungar.