Strategia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii

Alimentaţia naturală este unul din drepturile fundamentale umane, este dreptul
mamelor şi dreptul copiilor la nutriţie ideală, sănătate şi îngrijire optimă. OMS declară că
98% din femei sunt fiziologic capabile de a alăpta cu succes.
OMS şi UNICEF au adoptat mai multe rezoluţii şi au iniţiat mai multe programe
pentru sprijinirea alăptării şi restabilirii unei "culturi de alăptare" în lumea întreagă
(anexa 1).
În 1990, la întâlnirea OMS/UNICEF "Alăptarea în 1990: o iniţiativă globală",
organizată în Italia, la Spedale degli Innocenti a fost adoptată "Declaraţia Innocenti
pentru protecţia, promovarea şi sprijinul alăptării". La Adunarea Generală OMS din 1991
(a 44-a) această declaraţie a fost considerată baza politicii internaţionale de sănătate iar la
Adunarea Generală OMS din 1992, statele membre au fost chemate să urgenteze
implementarea la nivel naţional al obiectivelor operaţionale ale "Declaraţiei Innocenti" .
Declaraţia Innocenti (anexa 2)..
Declaraţia subliniază importanţa alimentaţiei naturale în dezvoltarea sănătoasă a
copilului şi contribuţia la sănătatea femeii, reducând riscul cancerului de sân şi de ovar,
sângerărilor pospartum ajutând la revenirea uterului la mărimea iniţială, întârziind o nouă
sarcină şi având beneficii sociale şi medicale.
Declaraţia stipulează următoarele obiective, ca fiind necesare pentru sănătatea
optimă a copilului şi mamei:
Tuturor femeilor ar trebui să le asigure posibilitatea de a alăpta exclusiv şi
toţi copiii ar trebui alimentaţi exclusiv cu lapte de mamă de la naştere până la 6 luni.
După aceea, copiii ar trebui să fie alăptaţi în continuare pe lângă o alimentaţie
complementară adecvată până la 2 ani sau peste.

"Alăptarea exclusivă" înseamnă că nici un alt lichid sau aliment (fără apă/ceai) nu este
dat copilului decât lapte de mamă şi eventuale suplimente medicamentoase (vitamine sau
medicaţie).

"Alimente complementare" înseamnă orice aliment diferit de lapte preparat acasă sau de
fabrică care se poate folosi ca şi completare a laptelui de mamă sau preparatelor de lapte
praf, atunci când acestea numai satisfac nevoile nutriţionale ale copilului.(Articolul 3 al
Codului Internaţional de Marketing ale Substituentelor de Lapte Matern )
 CONCEPTUL DE ALĂPTARE

ALĂPTAREA CULTURALĂ

Societatea a inventat alăptarea culturală, temporară şi substituibilă care se

adaptează mediului artificial, societăţii de consum.
Este o alimentaţie rigidă, cu orar fix, cu restrângerea numerelor şi duratei
suptului şi a contactelor dintre mamă şi copil, completarea suptului cu lichide sau
alternanţa alimentaţiei cu biberonul pentru a permite mamei să se odihnească.
Sânul este o alternativă a biberonului, care de fapt este considertat norma de alimentaţie a
sugarului de câtre opinia publică şi de câtre mulţi specialişti. Astfel sânul e folosit ca un
"biberon" de carne, se oferă ca biberonul de gumă, e retras ca şi acesta, se dezinfectează
şi se spală fiind doar un instrument de hrănire.
Copiii sunt separaţi de mamele lor fiind considerat periculos ca mama să doarmă cu
copilul ei.
Consecinţele alăptării culturale sunt:
- orarul fix produce un sugar epuizat de plâns, care numai suge viguros sau
adormit pentru că a fost liniştit cu ceai;
- completarea suptului cu lichide scade pofta de sucţiune pentru că consumul
lichidelor din biberon e mai uşor;
- limitarea timpului de alăptarte duce la obstruarea canalelor galactofore datorită
golirii insuficiente a sânilor, ceea ce îngreunează suptul şi alterează şi mai mult instinctul
de sucţiune;
- medicamentele administrate în timpul "naşterii culturale" afectează capacitatea
de sucţiune a copilului şi îl împiedică să sugă aşa cum trebuie căteva zile, ceea ce duce la
un reflex alterat de ejecţie a laptelui, angorjarea sânului,frică de durere şi la un copil
înfometat şi agitat;
Orarul fix, adăugarea lichidelor (ceai, suc de fructe, apă), introducerea solidelor copilului
alăptat, subminează instinctul de supt al copilului , împiedică stimularea suficiente a
mamelonului şi astfel împiedică stabilirea unei secreţii bune de lapte.
Alăptarea culturală produce eşecul alăptării, copilul e repede înţărcat (cam în
4-6 săptămâni sau max. 3 luni) şi pus la biberon, mama se poate întoarce la ocupaţiile ei
şi în acest timp copilul primeşte ceai, glucoză ca să nu plângă până vine mama sau
doarme, sau se introduc sucurile sau solidele pentru că laptele de mamă numai este destul
de nutritiv. Este o cauză de tensiuni, frustrări şi confuzie pentru mamă şi copil.

Alăptarea culturală nu produce un copil mai sănătos

psihic şi fizic decât alimentaţia artificială, diferenţele
sunt minime pe când în cazul alăptării biologice
diferenţele sunt mari din punct de vedere psiho-
 emoţional şi biologic.

ALĂPTAREA BIOLOGICĂ

Este rezultatul unei relaţii de dragoste între mamă şi copil stabilit printr-un contact
imediat şi prelungit chiar de la naşterea copilului.

Este o alimentaţie care nu cunoaşte nici o regulă, care nu restrânge suptul

copilului, înseamnă o alăptare continuă, fără întrerupere, zi şi noapte şi presupune
un contact strâns între mamă şi copil, copilul mereu lângă mamă are acces nelimitat
la sâni.

Mama şi copilul cu ocazia alăptării biologice ca şi în cursul sarcinii formează un

cuplu unic. Suptul este dirijat de copil, începe de la naştere înaintea tăierii cordonului
ombilical şi continuă cu o frecvenţă mare în primele săptămâni, apoi de 5-6x/zi. Totodată
este o relaţie de parteneriat, şi mama când îşi simte sânii plini îl poate trezi pe copil şi îi
poate oferi sânul.

Alăptarea biologică are avantajul că:

- asigură o dezvoltare psiho-emoţională echilibrată a copilului; sânul este nu

numai o sursă de hrană ci şi de siguranţă şi consolare, de căldură, oferă copilului
contactul vizual cu mama, fundamentează ataşamentul ce-l va ajuta mai târziu să se
detaşeze de mamă şi să devină independent şi echilibrat emoţional.

- nu duce la înfundarea sau abcedarea sânului, mereu goliţi sânii rămân suplii,

- asigură o lactaţie suficientă ,stimulaţi sânii produc lapte din belşug; este
guvernată de legea "cererii şi ofertei", cu cât copilul suge mai mult cu atât se produce
mai mult lapte.

- nu duce la "psihoza cântarului", mama are încredere în capacităţile sale de a

produce destul lapte şi ştie că dacă adoarme copilul el s-a săturat şi nu trebuie cântărit la
fiecare supt;

- nu are nevoie de biberon, care perturbă reflexul de secreţie a mamei şi duce la

scăderea laptelui;

- înţărcarea este reglată de copil, laptele rămâne sursa esenţială de proteine pentru
1-2 ani;
 - pentru mame este o acţiune instinctivă, implinirea feminităţii, o relaţie de
dragoste care oferă satisfacţii imense pe plan afectiv

CALITATEA ŞI COMPOZIŢIA LAPTELUI DE MAMĂ

Laptele uman este specific speciei şi toate preparatele alimentare

substitutive diferă marcant de el, laptele uman fiind superior în alimentaţia
sugarului. Alăptarea exclusivă este modelul de referinţă în cea ce priveşte
creşterea, dezvoltarea, sănătatea şi toate celălalte consecinţe pe termen
scurt şi lung asupra copilului faţă de toate metodele de alimentaţie
alternativă (Academia Americană de Pediatrie).
- este cel mai valoros aliment din punct de vedere calitativ, unic în compoziţie,
asigură toate substanţele nutritive necesare copilului în primele 6 luni şi rămâne
sursa nutritivă principală până la 1 an.
- indiferent de vârstă , mărimea şi forma sânilor, paritatea, 98% din femei pot
alăpta pe termen lung.
- fiecare femeie are lapte adecvat copilului ei; laptele femeii care naşte
prematur are mai multe proteine şi lipide decât cel matur şi îşi menţine compoziţia
caracteristică colostrului 1 lună de zile după naştere, pentru că prematurul are nevoie
de un regim hiperproteic pentru creştere.
- laptele de mamă îşi schimbă compoziţia în funcţie de nevoile copilului, când
este cald are mai multă apă, noaptea este mai gras şi mai bogat în fier şi săruri
minerale.
- îşi menţine calitatea indiferent de alimentaţia mamei!!!
- laptele de la începutul suptului este mai apos (lapte iniţial) iar la golirea
sânului este mai gras (lapte final) ce dă senzaţia de saţietate copilului, dacă copilului
îi este sete suge mai puţin timp, dacă îi este foame mai mult, pentru a goli sânul.
Trebuie încurajată golirea sânului de către copil!!
- îşi schimbă gustul în funcţie de dieta mamei pregătind copilul pentru
obiceiurile alimentare ale familiei.

Laptele de mamă datorită balanţei complexe de ingredienţi şi calităţilor biologice nu

se poate duplica sau înlocui cu alte preparate lactate.

Tipuri de lapte uman:

 COLOSTRUL
- primul lapte , este o substanţă galbenă, cremoasă secretat din timpul sarcinii şi 3-
4 zile după naştere.
- este hiperproteic, foarte bogat în anticorpi.
 - conferă imunitate împotriva bacteriilor şi viruşilor.
- facilitează dezvoltarea florei bifidus în intestin, care inhibă dezvoltarea florei
patogene (după ultimele cercetări substanţele din jurul mamelonului au acest rol
de aceea este important punerea la sân).
- apără mucoasa digestivă de inflamaţii, infecţii şi împiedică absorbţia
substanţelor responsabile de alergie (formănd o peliculă pe mucoasa digestivă).
- are efect laxativ, curăţă intestinul de rezidii şi ajută eliminarea bilirubinei (o dată
cu scaunul) şi scade riscul apariţiei icterului în primele zile.
 LAPTELE DE TRANZIŢIE – secretat între 4-5 şi 10 zile, are compoziţie
intermediară între colostru şi laptele matur
 LAPTELE MATUR
- este o substanţă albă - albăstruie, subţire
- are compoziţie variabilă în cursul alăptării: mai apos, mai bogat în lactoză şi
proteine la începutul suptului cu valoare calorică mai scăzută (laptele iniţial
care se colectează în sinusurile galactofore) şi mai gras la sfărşitul suptului, cu
valoare calorică mai înaltă (laptele din urmă, colectat în alveole).
- se produce de la 10-30 de zile
- are concentraţie mai mare de lactoză, lipide, vitamine grup B, în timp ce
proteinele şi mineralele sunt mai scăzute decât în colostru, conţine de
asemenea anticorpi.
- după 6 luni, când începe diversificarea şi secreţia lactată este în scădere, creşte
iar nivelul de anticorpi (unii agenţi imunologici chiar în cantitate mai mare
decăt la început) şi rămâne la un nivel ridicat până la terminarea alăptării (la 2
ani este dezvoltat sistemul imunitar al copilului şi copilul se poate înţărca ).

BENEFICIILE ALĂPTĂRII
 Cercetări extensive folosind metode epidemiologice îmbunătăţite şi tehnici moderne
de laborator au dovedit avantajele pentru copil, mamă, familie şi pentru societate ,a
alăptării şi a folosirii laptelui uman. Aceste avantaje includ beneficii pentru sănătate,
nutriţie, imunologice, pentru dezvoltare, psihologice, sociale, economice şi pentru mediul
înconjurător (Academia americană de pediatrie).

A. Pentru copil:

- este alimentul ideal, care asigură o creştere fizică şi psihică echilibrată.

- conţine substanţe care facilitează funcţionarea optimă al organismului copilului (a
sistemului digestiv, hepatic, renal, neurologic, vascular, inimii).
- reduce riscul dezvoltării limfomului, leucemiei, bolii Hodgkin, ale bolilor
intestinale cronice (boala Crhon, colita ulceroasă, celeachie) din copilărie şi a
bolilor cardio-vasculare din perioada de adult.
- reduce riscul enterocolitei necrozante şi a retinopatiei la prematuri.
- conţine factori care protejează copilul de infecţii microbiene, virotice şi fungice
(infecţii respiratorii, otite, infecţii gastrointestinale, de căi urinare, meningite şi
septicemii) şi reduce severitatea desfăşurării lor.
- reduce riscul morţii subite.
- reduce riscul diabetului zaharat de tip I şi tip II (mai ales alăptarea exclusivă 6
luni).
- previne malnutriţia.
- reduce riscul obezităţii şi al hipercolesterolemiei.
- reduce riscul alergiei şi al astmului bronşic dacă alăptarea durează cel puţin 4 luni
(este importantă şi alimentaţia mamei, care dacă este alergică trebuie să evite
alimentele alergizante şi evitarea diversificării precoce şi a introducerii laptelui de
vacă în alimentaţia copilului).
- scade riscul anemiei.
- reduce riscul apariţiei cancerului de sân la fetiţele alăptate.
- este uşor digerabil.
- are temperatură optimă.
- este steril.
- scade incidenţa eritemului fesier.
- favorizează dezvoltarea muşchilor feţei, al dentiţiei şi a vorbirii.
- asigură o dezvoltare cerebrală optimă; studiile recente au demonstrat că pentru
prematurii alăptaţi la sân dezvoltarea cognitivă şi vizuală este la 7 – 8 ani mai
mare decât la cei alimentaţi cu lapte praf şi performanţele la testele de inteligenţă
au fost cu 8 puncte mai mari.
- interdependenţa reciprocă prin alăptare a mamei şi copilului, fundamentează
legătura mamă - copil şi reduce tulburările emoţionale şi de adaptare a
copilului în adolescenţă ;dependenţa creată prin alăptare îl ajută mai târziu să
devină o persoană independentă; Este baza pentru dezvoltarea relaţiilor socio –
umane de mai târziu; primind afecţiune, ca adult va şti să dăruiască dragoste.

B. Pentru mamă:
 - ajută involuţia uterină rapidă după naştere şi previne hemoragiile postpartum.
- este protectiv împotriva cancerului de sân şi ovar şi a osteoporozei
postmenopauzale.
- duce la pierderea surplusului de grăsime câştigat în timpul sarcinii şi reduce
riscul obezităţii pe termen lung..
- contraceptiv (nu este o metodă sigură; este contraceptiv 98% numai pe perioada
alăptării exclusive).
- scade necesarul de insulină la mamele diabetice.
- diminuă efectele endometriozei şi ajută la stabilizarea bolii.
- este mai comodă şi mai puţin obositoare, laptele de mamă nu trebuie preparat,
copilul este portabil.
- are rol în împlinirea feminităţii şi dezvoltarea instinctelor materne.
- realizează o legătură profundă cu copilul.
- economie pentru familie.

C. Beneficiile pentru societate:

- economisire de valută consumată pentru achiziţionare de lapte praf.

- scade cheltuielile pentru tratarea bolilor acute şi cronice ale copilului (în SUA,
fiecare sugar care este alăptat 6 luni economiseşte 450 –800 USD).
- are efect ecologic pozitiv.
- populaţie sănătoasă.

DEZAVANTAJELE ALIMENTAŢIEI ARTIFICIALE

- copilul se poate îmbolnăvi mai frecvent de infecţii acute şi boli cronice

(limfom, colită ulceroasă, celiachie, etc.).
- risc de alergie la proteinele laptelui de vacă (diareea cronică, scădere în
greutate, erupţii alergice).
- creşte riscul diabetului zaharat
- este mai greu digerabil, absorbţie mai scăzută a substanţelor nutritive (expl.
lipide,Ca, vit. etc.)
 - lipsesc din compoziţie „celulele vii” (factorii imuni antiinfecţioşi), hormonii,
enzimele şi modulatorii de creştere.
- nu – şi modifică compoziţia.
- necesită suplimentare cu apă datorită încărcăturii osmotice mai mari.
- creşte riscul obezităţii şi riscul supraponderalităţii şi în perioada de adult.
- prepararea inadecvată creşte riscul malnutriţiei.
- creşte riscul rahitismului şi al anemiei ( mai ales cu administrarea laptelui de
vacă, dar nici formulele cu adaos de fier nu apără de anemie, fierul fiind mai
greu absorbit).
- are nevoie de preparare, de echipamente, de mai mult timp.
- poate produce probleme orthodentice (datorită tetinei) şi de vorbire.
- este asociată cu performanţe mai scăzute la testele de inteligenţă.
- se poate contamina în procesul de fabricaţie cu microelemente nocive
(aluminiu, iod) şi în timpul preparării, cu bacterii.
- nu produce schimbări biologice în organismul mamei, nu stimulează
afecţiunea, scade instinctul matern.
- încarcă bugetul familiei.
- poate perturba formarea ataşamentului mamă – copil, se poate administra şi de
alte persoane, creşte riscul de abandon.

- Mama trebuie înştiinţată despre aceste pericole, şi trebuie învăţată modul de

sterilizare a biberonului, tetinei, prepararea corectă şi păstrarea laptelui;

I. PROCESUL DE SUPT DIN SÂN

1. Procesul de supt din sân

Activitatea de supt eficientă este dependentă de :

• Ataşarea corectă la sân - să prindă în gură desutul ţesut mamelonar, care
conţine sinusurile galactofore (mamelon + 2cm areolă).
• Activitatea corectă de supt al copilului
Mecanismul suptului la sân

Suptul este un act reflex, prin care şi cu ajutorul şi a altor reflexe ale nou-
născutului (reflexul de căutare a sânului, reflexul de deglutiţie) laptele este preluat din sân
de câtre copil.

Suptul poate fi nenutritiv şi nutritiv.

Suptul nenutritiv - este suptul în gol, fără a exprima lapte.

Suptul nutritiv - este expresia şi deglutiţia laptelui.

Un supt normal începe cu un ciclu scurt de supturi (supt,supt,supt-pauză-supt)

rapide (2 supturi/sec.), nenutritive (nu curge laptele), denumite şi „chemarea laptelui”;
apoi ritmul se încetineşte (1 supt/sec.) şi devine regulat , însoţit de mişcări ample ale
mandibulei şi începerea curgerii laptelui în gura copilului (supt nutritiv) însoţit de
deglutiţie audibilă. Cu continuarea alăptării suptul va fi fragmentat în cicluri separate de
pauze mai lungi ca în faza nenutritivă. Un ciclu de supt va reîncepe cu 2 -3 supturi
rapide, nenutritive.

Suptul nutritiv este compus din cinci procese aflate în strânsă corelaţie:

1. Căutarea sânului - stimularea tactilă a feţei sau buzei face să-şi întoarcă reflex
capul spre stimul şi să găsească sânul.

2. Prinderea sânului (ataşareala sân) - constă din suptul iniţial caracterizat de

mişcarea în jos a mandibulei şi a limbii folosită pentru a aspira mamelonul mamei adânc
în gura copilului, orientat în sus până la palat (punct de supt); limba este aşezată pe gingia
inferioară şi formează un jgheab în jurul mamelonului; sinusurile galactofore de după
areolă şi mamelon trebuie să se găsească între maxilarele copilului pentru a se putea
extrage laptele.

3. Suptul - constă în aplicarea unei presiuni negative în gura copilului, ce

menţine mamelonul şi areola în loc şi extrage laptele. La început suptul viguros schimbă
forma mamelonului, îl alungeşte dar pe urmă e necesar doar un supt moderat pentru a
menţine mamelonul în poziţie adecvată .

4. Expresia laptelui - se produce datorită presiunii create printr-o serie de mişcări

ritmice ale mandibulei şi a limbii. Copilul împinge mandibula în sus mişcând simultan
limba în sus şi presează ţesutul mamar spre palat şi o undă peristaltică cuprinde limba de
la vârf spre bază; prin această mişcare de mestecare laptele este exprimat din sinusurile
galactofore, care se contractă. Apoi scăderea presiunii exercitate de maxilare face să se
creeze vid în sinusuri şi laptele din canalele galactofore umple iar sinusurile. Este în
strânsă corelaţie cu reflexul de ejecţie a laptelui, care contractă canalele galactofore.
 5. Deglutiţia laptelui – este o activitate reflexă şi reflex iniţiază mişcările
mandibulei şi a limbii necesare unui nou ciclu de expresie a laptelui.

prinde sânul îşi scota limba să tragă mamelonul înnăuntru

mamelonul şi areola se mişcă spre palat, glota limba se mişcă de alungul mamelonului şi îl
încă permite respiraţia presează de palat producând presiune

limba lipită sub areolă realizează mişcări limba lipită sub areolă realizează mişcări
ondulatorii ondulatorii

suptul sânului

TEHNICA ALĂPTĂRII

1. POZIŢIONAREA LA SÂN

Principii:
 - Mama trebuie să se aşeze confortabil, cu spatele şi braţul pe care ţine copilul,
bine sprijinit!!! (oboseala inhibă reflexul de ejecţie al laptelui)
- Copilul trebuie aşezat într-o „dungă” cu faţa spre sân, urechea, umerii , şoldul să fie într-o linie, paralel
cu mama,

- cât mai aproape de mamă, cât mai mult din corpul copilului să atingă corpul
mamei
- se duce copilul la sân nu sânul la copil!!! (sânul şi capul copilului trebuie să
fie la un nivel)
Poziţie corectă Poziţie incorectă

Mama trebuie să:

- susţină sânul sub formă de C (C-holder) sau U (U holder)- policele deasupra

(să nu apese prea tare) şi mai depărtat de areolă iar restul degetelor susţinând
sânul, astfel face posibil ca bebeluşul să ia cât mai mult din areolă în gură; În
timpul suptului mama este bine să-şi susţină în continuare sânul. (nu face rană)!!!
 C holder U holder V holder

- obijnuit nu se mai recomandă susţinerea sânului sub formă de V.

Susţinerea sânului în condiţii speciale

-dacă mamelonul este ombilicat sau retractat se recomandă susţinerea sânului sub
formă de „sandwich”) din poziţia - C – policele şi restul degetelor se apropie în aşa
fel încât areola devine ovală apoi cu degetele apasă spre peretele toracic, apăsând
mai mult cu policele pentru a ieşi mamelonul.

„Sandwish”

- în cazul copilului prematur trebuie susţinută atât bârbia copilului, cât şi sânul
(poziţia “Dancer”)
Poziţia “Dancer”

2. ATAŞAREA COPILULUI LA SÂN

- mamelonul trebuie să fie vis-a-vis de nasul copilului
- mama atinge buzele copilului cu mamelonul

- aşteaptă până acesta deschide gura mare.

- apropie repede copilul de sân (ţinându-l de umeri şi ceafă).

- poziţionează buza de jos a copilului sub mamelon astfel încât bărbia să atingă
sânul.

- îi introduce mamelonul în gură, cât mai adânc, în aşa fel ca buza inferioară a
copilului să fie răsfrăntă şi să atingă sânul cât mai departe de baza
mamelonului.
 - astfel mamelonul este proiectat spre palatul copilului, iar bărbia copilului atinge
sânul.
- copilul trebuie să cuprindă cât mai mult din areolă în gură (nu numai
mamelonul!!!) mai ales partea de jos, astfel că dacă se vede o parte din areolă,
acesta să fie deasupra buzei superioare a copilului şi nu sub buza inferioară.
- mama când îşi scoate mamelonul din gura copilului, şi-l scoate băgând mai întâi
un deget în gura copilului.

ATAŞAREA LA SÂN ÎN SITUAŢII PARTICULARE

În cazul mameloanelor ombilicate plate sau scurte se recomandă tehnica de ataşare „Brush Down”.

a. cu bărbia copilului îndreptat spre sân şi c. rapid şi ferm se aduce copilul la sân
mamelonul vis-a-vis de nasul copilulu împingându-l în partea de jos a sânului.
atinge bărbia şi buza inferioară cu partea
de jos a sânului.
b.aşteaptă până copilul deschide mare
gura şi limba este jos.
d. atnge cu buza inferioară punctul de e. mamelonul „perie” gura sub buza de
contact din sân şi împinge buza inferioară sus şi se răsuceşte înapoi spre joncţiunea
şi bărbia în sân. dintre palatul dur şi moale.

f. această poziţie aşează bine limba copilului sub sân , copilul poate forma vacuumul şi
începe suptul; când este necesar cu policele sau un deget se ajută plierea mamelonului
sub buza şi gingia superioară.

POZIŢII DE ALĂPTARE

- sunt multe poziţii pentru alăptare, este indicat ca mama să schimbe des
poziţiile de alăptat, pentru a goli sânul mai eficient.
POZIŢII CLASICE

Poziţia culcată

Poziţia în şezut
ALTE POZIŢII
Poziţia sub braţ

Poziţia pe spate
Poziţia „faţă în faţă” pentru copiii cu defecte ale cavităţii bucale

Poziţia inversă
CE SĂ NU FACĂ MAMA CÂND ALĂPTEAZĂ
- Să nu forţeze copilul să sugă (să nu-i împingă capul spre sân)
- Să nu alăpteze dacă sânul este prea plin, mai întâi trebuie un pic muls
sânul (cât să se înmoaie areola) şi apoi pus copilul la sân
- Să nu sară peste o masă crezând că o să aibă mai mult lapte; cu cât
alăptează mai rar cu atât se produce mai puţin lapte
- Să nu lase copilul să plângă prea mult, copilul agitat nu suge bine
- Să nu alăpteze copilul somnoros, trebuie trezit prima dată
- Să nu cântărească copilul după fiecare supt
- Să nu suplimenteze suptul cu lapte praf sau ceai (mulţi copii şi dacă au
supt bine, mai acceptă şi un biberon de lapte praf, aceasta neînsemnând că
le-a fost foame!!)
PROBLEME

Ragadele

Semne :
- Fisuri, roşeaţă pe mamelon
- Durere arzătoare la supt

Cauze:
- Poziţie şi ataşare incorectă la sân
- Suptul incorect al sânului de către copilul care suge şi din tetină (completare)
- Sânii angorjaţi
- Utilizarea incorectă a pompelor de muls
- Candidoza (mama/copil)
- Scoaterea incorectă a sânului din gura copilului
- Dermatite datorită spălării cu săpun, alcool, aplicarea de creme
- Mameloane ombilicate, plate

Profilaxie
- Ataşare corectă
- Scoaterea sânului cu degetul
 - Evitarea spălării cu săpun şi şampon
- Expunerea sânului la aer
- Să ungă mamelonul cu lapte după supt
- Să nu ţină sânul umed (în sutien, tampoane)
- Să evite sutienul sintetic

Tratament
- Se unge mamelonul cu lapte de mamă şi se lasă la aer 30 min.
- Să alăpteze mai frecvent
- Să înceapă suptul la sânul fără ragadă
- Poate lua un analgezic cu 15 min. înainte de supt (Paracetamol)
- Dacă se poate să nu se întrerupă alăptatul sau dacă nu suportă durerea să se
mulgă şi să dea laptele copilului cu seringa sau cana (sânul se obişnuieşte cu
microtraumatismul şi se vindecă mai repede)
- Să trateze cauza ragadei (Candida cu Nistatin sau Miconazole)

Micoza mamelonului

Semne

- durere arzătoare, mai ales în timpul suptului, cu iradiere în sân, prurit;

- mamelon normal, roşu sau cu ragade;

Cauze
- Candida
- stomatita micotică a copilului
- intertrigo micotic al copilului
- micoză vaginală a mamei

Profilaxia
- tratamentul stomatitei micotice a copilului cu Nistatin (pic.) sau miconazol gel
(4x/zi) 1-2 săptămâni;
 - evitarea folosirii tetinelor (se preferă cei din silicon), fierberea lor zilnică (10-
20 min) şi schimbarea lor săptămânală;
- spălarea pe mâini înainte de a umbla cu sânul
- evitarea folosirii cremelor pentru mamelon
- expunere la aer după fiecare alăptat
Tratament
- aplicare de Nistatin cremă sau Miconazol gel după fiecare supt (cel puţin de
4x) 10 – 14 zile
- zilnic fierberea sau spălarea în apă fierbinte a sutienului
- schimbarea tampoanelor din sutien după fiecare alăptat
- dacă în 14 zile nu se ameliorează se consideră că sunt afectate şi canalele
galactofore şi se administrează tratament pe cale generală cu Fluconazol
(150mg zilnic, 5 zile sau Ketoconazol (200mg de 2x/zi, 15 zile) (se poate
alăpta);
- dietă fără zahăr, răcoritoare, alcool, brănzeturi,drojdie;

Vasospasm
Semne
- albirea mamelonului după câteva secunde după alăptat însoţită de durere
arzătoare
- învineţirea apoi roşirea mamelonului şi revenirea la culoarea normală însoţită
de durere pulsatilă
- repetarea acestor fenomene câteva minute sau 1 -2 ore

Cauze
- spasmul vaselor din mamelon datorat aerului mai rece decât temperatura din
gura copilului
- fenomen Raynaud
- se asociază cu alte cauze care produc durere în mamelon în timpul suptului
Profilaxia
- ataşarea corectă la sân
- evitarea frigului
Tratament
 - tratarea cauzelor care produc durere în mamelon (ataşare
incorectă,candidoză,ect.)
- aplicarea de căldură uscată după alăptat (comprese în călzite, phon,siclă cu apă
caldă)
- -Nifedipin 20 mg luat în 2 prize( până la 30-60mg/zi) 14 zile
- vit. B6 150-200mg/zi 4 zile apoi 25mg/zi până ţine durerea;
- Calciu (1000mg/zi) şi Magneziu (1000mg/zi)

Edemul mamelonar
Semne
- godeu în areolă la testul de „presiune” (se apasă cu degetele aşezate la baza
mamelonului.
- îngreunează ataşarea corectă la sân
Cauze
- apare după naştere la mamele intens perfuzate
- folosirea pompei accentuează edemul

Tratament
Tehnici de compresiune areolare

Tehnica “Revers Pressure Softening”:

- se aplică înainte de supt sau muls
- constă în exercitarea cu ajutorul degetelor (încurbate) a unei presiuni
pozitive,la nivelul bazei mamelonului,în cerc, pe o rază de 1-2cm al areolei
centrale, câtre peretele toracic, pentru 1 -3min.
- repetarea procedeului1x sau mai multe ori până la dispariţia edemului
- sunt mai multe metode de aplicare a presiunii cu degetele – poziţia de mai sus
(testul presiunii) sau:
Efectul constă în:
- excesul de lichid interstiţial temporar este dislocat în direcţia drenajului
limfatic normal
- compresiunea longitudinală a sinusurilor dislocă un pic de lapte înapoi în
canalele galactofore ceea ce măreşte elasticitatea complexului areolo-
mamelonar şi permite o mai bună pătrundere a complexului mai adânc în gura
copilului deci o mai bună ataşare la sân
- reflexul de ejecţie a laptelui este declanşat automat prin stimularea
terminaţiilor nervoase din complexul areolo – mamelomar, propulsând laptele
în partea anterioară a sânului în 5 sa mai puţine min.

2. ANGORJAREA SĂNILOR

Semne
- Sânul este umflat, roşu, sub tensiune, dureros
- Mamelonul este plat
- Copilul nu-l poate prinde
- Nu curge lapte
- Mama are febră (38 0C)
 Cauze:
- Lipsa suptului frecvent sau supturi scurte sau limitate (la oră fixă).
- Lipsa suptului de noapte.
- Ataşament slab al copilului la sân.
- Folosirea suzetei, tetinei (supt ineficient la sân).
Profilaxia:
- Alăptare frecventă de la început, ziua şi noaptea sau golirea sânului dacă copilul nu
suge

Conduita
- Masajul sânului, comprese cu apă caldă pe sân 15 –20 min., apoi mulsul cu mâna
până se înmoaie areola şi se poate ataşa copilul la sân.
- Masajul sânului în timpul suptului pentru a stimula curgerea laptelui.
- Copilul să golească de tot un sân, să sugă frecvent (nu se dă completare, suzetă),
poziţia şi ataşarea să fie corecte sau sânul se goleşte prin muls.
- Se începe cu sânul care este mai plin.
- Pungă cu gheaţă şi analgezice între supturi.
!!! Netratată, angorjarea duce la blocarea canalelor galactofore, mastită sau abces.

3. CANALE GALACTOFORE OBSTRUATE

- o complicaţie reprezentată de obstrucţia unui canal galactofor cu acumularea

laptelui într-unul sau mai mulţi lobi.
Semne:
- Roşeaţă localizată (sub forma unei linii)
- Noduli sub tensiune
- Durere moderată până la severă
- Fără febră

Cauze:
- Poziţie şi ataşament incorect al copilului
- Golirea deficitară a sânului (alăptări rare, supt ineficient, sâni mari)
- Presiune externă pe sân (degetul care ţine sânul, îmbrăcăminte strânsă)
- Stres, oboseală (reduce lungimea şi frecvenţa suptului)

Profilaxia:
- Alăptare frecventă
- Comprese calde pe sân şi masaj către mamelon
- Susţinerea sânului în timpul suptului
- Schimbarea poziţiei de alăptare
- Evitarea presiunii exercitate pe sân.

Tratament:
- Alăptare frecventă.
- Masarea blândă a porţiunii respective către mamelon în timpul suptului.

- Comprese calde.
- Să înceapă alăptarea din partea nedureroasă şi să schimbe poziţia des.
- Paracetamol (4x/zi).
- se rezolvă spontan sau prin aspiraţie.
4. MASTITA

Blocarea canalelor galactofore duce la stază şi dacă laptele nu e îndepărtat, la

inflamaţia sânului, „mastită neinfecţioasă”
Dacă sânul se infectează cu microbi (ragadele pot fi o poartă de intrare) se produce
„mastita infecţioasă”.
Este infecţia ţesutului mamar, nu a laptelui

Semne
- Arie roşie, inflamtă, fierbinte
- Durere severă
- Frison, febră peste 39 0C
- Stare generală proastă (ca în gripă)

Cauze
- Ragade
- Netratarea angorjării şi a canalelor blocate
- Sistem imunitar deprimat

Profilaxie
- Poziţie şi ataşare corectă la sân pentru a evita ragadele, ungerea mamelonului
cu lapte de mamă după supt
- Să se evite prelungirea bruscă a perioadei dintre supturi
- Să se evite trauma sânului
- Să se evite folosirea cremelor pentru sân

Tratament

- SĂ CONTINUE ALĂPTAREA!!!
- Alăptare frecventă la 2 –2 ½ ore şi mulsul sânului după supt dacă nu este golit
- Comprese calde înainte şi reci după alăptare
- Să înceapă alăptarea cu sânul afectat primul (să aibă grijă ca celălalt sân să fie
muls, să nu se angorjeze!!!)
- Să schimbe poziţiile de alăptare
- Reapus la pat 24 H
- Dietă hiperproteică şi lichide suficiente (nu se reduc lichidele)
- Analgezice şi antiinflamatorii
- Antibiotice (cefalexin, eritromicină, augmentin) timp de 14 zile.
- Antimicotice (Stamicin)
- Dacă celulita este severă, antibioticile se administrează intravenos (cefalexin
1g la 6 ore sau cefazolin 1 g la 8 ore)
- ablactarea bruscă (oprirea alăptării sau negolirea sânului) în cazul mastitei
poate duce la abces mamar.
abces mamar
 MULSUL SÂNULUI

- este o tehnică nedureroasă şi permite mulsul sânului în ori ce condiţii

- colostrul se poate mulge numai manual

Metode:
a) Manual
b) Cu pompa
c) Cu sticla

Pregătire
- Mama să se spele pe mâini şi să sterilizeze recipientul în care mulge
- Poziţia mamei să fie confortabilă
- Să facă un duş cald sau baie înainte de muls, sau să aplice comprese cu apă caldă cu
10-15 min. înainte de muls.
- Să maseze uşor sânii pe toată suprafaţa începând de la periferie spre mamelon

- Să stimuleze blând mamelonul (freacă mamelonul între degete), favorizează reflexul

ţâşnirii laptelui

a) Manual (tehnica Marmet)

1. Se aşează degetul mare deasupra areolei (la limita pielii cu areola – la 1-1/2 cm de mamelon)) şi
degetul arătător sub areolă, în opoziţie cu degetul mare (ora 12 şi ora 6)
2.Se apasă sânul spre torace în această poziţie apăsând mai ales cu ultimul deget care
susţine sânul (cele cu sânii mari la început îşi ridică sânul şi apoi apasă)

3. Fără a se slăbi presiunea, se stoarce sânul spre mamelon apăsând mai mult cu primul
deget,care susţine sânul

4.Se relaxează degetele pentru a se lăsa să se umple rezervoarele

- Laptele va curge după 1-2 min. de la începutul mulsului.

- Se continuă mulsul în această poziţie apoi se aşează degetele mai lateral, de la ora
12 la ora 11 şi de la ora 6 la ora 5, şi se repetă paşii de mai sus (1-4), apoi se trece la
poziţia ora 2 şi ora 8 apoi ora 3 şi ora 9.,folosind pe rând ambele mâini

- se mulge un sân până fluxul de lapte scade,adică în total 5 -7 min

- se trece la celălalt sân şi se procedează similar cu primul cam 5-7 min..
- apoi se stimulează reflexul de ejecţie a laptelui prin:
1. se masează iarăşi sânii (se poate simultan)
2. se aplică lovituri uşoare de la baza sânului spre mamelon

3. se scutură sânii înainte, ca gravitatea să ajute la ejecţia laptelui

- apoi se trece înapoi la primul sân şi se mulge încă 3-5 min. (până fluxul laptelui
scade) apoi la al doilea, iar se masează sânii, se lovesc, se scutură apoi iar se mulg
sânii 2 -3 min . În total 20-35 min. se mulg cei doi sâni.
- mama să aibă grijă să nu „strivească” sânul, să nu împingă mamelonul în afară şi să
nu-i alunece degetele pe sân, poate traumatiza ţesutul mamar!!!
 ……

b) Cu pompa
- sunt diferite modele de pompă de muls
- pentru mulsul sânului angorjat se recomandă pompa cu pară
- Se sterilizează pompa
- Este mai uşor de folosit dacă sânul este mai plin
- Conul pompei trebuie aşezat în aşa fel încât mamelonul să fie la mijloc

c) Cu sticla
- se recomandă atunci când mulsul nu este posibil fiind foarte dureros
- se recomandă folosirea unei sticle de 1 l sau 700g, cu gura largă (3 cm)
- se umple sticla cu apă fierbinte
- după câteva minute se prinde sticla cu o cârpă şi se goleşte apa din ea
- se răceşte gura sticlei şi se ataşează la sân, ca să cuprindă mamelonul şi areola
- sticla se ţine drept
- după câteva min.sticla se răceşte şi crează vid
- căldura declanşează reflexul de ejecţie al laptelui şi laptele curge în sticlă
- sticla nu se lasă pre mult timp pe sân că poate răni mamelonul
- în timp scurt durerea sânului diminuă şi suportă suptul sau mulsul cu mâna sau pompa
 CONSERVAREA LAPTELUI

- Se poate păstra la frigider la temperatura de 2-4 0C între 3 şi 5 zile, la congelatorul de

la frigider 1 săptămână.
- În sticluţe de plastic (sticla distruge anticorpii) se poate păstra la „congelator” (ladă
frigorifică) 3 luni, se încălzeşte în apă caldă! Nu se recongelează ce rămâne.
- NU SE ÎNCĂLZEŞTE ÎN CUPTOR CU MICROUNDE !!!!
- La temperatura camerei colostrul se poate păstra 12 ore (27-32 0C ) laptele matern 4-
6 ore la 25 0C, 10 ore la 19-22 0C şi 24 ore la 15 0C.
Laptele îngheţat înainte, se poate păstra la temperatura camerei 1 oră şi la frigider 24 ore
 Semnele unei lactaţii suficiente

La copil: La mamă
 este mulţumit după supt (poate avea o  contracţii uterine imediat
perioadă de agitaţie zilnică, mai ales seara, după naştere
dar asta nu înseamnă că a scăzut laptele la  sete
sfărşitul zilei).  somnolenţă
 înghite în timpul suptului (cel puţin pentru  sânii se înmoaie după supt
10 min.)
 udă cel puţin 6-8 scutece, urina nu este
concentrată (dacă nu primeşte şi alte
lichide)
 are scaune moi (verzui, galbene, dese la
început apoi galben, auri mai rare mai
tărziu)
 creşte în greutate şi lungime
 este alăptat la cerere fără să fie limitat
timpul de alăptat, el termină suptul (unii
copii somnoroşi trebuie treziţi)
 Lapte insuficient

Semne false de lactaţie insuficientă Semne reale de lactaţie

insuficientă
 copilul plânge des, este nemulţumit după  nu creşte în greutate (sub 500g în
supt prima lună)
 se satură mai bine după lapte praf decât  la 2 săptămâni nu are greutatea de
după supt (laptele de vacă sau laptele praf la naştere (excepţie fac cei cu
este mai greu digerabil şi stă mai mult în greutate mare (> 4000g)
stomac dând senzaţia de saţietate)  urinează puţin (sub 6x), urină
 copilul îşi suge pumnii tot timpul (NU concentrată cu miros puternic
ESTE SEMN DE FOAME), este  scaun rar, tare, uscat, verzui
dezvoltarea normală a senzoriului  mucoase uscate, pliu cutanat
 supturile devin mai scurte sau mai lungi persi-stent, turgor flsac, hipotonie
 suge mai frecvent ; NU PENTRU CĂ NU muscu-lară, ochi înfundaţi
PRIMEŞTE LAPTE DESTUL CI  copil letargic, somnolent, plâns
PENTRU A STIMULA PRODUCŢIA DE slab
LAPTE NECESARĂ LUI
 copilul refuză să sugă sânul "gol"
 îşi întoarce capul şi îşi deschide gura când
se atinge ceva de obrazul lui (ESTE
REFLEX, NU DIN CAUZA FOAMEI)
 sânii sunt mai moi decât în primele
săptămâni (s-au adaptat la cerinţale
copilului)
 mama nu poate mulge lapte din sân
(tehnică greşită de muls)
 aspect translucid al laptelui
 Cauze

- ataşare incorectă la sân (duce la supt inefectiv şi curgere inadecvată de lapte)

- supturi prea scurte (fără să golească un sân şi să primească laptele gras)
- supturi rare, mai puţin de 8 x în 24 ore
- lipsa suptului noaptea
- suplimentarea suptului
- folosirea biberonului, suzetei
- consum de alcool, cofeină, tutun
- lipsa încrederii (mamă tânără, fără experienţă)
- oboseală extremă
- depresie
- prematur (copil prea slab să sugă eficient)
- copil bolnav
- perioadă de creştere mai rapidă la 6 săptămâni, 1 lună, 3 luni

Creşterea secreţiei lactate

- supturi mai frecvente, la 1,5 - 2 ore (10X/zi)

- încurajarea copilului să golească un sân complect,
apoi sâ fie pus şi la celălalt
- nelimitarea timpului de supt (când copilul lasă sânul)
- comprese calde înainte de supt, frecarea
mamelonului
- oferirea sânului pe post de suzetă
- mama să doarmă aproape de copil sau într-un pat şi
să alăpteze noaptea din 3 în 3 ore
- mulsul manual al sânului, dacă copilul nu-l goleşte
- odihna şi relaxarea mamei
- consum de lichide suficiente (cât îi este sete)
- suport psihic, convorbiri zilnice apoi săptămânale
 ALĂPTAREA DISCRETĂ
(alăptarea în locuri publice)

- societatea continuă să considere normală vederea alimentării sugarului din biberon

şi critică vederea unui sugar, care suge la sân.
- sânul este considerat un sex simbol, deşi se acceptă expunerea sănilor la plajă.
- copilul are nevoie de lapte de mamă ori unde s-ar afla.
- în ciuda opiniilor critice tot mai multe mame alăptează în public (în multe ţări sunt
locuri amenajate în magazine, cabinete medicale).
- mama trebuie să poarte îmbrăcăminte care se descheie în faţă (ca să nu îşi expună
sânii) şi se retrage într-un loc mai ferit (parcuri, etc.).
II Alăptarea copilului bolnav

- trebuie alăptat mai frecvent, mese scurte.

- dacă nu poate să sugă sau refuză sânul, mama se mulge şi laptele se
administrează cu căniţa sau seringa.
- dacă este internat mama să poată să stea cu el să-l poată alăpta.
Este contraindicată alăptarea dacă copilul este bolnav de galactozemie sau
fenilcetonurie.

III. Alăptarea în cazul mamei bolnave

- dacă are febră să bea cât mai multe lichide.

- dacă nu se simte bine trebuie ajutată să colecteze laptele şi se alimentează
copilul cu căniţa sau seringa.
- dacă suferă de boală psihică să găsiţi o persoană care poate îngrijii mama şi
copilul.
- când se însănătoşeşte trebuie ajutată să reia alăptarea.

Contraindicaţiile alăptării în cazul mamei bolnave

Înbolnăvirile mamei rar sunt indicaţie de interdicţie pentru alăptare deşi acest
lucru se întâmplă destul de des. Unii se tem că copilul poate fi infectat prin lapte, alţii de
efectele secundare ale medicamentelor indicate în boala mamei.
Contraindicaţii absolute:

 infecţie cu HIV (după congelare sau pastorizare se poate administra

copilului).
 infecţie cu virus leucemiant uman cu celule t
 chemoterapia.
 terapie imunosupresivă.
 hiperlipoproteniemie

Contraindicaţii relative:
 starea generală gravă a mamei.
 hepatită C dacă nu se asociază cu HIV.
 infecţie cu virus citomegalic (la prematuri numai sub formă pastorizată se
poate administra laptele).
 herpes simplex , se contraindică numai dacă leziunea este pe sân.
 varicelă, dacă erupţia apare la mamă înainte de 5 zile de la naştere.
 hepatita B se poate alăpta numai dacă nou-născutul primeşte vaccin cu
componentă activă şi pasivă.
 ÎNŢĂRCAREA

Se lasă să se producă de la sine, când vrea copilul sau mai repede când mama din
anumite motive vrea.

- trebuie să se desfăşoare progresiv în jurul vârstei de 1 sau 2 ani.

Diversificarea începută în jurul vârstei de 6 luni duce la scăderea progresivă a
secreţiei lactate a mamei.

Înţărcarea precoce

- determină un traumatism psiho-afectiv la copil responsabil de tulburările de

comportament de mai târziu.

Înţârcarea bruscă

- provoacă un şoc emoţional la copil şi mamă (mama poate alăpta chiar dacă
este gravidă).
provoacă angorjarea sânilor la mamă.
 DIVERSIFICAREA ALIMENTAŢIEI

Definiţie: Este procesul de tranziţie gradată de la alimentaţia lactată la alimentaţia

familiei, caracterizat de întroducerea altor lichide şi alimente solide (alimente
complementare) pe lângă laptele de mamă atunci când laptele de mamă singur nu mai
acoperă necesităţile nutriţionale ale sugarului.
În mai 2001, Adunarea Generală OMS adoptă rezoluţia care prevede
recomandarea ca diversificarea alimentaţiei sugarilor să înceapă după 6 luni pe
lângă continuarea alăptării până la 2 ani si dupa.
Perioada diversificării este o perioadă dificilă cu risc crescut pentru malnutriţie sau
obezitate. Cunoştiinţele inadecvate ceea ce priveşte diversificarea sunt mai periculoase
chiar decât lipsa hranei

1. Alăptare exclusivă 6 luni a sugarilor sănătoşi născuţi la termen

- valoarea nutritivă a laptelui uman este satisfăcătoare pentru această periadă.
- conferă beneficii pentru copil (apără de infecţii gastro - intestinale, copiii au o
dezvoltare motorie mai bună)
- conferă beneficii pentru mame (prelungeşte perioada de protecţie naturală
împotriva unei noi sarcini, topeşte grăsimile acumulate în sarcină).
- este nesesară doar suplimentarea cu vit.D.
- în cazul copiilor născuţi cu greutate mică sau a copiilor ale câror mame au fost
anemice înainte de naştere este necesară suplimentarea cu fier (administrat
oral în picâturi).
- în cazul mamelor cu dietă deficitară se recomandă îmbogăţirea dietei sau
supliment de vitamine administrate mamei, nici într-un caz nu se recomnadă
diversificarea precoce a copilului.
Diversificarea precoce

- diversificarea alimentaţiei sub 4 luni, practicată în ultimele decenii ale

secolului trecut a condus la dezvoltarea unor patologii de suprasolicitare a
funcţiilor digestive, nepregătite pentru alimentele nou întroduse.

Dezavantaje:
- funcţii digestive nepregătite (sub 4 -6 luni) pentru prelucrarea alimentelor
solide (concentraţie scăzută de chimiotripsină, carboxipeptodază, amilaza
pancreatică duce la digestia incompletă a proteinelor şi amidonului).
- funcţie renală insuficientă (sub 4-6 luni) pentru cantitatea crescută de minerale
conţinut de alimentele solide
- valoare nutriţională scăzută a proteinelor din cereale şi vegetale faţă de lapte
- cantităţile mari de hidrocarbonate şi densitatea calorică mare a făinoaselor
favorizează hiperplazia adipocitelor şi a obezităţii
- făinoasele scad biodisponibilitatea unor principii nutritive chelaţi de fitaţi
(calciu, zinc) iar glutenul înainte de 6 luni predispune la enteropatie
glutemică.
- absorbţia unor molecule proteice heterogene datorită permeabilităţii crescute a
mucoasei intestinale sub 4 - 6 luni duce la producerea de precipitine şi reacţii
de sensibilizare a mucoasei intestinale responsabilă de tulburăririle digestive
secundare şi manifestările alergice în copilărie - sinteza de Ig A în
concentraţii suficiente pentru a împiedica traversarea mucoasei digestive
de proteinele sensibilizante se produce în jurul vârstei de 7 luni!!!
- senzaţia de saţietate produse de alimentele solide favorizează spaţierea
meselor şi creşterea cantităţii de alimente la o masă favorizând obezitatea prin
stimularea sintezei colesterolului şi a hiperlipidogenezei adaptative.

2. Diversificarea alimentaţiei după 6 luni cu menţinerea alăptării până

la 2 ani

Avantajele continuării alăptării frecvente, la cerere până la 2 ani

- reduce riscul infecţiilor acute (după 6 luni, când începe diversificarea şi

secreţia lactată este în scădere, creşte iar nivelul de anticorpi şi rămâne la un
nivel ridicat până la terminarea alăptării, la 2 ani este dezvoltat sistemul
imunitar al copilului şi copilul se poate înţărca ).
- reduce riscul bolilor cronice infantile.
- reduce riscul obezităţii.
- creşte dezvoltarea cognitivă (prin conţinutul de acizi graşi esenţiali).
- împiedică deshidratarea în caz de boală şi asigură necesarul nutritiv în
perioada de convalescenţă.
Laptele de mamă continuă să aibă o contribuţie nutritivă importantă şi după
primul an de viaţă (asigură 35 % - 40% din necesarul energetic; 550g/zi)!!!
Avantajele diversificării
- favorizează dezvoltarea structurilor orale.
- stimulează vorbirea timpurie.
- dezvoltarea gustului.
- aportul caloric mai bogat asigură un somn mai liniştit noaptea şi creştere
ponderală rapidă.
- alimentele bogate în fier (carne, gălbenuş de ouă, cereale) scade incidenţa
anemiei hipocrome.

Avantajele diversificării după 6 luni

- după 6 luni riscul trecerii substanţelor prin intestin care provoacă alergie
scade!
- după 6 luni sugarul este capabil să şadă, duce mâna la gură, îşi ţine capul,
urmăreşte linguriţa cu privirea, deschide gura când se apropie mâncarea, îşi retrage
buza de jos când se scoate linguriţa, păstrează mâncarea în gură şi o plimbă din faţă în
spate pentru a o înghiţii.

UNII NUTRIŢIONIŞTI CONSIDERĂ CĂ DIVERSIFICAREA NU ESTE

JUSTIFICATĂ PÂNĂ LA 9 - 12 LUNI, LAPTELE DE MAMĂ CONŢINÂND
PRINCIPII NUTRITIVE SUFICIENTE PENTRU A ASIGURA O CREŞTERE
NORMALĂ (Lewis Barness)

Nu se întâmplă nimic dacă copilul refuză diversificarea până la 8 luni, dacă suge bine!
Indiferent de ritmul diversificării baza râmăne tot suptul la sân până la 12 luni.

3. Metoda corespunzătoare de administrare a alimentelor

complementare

a. Administrarea alimentelor trebuie să ţină seama de particularităţile de apetit şi

de saţietate ale copilului. I se dă de măncare când îi e foame.
b. Trebuie făcută cu multă răbdare, încet prin încurajarea verbală a copilului să
mănânce.
- se încurajează autoalimentarea mai întâi cu alimente ţinute în mână (biscuiţi)pe
la 7 - 8 luni, cu cana (îşi ţine singur cana la 9 luni) şi cu linguriţa (încearcă să
mânănce singur la 10 luni) .
 - trebuie lăsat să exploreze alimentele cu privirea, cu mâna şi dacă se murdăreşte
şi nu trebuie certat dacă se mânjeşte pe haine.

- nu se recomandă forţarea copilului să consume întreaga porţie (predispune la

anorexia de opoziţie).
c. Alimentul nou trebuie propus nu impus; dacă refuză alimentul facem pauză 2-3
săptămâni cu alimentul respectiv şi începem alt aliment; dacă refuză mai multe alimente
se recomandă combinaţia de consistenţă şi gusturi diferite şi experimentarea mai multor
metode de încurajare.
d. Minimalizarea distragerii atenţiei în timpul mesei dacă copilul îşi pierde repede
interesul pentru mâncare.
e. Alimentaţia complementară optimă depinde nu numai cu ce este alimentat
copilul dar şi cum, unde, când şi de câtre cine. Trebuie nutrit de o persoană cu care
copilul are legături emoţionale, care să-i vorbească, să stabilească "contact ochi ochi" cu
el,masa să fie un "moment de dragoste" consumată într-o atmosferă de siguranţă.

4. Prepararea şi păstrarea corespunzătoare ale alimentelor

complementare
- prepararea igienică a alimentelor.
- igiena mâinilor celui care dă de mâncare copilului şi a copilului.
- servirea alimentelor imediat după preparare sau păstrare adecvată.
- folosirea vaselor şi veselelor curate pentru preparaea şi administrarea
alimentelor.
- NU SE FOLOSESC BIBERONUL ŞI TETINELE!!! ( mai greu se
întreţin curat fiind căi de transmitere pentru agenţi patogeni)
- dacă refuză linguriţa se amestecă lapte muls cu fructele (suc) şi îi dăm
să bea din pahar sau cană.
5. Cantitatea de aliment complementar necesar

- fiecare aliment nou trebuie introdus singur şi treptat, în cantităţi mici, crescânde
(câte una apoi 2 -3 linguriţe suplimentate zilnic) pe lângă supturi frecvente până se
înlocuieşte de tot o masă de lapte. Între două alimente nou introduse trebuie să fie o
distanţă de 5- 7 zile. Întroducerea alimentului nou se face numai dacă copilul este
sănătos! Se obsearvă reacţia copilului la alimentul nou întrodus (vărsături, agitaţie,
eczemă) şi dacă apar simptoame se opreşte întroducerea alimentului, se aşteaptă o
săptămână şi se întroduce alt aliment. Alimentul respectiv se încearcă mai târziu.
- alimentul nou se dă înainte de supt, dacă este un copil liniştit sau dacă este
lacom, se dă după supt (o lingutiţă apoi 2, 3 şi dacă îi place şi mai mult); dacă ajunge la
50 g de aliment şi la cel lacom se poate da înainte de supt;
- în 3-4 săptămâni (4-5 săptămâni) înlocuim o masă de lapte;
- nu se recomandă generalizarea unui aliment care este primit cu plăcere la fiecare
masă.
Cantitatea alimentelor complementare necesare la sugarii alăptaţi la sân :
- 137 - 187g/zi ( 130 - 200 kcal/zi ) la 6 - 8 luni
- 206 - 281g/zi (300 - 310 kcal/zi) la 9 - 11 luni
- 378 - 515g/zi ( 550 - 580 kcal/zi) la 12 - 23 luni

6.Consistenţa alimentelor complementare

Administrarea alimentelor de consistenţă inadecvată posibilităţilor de

mestecare a copilului duce la scăderea cantităţii de aliment consumat sau
prelungirea prea mult a mesei soldată cu compromiterea ei.
Consistenţa alimentelor se creşte treptat, odată cu creşterea în vârstă a copilului,
adaptat la necesităţile şi abilităţile copilui:
- la început se întroduc alimentele lichide (sucurile, supa strecurată,
cereale cu lapte) apoi piureurile, apoi alimentele zdrobite (bucăţele mai mari) între 7 - 9
luni şi alimente care se pot ţine în mână (biscuiţi, pâine).
- la prepararea piureurilor se poate folosi lapte de mamă (la cartofi,
legume, cereale) sau lapte praf umanizat dar nu lapte de vacă sau de alimentară !!
- la 12 luni majoritatea copiilor consumă alimente solide (de evitat
alimentele cu care se poate îneca: nuci, alune) din alimentaţia familiei (multe alimente
fiind încă oferite semisolide).

7. Frecvenţa meselor şi conţinutul energetic

Se creşte frecvenţa meselor cu alimente complementare o dată cu creşterea

copilului.Numărul meselor depinde de conţinutul energetic şi cantitatea alimentelor
consumate la o masă. Se recomandă:
- 2 - 3x/zi la 6 - 8 luni
 - 3 - 4x/zi + 1-2 gustări (o bucăţică de fruct sau pâine unsă) la 9 - 11 luni
şi 22 - 23 de luni
Frecvenţa mai mare a meselor decât este necesar duce la înlocuirea excesivă
a laptelui de mamă.
Dacă conţinutul energetic sau cantitatea de aliment consumat e mai mic sau
copilul nu mai suge, se creşte numărul meselor.

8. Valoarea nutritivă al alimentelor complementare

Se indică folosirea de alimente variate pentru a asigura necesitatea nutriţională a

copilului.
Laptele de mamă are o contribuţie substanţială la asigurarea nevoilor nutriţionale
ale sugarilor între 6 - 24 luni (mai ales în privinţa proteinelor, unele vitamine şi
lipidelor)
- carne, peşte, ouă sau brănzeturi trebuie consumate zilnic.
- dieta vegetariană nu satisface nevoile nutritive la această vârstă numai folosind
produse fortifiante.
- fructe şi legume bogate în vit. A trebuie consumate zilnic
- alimentele trebuie să aibă conţinut adecvat de lipide (30 – 45% din conţinutul
energetic total), nici prea puţină (duce la malnutriţie) nici prea multă (duce la obezitate).
Laptele de mamă este o sursă mai importantă de lipide decât cele mai multe
alimentele complementare.
- se evită ceaiul, cafeaua (interferează absorbţia fierului), sucurile zaharate şi
acidulate (valoare nutritivă scăzută).
- se limitează administrarea de sucuri de fructe (240ml/zi) pentru că reduc
apetitul şi consumul unor alimente mai nutritive şi provoacă accelerarea tranzitului

9. Administrarea de supliment de vitamine şi minerale (sub formă de

medicamente) sau produse fortifiate

Este necesară:
- suplimentarea zilnică cu vit. D
- suplimentare cu fier al copiilor născuţi cu greutate mică şi a copiilor a căror
mame au fost anemice înainte de naştere.
- suplimentarea cu vitamine - minerale mai ales în cazul dietelor vegetariene
(supliment de fier, zinc şi calciu).
- mamele subnutrite necesită suplimentare cu vitamine - minerale în timpul
lactaţiei dar şi în timpul sarcinii.

10. Alimentaţia în cursul şi după îmbolnăvire

- se creşte cantitatea de lichide.

 - se alăptează mai frecvent (copii bolnavi preferă numai să sugă).
- se recomndă administrarea de alimente preferate, apetisante, moi.
- după boală se recomandă mese mai frecvente şi se încurajează copilul să
mănânce mai mult (necesarul nutriţional este crescut!).

OMS recomandă implementarea acestei strategii generale în toate statele membre

ale ONU în funcţie de condiţiile naţionale.

S-au formulat 10 paşi care trebuie urmaţi de unităţile medicale în vederea unei
diversificări corecte. (anexa 8).

Recomandări pentru o diversificare optimă

- alegerea primului aliment solid se indivizualizează în funcţie de particularităţile de

dezvoltare ale copilului (cei cu curbă ponderală bună se începe cu fructe şi legume , la cei cu
creştere ponderală lentă cu cereale)
- NU SE ADAUGĂ ZAHĂR SAU SARE ALIMENTELOR PÂNĂ LA 1 AN!
- NU SE ADMINISTREAZĂ COPIILOR SUCURI DE FRUCTE SAU LEGUME
DE LA VÂRSTA DE 6 SĂPTĂMÂNI !!!
- FĂINA DE GRÂU, GRIŞUL SE INTRODUC NUMAI DUPĂ 6 LUNI,
GĂLBENUŞUL DE OU NUMAI DUPĂ 8 LUNI IAR LAPTELE DE VACĂ (sau de
alimentară) NUMAI DUPĂ 1 AN

- fructele, primul se introduc sucul de mere sau de morcovi, nu de portocale.

CITRICELE SE INTRODUC NUMAI DUPĂ 8 LUNI, fiind alergizante!! Se începe
cu 1-2 linguriţe sau diluat cu apă fiartă sau lapte de mamă ajungând la 6 linguriţe (30 ml),
apoi până la 60 ml. După 7 luni se poate înlocui o masă de lapte cu o masă de fructe; la
început se poate administra sub formă coaptă ( mere coapte, piersici sau banane) apoi sub
formă de piure. Mai târziu va constitui supliment la masa de amiază.
- legumele (morcovi, cartofi, fasole verde, dovlecel, salată, roşii) se pot folosi
după 6 luni sub formă de supe şi apoi piure; spanacul şi prazul sub formă de piure are
efect laxativ.
-uleiul vegetal se introduce după 6 - 7 luni, 2 - 3 g la 100 g de supă; untul după 6
luni, 5g în piureul de legume apoi 15g / zi la vârsta de 1 an; smântăna proaspătă se
întroduce după 8 luni, 15 - 25 g în supă sau piure, pasteurizat se administrează cu
mămăliguţă.
- cerealele se introduc de la 6 luni, sub forma de făină de orez sau orez pasat
(orezul nepasat după 8 luni); la început nu mai un cereal; biscuiţii, grişul, pâinea, paste
făinoase, făina de grău (pentru îngroşarea supelor) după 7 - 8 luni.
- brânza de vacă cu orez pasat sau piure de legume se poate da după 7 luni, cu
paste făinoase, sub formă de budincă sau papanaşi fierţi după 8 - 9 luni, telemea de vacă
după 8 - 9 luni.
- carnea de pui, viţel se poate da după 6 luni, peştele alb de la 8 luni, în supa de
legume apoi în piure de legume, se creşte treptat până la 30g/zi, apoi la 1 an 50g/zi;
perişoare se dau după 9 - 10 luni, şunca presată de la 9 - 10 luni, carnea de porc şi de oaie
de la 2 ani.
 - gălbenuşul de ouă se dă după 8 luni, în ziua când nu se dă carne (nu mai mult
de 3 gălbenuşuri/săptămână) la început 1/4 de gălbenuş fiert tare, în piure sau sub în
budinci şi sufleuri; albuşul de ouă se dă doar după 1 an;
- apa fiartă şi răcită sau apa plată se dă după mesele bogate în proteine sau
electroliţi.

Alăptarea se continuă şi după 1 an (1-2x/zi), se lasă să se producă înţărcarea când

vrea copilul!!!

DIVERSIFICAREA ALIMENTAŢIEI LA COPILUL ALERGIC

- copiii din familiile cu istoric alergic sunt predispuşi la alergie; pot face eczeme,
seboree ale pielii păroase a capului datorită alimentaţiei mamei cu alimente alergizante
(mama trebuie să le evite) sau la introducerea alimentelor solide;
Recomandări:
- alăptare exclusivă 6 luni (fără ceai, lapte praf) şi continuarea alăptării şi după 1
an pe lângă introducerea prudentă a alimentelor solide.
- după 6 luni alimentele noi se introduc treptat, în cantităţi mici (câtă o linguriţă în
plus zilnic), întotdeauna numai un aliment o dată cu o pauză de 1 chiar 2 săptămână între
2 alimente nou introduse;
- se urmăresc apariţia unor reacţii la introducerea alimentului: agitaţie, vărsături
sau regurgitări, eczemă, scaune modificate, cu mucus. La apariţia acestor simptome se
opreşte administrarea alimentului şi după o săptămână se introduce alt aliment.
- se evită administrarea alimentelor alergizante (să nu consume nici mama): lapte
de vacă, ouă, făină, cereale, roşii, ciocolată, peşte, citrice, nuci.
Exemple:
Fructe: Numai de la 6 luni!! sub formă de compot (pere, mere) apoi banane
piure (banane coapte în cuptor). Fructele cu sâmburi mici se întroduc după 12 luni,
CITRICELE, strugurii numai după 18 luni.
Cereale: De la 6 luni se introduce câte un cereal, nu amestec. Se începe cu orez,
secară sau ovâz. Făina de grâu se introduce numai după 9 luni.
Legumele: De la 6 luni la început morcovi, cartofi, conopidă, broccoli,nap.
Spanacul şi fasolea după 8 luni, roşiile şi porumbul numai după 18 luni.
NU MIERE DE ALBINE SAU POLEN!!!
Ouă : numai de la 12 luni !!! Se începe cu 1/4 de linguriţă de gălbenuş fiert tare,
3x/săptămână cel mult. Apoi se creşte cu 1/2 linguriţă de fiecare dată, până când copilul
poate mânca un gălbenuş întreg fără simptoame. După ce s-a obijnuit cu gălbenuşul se
dau cantităţi mici de albuş de ouă, crescând treptat.
Lapte: Lapte de mamă cel puţin până la 12 luni sau mai mult. Dacă este nevoie
de lapte pentru prepararea alimentelor solide se foloseşte lapte de mamă sau lapte praf cu
hidrolizate de proteine (Nutramigen, Alfare). Nu se dă lapte de vacă.
Sucuri de fructe : Diluate sau apă de la 6 - 9 luni, oferite în cană.
Carne: De la 6 - 9 luni. Miel, viţel apoi mânzat şi pui.
 Peşte: Nu se dă sub 12 luni. Se începe cu tuna în conservă sau somon sau peşte
proaspăt cu carne albă.
Ciocolată, nuci numai după 12 luni, mai ales arahide.
Alergia alimentară dispare la vârsta de 4 ani, când se pot introduce în timp de 3-6 luni
alimentele care i-au provocat alergie.
Alte recomandări pentru copiii din familii alergice:
- se evită săpunul, şamponul, lâna şi materialele sintetice dure, cosmeticale
frumos mirositoare.

IDEI FALSE ÎN ALĂPTARE

Să nu credeţi că:
1. Femeile blonde şi cu piele albă fac mai des ragade.
Nu e nici o evidenţă în acest sens. Ataşarea şi poziţionarea incorectă a copilului la
sân sunt cauzele ragadelor!
2. Mameloanele trebuie pregătite din timpul sarcinii pentru a nu se răni la supt.
Cercetările au arătat că nu este nevoie de o pregătire prealabilă a mameloanelor ci
doar de evitarea spălării cu săpun şi expunerea sânilor la aer!
3. Mama să se aştepte la durere în mamelon în timpul suptului.
Fals, dacă doare mamelonul va fi rănit. Suptul nu trebuie să doară!
4. Ragadele se produc pentru că copilul este lăsat prea mult timp la sân.
Dacă este ataşat corect la sân poate sta la sân cât vrea. Întreruperea suptului
înainte de a lăsa sânul fără să ne introducem degetul în guriţa lui poate cauza
răni!
5. Cremele şi unguentele pot preveni ragadele.
Fals! Doar ataşarea corectă previne ragadele!
6. "Laptele meu este prea slab."
Fiecare are lapte adecvat copilului ei! Nu există lapte slab. Laptele matur este mai
subţire, alb-albastru faţă de primul lapte (colostru) dar are toate substanţele
nutritive necesare pentru copil!
7. Sânii sunt goi după alăptat.
Fals. Producţia de lapte este un proces continui şi întotdeauna mai vine lapte pe
canale. Oricum deobicei copilul nu suge doar 40-60% din laptele disponibil.
8. Este mai puţin lapte seara.
Este obişnuit ca spre seară copilul pare să nu se liniştească la sân (suge apoi după
puţin timp iară vrea fără să poată adormi). Producţia de lapte continuă normal,
agitaţia copilului nu este legată de producţia "insuficientă" de lapte. Mama
trebuie să ştie de posibilitatea apariţiei acestei perioade, să aibă răbdare, să
alăpteze relaxată. Suptul în exces face parte din stimularea normală a lactaţiei.
9. Cantitatea de lapte poate fi simţită după plenitudinea sănilor.
Nu se poate stabili cantitatea de lapte după senzaţia "cât" de plini sunt sânii.
După 3 săptămâni după naştere sânul revine aproape la dimensiunea dinainte de
naştere , lactaţia se stabilizează trece "umflarea" sau angorjarea sânului din
primele săptămâni, sânul va produce atâta lapte cât are nevoie copilul.
10. Angorjarea sânului este normală când "vine" laptele.
Angorjarea nu este un lucru normal. Majoritatea femeilor dacă alăptează corect
şi des (10-12x) în primele zile nu simt doar o "umflare minimă" a sânului. Unele
femei în ciuda alăptării dese pot acuza angorjare din cauza unei lactaţii foarte
bune şi atunci este nevoie să se mulgă!
11. "Reflexul de ejecţie a laptelui" nu se declanşează datorită tensiunii sau stressului.
Reflexul nu este împiedicat doar de stress şi tensiuni grave. Încercarea de a se
relaxa (luând aer adânc în piept sau lăsând umerii în jos) în timpul alăptării poate
fi de ajuns pentru secreţia ocitocinei care declanşează reflexul de ejectare a
laptelui.
12. Mama trebuie să bea multe lichide pentru a face lapte.
Fals. Mama trebuie să bea atâta lichide cât îi este sete. Dacă nu bea laptele nu
scade doar ea va urina mai puţin şi mai concentrat.
13. Mama trebuie să mânănce mult pentru a avea lapte.
Fals. Mama trebuie să mânănce dieta ei obijnuită ( un pic hipercalorică ca în
timpul sarcini)şi echilibrată, nu în cantităţi exagerate! Subnutriţia mamei
afectează prima dată corpul ei cu mult înainte de ai afecta laptele.
14. Bând mult lapte de vacă se face mai mult lapte.
Fals. Laptele de vacă este necesar fiind o sursă de calciu dar consumul insuficient
de lactate va afecta organizmul mamei nu şi calitatea sau cantitatea laptelui. Prea
 mult lapte de vacă poate fi cauza "colicii infantile" datorită dezvoltării unei alergii
la proteinele laptelui de vacă.
15. Mama nu este voie să consume unele alimente pentru că provoacă colici copilului.
Fals. Mama poate consuma orice fel de aliment în cantitate moderată, dar trebuie
să observe care alimente în cousum repetat produce discomfort copilului şi pe
aceastea să le evite. Mamele cu antecedente de alergie trebuie să evite alimentele
alergizante ( ouă, nuci, peşte, căpşuni).
16. Copilul foloseşte mamelonul pe post de suzetă.
Copii au nevoie să sugă atât pentru alimentaţie cât şi pentru comfort, pentru a se
linişti. Şi în acest caz producţia de prolactină (hormonul care produce laptele) este
stimulată de supt. Este mai natural să sugă sânul ca să se liniştească decât suseta!
17. Dacă copilul plânge înseamnă că mama nu are suficient lapte sau laptele este slab.
Sunt multe cauze pentru care copilul poate să plângă. Este foarte rar laptele
insuficient dacă copilul este alăptat fără restricţii. Laptele de mamă întotdeauna
este "perfect" pentru copil.
18. Copilul alăptat la sân are nevoie de apă dacă este prea cald.
Fals. Laptele de mamă este atât o băutură cât şi un aliment. Copilul poate să sugă
mai fercvent pentru a stinge setea (suge primul lapte care iasă din sân , mai apos;
suge puţin dar des).
19. O să-l răsfeţe dacă îl ia în braţe şi îl alăptează de câte ori plânge.
Bebeluşii au nevoi fizice şi emoţionale vor să se simtă în siguranţâ şi iubiţi. Este
normal să necesite contactul stâns şi mângăierea. După Jelliffe coplul este un "fât
extrauterin" până la 9 luni fiind total dependent de mama sa. În societăţile unde
tradiţional mama îţi poartă în permanenţă copilul cu ea, copiii nu plâng!
20. Plânsul este bun pentru plâmăni.
Fals! Plânsul este un mod de comunicare a copilului pentru a spune că are o
problemă, îi foame, este ud, e prea cald, prea frig, e obosit, e singur ori e plictisit.
Rar plânge pentru că e bolnav .
21. Dacă mama are sâni mici sau plaţi nu o să aibă destul lapte.
Fals. Mărimea sânului nu este legată de funcţie şi sânii mici pot produce mult
lapte.
22. După alăptare sânii nu vor mai fi niciodată normali.
În timpul sarcinii sânii se tripleazâ ca şi greutate. După ce lactaţia se stabilizează
la majoritatea femeilor revin la normal. Alte sudii arată că la jumătate din femeile
luate în studiu li s-au micşorat sânii după înţărcare iar la jumătate s-au mărit.
23. Mama nu poate să rămână gravidă cât alăptează.

Dacă alăptează exclusiv, fără alte lichide date coopilului (ceai sau lapte praf) nu
rămâne gravidă, (şansa este 2%). Dacă completează alăptarea cu late alimente
şansa de a rămâne gravidă creşte.
(din Royal Women`s Hospital breastfeeding Information Guidelines)